E vara trista de argint.

Pe ploaie aluneca lacrimi uscate

Ca picuri de nori de hartie.
Alunec si eu
Ultima lacrima.
Ma opresc. Aprind soarele. Alunec din nou.
Ma opresc. Beau norii. Alunec din nou.
Ma opresc. Miros ploaia. Alunec din nou.
Si am cazut.

Tacerea betiva in noapte de-argint

Ineaca o roza cu-n jalnic alint.
O pasarea moare strivita de vant
Cu aripi desarte tintind spre pamant.

Un mugure negru se-nalta spre noi

Un sarpe se-alinta pe pietrele moi.
Dar e doar tacere betiva, adanca
Atunci cand iubirea se-neaca in stanca.

De ce ma privesti? Asculti? Pentru cine?

Pe pasarea moarta n-o-nvie nimeni.
Doar roza desarta mai tipa spre noi
Dar e doar tacere, murim amandoi.

E seara de octombrie.
Aprind o tigara si beau si visez.
Afara se scurge o lume de-o mutenie cafenie.
Copacii uscati adorm si ei valsand suav pe valurile noptii.
Ma cauta cineva? Iluzia? Dorinta? Haosul sau speranta?
Nu
Este doar tacere.
Tacere de teama.
Tacere de durere.
Tacere de octombrie.
Aprind o tigara si beau si visez.
Pe-o masa albastra acoperita de nori
Se ascunde o alta ploaie de ceara.
Privesc batranele picuri ce-atarna anost .
E trist in octombrie si-i scrum de tigara.

In coltul igrasic al camerei mele

Se umple paharul in cant de sirena.
Un fum de cenusa imi zguduie ochii.
E trist in octombrie si-i scrum de tigara.

O frunza mai tipa-nainte sa cada.

Sa cada? Sa moara! Devine pamant.
Si nucul e mut si poate nostalgic.
E trist in octombrie si-i scrum de tigara.

cuvintele-ti lucesc adanc, albastru

iar vocea ta e susur de tamaie
m-avant in cautarea unui astru
dar aflu stins un adevar ce nu e

privesc a departarii violet valuri

si mrejele-mi de patimi ma sugruma
incerc sa fug de-ai amagirii lauri
dar sunt captiv in univers de guma

astept o chemare si doar una

dar ma racesc cu clipa care piere
zadarnic frunzele tanjesc de bruma
fiintei ii e interzis sa spere.

in ceata de culori ce se avanta

lucind vioi pe valuri de cristale
un strop de negru singur rataceste
pierdut fiind de-a amintirii cale
si cade deci, din cerurile moi
ajunge pe petala buzei mele
zadarnic urla in juru-mi pete goi
e moarte-aici, de spuma si jale.

m-ascund in speranta zilei de ieri

cand scrumul de iarba ma-nvaluie iar

in ziua de toamna mai cade o stea

astept amintirea ca iar sa ma bea

luciul de seara mai doarme putin

dar tipatul stins trezeste o scoica

te-ascunzi asteptand o soapta de tei

dar teiul e mort si soapta e muta

alunga-mi minciuna din ploaia de azi

si plange-mi sarutul din clipa de ieri

caci viata de maine se stinge curgand

din valul de toamna ce spumeg'anost

priveste nisipul ce palid zambeste

si copie-i teama de apa si vant

privirea-ti e stearsa, priveste-n ce este

si uita de maine... conteaza atunci

de soare si apa, de alb si caprui

de vise si vorbe, de cald sunt destui

de carte si oase, de-ncet si destins

de limba si voce, alearga aprins

deci fugi mai departe, ascunde-te-n cer

priveste o stanca cum tainic rasuna

alunga-ti tristetea si fugi in eter

asculta cum vocea de moarta seduce

dar taci, nu raspunde, e doar o sirena

rasari mai departe in soare si cer

asculta chemarea dar fugi de raspuns

e moarte in vise, alunga-le-acum.