1. Psihiatrie. Psihologie general.

Psihologie clinic:

Interconexiuni: Adevarul e ca, adesea, domeniile se intersecteaza destul de mult. Si oficial, si

neoficial. Oficial pentru ca un psihiatru poate fi si psihoterapeut sau chiar psiholog si de fapt
orice combinatie e posibila. Neoficial pentru ca e adesea greu sa tragi o linie si sa spui: aici se
termina domeniul unuia dintre specialisti, si de aici trebuie consultat un alt specialist.
Psihiatrii au fortareata farmacoterapiei, care le apartine in exclusivitate pentru ca doar un
medic poate prescrie medicamente. Prezenta psihiatrului e intotdeauna necesara in marea
patologie psihica, cum sunt schizofreniile, tulburarile bipolare, depresiile majore.

Dar daca psihiatrii se ocupa cu tulburarile psihice, nu sunt ei de fapt in plina psihologie
clinica? Si daca un psihoterapeut trateaza suferinte psihice, nu este asta un fel de medicina?
Dar diverse studii spun ca ceea ce conteaza mai mult nu e scoala de psihoterapie, ci calitatea
relatiei dintre terapeut si client. Dincolo de asta, doar terapiile foarte tintite catre o problema
specifica (cum e terapia cognitiv-comportamentala) se preteaza la studii stiintifice precum
sunt cele din psihiatrie care, ca toate ramurile medicinei, ar trebui sa fie bazata pe dovezi
foarte solide. Asa ca daca incerci sa vezi, de exemplu cautand pe internet, cam ce psihoterapie
ti s-ar potrivi mai bine, s-ar putea sa nu te lamuresti deloc.

2. ATENTIA
- definitie
- tulburari cantitative

Atentia = functia prosexica este acea functie psihica care moduleaza activitatea tuturor
proceselor psihice in vederea asigurarii claritatii informatiilor procesate, dand psihicului un
aspect unitar.
Tulburarile atentiei=disprosexii: 1. Hiperprosexia
2. Hipoprosexia
3. Aprosexia
1. Hiperprosexia = semnificatia cresterii atentiei pe seama cresterii orientarii selective a
activitatii mentale de cunoastere, deseori este insotita de hipoprosexia celorlalte functii care
nu fac obiectul interesului conjunctural, fiind mai mult o lipsa de elasticitate si de
distributivitate decat o hiperprosexie globala.
Normal se intalneste in: stari de intoxicatie usoara cu substante
Patologic se intalneste in: tulburari fobice
tulburari obsesive,
tulburari somatoforme
tulburari de personalitate paranoida, anankasta, anxios-evotanta
tulburari ale impulsurilor
psihoze ca paranoia, mania, depresia
exceptional - oligofrenie
2. Hipoprosexia = scaderea fortei concentrative, a abilitatii, a sustinerii, a selectiei,
coordonarii si ordonarii obiectelor, fenomenelor sau a altor actiunimentale definite.
Normal se intalneste in: conditii de epuizare, emotie, surmenaj, oboseala
Patologic se intalneste in: tulburari anxioase
tulburari de personalitate
tulburari legate de involutie
tulburari datorate abuzului de substante psihoactive
demente
oligofrenie
3. Aprosexia = hipoprosexia extrema cu disparitia integral a atentiei
Intalnita in: stari comatoase
stari catatonice
dementa
oligofrenie

3. MEMORIA
- definitie
- tulburari cantitative
- tulburari calitative (confabulatiile, fenomene de tip deja-vu)

Memoria = proces psihic realizat prin intiparirea, conservarea si reactualizarea experientei

anterioare a individului.
Tulburarile memoriei = dismnezii
A. Dismnezii cantitative: 1. Hipermnezii
2. Hipomnezii
3. Amnezii
B. Dismnezii calitative: 1. Iluzii mnezice
2. Allomneziile
Dismnezii cantitative
Hipermneziile = evocari rapide, involuntare, multiple ale unor situatii care indeparteaza
subiectul de present pentru scurt timp.
Normal se intalneste in: momente de reusita sau de mari bucurii esecuri
Patologic se intalneste in:
- manii (=forma cea mai tipica de hipermnezie)
- usurinta deosebita de a fixa repede si de a evoca prompt evenimentele;
- viteza de asimilare creste, dar scade filtrul selectiv al materialului ce trebuie insusit =>
evocare cu detalii inutile, cu multe improvizatii
- intoxicatii cu eter, barbiturice, cloroform
- cazul utilizarii unor droguri: benzedrina, pervitrina
- sindroame paranoide si paranoia (hipermnezie cu caracter selectiv)
- intarzieri mentale usoare sau medii (ex. calculatorii fenomenali hipermnezie
- bazata pe memoria mecanica)

Mentismul = forma particulara de hipermnezie si consta intr-o invazie involuntara de amintiri

si idei pe care subiectul nu o poate controla, acesta devenind un simplu spectator al acestei
derulari caleidoscopice. Viziunea retrospective consta in evocarea principalelor evenimente
ale vietii intr-un interval scurt de timpsi poate apare in:
situatii de pericol vital iminent (inec)
crize de epilepsie temporala
paroxisme anxioase

Hipomneziile = evocari lente, incomplete.

Normal se intalnesc in: surmenaj
stari de fatigabilitate marcata
Patologic se intalnesc in: tulburari nevrotice
stari predementiale
intarzieri mentale usoare
Forme particulare: - lapsusul = imposibilitatea temporara a evocarii
- anecforia = subiectul evoca doar cu ajutorul membrilor din anturaj
situatii pe care le considera uitate
Amneziile = pierderea partial sau totalaa capacitatii de fixare sau evocare a memoriei

amnezii anterograde = de fixare = amnezii care progreseaza spre viitor, faptele vechi fiind
conservate
- apar in :
o confuzii mentale
o sdr. Korsakov
o psihoza afectiva bipolara
o tulburari nevrotice
o reactii psihopatologice
amnezii retrograde = de evocare = amnezii care merg inapoi, astfel ca o amintire care
pana atunci a fost bine conservata nu mai poate fi reconstruita. Apar in:
o stari de involutie
o afazii de tip Wernicke

Amnezia retrograda se asociaza intotdeauna cu amnezia anterograda si are o intindere si

intensitate mai redusa. In contuziile cerebrale fenomenele de amnezie anterograda-retrograda
se reduc progresiv, prima retragandu-se amnezia retrograde.
amnezii lacunare = subiectul are lacune in evocarea perioadelor trecute
apar in:
o stari confuzionale
o dupa TCC
o betii patologice

amnezii psihogene (afectogene) = sunt uitate unele evenimente care au fost insotite de stari
afectiv-negative
= amnezii tematice deoarece se refera la un aspect singular
al evenimentelor traite reversibile, evoltie de scurta durata, cu remisie spontana sub efectul
sugestiei

Dismneziile calitative
Iluzii mnezice = evocari eronate ae unor fenomene sau actiuni traite in realitate de subiecti,
dar care nu-s situate in spatiul si in timpul real in care s-au intamplat

criptomnezia consta in prezentarea unor lucrari, opera, realizari straine ca fiind creatii
proprii
apare in:
o schizofrenie
o parafrenie
o demente multiinfarct
o Alzheimer
In demente profunde, bonavul nu-si recunoaste chipul sau nu-si regaseste unele parti din
propriul corp.
falsa recunoastere = tulburare de identificare perceptiva caracterizata prin faptul ca subiectul
are impresia ca recunoaste unele personae straine, necunoscute de fapt subiectului
- este starea premergatoare fenomenului de dj vu, deja connu, in
care subiectii au impresia ca au mai vazut, intalnit unele persoane sau situatii pe care le
descriu
apare in:
o manie
o schizofrenie
o stari de surmenaj
o sdr. Confuzionale

iluzia de recunoastere = subiectul nu este sigur ca recunoaste persoanele pe care le-a

cunoscut inainte

Allomneziile = cuprind tulburari ale rememorarii trecutului

pseudoreminiscentele subiectii traiesc in prezent unele evenimente reale petrecute in
trecutul acestora
- amalgam de scene din trecut impletite cu scene din realitatea
prezenta
- apare in: sdr. amnestice de tip Korsakov
confabulatiile constau in elaborarea unor fapte sau istorioare imaginare, lipsite de
constanta, avandn drept scop suplinirea deteriorarii intelectuale
-indivizii au convingerea realitatii celor relatate de ei
apar in:
o demente incipiente
o sdr. de dependenta alcoolica
o manie
o schizofrenie
o intarzieri mentale usoare
o psihoze isterice

ecmnezia consta in reactualizarea unor vechi amintiri puternic incarcate afectiv, care sunt
traite la modul prezent ex. un batran cu dementa Alzheimer se considera tanar, chiar
adolescent
apare in:
o confuzii mentale
o experiente cu droguri
o halucinogene
o epilepsii temporale

4.PERCEPTIA
Perceptia este procesul organizarii si interpretarii datelor senzoriale prin combinarea lor
cu rezultatele experientei anterioare. Deducem din aceasta definitie ca perceptia este un
proces, nu un fenomen de simpla inregistrare, ci un act psihic multimodal, complex,
reprezentand mai mult decat suma senzatiilor, care aduce in discutie rezultatele experientei
anterioare, adica memoria.
Percptiile se disting prin sintetism, unitate si integritate, ele redand realitatea obiectuala, in
imagini de ansamblu i in raporturi spatio-temporale.
Caracterul de generalitate si continutul abstract al imaginii perceptive este realizat si prin
cuvant. Denumind obiectul perceput, subiectul il raporteaza, il pune in anumite limite si
abstractizeaza diferitele sale insusiri particulare.
In ceea ce priveste fizio-patologia tulburarilor senzorialitatii, acestea isi au patogeneza la
destructurarea si disparitia integritatii structurilor psihice sau sistemelor perceptive. Organicistii
au incercat in diferite variante sa explice mecanismul de producere a halucinatiilor, avand drept
model de producere analizatorul, regiuni ale cortexului, inhibitie-dezinhibitie, substante
psihedelice, care nu au aratat decat ca fenomenul halucinator este mult mai complex, insuficient
elucidat.
Psihopatologia perceptiei
Pentru o mai buna intelegere a tulburarilor cognitive, in general, deci in scop didactic, le
vom prezenta sub cele doua aspecte:
1) Tulburari cantitative;
2) Tulburari calitattive.
1. Tulburari cantitative.
Acestea se refera la scaderea sau cresterea intensitatii senzatiilor si perceptiilor legate de
cresterea sau scaderea pragului senzorial al analizatorului respectiv.
1.1 Vorbim de hipoestezie senzorial cnd avem o scdere a intensitii senza iilor, cu
scderea numrului de excitani receptai, produs prin cresterea pragului senzorial. Se ntlnete
n: depresii, oligofrenii, schizofrenii, psihoze toxic infecioase, stri reactive acute, dar i n
perioade de surmenaj sau stri de convalescen.
1.2 Fenomenul invers, de coborre a pragului senzorial, duce la hiperestezie care este
trit ca o impresie de cretere a intensitii senzaiilor i percepiilor, ceea ce face ca persoanele
respective s suporte greu lumina, zgomotele, trepidaiile, etc. Hiperestezia o ntlnim n stri de
suprasolicitare psihic i fizic, n nevroze (neurastenie), n debutul unor boli infecioase sau a
unor psihoze, n boli endocrine( Basedow ), etc.
1.3 Sinestezia ( descris de Gorgos ) const n perceperea simultan pe o cale senzorial
diferit a unui stimul receptat la nivelul unui analizator( ex. Audiie colorat ). Apare n intoxicaii
cu mescalin, psilocibin, RSD, cocaina.
2. Tulburarile calitative.
 -sunt: iluziile, agnoziile i halucinaiile.
2.1 ILUZIILE
Iluziile pot exista si la oameni sanatosi cand percep deformat un obiect datorita distan ei
prea mari, luminozitii insuficiente sau n anumite stri afective speciale cum ar fi frica n
ntuneric( umbrele fiind luate drept fiine ciudate).
Sunt cunoscute aa zisele iluzii fiziologice, optico geometrice ( bagheta de sticl introdus
ntr-un pahar cu ap pare frnt, cele dou ine de cale ferat par c la distan se apropie, etc). n
toate aceste cazuri, persoanele corecteaz uor eroarea spre deosebire de iluziile patologice pe
care bolnavul le consider adevrate, nu le corijeaz adesea, iluzia- percepie fals cu obiect- este
nsoit de interpretare delirant.
Iluziile se clasific dup modalitiile senzoriale n:
- Iluzii exteroceptive
- Iluzii interoceptive
- Iluzii proprioceptive
Din grupa iluziilor exteroceptive amintim:
2.1.1 Iluziile vizuale
Apar cu cea mai mare frecven i constau ntr-o impresie de deformare a obiectelor
precum si a spatiului perceput, purtnd numele de METAMORFOPSI. Astfel sunt persoane care
pot avea impresia ca obiectele sunt mai mari (macropsie), sau sunt mai mici (micropsie), sunt
alungite si largite (dismegalopsie), etc. Nu numai dimensiunea si forma pot sa para modificate, ci
si distanta obiectelor, fiind perceputa mai apropiata sau mai distantata (paropsia).
Uneori interpretarea imaginativa poate oferi perceptii patologice cu un mare grad de
bogatie si vivacitate, fenomen numit PAREIDOLIE ( ex. Desenele anodive ale unui perete, covor
sau norii de pe cer sunt luate drept persoane infricosatoare, monstrii, animale agresive, perceptii
deformate cu caracter anxiogen).
In sfera iluziilor vizuale sunt inglobate falsele recunoasteri situatie in care diverse
persoane sunt gresit identificate. Acest fenomen patologic trebuie deosebit de confuzia de
persoana, posibila si la oamenii normali, in cazul in care perceptia se face incomplet din cauza
anumitor conditii (distanta, lumina, etc.). in asemenea cazuri insa, omul normal realizeaza rapid
confuzia urmata de revenirea atitudinii.
Sub acest aspect, falsele recunoasteri se intalnesc in special in starile maniacale, fapt care
se explica prin labilitatea si marea distributie a atentiei si o desfasurare accelerata a proceselor
asociative. Ele mai pot fi intalnite in stari confuzionale, in sindromul Korsakov, precum si in
sindroamele dementiale.
O varianta deosebita a falselor recunoasteri este fenomenul cunoscut in psihopedagogie
sub denumirea dedeja vazut, deja cunoscut, deja trait sau niciodata vazut. Aceste variante se
bazeaza pe tulburarea fazei de recunoastere a memoriei si se intalnesc in special in sindroamele
de derealizare, depersonalizare, cat si in afectiuni neurologice ale lobului temporal.
O alta varianta a iluziilor patologice, intalnita mai frecvent in psihozele discordante, este
iluzia sosiilor (sosiile sunt persoane sau fiinte care seamana intr-o masura atat de mare, incat nu
pot fi deosebite). In aceste cazuri, persoana cunoscuta nu este identificata ca atare, ci doar avand o
asemanare cu acesta. Bolnavii cu astfel de iluzii considera uneori ca persoanele cunoscute ( rude
apropiate- parinti, frati, soti ) au fost multiplicate, fiind luate drept persoane cu alta identitate.
Eidetismul reprezinta o tulburare de perceptie ce consta in rememorarea cu o mare
pregnanta perceptiva a unor scene traite, mai frecvanta la copii si artisti plastici unde se situeaza
in limitele normalului ( ex. Copiii, gandindu-se la personaje din povesti, traiesc atat de intens
aceasta stare incat ajung sa le vada aidoma in fata lor).
2.1.2 Iluzii auditive
Sunt situate pe locul al doilea in ordinea frecventei si constau in impresia ca diferite
sunete sau zgomote sunt mai apropiate, mai puternice, mai distincte, sau dimpotriva, mai
indepartate, mai discrete. Alteori, impresia falsa poate fi data de o modificare calitativa, situatie in
care diferite sunete sau zgomote reale ( bataile ceasului, zgomotul robinetului care curge) sunt
percepute de bolnav sub forma unor cuvinte injurioase, strigate, iar identificarea lor realizandu-se
in mod eronat in functie de interpretarea deliranta.
2.1.3 Iluziile gustative si olfactive.
Datorita vecinatatii celor doi analizatori se deosebesc greu intre ele si merg adesea
asociate. Ele constau in perceperea eronata a gustului sau mirosului.
2.1.4 Iluziile interoceptive sau viscerale.
Constau in perceperea eronata a functionarii unor organe sau aparate.
2.1.5 Iluzii proprioceptive sau iluzii de modificare a schemei corporale
Reprezinta perceperea denaturata a formei, greutatii, marimii si pozitiei propriului corp.
Iluziile patologice se intalnesc in tulburari functionale sau leziuni ale analizatorilor, in
sindroame febrile si stari confuzionale cu etiologie virala. Le mai gasim apoi in stari onirice, in
nevrozele obsesivo- fobice si isterice, debutul psihozelor schizofrenice, starile depresive, etc.
2.2 Halucinatiile
Intalnite mai ales in psihoze, reprezinta patologia majora a senzorialitatii. Definite ca
perceptii fara obiect de perceput (Ball si EY) se deosebesc de iluzii unde obiectul ere prezent si
perceput deformat. Exista o serie de fenomene asemanatoare halucinatiilor prin continutul sau
mecanismele de producere dar care nu respecta intru totul conditiile definitiei( perceptii fara
obiect) si pe care numerosi autori le incadreaza in categoria halucinatiilor. In aceasta categorie
enumeram:
 a) Halucinatiile functionale definite ca perceptii false aparute paralel si simulatan
cu o perceptie reala. De exemplu zgomotul apei care curge la robinet- atata timp
cat curge, aude voci care il injura, il ameninta.
b) Halucinoidele sunt fenomene cu aspect halucinator situate intre reprezentari vii
si halucinatii vagi, care nu reusesc sa cuprinda convingerea bolnavului asupra
existentei reale ale lor. Ele sunt forme de inceput si de sfarsit ale halucinatiilor.
c) Halucinatiile fiziologice apar in conditii care modifica starea de vigilitate la
trecerea dintre veghe si somn ( hipnogogice) sau somn- veghe ( Hipnopompice).
Aceste stari halucinatorii sunt de scurta durata si sunt corectate cu usurinta de
subiecti.
Halucinatiile le clasificam in trei grupe:
2.3.1 Halucinatii psihosenzoriale ( propriu-zise)
Sunt cele care corespun intru totul definitiei halucinatiei( cu caracter de senzorialitate), se
proiecteaza in sfatiul perceptiv, bolnavul crede in realitatea lor. Descrierea clinica urmeaza natura
senzoriala pe care o imbraca in manifestarea lor si anume:
2.3.1.1 Halucinatii exteroceptive
Pe care le intalnim in ordinea frecventei:
2.3.1.1.1 Halucinatii auditive
Se situeaza pe primul loc la adult spre deosebire de copil, unde pe primul loc intalnim
halucinatiile vizuale. Ele pot fi situate in campul auditiv perceptibil sau mai rar inafara acestuia,
cand sunetele pot fi percepute de la mari distante. Ca intensitate ele pot fi variabile de la discrete,
surde, abia perceptibile, antrenand atitudini de ascultare, la puternice, obligand bolnavul sa ia
masuri de aparare ( izolare fonica).
Sub aspectul complexitatii se pot sistematiza in:
a) Elementare( acuasme, foneme) percepute ca fosnete, pocnete, bubuituri, etc.
b) Comune atunci cand bolnavul le identifica cu anumite sunete binedefinite( scartaitul usii, latratul
unui caine, pasii unui om, etc).
c) Verbale sau complexe, situatii in care bolnavul percepe cuvinte, fraze, voci pe care le aude si le
intelege sau le aude distinct fara a le putea intelege. Ele pot fi percepute uni sau bilateral, pot fi a
unor persoane cunoscute sau necunoscute, in viata sau decedate. Ele se pot manifesta episodic sau
continuu impiedicand bolnavul sa se odihneasca.
Din punct de vedere afectiv, ele sunt uneori favorabile( incurajand, sfatuind, indemnand),
dar de cele mai multe ori au un caracter defavorabil (dusmanos, injura, ameninta bolnavul).
Alteori halucinatiile auditive pot avea un caracter imperativ, poruncind bolnavului sa execute
anumite acte periculoase pentru el sau cei din jur.
Sub aspect etiologic, halucinatiile auditive elementare si comune se pot datora unor
procese patologice ale capatului periferic de receptie al analizatorului auditiv (otite), in sindroame
confuzive toxice si infectioase. Halucinatiile auditive verbale se mai intalnesc mai ales in
schizofrenie (schizofrenia paranoida), depresii de intensitate psihotica, parafrenii.
2.3.1.1.2. Halucinatiile vizuale sunt definite ca perceptii vizuale false de obiecte, fiinte
inexsistente in realitate sau in acel moment.
Se situeaza ca frecventa pe locul doi la adult, la copil fiind cele mai frecvente. Pot fi clare
sau vagi, pot fi percepute cu unul sau cu ambii ochi, au in general un caracter terifiant (de groaza)
si sunt trainte cu un intens dramatism, dar pot fi si cu rasunet pozitiv (placere, extaz).
Sub aspectul dimensiunii imaginilor, acestea pot avea o marime obisnuita, mai mare
(macroscopice, guliverniene) sau mai mica (microscopice, liliputane) comparativ cu obiectele
respective. Din punct de vedere a proiectiei spatiale pot fi situate intr-un singur plan sau in relief,
in campul vizual obisnuit sau in afara acestuia (exemplu: in spate), asa-zisele extracampice
descrise de Bleuler in schizofrenie, pot fi percepute static (panoramice) sau in miscare
(cinematografice).
Halucinatiile vizuale pot fi:
Elementare: fosfene, fotopsii, percepute ca puncte, pete luminoase, scantei.
Complexe: bine conturate , cand se refera la obiecte precise( cand reprezinta animale,
zoopsii)sau nu precis conturate-fantasmoscopii.
Halucinatiile vizuale pot fi intalnite in psihozele endogene si exogene, in stari
confuzionale(alcoolice-zoopsii), dar si in afectiuni oftalmologice, neurologice, etc.
2.3.1.1.3 Halucinatiile olfactive si gustative
Apar de obicei impreuna, datorita apropierii celor doi analizatori. Apar ca halucinatii
placute(parfumuri, esente, etc) sau neplacute(mirosuri grele, respingatoare, gusturi metalice,etc).
Pot fi intalnite in psihozele afective, in delirium tremens, in sindroame paranoide, in
nevroze de tip isteric si obsesivo-fobic, in crizele uncinate din epilepsia temporala, in tumori si
leziuni ale lobului temporal.
2.3.1.1.4 Halucinatiile tactile sau haptice
Pot fi simtite ca perceptii din exterior(atingeri, intepaturi, caldura, frig) sau perceptii
provenite din interiorul corpului, percepute sub piele(parestezii, miscari de insecte sub piele, etc).
Se intalnesc in intoxicatii(cocaina, hasis, LSD), in psihozele alcoolice(zoopatice-insecte,
viermi, mergand pe piele sau sub piele), in psihozele de involutie.
2.3.1.2 Halucinatii interoceptive, cenestezice, viscerale
Sunt percepute ca modificari ale viscerelor(ficat, splina, inima, sunt rupte, putrezite) sau
schimbarea pozitiei lor. Alteori bolnavul percepe in corpul lui prezenta unor fiinte naturale(serpi,
gandaci,etc) sau supranaturale(demoni, spirite). O mentiune speciala trebuie acordata localizarii
genitale, percepute ca violuri directe sau de la distanta, senzatie de orgasm, ce duc adesea la
comportament(astuparea cavitatilor naturale, centuri protectoare). Le intalnim in delirurile
hipocondriace, in psihozele de involutie ( sindrom Cotard cu idei de negatie, de enormitate, de
imortalitate), in schizofreniile paranoide.
2.3.1.3 Halucinatiile proprioceptive, motorii sau kinestezice
Sunt percepute ca impresii de miscare sau de deplasare a unor segmente sau a corpului in
intregime, bolnavul simte ca este imbrancit, impins, si se intalnesc in delirul de persecutie de
influenta.
2.3.2 Halucinozele
Sunt definite ca halucinatii a caror esenta patologica este recunoscuta de bolnav care
adopta o atitudine critica fata de ele. Desi bolnavul isi da seama ca cele percepute nu corespund
realitatii, prin manifestarea lor atat de distincta, atat de viu percepute, in ciuda convingerii ca ele
nu fac parte din realitate, incearca sa le verifice autenticitatea pe care altfel o neaga.
Apar mai ales vesperal, evolueaza de obicei paroxistic si dureaza de la cateva minute pana
la ore, chiar una, doua zile.
Se intalnesc in intoxicatia alcoolica, barbiturica, precum si in leziuni ale trunchiului
cerebral(halucinoza pedunculara Lhermitte).
2.3.3 Pseudohalucinatiile(halucinatiile psihice Baillarger)
Sunt denumite astfel datorita absentei caracterului de senzorialitate, prin contrast cu
halucinatiile psihosenzoriale. Ele se caracterizeaza prin:
a) Nu se confunda in totalitate cu reprezentarea imaginilor unor obiecte sau fenomene
reale.
b) Nu se proiecteaza inafara, in lumea obiectelor si fenomenelor reale, ci se petrec in
minte, in cap, in interiorul corpului si ca atare nu sunt percepute pe cai senzoriale
obisnuite.
c) Bolnavii sunt convinsi de realitatea existentei lor, dar spre deosebire de cei cu
halucinatii propriu zise, afirma ca vocile, vedeniile sunt rezultate ale unor actiuni
impuse care vin dinafara, sunt facute sau provocate de cineva.
Halucinatiile psihice le intalnim in delirurile cronice, in cea mai mare parte a psihozelor,
aparitia lor este un indice de gravitate, stabilind intensitatea psihotica a tulburarilor.
Deoarece descrierea halucinatiilor dupa modalitatile senzoriale poate lasa impresia ca se
manifesta izolat in cadrul analizatorilor respectivi, mentionam ca adesea ele se asociaza,
constituind asa zisele halucinatii plurisenzoriale. Astfel in sindroamele toxiinfectioase, in afara de
halucinatiile dominant vizuale, exista si halucinatii auditive si tactile.
Halucinatiile sunt fenomene psihopatologice frapante, de mare amplitudine clinica, au o
mare importanta pentru psihopatologie si pentru orientarea practica a medicului pentru ca adesea
reprezinta surse de comportament agresiv si in acest caz, interventia terapeutica se impune de
urgenta si in alta ordine de idei. Halucinatiile elementare si halucinozele pot avea uneori o valoare
orientativ-localizatoare.
 In evolutia halucinatiilor putem distinge o faza adaptiva de zile sau saptamani,
caracterizata prin anxietate si aprehensiune a bolnavului pentru aceste fenomene senzoriale,
dezvoltand fenomene vegetative si reactii psihogene, in care verifica, ia masuri de aparare,
intreaba, isi exprima teama de a-si pierde ratiunea. Bolnavul pastreaza fata de aceste manifestari
referinte impersonale: mi-a aparut, mi s-a spus. Ulterior se realizeaza o adaptare relativa, bolnavul
intra in comunicare cu halucinatiile, adoptand o conduita specifica. Desi intr-o relativa
familiarizare, mai ales in cazul halucinatiilor auditive, bolnavul urmeaza recomandarile acestora.
Mimica si gesturile sunt adesea compltate de replici verbale ce oglindesc starea de tensiune a
bolnavului. In fazele ulterioare debutului si mai ales in psihozele delirante, bolnavii dezvolta o
conduita disimulatorie refuzand sa comunice prezenta si continutul trairilor halucinatorii. Trebuie
sa mentionam ca halucinatiile nu evolueaza intr-o maniera singulara, ci intotdeauna intr-un
cortegiu simptomatic, care alaturi de conduita bolnavului usureaza diagnosticarea lor.

5 GANDIREA

GANDIREA: DEFINITIE, TULBURARI DE FORMA, TULBURARI DE

CONTINUT
DEFINITIE:
Este procesul dentral al psihismului, activitate cognitive complexa, in cea
mai mare parte constienta, orientate spre rezolvarea unei problem. Este o
activitate constructiv ideativa care ape;eaza ;a asa numitele operatii ale
gandirii: analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, concretizarea,
generalizarea.
TULBURARI DE FORMA
1 Fuga de idei: se manifesta prin asociatii facute la intamplare, dupa
aspect superficial, cu numeroase digresiuni care intrerup firul principal al
ideilor si care prin exacerbare extrema pot friza incoerenta. Apare in
sindromul maniacal, in stari de excitatie psihomotorie din intoxicatiile cu
cofeina, nicotina, amfetamina sau din schizofrenie. Accelerarea ritmului
gandirii apare in cadrul tahipsihiei care e accelerarea cvasiglobala a vietii
psihice.
2 Lentoarea ideativa: se traduce printr-o experienta lenta cu perioada
de latent crescuta in raspunsuri, cu evocari dificile, scaderea fortei de
reprezentare si a imaginatiei. Bradipsihia e scaderea cvasiglobala a
functiei psihice si tonico-energetice affective. Apar in stari de epuizare
psihica sau fizica, in perioadele de convalescent dupa boli somatic, toxice,
infectioase, stari de obnubilare, retard mental, episoade depressive,
schizofrenie.
3 Fadingul: este accentuarea progresiva a lentorii pana a oprirea fluxului
ideativ si este characteristic schizofreniei.
4 Barajul ideativ oprirea brusca a ritmului ideativ uneori concomitant cu
oprirea actelor voluntare. Apare frecvent la pacientii cu tulburari de tip
halucinator-delirant.
5 Vascozitatea forma particulara a lentorii ideative care poate sa apara
in confuzia mintala sau epilepsie. Vascozitatea epileptica se traduce printr-
o maniera detaliata de expunere, saracita de semnificatii si care asociaza
in plan comportamental o adezivitate crescuta.
6 Perseverarea aderenta la o ide si poate aparea in epilepsie,
ologofrenie, dementa, ateroscleroza cerebral.
7 Ruminatia mintala e perseverarea de durata, monotematica si poate
aparea in sidroame neuroastenice si tulburari de personalitate obsesiv-
compulsive.
8 Saracia gandirii scaderea productivitatii ideilor cu reducerea
sistemelor de referinta si a continutului cu o vorbire vaga, abstracta,
repetitive, dand impresia unei inhibitii. Se intalneste in stari de surmenaj,
depresie, stari confuzionale, schizofrenie.
9 Mentismul se manifesta prin cresterea productivitatii gandirii cu o
derulare rapida a unor idei si reprezentari, incoercibila si anxiogena fata de
care bolnavul pastreaza critica.
10 Autismul e symptom secundar al schizofreniei. Intreaga viata psihica
a individului ester polarizata asupra acestei lumi interioare plina de
dorinte, angoase, imagini, deliruri.
11 Rationalismul morbid e o deformare particulara de ordin structural a
gandirii bolnavului dominate in intregime de antiteze, caracteristica
procesului schizophrenic.
12 Asociatiile anormale pot si superficial polarizate, circumstantiale,
insolite.
13 Incoerenta gandirii apare atunci cand legatura dintre idei isi pierde
complect aspectul logic si discursul devine incomprehensibil numita si
salata de cuvinte.
14 Anideatia disparitia fluxului ideativ, a fost descrisa in idiotie si
dementa sub forma deambulatiei anidice.
TULBURARI DE CONTINUT
Idea dominanta se impune intr-un anumit moment al gandirii subiectului,
are anumite implicatii pt aceasta in functie de perioada existentiala
parcursa si se inscribe in starea de normalitate.
Idea obsesiva este involuntara, intruziva, inadecvata, persistent,
recurenta, are un continut neplacut, lupsit de sens si fiind neconcordanta
cu personalitatea insului este recunoscuta ca patologica. Subiectul
incearca in permanenta sa o reprime sa o inlature fiind de cele mai multe
ori inefficient sau avand doar rezultate partiale. Clinic pot fi sub forma
amintirilor, obsesiilor fobice, tendintelor impulsive Obsesiile ideative pot
fi indoieli obsessive, scrupule obsedante, idei de contrast sau manii
mentale. Amintirile obsessive sunt reprezentate de perseverarea
penibila a rememorarii unor evenimente cu continut neplacut, jenant,
dificil. Obsesiile fobice definite ca o teama nejustificata si perfeputa ca
atare fata de anumite lucruri, finite, actiuni, situatii pe care pacientul nu o
poate alunga in ciuda faptului ca evita situatia respective.
Obsesiile impulsive indeamna bolnavul la acte particulare inacceptabile.
In cadrul acestora pot aparea compulsiunile si ritualurile. Compulsiunile
sunt strans legate de anumite idei obsessive de contrast si reprezinta
defapt teama de a da curs tendintei impulsive de a comite actul spre care
este impins. Ritualurile sunt exprimate prin acte sau comportamente
repetitive stereotipice desfasurate in plan motr sau ideativ menite sa
elibereze sa usureze tensiunea sau sa temporizeze impulsiunea obsedanta
Idea prevalenta se caracterizeaza prin neconcordanta cu realitatea de
care nu sa detasat inca, pozitia prevalent in campul constiintei, inlantuirea
cu celelalte idei care in loc sa I se opuna sa o contrazica o argumenteaza.
Idea deliranta se caracterizeaza printr-un mechanism eronat de
reflectare a realitatii care domina constiinta si modifica in sens pathologic
comportamental, impenetrabilitatea la contraargumente si la argumentele
logicii formale, lipsa atitudinii critice, cu imposibilitatea sesizarii
caracterului pathologic al ideii. Delirul poate fi sistematizat sau
nesistematizat. Cel sistematizat are un aspect apparent logic. Cel
nesistematizat este polimorf slab structurat instabil, poate fi apropiat de
evenimentele reale sau poate fi fantastic. Delirul poate fi primar alcatuit
din idei autohtone produse de procesul morbid sau secundar cand apare
ca o reactive a pacientului la imbolnavire. In functie de fondul afectiv pe
care apar ideile delirante pot fi expansive cand apare pe un fond afectiv
pozitiv euphoric sau pot fi depressive cand fondul timic este depresiv.
Ideile delirante mixte exprima ambiguitate.
1 Ideile delirante expansive pot fi de marire si bogatie, de
inventive cu preocupari pt recunoasterea paternitatii proiectului, de
reforma: elaborarea unor planuri filantropice, de pace universal si
vesnica, de filiatie: convingerea subiectului de a fi urmasul unor familii
cunoscute sau mostenitorul unor persoan cu statut economic si social
ridicat, erotornanice: convingerea de a fi iubit de o persoana importanta,
mistice sau religioase: convingerea pacientului ca are o misiune
religioasa speciala de indeplinit sau ca este purtatorul dreptatii si al
credintei divine.
2 Ideile delirante depressive pot fi: de persecutie: convingerea
subiectului ca e urmarit, observant, persecutat, de revendicare:
sentimental continuu de frustrare, de gelozie: convingerea suviectului ca
e inselat, de relatie: convingerea individului ca persoanele din jur fac
aprecieri defavorabile si ca determina o influenta negative asupra sa, de
autoacuzare si vinovatie: evoluand de la culpabilitate la posibilitatea
sinuciderii dar si a omuciderii, hipocondriace: convingerea de a avea o
boala grea incurabila, de transformare si posesiune: convingerea de
transformare corporala partial sau totala sau transformarea in animal, de
negatie: bolanvul nu recunoaste realitatea.
3 Ideile delirante mixte pot fi: de interpretare: convingerea deliranta
ca gesturile, actiunile, afirmatiile persoanelor din jur dar si evenimentele
lumii interioare poarta o semnificatie speciala, existand tendinta
egocentric de a raporta totul la sine, de influenta: convingerea
pacientului ca se afla sub imperiul unor forte exterioare care ii influenteaza
gandirea, sentimentele, actele, metafizice: convingerea pacientului ca
poate elucida originea vietii, a lumii, a sufletului, a reincarnarii.

6. AFECTIVITATEA
Definitie: Afectivitatea reprezinta o forma de manifestare a atitudinii omului atat fata de
situatiile de viata, fata de realitatea inconjuratoare, in general, cat si fata de modificarile
mediului intern, ale propriei cenestezii.

Datorata caracterului pregnant subiectiv, este procesul psihic cel mai legat de
personalitatea, atat prin trasaturile constante ale afectivitatii cat si prin cele
dinamice si mai ales prin sentimente. Rolul sistemului nervos si endocrine si importanta
structurilor mezodiencefalice, neuroendocrine si corticale in manifestarile afective au facut
obiectul a numeroase cercetari.

Componentele afectivitatii:

Afectivitatea inglobeaza o component bazala, holotimica denumita timie bazala si o

component complexa, elaborate denumita timie superioara.
Timia bazala cuprinde dispozitia, emotiile si afectele, iar timia superioara include
sentimentele si pasiunile.

Dispozitia este starea afectiva de fond, de durata, cu intensitate medie, care reflecta starea de
funcionalitate a organismului, fiind rezultatul tuturor impulsurilor extero, intero si
proprioceptive constientizate sau insufficient constientizate.

Starile de afect se caracterizeaza printr-o incarcaturla emotional puternica, cu debut brusc si

desfasurare furtunoasa, insotita de modificari mimico-pantomimice si neurovegetative (de ex.
Starea de furie, de manie). Acestea trebuie deosebite de starile de afect patologic care tulbura
luciditatea si deci discernamantul si aprecierea critica a faptelor si consecintelor acestora.

Emotiile sunt manifestari spontane, cu traire intense, dar de mai mica amplitudie decat
afectele, cu apreciere logica consecutive a situatiei complex motivate si care exprima
raspunsul afectiv al raportului dintre subiect si lumea inconjuratoare, in general. Ele pot fi
positive: placerea, satisfactia, bucuria sau negative: neplacerea, tristetea sau pot fi stenice
(maresc capacitatea de effort psihic) sau astenice.

Sentimentele sunt trairile emotionale complexe, stabile si generalizate, care realizeaza plenar
trairea raportului intre individ si ambianta. Au o conditionare sociala evident, o expresivitate
mai retinuta desi pot realize fundalul unor emotii diferite. Se pot manifesta ca si sentimente
estetice, etico-morale, religioase, patriotice, erotice etc.

Pasiunile au amplitudine mai mare decat sentimentele, character mai stabil al relatiilor cu
ambianta, sunt puternic motivate si dinamogene. Pot fi positive, pasiunea pentru arta, profesie,
stiinta sau negative, intalnite la personae avara, egoiste, sadice etc.

SINDROAME NEVROTICE

1. SINDROMUL ASTENIC

Are cel mai mare grad de nespecificitate si prezinta urmatoarele simptome:

Astenie fizica si psihica. Se asociaza cu scaderea atentiei voluntare, incapacitate de

fixare si evocare , dificultatea de a sesiza relatii mai complicate
 Iritabilitatea. Bolnavii sunt susceptibili si irascibili, au tendinta de a izbunci in plans,
prezinta reactii la manie la cele mai mici contradictii sau conflicte, este tipica
hiperestezia care face de netolerat stimuli ( zgomot , lumina) indiferenti pentru cei
sanatosi
Cefalee, cu caracter tipic de durere in casca , difuza, necaracteristica
Tulburari de somn. Dificultati de adormire, insomnie, somn superficial, trezire tardiva
si lipsa efectului reparator al somnului

Apare in neurastenie ( ca nevroza), sindroamenele neurastenice din intoxicatii in infectii

( perioada de debut si convalescenta), boli somatice( digestice, cardiovasculare, anemii), boli
endocrine(hipertiroidism, insufiecienta suprarenala), boli cerebrale organice (traumatisme,
ateroscleroza, tumori), schizofrenie(debutul neurasteniform sau in perioadele de remisiune).

2. SINDROMUL OBSESIVO-FOBIC

Este constituit din fobii , obsesii, compulsii si ritualuri. Ele au fost descrise la
semiologie.

Apare in : nevroza obsesivo-fobica, la psihopatii psihastenici, debutul pseudonevrotic al

schizofreniei, psihoza maniaco-depresiva, melancolia de involutie, stadiul initial al
hipertensiunii arteriale (agorafobie, tanatofobie), epilespsie, intoxicatii acute, encefalita
epidemica.

3. SINDROMUL ISTERIC
Este un complex de simptome in domeniul motricitatii, senzorialitatii, vorbirii, functiilor
viscero-vegetative si ale psihicului, simptome ce au drept caractere:
Originea emotionala (psihogena)
Atipia (in raport cu sindroamele organice)
Teatralismul si demonstrativitatea
Influentabilitatea prin atitudinea mediului sau prin sugestie
Reversabilitatea rapida si totala
Se manifesta prin crize excito-motorii , paralizii, tulburari de fomatie, anestezii ( in
manusa sau in ciorap) , tulburari psihice : amnezii, stari crepusculare, fugi, sindromul
Ganser ( cu raspunsul alaturi)
Denumit si sindrom conversiv, el este consecinta reprimarii unor nevoi afective,
urmata de dezvoltarea unor simptome somatice sau distorsiunea functionarii unor grupe
de muschi aflate sub control voluntar care mimeaza de obicei afectiuni neurologice, dar
care nu pot fi explicate prin nicio tulburare organica.
Caracteristica principala a acestor simptome de conversie este relatia temporala dintre
momentul aparitiei simptomului si psihotrauma sau emotia intensa.
Importanta sindromului rezulta din necesitatea obligatorie de a pune diagnosticul
diferential cu o tulburare somatica autentica, ceea ce impune un examen neurologic
minutios si o serie de investigatii paraclinice.
 In ceea ce priveste sindromul Ganser , esentialul sinromului se articuleaza in jurul
reactiei a nu vrea sa stii si a faptului ca istericul raspunde in directia intrebarii dar nu
poate da raspunsul corect.
Aceasta tulburare isterica se manifesta prin raspunsuri anapoda (raspuns alaturi:
scaunul are 3 picioare), acte alandala, halucinatii vizuale, tulburari mnezice pronuntate
( nu-si aminteste propriul nume ), toropeala constiintei cu dezorientare temporo-spatiala.
Sindromul isteric cu simptomele conversive nu este sub control voluntar, ceea ce il
deosebeste de simulare.
Apare in : nevroza isterica, psihopatia isterica, debutul schizofreniei,
epilesie(interaccesual), tetanie, sechele ale encefalutei epidemice.

SINDROMUL PSIHOPATIC
(tulburari de personalitate-ca sindrom)

Se caracterizeaza printr-un ansamblu de trasaturi, predominant congnitive,

dispozitionale si relationale, ilustrate printr-un comportament care deviaza in mod evident si
invalident de la expectatiile fata de persoana respectiva si de la normele grupului sau social,
exprimate prin:
Dizarmonie a personalitatii
Dezechilibru al proceselor psihice, al comportamentului si activitatii
Iritabilitatea , in relatiile individului cu mediul sau cu el insusi
Instabilitatea psiho-emotionala
Apare in : tulburari de personalitate (psihopatii), debutul schizofreniei (pseudopsihotic),
oligofrenii, psihoze organice cerebrale, toxicomanii.
Sindroamele psihopatice datorate unui fond organic dovedit constituie starile
psihopatoide si apar in traiumatisme cranoi-cerebrale , encefalite, tumori cerebrale. Etc.si
se clasifica dupa CIM-10 ca tulburari de personalitate organica.

SINDROM PSIHOTIC PARANOID

Caracterizat prin delir nesistemizat, mai frecvent cu continut de persecutie , insotit de

halucinatii. Se intalneste in schizofrenia paranoida dar si in ateroscleroza cerebrala,
senilitate, epilepsie, intoxicatie cronica cu amfetamine, anemie pernicioasa. De asemenea
se intalneste in psihoza schizofreniforme ( in cadrul alcolismului , stari reactive ) .
Sindromul maniacal
Caracterizat prin triada: euforie, tahipsihie, hiperactivitate.
Ca forme clinice el poate fi:
-hipomanie(simptome mai atenuate);
-excitatia maniacala simpla;
-mania coleroasa(predomina irascibilitatea si manifestari de manie);
-mania confuziva sau incoerenta(dezagregare profunda si incoerenta a gandirii, constiintei si
activitatii)-apare de regula prin supraadaugarea unui element exogen;
-mania supraacuta sau furia maniacala(insotita de obnubilarea constiintei cu aparitia trairilor
oneiroide). I se poate adauga refuzul alimentar, deshidratarea, hipertermie.
 Dupa etiologie, sindromul maniacal se gaseste in:psihoza maniac-depresiva faza
maniacala, paralizia generala progresiva, sifilisul meningo-vascular, tumori diencefalice,
traumatisme cranio cerebrale.De asemenea in boli endocrine ca hipertiroidism,
hiperfoliculinimism, in tulburari psihice legate de maternitate; in boli somatice: anemie
pernicioasa, reumatism, porfirie; in cadrul tratamentului cu unele medicamente:cortizon,
ACTH, foliculina,hidrazida, cicloserina.
Sindromul depresiv
Are ca simptome triada: dispozitie depresiva, bradipsihie, inhibitie psihomotorie
Ca forme clinice deosebim:
-depresia simpla(cu inhibitia activitatii);
-depresia stupuroasa(inhibitia are intensitate maxima);
-depresia anxioasa;
-depresia deliranta(cu delir de saracie, vinovatie si hipocondrie);
Ca forma speciala mentionam aici sindromul Cottard caracterizat prin idei de negatie(a
propriilor organe, a rudelor, a lumii), idei de imortalizare (voi trai vesnic pentru a-mi ispasi
pacatele) si idei de enormitate(corpul este locuit de serpi, organelle interne putrezesc).
Dupa Kielholtz, sindroamele depressive pot apare in urmatoarele situatii:
-depresii organice (senile, aterosclerotice, postraumatisme, epileptic etc.)
-depresii simptomatice, in cadrul unor boli somatice sau psihice(postinfectiase, boli vasculare
cerebrale, sarcina, climax, premenstruale, hipertiroidism, diabet zaharat, tratament cu steroizi,
in toxicomanii, schizofrenie);
-depresii de involutie;
-depresii endogene(in cadrul psihozei maniac-depresive);
-depresii psihogene(de epuizare si nevrotice, psihoreactive);