UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI TIINTELE EDUCAIEI

DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE

INTELIGENTA SI INVATAREA UNEI LIMBI

STRAINE

Disciplina- Evaluarea psihologica a aptitudinilor si motivatiei

Lect.Dr. Adrian Luca

Ionescu Dan

Anul II, seria 2, Grupa

INTELIGENTA SI INVATAREA UNEI LIMBI STRAINE

 In functie de aptitudinile pe care le-a format in decursul procesului de invatare,
randamentul fiecarui individ este diferit . Unii indivizii pot fi mai buni la matematica, stiinte
exacte, altii sa aiba o inclinatie deosebita catre arta, literatura. Aptitudinea reflecta rapiditatea
si usurinta cu care este finalizata o anumita activitate, dar si randamentul superior mediei, a
rezultatelor calitative si cantitative.

Unii psihologi considera aptitudini generale: gandirea, imaginatia, atentia, memoria,

vointa, atunci cand performanta lor depasesc media. Insa prezenta numai a unei singure
aptitudini nu e suficienta pentru a executa cu succes o sarcina.

O aptitudine generala este si inteligenta (factorul G) care este implicata in toate

aptitudinile. Nu exista o aptitudine fara factorul G. Aptitudinile speciale se manifesta intr-un
anumit domeniu si nu exclude aptitudinile generale ale inteligentei.

La baza talentului sta aptitudinea, care este intr-o continua perfectionare si munca,
devenind talent. Talent care aduce o plus valoare, originalitate si ingeniozitate. Talentul se
caracterizeaza prin pasiune pentru munca si printr-o inteligenta deosebita, ducand la
rezolvarea de probleme intr-un mod surprinzator si inedit. De asemenea talentul duce si la o
dezvoltare multilaterala a personalitatii. De exemplu Da Vinci a detinut o gama variata de
cunostinte din mai multe domenii, el fiind pictor,matematician, filozof, scriitor, fizician.

Afirmatia lui A.H. Halsey conform careia procesul de dezvoltate economica si sociala
este un process de creare a unor noi aptitudini este perfect valabila. Insa aptitudinile se
bazeaza si pe zestrea genetica, ele avand anumite predispozitii sau dispozitii. Ele apar ca o
rezultanta a interactiunii dispozitiilor ereditare cu conditiile de invatare, de formare, de mediu.
In general studiile asupra abilitatilor cognitive sunt preocupate de diferentele individuale,
care sunt determinate preponderant genetic, in detrimentul celor determinate prin educatie,
experiente.

Avand in vedere ca traim intr-o societate in continua schimbare, aspectele privind

implicatiile noilor teorii ale inteligentei in educatie au consecinte critice. Individul are de
rezolvat problem reale de viata pentru care educatia nu a oferit solutii viabile. Nu exista
practic modele care sa ne ajute sa ne organizam viata. H. Gardner afirma ca la ora actuala
traim cu totii intr-un sat mare global in care schimbarile sunt rapide iar interactiunile
individuale cresc direct proportional cu experientele pe care fiecare individ si le poate asuma.

Termenul de inteligenta este folosit in mod diferit in diverse domenii. Gardner

sesizeaza dificultatea in a agrea asupra ariei de acoperire semantic a termenului de inteligenta
atunci cand se ajunge la practica cotidiana. Dupa Gardner inteligenta este vazuta ca o
aptitudine de a rezolva probleme sau de a creea produse intr-o maniera eleganta. Teoria
inteligentelor multiple a lui Gardner se bazeaza pe faptul ca inteligenta fiecarui om este
compusa din inteligente multiple, dintre care fiecare are propriul sau sistem de operare
independent in creier. Aceste inteligente includ: inteligenta muzicala, verbal-lingvistica,
spatiala, corporal-kinestezic, logico-matematica, naturalista si intrapersonala si interpersonala.
Inteligenta este un proces complex care integreaza mai multe nivele de analiza. Potivit lui
Gardner acest model de inteligenta duce la o folosire a resurselor mai eficient in anumite
contexte sociale. Inteligenta se datoreaza interactiunii dintre doua componente: indivizii care
isi folosesc cunostintele in diferite domenii si societatiile care promoveaza dezvoltarea
individuala prin oportunitatile care le furnizeaza. Teoria inteligentelor multiple constituie o
altenativa a muncii diferentiate, o strategie moderna de instruire interactiva care poate
contribui la imbunatatirea performantelor.

Scopul unei cercetari a fost de a investiga relatia dintre gen si tipul de inteligenta,
relatia dintre tipul particular de inteligenta si succesul elevilor in gramatica, scrierea limbii
engleze ca limba straina si relatia dintre educatia parentala si tipul de inteligenta. Participantii
N=144 dintre care 78 fete si 66 baieti, au fost randomizati,cu varsta intre 18-2, aflati la nivelul
intermediar, din clasa pregatitoare a Universitatii de Limbi Straine Erciyes.

Datele au fost colectate prin Multiple Intelligences Inventory for Adults, care consta
in Likert scala70 de itemi care masuara tipul de inteligenta. Itemii cuprindeau si notiuni in
engleza pe care elevii nu ii invatase, si care erau usor de inteles. Unii itemi cuprindeau si
intrebari despre gen si educatie parintilor. In scopul de a investiga relatia dintre un anumit tip
de inteligenta si performanta la limba engleza, scorurile au fost obtinute de la administratia
scolii.

Statistici descriptive, testul t pentru eantioane independente, analiza de corelaie i

analiza unidirecional a varianei (ANOVA) au fost utilizate pentru a analiza datele. Analiza
datelor a relevat ca nu exista diferene semnificative de gen ntre tipurile de inteligenta ale
participanilor, cu excepia ca in ceea ce priveste abilitatile lingvistice exista diferente de gen.
O relatie negativa semnificativa a fost gasita intre succesul la testul de gramatica si abilitatile
kinestetice, spatiale si de inteligenta intrapersonala, pe cand intre inteligenta muzicala si
abilitatea de a scrie relatia a fost pozitiva si semnificativa. Nu a fost gasita nici o relatie
semnificativa intre educatia parentala si tipurile de inteligenta.

Analiza privind tipul de inteligenta pe care il au elevii, a aratat ca inteligenta

matematico logica (medie 3,88) a fost cea mai importanta inteligenta in randul studentilor
care au participat la acest studiu. Celelalte tipuri de inteligente dominante au fost inteligenta
spatiala (medie:3,67), corporal-kinestezic (medie: 3,66), inteligena interpersonal (medie:
3,61) i inteligenta intrapersonale (3.54). Acestea au fost urmate de o inteligenta mai putin
dominanta i anume inteligen lingvistic (medie: 3,19) i inteligenta muzicala (medie: 3,18).
Este demn de remarcat faptul c inteligenta muzicala a avut cea mai mare abaterea standard,
care indica o variatie mai mare n rndul participantiilor care au o tendinta a inteligentei
muzicale.

Rezultatele au aratat ca inteligentele interpersonala, lingvistica, logica si muzicala sunt

mai frecvente la femei. O analiza suplimentara in ceea ce priveste diferentele dintre genuri a
relevat o diferenta semnificativa intre genuri in ceea ce priveste inteligenta lingvistica (p<.02).
 In ceea ce priveste relatia dintre tipurile de inteligenta si performanta la limba engleza,
coeficientul de corelatie a lui Pearson a indicat o corelatie intre scorurile elevilor si tipurile de
inteligenta. Exista o corelatie pozitiva intre scorurile la scris in engleza si inteligenta muzicala
(r=.182, p<.033). Au existat si corelatii negative intre inteligenta kinestetica (r= -.166,
P<.049), inteligenta intrapersonala (r=-.183, P<.031) inteligenta spatiala (r=-.172,p<.042) si
scorurile la testele de gramatica.

Obiectivul principal al acestui studiu a fost sa exploreze tipurile de inteligenta pe care

elevii il foloseste in invatarea limbilor straine, rezultatele indicand ca inteligenta logico-
matematica a fost cea predominanta, iar inteligenta muzicala a fost cea mai putin comuna.
Practic inteligenta matematica este preferata in locul celei muzicale. De asemenea, inteligenta
lingvistica a fost mai putin dominanta asta si poate datorita sistemului traditionalist de
educatie turca, care prioretizeaza invatarea pe de rost si pasivitatea elevilor. Datorita
activitatilor si materialelor folosite de catre cadrul didactic se poate ca un tip de inteligenta sa
devina mai dezvoltat in detrimentul celorlalte, astfel profesorii trebuie sa evite un asemenea
aspect.

O alta cercetare a examinat relatia dintre inteligenta muzicala si invatarea celei de-a
doua limbi straine L2. L2 a fost evaluata in patru domenii: fonologie receptiva, fonologie
productiva, sintax si cunostinte lexicale. De asemenea, au fost evaluate si alti factori care ar fi
putut explica diferentele individuale, inclusiv varsta, modele de utilizare si de expunere a
limbii, rezistenta, memoria fonologica pe termen scurt.

Participantii N=50 au fost japonezi vorbitori nativi, 41 erau femei, cu varsta intre 19-
52 ( M= 31.3). Ca sa faca parte din cercetare trebuiau sa fi ajuns in Statele Unite dupa varsta
de 11 ani si sa fi locuit aici cel putin 6 luni. Nici unul dintre ei nu a atins nivelul nativ L2 in
momentul testarii, dar exista o mare variabilitate in cele patru domenii de competenta
(fonologie receptiva, fonologie productiva, sintax si cunostinte lexicale). Au primit si 20 de
dolari pentru participare.

Analiza de regresie ierarhice a fost folosita pentru a arata daca inteligenta muzicala
explica varianta asociata in domenile L2. Inteligenta muzicala a prezis L2 fonologica atat
receptiva cat si productiva, dar nu a explicat varianta in L2 sintaxa si cunostinte lexicale.
Rezultatele au sugerat ca capacitatile muzicale pot facilita dobandirea structurii de sunet a L2,
contribuind la tot mai multe dovezi in ceea ce priveste legatura dintre inteligenta muzicala si
competenta ligvistica. Rezultatele au mai aratat si ca rezistenta este un predictor mai bun
decat varsta.

Se stie ca varsta influenteaza capacitatea invatarii L2, existand diferente individuale

mai ales in ceea ce priveste invatarea L2 dupa copilarie. Unii ating performanta aproape
natural, altora le este mai greu, avand accente straine puternice si erori gramaticale. Un punct
important pare sa il aiba capacitatea muzicale, o ureche buna muzicala poate facilita invatarea
cu usurinta a unei limbi straine. Persoanele cu capacitati de analiza, de aducere aminte a
stimulilor muzicali sunt mai bune decat altele la producerea si perceperea sunetelor limbii
engleze.
 Au existat sustinatori si nesustinatori a credintei ca invatarea unei limbi straine
reprezinta o provocare pentru tinerii. Bilingvii si monolingvii pot fi diferiti datorita unor
experiente specifice in fiecare limba. Studiile sustin ca bilingvismul influenteaza dezvoltarea
cognitiva la inceputul copilariei, ceea ce duce la concluzia ca limbajul si cognitia sunt
interdependente, mai degraba decat independente. Cu toate acestea, bilingvismul a fost tratat
ca o singura variabila independenta, ignorandu-se faptul ca este o notiune multidimensionala,
care pare sa ramana o problema in paradigma experimentala de cercetare. Astfel pentru a
cerceta influenta bilingvismului, este important sa se ia in considerare caracteristicile unice
ale participantilor, sarcinile si relatile dintre acestea. Capacitatea copilului bilingv de a
transfera cunostintele dintr-un limbaj in altul este privita ca un avantaj, fata de copilul
monolingv care executa sarcina intr-o singura limba.

In literatura de specialitate s-a comentat foarte mult asupra faptului ca invatarea celei
de -a doua limba straina duce la amenintari si la dezavantaje asupra cognitiei la copii mici. De
exemplu, in unul din cercetarile pionerat efectuat de Streets 1976, rezultatele au aratat ca copii
bilingvi din Tara Galilor erau nu numai confuzi, dar au obtinut si un scor IQ mai mic decat
copii monoligvi. Incepand cu anii 60 perceptiile au inceput sa se schimbe in avantajul
utilizarii unei L2. Insa studiile de la inceput erau incorecte deorece se bazau pe participantii
din clasa medie sociala ca control grup, precum si pe minoritatile imigrante ca grup
experimental. Un astfel de studiu este cel a lui Gonzlez din 2001, aceasta concluzionand, mai
tarziu, ca factorii socioeconomici si socioculturali influenteaza invatarea limbii la minoritati.
Prin urmare, comparatile bazate numai pe cognitie, fara a lua in calcul factorii socioculturali,
ar fi incomplete si insuficiente.

O schimbare notabila s-a intamplat prin studiul lui Lambert si Tucker (1972), care au
explorat efectul unui contex pentru invatarea L2 si progresul cognitiv. Grupul experimental a
fost expus la o instruire monolingva la scola, respectiv franceza si cand erau acasa la engleza.
In grupul de control au fost explorate de asemenea cele doua limbi, ei fiind expusi, la
gradinita, la limba lor nativa. Acest studiu logitudinal a aratat ca copii din grupul experimental
nu au prezentat elemente negative sau de retard cand au fost expusi la mai mult decat o limba,
mai mult abilitatea lor de a intelege termeni din engleza, de a scrie, de a vorbi a fost
asemanatoare cu grupul de control.

Un alt studiu care revendica avantajul cognitiv al copiilor bilingvi este cel a lui Ben-
Zeev (1977), care a incercat sa selecteze copii din acelasi mediu socio-economic. Rezultatele
au indicat ca, desi la inceput, se aflau la un nivel scazut, bilingvii au aratat un avantaj in
procesarea materialului verbal si in structurarea lui. Acest studiu a fost replicat de a lungul
timpului. De expemplu, de Bialystok (1986) care a comparat performanta copiilor cu gradului
I de engleza cu copii bilingvi franceza-engleza, pe sarcini precum segmentarea frazei, perechi
de cuvinte similare si rationament facut pe masurarea cuvantelor congruente si incongruente.
Copii bilingvii find mai eficienti decat cei monolingvi in rezolvarea sarcinilor.

De asemenea au fost discutate si problemele de constientizare fonologica, educatie si

natura multidimensionala a achizitiei de limba straina. Discutiile lui Bialystok si Herman
(1999) au fost fundamentale pentru a arata efectele benefice ale bilingvismului asupra
dezvoltarii literaturii la copii. Oller and Pearson (2002) au criticat modul in care copii bilingvi
sunt considerati deficitari in cognitie prin corelarea statusului bilingv cu scorurile mici
academice si testele de inteligenta. Ei au afirmat de asemenea ca timpul aferent sarcinilor
duce la suprasolicitare pentru cei bilingvi.

Diferentele dintre copii sunt multi dimensionale, unele diferente pot fi in avantajul
bilingvismului, in timp ce altele nu sunt, fiind nevoie de o verificare suplimentara. Problema
de baza este ca bilingvismul a fost considerat ca o singura variabila independenta in
designurile de cercetare, si ca variabile dependente ca cognitia, dezvoltarea metaligvistica,
achizitile literare sunt pur si simplu legate de variabila independenta. Insa vorbirea unei limbi
straine poate fi considerata o notiune binara. Veriditatea unei cercetari consta in fidelitatea si
validitatea variabilelor. De aceea, pentru a intelege influentele biligvismului este important sa
se tina cont de caracteristicile unice ale participantilor, sarcinile si relatia dintre sarcini si
construct.

Bialystok (2002) a enumerat factorii care ar putea influenta bilingvismul, cum ar fi

nivelul de limba si de educatie a parintilor, mediul la care a fost expus copilul, experienta in
invatarea primei limbi, scopul invatarii celei de a doua limbi si suportul social. Ea sustine ca
in aceasta multitudine de variabile este imposibil de izolat rolul bilingvismului asupra
performantei copiilor. Astfel invatarea unei limbi straine si cognitia sunt interdependente, mai
degraba decat dependente.

Efectele pozitive ale bilingvismului sunt datorate si faptului ca invatarea unei alte
limbi implica si intelegerea unor concepte noi care, fie lipsesc din limba materna, fie ele
exista, dar sub alta forma. Cunoasterea unei limbi straine te ajuta sa iti extinzi orizonturile
culturare, iti imbogateste vocabularul, iti imbunatateste memoria, creierul fiind stimulat in
permanenta.