ionu\ cristache

Ingrid, t`rfa
Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a
Rom`niei
CRISTACHE, IONU|
Ingrid, t`rfa, Ionu\ Cristache, ISBN

5

1. Stau cu ochii lipi\i de pagina mare de ziar,
literele ies ]ntregi printre ramele ochelarilor mei,
alc[tuind cuvinte f[r[ sens, ]ntr-o cea\[ care-mi
acoper[ privirea. Am citit undeva c[ povestitorul poate
amesteca miturile =i istoria, poate ]nc[lca legea
obiectivit[\ii =i poate sfida, p`n[ la urm[, adev[rul.
Regimul lui este visul, umbra, somnul hibernal, v`ntul
\iuitor, spuma care se lipe=te de lucruri =i transform[
orice arbore ]ntr-o zeitate. Am crezut, mult[ vreme, c[
nu am nicio pasiune, nicio obsesie ]n afar[ de mine =i
de lumea mea =i am avut ]ncredere ]n cuvinte. Dac[
povestea cunoa=te =i un alt ]nceput, ]mi spun acum, el
nu se poate datora dec`t redescoperirii iubirii. }mi bat
]n urechi, ca ]ntr-un ritm sacadat =i str[veziu, vorbele
unui revoltat Autorul s[ tac[, atunci c`nd opera lui
deschide gura.
M[ uit la =tirea din fa\a mea =i m[ ]ntreb
dac[ o mai cite=te cineva =i, f[r[ rost, m[ mai g`ndesc
dac[ se mai cite=te, ce se mai cite=te =i c`t. Am ]nv[\at
s[ cred ]n lumea din spatele cuvintelor, orice poveste
poate s[ spun[ =i ceea ce via\a ascunde adesea, nu
numai ceea ce ea produce. }ncet, din mintea mea se
=terge g`ndul c[ viciul cel mai mic e acest ]nceput de
prim[var[.
3 mai 2005, scrie pe pagina de ziar pe care o
am ]n fa\a mea. L`ng[ motelul abandonat, la marginea
ora=ului, ]n spatele zidurilor m[cinate de ploi, a fost
g[sit[ o fat[. Avea g`tul t[iat, iar trupul ei r[m[sese
]nfipt ]n noroi, cu fa\a ]n jos, lipit[ de s`ngele ]nchegat
peste o bucat[ de carton maronie. Poli\ia ]l caut[ pe
criminal =i are unele informa\ii despre ]mprejur[rile ]n
care s-a comis crima.
Telefonul din camera mea sun[ ]ncet, are un
fel de muzic[ rar[, abia deslu=it[ din marginea
canapelei pe care stau de o vreme, cu o carte al[turi, pe
care nu o mai citesc de mult.
-Profesore, aud ]n receptorul alb, ce faci, mai
tr[ie=ti?
-A=a s-ar p[rea, zic, recunosc`nd vocea de
dincolo.
-Am ceva pentru tine, mai spune, pot s[ trec
spre sear[ s[ te v[d?
-Te a=tept, mai adaug =i ]nchid telefonul.
Ne ]nt`lneam mai rar, ne mutaser[m am`ndoi
din blocul verde =i vechi, cu patru etaje, ]n care am tr[it
dou[zeci =i ceva de ani. De Adrian m[ legau amintiri
comune, ]nc`t nimic nu putea s[ =tearg[ istoria
adolescen\ei noastre =i, mai apoi, a ]nceputului de
chelie =i p[r alb, spre ceafa ]ngro=at[ de abuzurile
tinere\ii t`rzii. Am fost chiar colegi de liceu, c`\iva ani
5
el a lucrat ]ntr-o fabric[, apoi a terminat dreptul =i a
ajuns procuror. }n blocul lungit ca o r`m[ peste
intrarea ]n cartier am locuit ]n dou[ apartamente
al[turate.
-Uite, spune el, intr`nd ]n casa mea, de pe o
strad[ lini=tit[ a ora=ului vechi, \i-am adus un caiet, e
]n el o lume despre care vei putea s[ scrii. Din ea, a mai
zis, cuno=ti c`te ceva
-De ce, ]l ]ntreb eu, s[ ]n\eleg c[ mi-ai citit =i
ultima carte?Te-am invitat, dar nu te-am v[zut la
lansarea ei.
-+tiu, spune el, sunt cam vinovat, n-am venit
nici la primul t[u roman. Am auzit c[ a fost o sear[
frumoas[, la teatru, cu actori =i lume mult[, mi-a
povestit b[iatul meu.
-A=a sunte\i voi, procurorii, ocupa\i peste
m[sur[, ]l ]n\ep eu mai departe, e greu cu dreptatea ]n
ziua de azi.
-Ce s[ mai zic? D[ =i tu ceva de b[ut =i po\i
s[ m[ ier\i =i de data aceasta, glume=te el, a=ez`ndu-=i
burta mare ]n fotoliul care sc`r\`ie prelung, din toate
]ncheieturile.
M[ uit la prietenul meu de ieri, nu prea ]l
mai recunosc, a ]mb[tr`nit brusc, obrajii lui umfla\i se
revars[ peste marginea fe\ei buh[ite, iar urmele de p[r i
se ]ntind peste chelia proasp[t[. }mi trec m`na prin p[r,
eu mai am ]nc[ destul, de parc[ a= vrea s[ m[ conving
de ceva neb[nuit, p`n[ atunci. M[ uit la el =i-mi
amintesc serile de dup[ 90, c`nd discutam despre
evenimentele r[zboinice, alergam dup[ ziare =i le
frunz[ream ]mpreun[. Apoi, el a devenit om politic, a
tot umblat pe la mai multe partide, venea rar pe la mine,
era prins cu ]ndeletniciri alese, ne mai vedeam doar
]nt`mpl[tor =i el, mereu pe fug[, p[rea s[ schimbe
lumea. Numai c[ lumea ]l cam schimbase pe el. Scoate
un caiet din geanta lui cu margini nichelate =i-l a=az[
pe mas[, ]n fa\a mea.
-Mai \ii minte familia de la parterul blocului
nostru?
-Tudose, zic eu, cum s[ n-o \in minte
-Uite, mai spune, cred c[ ai citit zilele trecute
despre crima de la marginea ora=ului nostru, =tie tot
t`rgul despre ea. Fata lui, Ingrid, ea a fost omor`t[.
|i-o mai aminte=t ?
-Cum s[ nu, ]i r[spund, mi-o amintesc de
c`nd ]ncepuse s[ mearg[, ]mpiedic`ndu-se prin fa\a
sc[rilor de la bloc.
}i ar[t ziarul, tocmai citisem acolo despre
fata g[sit[ cu g`tul t[iat, ]ntre frunzele umede ale
p[durii. Ani mul\i se scurg, ]n pu\ine secunde, prin fa\a
ochilor mei. }n fiecare zi, venind acas[, o g[seam pe
fat[ la intrarea blocului, ]nv`rtea juc[rii vechi pe banca
rupt[ =i ruginit[ de la u=[ =i-mi zicea un s[rum`na
sub\ire =i lung, ciripit ]ntr-un fel care ]mi sun[ =i azi ]n
urechi. +tia c[ voi scoate din buzunar o ciocolat[ sau
altceva dulce, nici n-a= fi putut s[ uit vreodat[. S-a
]nt`mplat, ]ntr-o zi, s[ n-am nimic ]n buzunar =i privirea
ei, fr[m`nt`nd lumina din holul blocului, m-a urm[rit
c`teva zile.
-Tu vorbe=ti serios ? ]l ]ntreb eu pe prietenul
procuror. E chiar ea?
-Da, zice, \i-am f[cut o copie dup[ jurnalul
ei, vei descoperi unele semne din trecut.
}mi poveste=te, \in`nd paharul plin doar pe
jum[tate, cum au g[sit-o ]n marginea p[durii.
-Am apucat s[ v[d destule, mai ales ]n anii
din urm[, continu[ el. Dar imaginea pe care noi am
g[sit-o s[pt[m`na trecut[ m[ va ]nso\i mult timp.
6
Crede-m[, spune el, a fost un co=mar =i pentru mine.
Avea capul t[iat de tot, era aruncat la o jum[tate de
metru de restul corpului, c`nd l-au ]ntors cu fa\a ]n sus
am vrut s[ fug de acolo. Nici nu po\i s[-\i ]nchipui,
ochii erau deschi=i, gura r[m[sese str`ns[, ca o pung[,
buzele i se ]nc[lecaser[ ]ntr-o urm[ de revolt[, se
vedeau din\ii din fa\[ =i pe obraji erau t[ieturi ad`nci,
uria=e, de la t`mple p`n[ la b[rbia v`n[t[. Domn
procuror, striga un poli\ist t`n[r l`ng[ mine, uita\i-v[
aici O m`n[ fusese =i ea t[iat[ din um[r sau smuls[
cu totul, nici nu mai =tiu bine, o lipiser[ de corp,
]ngr[m[dit[ ]n m`neca bluzei plin[ de noroi. C`nd au
tras de pe ea pantalonii ro=ii, a=eza\i ca un fel de
a=ternut, am v[zut cum ]i ]ndesaser[ ]ntre picioare
buc[\i mari de p[m`nt cleios, amestecat cu frunze =i
f`=ii de plastic putrezit =i un lemn ascu\it ]i fusese ]nfipt
sub p`ntec, se vedea ca o \eap[ p[trunz`nd carnea
v`n[t[ a fetei.
Ascult lungul monolog al fostului meu vecin
=i imaginile unui film cenu=iu mi se agit[ prin fa\[. Nici
nu pot s[ fac altceva, dec`t s[ tac.
-Po\i s[-\i ]nchipui, continu[ el, p`n[ =i
picioarele erau contorsionate, erau r[sucite ca dou[
buc[\i de sfoar[ groas[, o ]mpletitur[ de carne se
umflase peste noroiul din jur. M[ uitam, ]mpreun[ cu
legistul, la s`nii ei mari, umfla\i parc[ de umezeal[,
erau =i ei cresta\i peste tot, o lam[ ascu\it[ trecuse de
zeci de ori peste pieptul fetei. |i-am mai spus, a=a ceva
n-am mai v[zut niciodat[.
Se las[, ]ntre noi, t[cerea. El scoate din
geant[ c`teva fotografii =i mi le pune ]n fa\[. M`na cu
care duc la gur[ paharul se opre=te nehot[r`t[, se
opinte=te ca =i c`nd un obstacol nev[zut s-a a=ezat ]n
fa\a ei =i r[m`ne a=a, cu el suspendat ]n aerul cald al
camerei mele. M[ uit ]ndelung la imaginile din pozele
mari, ochelarii nu par s[ m[ mai ajute =i bat des din
pleoape, umede =i ele. Tace =i Adrian, l`ng[ mine.
-Nu pot s[ le mai v[d, spun =i dau cartoanele
din fa\a mea, cu o mi=care precipitat[, ]ntr-o parte,
uit`nd de paharul din cealalt[ m`n[.
Se vars[ peste pantalonii mei restul de
b[utur[ =i se scurge, ]n pic[turi mari, peste parchetul
l[cuit de cur`nd.
-|i-am adus caietul fetei. L-au g[sit ]n
camera ei, locuia tot acolo, ]n blocul nostru, la parter.
-Cu cine? ]ntreb eu, continu`nd s[-mi =terg
pantalonii, p[ta\i de b[utura v[rsat[ mai ]nainte, care
]ntinsese urme ca de s`nge pe m`inile mele.
-Singur[, zice el, maic[-sa a murit la c`\iva
ani buni, dup[ ce noi ne-am mutat din cartier.
-Parc[ =tiu, spun, cred c[ mi-a povestit un
fost vecin, Matei sau cum ]l chema, locuia sub
apartamentul t[u. Da, ]mi aduc aminte, m-am ]nt`lnit
cu el ]n pia\[ =i m-a \inut mult timp de vorb[
R[m`n, deodat[, cu gura u=or ]ntredeschis[,
cu m`na lipit[ de obraz.
-Stai pu\in, mai zic, eu acum ]mi dau seama
c[ pe Ingrid am v[zut-o de multe ori, la locul ei de
munc[. E ]n drum spre satul ]n care locuie=te mama
mea, am z[rit-o des la marginea hanului abandonat, din
care s-a furat tot ]n anii din urm[. Habar n-aveam c[ e
ea.
-Cum, m[ ]ntreab[ procurorul, chiar n-ai
recunoscut-o?
-Nu, ]i r[spund, niciodat[ La ]nceput ea
f[cea gesturile lor obi=nuite, ]=i ar[ta cumva degetele,
]ntr-un balet indecis, pe marginea drumului. Dac[ m[
7
g`ndesc bine, dup[ un timp, c`nd m[ apropiam de ea,
cu ma=ina, ]ntorcea repede capul spre p[dure
-Vezi, continu[ Adrian, tocmai ]\i spuneam
c[ vei avea unele surprize, citind caietul ei. Ce-\i
aminte=ti tu se leag[ de c`teva din cuvintele ei, din
jurnalul ei.
Urme tot mai precise de memorie n[v[lesc ]n
camera mea. Am sim\it c[ undeva, ]n paginile pe care
le a=ezasem pe col\ul mesei, trebuie s[ fie =i o bucat[ de
lume, uitat[ de mult, de care procurorul =i-a legat
sur`sul complice, pe care eu ]l z[resc, f[r[ s[-l ]n\eleg,
chiar de la venirea lui. Mai t`rziu, dup[ ce prietenul
meu din tinere\e a plecat, am g[sit repede ]n jurnalul
fetei, ]nghesuit[ ]ntr-un col\ de pagin[, o fraz[
amestecat[. <Azi, scria acolo, a oprit o ma=in[ din care
un b[rbat cu cioc =i musta\[ m-a ]ntrebat ce =tiu s[ fac
=i c`t cost[ un scurt. L`ng[ el, =oferul nu s-a uitat
deloc la mine, se aplecase peste u=a din partea lui, dar
eu l-am recunoscut, era profesorul care a stat ]n blocul
meu.>
Eu ]n\eleg, de mult[ vreme, c[ printre
lucrurile =i ]nt`mpl[rile care ne stau ]n fa\[, exist[
unele care \in de puterea noastr[ =i de voin\a fiec[ruia
=i altele care se ]ntind departe, mult ]n afara puterilor
noastre fragile. }mi amintesc acum, cu caietul fetei
deschis ]n fa\a mea, vorbele stoicilor dup[ care a fi
liber ]nseamn[, p`n[ la urm[, s[-\i propui doar acele
lucruri care stau ]n puterea ta. Uneori via\a o ia
]naintea timpului din noi, e o triste\e ]mpietrit[ ]n
buc[\ile mici de vreme ale urmelor incerte de memorie
care ne b`ntuie.
-+tii, ]i mai spun eu procurorului de l`ng[
mine, am impresia c[ odat[ am oprit ma=ina l`ng[ ea,
eram cu doctorul Marcu, ]l cuno=ti =i tu, e plecat acum
]n Australia, el a vrut, cred, s[ afle pre\ul sau s[ se
distreze, nu pot s[-mi amintesc precis. Oricum, eu n-am
privit-o atunci, o pudoare suspect[ m-a cuprins, nicio
clip[ n-am b[nuit c[ e ea.
-Cum, m[ ]ntreab[, n-ai recunoscut-o?
-Deloc, zic, nici nu sunt sigur c[ era ea.
Apoi, g[sind pagina din caiet, am ]n\eles c[
nu mi s-a p[rut. Prietenul meu z`mbe=te, el citise deja
]nsemnarea f[cut[ de Ingrid.
-Ancheta, mai spune el, merge greu, avem
destule date =i informa\ii, dar probele nu prea se adun[.
E deja un folclor ]ntreg ]n ora=, m[ mir c[ nu l-ai auzit.
Ieri, ]ntr-un magazin, am auzit o v`nz[toare spun`ndu-i
unui b[rbat c[ au fost deja prin=i criminalii. }mi venea
s[ r`d, ar fi trebuit s[ vezi figura femeii, vorbea cu o
voluptate de detectiv amator. Nu, Vasile, zicea ea, ]\i
spun eu, i-a prins, sunt ni=te tipi din Sibiu, putoarea aia
i-a ]mboln[vit de sida, s-au predat singuri, au spus tot =i
vor sc[pa repede de ]nchisoare, mai au pu\in de tr[it.
M[ uitam la ea, gura ]i sem[na cu aceea pe care o
v[zusem ]n marginea p[durii, doar c[ trupul nu p[rea
desp[r\it de cap Am mai r[mas l`ng[ vitrina din
magazin. B[i Vasile, a mai continuat grasa, tu trebuie
s[ o =tii, m[, pe curva aia, nu sta pe scara de l`ng[
blocul t[u? O =tiu, f[, a morm[it b[rbatul Aoleo, a
g`f`it v`nz[toarea, te pomene=ti c[ ai trecut =i tu pe la
ea? }njur[tura molcom[ a lui Vasile am auzit-o =i dup[
ce ie=isem deja pe u=a magazinului.
Prietenul procuror z`mbe=te vag, fa\a i se
aprinde ]ntr-o u=oar[ lini=te de noapte, afar[ latr[
c`inii vecinilor =i, rar, pic[turi de ploaie cad pe
acoperi=ul casei mele. Leo, c`inele meu cel mic, care
s-a ]nv`rtit toat[ seara printre picioarele noastre, a
8
adormit ]n fotoliu, sfor[ie =i mi=c[ din urechile lungi,
vis`nd la oasele de m`ine.
-Ne mai vedem, zice Adrian, ie=ind pe poarta
neagr[ a casei mele.
-Tot a=a, ]ntreb eu, peste doi ani ?
Nu mai a=tept r[spunsul lui =i intru ]n cas[.
T`rziu, noaptea, iau de pe marginea mesei caietul fetei
=i ]ncep s[-l citesc. Cuvintele se ]n\eleg din ce ]n ce mai
greu, pe m[sur[ ce se adun[ zilele =i anii ]n scrisul
chinuit, ]ngr[m[dit ]ntre paginile cu vagi urme de
speran\[. Spre diminea\[, cu ochii pe ultimul r`nd pe
care fata a mai apucat s[-l scrie, =tiu c[ povestea ei va
trebui spus[ =i altora, de=i eu doar b[nuiesc istoria ei.
<Toat[ lumea, scrie ea de mai multe ori, zice c[ sunt o
t`rf[, dar mie nu-mi pas[.> Cuv`ntul e repetat de zeci
de ori =i e singurul pe care ea ]l apas[ cu pixul sau
creionul, pe pagina caietului, h`rtia fiind gata s[ se
rup[ =i iese mereu dincolo, pe dosul paginii, amestecat
cu alte litere incerte =i palide.
A= vrea s[ pot scrie povestea ei. }n fond,
omul tr[ie=te ]ntr-o monstruoas[ simultaneitate =i
numai spiritul poate s[ pun[ ordine ]n lume, parc[ a=a
am citit eu undeva. Cinismul e o atitudine comod[, dar
strig[tul reprimat al fetei e, totu=i, culmea dezn[dejdii
din jurul nostru. Care e, m[ ]ntreb, orgoliul umilin\ei ?
A c`nt[ri, pentru ceilal\i, acest orgoliu a devenit un mit,
e o ipocrizie f[r[ margini, totu=i, lucrul despre care
scriu. Citesc, ]nainte de a ]ncepe aceast[ poveste, un
autor drag mie. El zice, mi-e dor de un roman simplu,
scris de un om care are con=tiin\a stilurilor =i, dup[ ce
a experimentat ani ]n =ir aventura scriiturii, s-a ]ntors
la scriitura aventurii.
Pl[cerea scrisului, m[ ]ntreb singur ]n fa\a
paginii albe, pe care o am ]n fa\[ O autobiografie
fabuloas[ zace ]n gusturile m[runte =i ]n dezgusturile
care le ]nso\esc. Iar eu mai ]ntreb, de ce Ingrid? Atunci
c`nd o femeie este bun[, este fiin\a cea mai bun[ din
lume, dar c`nd este rea nu o mai ]ntrece nici dracul.
Tolstoi
2. <Octombrie, 2002 Jigodia de Ivan a
venit asear[ =i mi-a spus c[ bag[ cu\itul ]n mine. Am
avut noroc c[ era beat =i l-a luat somnul, cu capul pe
masa din buc[t[rie. S-a trezit de diminea\[ =i a venit
peste mine ]n dormitor. Pu\ea pielea pe el, sc`rbosul
dracului, ar[ta ca un animal sc[pat din cu=ca lui. Am
turnat g[le\i de ap[ peste mine =i n-am putut s[ scap de
duhoarea lui, de dihor b[tr`n. Ca un hoit miroase,
jigodia. Nu mai am sc[pare, de s[pt[m`na viitoare
trebuie s[ ies la produs, la marginea ora=ului. S-au
topit to\i clien\ii vechi, boala rupe din mine, mi-au ie=it
bube mari peste tot =i cred c[ o s[ mor. Mai bine.>
Sta, ca ]n fiecare diminea\[, l`ng[ zidul
d[r`mat pe jum[tate, cu urme de mucegai p`n[ dincolo
de c[r[mizile tocite de ploi, avea un strat gros de farduri
proaste turnate peste obrajii usca\i, sub masca fe\ei nu i
se z[reau nici m[car ochii, ascun=i ]n spatele unor
ochelari cu lentile negre, demodate, care-i str`ngeau
nasul ca ]ntr-un cle=te cu zim\ii toci\i.
-Ie=i, f[, treci mai aproape de asfalt, i-a
strigat ghebosul ascuns ]n spatele bosche\ilor de peste
drum, cine dracu crezi c[ te vede dac[ stai lipit[ de
gard?
Nu i-a r[spuns, a mai f[cut c`\iva pa=i spre
marginea =oselei, a desf[cut picioarele, ca ]ntr-o vitrin[
de magazin luminat[ de neoanele albastre, ridic`ndu-=i,
la ]ndemnul ur`tului de peste drum, s`nii dezgoli\i peste
9
marginea bluzei sub\iri =i transparente. R[coarea
dimine\ii ]i intrase prin hainele pu\ine, o sim\ea
lipindu-se de piele, iar m`inile aveau urme de brum[
p`n[ sus, dincolo de bra\ele ei ]nvine\ite de frig. Primele
ma=ini au ]nceput s[ treac[ pe l`ng[ ea, c`teva au
claxonat prelung, iar altele p[reau s[ opreasc[ l`ng[
marginea =oselei.
-F[, para=ut[, \i-ai uitat chilo\ii acas[, a
strigat un b[rbat t`n[r, dintr-o ma=in[ care a ]ncetinit ]n
dreptul ei, f[r[ s[ opreasc[ =i r`sete puternice s-au auzit
de-a lungul drumului, pierz`ndu-se ]n dep[rtare.
Ingrid i-a ar[tat un deget, ]ntins spre cer, apoi
=i-a dus m`na c[tre v`rful capului cu instinctul omului
atins de lenea dimine\ii. Peste drum, ghebosul cu miros
de hoit, pe=tele care-i m[sura fiecare ceas, adormise ]n
rabla de ma=in[, cu care o adusese acolo. O t`nguial[
de manele ]i suna ]n urechi, iar razele dimine\ii
]ncepuser[ s[-i ]nc[lzeasc[ picioarele acoperite cu o
urm[ de fust[. Era prima zi, la marginea p[durii.
Timpul bun, cu clien\ii vechi, pe care ur`tul ]i aducea
mereu, se cam terminase, iar boala mu=ca din pielea ei,
]mb[tr`nea de la o noapte la alta =i greu ar fi putut
cineva s[ spun[ c[ abia ]mplinise dou[zeci =i cinci de
ani. Pe=tele ei pl[tise ceva =i pentru locul ]n care, ]n
diminea\a de octombrie, a=tepta clien\i noi, la una mic[,
cum zicea ur`tul, ar[t`ndu-=i din\ii caria\i printre buzele
cr[pate de r[nile adunate ]ntre firele sc`rboase ale
must[\ii.
A sim\it c[ ma=ina veche, plin[ cu saci mari
de varz[, p`n[ dincolo de acoperi=ul remorcii, va opri
l`ng[ ea.
-Faci de toate, adic[ =tii tu s-a ]mpiedicat
b[rbatul ]n cuvinte, deschiz`nd u=a, care a sc`r\`it
prelung, l[s`nd ]n jur un miros de transpira\ie, amestecat
cu arome de varz[ =i motorin[ cleioas[.
-Fac, a r[spuns ea.
-Unde trag ma=ina? a mai continuat el.
-Dup[ zidul de dincolo, i-a r[spuns Ingrid,
ar[t`ndu-i locul ascuns de zidul d[r[p[nat, la intrarea ]n
p[dure.
Ghebosul i-a f[cut semne zdravene, din
spatele geamului cr[pat al ma=inii, ar[t`ndu-i pumnii
str`n=i, ]ntr-o amenin\are pe care oricum n-o mai lua ]n
seam[. Ea de mult timp nu mai vedea at`t de departe.
S-a dus ]ncet spre ma=ina oprit[ dincolo de zid, l-a v[zut
pe omul acela murdar, cu o barb[ neagr[, r[mas[ de
c`teva zile pe obrajii scof`lci\i, ]i privea m`inile negre =i
ele, cu frunze de varz[ ag[\ate printre degetele ur`te,
umflate de munc[. Unghiile lui, pline de jeg, i s-au
]nfipt ]n cea\a ochilor, dus[ ]ncet spre locul plin de
b[l[rii =i sticle de plastic, adunate de multe zile prin
iarba murdar[. Era mult timp de c`nd nu-=i mai privise
un client ca pe un om, Ingrid nu-=i mai putea muta ochii
de pe fruntea ]ngust[ a b[rbatului, ]i venea s[ r`d[, nu
mai v[zuse niciodat[ o frunte at`t de mic[.
-Mar=, du-te dracului de-aci, a strigat
b[rbatul, dezmor\indu-=i picioarele, l`nga u=a ma=inii.
Ea s-a oprit, r[m[sese cu pa=ii ]ntr-o pozi\ie
nesigur[, de parc[ ar fi vrut s[ o ia la fug[, spre p[durea
din fa\a sa. L-a v[zut ]ns[ arunc`nd cu o bucat[ de varz[
spre un c`ine slab, plin de noroi, care-i privea din
apropiere.
-Ce, a ]ntrebat v[rzarul, ai crezut c[ am
strigat la tine?
A r`s, dar nu cu prea mult[ convingere.
Ingrid nu i-a r[spuns, dar a ]ncercat =i ea s[ z`mbeasc[,
citise mai de mult ]ntr-o revist[ c[ r`sul e s[n[tos =i, mai
10
ales, cum sim\ea fata, e liber. El a lipit-o de marginea
ma=inii =i a pus m`inile ur`te pe s`nii ei. Fata ]nv[\ase
totul despre clien\ii nenum[ra\i pe care-i avusese. A
sim\it cum ]i tremur[ b[rbatului degetele butuc[noase, o
pip[ia de parc[ ar fi a=ezat varza ]n remorc[, ]ndes`nd-o
s[ ]ncap[ c`t mai mult[. Era sigur[ c[ nu fusese prea des
la curve, cum zic b[rba\ii c`nd se simt umfla\i de
orgolii, pe ea o urm[reau ]ns[ buzele lui br[zdate de
t[ieturile de frig ale dimine\ii =i nu-=i dorea dec`t s[ nu
=i le apropie de fa\a ei.
-Ai mai oprit vreodat[ pe aici? l-a ]ntrebat
Ingrid, v[z`ndu-i ochii gata s[ ias[ din g[urile lor.
-Nu, i-a r[spuns, f[r[ s[ mai adauge =i
altceva.
I-a ridicat urma de fust[ pe care o avea, ea
=i-a scos singur[ chilo\ii, b[rbatul a ]mpins-o u=or spre
bancheta din spate a ma=inii =i ochii fetei s-au ]ntins
departe, spre v`rful brazilor din p[dure. Vedea cerul
prin geamul ma=inii, iar picioarele ei at`rnau peste
marginea u=ii, parc[ sp`nzurate ]n c[utarea p[m`ntului
cleios. El s-a tot ]ndesat spre fat[, l-a auzit desf[c`ndu-=i
pantalonii, nu reu=ea deloc s[ scoat[ catarama curelei
jupuite =i late. Ingrid se sprijinise cu capul de c`teva
haine aruncate peste resturile de varz[, a sim\it ceva
uria=, ca un cotor de legum[, intr`nd ]ntre picioarele ei
=i arcurile tari ale ma=inii au ]nceput s[ se t`nguie din ce
]n ce mai sacadat. B[rbatul a mai g`f`it de c`teva ori =i
a terminat repede. S-a ridicat de parc[ ]l v[zuse cineva
din apropiere, i-a pus dou[ h`rtii mototolite ]n m`n[,
=i-a tras pantalonii =i, f[r[ s[-i mai spun[ vreun cuv`nt,
a plecat sc`r\`indu-=i rabla, cu remorca hurduc[ind prin
=an\urile de la marginea p[durii, spre =oseaua din
apropiere.
Pe=tele a venit de dincolo de asfalt =i i-a luat
banii, frec`ndu-i de barba lui aspr[, plin[ de m[trea\[.
-Hai, i-a zis, la treab[ Am ]nceput bine,
dac[ mai avem ni=te pro=ti ca sl[b[nogul cu varz[
rezolv[m o gr[mad[ azi.
P`n[ seara au mai fost c`\iva, era prima zi,
c`inele plin de noroi se ]ntorsese =i el, o privea cu ochii
umezi =i ridica botul spre ea, sc`ncind ]ncet, ca un copil
bolnav.
Zilele, lunile s-au scurs ca o ap[ murdar[
printre t[lpile credincio=ilor. Ingrid, fata rea, m`ncat[
de viermi la\i, se mutase l`ng[ ruinele hanului de
alt[dat[, doar vecinul ei, c`inele curios, o ducea din ce
]n ce mai bine. Fata ]l hr[nea des, ]i aducea de acas[
buc[\i mari de parizer auriu, el nici nu se mai uita la
p`inea pe care i-o aruncau, c`teodat[, clien\ii fetei, din
ma=inile lor, de toate felurile. A spus cineva, e greu s[
mai =tim cine, c[ atunci c`nd ai aflat adev[rul trebuie s[
taci.
Fata sl[bise mult, ea sim\ea c[ boala o roade
=i pe din[untru =i prin alte p[r\i, dar continua s[ vin[, cu
pe=tele dup[ ea, ]n apropierea p[durii, clien\ii ei erau,
de la o zi la alta, mai am[r`\i, banii se adunau mai greu
dec`t oric`nd. Cerea plata de la ]nceput, a=a e la t`rfe,
cum zicea ur`tul ei, dar s-a mai ]nt`mplat s[ nu
primeasc[ nimic, de c`teva ori. }ntr-o zi, o huidum[
gras[, cu m`inile ca ni=te lope\i, i-a tras o palm[ care a
ame\it-o pe loc, c`nd ea a vrut banii, nici n-a avut timp
s[-l strige pe ghebos, care dormea ]n ma=ina de peste
drum. Oricum, n-ar fi avut curaj s[ vin[, animalul de
l`ng[ ea era uria= =i a chinuit-o mult timp, a ie=it de sub
suta lui de kilograme de os`nz[ zdrobit[, rupt[ precum
o pisic[ aruncat[ de st[p`nul furios de la etaj.
11
 -Ar trebui, i-a spus ea pe=telui, seara, ]n drum
spre cas[, s[ m[ duc la un doctor, mi-e foarte r[u
-N-ai nimic, f[, a zis el, ]\i trece, d[-i dracu
de doctori, le bagi banii degeaba ]n buzunare.
El se mutase de tot ]n apartamentul fetei,
peste iarn[ au pl[tit doar o parte din ]ntre\inere =i =eful
de la asocia\ie venea de c`teva ori pe s[pt[m`n[ la u=[.
}l vedea cum i se scurg balele printre firele albe =i rare
ale must[\ii.
-V[ dau afar[, striga =eful, v[ v`nd
apartamentul, dac[ nu pl[ti\i
}ntr-o sear[ l-a chemat ]n cas[, l-a pus mai
]nt`i ]n buc[t[rie, pe un scaun, s-a uitat ]n sil[ la f[lcile
lui, care tremurau ca o piftie =i =i-a spus c[ trebuie s[
rezolve problema, m[car pentru o vreme.
-Hai tataie, i-a zis, s[ pl[tesc ceva din
]ntre\inere.
Oricum, nu avea prea mare importan\[, c`\i
b[rba\i slabi =i gra=i, tineri =i b[tr`ni, timizi =i obraznici
folosiser[ trupul ei, ca pe un obiect gonflabil, nu mai
=tia s[ spun[ de ani buni. B[rbatului umflat, scund =i cu
o burt[ mare rev[rsat[ peste curea, g`f`ind deasupra ei,
]i sc`r\`ia pielea fle=c[it[, urechile mari ]i fluturau ca
ni=te c`rpe a=ezate la stors, pe o culme de s`rm[
ruginit[, ]n b[taia v`ntului, iar Ingrid se a=tepta ca el s[
se desumfle ]n orice clip[, precum un balon plin cu
miros de ou[ clocite. Nu-l sim\ea, ]=i freca sl[nina
buh[it[ de picioarele ei, doar cu u=oare urme de orgoliu,
r[mase ]n amintirile lui de b[rbat.
-+tii, i-a spus el la plecare, o s[ mai am`n[m
cu restan\ele, mai dai =i tu la var[, c`nd e ]ntre\inerea
mai mic[.
-Bine, a zis ea, s[ mai vii
Ingrid sl[bea tot mai mult, se mai
vindecaser[ bubele care-i ap[ruser[ peste tot, dar avea =i
zile ]n care sta s[ cad[ peste lucrurile din jur, un
echilibru incert o ]nso\ea, continua s[ tr[iasc[ numai
pentru c[ m`inile ei puteau s[ pip[ie, s[ ating[, s[ umfle
buc[\ile de carne =i oase =i zg`rciuri mari, mai mici,
drepte sau ]ncovoiate, ca o secer[ ]nmuiat[ de c[ldur[,
umbl`nd aiurea prin trupul ei obosit.
}ntr-o zi, ]mpins[ de durerile care nu se mai
opreau, s-a dus la doctor, ]n blocul din apropierea casei.
}l =tia pe doctorul b[tr`n, mai fusese ]n cabinetul lui,
]nghesuit ]ntr-un apartament mic, lucra acolo o rud[
]ndep[rtat[, tanti Cati, care mai trecea pe la ei, ]n
vremurile ]n care tr[ia mama. Fata =i-o amintea cu
buzele ve=nic violete, cu =uvi\ele de p[r colorate ]n fel =i
chip, mereu cu \igara at`rn`ndu-i ]n col\ul buzelor.
-Stai aici, i-a zis Cati, ]n buc[t[ria
apartamentului transformat ]n cabinet. Am vorbit eu cu
mo=ul, te vede el =i-\i d[ ceva, o re\et[
-Mi-e r[u, i-a spus Ingrid, nici nu mai =tiu pe
unde m[ doare =i nu pot s[ dorm deloc.
-Ce s[-\i fac, a continuat cealalt[, trebuia s[
te-a=tep\i la toate astea.
Ce s[-i mai spun[, nici socoteala p[duchilor
n-o mai putea \ine, Dumnezeu beh[ia ]n urechea ei, iar
gura i se uscase, ca o buruian[. }l =tia pe doctor, un pitic
b[tr`n =i unsuros, cu picioarele ca dou[ be\e de schiuri,
trop[ind adormit peste asfaltul din cartier.
-Scoate \oalele de pe tine, i-a zis, dup[ ce a
intrat ]n cabinetul lui pr[fuit, cu un pat jupuit a=ezat
l`ng[ perete.
A pip[it-o, cu m`inile ca ni=te \epu=e, peste
tot, ]=i b[gase degetele ]ntre picioarele ei =i, pe la col\ul
buzelor, i se scurgeau fire groase de saliv[. Tinere\ea ei
12
trecut[, izbit[ de pietre =i nesomn, avea ochii ro=ii,
dezvelit[ ]ntr-o ]nc[pere rece =i muceg[it[. Picioarele
doctorului cl[mp[neau ]n pantofii prea mari, iar
ghearele lui ie=eau din m`necile prea scurte ale bluzei,
ca ni=te crengi noduroase. Uscatul cu halat alb se uita
mai mult spre fermoarul pantalonilor, a=tept`nd zadarnic
s[ se ]nt`mple vreo minune =i c[uta, sub privirile fetei, o
urm[ de b[rb[\ie.
-}\i dau o re\et[, i-a spus ]ntr-un t`rziu,
frec`ndu-=i ]nc[ nodul mic din pantaloni, privind-o pe
Ingrid ca pe un obiect tr`ntit ]n mu=amaua peticit[ a
canapelei de spital din secolul trecut. }mbrac[-te, i-a mai
spus, a=ez`ndu-se greoi pe scaunul biroului ur`t, de
l`ng[ geam.
C`nd era mic[, cineva a pus-o s[ deseneze o
duminic[ =i Ingrid a desenat o ap[. }n mijlocul h`rtiei a
pus un punct mic, ro=u, aici sunt eu, i-a spus mamei,
care-o privea aplecat[ peste masa din sufragerie.
-|i-am scris o trimitere la policlinic[, a mai
ad[ugat doctorul scheletic, s[-\i faci ni=te analize =i s[
vii cu ele la mine.
A ie=it din cabinetul lui, Cati a privit-o lung
din spatele mesei, pe care ]=i r[sturnase geanta mare, ]n
c[utarea unui obiect f[r[ nume. Ingrid sim\ea, ]n
diminea\a rece de iarn[, c[ a crescut ca o nuc[, pe craca
uscat[, aplecat[ spre v`rful blocului ei, apoi a c[zut pe
strea=ina ruginit[, cu g`ndul s[ nu mai a=tepte nimic. A
]nv[\at, ]ncet, s[ mearg[ cu masca pe fa\[, s[ stea ]n ap[
p`n[ la br`u, iar m`lul gros i-a intrat ]n cizmele ]nalte,
din cauciuc verde, fix`nd-o acolo, pentru o vreme
]ndelungat[.
A venit prim[vara, ]i era mai u=or s[ treac[
de la un client la altul, ]ncepuse s[ se simt[ mai bine, iar
ghebosul nu mai ajungea at`t de des la ea. Nu-i mai
d[dea to\i banii c`=tiga\i =i a putut s[ pun[ ceva
deoparte.
-Hai, f[, i-a spus un client vechi, mi-am
lungit g`tul dup[ tine toat[ iarna.
-Mai bine, i-a r[spuns ea, \i-ai fi lungit
altceva
B[rbatul necheza al[turi, mirat c[ ea chiar
poate s[ vorbeasc[, aplecat[ ]ntre picioarele lui,
devenise brusc preocupat de lumea din jur, ]n care doar
frunzele p[durii se mi=cau mai repede dec`t p[rul fetei
peste coapsele lui grase. Ce vrea de la mine, umflatul
]ntins pe iarba moale a p[durii }i vedea m`inile, erau
ca ni=te macaroane pline de p[r, le auzea cum troznesc,
de parc[ ar fi urmat s[ fie aruncate ]n oala plin[ cu ap[
fierbinte. Vedea fumul urc`nd spre tavanul p[durii, din
gura cu care sugea \igara fle=c[it[ =i ea, un mald[r de
oase se ]ntinsese peste iarba nou[ =i, aproape gol,
b[rbatul ur`t plesc[ia printre din\ii ciobi\i nicotina
galben[. Ce \i-ar veni acum s[ scrii despre noaptea care
suspin[ f[r[ folos E greu, ]ns[, canibalul cu privire de
lup =i-a ]nfipt m`na, uscat[ =i ea, ]ntre picioarele fetei.
}n\elege\i, ]ntreba ea pe cineva nev[zut, to\i oameni au
dou[ picioare =i pot sta jos =i pot scr`=ni din din\i, pot
s[-=i lege =ireturile =i nu mai =tiu ce pot, o ]n\epa cu
ciolanele lui fantoma le=inat[, orbec[ind prin carnea
lipit[ de firele de iarb[. Un om f[r[ chip g`f`ia deasupra
ei, un obiect noduros sfredelea pielea asprit[ de zilele,
nenum[rate, ale p[catelor, numai c[ Ingrid =tia s[
doarm[, ]n a=teptarea zorilor.
<Septembrie 2003 Ieri am fost la biseric[.
N-am putut s[ stau prea mult, erau babele de pe scara
al[turat[, de la bloc. Se uitau la mine cu mare sc`rb[,
ce caut[ t`rfa l`ng[ Dumnezeu? Le-a= fi tras un =ut ]n
cur, mai ales uneia cu bucile c`t o locomotiv[, una pe
13
care o =tiu de c`nd eram mic[. Venea mereu la u=a
noastr[ s[ m[ p`rasc[ =i mama nu ]ntreba nimic, doar
]mi tr[gea dou[ palme peste obraji. Sunt bolnav[ =i
cred c[ m`ine o s[ mor =i nu m[ va jeli nimeni. Boul de
Ivan e la pu=c[rie.
R`ndurile fetei sunt ]nghesuite spre marginea
h`rtiei, de parc[ s-ar fi temut c[ nu-i ajunge pagina
]ngust[. Nu =tia s[ descrie tot ceea ce i se ]nt`mpla, dar
se sim\ea atacat[ de for\e viclene, c[zut[ ]n genunchi,
]ntr-un col\ de camer[ =i, ca ]ntr-un tablou celebru, ar fi
vrut s[ ridice cu am`ndou[ m`inile crucifixul uria=, mai
]nalt dec`t camera ei. Nici urm[ de ]mpotrivire nu-i mai
r[m[sese ]n minte, o r[stignire v[zut[ de sus era fiecare
g`nd din capul ei, tot mai golit de sim\ire. S-ar fi putut
spune c[ doar o fulgerare, o singur[ dat[ =i s-ar justifica
]ntreaga via\[ a unui om. Desigur c[ trebuie s[-l iubim
pe aproapele nostru, dar nu suntem obliga\i s[ ne =i
plac[
Au trecut trei luni de c`nd pe=tele ei fusese
arestat, l-au prins sp[rg`nd ma=ini, cu ga=ca lui de ho\i.
Venea mai rar l`ng[ p[durea de la marginea ora=ului,
avea zile ]n care nici nu se putea ridica din pat.
Cobor`se toamna peste lucrurile f[r[ suflet, era sf`r=it
de septembrie =i vremea ]ncepuse s[ se r[ceasc[. Era
s`mb[t[ seara =i se preg[tea s[ plece. O ma=in[ lung[,
cum nu mai v[zuse p`n[ atunci niciodat[, a oprit l`ng[
=osea. Au cobor`t patru tineri, aveau to\i lan\uri la g`t,
cercei ]n urechi =i \ipau unii la al\ii, ca ni=te apuca\i.
-Domni=oar[, s-a maimu\[rit cel de la volan,
e o pl[cere s[ te cunoa=tem
Alt[dat[ s-ar fi speriat, ei nu i-a tres[rit nici
m[car un mu=chi, s-a uitat la b[ie\i nep[s[toare, mai
v[zuse mul\i ]nainte, umilin\a ie=ise de ani buni din
mintea ei golit[ de g`nduri. S-au n[pustit pe ea, nici nu
mai a=teptau s[ termine bine cel dinainte. Se mi=ca de la
unul la cel[lalt, ]nv[\ase de toate, b[ie\ii erau mai
degrab[ speria\i.
-Hai, frate, striga cel mai mic dintre ei, mai
suntem =i noi p-aci
Ingrid l-a privit nep[s[toare, unul dintre ei tot
]ncerca s[ o a=eze mai bine pe canapeau mare a ma=inii,
iar ea a v[zut, peste umerii b[iatului, panica din figura
piticului, ar fi vrut s[-l fac[ de rahat, i-a venit a=a un
chef teribil, dintr-o dat[. A fost ]ns[ numai o pal[ de
v`nt ]n mintea ei.
-Ohoo r`deau ceilal\i trei b[ie\i, piticule,
e=ti tare, b[
Ceva mic ]i flenc[nea ochelaristului, el a tot
]ncercat s[ se arunce mai repede peste fata r[mas[
singur[ ]ntre pernele ma=inii. Mic =i gras, el se opintea
]n spa\iul ]ngust al canapelei, Ingrid nici nu-l sim\ea
altfel dec`t ca pe o bucat[ de carne t`n[r[, c[ut`nd febril
o ie=ire. Toate bubele mici, de pe fa\a rotofeie, i se
aprinseser[ ca ni=te becule\e str[vezii, icnea peste
picioarele ei speriat, iar ceilal\i trei b[ie\i se distrau
l`ng[ ma=in[, num[r`ndu-l ca la un meci de box.
-Acum, acum strigau ei, hai grasule, nu te
l[sa
-Hai b[, d[-o dracului, a mai morm[it el,
dup[ pu\in[ vreme, ridic`ndu-se din ma=in[, tr[g`ndu-=i
precipitat pantalonii.
-E=ti tare, frate, l-au luat ei la mi=to, ai rupt
fata, nu vezi?
Ingrid ]i auzea, dar a t[cut precum un martor
cump[rat, cl[tin`ndu-se pe gr[tarul de s`rm[ ghimpat[.
+tia s[ cad[ u=or, s[rind de pe acoperi= =i ]ncerca s[
respire sub ap[.
14
 Au \inut-o p`n[ t`rziu, ]n noapte, se sim\ea
tocat[ p`n[ ]n m[duva oaselor, f[r[ s[ se pl`ng[ ]ns[.
Oricum, cineva care s-o aud[ tot nu era. I-au pl[tit, ea a
crezut c[ n-au s-o fac[ =i c`nd s-au urcat ]n ma=in[, din
fa\[ s-a apropiat duba poli\iei. O =tia, mai c[l[torise cu
ea de multe ori. B[ie\ii au demarat speria\i, unul striga
ceva ]n spatele ma=inii =i un scr`=net aprig de cauciucuri
s-a ]ntins peste copacii din apropiere.
-Uite, b[, a zis poli\aiul gras, abia cobor`nd
din duba h`rbuit[, lume veche.
-S[ tr[ie=ti, =efu, a spus ]ncet Ingrid, dar f[r[
s[ arate c[ i-ar fi team[.
-Costic[, a strigat poli\aiul spre geamul din
fa\[, e rost de supt acadeaua
I-a rezolvat pe am`ndoi, apoi au dus-o acas[,
b[ie\i buni domnii poli\i=ti =i cu neveste grase =i ur`te
]n apartamentele lor umbroase. Fata ]i =tia pe to\i, a mai
]ncasat c`teva ghionturi la ]nceput, dar ghebosul le
rezolva pe toate, ceva ]ntr-un plic, altceva ]ntr-o plas[,
oameni suntem, ce naiba, domn =ef
-Unde e, f[, boul t[u? a mai ]ntrebat-o grasul.
Te-a l[sat singur[, dac[ ]\i f[ceau ceva b[ie\ii din
ma=in[ ?
-E la pandaimos, a zis ea, parc[ nu =ti\i Ce
s[-mi fac[, erau ni=te pu=ti, a mai apucat s[ spun[,
d`ndu-se jos, ]n spatele blocului.
A c[zut prima z[pad[ =i Ingrid n-a mai ie=it
la treab[. Avea ceva bani, pe=tele ei fusese condamnat
la doi ani =i ceva, =i mai pica, la c`teva zile, ori un client
mai vechi ori vreun elev mai =leamp[t de la liceul din
apropiere. }ntr-o sear[, destul de t`rziu, a auzit b[t[i ]n
u=[. Sta cu lumina stins[ =i picioarele n-au ascultat-o
deloc, nu s-a putut ridica de pe canapea. O foaie s-a
prelins pe sub u=[, a v[zut-o cum intr[, t`r`ndu-se ca un
vierme spre gaura din parchet. <T`rf[ nenorocit[, scria
pe h`rtia pe care n-o mai putea l[sa din m`n[, dac[ m-
am ]mboln[vit de la tine ]\i rup g`tul.> Mai departe, pe
h`rtia cenu=ie, era desenat[ o cruce, t[iat[ cu trei linii
de-a curmezi=ul. +i-a pus palmele la ochi, cu toate c[
nu vedea mai nimic din lumea apropiat[ ei. Ca vopseaua
fructelor de cear[ era obrazul ei, to\i ceilal\i i-au ]ntors
spatele de mult, nici m[car genunchii nu-i mai avea
rotunzi. }n via\a ei, ca ]n via\a fiec[rui om, au fost
cuvinte de adio, de ur[. De dragoste? Nu-=i amintea,
poate pe zidurile ]nchisorilor, ca o speran\[, ]n mintea
ei, ]ns[, niciodat[. A ]nv[\at s[ mearg[ ]n patru labe,
s`ngele ei se oprise mai sus de pulpele picioarelor, doar
gura i se mai mi=ca, umflat[ =i ea de gustul acru al
p[catului. Se uita la poza mare, care acoperise toat[
poarta bisericii de peste drum, capul ei era al treilea de
la margine, nu sem[na cu celelalte, se r[t[cise numai
printre cer=etorii de pe trotuar.
<1 decembrie 2003 Ieri, duminic[, am
]nv[\at un pu=ti s-o fac[. E nepotul babei care m[
spunea, c`nd eram mic[, mamei =i inventa tot felul de
pove=ti. Baba, cu un cur c`t o putin[ de varz[, habar
n-are ce bine f[cut e nepotul. A v[rsat el ]n baie, dar
l-am f[cut fericit, nici nu mai dorea s[ plece de la
mine.>
Z[pada acoperise tot ora=ul, Ingrid a r[mas ]n
fa\a ferestrei, cu o cea=c[ de cafea al[turi, vreme mult[,
copiii care \ipau =i alergau pe sub geamul ei ]i aminteau
zilele de alt[dat[, a=a i se p[reau, de=i trecuser[ doar
c`\iva ani peste timpul la care visa.
A=tepta un client, venise de diminea\[
b[tr`nul de la chio=cul de ziare, care-i mai aducea, din
c`nd ]n c`nd, b[rba\i tineri sau mai pu\in tineri =i-i
15
spusese c[-i trimite pe cineva. B[t[ile ]n u=a de la
intrare abia le-a auzit.
-Te-a trimis nea Jan, de la chio=c? a ]ntrebat
ea, deschiz`nd ]ncet u=a.
-Da, abia a zis b[iatul, ascuns ]n ]ntunericul
holului.
I-a f[cut loc =i el s-a strecurat pe l`ng[
Ingrid, ]i tremurau m`inile =i cracii pantalonilor l[sau s[
se vad[ picioarele b`\`indu-se =i ele =i nu =tia de loc ce
s[-i fac[ fesului, pe care l-a scos de pe capul ]nghe\at. O
duio=ie de care nu mai fusese de mult ]n stare a
cuprins-o pe Ingrid, uit`ndu-se la fl[c[ul de l`ng[ ea,
n-avea mai mult de 16 ani, c`teva fire de p[r ]i ap[ruser[
pe fa\[, ochelarii lui se aburiser[ de tot, ]n holul ]n care
intrase, se uita pierdut ]n jur =i fata l-a ]mpins u=or spre
sufrageria deschis[.
-D[-mi haina, i-a zis ea.
-Da da a ]ncercat el s[ spun[, nimerind
greu nasturii paltonului, a vorbit nea Jan cu tine
-A vorbit, i-a z`mbit Ingrid. Stai jos, ]\i fac o
cafea sau vrei un ceai? |i-e cam frig
-Cam, a zis el. Un ceai
L-a l[sat singur =i, ]n buc[t[rie, pe l`ng[
aragazul la care flac[ra abia p`lp`ia, a visat c`teva
minute la timpul de ieri, pe care ]l mai v[zuse ]n spatele
ferestrei, prin agita\ia din fa\a blocului.
-Te-ai mai ]nc[lzit? l-a ]ntrebat ea pe b[iat,
pun`ndu-i ]n fa\[ cana cu ceai.
-Da, a r[spuns el, ]ntinz`ndu-i banii, pe care
i-a scos repede din buzunarul pantalonilor.
Ingrid i-a luat =i i-a b[gat ]n halatul gros, ca
de spital, cu care era ]mbr[cat[. B[iatul a ]ncercat s[ bea
o gur[ din cana a=ezat[ ]n fa\a lui, c`teva pic[turi i-au
c[zut pe pantaloni =i fata se uita la pata umed[, cum se
]ntindea pe piciorul b[iatului.
-Ai mai fost la femei? l-a ]ntrebat ea brusc, ca
un fel de de=teptare din somnul de diminea\[.
-Da, s-a gr[bit el s[ spun[, doar o dat[
Ingrid l-a luat de m`n[ =i a intrat cu el ]n
dormitorul mic, ]n care mirosea a igrasie, un perete se
]nnegrise de la umezeala din subsolul blocului, de=i ea ]l
=tergea des, dar f[r[ speran\[.
-Hai, i-a zis, dezbrac[-te, ai la tine dar n-a
mai apucat s[ termine, el scosese deja plicule\ul roz =i-l
\inea ]n m`na transpirat[ =i rece. Las[-l pe scaun, a
continuat Ingrid, o s[ \i-l pun eu mai ]ncolo
B[iatul se uita la marginile halatului pe care
Ingrid le-a desf[cut de tot, fata nu mai avea nimic pe
dedesupt.
-S-o lu[m cu bini=orul, e=ti b[iat mare
Pielea lui alb[, sub m`inile cr[pate ale fetei,
p[rea s[ se topeasc[, ca o bucat[ de ghea\[ atins[ de
c[ldur[. Nu mai v[zuse de mult[ vreme un om t`n[r =i
viu l`ng[ ea, ar fi vrut s[-i z`mbeasc[, uit`ndu-se la
ochii lui alungi\i p`n[ spre t`mple, nasul b[iatului se
mi=ca peste s`nii ei, iar el, speriat pu\in, forn[ia ca un
mecanism ]ncins. Respira\ia i se auzea t[cut[, sub
degetele pricepute ale femeii. Cu ochelarii a=eza\i pe
masa din dormitor, el nu vedea dec`t valuri de m[tase,
]ntr-o nelini=te greu de st[p`nit, iar m`inile fetei umblau
domol peste pielea lui ]ncins[, rup`nd cu grij[ ambalajul
roz al plicule\ului de pe scaun.
Ingrid nu s-a sup[rat pe el, de=i la sf`r=it
b[iatul a vomitat pe covor, apoi ]n baie, ]l auzea
for\`ndu-se, ca =i cum o lupt[ surd[ se da dincolo de
peretele dormitorului.
16
 -Parc[ te cunosc de undeva, i-a zis Ingrid,
dup[ ce el s-a ]ntors ]n camer[, st`nd gol ]nc[ pe
marginea patului.
-Am stat ]n blocul din spate, ne-am mutat
acum vreo doi ani de aici. Bunica mea e vecin[ cu tine,
pe scara de al[turi
-A=a e, a continuat fata, te =tiu de mic, mereu
c[deai pe aleea de l`ng[ biseric[. Nu te gr[bi, a mai
spus, po\i s[ mai r[m`i, a doua oar[ o s[ fie mai bine.
-Dar, s-a uitat el spre fat[, nu mai am bani
-Las[, fac cinste, i-a mai zis Ingrid, privind
altfel spre m`inile lui care parc[ ]ncercau s[ ascund[
ceva
El a ]ntrebat-o, mai t`rziu, dup[ ce
priceperea lui de fl[c[u t`n[r s-a ar[tat mai bine, dac[
poate s[ r[m`n[ p`n[ diminea\a, p[rin\ii lui erau pleca\i
pentru mai multe zile, iar bunic[-sa =tia c[ doarme la un
coleg. Avea o figur[ de ]nving[tor, o urm[ de poezie
c[zuse ]n dormitorul fetei, fl[c[ul descoperise c[ o=tile
cad ]n lupt[, iar du=manul adoarme c`teodat[, ]ntre
obuzele alunec`nd prin ]ntunericul tran=eelor.
A plecat de diminea\[, fata l-a sim\it fierbinte
l`ng[ spatele ei =i l-a ]ntors spre ea, a=ez`ndu-se
deasupra, b[iatul ]n\epenise de-a lungul patului, numai
]n filme mai v[zuse a=a ceva, dar s-a descurcat. Sta
]ntins l`ng[ ea, ]ncerca timid s[ o m`ng`ie, iar Ingrid
]nchisese ochii, un iubit abstract ghicea l`ng[ ea. P`n[ la
urm[, nu dragostea poate s[-i elibereze pe oameni de
grijile vie\ii =i, dac[ pierzi timpul, ]ntreab[-te ce ]\i vei
spune m`ine diminea\[. Fl[c[ul de al[turi i s-a prelins,
ca un abur, peste pielea ]ntins[ ]n lumina palid[ a
camerei, degetele lui se plimbau nepricepute peste
picioarele =i coapsele ei dezgolite, dar el nu putea s[
vad[ pe fiecare s`n, ]n urmele l[sate de unghiile jegoase
ale b[rba\ilor de tot felul, desenate zile =i nop\i
nenum[rate. C`nd a b[tut clopotul, la biserica de peste
drum, doar respira\ia lui a fost grea =i f[r[ miros. Ingrid
l-a ]ntrebat dac[ o s[ mai vin[ =i dac[ mai =tie =i al\i
b[ie\i pe care s[-i trimit[.
-+tii, a zis ea, via\a e grea, ]mi trebuie bani
La plecare ]ntrebarea b[iatului a lovit-o ]ncet,
]n privirea adormit[ ]nc[.
-Cred, a zis el, c[ n-o s[ r[m`i gravid[
A z`mbit toat[ ziua, num[ra fulgii de z[pad[
care coborau ]ncet pe marginea ferestrei de la buc[t[rie
=i, din c`nd ]n c`nd, vedea p`n[ departe. Pisica vecinilor
intrase pe geamul deschis al buc[t[riei. I-a pus un
castron mic, cu lapte, ea a b[gat botul ]n albea\a de pe
podea, s-a str`mbat =i a cerut s[ ias[ de acolo. La
jum[tatea cuvintelor, ochii fetei s-au umezit, i-a deschis
u=a, a vrut s[-i trag[ un =ut ]n blana maronie, dar s-a
oprit, cu m`na ]ncle=tat[ pe tocul u=ii. A muceg[it =i
urma de z`mbet, de care ea mai era ]n stare, at`rnat[ de
miorl[itul anemic al animalului. Pe tabla de la marginea
ferestrei s-au scurs pic[turile de ap[, care-au ajuns apoi
pe asfaltul murdar =i, ]n aparen\[, nimic nu s-a schimbat.
Ingrid sta singur[ la masa din buc[t[rie, b[iatul tocmai
plecase, iar obiectul lui ]n[l\at spre lume ea ]l mai
sim\ea ]nc[ ]n carnea ]nvine\it[ de frig. Toate lucrurile
din jur o c`nt[reau, ]i m[surau chiar =i respira\ia, s-ar fi
ridicat de pe scaun s[ vad[ prin geamul aburit turnul
]nalt de la poarta bisericii de peste drum, numai c[ ochii
i se ]nchideau ]ncet. R[m[sese, ]n diminea\a alb[, doar o
m[rturisire, obrazul ei palid =i ve=tejit.
<16 decembrie 2003 Azi am ]mplinit 26 de
ani, ar[t ca o bab[, m[ dor toate oasele =i diminea\a mi
se pare c[ a= putea s[-mi adun carnea de pe cearceaful
patului. M[ dor =i m[selele, dar n-am bani de dentist.
17
Nimeni nu se mai uit[ la mine ca la un om. Pe babele
din bloc le-a= ]njura ]n fiecare zi, le-a= b[ga buc[\i de
rahat uscat, de la c`inii din parc, ]n gurile =tirbe.
Trebuie s[ merg =i la sc`rba de Ivan, la pu=c[rie, mi-e
mil[ de el.>
S-a dus, ]nainte de Anul Nou, s[-l vad[ pe
ghebos, ]i scria din pu=c[rie =i-i cerea pachete cu \ig[ri
=i cu m`ncare. C`nd citea cuvintele lui, greu de descifrat
uneori, i se p[rea c[-l are ]n fa\[ pe c`inele care-o
a=tepta l`ng[ p[dure. I-a dus de m`ncare ]n fiecare zi,
dar ]ntr-o diminea\[ n-a mai ap[rut. Pe=tele ]ncepuse s[
o amenin\e din ]nchisoare, ies de aici, zicea, te halesc cu
fulgi cu tot, apoi nelini=tea lui s-a mai ]nmuiat, o ruga
s[ vin[ s[-l vad[, po\i s[ nu-mi aduci nimic, ]i scria de
la o vreme.
A ajuns diminea\a, foarte devreme, la poarta
]nchisorii =i a mai a=teptat c`teva ore, p`n[ c`nd l-a
putut vedea, ]n camera de la intrarea pu=c[riei, aproape
de por\ile mari, cenu=ii, care trozneau ori de c`te ori
ie=ea sau intra vreo ma=in[. Mai fusese acolo, ]n urm[
cu c`\iva ani, s[-l vad[ pe tat[l ei.
-Ce faci, f[? a ]ntrebat ghebosul, mole=it =i
resemnat.
-R[u, i-a r[spuns, sunt bolnav[.
-Sunt terminat, a continuat el, f[r[ s[ aud[
cuvintele fetei, nenoroci\ii au dat pe mine toate alea, la
proces.
Ingrid =tia, doi dintre tovar[=ii lui au trecut
]ntr-o sear[ pe la ea, sc[paser[ de proces, am cheltuit o
groaz[, i-au zis ei, dar ne-am scos. I-au mai spus =i
despre ghebosul ei, o duce nasol, ziceau, le-au turnat ]n
celul[ c[ el ar fi pedofil, vai de mama lui, =tii ce p[\esc
acolo sifonarii Ea s-a mirat, ur`tul avea toate p[catele
din lume, dar nu =i pe acela despre care vorbeau
nesp[la\ii de l`ng[ ea. Jego=ii se hlizeau ]ns[, golind
paharele cu votc[ proast[ =i pip[ind picioarele fetei, f[r[
s[ nimereasc[ prea bine.
-|i-am adus \ig[ri =i ni=te haine mai groase,
nu prea am bani, i-a spus Ingrid, f[r[ s[-l priveasc[.
-Bine, i-a r[spuns, cu treaba cum mai
merge?
-Greu, m[ mai ajut[ nea Jan, ]mi trimite c`te
ceva M[ ]ntreab[ mereu de tine, a mai zis, doar ca s[
mai adauge ceva.
-Ai mai fost acolo? a mai ]ntrebat-o, abia
molf[indu-=i cuvintele.
-Cum s[ m[ duc, a ]ncercat ea un r[spuns
A venit frigul, caraliii s-au pus =i ei pe rele
-Ehe, a f[cut el, dac[ eram eu mergea treaba.
}n autobuz, spre cas[, Ingrid nu-=i mai
amintea altceva, ur`tul vorbise mult, p`n[ c`nd
gardianul a strigat gata, b[, s-a terminat. Ar fi trebuit
s[-l urasc[, s[-=i aminteasc[ umilin\ele ]ndurate =i
palmele lip[indu-i fa\a, multe =i dese, pe care le ]ncasase
de la el, ]n lungile zile de be\ie. Cu ochii pe geamul
ma=inii, fata descoperea un fel de iertare, strivit[ ]ntre
urmele de memorie ]nghe\at[. Abia dac[ recuno=tea
mirosul de arm[sar terciuit al sl[b[nogului a=ezat pe
scaunul autobuzului, l`ng[ ea, o fi vreun client vechi,
=i-a spus, f[r[ s[-l bage ]n seam[. Ca ni=te dungi incerte
i se a=ezau peste ochi marginile =oselei, pe care ma=ina
gemea din greu, ca un animal alergat de copii tembeli,
cu mucii =iroindu-le pe la nas, pe izlazul satelor prin
care trecea. Pip[it, v[z, auz, miros, pe toate le-a pierdut
]n locuri necunoscute, era o cruce a nim[nui p`ntecul ei,
b[tut ]n lung =i-n lat de picioarele elefan\ilor, r`g`ind
pl[cerile pl[tite ]n grab[. Un vis f[r[ cap, f[r[ buze,
trupul ei dezgolit p`n[ la oase a r[mas tot mai singur,
18
v`n[t =i rece, ca un schelet uitat ]n ]ntunericul beciului.
Sute de b[rba\i s-au ]n=urubat ]n trupul ei, din ce ]n ce
mai sus =i mai greu, c[p[\`ni putrede, de animale
b[tr`ne, c[zuser[ peste ea, iar m`inile rupte din umeri ]i
flenc[neau peste marginile paturilor, mai mari sau mai
mici, ca aripile fr`nte ale unei p[s[ri de prad[. Via\a ei
r`njea, supura, curgea, p`ng[rea =i p`rjolea. P[lmuit[,
luat[ ]n der`dere, durerea devenise doar o umbr[.
A=ez literele, una c`te una, ]n=ir cuvintele =i
afar[ e un v`nt teribil. Eu =tiu povestea ei p`n[ la cap[t
=i o s[ scriu despre ea, de la ]nceput. }mi doresc s[ nu
ascund nimic ]n marginea vorbelor frumoase. A= vrea,
totu=i, s[ m[ ]n\eleg cu cititorul meu =i s[-i spun c[ m[
aflu ]n serviciul urii de noi ]n=ine =i de lumea ]n care
tr[im =i s[-l ]ntreb dac[ se poate supravie\ui ]n v[zul
lumii, f[r[ s[ te spovede=ti ]n fa\a ei. Ingrid a ajuns o
t`rf[, sute de b[rba\i au p[truns ]n trupul ei, fiecare pe
unde a vrut =i a visat, ]n nop\ile =i zilele p[catului. De
ce, te ]nteb, s[ nu po\i scrie =i despre r[u, derizoriu,
impostur[, abjec\ie, adic[ despre c[derile omului? Nu e
nevoie, ]mi spui? De parc[ r[ului din noi nu-i trebuie
ad`ncime pentru a fi ]n\eles Sute de b[rba\i au intrat
]n toate ad`ncimile fetei, despre via\a c[reia voi scrie tot
ceea ce =tiu, p`n[ la cap[t =i cineva ]mi url[ ]n ureche c[
insuficien\a uman[ a personajelor e dat[ de insuficien\a
estetic[ a autorului. Ce prostie Spune\i-i voi toate
acestea, urla\i =i ]n urechea fetei pe care lumea o
nume=te t`rf[, cu limbile voastre pofticioase, cu buzele
voastre perverse, umflate de saliva gre\oas[, ]ntins[
peste pielea, la ]nceput moale =i lucioas[ a animalului
t`n[r, frate cu c`inele str[veziu, din marginea p[durii.
Frate sau sor[, cine mai =tie
}mi vine s[ scuip peste cuvintele caligrafiate
cu r[bdare, auzi\i, un prozator trebuie s[ aib[ inima
cald[ Nu crezi, tu care mai cite=ti ]nc[, ]n luciditatea
care desfigureaz[ realitatea =i frumuse\ea omului? De
ce-ar fi ea mai repede o orbire =i nu o revela\ie? Te
]ndemn s[ prive=ti oriunde, ]n jurul t[u, via\a
deprimant[, neputincioas[ =i rea exist[, ne str[duim s[ o
ocolim, dar Ingrid e un semn c[ nu se mai poate.
Trebuie s[-\i spun tot ceea ce cred, ]nainte de a lua
povestea ei de la cap[t, eu chiar simt c[ un cititor are
dreptul s[ fie un personaj al acestei c[r\i. +i mai cred c[
evenimentele devin memorabile doar ]n clipa ]n care
sunt scrise. Ea, c[reia to\i i-au spus de mult[ vreme
t`rf[, sim\ea ]n fiecare ceas al vie\ii c[ s-a desp[r\it de
cei din jur, s-a dizolvat ]ntr-o stafie str[vezie =i t[cut[.
Pot eu, cel care ]ncerc s[-\i spun povestea ei, s[ iau
distan\[ fa\[ de lumea despre care scriu =i s[ m[ ascund,
s[ stau la soare, s[ fiu lini=tit, s[ nu m[ sinchisesc de
soarta personajului meu?
Cu ajutorul cuvintelor putem s[ ne ap[r[m de
orice, chiar =i de r[ul implacabil care se apropie, doar c[
nu ajut[ la nimic. De la un punct, pe care voi ]ncerca
s[-l ar[t ap[sat, Ingrid a ]ncetat s[-=i mai deteste via\a,
s-a adaptat sordidului, a decis s[ ]nfrunte pe fa\[ morala,
]ntr-o lume delirant[ =i indiferent[. Via\a ei e o mare de
violen\[ =i disperare, care nu vine din necunoscut. Va
spera, ]ntr-un mod mai pu\in ]n\eles =i clar, c[ =i-a
asumat e=ecurile =i a ]ncetat s[-=i condamne erorile. Un
sentiment de violen\[ =i dezgust, disperare =i cinism
t`n[r s-a ]ntins peste via\a ei, din care lipse=te orice
urm[ de ]ndoial[. Sau, poate c[ nu lipse=te, am eu
dreptul s[ vorbesc pentru ea, dac[ t[cerea e o parte din
via\[?
-}n acest timp, ]mi spune primul meu cititor,
]n miez de noapte, cu muzica scurs[ ]ncet din aparatul
19
ro=u de pe noptier[, ]n care omul a fost de multe ori
umilit =i ]njosit, vii tu s[ scormone=ti ]n gunoaie
-Vin, ]i r[spund eu ar\[gos, trebuie s[-i ia
cineva ap[rarea =i fetei despre care scriu. Chiar e
nevoie, mai ]ntreb, s[ transmi\i mereu ceva esen\ial
celuilalt, doar a=a cum se a=teapt[ s[ par[? R[bdarea e
neap[rat o virtute?
Primul meu cititor tace =i de obicei nu i se
]nt`mpl[ a=a. +tiu c[ pot s[ vorbesc mai departe.
-Ceea ce scriu acum nu e o cronic[ rece, nu e
o poz[ mi=cat[. Foarte repede ]n via\a fetei a fost prea
t`rziu, la 15 ani =i ceva era deja prea t`rziu, iar pe la 18
ani deja a ]mb[tr`nit. +i mai este o problem[ Cel care
poveste=te, ]n orice lume cu istorie precis[, se poate
confunda cu personajele, dar =i cu autorul de pe copert[.
Neantul, a= mai ]ntreba-o eu, pe cititoarea care a adormit
]ntre timp, mai d[ ast[zi frisoane cuiva? Individul poate
s[ dispar[, visele nu mai exist[, iar ra\iunea descrie r[ul,
dar nu-l poate ]mpiedica.
-Auzi, strig eu dincolo de miezul nop\ii, cine
=tie s[-=i odihneasc[ fruntea pe =oldul unei femei, acela
simte c[ lumea umbl[ ]ntr-un pas cu el
-E=ti r[u, mi se r[spunde cu un glas adormit,
de al[turi.
-De ce? ]ntreb eu. Nu e ]n\elepciune mai
mare, dec`t s[ fr[m`n\i cu degetele tale corpul fraged al
femeii.
Dar l`ng[ mine, niciun cuv`nt nu se mai
aude, doar o respira\ie obosit[ =i prelung[. V[ las =i pe
voi s[-i spune\i c`te ceva din g`ndurile acestea, unei
t`rfe numit[ Ingrid, despre care ]ncerc s[ v[ scriu. P`n[
la urm[, lumea real[ =i lumea unei c[r\i formeaz[,
]mpreun[, un val de semne =i rostul celui care-l caut[,
cititorul, e de a g`ndi =i a explica, pentru el, ultimul r`nd
al pove=tii. E at`t de firesc s[ dispar[ luna, toate s[ se
surpe ]n noi =i s[ apar[ sila, ca un sac de cartofi
degera\i. E singura noastr[ =ans[, s[ ne putem ]ntoarce
privirile de la lucruri. Odat[, oricum va trebui s[ ]nceap[
s[ ning[. Dar ce culoare va avea prima z[pad[? Urmele
ei vor fi m`njite de s`nge, de silnicie =i de r[ut[\i uria=e.
Alte fete ]=i vor aminti, poate, de mamele lor,
nu =i Ingrid Se uita la o poz[, i se p[rea c[ femeia din
cartonul gros e un =oarece alb, care se t`r[=te pe
mocheta cleioas[, era beat[ ca ]n fiecare sear[ =i ]ndruga
vorbele f[r[ ]n\eles. Nimic din ceea ce nu se mai putea
spune, nu s-a mai spus, o lumin[ palid[ se z[rea dincolo
de seara plictisit[.
3. <6 august 1992... Azi a venit tata, din
pu=c[rie. S-au ]mb[tat =i el =i mama =i au spart vitrina
din sufragerie. Acum, c`nd scriu ]n caietul meu, m[
g`ndesc dac[ tata m-a ]ntrebat ceva ]n fa\a blocului,
unde eram c`nd a sosit el, dar nu-mi aduc aminte.
Sfor[ie am`ndoi ]n dormitor, eu n-am m`ncat nimic ]n
aceast[ sear[, dar nici nu-mi e foame.>
Tudose s-a ]ntors din pu=c[rie slab, f[r[ p[r,
cu o chelie mare =i o musta\[ ne]ngrijit[, at`rn`ndu-i
peste buzele mici, albite =i ele. Capul i se mic=orase,
ar[ta ca un pepene galben, lipit de g`tul sub\ire, cu
pielea ]ncre\it[, rev[rsat[ peste gulerul unei c[m[=i
ponosite, alb[ c`ndva. Ingrid era ]n fa\a blocului,
]mplinise cu dou[ zile ]nainte 14 ani =i, din toamn[,
urma s[ mearg[ la liceul de l`ng[ cimitir, ]n clasa a
noua.
Tat[l ei trecuse pe l`ng[ fat[, mai erau acolo
c`\iva copii din blocurile vecine, pe banca verde din
intrarea cu u=[ ruginit[ a holului ]ngust =i plin de
igrasie. El n-a p[rut s[ o recunoasc[, era beat, ]=i t`ra
20
picioarele cu greutate =i se uita de parc[ nu =tia dac[
locuie=te acolo.
-Cine e, b[ frate, stafia asta? a ]ntrebat un
b[iat ascu\it, de l`ng[ Ingrid.
Ingrid ar fi vrut s[ spun[ c[ e tat[l ei, dar nu
i-a ie=it niciun cuv`nt din g`tul ]ntins spre omul care
b[tea la u=a de la parter, morm[ind ceva, glasul lui se
auzea p`na l`ng[ banca lor.
-{sta nu e taic[-tu ? a ]ntrebat apoi unul
dintre b[ie\ii mai mari, sta cu Ingrid ]n bloc la ultimul
etaj.
S-a f[cut lini=te ]n jurul ei, vecinul a scuipat
lung, spre intrarea blocului. Fata s-a sim\it ca o c[mil[
=chioap[ =i ]nfrigurat[, ca o bufni\[ a=ezat[ pe
c[r[mizile d[r`mate ale unei case vechi. Ceilal\i au
plecat to\i, au luat-o cu pa=i nehot[r`\i spre parcul din
fa\a =colii. Ingrid a r[mas singur[ pe banc[, din cas[ se
auzeau deja r[cnete =i u=i tr`ntite la parterul de l`ng[ ea.
Ingrid avea aproape unsprezece ani, c`nd
lumea i s-a schimbat brusc, tat[l ei era maistru militar,
era mult mai b[tr`n dec`t nevasta lui, ar[ta mereu celor
din jur statutul lui de om mul\umit, ]mbr[cat ]n hainele
care-i aduceau o autoritate bleag[, dar acceptat[ de
lumea nec[jit[, cufundat[ ]n mirosul de cartofi arunca\i
peste sosurile de ro=ii, sf`r`ind pe aragazuri vechi, ]n
buc[t[riile ]n=irate pe etajele cartierului. Tudose ]=i
sp[la ]n fiecare s[pt[m`n[ ma=ina din parcarea blocului
s[u, se sim\ea un fel de =ef peste toate, peste nevasta
t`n[r[, peste fata sub\ire =i cuminte, peste sc[rile de
deasupra parterului s[u, ]n care locuia, =i, p`n[ la urm[,
peste tot raionul cu blocuri vechi, ]n care oamenii se
salutau ca la \ar[ =i se cuno=teau bine, b[t`nd zilnic
acelea=i alei pline cu gropi =i \evi ruginite.
Fata ]=i amintea bine seara de octombrie,
b[t[ile repetate ]n u=a de la intrare, mili\ienii gr[bi\i care
l-au luat aproape pe sus, dezbr[cat, pe tat[l ei,
]ngr[m[dindu-l ]n duba de la intrarea blocului. Maic[-sa
pl`ngea, rezemat[ de tocul u=ii, iar Ingrid, cu picioarele
goale pe cimentul holului, se uita nedumerit[ la
mi=c[rile ciudate din ]mprejurimi.
-Mi=c[, striga unul dintre mili\ieni,
]mbr`ncindu-l pe Tudose, s[ veni\i m`ine cu haine la el,
n-o s[-l mai vede\i prea cur`nd.
-Unde-l duc, mam[? a ]ntrebat fata, dup[ ce
s-a f[cut lini=te ]n cas[.
-Nu e nimic, mam[, nimic Du-te =i te culc[
la loc, tata vine m`ine acas[.
-Dar cine erau oamenii de adineauri? a mai
]ntrebat ea.
-Hai, a ]mpins-o mama u=or, culc[-te, vorbim
noi diminea\[.
+i Tudose n-a mai ap[rut ]n urm[torii
aproape patru ani, Ingrid a aflat de la ceilal\i c[ tat[l ei
furase benzin[, l-au prins =i l-au trimis departe de ea =i
de nevast[. Mama ei lucra la fabrica de spirt, aducea =i
]nainte bidoane cu alcool, ]n apartamentul lor, Tudose
bea uneori cu prietenii s[i, dar nu se ]nt`mpla prea des.
La o vreme, dup[ ce l-au arestat pe tat[l ei, ]n cas[ au
]nceput s[ vin[ tot felul de necunoscu\i, unii mai ciuda\i,
al\ii mai normali, cum ]i vedea Ingrid, ghemuit[ ]ntr-un
col\ al buc[t[riei, r[mas[ minute ]ntregi cu ochii pe
fereastra murdar[. Mama a ]nceput s[ bea, se cl[tina
printre scaunele din sufragerie, arunca priviri tulburate
de alcool peste lumea din jur, vorbea pu\in, disp[rea ore
multe din cas[, iar fata o a=tepta p`n[ noaptea t`rziu,
adormind pe col\ul scaunului sau pe marginea canapelei
de l`ng[ televizor.
21
 }ntr-o sear[ a venit mai devreme de la =coal[,
a g[sit u=a descuiat[, a intrat =i a strigat-o ]ncet pe
mama. Nu i-a r[spuns nimeni. }n holul mic, spre baie, a
g[sit u=a dormitorului ]ntredeschis[ =i s-a uitat prin
spa\iul ]ngust, dinspre tocul murdar al peretelui. }n pat,
mama ei =i un b[rbat negricios, goi, icneau printre
arcurile b[tr`ne ale dormezei, acoperit[ cu un pled
cenu=iu. Ingrid a ie=it ]ncet, nici nu i se auzeau pa=ii
u=ori, pe covorul ]mb`csit =i el de praf =i de scame
numeroase, s-a dus ]n parcul din fa\a =colii =i a r[mas
acolo o or[ sau dou[, e greu de spus, r[t[cind cu privirea
spre ferestrele la care se aprindeau luminile, una c`te
una. Pe banc[, l`ng[ ea, s-au a=ezat doi b[ie\i, ]i
cuno=tea, erau dintr-un bloc apropiat, ]nv[\au la aceea=i
=coal[, ]ntr-o clas[ mai mare. Se f[cuse ]ntuneric ]n
col\ul parcului, iar b[ie\ii s-au a=ezat mai aproape de
Ingrid, lipindu-se am`ndoi de fat[.
-Ia uite, a zis unul dintre ei, ce piersici i-au
crescut fetei noastre
M`inile lui au ]ncercat s[-i pip[ie s`nii mici,
care-i ]mpungeau bluza, abia sim\indu-se prin p`nza
alb[ a c[m[=ii.
-Cresc fetele, b[, a mai spus =i cel[lalt,
]ncerc`nd s[-=i bage m`na ]ntre picioarele ei.
I-a venit s[ pl`ng[ sau s[ \ipe, dar n-a
f[cut-o. +i-a ]ntors bra\ul repede, dinspre marginea
b[ncii =i i-a tras unuia dintre ei o palm[ s[n[toas[ ]n
obraz, un lip[it sonor s-a auzit, apoi s-a ridicat de pe
sc`ndura tare, alerg`nd spre aleea din apropiere. B[ie\ii
au r[mas lipi\i de banca verde, f[r[ nicio reac\ie,
urm[rind-o cu privirile, p`n[ c`nd a trecut de marginea
primului bloc, spre casa ei. I-a mai v[zut de multe ori,
prin cartier, unul se str`mba la ea de fiecare dat[, iar
Ingrid aduna, ca ]ntr-o istorie pe care nu avea de unde
s-o b[nuiasc[, pove=tile viitoare.
-Unde umbli? zbiera mama, c`nd Ingrid
ajungea acas[, seara.
-Nu mai \ipa, zicea ea, vin de la =coal[, de
unde-a= putea s[ vin?
-Care =coal[? r[cnea mai departe femeia
str[in[ de l`ng[ ea. E=ti o putoare mic[, asta e=ti, mai
ad[uga.
Femeia era, aproape ca ]ntotdeauna de la un
timp, ame\it[ de b[utur[, dac[ o ]ntrebai repede n-ar fi
=tiut s[ spun[ nici ]n ce clas[ a ajuns Ingrid. Toat[
tinere\ea ei se pr[bu=ise ]n mun\i de noroi, Tudose o
luase de nevast[ c`nd ea avea doar 17 ani, era cu mai
bine de dou[zeci mai t`n[r[ dec`t el. }n lunile care au
trecut de la arestarea lui, g`ndul viclean ie=ise ]ntreg
prin fa\a =i mintea burdu=it[ de mizerii, cu care ]ncepea
s[ tr[iasc[ de la prima or[ a zilei. }n jur, toate se
d[r`mau cu for\a v`ntului de noapte, ma=ina ruginea ]n
parcare, acoperit[ de praf, frunze uscate =i urme
numeroase de p[s[ri, din copacii de al[turi. Nici mama
ei, de la \ar[, nu mai venea ]n apartamentul atacat de
rugin[, o v[zuse pe fata ei beat[ =i o adunase odat[ din
scara unui bloc de al[turi, iar umilin\a vorbelor pe care
le auzise atunci nu-i mai ie=ise din minte.
-Eu, i-a zis b[tr`na, nu mai vreau s[ te v[d, s[
nu mai vii acas[, m[ faci de r`s ]n sat, a mai spus,
]nchiz`nd ]ncet u=a, f[ra s[-=i mai priveasc[ fata cea
mare.
-Du-te ]nv`rtindu-te, i-a strigat fata ei,
tr`ntind u=a, aproape s[ o scoat[ din balamalele =i a=a
ruginite.
Din cas[ au ]nceput s[ dispar[ obiectele pe
care Ingrid le =tiuse la locul lor, de mic[, ]ntr-o zi a fost
22
v`ndut[ chiar =i ma=ina pe care Tudose o iubise, mai
mult dec`t pe nevasta lui cea t`n[r[.
Uneori, Ingrid visa la zilele de alt[dat[. Tat[l
ei, \an\o= ]n uniforma militar[, o plimba prin cartier, iar
fata se uita sfioas[ la lumea care-l saluta, peste tot.
Tudose o \inea de m`n[, Ingrid \op[ia pe l`ng[ el,
flutur`ndu-=i codi\ele ]mpletite cu grij[ de mama, intrau
am`ndoi ]n magazinele goale, cu pungi de creve\i ]n
galantare, cu borcane de ghiveci =i fasole, l`ng[
nelipsitele macaroane groase =i ]ng[lbenite de timp, pe
rafturile mult prea mari =i pline de praf.
-Tat[, zicea ea sub\ire, din v`rful buzelor,
vreau ceva dulce.
-Da, fata mea, stai pu\in, ]i r[spundea cu
vocea lui groas[, mereu r[stit[, comand`nd plutonul lui
de r[cani la lupt[ cu du=mani nev[zu\i.
Intrau ]ntr-o cofet[rie de l`ng[ pia\[, Tudose
o =tia pe =ef[ =i le aducea ]ntr-o pung[ o ciocolat[,
adesea f[r[ niciun gust, o cutie din carton, cu bomboane
mici, verzi, ]n care soia ]nlocuise alunele de alt[dat[.
Ingrid le ron\[ia fericit[, iar tata saluta cu =apca lui de
maistru militar, arunc`nd salve de tun spre ]n[l\imile
cenu=ii ale batr`nului cartier.
-Uite-o, fat[, o trezea din visul ei grasa cea
mic[, plin[ de bube pe fa\[, cu ochelarii ei umfla\i pe
nasul c`rn =i mereu ro=u, parc[ ]nghe\at, chiar =i vara
Uite-o pe pu=c[ria=a de Ingrid, st[ pe banc[ Pu=c[rie,
pu=c[rie, repeta ur`ta cea mic[, tr[g`ndu-=i pantalonii
de supraelastic peste bucile dolofane.
Ingrid nu tres[rea, dar se ridica de pe
sc`ndura scrijelit[ a b[ncii =i se ducea drept spre fetele
de peste drum.
-Ce vrei, obez[ chioar[, striga ea =i-i tr[gea
un =ut, nimerea de fiecare dat[, cu precizie, ]n umfl[tura
c`t pepenele, din spatele pantalonilor gata s[ crape pe
ea.
-Mamaie, zbiera ur`ta, m[ bate a lui
Tudose
De pe scara de al[turi, ap[rea imediat gai\a
b[tr`n[, cu nasul ca o suli\[, agit`nd un b[\ pr[p[dit =i
]mpiedic`ndu-se ]n papucii l[b[r\a\i.
-F[, urla pocitania, t`rf[ mic[ ce e=ti, te
omor
Ingrid nu se mai speria de mult, scotea limba
la b[tr`na costeliv[ =i nici m[car nu fugea prea departe
din fa\a ei. Odat[ chiar s-a ]mpiedicat ]n papucii mari =i
s-a ]ntins toat[ peste gardul verde de l`ng[ scara
blocului. R`deau p`n[ =i trec[torii mai ]ndep[rta\i, iar
pe la geamurile =i balcoanele din jur era mare veselie.
C`nd maic[-sa era acas[, cotoroan\a b[tea la u=a lor =i
se agita toat[, ]nv[lm[=ind vorbele de parc[ le-ar fi
mestecat, ca pe o m`ncare gras[ =i unsuroas[.
-Madam Tudose, miorl[ia baba, vezi ce faci,
fata matale ne stric[ nepo\ii, nu se mai poate, eu te rog
s[ o pui la punct, trop[ia ur`ta, iar cealalt[ femeie se
uita mahmur[, din u=a deschis[, vedea ca printr-un
perete de sticl[ =i-i venea s[ ca=te cu gura deschis[ p`n[
]n tavanul holului.
-Bine, bine, morm[ia mama, o bat eu c`nd
vine acas[, las[, vorbesc eu, mai zicea cu greutate
femeia, f[r[ s[ vad[ prea departe, ]n fa\a ei.
Fata se uita de aproape, ca pe un ecran de
cinematograf ]n aer liber, se ridica ]n v`rful picioarelor
ca s[ vad[ mai bine, dac[ s-ar fi putut s[ descopere =i
scrisul m[runt din josul p`nzei cu ram[ neagr[, pictat[
cu raha\i de mu=te =i urmele altor lighioane.
<22 decembrie l989 }n acest caiet voi
]ncepe un jurnal. De cinci luni tata e la ]nchisoare. S-a
23
f[cut ]ntuneric =i se aud gloan\e pe str[zi. L-am v[zut
ast[zi, l`ng[ blocul nostru, ]ntr-o Dacie galben[ pe
Ceau=escu =i pe Leana. Mama nu m[ crede, nici bunica,
venit[ de la \ar[, dar eu le-am spus s[-l ]ntrebe pe tata
lu Oana, care era s[ m[ calce cu ma=ina.>
Se apropia Cr[ciunul, primul f[r[ tat[l ei,
Ingrid sta mereu singur[ ]n cas[, era frig, caloriferele
reci ]n\epeniser[ ]n camerele blocurilor, iar ]n frigiderul
ei nu g[sea mai nimic de m`ncare. Picioarele ei mici se
mi=cau repede prin cas[, ]=i f[cea de lucru cu c`teva
c[r\i cam jerpelite, ]i pl[cea s[ citeasc[ =i, de multe ori,
se ghemuia ]ntr-un col\ al buc[t[riei, l`ng[ aragazul
deschis, =optind cuvintele ]n=irate ]n fa\a ochilor. Era o
lume pe care o sim\ea, doar pe ea, adev[rat[ =i sigur[.
A auzit pa=ii oprindu-se l`ng[ u=a de la
intrare =i i-a recunoscut imediat, dup[ t`r`itul greoi,
aproape sacadat, iar b[\ul care lovea podeaua suna ca un
cod secret, ]ntr-o b[t[lie luat[ mereu de la cap[t.
-Mamaie, a strigat fata bucuroas[, deschiz`nd
u=a, cu un sc`r\`it prelung.
-S[ tr[ie=ti, a zis b[tr`na, intr`nd ]n buc[t[rie
=i m`ng`ind-o pe p[rul nesp[lat de c`teva zile.
Venise mamaia de la \ar[, cum zicea fata,
avea peste optzeci de ani, se mi=ca greu, aplecat[ peste
bastonul =lefuit de timpul nem[surat care trecuse peste
el, dar ajungea cam de dou[ ori pe lun[, c[r`nd traistele
pline cu m`ncare. }i era tot mai greu s[ urce ]n
autobuzul hodorogit, f[cea mai bine de dou[ ore din sat,
p`n[ ]n ora=ul fiului ei, plecat ]ntre timp s[ m[soare
celula pu=c[riei.
-Ce e maic[ prin ora=? a ]ntrebat-o bunica,
dup[ ce s-a a=ezat pe scaunul =ontorog din buc[t[rie.
Parc[ e r[zboi, am v[zut oameni cu pu=ti, tancuri, lume
mult[ prin centru
-N-ai auzit, mamaie, c[ a fugit Ceau=escu?
Au ar[tat la televizor, mai pe la pr`nz.
-Taci tu, i-a r[spuns bunica, cum s[ fug[, o fi
fost vreun film
-Ce film? a zis fata. A trecut =i mama pe
acas[, spunea c[ se duce la palat, era cu oamenii de la ea
din fabric[.
-O nebun[, maic[O be\iv[, a mai morm[it
b[tr`na, ]ncep`nd s[ scoat[ din traista ei ou[, o bucat[
mare de br`nz[
A mai pus pe mas[ dou[ sticle pline cu lapte,
doi c`rna\i lungi =i c`teva buc[\i de =unc[ afumat[. Se
umpluse buc[t[ria de mirosul m`nc[rii, Ingrid a sim\it
foamea care ]i rodea de mult stomacul pitit sub bluza
groas[, din bumbac.
-|i-e foame, nu-i a=a? a ]ntrebat-o bunica,
uit`ndu-se ]n ochii mici cu care Ingrid m[sura bucata de
br`nz[ de pe mas[.
-Mi-e, i-a zis fata, dar nu avem p`ine, mama
a uitat s[-mi lase bani de diminea\[.
B[tr`na a desf[cut greu nodul batistei,
degetele umflate nu o ascultau, iar m`inile tremur`nd
din toate ]ncheieturile au ales c`teva monede,
rostogolindu-le pe col\ul mesei.
-Hai, i-a spus, du-te =i cump[r[ ni=te p`ine.
-Stai, bunico, a zis Ingrid, tr[g`ndu-=i ghetele
peste ciorapii petici\i, trebuie s[ iau cartela, e ]n sertarul
de sus.
A luat haina, peste treningul vechi =i, cu
=ireturile desf[cute, a ie=it din bloc. Magazinul era pe
partea cealalt[ a str[zii, fata se uita nedumerit[, nici
\ipenie de om nu se vedea afar[, doar dinspre palat, la
vreo trei sute de metri de cartierul ei, se auzeau voci
url`nd ]n microfoane, un vuiet de mul\ime se stingea
24
spre marginea blocului din apropierea fetei, iar ea nu
=tia dac[ e ]ntreag[ povestea zilei de decembrie, pe care
oricum nu o putea pricepe. L`ng[ trotuar, pe cealalt[
parte a drumului, era oprit[ o ma=in[. Ingrid s-a uitat,
lipit[ de spatele drept al Daciei, pe locul din fa\[ era
chiar omul de la televizor, pe care ]l ]njura toat[ lumea,
iar pe bancheta din spate Lenu\a, cum zicea mama ei, cu
un batic pe cap, trag`ndu-se de gulerul hainei, care-i
at`rna peste umeri. Ingrid o vedea vorbind, auzea parc[
ceva, Nicule, Nicule, zicea, sun[-i mai repede, ne
omoar[ pe-aici
-Car[-te, a strigat la ea =oferul, deschiz`nd
u=a din partea lui, du-te acas[, i-a mai zis.
Ingrid s-a speriat =i a vrut s[ treac[ pe partea
cealalt[ a drumului. O alt[ ma=in[ a fr`nat violent =i s-a
oprit la un pas de fat[, ei i-au zburat banii de p`ine =i a
]n\epenit ]n mijlocul asfaltului.
-Ce faci? a strigat la ea b[rbatul cu ochelari,
care s-a dat repede jos, tremur`nd =i el din tot corpul.
M[ dai de necaz
Era vecinul din bloc, profesorul sau tata lu
Oana, cum ]i ziceau to\i copiii de pe scara lor. Ingrid se
ducea des prin apartamentul de la etaj, se juca cu fata
lui, au crescut ]mpreun[, chiar =i la gr[dini\[ au fost ]n
aceea=i grup[.
-De ce nu e=ti atent[? a mai continuat
profesorul.
S-a oprit dintr-odat[, se uita la m`na fetei,
]ntins[ spre trotuarul de al[turi, ea nu zicea nimic, doar
]=i mi=ca bra\ul, ca un ar[t[tor spre hart[, ]ndemn`ndu-l
s[ priveasc[ spre ma=ina lipit[ de marginea drumului. A
]ntors capul =i i-a v[zut pe b[tr`nii conduc[tori, ]n
hainele lor cu gulere ]nalte, ea da din m`ini =i
b[st[c[nea din cap, ar[t`ndu-i marelui b[rbat de stat
ceva ]ntr-o agend[. S-a fle=c[it tot =i profesorul, a luat-o
pe Ingrid de m`n[, dar nu se mi=cau, r[m[seser[
am`ndoi ]n mijlocul drumului. El tot ]ncerca s[-=i scoat[
ochelarii, s[-i =tearg[, i se p[rea c[ nu e dec`t o umbr[
uria=[ ]n jurul lor, care se ]nv`rtea calm[, spre marginea
din fa\[ a blocurilor. Ma=ina a demarat brusc de l`ng[
ei, profesorului i s-a p[rut c[ o s[-i loveasc[, de=i erau
dincolo de partea ]n care se urnise, sc`r\`ind
cauciucurile pe asfalt.
Timpul s-a a=ezat murdar =i n[cl[it de
cuvinte peste toate. Ingrid privea, f[r[ s[ priceap[ nimic,
]ncle=tarea de zile =i nop\i pr[bu=it[ peste iarna geroas[,
se rostogoleau printre oameni maluri izbite violent de
valuri mute, ca ni=te naufragia\i se roteau pe str[zile reci
trec[torii bezmetici =i tot mai rari. Oamenii zgribuli\i
treceau prin fa\a geamului de la care Ingrid privea ore
]ntregi, a=tept`nd-o pe mama, ]ntr-o vacan\[ care nu se
mai termina. A stat c`tva timp cu bunica, ea n-a mai
plecat din ziua de decembrie acas[, ]n satul ei, iar pe
mama o vedea rar, venea cu o ma=in[ argintie acas[,
oamenii se uitau pe la geamurile aburite ale blocului =i
nu ]n\elegeau ce se ]nt`mpl[.
-Ce faci, femeie? a ]ntrebat-o soacra ei, unde
umbli ca nebuna?
-Ce =tii, bre, matale? i-a r[spuns. Noi i-am
dat jos pe nenoroci\ii care ne-au condus, pe comuni=ti.
-P`r\, Mari\o, i-a r[spuns mamaia, te g[si=i tu
de=teapt[. Bine c[ n-ai fost beat[, c[ te vedeam prin
=an\uri, ]nghe\at[.
-Hai, las[-m[, a zis Mai bine r[m`i c`teva
zile cu fata aici, p`n[ pot eu s[ vin mai des acas[.
Adusese cu ea plase ]ntregi cu portocale,
salamuri =i pungi cu carne =i pui, le ]ngr[m[dise pe toate
]n frigiderul =ontorog, gr[bit[ s[-=i schimbe hainele de
25
pe ea, a=teptat[ ]n fa\a blocului de ma=ina cu =ofer,
argintie =i cu num[rul mic de ieri. Cariera politic[ a
mamei s-a rupt de tot, ]n dou[ s[pt[m`ni, f[r[ s[ fi
]nceput cu adev[rat. Revolu\ia se ]ncheiase pentru
femeia ]ntoars[ la fabrica de spirt, cu grija bidonului
c[rat seara ]n saco=a ei, mirosind a alcooluri vechi,
]nchegate ca o piftie neagr[ pe marginile ]mpu\ite de
care se ag[\au m`inile femeii =i ele lipicioase =i
]ncheiate ]n unghiile ur`te, net[iate de mult[ vreme.
Ingrid era ]n clasa a =asea, ]ncepuse dup[
aproape o lun[ noul trimestru, din cauza evenimentelor
incerte, peste care lumea din cartierul ei trecea
nedumerit[ =i ]nfrigurat[. L[sat[ mereu singur[, fata a
]nceput s[ lipseasc[ de la =coal[, ]nv[\a tot mai pu\in,
dar cuvintele mamei, atunci c`nd ]=i mai aducea aminte
c[ fata ei tr[ie=te ]nc[ ]n casa rece de la parterul
]ntunecat al blocului, sunau ca o ghioag[, ca o m[ciuc[,
]nvine\eau =i mintea =i v[zul, ame\ite oricum de b[utur[.
Prin apartament treceau, des, tot felul de oameni,
b[rba\i pe care Ingrid nu-i mai v[zuse, unii r[m`neau =i
peste noapte ]n dormitorul p[r[sit de Tudose, pentru
locul lui ceva mai ]ndep[rtat, iar Ingrid se muta ca o
mobil[ inutil[ prin restul ]nc[perilor. Auzea opintelile
mamei =i ale musafirilor ei, era at`t de beat[ uneori,
]nc`t trecea goal[ spre buc[t[rie dup[ un pahar sau dup[
o sticl[, de parc[ fata ei ar fi fost o p[pu=[ de p`sl[,
urcat[ pe marginea canapelei din sufragerie, mereu plin[
cu haine nesp[late, duhnind dinspre straturile de
transpira\ie, adunate de la o zi la alta.
-Hai, morm[ia ea, dormi acolo =i se uita la
fat[ cu ochii n[p[di\i de somn, sc[rpin`ndu-se ]ntre
picioare, umbl`nd aproape despuiat[ printre lucrurile
tr`ntite pe jos.
-Ce faci, f[, striga b[rbatul din dormitor, mai
aduci sticla aia?
Ingrid se b[ga toat[ sub p[tura de pe canapea,
]=i ]nfigea degetele ]n urechea de deasupra pernei, ar fi
vrut s[ nu mai aud[ nici m[car cum bate v`ntul la
fereastra balconului, s[ plece singur[ spre drumul
]ngust, b[nuit foarte departe, printre genele sub\iri care-i
acopereau ochii mici.
Fa\a t`n[r[ a mamei se buh[ise repede, ]i
tremurau m`inile, iar hainele ei miroseau a sudoare.
Nimic nu mai r[m[sese din femeia ]ngrijit[, pe care
Tudose o adusese de la \ar[, mereu atent[ la privirile
celor din jur, ]mbr[cat[ curat, cu p[rul legat str`ns ]ntr-o
coad[, c[zut[ peste umerii ridica\i dincolo de dunga
sub\ire a g`tului. Privind-o pe mama ei, Ingrid ]nv[\ase
c[ =i t[cerea e un fel de a vorbi. Se apropiase prim[vara,
lumea ]ncepuse s[ mai ]n\eleag[ c`te ceva din noile
r`nduieli. }ntr-o diminea\[, au venit la bloc am`ndou[
bunicile fetei. Au ]n\epenit ]n u=a sufrageriei, erau dou[
b[tr`ne tr[znite de fulger, sub singurul copac din
mijlocul dealului de la marginea satului lor. A=a p[reau
]n mizeria din fa\a ochilor lor zb`rci\i, acoperi\i cu
basmalele groase, cu m`inile duse la gur[, strivite de
mirarea simpl[ a nepoatei lor.
-Cuscr[, a ]ncercat mama lui Tudose s[ spun[
ceva. R[u a ajuns, ce ne facem noi cu cea mic[?
-Mi-a spus mie sor[-sa, a zis cealalt[ b[tr`n[,
a trecut acum vreo s[pt[m`n[ pe aici, eu nici n-am
crezut-o
-Uit[-te la fat[, a ]ncercat b[tr`na sprijinit[ ]n
bastonul noduros, l`ng[ u=a de la intrare, parc[ nici nu
ne-ar cunoa=te Ce faci, mamaie? a mai ]ntrebat ea,
repede, ]ncerc`nd s[ descopere ceva.
-Bine, le-a r[spuns Ingrid, intra\i ]n cas[.
26
 Fata le privea pe am`ndou[ =i se ag[\ase de
iv[rul rupt al u=ii dinspre buc[t[rie. S-a deschis, la
apartamentul de al[turi, grilajul din fier =i vecina =i-a
t`r`t greu picioarele bolnave spre cele dou[ b[tr`ne.
Ingrid avea, pentru femeia ]nalt[ =i slab[, fost[
profesoar[ la =coala din cartier, respectul dat de vocea ei
cald[, de m`inile lungi cu care o m`ng`ia mereu pe
cre=tet, ori de c`te ori se ]nt`lneau ]n holul de la intrare.
Profesoara o chema des la ea ]n cas[, ]i d[dea s[
m[n`nce pr[jituri, mere, ]i aducea dintr-o bibliotec[
mare c[r\i cu desene =i pove=ti, pe care Ingrid le ]nvelea
]ntr-un fel de caiet mai vechi, cu grij[ s[ nu le rup[ vreo
foaie.
-+ti\i, le-a spus ea celor dou[ bunici, eu nu
m-am amestecat niciodat[ ]n casa cuiva, dar trebuie s[
face\i ceva, m[car pentru Ingrid.
-Da, doamn[, a zis una dintre ele, de ce
crede\i c[ am b[tut noi at`ta drum?
-V[ cred, a continuat vecina, e o viermuial[
de neispr[vi\i prin apartament, mi-e mil[ de fat[, vede
prea multe pentru v`rsta ei.
-Am auzit, doamn[. Nici nu =tim cum s[
facem, a oftat b`tr`na care vorbise =i mai ]nainte. Ea nu
vrea s[ discute nici cu noi, nici cu surorile ei. Ne-am dus
azi la fabric[, la serviciul ei, mai avea un pic =i ne lua pe
am`ndou[ la b[taie.
-Doamne, a mai spus vecina, ce femeie de
treab[ era ]nainte de arestarea lui Tudose.
Au vorbit mult ]n fa\a intr[rii, Ingrid nu le-a
mai ascultat, cuvintele treceau pe l`ng[ urechile fetei.
Pentru oameni ca ei, fericirea nu putea s[ fie dec`t o
eroare. Dac[ ar fi =tiut s[ ]n\eleag[, dar era prea mic[ la
cei treisprezece ani =i ceva, ar fi a=teptat s[ se poat[
a=eza la marginea \[rmului, acolo unde ]ncepe marea,
gata s[-=i ]nmoaie picioarele sub\iri ]n r[ceala apei. O
]nsingurare total[ =i o via\[ stacojie i se deschidea fetei,
]ntr-o cas[ prin care trecea ambalat[ ]n h`rtia aspr[ =i
p[tat[ de urme de m`ncare uscat[, doar umbra ame\it[ =i
uns[ de scrum umed a mamei i se lipise de ochi. Ce se
cade, s[ os`nde=ti sau s[ comp[time=ti? Nu vedeai
altceva dec`t un om singur, neajutorat =i nel[murit, un
om prea mic pentru a-l apuca de o m`n[ =i a-l a=eza
l`ng[ fereastr[, pentru a privi dincolo de turla bisericii
din fa\a blocului, s[ descopere singur norii v[luri\i p`n[
departe, ]n zare.
-S[ v[ ia dracul de babe, s-a auzit de departe,
de la cap[tul aleii din fa\a blocului.
-Vine nebuna, a zis una dintre b[tr`ne.
Vecina, profesoara slab[ =i ]nalt[, s-a gr[bit
s[ intre ]n casa ei, cu pa=ii mici a trop[it pe hol, tr[g`nd
grilajul metalic dup[ ea. Ingrid ar fi vrut s[ r`d[, femeia
se mi=case precum o p[pu=[ ]ntoars[ cu cheia, pe gresia
din buc[t[rie.
-Ce vre\i? a zbierat, arunc`nd geanta ]n hol,
cu privirea ]ntunecat[ spre mama =i soacra ei. S[ v[
c[ra\i de aici, v-a\i adus aminte c[ mai tr[im =i noi?
Se cl[tina, era b[ut[ deja, iar m`inile abia =i
le putea \ine lipite de corp, i se zb[teau picioarele
]ntr-un dans bezmetic, mama ei se uita tr[znit[ de
mirare, nu-=i amintea s[ o mai fi v[zut astfel, niciodat[.
-+tii ce, i-a mai spus b[tr`na, ai ajuns o
neispr[vit[, te-ai f[cut de r`s peste tot.
-+i ce? a \ipat ea mai departe. V[ freac[ pe
voi grija de mine?
-M[i, mam[, a ]ncercat =i soacra femeii,
potole=te-te. Hai ]n cas[, s[ st[m de vorb[.
S-au ]nghesuit ]n buc[t[ria murdar[ =i plin[
de resturi de m`ncare. Fata vedea doar trei perechi de
27
buze, mi=c`ndu-se amestecat, iar vorbele se loveau de
pere\ii buc[t[riei, izbindu-se cu for\[ =i pocnind ca ni=te
gloan\e oarbe. Ziua venise peste fata fragil[ =i
nedumerit[, pe o corabie obosit[, ca o =andrama din
sc`nduri putrede, o hardughie care se scufunda, clip[ cu
clip[.
<Mai 1991 Am fost cu mama la pu=c[rie,
la tata. Nu l-am mai v[zut de mult, era slab =i i-a c[zut
p[rul de pe cap, parc[ nu mai avea nici din\i ]n gur[.
Nici nu =tiu ce-am vorbit acolo, ]mi era fric[ s[ m[ uit
la el. Mi-a pl[cut s[ merg cu trenul, ]n vagon am v[zut
ni=te =oricei, se plimbau printre picioarele noastre. Am
\ipat tare =i mama mi-a tras, ]ncet, una peste gur[, dar
nu m-a durut.>
}ntr-o zi de prim[var[, diminea\a foarte
devreme, Ingrid =i mama ei au plecat s[-l vad[ pe
Tudose, la pu=c[rie.
-S[ vorbe=ti cu profesoara ta, i-a zis mama,
era vineri ziua ]n care plecau.
-Am vorbit, mam[, i-a r[spuns fata.
}n buc[t[rie, seara, femeia f[cuse pr[jituri, a
fript =i doi pui pe gr[tarul de pe aragaz. Ingrid nu mai
sim\ise de mult[ vreme mirosurile de alt[dat[, c`nd
mama ei se ]nv`rtea priceput[ pe l`ng[ oalele =i
farfuriile de tot felul. Fata a ]nchis ochii =i nu reu=ea
deloc s[ =i-l aminteasc[ pe tat[l ei. Dac[ ar fi =tiut cum
s[ spun[, Ingrid presim\ea c[ nu oricui i se ]nt`mpl[
chiar orice, via\a nu ne aduce solu\ii ]nt`mpl[toare, iar
lucrurile pe care ni le-am dorit cu adev[rat, ]n ad`ncul
nostru cel mai intim, ne ocolesc nep[s[toare. Pe fat[ o
z[p[cise de tot mirosul fripturii de pe aragaz =i nu
g`ndul c[ m`ine o s[-l vad[ pe tata.
Seara, ]n holul de la intrare, bagajul pentru a
doua zi fusese a=ezat ]n c`teva plase mari, aliniate l`ng[
cuierul =ontorog. Ingrid s-a ]mpiedicat de ele, iar mama
i-a strigat din buc[t[rie s[ aib[ grij[, se sparg ou[le, a
zis ea. Fata adormise deja, cu g`ndul c[ a doua zi o s[-l
vad[ pe tata, c`nd s-au auzit b[t[i repetate ]n u=[. }l =tia
pe b[rbatul scund, pe care mama ei l-a l[sat s[ intre, mai
fusese de multe ori =i r[m[sese peste noapte ]n
dormitorul ]ngust, plin de mobil[ ]nghesuit[ peste tot. A
]nchis ochii =i s-a ]ntors cu fa\a spre marginea
canapelei.
-Te duci la para=uta ta de b[rbat? a auzit
Ingrid vocea musafirului, ]n buc[t[rie.
-N-am ce s[ fac, a zis femeia, i-a aranjat
soacr[-mea o vizit[, nu pot s[ nu m[ duc.
-Mai are mult de stat la pu=c[rie? a mai
]ntrebat cel[lalt.
-Destul, a spus ea =i fata a sim\it, pe sub u=a
buc[t[riei, valul de fum =i mirosul de \uic[ proast[,
ajung`nd p`n[ ]n dreptul patului.
A adormit, cu vocile tot mai ]mpleticite,
dinspre camera mic[, plin[ cu oale =i c[ni f[r[ toarte,
intr`ndu-i amestecate ]n urechile ie=ite de sub p[tura
aspr[, cu care Ingrid se ]nvelise. L-a visat pe tat[l ei, se
plimbau ]mpreun[ prin parcul mare al ora=ului, ocoleau
lacul cu apa verzuie, pe margine pescari de tot felul se
]nc[p[\`nau s[ piard[ ore multe, doar pentru a sc[pa de
nevestele cic[litoare, a=a ]i spunea Tudose, r`z`nd =i
tr[g`nd din \igara fe=telit[ de c[ldur[. Printre picioare li
se strecurau c`ini, alerg`ndu-se pe marginea aleilor
proasp[t vopsite =i, deodat[, le-a ie=it ]n fa\[ leul b[tr`n,
pe care fata ]l =tia de mult, de la gr[dina zoologic[ din
parc. Ea a s[rit pe o banc[, r`dea f[r[ oprire =i, ]n vis, ]i
fluturau codi\ele mici, ]mpletite de mama. Tat[l ei a
plecat ]ncet, cu leul ]n spatele lui, ]mping`ndu-l cu
botul ]n turul pantalonilor, disp[r`nd am`ndoi dup[
28
marginea unui zid desenat cu vopsele aprinse, de b[ie\i
=i fete grase, cu ni=te tuburi uria=e ]n m`ini. Mirosul de
diluant acoperise aerul, p`n[ l`ng[ banca pe care Ingrid
continua s[ stea, ]n picioare, singur[, strig`ndu-l pe tata,
dar f[r[ convingere.
Ingrid s-a trezit, cu visul ag[\at de ochii abia
dezlipi\i, i se p[rea c[ ]n mijlocul sufrageriei se tol[nise
pe covorul plin cu scame leul acela, se uita drept la ea,
dar avea vocea lui Tudose, ]ndemn`nd-o s[ se culce la
loc. A deschis ochii de tot =i l-a v[zut pe nenea Tonel,
b[rbatul negricios, ame\it de b[utur[, ie=ise din
dormitor, spre buc[t[rie, sprijinindu-se cu m`inile de
mobila din cale. Era gol, doar ciorapii ]i r[m[seser[ ]n
picioarele, ca dou[ be\e ]ndoite =i noduroase, fata se
uita, cu genele l[sate, la bucile lui costelive pe care =i le
plimba prin sufrageria lor. L-a mai z[rit cum se sc[rpina
]ntre picioare, uit`ndu-se la u=a cr[pat[, spre care se
]ndrepta, c[sc`nd zgomotos =i morm[ind ceva printre
din\i.
-A dracului putoare, l-a auzit fata zic`nd, nu
se mai satur[ de
Nu =i-a terminat vorbele, a reu=it s[ ajung[ ]n
buc[t[rie, c[ut`nd ceva pe masa plin[ cu resturi de
m`ncare =i b[utur[. }n tren, a doua zi de diminea\[, ]n
drum spre tat[l ei, Ingrid avea ]nc[ ]n fa\a ochilor
picioarele p[roase ale b[rbatului, flenc[nindu-i
umfl[turile zb`rcite, sub burta scof`lcit[ =i ea, ca o piftie
stricat[, bun[ de aruncat la c`ini. L-a mai sim\it =i c`nd
a plecat, spre diminea\[, ]n u=a dormitorului s-a oprit =i
a vorbit cu mama ei.
-Vezi c[ mai vin luni, trec pe la tine, pe la
fabric[.
-Bine, a auzit-o ea pe mama, ]mpleticindu-se
]n limb[, s[ faci rost de bani, trebuie s[-i dau
t`mpitului
-P[i, a mai ]ntrebat din hol cel[lalt, de ce s[-i
dai bani, mai bine cheam[-l pe la tine, i-o trebui =i lui
-Taci, m[, boule, a zis femeia, te aude fata.
-Doarme, f[, doarme A dracului t`rf[, a
mai b[lm[jit el
Ingrid a mai auzit-o pe mama, ]ntorc`nd-se ]n
patul din dormitor, care sc`r\]ia din toate ]ncheieturile,
fata num[rase de multe ori, noaptea, cum se loveau ]ntre
ele arcurile, sub ap[sarea musafirilor ]nchi=i acolo, cu
mama.
A\ipise, ]n tren, vagonul se zg`l\`ia din toate
p[r\ile =i se sim\ea un miros de transpira\ie, amestecat
cu arome de parizer =i ceap[, h[lp[ite de oamenii nera=i
=i cu figuri de cear[, a=eza\i pe banchetele jupuite, pline
de praf =i mizerii vechi.
-Mam[, a \ipat Ingrid c`nd trenul a =uierat la
un semnal aprins, ]nfig`ndu-=i unghiile mici ]n bra\ul
gol al femeii.
-Ce ai? a scuturat-o mama, apuc`nd-o de
m`na cu care fata ar[ta spre geamul vagonului.
-Un =oarece, uite-l acolo, a strigat Ingrid,
deschiz`nd ochii de tot, spre podeaua trenului.
-Las[-l naibii, i-a mai zis mama.
Oamenii r`deau, pe b[ncile din jur, Ingrid
\ipase ]ns[ din alte motive, i s-a p[rut, ]n leg[narea
vagonului, c[ nenea Tonel se oprise l`ng[ patul ei =i i-a
pus o m`n[ grea peste gur[, iar cu cealalt[ tot ]ncerca
s[-i trag[ ]n jos pantalonii verzi ai pijamalei. Iar fata ]=i
sim\ea privirea lipit[ de umfl[turile lui, apropiate de
canapeaua pe care dormea, b[rbatul ]i spunea ceva, nu
]n\elegea cuvintele, doar degetele lui intrau c`te pu\in ]n
29
gura deschis[ a fetei. Apoi, dintr-odat[, de pe covor i-a
s[rit ]n spate, b[rbatului, leul care dormise lini=tit, p`n[
atunci, iar Ingrid s-a trezit cu =oricelul pric[jit ]n fa\a
ochilor. S-ar putea s[ fie diminea\a ]n care Ingrid a
]n\eles, ]ntr-un fel greu de explicat, c[ o ur[=te pe mama
ei. P`n[ la urm[, nu fiec[ruia i se ]nt`mpl[ ceea ce
merit[, ci ceea ce ]i seam[n[. S[ ai o rela\ie special[ cu
frica, s[ cau\i spaima, doar pentru a o privi se sus
Toate tremur[ l`ng[ tine, dar mai presus de fric[ e
]ncordarea unei fragilit[\i pe care, at`t de mic[, Ingrid o
b[nuia numai, cumva ]n sufletul ei.
-Vezi, i-a zis mama, c`nd mai aveau c`teva
minute p`n[ la poarta ]nchisorii, s[ nu-i spui c[ mai vin
ni=te oameni pe la noi.
-Cui s[ nu-i spun? a ]ntrebat fata.
-P[i, s-a uitat femeia lung, unde mergem noi
acum?
-Aha, a f[cut Ingrid, bine
A privit-o pe mama str`mb, dar z`mbea
cuminte ca un pui de ciut[, un fel de petrecere cu vorbe
alese era la gura femeii de l`ng[ ea, care o apucase de
m`n[, tr[g`nd greu plasele cu m`ncare pentru Tudose.
M[ a=ez mai bine ]n fotoliul meu =i le conduc pe
am`ndou[, cu privirea, din dep[rtare. Nu v[d prea bine
fa\a copilei cobor`te din trenul murdar =i m[ simt
precum omul care scrie despre voca\ia discre\iei =i
bucuria t[cerii, care aspir[ la un confort moral =i nu se
bizuie dec`t pe puterea lui de a g`ndi binele =i r[ul din
lumea ]ntins[ foarte aproape de el. E o d`r[ ad`nc[ de
fragilitate, dar =i for\a de a ]ncerca s[ treci dincolo,
]ntr-o speran\[ care ]ntrece totul, prin simpla ei
vecin[tate. Aiurea, ]mi vine s[ strig din locul meu
c[ldu\, uit`ndu-m[ la picioarele sub\iri ale fetei, ]mpins[
de mama ei pe poarta mare a pu=c[riei, fiindc[ nu e un
film cenu=iu ]n fa\a privirii mele, ]mi sun[ ]n urechi
sc`r\`itul u=ii deschise de gardianul obez, cu fa\a ro=ie,
de la tensiunea ridicat[ =i de la sl[nina m`ncat[ ]n
spatele geamului gros, pe care l-a tras cu hot[r`re,
r[\oindu-se la vizitatorii aduna\i ]n camera plin[ cu
b[nci jupuite.
}n camera de a=teptare au g[sit-o =i pe
bunica, mama lui Tudose. Sta lipit[ de un perete,
mestec`nd rar dintr-un covrig ]mpletit.
-Cu ce-ai venit? a ]ntrebat-o femeia, nora ei.
-M-a adus un vecin, Nelu Friptu, ]l =tii tu
Pleca =i el cu legume, la ora=.
-}l =tiu, a zis cealalt[, ne-am uitat dup[
matale, ]n gar[, credeam c[ nu mai vii.
B[tr`na n-a mai zis nimic, ]=i lega mereu
marginile basmalei, care nu se ]nnodau deloc =i se tot
=tergea cu o batist[ peste fruntea transpirat[. A scos din
buzunar o ciocolat[ mic[, cu rom, ]ntinz`nd-o fetei.
-Las[, a vorbit Ingrid, mai bine i-o dau lui
tata.
-M[n`nc-o, mamaie, i-am adus =i lui, sunt ]n
saco=[, a mai spus, uit`ndu-se la nepoata care mu=ca
f[r[ chef din bucata de ciocolat[.
Mor\ii ]mb[tr`nesc mai repede dec`t vii,
lumina e nebun[ =i triste\ea t`=ne=te din ea. E un semn
sub care Tudose s-a a=ezat pe scaun, cu fiica, nevasta =i
mama ]n fa\a lui. Pe Ingrid a m`ng`iat-o pu\in pe
cre=tetul capului, gardianul s-a f[cut c[ nu vede. A
vorbit aproape numai el, Ingrid se uita la gura lui =tirb[,
nu pricepea nimic din ceea ce spunea, ea nici n-a mai
fost prea sigur[, de la un timp, dac[ omul acela e chiar
tat[l ei. Tudose se ]mpleticea ca un orb, devenise firav =i
uscat, pierdut prin gr[mada de oase desc[rnate, disp[rea
ca o p[rere ]n marginea pov`rni=ului plin cu pietre
30
col\uroase. E u=or s[ te ascunzi dup[ zidul celor drep\i,
ca o vulpe ]n vizuina plin[ de frunze putrezite. Doar at`t
mai \inea minte, c[ tata vorbea despre o boal[, zicea c[
uit[ repede, c[ i s-a spart un vas pe la t`mpl[, oricum
cuvintele lui deveniser[ ciudate, nici nevasta =i nici
mama lui nu ]n\elegeau ce le spune.
-R[u a ajuns, mam[, mai \inea minte Ingrid
c[ zicea bunica, ]n trenul cu care s-au ]ntors, toate trei,
spre sear[.
Mama fetei a vorbit pu\in, ]n privirea ei nu se
citea nimic, p`n[ =i mu=tele care-i b`z`iau prin fa\[
g[seau repede pervazul ferestrei din compartimentul
jupuit al trenului. Un fluture mare a intrat ]n camera de
]mprumut, nici el n-a r[mas mai mult, a g[sit repede
geamul deschis al vagonului.
<25 decembrie 1992 Azi e Cr[ciunul, iar
ieri l-am dus pe tata la cimitir. N-au fost dec`t pu\ini
oameni =i n-a pl`ns nimeni. La biseric[ slujba a fost
mai scurt[ dec`t trebuia, a=a zicea bunica. Nici eu n-am
pl`ns, n-am putut. A nins toat[ ziua, ma=ina cu care
l-au dus la cimitir a r[mas ]n z[pad[, au ]mpins-o ni=te
oameni de pe strad[.>
Tudose a mai tr[it c`teva luni, dup[ ce s-a
]ntors de la pu=c[rie. N-a mai putut nici m[car s[ bea, a
vegetat zile ]ntregi, ca o legum[, pe banca din fa\a
blocului, a=tept`nd pensia =i, dup[ o vreme, nu s-a mai
certat cu nevasta lui, nu-i mai p[sa de plec[rile ei, tot
mai dese, uneori nu venea noaptea acas[, dar el nu mai
]ntreba nimic. Cu Ingrid, ]n primele s[pt[m`ni, a
]ncercat s[ comunice, s-au plimbat de c`teva ori, ca
]nainte, printr-un ora= pe care nu-l =tia, despre schimb[ri
auzise el ]n pu=c[rie, de la al\ii, dar nu prea-i mai p[sa
de lumea din jurul s[u. A v[zut c[ fata lui se simte
stingher[, mai ales c`nd se ]nt`lneau cu al\i colegi de-ai
ei, Ingrid trecuse de cincisprezece ani, era la liceul din
cartier, dar Tudose nu ]ntreba nimic, nu povestea nimic.
Odat[, prin geamul deschis al buc[t[riei, ea l-a auzit
vorbind ]ns[ cu vecinul lor, Matei, vechi tovar[= de
pahar, dinainte de pu=c[rie.
-B[i, Matei, zicea tat[l ei, era mai bine la
pu=c[rie, m[Eu nu pricep ]n ce lume tr[im, ce e cu
banii care se schimb[ mereu, v[d c[ lumea nu mai are
de lucru
-Noroc c[ suntem la pensie, taic[, b[lm[jea
Matei, ame\it de la primele ore ale zilei.
-Ce noroc, frate? Cu pensiile noastre o s[
murim de foame.
-Las[, b[, l-a auzit fata pe vecin, la tine e mai
u=or, o trimi\i pe nevast[-ta la produs.
-Da, bre, e o curv[, dar ce pot eu s[ mai fac?
-Cum ce po\i, s-a ar[tat indignat Matei, s[-i
tragi o mam[ de b[taie.
-D[-o dracu, a morm[it Tudose. S[ se culce
cu tot ora=ul, e bolnav[, nu se mai satur[ cu una cu
dou[.
Vorbea ca =i c`nd o femeie str[in[ ar fi fost
]n sporov[iala lui, fata n-a mai stat ]n spatele ferestrei, ]i
venea s[ pl`ng[, dar nu cu prea mult[ convingere. De
fapt, Tudose o iubea pe fata lui, dar cumva din afara
vie\ii, unde e pustiu =i unde nu e nimic mai u=or dec`t s[
vezi moartea. Tudose sta pe banca din intrarea blocului
=i privea lung ]n parcarea plin[ de ma=ini, acolo unde
=i-a =tiut ani ]ntregi Dacia lui, de care era at`t de
m`ndru. Vise scurte ]l n[p[deau, o senza\ie de
]ncercuire ]i intrase ]n ochi, iar ]nfr`ngerea nu se mai
urnea din preajma lui. Tr[ia cu un fel de team[, p`n[
spre pr`nz, apoi ziua lui se scufunda ]n nep[sare. Nu
putea s[ doarm[ =i ]ncepuse s[ se plimbe, noaptea, prin
31
cartier. }l cuno=teau =i c`inii, numero=i, care defilau
printre tomberoanele de gunoi, burdu=ite cu resturile
abandonate ]ntre blocuri. Fata l-a rugat, ]ntr-o zi, s[ vin[
la liceul ei, la =edin\a cu p[rin\ii. S-a ]mbr[cat cu
hainele cele bune, =i-a f[cut pantofii, dar n-a ajuns dec`t
p`n[ l`ng[ =coala din cartier, aproape de cimitirul
ora=ului. I-a fost fric[ s[ intre, aproape c[ a luat-o la
fug[ spre cas[, fata nu l-a ]ntrebat nimic, oricum nu se
a=tepta ca tat[l ei s[ se duc[.
Venise vacan\a de iarn[, Ingrid ie=ea mai des
din cas[, avea c`teva prietene cu care hoin[rea peste tot.
O z[pad[ mare se a=ternuse peste lumea amor\it[,
]nv[luit[ ]n ger, doar grevele muncitorilor r[ma=i f[r[
salarii mai sp[rgeau lini=tea ora=ului.
-Am o treab[, m[ ]ntorc mai pe sear[, ]=i
amintea Ingrid c[ i-a spus tat[l ei, ]n diminea\a de
decembrie ]nz[pezit[.
-Mama c`nd vine? a ]ntrebat ea.
-Nu =tiu, a mai zis el, ie=ind pe u=[, cu =uba
lui militar[ at`rn`nd ciudat pe trupul ]mpu\inat, din
spate aveai impresia c[ e o sperietoare de ciori,
mi=c`ndu-se halucinant prin livad[.
Ingrid l-a privit pe fereastr[, i se vedea capul
mic, ie=ind pe sub gulerul hainei, iar fa\a lui neras[ de
mai multe zile p[rea o pat[ neagr[, gata s[ se preling[
spre z[pada nefiresc de alb[, ]n lucirea unui soare cu
din\i. L-a v[zut disp[r`nd spre col\ul blocului,
]mpiedic`ndu-se la fiecare pas ]n z[pada necur[\at[, era
ultima dat[ c`nd tata a mai fost ]n fa\a ochilor ei. Spre
sear[ a auzit-o pe mama, striga ceva ]n fa\a blocului,
agit`ndu-=i m`inile =i povestind aprins[ unor vecini.
-Hai, a zis intr`nd ]n hol, c[ a murit taic[-tu.
-De unde =tii? a ]ncercat fata s[ ]ntrebe
Cum s[ moar[?
-A=a bine, s-a ]necat ]n canalul de la zona de
agrement, la ie=ire. L-au g[sit ni=te pescari, e deja la
morg[.
Femeia vorbea ca =i c`nd i-ar fi povestit fetei
un film v[zut de cur`nd, nu se uita la Ingrid, cl[tina din
cap =i =tergea de minute bune un fund de lemn, a=ezat pe
marginea mesei.
-Trebuie s[ mergi m`ine cu mine, la morg[,
s[-l lu[m acas[.
-Dar, a zis fata, mie mi-e fric[.
-Las[, a mai spus mama, vedem noi, vine
bunic[-ta, am anun\at-o, poate m[ duc cu ea. Ne trebuie
o ma=in[
I-au ]nv`rtit cam un sfert de or[ co=ciugul
prin cartier, un pop[ gr[bit =i plictisit a scurtat slujba c`t
a putut, ]n biserica de peste drum, din fa\a blocului lor,
Ingrid a num[rat vreo dou[zeci de oameni, care \ineau
lum`n[rile aprinse ca pe o corvoad[, a=tept`nd =i ei s[
se termine mai repede. I-a venit s[ pl`ng[ atunci c`nd
doi b[rba\i au pus capacul peste co=ciug, l`ng[ groap[.
Fetei i s-a p[rut c[ tata i-a f[cut cu ochiul =i i-a z`mbit,
a=a ]ntins cum era ]n cutia de lemn.
-Hai, mamaie, a tras-o ]ncet bunica, de l`ng[
groapa peste care c[deau buc[\ile de p[m`nt, din
lope\ile mari ale oamenilor de mai ]nainte, r[m`n`nd ]n
urma ei, peste movila ridicat[ ]n grab[, c`teva flori
ofilite =i ]nghe\ate =i lum`n[rile pe care v`ntul le
stingea, una c`te una.
-A fost om bun, l-a m`ncat pu=c[ria.
-+i curva de nevast[, a mai auzit Ingrid ]n
spatele ei, l`ng[ poarta cimitirului.
-Acum s[ te \ii ce-o s[ fac[ asta, bordel o s[
avem pe scara noastr[, a mai zis prima femeie.
32
 -P[cat de fat[, e frumu=ic[ foc, ]\i dai seama
ce-o s[ vad[ ea ]n cas[.
-Ce-a mai v[zut, p`n[ s[ vin[ Tudose de la
pu=c[rie, nu =tii ce era pe la ei, uite ce-a crescut asta
mic[, ia uite ce \`\e are O pune putoarea la treab[ =i
pe ea, ce crezi?
-Spurcat[ mai e=ti, a nechezat cealalt[
A ]ntors capul, erau dou[ vecine de la bloc,
vorbeau f[r[ s[ se sinchiseasc[ de fata care auzea totul,
uit`ndu-se ]n punga de plastic, ]n c[utarea covrigului
cam tare, pe care au ]nceput am`ndou[ odat[ s[-l
molf[ie, cu pu\inii din\i pe care ]i mai aveau. Oamenii
=opteau, cu team[, ]n dreapta =i ]n st`nga ei, ]ntrebarea e
ce faci cu libertatea ta, p`n[ la urm[? Os`nd[ sau
privilegiu, via\a ne confrunt[ mereu cu alegerea =i cu
riscul. La orice pas
De Cr[ciun, a doua zi dup[ ]nmorm`ntare,
Ingrid =i mama ei au m`ncat =orici =i c`rna\i, ]n
buc[t[rie, le adusese o plas[ plin[ bunica, mama lui
Tudose. Fata fixase paharul mic, pe care-l golea mama
ei, =terg`ndu-se cu un col\ al =ervetului gros =i mu=c`nd
cu poft[ din c`rnatul pr[jit ]n tigaia neagr[ de pe aragaz.
Un miros de gr[sime =i usturoi i-a intrat ]n nas, o
lacrim[ mic[ i s-a prelins de sub ochiul drept, dar, cu
siguran\[, de la fumul din buc[t[rie.
4. <15 iunie 1993 Am terminat clasa a
noua, nu-mi place deloc liceul meu. Pe fereastra clasei
am v[zut tot anul cimitirul, chiar l`ng[ zidul care d[
spre =coal[ e groapa ]n care l-au b[gat pe tata. Am
sunat ieri la u=a Oanei =i am auzit-o pe mama ei cum ]i
spunea s[ nu-mi deschid[. Asta e.>
R[m`nea singur[, ]n apartamentul de la
parter, zile ]ntregi. Mama ei, la c`teva s[pt[m`ni de la
moartea lui Tudose, s-a oprit din b[utur[, au vrut s-o
dea afar[ de la fabrica de spirt, unde lucra. Un timp a
fost lini=te ]n cas[, au zugr[vit apartamentul, Ingrid
reg[sea ceva din via\a de alt[dat[, era vesel[ diminea\a,
]nainte de a pleca la =coal[, ]=i bea cafeaua cu mama, ]n
buc[t[ria mirosind a vopsea proasp[t[. Nu vorbeau prea
mult, dar se p[rea c[ reu=ise s[ mai alunge din minte
amintirile betege =i p[tate de umilin\e f[r[ m[sur[. O
brum[ de cochet[rie, pe care o z[rea pe chipul mamei, ]i
ducea, uneori, g`ndul spre un fel de joc, ]n care era
imposibil s[ nu g[seasc[ un sprijin, o adiere de suflet.
Acum, c`nd scriu despre Ingrid, am ]n minte
=irul lung de evenimente care vor urma s[ se a=eze peste
tinere\ea ei. M[ ]ntreb dac[ voi putea s[ ]nf[\i=ez cu
adev[rat condi\ia unui om care-=i va pierde ]ncet
identitatea, un om ca o sum[ a complexelor lui
interioare, abandonat ]ntr-o schizofrenie colectiv[. A=a o
v[d pe fat[, ca pe o fiin\[ de h`rtie, ca pe o func\ie
gramatical[. Ea va ]ncerca s[ dea semne c[ se g`nde=te
la rela\ia dintre individul uitat =i lumea din afara lui. Cel
care prive=te via\a =i nu se arat[ dezgustat de ea, dar nici
]mb[tat de ea, s-a spus c[ este un filosof al bunului sim\.
Aiurea, se cite=te pe chipul ]ncordat al eroilor mei
Lini=tea n-a fost prea lung[, ]ntr-o joi, se
apropia vara, mama n-a mai ap[rut acas[. Ingrid a
c[utat-o, dup[ dou[ zile, pe m[tu=a ei, sora mai mare a
femeii din care fata ie=ise spre lume, era singurul ei
ajutor ]n care mai putea s[ spere.
-Nu =tiu, tanti, unde a disp[rut, ]i spunea
Ingrid m[tu=ii, ]nconjurat[ de pisici, ]n apartamentul de
la etajul zece, ]n care sta singur[, de mult[ vreme.
-Da, fata mea, zicea, neispr[vita s-a t`mpit
iar[=i. Ar trebui s[ r[m`i la mine, m[car ]n noaptea asta.
33
 -Nu pot, a r[spuns Ingrid, am ore m`ine
diminea\[. Poate c[ ea s-o fi ]ntors acas[, a mai spus.
A traversat ora=ul, era duminic[ seara,
oamenii se plimbau pe bulevardul mare, cu castanii
inverzi\i, perechi de tineri se h`rjoneau pe trotuarele
pline, unii zbier`nd ca ni=te apuca\i, sub privirile aspre
ale b[tr`nilor cu bur\ile goale, r[t[cind =i ei, de foame,
prin seara cald[, de sf`r=it de prim[var[. Acas[ a g[sit-o
pe mama, o luase somnul pe canapeaua din sufragerie,
cu pantofii murdari ]n picioare, a=eza\i pe marginea unei
perne, sfor[ia gros, duhnind a b[utur[ =i a tutun prost,
cu fusta c[zut[ pe jum[tate de pe ea, cu p[rul r[v[=it
peste catifeaua tocit[ a patului.
-Unde umbli? a ]ncercat fata s[ ]ntrebe, ]n
diminea\a urm[toare, privind-o pe mama, care se
]nv`rtea nehot[r`t[ prin cas[, f[r[ s[ par[ convins[ c[
]n\elege ce se ]nt`mpl[ cu lumea din jur.
-Nic[ieri, a morm[it.
-Cum nic[ieri, a \ipat Ingrid, nu spui nimic,
pleci, te caut[ tot felul de golani pe la u=[. Ce facem? a
mai ]ntrebat.
Privea ca prin zid, nimic nu treceea dincolo
de ochii tulbura\i de nesomn, ruin[, ocar[, singur[tate,
pe toate le auzea Ingrid c[z`nd ]n podeaua camerei, ca =i
c`nd s-ar fi spart zeci de pahare nesp[late, prin toate
col\urile ]nc[perii. Via\a ]ncepuse s[ curg[ bleag[,
toant[, mo\[it[ =i slugarnic[, opintindu-se gre\os ]n
ceasul adormit al dimine\ii.
-Cu tine nu se mai poate vorbi
-Bine, bine at`t a putut ]ng`na femeia
ame\it[, cu mersul bolnav, sprijinindu-se de mobila din
sufragerie.
-Ce bine? E=ti o be\iv[, mam[, e vai de capul
t[u, te arat[ lumea cu degetul pe strad[.
O palm[, f[r[ vlag[, s-a lipit de obrazul fetei,
ea nu s-a mi=cat, nu s-a ferit, a privit-o cu un ]nceput de
dispre\ =i de ur[.
-Hai, d[, mai d[, asta \i-a mai r[mas. Poate
afli c[ m`ine termin =coala, iau vacan\[, am trecut =i
clasa Parc[ te intereseaz[ pe tine, cred c[ habar n-ai
]n ce clas[ trec eu. Ia spune, =tii? a mai ]ntrebat Ingrid,
mi=c`ndu-se amor\it[ pe scaunul care sc`r\`ia din toate
]ncheieturile.
+i-a amintit, l[s`nd-o pe femeia mahmur[ s[
se t`nguie prin ]nc[pere, seara de la mijlocul s[pt`m`nii
care trecuse. A urcat la etaj =i a sunat la u=a Oanei, fata
profesorului care locuia deasupra apartamentului lor. Au
fost prietene de mici, s-au jucat ]mpreun[, au crescut
am`ndou[ ]n blocul cu patru etaje, mama Oanei o chema
adesea =i le a=eza la masa din buc[t[rie, le aducea tot ce
avea mai bun ]n frigider. +i tat[l Oanei sta, de multe ori,
pe l`ng[ ele, ]ntotdeauna le aducea, la am`ndou[,
dulciuri, chiar =i atunci c`nd Ingrid era singur[ ]n fa\a
blocului, el scotea din buzunar ceva bun =i o m`ng`ia pe
obraji.
A sunat =i a doua oar[, i s-a p[rut c[ u=a se va
deschide, dar vocea groas[ a mamei Oanei s-a auzit ]n
holul de dincolo.
-S[ nu deschizi, spunea femeia, treci la
baie
-Poate c[ e Ingrid, mam[, a mai auzit ea, am
vorbit mai devreme
-Tocmai S[ cam termini cu ea, ]n\elegi?
Intr[m ]n gura lumii, vezi =i tu ce se ]nt`mpl[ prin casa
lor.
S-a sprijinit cu m`na de zid, s-a =i julit pu\in
la un deget, a=a c[deau toate digurile, apa izbea oarb[ ]n
malul cleios =i searb[d. Un miros de m`l ]mpu\it se
34
]ntindea ]n aerul ]ngro=at de igrasia care se lipise de
pere\ii blocului, duhnea a tutun prost =i a m`ncare de
cartofi, pe sub u=ile de pe scar[ se strecura triste\ea unei
lumi derutate =i pline de p[cate.
-La sf`r=itul s[pt[m`nii o s[ plec la bunica,
i-a spus mamei spre sear[, c`nd s-a ]ntors, treaz[, de la
serviciu.
-P[i, cum? a ]ntrebat-o. Cu =coala ce faci?
-Sunt ]n vacan\[, nici asta nu =tii?
-Du-te, mam[, e bine la bunica, dar s[ o
ascul\i, s[ fii cuminte.
N-a mers mai departe, cuvintele se fr`ngeau,
ca de obicei ]n ultimul timp, ]ntre ele dou[. S-ar putea
cl[di o lume din obiecte =i ]nt`mpl[ri, ]n care totul s[ fie
lipsit de str[lucire =i ap[s[tor de obi=nuit[. Mai po\i,
]ns[, descrie un ciucure r[v[=it la col\ul covorului din
sufrageria ]n\esat[ de mobila veche? Cu toate acestea,
Ingrid nu era ]nc[ sup[rat[ pe via\[, pe lume, ]i mai
pl[ceau amintirile =i nu sim\ea grea\a at`t de apropiat[,
cu care se va g`ndi la trecutul ei, dar =i la viitorul
]nnegrit de fum.
-Po\i s[ strigi, a crezut c[ spune lini=tit[
mama ei, nu te aud, p`n[ la urm[ nu se aude nimic
Se uita la buzele femeii, nu se mi=cau deloc,
doar c[ vorbele se izbeau de urechile fetei, ]nso\ite cu
mirosul de \uic[, desf[cut ]n valuri din p[rul nesp[lat al
mamei.
-Aiurezi, a zis Ingrid, eu nu strig, \i-am spus
doar c[ o s[ plec la bunica.
-Da, da du-te, s[ mai vii, s[ nu stai chiar
p`n[ la toamn[, a mai spus, trezindu-se din aerul greu,
pe care-l respira confuz[.
}ntr-un fel, Ingrid se obi=nuise cu lumea
pestri\[, pe care o vedea des ]n casa ei, adus[ de femeia
]mb[tr`nit[ brusc, cu obrajii scof`lci\i, cu m`inile greu
de oprit dintr-un tremurat continuu, chiar =i vocea i se
schimbase, r[gu=it[ =i confuz[, ca o goarn[ ruginit[.
Chefuri, sticle sparte, zeci de mucuri de \ig[ri, ]n=irate
prin toat[ casa, pe toate le vedea =i le auzea, mai ales la
sf`r=it de s[pt[m`n[, se strecura printre musafirii
neb[rbieri\i =i transpira\i, ie=ea pe str[zile cartierului,
umbla ore ]ntregi, p`n[ c`nd picioarele i se umflau, ca
ni=te baloane colorate, gata s[ se sparg[ la prima suflare
de v`nt.
Cu c`teva zile ]nainte de vacan\[, venise de
la =coal[, se ]nt`lnise cu Oana =i, ca alt[dat[, s-au a=ezat
pe banca lor, vorbind dspre colegi, profesori, despre
anul care tocmai se termina. Erau la licee diferite, se
vedeau mai rar, uneori chiar Ingrid o ocolea, un soi de
re\inere, amestecat[ cu sfial[, o ]nso\ea. }n hol au auzit,
deodat[, voci ridicate, cobor`se mama Oanei =i striga la
u=a de la parter, venise acolo =i o alt[ vecin[, de la
ultimul etaj.
-M[i, femeie, zicea nevasta profesorului,
toate au o m[sur[
-F[, nenorocito, putoarea dracului, c`t crezi
c[ te mai putem suporta, zbiera cealalt[ vecin[,
agit`ndu-=i bra\ele, ca o sperietoare mobil[.
-Ce vre\i? ]ncerca femeia r[t[cit[, prin
cr[p[tura u=ii. L[sa\i-m[ ]n pace
-Care pace? Ajunge, nu mai suport[m, ai
]nnebunit Urla\i toat[ noaptea, tr`nti\i u=ile, m-am
s[turat s[ aud mizeriile pe care le striga\i, tu =i jigodiile
pe care le bagi ]n cas[. Avem copii, tu nu mai ai nicio
ru=ine, la Ingrid te mai g`nde=ti vreodat[?
-Ce v[ prive=te pe voi, e fata mea, ce, ]ncerca
s[ zic[ cealalt[, eu m[ bag ]n casa voastr[?
35
 -Mare nemernic[ e=ti, s-a auzit vecina de la
patru, te d[m pe m`na poli\iei, f[ Ai f[cut bordel la
noi ]n bloc, eu ]\i trag o mam[ de b[taie, ori te potole=ti,
ori dai de dracu
-Ce s[-\i spun S[ m[ l[sa\i ]n pace, a mai
zis, ]ncerc`nd s[ le tr`nteasc[ u=a, peste grilajul de fier,
care abia se mai \inea ]n balamalele ruginite.
Profesorul, tat[l Oanei, se apropiase =i el, ]=i
parcase ma=ina ]n fa\a blocului. Nevasta lui, ro=ie toat[,
aproape c[ tremura ]n fa\a sc[rilor. El le-a auzit pe
femei, vecina de la patru continua s[ strige, pe la
geamuri ie=iser[ =i al\i oameni, ascult`nd f[r[ mirare.
-Uite ce este, a zis profesorul, apropiindu-se
de u=a de la parter, care nu se ]nchisese de tot, dac[ nu
termini cu mizeriile pe care trebuie s[ \i le suport[m, te
ia mama dracului. Ai f[cut prea multe, noi nu putem
s[-\i mai suport[m scandalurile =i be\iile, e o limit[ ]n
toate.
Vecinul de deasupra, un om calm =i politicos,
a sim\it cum ]i cre=te tensiunea, =i-a scos nervos
ochelarii =i s-a uitat lung la femeia buh[it[ de b[utur[.
-Du-te =i bag[-\i capul ]n ap[ rece, dup[ ce te
treze=ti de tot poate mai st[m de vorb[. Hai, i-a zis
nevestei lui, doar n-o s[ st[m cu toate t`r`turile la
discu\ii.
Ingrid r[m[sese singur[ pe banc[, Oana
intrase ]n bloc, cu p[rin\ii ei, fata ]=i sim\ea capul ap[sat
ca o piatr[ pe umerii l[sa\i. Ce ]nsemna zeflemeaua din
ochii oamenilor pe care-i cuno=ti de at`ta vreme? Via\a
ei =i a mamei, pe care o vedea tot mai rar treaz[, se
scurgea ]ncet pe fundul unei ape, cuprins[ de frig, dar
jalea nu mai prindea vreo form[ concret[, numai
presim\iri palide o atingeau peste obraji.
<29 august, 1993 Sunt de aproape dou[
luni la bunica, e foarte bine, am prieteni destui prin
vecini, au venit =i ei ]n vacan\[. Am uitat aproape tot,
chiar =i pe mama. Oare ce-o mai fi f[c`nd, nu simt
nevoia s[ o v[d, nu mi-e dor de ea, ce bine ar fi s[ nu se
mai termine vacan\a niciodat[.>
Se desp[r\ea de copil[rie =i de lucrurile
lipsite de memorie, lovit[ tot mai des de pietre reci =i
col\uroase, vedea mereu picioarele pline de p[r mare,
negru, aspru, scrijelind aerul camerelor ap[sate de
]ntuneric, prin care mama c[lca tot mai nesigur.
Aparent, nu se schimbase mai nimic, Ingrid sta l`ng[
aceea=i scar[ f[r[ ultima treapt[, care nu ducea prea
departe, dar nu ]ndr[znea s[ mai urce, amu\ise, se
uscase ca o pic[tur[ de cerneal[ pe marginea unui caiet
murdar, abandonat ]n c[mar[. +i ce dac[, ar fi vrut ea s[
]ntrebe, o s[ m[ ]nghit[ noaptea neagr[, o s[ mai r[m`n
ag[\at[ de v`rful copacului pe care-l =tiu de c`nd eram
fericit[. Nu putea s[ spun[, ]n cuvinte, toat[ povestea pe
care o tr[ia chinuit[ ]n marginea drumului ]ngust,
c`nt[rea numai adev[rul, cu m`inile obosite de p[catele
mamei.
Bunica, mama tat[lui ei, tr[ia singur[ ]n satul
]ntins sub creasta muntelui, casele se ]n=irau l`ng[ albia
unui r`u cobor`t dintre st`ncile pe care le puteai z[ri,
albe =i gola=e, spre crestele din apropiere. }n casele
vechi, cu obloane verzi ag[\ate la fiecare fereastr[,
r[m[seser[ doar b[tr`nii, se mi=cau greu pe uli\ele
]nguste, cre=teau vaci =i capre, a=tept`ndu-=i copiii =i
nepo\ii, la sf`r=it de s[pt[m`n[ sau ]n vacan\e.
-P[cat, fata mea, c[ trebuie s[ tr[ie=ti l`ng[
neispr[vita de maic[-ta, zicea bunica.
-S-a mai schimbat, ]ncerca Ingrid s[-i spun[.
36
 -Las[, mamaie, eu =tiu tot, dar n-am nicio
putere. }mi spune Nela, m[tu=a ta, c`te se mai ]nt`mpl[
pe la voi. Tu s[ fii fat[ bun[, mamaie, s[ fii cuminte
Bunica ]=i asundea ochii ]n crati\ele care
fierbeau pe plita din buc[t[ria de var[. Omul, p[reau s[
spun[ privirile ei, nu ia nimic din agoniseala lui ]n
morm`nt, dar ]=i duce dincolo p[catele =i e un izvor de
grea p[timire. Era ]ntotdeauna fericit[ c`nd venea
Ingrid, mo=ul ei, care se pr[p[dise de c`\iva ani, o iubea
pe fat[, o ducea prin mun\i, pe drumuri numai de el
=tiute, veneau acas[ cu g[le\ile pline de ciuperci sau de
zmeur[ sau de afine. Ingrid mai \inea minte, ]nc[,
pove=tile pe care bunicul i le spunea, mo\[ind am`ndoi
l`ng[ lacul f[r[ fund, din v`rful muntelui.
-Ce face, o ]ntreba bunica, tot mai aduce ]n
cas[ neispr[vi\i de b[rba\i?
-Mai aduce, ]i r[spundea Ingrid, st`nd l`ng[
bunica, ]n curtea plin[ de iarb[, la masa veche, cu
scaune b[tute ]n cuie mari, direct ]n p[m`nt, de bunicul
ei, ]n urm[ cu mul\i ani.
-+i tu nu-i spui nimic? E=ti mare, maic[, ai
putea s[ vorbe=ti cu ea, trebuie s[ ]n\eleag[ ce se
]nt`mpl[ cu voi.
-Vorbesc, bunico, atunci c`nd nu e b[ut[ ne
]n\elegem destul de bine.
-Ea mai lucreaz[ la fabric[? a mai ]ntrebat
b[tr`na. Auzisem de la Nela c[ au vrut s[ o dea afar[.
-Lucreaz[, au iertat-o, au prins-o beat[ ]ntr-o
zi, avea =i ni=te bidoane cu vodc[ ascunse ]n vestiar. La
serviciu nu mai bea, c`nd iese pe poart[ se schimb[ ]ns[
cu totul
-Eu ce s[ zic, maic[, p`n[ s[-l bage pe
taic[-tu la pu=c[rie, era bine la voi ]n cas[
Suferin\a, scria cineva, este calea cea mai
sigur[ c[tre propria fiin\[, iar durerea e o fa\[ posibil[ a
mersului ]nainte, dar nu cea mai nobil[. Bunica mai
avea ]nc[, ]n privirile ei, bl`nde\ea dintotdeauna, fusese
o femeie energic[ =i hot[r`t[, au crescut =ase copii, ea =i
mo=ul ei, pe to\i i-au a=ezat la casele lor, dar sim\ea
b[tr`ne\ea ca pe o povar[. Vedea netrebnicia cum
t`rcole=te ]n jurul nepoatei, asemenea unui duh r[u =i
cum ]ncepuse s[ cuprind[ totul, ]ntr-un la\ imposibil de
desf[cut.
Un om gol str[b[tea, alerg`nd pustiul, o
existen\[ p`rjolit[ de triste\e a=eza bunica, ]n fiecare
diminea\[, ascunz`ndu-=i g`ndurile fa\[ de nepoata ei,
cu mil[ nesf`r=it[. C`nd a venit toamna =i s-a apropiat
]nceputul =colii, Ingrid s-a desprins greu de lini=tea din
curtea bunicii, n-ar mai fi plecat, r[m[sese singur[ pe
uli\a satului, ceilal\i nepo\i, cu care fata petrecuse toat[
vacan\a, plecaser[ deja.
-M`ine, i-a zis bunica, trebuie s[ ne ducem, o
s[ merg =i eu cu tine. }ncepe =coala, maic[
-Mergem, ce s[ facem, a zis Ingrid, ie=ind pe
u=a veche a casei, cu c`inele negru ]mpiedic`ndu-se
printre picioarele ei.
}n autobuzul ruginit, gata s[ se desfac[ ]n
buc[\i, Ingrid =i bunica ei sprijineau plasele mari, pe
care b[tr`na le umpluse cu m`ncare =i fructe. Fata
ocolea cu privirile casele ]n=irate prin satele atacate de
semnele toamnei, pr[v[lit[ domol peste oameni.
C`nd au intrat ]n holul mic, =i fata =i bunica
ei au r[mas f[r[ grai. Un jeg uria= =i o debandad[ greu
de povestit se ]ntinsese peste tot, mun\i de gunoaie,
sticle de plastic ]nchegate cu resturi de b[utur[,
ambalaje de mezeluri =i coji de salam se amestecau cu
mucuri de \ig[ri, scrum =i flegme uscate la col\urile
37
casei =i prin buc[t[ria mirosind ca la groapa de gunoi a
ora=ului.
-Doamne, a oftat bunica, a ]nnebunit de tot
Ingrid a ]nceput s[ pl`ng[, s-a a=ezat pe un
scaun, l`ng[ geam =i ochii i s-au lipit de pere\ii p[ta\i cu
vin, suc de ro=ii, ulei ]ncins, aruncat p`n[ ]n tavan, ]n
dreptul aragazului plin de resturile adunate de multe
zile.
-Hai, mamaie, a spus b[tr`na, s[ facem noi
un pic de cur[\enie.
-Bine, at`t a putut s[-i r[spund[ fata.
Au muncit p`n[ seara, au c[rat g[le\i ]ntregi
de gunoi, au sp[lat totul, pu\eau =i a=ternuturile de pe
pat =i fe\ele de pern[, negre =i cu urme de ruj =i dungi
incerte peste p`nza alt[dat[ alb[. Mama n-a ap[rut dec`t
a doua zi, spre sear[, bunica nu plecase, iar Ingrid se
]ntorsese repede din ora=, a doua zi ]ncepea =coala, la
liceul de l`ng[ cimitir, gata s[ cad[ peste crucile de
lemn, ag[\ate p`n[ spre cl[direa jupuit[, cu geamuri
at`rnate peste tot, cu gropi mari pe terenul de sport,
pline de noroi.
-Nenorocit[ e=ti, i-a zis b[tr`na, de ]ndat[ ce
s-a strecurat pe u=[.
-Unde crezi c[ ajungem, mam[? a ]ntrebat-o
=i Ingrid. Tu c`t crezi c[ mai putem s[ tr[im a=a?
Intrase de tot la ap[, sl[bise =i at`rnau hainele
pe ea, ca pe un par ]nfipt ]n marginea gr[dinii. Pusese
capul jos, sprijinit[ de mas[ =i t[cea. Trupul ei se
]nfundase ]n picioarele mici, de insect[ ]ncol\it[, sta de
parc[ urmau s[ apar[ atacatori de mai multe feluri, din
cr[p[turile \evilor de sub chiuveta ruginit[. D[-i omului
libertatea =i el va fi mai pu\in p[c[tos, spunea un om
trist. Iart[-i sl[biciunile, c[derile =i prive=te-l cu
]n\elegere. }n ochii deschi=i de Ingrid spre mama ei, nu
se mai citea nimic din toate acestea, dar ap[rea ]ncol\it[
ura. }ntunericul, sim\ea fata, desf[cea lent dep[rtarea,
drumul i se apleca spre dreapta, iar picioarele mergeau
]n direc\ii diferite, cl[mp[nind papucii scor\o=i, pe
asfaltul plin de gropi.
<7 octombrie 1993 Am ]nceput =coala de
c`teva s[pt[m`ni =i sunt ]n clasa a zecea, cu aceia=i
colegi nesim\i\i =i cu fetele nesp[late, cele mai multe de
la \ar[. Din banca mea v[d tot crucile din cimitir, ca =i
anul trecut, dar ]n alt[ parte, locul unde e ]ngropat tata
nu se mai vede. Am ie=it ]n ora= cu Silviu, colegul meu
de banc[, e b[iat de treab[, dar cam prostu\ =i cam
gras. M[ uit diminea\a, ]n baie, c`t de mult mi-au
crescut s`nii, picioarele mele s-au ]n[l\at cu mai mul\i
centimetri, mi-a crescut =i p[rul, care ]mi cade lung, pe
spate. Se cam ]ntorc b[ie\ii dup[ mine, m[ fluier[ pe
strad[, mi-a spus ]ntr-o diminea\[ chiar =i dirigintele
meu c[ m-am f[cut prea frumoas[, a=a a zis.>
-Uit[-te, b[, a zis un b[iat din clasa ei, ]ntr-o
diminea\[, ce gagic[ mi=to s-a f[cut Ingrid
-Taci, m[, prostule, a ]ncercat fata s[-i
r[spund[, a=ez`ndu-=i geanta ]n banca ei, de l`ng[
geam.
-De ce, a continuat cel[lalt, uitatul e liber, nu
vezi ce craci arunci ]nspre noi? +i ce \`\e mortale ai, te
ducem la revist[ cu ele
-Corect, a mai spus unul dintre b[ie\i, te-am
visat azi-noapte, pe cuv`ntul meu
-Mai t[ce\i, b[, numai gura e de voi, le-a
strigat cu vocea ei rar[ =i ]mpleticit[, Ramona, fata pe
care o ]nghesuiau to\i, prin ungherele liceului care sta s[
cad[ peste lume, jupuit =i atacat de igrasie.
Ingrid a r`s =i ea, nu prea se sinchisea de
colegii ei, ve=nic boto=i, cu vagi urme de s[pun peste
38
pielea ars[ de soarele verii care trecuse, dormit`nd prin
clasa cu b[nci vechi, de ani mul\i sc`r\`ind sub
greutatea clien\ilor ]n blugi =i c[m[=i ieftine. Fata
]ncepuse s[ se priveasc[ altfel, diminea\a, ]n baie. }i
crescuse p[rul lung, ea =i-l piept[na cu grij[, iar c`nd
trecea cu peria prin el, s[reau sc`ntei ]n fa\a oglinzii. +i
pieptul i se m[rise, s`nii ]mpungeau, tari =i rotunzi,
bluza pe care o ]mbr[ca, peste c[ma=a str`mt[, avea
impresia, uneori, c[ vor s[ri din cupele sutienului, se
pip[ia singur[, mai ales c`nd b[rba\ii ]ntorceau capul
dup[ ea, pe strad[. Auzea tot mai des cuvintele lor,
lumea pestri\[ a cartierului ]i era cunoscut[ de mult, fata
]nv[\ase cum s[ asculte =i, mai ales, cum s[ treac[ de pe
un trotuar pe cel[lalt, cu g`ndul la vara pe care o mai
avea ]n minte. Sta ]n banc[ tot cu Silviu, un coleg de
treab[, cam gras =i t[cut, f[cea mari eforturi c`nd
trebuia s[ lege prea multe cuvinte deodat[, se amesteca
rar cu ceilal\i b[ie\i =i nu mergea cu ei ]n ora= sau la
petrecerile dese, de ]nceput de =coal[. Silviu o a=tepta,
de la o vreme, la col\ul bisericii, locuia =i el tot ]n
cartierul cu blocuri verzi, de patru etaje, mergeau
]mpreun[ spre liceu, dar vorbea numai Ingrid, rareori
]ntreba =i el c`te ceva.
-Vrei s[ fim prieteni? a reu=it s[ zic[ el,
]ntr-o zi, se ]ntorceau de la liceu, o toamn[ maronie
c[zuse ]n jur, numai frunzele uscate se mi=cau lin, pe
l`ng[ ei.
-Cum prieteni? a ]ntrebat Ingrid. P[i, nu
suntem?
-Ei, cum Mie ]mi place de tine, e=ti
frumoas[ =i eu abia a=tept s[ te v[d, ]n fiecare zi
Transpirase tot, pe fa\[ ]i curgeau dungi mici
de sudoare, Ingrid ]i vedea m`inile, cam groase,
fr[m`nt`nd curelele gen\ii ag[\ate de um[r. Ei ]i pl[cea
un pic de Silviu, era altfel, politicos, bine crescut, r[t[cit
printre gorilele care groh[iau =i scuipau cuvintele de tot
felul, ]n marginea cimitirului care str[juia, t[cut, liceul
cr[pat, cenu=iu =i murdar, cu garduri pr[bu=ite, geamuri
sp`nzurate la fiecare etaj, de parc[ trecuse pe acolo un
mic r[zboi, cu arme u=oare de lupt[. Sim\ise c[ Silviu o
privea altfel dec`t ]n clasa a noua, chiar =i ]n cuvintele
lui descoperea un fel de bucurie =i, ]n lumea acoperit[
de p[cate, Ingrid ]ncepuse s[ spere. Se vedeau des, erau
]mpreun[ aproape toat[ ziua, toamna cald[ ]i l[sa s[
umble pe str[zile vechi ale ora=ului, fata \inea str`ns[
m`na lui, la fel de transpirat[ ca =i la ]nceput, ]nv[\`nd,
de la o zi la alta, s[ cread[ =i ]n altceva, dec`t ]n lumea
cr[c[nat[, r[sturnat[ peste casa ei, ]n care mama
continua s[ tr[iasc[ chinuit[ =i murdar[, ]mb[tr`nind cu
fiecare zi, sub ap[sarea b[uturii ]nghi\it[ p`n[ noaptea
t`rziu, l`ng[ necunoscu\i aduna\i din ungherele
cartierului.
}ntre colegii ei b[lo=i, vulgari, cu mirosul
g`ndacilor de buc[t[rie ]n p[rul plin cu gel =i alte uleiuri
lipicioase, Ingrid g[sise ]n prietenia cu Silviu un prag de
lini=te, pe care ]ncerca s[-l treac[, dar cu m[sur[. Se
uita, din banca ei, gata s[ se desfac[ ]n buc[\i de fier =i
placaj jupuit, la profesoarele b[tr`ne, plictisite de via\a
incert[, pe care nu p[reau s[ o ]n\eleag[, cu acelea=i
haine ponosite, tot mai scof`lcite, de la o s[pt[m`n[ la
alta. Dasc[lii dictau plictisi\i c`teva fraze, ]n caietele
mototolite, din h`rtie ieftin[, ca =i pixurile care zg`riau
foile p[tate de urmele albastre, scurse din v`rfurile
]nchegate ale instrumentelor de plastic. Ingrid scria ca =i
ceilal\i, f[r[ s[ =tie de ce, ]l sim\ea, uneori, pe Silviu
lipindu-se de ea, ]n banca ]ngust[ =i-i pl[cea mirosul lui
de s[pun, obrajii lui ]mbujora\i se apropiau de buzele
fetei, ]ntr-o ]ncercare, nevinovat[, de iubire.
39
 -B[, viitorul \[rii, zicea un profesor mai
t`n[r, c[ruia ]i c[zuser[ din\ii din fa\[ =i ar[ta lumii gura
=tirb[, molf[ind cuvinte doar de el ]n\elese, scrie\i mai
repede, v[ las repeten\i
-Mai rar, domn profesor, strigau b[ie\ii, din
spatele clasei, r`njind cu ]n\elegere.
-P[i, ce, b[, spunea =i dasc[lul, f[r[ s[ se
ridice de pe scaunul lui, v[ trage\i de br[cinar cu mine?
Ingrid ]i vedea gulerul hainei, ridicat peste
c[ma=[, plin de straturi numeroase de m[trea\[ =i p[rul
rar, cu ]nceput de chelie, peste fruntea bombat[ ciudat.
Cu p[m`nt cleios pe coate =i genunchi, ]ncerca s[ se
ridice, nu auzea mare lucru, nici m[car faptul c[ afar[
]ncepuse s[ plou[, =iroaie mari c[deau pe crucile din
cimitir, o p`nz[ groas[ se a=ezase peste oglinda murdar[
a geamului. Profesorul =tirb terminase =i el de vorbit,
avea un ziar deschis pe catedr[, dar r[m[sese cu ochii
du=i spre fata frumoas[, cu p[r lung, c[zut peste umeri,
=i p[rea s[ numere, r[bd[tor, mi=c[rile s`nilor ei,
umfla\i prin bluza alb[, prins[ ]n nasturi cenu=ii.
}nghi\ea ]n sec, plesc[itul i s-a auzit p`n[ ]n spatele
clasei, un fir de saliv[ se prelingea printre gingiile golite
de din\i, puls`nd precum un animal gelatinos, pe plaja
atacat[ de soare. Ingrid nu-l mai vedea de mult,
a=tept`nd s[ sune de ie=ire, se g`ndea la seara de ieri,
era cu Silviu prin cartier =i ar fi vrut s[ mearg[ la un
magazin nou, deschis de cur`nd, spre pia\[.
-De ce-o lu[m prin spatele blocurilor? l-a
]ntrebat ea, uit`ndu-se la fa\a b[iatului, ]nro=it[ dintr-o
dat[.
-E mai aproape, a zis el.
-Cum s[ fie mai aproape, ocolim o mul\ime.
-}\i spun, a zis Silviu, dar s[ nu te superi
Nu vreau s[ ne vad[ bunica, ea st[ mereu la geamul de
la buc[t[rie M-au certat =i ea =i mama
Ingrid a ]n\eles, de altfel =tia c[ mama lui
Silviu lucreaz[ tot la fabrica de spirt, c`ndva venea pe la
ei, atunci c`nd familia ]i era ]ntreag[, nu ap[ruser[
urmele de furtun[, usc`nd toate semnele de rod, ]n
preajm[.
-Bine, i-a r[spuns, o lu[m pe unde vrei, poate
c[ au =i ele dreptate, dac[ li se stric[ b[iatul?
-Nu fi rea, a morm[it el, s[rut`nd-o din mers,
l`ng[ urechea dreapt[.
Dup[ c`teva zile, ]ntr-o diminea\[, au plecat
am`ndoi de la =coal[, maistrul lor de la atelierul ]n care
f[ceau orele de practic[ era bolnav =i nu venise nimeni
]n locul lui.
-Unde mergem? a ]ntrebat-o Silviu.
-Putem, i-a r[spuns, s[ mergem la mine
acas[.
-Mi-e ru=ine de mama ta, s-a codit el.
-Care mam[? E la serviciu, doar =tii =i tu. A
fost bunica pe la noi, dar a plecat ieri sear[.
Silviu nu mai intrase ]n apartamentul fetei,
Ingrid nici n-ar fi ]ndr[znit s[-l cheme c`nd era acas[
mama, pe care putea s[ o vad[ ]ntr-una din zilele ei
vesele, tot mai numeroase. +i-au luat alune =i o sticl[ cu
suc, de la magazinul mic, de l`ng[ biseric[. }n cas[ era
curat, Ingrid =i bunica ei sp[laser[ =i aranjaser[
lucrurile pe care mama le arunca de-a valma, pe scaune,
pe mas[. Au pus muzic[ =i s-au a=ezat am`ndoi pe
canapeaua din sufragerie, vorbea ca de obicei Ingrid, iar
Silviu asculta r[bd[tor. Era un mare timid, nu se
pricepea s[ spun[ prea multe =i o l[sa pe fat[ s[
povesteasc[, s[ ]ntrebe =i, uneori, s[ =i r[spund[. C`nd
40
s-a aplecat spre ea, lipindu-=i buzele umede de obrazul
fetei, Ingrid l-a prins ]ncet de umeri =i s[rutul lor s-a
r[sucit ]n marginea canapelei, \in`ndu-i ]mbr[\i=a\i
mult[ vreme. El a b[gat m`na pe sub bluza fetei,
descheiat[ la nasturii de sus, a prins un s`n ]ntre
degetele transpirate, Ingrid se l[sase pe spate =i b[iatul o
acoperise cu trupul lui, a cobor`t spre g`tul fetei,
plimb`ndu-=i buzele pe pielea moale =i fierbinte. M`na
lui ajunsese aproape ]ntre picioarele fetei, c`nd s-au
auzit b[t[i tari ]n u=[. S-au rezemat, am`ndoi, de
marginea canapelei, desprinz`ndu-se din ]mbr[\i=area
care ]i lipise p`n[ atunci, uit`ndu-se ]ncorda\i spre holul
de la intrare. S-au risipit toate, de=i b[t[ile ]n u=[ n-au
mai continuat.
-Ar fi bine s[ mergem, a zis Silviu ceva mai
t`rziu, ridic`ndu-se de l`ng[ ea.
-Mergem, putem s[ mai a=tept[m pu\in.
Au ie=it, dincolo de cartierul lor, spre Iazul
Morii, cum se numea vechea mahala, de la marginea
ora=ului. S-au a=ezat l`ng[ albia uscat[ a unui r`u mic,
Ingrid ]=i pusese capul pe picioarele lui =i vedea, sus de
tot, cerul sting`ndu-se spre ]nserare.
-Cum a murit tat[l t[u? a ]ntrebat-o Silviu,
trec`nd m`na, domol, prin p[rul fetei.
-A=a bine, a zis ea Cred c[ n-a mai vrut s[
tr[iasc[
-A fost la pu=c[rie, a continuat b[iatul. C`t a
stat?
-Vreo trei ani =i ceva, a furat benzin[, era
maistru militar, cum =tii =i tu, =i l-au prins.
El continua s[ o m`ng`ie ]ncet, prin p[rul
care str[lucea ]n ]nserarea cobor`t[ peste ei, ]=i ]nv`rtea
degetele prin spatele urechilor calde =i o str`ngea
aproape de pieptul lui dezgolit de c[ma=a larg[,
descheiat[ la nasturi.
-Tu, a mai ]ntrebat el, ai fost s[-l vezi?
-Unde?
-Acolo, la pu=c[rie
-Odat[, cu trenul Nici nu l-am mai
cunoscut, c`nd a intrat la vorbitorul ]nchisorii.
-+i nu \i-a fost fric[?
-De ce? Erau oameni mul\i acolo, ]n camera
]n care a venit tata, el a vorbit tot timpul, numai mama
spunea c`te ceva, tata ]njura pe nu =tiu cine, zicea despre
o cerere de scurtare a pedepsei, n-am prea ]n\eles.
Noaptea a visat c[ Silviu intrase, gol, ]n
camer[, i-a f[cut loc l`ng[ ea, l-a sim\it cum se a=az[
peste picioarele ei desf[cute =i se ]ndeas[ cu toat[ for\a,
apoi s-au auzit b[t[i ]n u=[ =i ei au r[mas ]ncle=ta\i, f[r[
s[ se mai poat[ dezlipi unul de altul. B[iatul tot ]ncerca
s[ se ridice, nu putea deloc s[ se desfac[ dintre
picioarele ei, s-a trezit speriat[, era trecut de miezul
nop\ii =i ]n hol a v[zut-o pe mama, t`r`ndu-se ]n patru
labe, nu avea nici m[car fusta pe ea, doar chilo\ii
galbeni se z[reau prin cimentul gol al holului de la
intrare. Se uita la mama, cl[n\[nea ceva, c[zut[ de tot
l`ng[ perete, dar Ingrid s-a ]ntors cu spatele la ea =i a
]ncercat s[ adoarm[ la loc. +i-a amintit c[, peste c`teva
s[pt[m`ni, va merge cu clasa ei =i cu dirigintele lor,
]ntr-o tab[r[, la munte, pentru dou[ zile. Ar fi vrut s[
mai viseze ceva, dar cuvintele s-au fr`nt, c[z`nd cu
zgomot, ]n apa care umpluse casa, urc`nd ]ncet spre
etajele de deasupra.
5. <Sf`r=it de noiembrie 1993 A ap[rut
Oltei, s-a mutat la noi acas[. Munce=te la un service, ]n
spatele pie\ei, c`nd nu bea e de treab[, vorbe=te pu\in =i
41
se uit[ la meciuri, la televizorul pe care =i l-a adus el,
l-a pus ]n dormitor. C`nd bea, cu mama, ]ncepe
nebunia, r[cne=te ca un apucat, spune tot felul de
prostii =i se ]mpiedic[ de orice lucru din fa\a lui. }n
cas[ e cam frig, c[ldura e mai mult oprit[, oamenii nu
mai au cu ce s[ pl[teasc[ ]ntre\inerea, care s-a scumpit
foarte mult.>
-Am stat cu taic[-tu ]n aceea=i celul[, ]i
spunea Oltei, ]ntr-o diminea\[, ]ntinz`nd margarina pe
felia mare de p`ine neagr[.
Ingrid nu l-a ]ntrebat nimic, Oltei ap[ruse ]n
casa lor la jum[tatea lui noiembrie, se mutase de tot,
c[r`nd cu el un geamantan mare, julit pe la col\uri =i un
televizor cu ecran mic, pe care l-a pus ]n dormitor. Fata
]l mai v[zuse =i ]nainte, prin apartamentul lor, =tia c[
lucreaz[ ]n spatele pie\ei, repara ma=ini ]ntr-un garaj din
tabl[, ]ntre blocuri.
-Uite, i-a zis mama, Oltei ar vrea s[ se mute
cu noi. Tu ce zici? a mai ]ntrebat-o.
-Cum vrei, i-a spus fata.
Se g`ndea c[ ar putea s[ fie mai bine, se
s[turase de oamenii pe care-i c[ra mama, mereu al\ii, de
nop\ile nedormite =i scandalurile dinspre diminea\[, pe
care unii le f[ceau, la plecare. Oltei era mai t`n[r dec`t
mama ei, cu vreo cinci ani, ]l cunoscuse pe Tudose, ]n
pu=c[rie.
-Au furat unii o ma=in[, zicea el, dar m-au
]nfundat pe mine.
-+i de ce nu te-ai ap[rat? a ]ntrebat fata, f[r[
s[-l cread[.
-}\i trebuiau bani, de unde s[-i iau? Dar eu
n-am dus-o r[u, reparam ma=ini la pu=c[rie, am lucrat
mereu, doar noaptea intram ]n celul[.
}n timpul s[pt[m`nii era lini=te ]n cas[, Oltei
venea seara t`rziu, m`nca, bea o bere =i c[dea lat ]n
patul din dormitor. Ingrid mai auzea, spre diminea\[,
cum sc`r\`ia patul, mama gemea tare uneori, chiar
b[rbatul ]i spunea c[ o aude fata, s[ nu mai strige
S`mb[ta, ]ns[, se ]mb[tau am`ndoi, veneau =i prieteni
de-ai lui, se goleau sticle numeroase, iar Ingrid, ]n fa\a
televizorului din sufragerie, suporta privirile tulburate
de alcool ale b[rba\ilor necunoscu\i, nimerind greu u=a
de la baie.
-Ce faci, frumoaso, belmejea c`te unul, nu
bei =i tu un pahar cu noi?
Ingrid nu zicea nimic, nici nu p[rea s[-i vad[,
]nv[\ase s[ m[soare fiecare or[ altfel, cu ner[bdarea
umilin\ei c[zute din tavan, ca o ploaie m[runt[. Ie=ea cu
Silviu, se ]ntorcea c`t de t`rziu putea, b[iatul o ]ntreba
mereu cam acelea=i lucruri.
-Iar ave\i musafiri?
-Iar, ]i r[spundea, nu vezi pe fereastr[? Dac[
mergi mai aproape po\i s[ auzi ce veselie e la mine
acas[.
Se opreau la col\ul blocului, se s[rutau, el
]ncerca s[-=i plimbe m`inile pe g`tul fetei, dar vorbea,
ca =i mai ]nainte, foarte pu\in. B[iatul ]mplinise deja
=aptesprezece ani, era cu vreo dou[ luni mai mare =i a
invitat-o, de ziua lui, la o discotec[, l`ng[ pia\a mare a
ora=ului. Acas[ la el nu se duceau, bunica ]l mai ]ntreba
c`teodat[ dac[ se mai ]nt`lne=te cu fata putorii lui
Tudose, a=a zicea. Ingrid =tia, el ]i povestea toate
acestea, dar ]mpreun[ descopereau, ]ncet, o altfel de
lume, mai domestic[, de=i, p`n[ la urm[, trist[ =i
monoton[. Cel pu\in, a=a credea Ingrid, sprijinindu-se
de bra\ul gros al b[iatului, moroc[nos =i ]mpiedicat.
42
 -Te faci tot mai frumoas[, ]i zicea c`teodat[
Silviu, era singurul lui fel de a-i spune c[ \ine la ea, f[r[
convingere, iar Ingrid se f[cea c[ nu aude.
Nu-i r[spundea, sim\ea c[ e a=a, crescuse
mult, avea picioare lungi =i drepte, era privit[ cu poft[
de b[rba\ii de pe strad[, mai ales c[ Silviu, cam gras =i
]ndesat, p[rea abandonat pe l`ng[ Ingrid, ]n plimb[rile
lor prin ora=. Se apropia, la jum[tatea lui decembrie,
excursia de dou[ zile, la munte, mergeau ]mpreun[ cu
colegii =i cu b[tr`nul lor diriginte. Mama i-a dat bani,
chiar =i Oltei a pus ceva din buzunarul lui, z[pada
acoperise totul, p`n[ =i oamenii p[reau mai buni,
tr[g`ndu-=i bezmetici picioarele dup[ ei, pe str[zile
umplute de albul iernii.
<20 ianuarie 1994 Am fost la munte, m-am
cam certat cu Silviu, am vrut s-o facem, dar el n-a putut,
e un bleg, aproape c[ a ]nceput s[ pl`ng[. Nici eu nu
=tiam prea multe, dar el e un bou. Nu pot deloc s[ uit
seara ]n care Oltei a intrat peste mine ]n baie, noroc c[
era beat =i a c[zut peste capacul veceului. Nici nu are
rost s[ vorbesc cu mama. Maistrul t`n[r, cu care facem
atelierul, se d[ la mine, m-a invitat pe la el, zice c[ st[
]n cartier. M-a pus, ]ntr-o zi, s[ fac curat, am r[mas
singur[ ]n atelier, el m-a pip[it =i mi-a spus c[ am s`ni
frumo=i. Nu mi-a fost fric[, s[ zic c[ mi-a pl[cut?
Parc[, nu =tiu>
Erau ]n curtea mare a taberei de sub munte,
au ajuns acolo, cu ceilal\i colegi =i cu dirigintele lor,
]ntr-un autobuz h`rbuit, au ]nghe\at ]n el, geamurile
l[sau spa\ii mari, goale, spre lumea de afar[. Ingrid sta,
cu Silviu, pe o banc[ vopsit[ c`ndva ]n verde, ie=ise
soarele, de=i ]n jurul lor z[pada se ]ntindea mare =i
sticloas[.
-Prostul de Manole, i-a spus fata, se cam \ine
de mine.
Era maistrul lor de atelier, avea pu\in peste
treizeci de ani, un b[rbat ]nalt =i bine f[cut, care vorbea
f[r[ oprire, se l[uda cu tot felul de lucruri ]nt`mplate la
revolu\ie =i cu ispr[vile lui din tinere\e. B[ie\ii ]l
ascultau cu gura c[scat[, pierdeau timpul prin atelierul
friguros, plin cu fiare vechi =i ma=ini mari, care nu mai
func\ionau de mult[ vreme. +i fetele, colegele lui Silviu
=i Ingrid, nechezau pe l`ng[ el, Manole le apuca de
umeri, mai sc[pa m`na =i spre s`nii lor, mai mari sau
mai mici, iar fetele chi\[iau de pl[cere.
-Cum s-a luat de tine? a ]ntrebat-o Silviu.
C`nd?
-Dup[ ce ne-am dat jos din autobuz, c`nd
duceam bagajele ]n camer[.
-+i ce \i-a spus? a mai ]ntrebat b[iatul.
-C[ sunt =i mai frumoas[, la munte, a=a mi-a
zis S[ nu te plictise=ti la noapte, s[ =tii c[ am camera
l`ng[ tine
Se uita la grasul de l`ng[ ea, ai fi zis c[ se
ridic[ de pe banc[ =i va alerga spre sc[rile cabanei, unde
Manole tr[gea dintr-o \igar[, la o mas[ cu b[tr`nul lor
diriginte.
-D[-l naibii, a mai zis Silviu, hai s[ mergem
spre baraj, s[ ne plimb[m.
-E departe? a ]ntrebat Ingrid.
-Nu chiar, i-a r[spuns el, vreo jum[tate de
or[
Au luat-o, am`ndoi, spre drumul care urca
printre brazi, al\i colegi de-ai lor se alergau l`ng[
st`ncile de pe marginea drumului, zbierau ]n toate
felurile =i atacau fetele, ]nfierb`ntate de aerul tare, de
43
munte. Seara, ]n cantina taberei, au dansat, au m`ncat,
unii au =i b[ut din sticlele aduse, pe furi=, de acas[.
-S[ nu v[ prind cu b[utur[, zicea dirigintele
lor, prea ame\it ca s[ se mai ridice de la masa la care bea
vin, cu Manole =i =eful cabanei, pe care ei ]l cuno=teau.
B[ie\ii tr[geau de fete, ]n ]ntunericul din
col\ul cantinei, unde se auzea tare muzica, unii strecurau
m`inile printre picioarele lor, le mai tr[geau =i de s`ni,
cu aerul lor de copii de mahala, ]nv[\a\i cu noaptea.
-Ie=im prin curte? a ]ntrebat-o Silviu, spre
miezul nop\ii.
-Hai, a zis Ingrid, m[ cam doare capul, e prea
mult fum aici.
Au trecut prin camera fetei, s[-=i ia o hain[
mai groas[, din camera de al[turi se auzeau gemete =i
icnete tari, o chir[ial[ aprins[ trecea prin pere\ii sub\iri.
-A=a, domn maistru, se auzea o voce de
fat[, hai, d[-i drumul, acuma, aha, aha, f[cea ea,
sc`ncind ca un sugar dup[ biberonul cald.
-Mai ]ncet, l-au auzit ei pe Manole, vine
naibii careva pe aici
-E Ramona, a =optit Silviu, l-a aranjat pe
domn maistru Nu =tie c[ a mai ]mboln[vit vreo
c`\iva
-D[-i ]ncolo, a zis Ingrid, hai s[ mergem.
Mai t`rziu, ]n cantin[, Ramona s-a ]ntors
singur[, iar Manole a venit =i el, peste c`teva minute, s-a
a=ezat la mas[ cu profesorul b[tr`n =i s-au apucat de o
alt[ sticl[.
-Cum e, f[, a ]ntrebat un b[iat ame\it de berea
pe care-o ]nghi\ise f[r[ m[sur[, e tare Manole?
-Tare, m[, tare, i-a r[spuns Ramona, mai bun
dec`t tine, nu vezi, a mai zis, m-a rupt, b[
Au ajuns ]n camerele lor spre diminea\[, c`nd
au deschis u=a, Ingrid =i Silviu au auzit ]n patul din
dreapta cum se mi=cau, sub p[tur[, dou[ trupuri
]nl[n\uite, doar picioarele b[iatului ie=iser[ afar[,
at`rn`nd peste marginea saltelei. Sunete ]nfundate
izbeau p[tura, care-i acoperise de tot pe cei doi. Silviu a
intrat =i el, dup[ fat[, s-au dezbr[cat repede =i s-au
strecurat am`ndoi sub ]nveli=ul aspru. El s-a str[duit, a
transpirat tot, Ingrid ]ncerca s[-l aduc[, nu foarte
priceput[, spre mijlocul ei, gol, numai c[ nu sim\ea
nimic apropiindu-se de pielea ei fierbinte. Silviu se
agita, pe sub p[tur[, era dep[=it de valuri ]ntregi de
c[ldur[, sudoarea curgea peste spinarea lui gras[, ]i
venea s[ pl`ng[ =i aproape c[ a fugit, dup[ o vreme, din
camera fetelor. Din ziua urm[toare, el a ]nceput s[ o
ocoleasc[ pe Ingrid, nu zicea ceva anume, dar se sim\ea
stingher =i atacat de bombe, cum i se p[rea fetei. S-a
mutat, la =coal[, ]n alt[ banc[, parc[ tot a=tepta s[ i se
]nt`mple ceva, s[-l fac[ de r`s Ingrid, ]n fa\a celorlal\i,
transpira brusc, ori de c`te ori ea deschidea gura =i
vorbea cu fetele din clas[.
Ingrid n-a fost ]n suferin\[, ]ncepuse s[ o
plictiseasc[ dolofanul cu creier mic =i idei pu\ine, s-a
mutat cu Ramona, ]n ultima banc[, a=a a g[sit-o prima
z[pad[ din noul an. N-a l[sat s[ se vad[ niciun z`mbet
]n aerul ]nc[rcat de fulgii mari, sp[l`ndu-i ghetele,
pr[fuite dinainte de a veni iarna. Trecuse ]n anul nou,
]mpreun[ cu mama =i cu Oltei, la miezul nop\ii a ie=it ]n
fa\a blocului, s-au adunat vecinii =i au ciocnit un pahar
cu vin. A cobor`t =i Oana, nu mai vorbiser[ de mult[
vreme, dar prietena ei de alt[dat[ a invitat-o ]n cas[, era
cu mai mul\i colegi de la liceul ]n care ]nv[\a. S-a dus, a
stat p`n[ spre diminea\[, ]i cuno=tea pe unii dintre
b[ie\i =i s-a sim\it bine.
44
 C`nd a cobor`t, mama =i Oltei dormeau pe
canapeaua din sufragerie, be\i cri\[, d[r`maser[ p`n[ =i
masa mic[, iar farfuriile =i paharele se rostogoliser[
peste tot, amestecate cu resturile de m`ncare. }n
diminea\a anului cel nou, care venise, Ingrid se uita la
c`inele din fa\a geamului, i-a f[cut un semn =i semnul
s-a ]mpr[=tiat ]n aer. Ea =i-a schimbat p`n[ =i chipul,
dup[ forma buc[\ii de p`ine aruncat[ sub fereastr[, din
care animalul bl`nd mu=ca plin de team[. Figura fetei nu
sem[na, deloc, cu poza lipit[ pe u=a frigiderului, acolo
era, totu=i, un cap de femeie t`n[r[, iar anul care se
pr[v[lise prin gerul ]nceputului de iarn[ avea s[-i aduc[
cenu=[ =i scrum.
La o s[pt[m`n[, ]ntr-o s`mb[t[, Oana a
invitat-o la ziua ei, au fost ]n ora=, la cantina liceului
unde tat[l ei era profesor. S-a ]ntors spre miezul nop\ii,
Oltei =i mama erau, ca de obicei la sf`r=it de s[pt[m`n[,
be\i =i dormeau. Fata a intrat ]n baie, a umplut cada cu
ap[ =i s-a a=ezat ]ntre valurile dese de spum[ verde, ]i
pl[cea s[ stea mult ]n apa fierbinte, visa la via\[, dar cu
m[sur[ =i, oricum, nu la propria ei via\[.
U=a s-a deschis, cu un sc`r\`it u=or, iar ochii
fetei au ]n\epenit pe silueta lui Oltei, c[ut`nd, doar ]n
chilo\ii albi, robinetul chiuvetei.
-Hopa, a molf[it el cuvintele, ce faci acolo?
Vorbea greu, adormit =i ame\it de b[utur[ =i
se freca la ochii lipi\i de somn. Se sc[rpina sub burta
p[roas[ =i se s[lta de pe un picior pe altul, tr[g`ndu-se
de umfl[tura din fa\[. Ingrid s-a ridicat repede, din apa
plin[ de spum[, f[r[ s[-=i poat[ controla mi=c[rile. Oltei
fixase, din mijlocul b[ii, trupul ud al fetei, s`nii ei
umfla\i de apa fierbinte, cu sf`rcurile abia crescute,
care-i ]n\epau b[rbatului slab ochii.
-Mam[, mam[, a mai morm[it Oltei, f[r[ s[
g[seasc[ alte cuvinte, sug`ndu-=i cu poft[ buzele mari.
}mpleticindu-se, s-a apropiat de marginea
c[zii, Ingrid l-a v[zut cum caut[ elasticul chilo\ilor,
]ncerc`nd s[-l desfac[ cumva, i se umflase =i mai mult
cr[p[tura din fa\[ =i ]ncerca s[ zic[ ceva.
-Bun[ e=ti, m[, tat[, bun[ B[i frate, ce
bulane ai =i ce \`\e, mai spunea, b[st[c[nind prin fa\a
c[zii.
Ingrid =i-a revenit atunci c`nd m`na lui a
apucat-o de s`n, ]ncerc`nd s[ urce l`ng[ ea, ]n cad[. L-a
]mpins cu for\[, el s-a r[sucit nesigur pe picioarele
p[roase =i cr[c[nate =i a c[zut cu fundul pe capacul
veceului. Fata a ie=it repede din cad[, s-a ]nf[=urat ]n
prosopul mare =i, ca un animal h[ituit, a c[utat un loc ]n
care s[ se ascund[. Nu vedea ]n fa\a ochilor dec`t
obiectul gros, pe care Oltei ]l flutura cu m`na, prin
marginea c[zii plin[ cu spum[ verde =i o grea\[ imens[
a pus st[p`nire pe fat[. A adormit ]ntr-un col\ al
canapelei, trezindu-se des, c[ut`nd speriat[ ]n jur, de=i o
lini=te total[ se ascunsese ]n marginea cartierului lor,
abandonat ]n z[pad[. De c`teva ori i s-a p[rut c[ Oltei,
gol, se pr[v[lea peste col\ul ei de canapea, abia se oprea
s[ nu strige, ]n ]ntunericul camerei.
-Scoal[-te, m[, ai adormit pe veceu, a auzit
Ingrid, diminea\a, glasul mamei, ]n holul dintre dormitor
=i baie.
-Stai, f[, ce strigi a=a, i-a r[spuns ]nfundat
Oltei, ridic`ndu-se greu, cu chilo\ii ]n vine, de pe
capacul de plastic, pe care adormise.
Nu p[rea s[ \in[ minte cum a ajuns acolo,
oricum, Ingrid a ]n\eles c[ el nu-=i amintea nimic despre
noaptea trecut[. C`ndva, inima ei t`n[r[ va r[m`ne
45
]n\epenit[, cu aripile ]ntinse. Un pas, drumul s-a ]nclinat
=i lucrurile au ]nceput s[ crape, unul dup[ altul.
-S[ r[m`i s[ faci curat ]n atelier, i-a zis, la
pu\in[ vreme dup[ ce ]ncepuse noul semestru, Manole,
maistrul de la liceu.
Ceilal\i au plecat, doar Ingrid a r[mas s[
adune, ]ntr-o g[leat[, resturile de lemn =i h`rtii aruncate
pe jos, de colegii ei. Manole a ]nchis u=a, ei chiar i s-a
p[rut c[ a ]nv`rtit cheia ]n broasc[.
-Ia s[ vedem, a zis el, apropiindu-se de fat[,
ai mai crescut de c`nd nu ne-am mai ]nt`lnit
A r[mas cu m[tura ]n m`n[, pu\in aplecat[
spre co=ul de gunoi, iar Manole, maistrul de atelier, a
prins-o ]ncet de umeri, tr[g`nd-o spre el. A sim\it cum
]=i lipe=te buzele de gura ei, m`na ]i cobora ]ntre
picioarele ]ndreptate brusc, o clip[ a r[mas fixat[ de
podeaua rece, dar =i-a ]ntors fa\a spre u=[, preg[tit[ s[
fac[ ceva.
-O s[ strig c`t pot de tare, a zis ea, ]n timp ce
Manole a luat m`inile de pe ea.
-Stai, i-a spus, am glumit, ce, tu nu =tii de
glum[?
U=a s-a deschis =i cineva a strigat, f[r[ s[
intre, domn maistru, v[ caut[ directorul. Cum s[ te
sim\i t`n[r[, p[rea s[-=i spun[, dac[ trebuie s[ pictezi
tablouri sumbre, negru pe negru
<3 martie 1994 Cu Silviu am terminat-o,
mai vorbim, dar nu mai ie=im ]mpreun[. Mama =i Oltei
s-au t`mpit de tot, m-am s[turat s[ bat singur[, p`n[
spre miezul nop\ii, str[zile din cartier. Acum dou[ seri
am sunat la Manole, la etajul patru =i n-am mai plecat,
mi-a fost fric[, dar nu-mi pare r[u. M-am uitat
diminea\a, ]n baie, dar am v[zut c[ nu s-a schimbat
nimic. Disear[ m[ a=teapt[, am vorbit cu el la =coal[, o
s[ m[ duc, toat[ noaptea am visat cum m[ a=teapt[
Manole, ]n patul lui mare. Tare a= vrea s[-i spun
mamei, care tr`nte=te ceva prin buc[t[rie, ce o s[ fac eu
la noapte. >
-Ai =i tu un prieten? a ]ntrebat-o Manole, spre
diminea\[.
Sta, gol, l`ng[ ea, Ingrid nu se putea uita
dec`t ]n tavanul dormitorului ]n care b[rbatul ]nalt, cu
musta\[ r[sucit[ la col\uri, ]nc[ mai c[uta s`nii ei, cu
m`inile lui mari, p[roase, cu care o m[surase toat[
noaptea, peste tot.
-Am avut, i-a r[spuns fata.
-+i de ce nu te-ai culcat cu el?
-Am ]ncercat, i-a zis f[r[ re\inere, el s-a
speriat =i n-a putut De dou[ ori, a mai zis, la mine
acas[, apoi la munte, unde ai fost =i tu. Cum a fost
Ramona? a ]ntrebat ea r`z`nd, v-am auzit cum rupea\i
patul.
-Z[u? a tras el de timp. Ce s[ mai spun
Dar, a schimbat vorba, cum adic[ n-a putut? a mai
]ntrebat, tr[g`nd-o spre pieptul lui.
-Habar n-am, s-a chinuit pe sub p[tur[, a
transpirat tot, dar degeaba.
-Unde zici c[ era\i? a mai vrut el s[ =tie.
-La mine acas[, prima dat[. }n tab[r[ ne =i
dezbr[caser[m de haine, eu m[ uitam cam dintr-o parte,
era gras, pentru v`rsta lui, cred c[ de aici s-a ]nt`mplat
s[ nu poat[ face nimic.
-Tu de ce nu l-ai ajutat?
-Nu \i-am spus, am vrut s-o facem, ne-am
b[gat sub p[tur[, ]n camer[ Ramona era la al doilea
b[iat, terminase de mult cu tine. El aproape c[ pl`ngea
de ciud[, p`n[ =i p[rul ]n cap i se ridicase.
46
 -Adic[, a r`s Manole, tocmai ce trebuia s[ se
ridice a r[mas la p[m`nt Las[, a mai spus, a fost bine,
te-ai p[strat pentru mine, s[ nu-\i par[ r[u.
Singur[, a=a a g[sit-o ]nceputul de martie, ]n
care v`ntul sufla cu putere, geamul buc[t[riei sta s[
cad[, ]n timp ce dincolo, ]n sufragerie, era chef mare,
zburau paharele dintr-o m`n[ ]n alta =i, din c`nd ]n c`nd,
intra peste ea un chip str[in, apuc`nd sticlele din
frigiderul scos din priz[. +i-ar fi astupat urechile, Ingrid
nu l[sa nicio urm[ ]n aerul ]nc[rcat de jeg =i de
transpira\ie, ar fi vrut s[ spun[ nu, apoi =i-ar fi acoperit
fa\a, numai c[ buzele ei au avut, brusc, un gust s[lciu, ca
apa m[rii cu care nu-\i potole=ti setea niciodat[. Gura ei
urma s[ ]nve\e, cur`nd, alte lucruri, transform`ndu-se
]ntr-o gaur[ neagr[ =i ad`nc[, cu =treangul b[l[b[nind a
furtun[, printre din\ii ascu\i\i, gata s[ apuce bucata
umflat[ cu v`nt. Al[turi, animalele bete urlau =i
groh[iau de pl[cere, Ingrid a stat minute multe
nemi=cat[, cu ochii pe haina ]nghesuit[ l`ng[ dulapul
din buc[t[rie. S-a hot`r`rt repede, s-a ]mbr[cat, =i-a tras
cizmele, a=ezate la uscat l`ng[ caloriferul c[l`i, a mai
aruncat o privire spre h[rm[laia din sufragerie =i a ie=it
pe u=[. Se apropia miezul nop\ii, afar[ sufla un v`nt
rece, viscolind z[pada, dar Manole, maistrul ei de
atelier, sta destul de aproape. C`teva minute, mai t`rziu,
suna la u=a lui, ]ntr-un bloc asem[n[tor cu al ei, dar la
ultimul etaj.
Dup[ ce s-au ]ntors de la munte, Silviu a
]nceput s[ o evite, ocolea ]nt`lnirea direct[ cu Ingrid,
doar ]n clas[ se mai vedeau. Fata n-a suferit deloc, avea
at`ta nehot[r`re ]n ceea ce f[cea, derutat[ de lumea care
o ataca, str[in[, ]nc`t zilele i se m[surau ]n mir[ri
nesf`r=ite, pe care nici nu le mai lua ]n seam[.
Manole, care o oprise ]n ziua aceea =i o
s[rutase, pip[ind-o hot[r`t, devenise tot mai insistent.
Ingrid nu-l mai ocolea, cum f[cuse ]n primele zile, se
oprea prin curtea =colii, el o ]ntreba ce mai face =i-i
spunea c[ s-a f[cut mai frumoas[ dec`t ieri, z`mbind pe
sub musta\a bogat[.
-Unde te gr[be=ti? a auzit Ingrid, ]ntr-o
diminea\[, vocea lui, ]n spate.
-La =coal[, i-a r[spuns, unde naiba a= putea
s[ m[ duc?
Au mers ]mpreun[, el ]i spunea c[ s-a sculat
de diminea\[, aveau un control de undeva, la =coal[,
veneau de la prima or[.
-M[ scol greu, i-a zis, n-are cine s[ m[
trezeasc[ =i pe mine
-De ce? a ]ntrebat Ingrid, ating`ndu-l, ca din
]nt`mplare.
-Fiindc[ sunt singur, nevasta mea e plecat[ la
munc[, ]n Italia. Tu =tii unde stau? a mai ]ntrebat el.
-+tiu, i-a r[spuns Ingrid, blocul e destul de
aproape de cel ]n care avem noi apartamentul.
-E bine, a mai spus Manole, c`nd te
plictise=ti, vino pe la mine.
Ea nu i-a r[spuns nimic, nici b[rbatul nu a
mai continuat, intraser[ deja pe poarta =colii, el a mai
avut timp s[ o m`ng`ie pe um[r, a sim\it atingerea lui ca
pe o chemare. +i ]n zilele urm[toare s-au mai ]nt`lnit,
Manole nu i-a mai repetat ]ns[ invita\ia. F[r[ s[ vrea,
toate g`ndurile sterpe i se transformaser[ ]ntr-un bostan,
noaptea ]=i atingea cu team[ pielea, se tot a=tepta s[
aud[ cum sun[ a gol, ]n b[taia degetelor sub\iri. Inima ei
se cl[tina ]ntre u=a blocului =i poarta bisericii de peste
drum. Descoperea b[t[ile ei, ]ntr-un alt ritm, abandonat[
]n casa rece, prin a=ternutul bo\it de zv`rcolirile de peste
47
noapte. Un guzgan zglobiu i se plimba peste picioare,
drumul o obosise mult =i b[nuia ]nceputul, foarte
aproape.
A intrat ]n bloc, a urcat la ultimul etaj =i a
sunat la u=[. A a=teptat pu\in, Manole a deschis =i a
l[sat-o s[ intre, pe l`ng[ el. Mai t`rziu a ]ncercat s[-=i
aminteasc[, dar imaginea se pierdea ca ]ntr-un film
vechi, din care secven\e ]ntregi s[reau de pe ecran,
sp[rg`ndu-se pe podeaua de ciment. Nici nu mai =tia ce
au vorbit, nici c`t, vedea m`inile lui, care-o dezbr[cau
]ncet, ]l ajuta =i ea, Manole avea doar pantalonii de
pijama pe el, pielea lui mirosea frumos, avea bra\ele
mari, puternice, musta\a o g`dila pe g`t =i o c[ldur[
]ntins[ p`n[ la tavan o cuprinsese pe Ingrid.
-Spune-mi, ]=i amintea c[ a ]ntrebat-o, ai mai
f[cut-o?
-Nu, i-a zis, dup[ c`teva secunde ]n care
p[rea c[ nu ]n\elege ]ntrebarea celuilalt.
-S[ nu-\i fie fric[, o lu[m ]ncet, o s[-\i plac[,
i-a mai zis.
A a=ezat-o pe patul din dormitor, a=ternutul
moale l-a sim\it m`ng`indu-i pielea, Ingrid s-a ]ntins
goal[, peste pernele l[sate ]n margine. L-a v[zut cum ]=i
scoate pantalonii de pijama, apoi s-a ]ntins l`ng[ ea.
Pricepute, m`inile lui au c[utat fiecare parte a trupului
fetei, tot mai fierbinte sub ap[sarea b[rbatului. Gemea
]ncet, se scurgea prin corpul ei o dorin\[ despre care nu
aflase, ]nc[, mare lucru. A intrat ]n ea domol, transpirase
=i b[rbatul, ar[ta ca un cioplitor ]ntr-o piatr[ ne]nceput[,
ridic`ndu-=i, cu uimire, uneltele pentru primul contur al
statuii. I s-a p[rut c[ nu se mai termin[, el nu se gr[bea
=i Ingrid descoperea, ]ntr-un fel pe care ]l va ]n\elege
mult mai t`rziu, cum ]ncepe ]nserarea. Sim\ea c[ se
]nf[=oar[ ]n viscolul de afar[, ]ngropat[ sub trupul
b[rbatului, el ]i spunea c[ a=a e prima dat[, o s[ o doar[
un pic.
-Po\i s[ r[m`i p`n[ diminea\[? a ]ntrebat-o
el, dup[ ce fata s-a ]ntors de la baie.
-Nu e niciun fel de problem[, i-a zis ea, la
mine acas[ cheful nu se opre=te prea repede.
I-a povestit, sprijinit[ de um[rul lui, o parte
din via\a pe care o ducea, de unde vin ispitele, ]ntrebau
ochii ei, dac[ nu, mai ales, din lumea am[girilor =i a
de=ert[ciunilor? Primul b[rbat din lunga ei istorie, care
va urma, o asculta, doar r[suflarea lui lini=tit[ str[b[tea
aerul cald al dormitorului. S-a nimerit s[ fie un om bun,
Ingrid se va sprijini mereu pe amintirea ]nceputului,
Manole m`ng`ia fata de l`ng[ el, fiecare parte a
corpului ei ar[ta ca un fruct str[lucind ]n raza soarelui,
de diminea\[, abia cobor`t peste fruntea aplecat[ a
p[durii din apropiere. Un om, atacat de sim\[minte
potrivnice, un ins care a m`ncat din rodul pomului,
]nc[rcat cu binele =i r[ul din jur, a=a p[rea b[rbatul, lipit
de carnea tare =i cald[ a fetei de l`ng[ el, pe care o
str`ngea ]n bra\e, ]nf[=ur`ndu-se ]n p[rul ei lung, galben
ca =i prima lumin[ de diminea\[, intrat[ ]n dormitorul
lui de la ultimul etaj.
-+tii, i-a spus el spre diminea\[, eu am mai
aflat c`te ceva despre via\a pe care o ai, ]l cunosc pe
Oltei, mai repar c`teodat[ ma=ina ]n garajul ]n care
lucreaz[ el. C`nd bea o bere, el spune tot.
Ingrid l-a privit, somnoroas[, s-a ]ntors spre
el, a a=ezat un picior peste genunchii lui =i, ]ntr-o
secund[, imaginea zilei care venea ]n povestea ei s-a
desf[cut, despicat[ ]n dou[.
-Mai vreau, a zis ea, ridic`ndu-se toat[, peste
trupul gol al b[rbatului.
48
 Dup[ o vreme, ]nc[perea a r[sunat de
strig[tul fetei, pierise cu totul ]ntre bra\ele b[rbatului, se
ag[\ase cu toat[ for\a m`inilor de umerii lui =i au r[mas
lipi\i, ]ntr-un v`rtej pe care niciodat[, mai t`rziu, Ingrid
nu l-a mai sim\it.
-Nevasta mea e plecat[ de o jum[tate de an ]n
Italia, i-a spus el ]n buc[t[rie, cu cea=ca de cafea ]n fa\[.
-Mi-ai mai zis, a continuat, de pe scaunul ei,
fata.
-Tu po\i s[ vii oric`nd la mine, dar s[ nu
vorbe=ti cu colegii t[i, ar putea s[ m[ dea afar[ din
=coal[. Ce crezi, a mai zis, pot s[ m[ =i aresteze, fiindc[
e=ti minor[.
- Precis, a z`mbit Ingrid. Cui crezi tu c[-i
pas[ de mine?
De aici, din diminea\a de martie, scufundat[
]ntr-o z[pad[ uria=[, c[zut[ zile ]ntregi peste ora=, a
]nceput s[ crape, din toate col\urile lui, trupul t`n[r al
unei fete frumoase, cu p[rul lung, at`rn`ndu-i p`n[
dincolo de coapse, cu s`nii str[lucind sub lumina
dimine\ii, ca dou[ buc[\i de nori mici, ataca\i de
r[s[ritul unei zile albe.
Venea des ]n apartamentul de la etajul patru,
Manole o primea de fiecare dat[, era bl`nd =i tandru,
Ingrid ]nv[\a mereu altceva =i ]n\elegea, prea repede,
cum se zv`rcolesc ]n lume p[catele. Ea s-ar uita ur`t la
mine, dac[ ar putea s[ citeasc[ despre felul ]n care ]i
descriu tinere\ea, p`n[ la urm[, aceast[ structur[
elaborat[, auzi drace, cu luciditate e rece =i tremurat[.
Stau ]ntr-un col\ al camerei, =i-mi v[d personajul
r[stignit sub arcuirile tot mai energice ale domnului
maistru Manole, b[rbat t`n[r, cu nevasta plecat[ la
munc[ ]n Italia. El intr[ =i iese, intr[ =i iese ]n carnea
fraged[ a fetei despre care scriu, iar eu ]ntreb, pentru cel
care cite=te acum, dac[ exist[ ]n lume imagine mai
]nc`nt[toare dec`t o femeie ]nalt[, frumoas[, care se
dezbrac[ ]ncet, alene, cu g`ndul aiurea, z`mbind unei
a=tept[ri =i unei amintiri. }ntre timp, b[rbatul de l`ng[
ea, f[r[ chip, ]=i lipe=te ochii umfla\i de fiecare bucat[
de piele m[t[soas[ =i roz[, ca un trunchi de copac umed,
sub roua dimine\ii. B[tr`nul, al c[rui glas mi-a r[mas ]n
minte, spunea c[ mersul femeii e ceva unic =i cople=itor
]n univers. M[ uit la fat[, acum c`t mai e t`n[r[, iar
picioarele ei ]n\eap[ aerul ]nc[perii, sub p`ntecul ei
sticlesc minuni ]ncondeiate, ca de s[rb[toare. Cine, mai
]ntreb eu, cu privirea lipit[ de s`nii rotunzi =i tari, pe
care Manole ]i str`nge ]n palme, tulburat de mireasma
lor, cine se m`ntuie cu adev[rat =i care e pragul vie\ii =i
al mor\ii, ce dor cotropitor ne \ine, ]n fa\[, ziua de
m`ine? R[mas[ singur[, ]n patul pe care ]ncepuse s[-l
cunoasc[, dup[ fiecare dintre arcuirile lui, Ingrid
adormise. S[ prive=ti jocul nebun din preajma ta =i s[
construie=ti o poveste, a=a \i-a= mai spune, dar ]n camera
mic[ a intrat b[rbatul care-o ]nva\[, ]n serile de
prim[var[, mersul pe s`rm[.
-Nu \i-e ru=ine, ai ajuns o stricat[, i-a strigat
mama, ]ntr-una dintre dimine\ile moroc[noase din casa
lor, c`nd Ingrid se ]ntorsese din bra\ele goale ale lui
Manole.
-Ru=ine, morm[ia =i Oltei, mahmur, sprijinit
cu coatele de masa din sufragerie.
Ingrid i-a fixat, pe am`ndoi, cu privirea, s-a
prins de tocul u=ii =i a ]nceput s[ vorbeasc[, a=ez`nd
fiecare cuv`nt ]ntre locul pe care r[m[sese =i canapeaua
de pe care cei doi nu ]ndr[zneau s[ se ridice.
-Bine, mam[, a zis, tu ]mi spui mie despre
ru=ine? Ai umplut casa cu neispr[vi\ii t[i, te-ai culcat cu
ei, beat[ sau treaz[, pe unde ai apucat, f[r[ s[-\i pese de
49
mine. Apoi l-ai adus pe ]mpu\itul de l`ng[ tine, cu
mirosul lui de ciorapi nesp[la\i.
-F[, a zbierat Oltei, ]\i trag o lab[ de te ia
mama dracului
-S[-i tragi m[-tii, sc`rbosule Vrei s[-i
povestesc be\ivei de mama cum ai intrat ]n baie peste
mine, cum \i-ai desf[cut chilo\ii jego=i =i ai vrut s[ te
urci ]n cad[, l`ng[ mine? Noroc c[ erai mort de beat =i
ai adormit pe veceu, dup[ ce \i-am dat un br`nci. L-ai
g[sit acolo, mam[, f[cuse pe el, sta cu picioarele ]n
b[ltoaca de pe podea...
S-a f[cut lini=te ]n cas[. Mama a ]ncremenit,
cu privirile spre fata ei =i a ]nceput s[ pl`ng[, scotea
ni=te sunete ciudate, ca un miorl[it de pisic[ bolnav[.
Oltei s-a ridicat =i a intrat ]n dormitor, tr[g`nd u=a dup[
el. Decolorat[ de orice urm[ de uimire, Ingrid =i-a luat
haina =i geanta, aruncat[ ]n hol, a plecat spre ie=ire,
ap[s`nd greu clan\a ruginit[.
<Sf`r=it de iunie, 1994 Am ]mplinit 17 ani
=i a venit vacan\a. Am trecut ]n clasa a XI-a, de=i n-am
]nv[\at nimic, de mult[ vreme. Nici profesorii no=tri nu
au chef de =coal[, au lefuri mici, ne cert[m cu ei, pe
unii am mai avea un pic =i i-am lua la b[taie. M[ v[d
mereu cu Manole, dorm mai mult la el acas[. M-am
]mprietenit cu Ramona, e fat[ bun[, de=i to\i =tiu c[ e
curvi=tin[ veche, a=a zic b[ie\ii. S-a culcat =i ea cu
Manole, de c`teva ori, m[ pune s[-i povestesc cum
facem noi, c`nd vin direct de la el, la =coal[. L-am pus
la punct =i pe Silviu, ]ncepuse s[ vorbeasc[ ur`t. Se
mut[, din toamn[, la alt liceu. }n ultimele zile de =coal[
nici n-a mai venit. De vreo c`teva zile m[ tot ]ntreb
dac[ nu cumva am r[mas gravid[.>
A ]mplinit 17 ani =i a terminat =coala, trec`nd
f[r[ probleme clasa, f[r[ s[ mai ]nve\e. P`n[ =i
profesorii umblau chinui\i pe l`ng[ ei, cu salariile lor de
mizerie, ]mb[tr`nind mai repede dec`t ]nainte.
-Eu, i-a zis Manole ]ntr-o sear[, o s[ plec la
munc[, ]n Italia, mi-a g[sit nevast[-mea ceva de lucru.
-+i te mai ]ntorci? a ]ntrebat Ingrid.
-Nu =tiu, s[ vedem cum e acolo, i-a r[spuns
el, privind-o absent, pot s[-mi iau un an concediu f[r[
plat[ de la =coal[.
Ea nu p[rea s[ sufere, privea deja cu
deta=area unei alte v`rste lucrurile. Uimit, b[rbatul
observa, de la o noapte la alta, cum ]nv[\a Ingrid
lucrurile noi, o experien\[ venit[ de nic[ieri ]l
surprindea =i pe el, l[s`ndu-l, adesea, f[r[ grai. De cele
mai multe ori, fata de l`ng[ el nu zicea nimic, p`n[ =i
vorbele frumoase le sc[pase din m`n[. Pe foaia mea de
h`rtie stau s[ sar[ literele, le-am aranjat prost, fata
r[stignit[ peste pernele mari din dormitorul lui Manole
nu e dec`t un fel de cioar[, cronc[nind a foame. Nu se
poate sc[pa de asediul frazelor care urmeaz[ s[ apar[,
domnul maistru st[ la coad[, cu umbra lui, cu pantalonii
]n vine =i c[ma=a descheiat[, iar fata ]l cheam[, cu
degetul ]ndoit, ca o t`rf[ adev[rat[, dar mic[.
-Fat[, i-a zis ]ntr-o zi Ramona, noua prieten[
=i coleg[ de banc[, grasul de Silviu te cam vorbe=te de
r[u, l-am auzit =i eu.
-D[-l naibii, ce poate s[ spun[?
-Le zicea boilor din clas[ c[ te culci cu
jum[tate de cartier, lua\i-o, b[ =i voi, eu m-am s[turat de
ea, nici nu mai =tiu de c`te ori am avut-o
I-a venit s[ r`d[, fiindc[ =i-a amintit seara de
la munte, carnea lui fle=c[it[, lip[ind zadarnic pe l`ng[
picioarele ei, nu se vedea nimic ]ntre picioarele lui
groase.
50
 -B[, t`mpitule, a strigat Ingrid ]n diminea\a
urm[toare
Erau ]n clas[, se apropia sf`r=itul anului =i
profesoara nu venise la or[. Silviu amu\ise, ]n fa\a
geamului, se f[cuse lini=te, deodat[, iar ceilal\i nici nu
mai mi=cau.
-Ce, m[, ai ajuns tu s[ vorbe=ti? a continuat
Ingrid. P[i, atunci spune, b[, dac[ ai ceva ]n pantaloni,
hai, arat[-ne dac[ e=ti marele b[rbat E=ti un impotent
gras, asta e=ti, au uitat s[-\i pun[ ceva ]n pantaloni,
atunci c`nd te-a luat m[-ta de la spital
Lini=tea a mai durat c`teva clipe, dup[ care
un r`s ]mpreunat, din multe g`tlejuri ]ntinse, a r[sunat ]n
clasa lor. Gr[sanul, b[iatul pe care Ingrid ]l v[zuse ca pe
un fel de prieten, a ie=it ]ncet pe u=[, ro=u la fa\[,
tremur`ndu-i picioarele, dar f[r[ s[ poat[ spune m[car
un cuv`nt. Nici n-a mai ap[rut, ]n pu\inele zile care mai
r[m[seser[, p`n[ la sf`r=itul anului =i ]n toamna
urm[toare s-a =i mutat la alt liceu.
-Ce faci disear[? a ]ntrebat-o Ramona.
-Nu =tiu, i-a r[spuns, dar de ce m[ ]ntrebi?
-Vino pe la mine, stau aproape, ]n blocurile
de l`ng[ cimitir.
Ingrid =tia, p[rin\ii Ramonei erau pleca\i la
munc[, ]n Spania, ea r[m[sese doar cu bunica, numai c[
baba sta mai mult la \ar[. Repetase clasa a zecea, dar
nu-=i f[cea nicio problem[, to\i =tiau c[ Ramona se
]ntindea, prin =coal[, cu b[ie\ii din clasele mai mari, unii
ziceau c[ se culc[ =i pe bani, la ea acas[.
-Bine, a zis Ingrid, vin, dar mai spre sear[,
azi o duc pe bunica mea, de la \ar[, la spital.
-Te a=tept, i-a mai spus Ramona, scriindu-i
pe o h`rtie adresa ei.
N-a putut s[ se duc[, bunica a a=teptat o
mul\ime la spital =i, p`n[ la urm[, au internat-o, iar
Ingrid a stat cu ea p`n[ t`rziu. A ajuns acas[ la Ramona
]n prima s[pt[m`n[ de vacan\[, i-a pl[cut la ea, de cum
a intrat pe u=[. P[rin\ii lucrau de doi ani ]n Spania,
apartamentul era plin de mobil[ nou[ =i aparate scumpe,
un televizor mare era pus pe un perete al sufrageriei,
Ingrid nici nu mai v[zuse ceva asem[n[tor p`n[ atunci.
Au m`ncat am`ndou[, Ramona a adus =i un lichior
verde, au vorbit, de=i Ingrid mai mult asculta.
-Spune-mi, a zis gazda la un moment dat, tu
te-ai m-ai culcat cu altcineva, ]n afar[ de maistrul
nostru ?
-Nu, i-a r[spuns Ingrid repede.
-Se vorbea prin clas[, te-a v[zut unul c`nd
intrai ]n blocul lui Manole.
-M[ doare-n cot, pot s[ spun[ ce vor.
-Eu, a zis Ramona, am mul\i la activ, dar ]mi
place, s[ =tii. Am f[cut-o de multe ori =i pe bani, s[
pl[teasc[, nu?
Ramona era solid[, avea un fund cam mare =i
picioare scurte, dar chipul ei copil[ros arunca spre
b[rba\ii din jur priviri lipicioase, ca un magnet, ea
vorbea rar, scotea greu cuvintele din gur[, deseori
g`ndurile ]i r[m`neau ]n urm[ =i uita s[-=i termine
vorbele. Profesorii o cam luau peste picior, de=i Ramona
nu era cu mult diferit[ de restul colegilor ei, scufunda\i
]n liceul cu miros de mucegai.
-Ce zici, a ]ntrebat-o Ramona, punem de-un
chef s`mb[t[?
-Cu cine?
-G[sesc eu, am doi tipi mi=to, sunt =i plini de
bani. Dar sunt de ga=c[
51
 -Fat[, a mai zis Ingrid, vreau s[ te ]ntreb
ceva, n-am cu cine s[ vorbesc. Au trecut aproape trei
s[pt[m`ni =i nu mi-a venit, =tii tu
-Aoleu, te pomene=ti c[ e=ti gravid[S[
vorbe=ti cu Manole, d[-l naibii, trebuie s[ te ajute. N-ai
luat nimic, c`nd te-ai culcat cu el?
-Nu, a zis ea, ce s[ iau?
-Las[ c[-\i spun eu, acum alta e problema ta.
A fost la Manole chiar ]n seara aceea, l-a
g[sit greu, umbla dup[ ni=te acte, pentru plecarea la
munc[.
-Nu-i nimic, i-a zis el, mai a=teapt[ pu\in, ca
s[ fim siguri. Te ajut eu, o rezolv[m.
Era gr[bit, trebuia s[ mai mearg[ undeva, tot
pentru actele de plecare, iar fata n-a stat prea mult, a
sunat-o pe Ramona =i i-a spus c[ va veni s`mb[t[.
Bunica ie=ise din spital, a mai stat dou[ zile la ele ]n
cas[, Oltei n-a ap[rut deloc ]n apartament. A dus-o ea
pe bunica, dar n-a r[mas dec`t p`n[ a doua zi.
-S[ vii, maic[, ]n vacan\[, te a=tept
-Vin, bunico, mai stau vreo dou[ s[pt[m`ni =i
vin la tine.
}n z[pu=eala care se ]ntinsese peste oameni,
Ingrid mergea pe un drum pe care n-o mai urma dec`t
propria ei umbr[. Auzea, cum se spune, lini=tea
p[trunz`nd p`n[ =i-n piatra cea mai tare. De ce-ar trebui
s[ g`ndim c[ via\a e trec[toare, mai ales dac[ se vede
cum \`=ne=te fulgerul =i cum lumineaz[ soarele peste
frunzele noi ale p[durii?
Via\a eiO luntre ]nn[molit[ ]ntr-un
pustiu Str[b[tea drumul cu o lum`nare ]n m`n[, stins[
=i ea de mult[ vreme. Ar fi apucat-o pe c[rarea din fa\[,
singur[, ca un animal mic, r[t[cit =i umilit de v`ntul
albicios al serii. Ce jalnic e s[ =tii s[ scrii, ]=i spunea
Ingrid, cu caietul ei ]n fa\[, r[sfoind paginile vechi, ca
pe un album de fotografii lipite una l`ng[ alta. Disp[rea,
dup[ col\ul str[zii, ultimul ei z`mbet.
6. <10 iulie 1994 N-am mai plecat la
bunica, poate c[ m[ duc luna viitoare. Am fost, aproape
]n fiecare sear[, la Ramona, au venit cei doi b[ie\i pe
care-i cuno=tea ea, i-am schimbat ]ntre noi, e altfel
dec`t credeam, cu Manole. Unul dintre ei, Robert, e
tare de tot, cel[lalt d[ mai mult din gur[. Ne-au dat =i
bani, Robert mi-a adus o pereche de blugi, cump[ra\i de
el din Germania. Am mai fost =i pe la Manole, dar mai
rar, el p[rea surprins de ceea ce am ]nv[\at, ]ntre timp,
s[ fac. Cum m[ descurc? Sunt gravid[ =i Manole pleac[
]n Italia. M-am ]ntrebat ]n fiecare zi, noroc cu Ramona,
m-a dus ea la doctor. M-a durut, mi-a fost fric[, dar
acum m[ simt bine. Era posibil s[ fac un copil, nu pot
s[ cred, m[ uit mereu, ]n baie, la propriul meu corp =i
mi se pare c[ e al altcuiva.>
-Ce-ai face, a ]ntrebat Ingrid, dac[ ar trebui
s[-\i iei via\a de la cap[t?
-Ce \i-a venit? s-a mirat Ramona.
-Nimic, a= vrea doar s[ =tiu
-Cred, i-a zis cealalt[, c[ n-a= mai tr[i-o la
fel.
-De ce?
-Pentru c[ via\a mea a fost nasoal[.
-Dar ai avut =i bucurii, a mai zis Ingrid. V[d
c[ nu-\i lipse=te nimic, nu te bate nimeni la cap.
-Bucurii? Poate, dar nu prea mi le amintesc.
Nu-mi lipse=te nimic, abia a=tept bomb[nelile bunicii, ai
mei m[ sun[ des, dar nu prea avem ce s[ vorbim. Ce =tii
tu?
52
 -+tiu, i-a zis Ingrid, mai trebuie s[ =i ]nduri
c`te ceva, ca s[ fii fericit, a=a ]mi spune bunica mea, de
la \ar[, c`nd m[ mai pl`ng de una, de alta
Ele dou[, ]n apartamentul Ramonei, a=teptau
s[ vin[ cei doi tineri, pe care ]i chemase gazda.
Nelini=tit[, Ingrid se uita spre u=[, p`n[ la urm[, dintre
virtu\i, principala este curajul, ea ]n\elegea c[ omul nu e
altceva dec`t o p[timire inutil[, ]n=ira ]n minte cuvinte
lungi, suferin\[, chin, goliciune, fiindc[ ]=i luase via\a ]n
m`ini, tremur`nd. }n m`ini? Dac[ ar trebuie s[ o
spunem cu adev[rat, mai degrab[ ]ntre picioare
B[ie\ii au intrat veseli, cu pungi mari, din
care sticlele lungi se ciocneau ]ntre ele, Ingrid aflase c[
sunt din cartierul lor, erau am`ndoi ]nsura\i, cu neveste
cam ur`te =i cam grase, zicea Ramona, cu doi copii mici
acas[. Aduceau din Germania ma=ini vechi, aveau bani,
dar, mai spunea Ramona, sunt de ga=c[, fat[
Spre miezul nop\ii s-au schimbat perechile,
Ingrid a ajuns ]n dormitor cu b[iatul mai ]nalt =i mai
slab, Robert. Avea m`inile lungi, at`rnau cumva pe
l`ng[ corpul lui, ]nc`t aveai impresia c[ pot ajunge p`n[
la genunchi. Ce cel[lalt, Ingrid nu sim\ise mai nimic,
g`f`ise peste ea de c`teva ori, b[use =i prea mult =i
adormise repede, vorbind pu\in =i c[sc`nd des. Cu
Manole era altfel, fata se uita la b[iatul care sfor[ia
al[turi, sub burt[ ]i at`rnau dungi de gr[sime, avea un
g`t scurt, capul p[rea c[ se sprijin[ direct pe umeri.
-Sunt fr`nt, am condus toat[ noaptea, a mai
zis, deschiz`nd ochii, pu\in, uit`ndu-se la fata de l`ng[
el.
Dincolo, ]n cealalt[ camer[, Ramona chi\[ia,
=uiera, striga cu vocea ei groas[, Ingrid o mai auzise
f[c`nd la fel, la munte, cu Manole ]n camera din caban[.
Chiar =i patul se mi=ca de-a lungul parchetului, nu se
]n\elegeau cuvintele Ramonei, doar miorl[itul i se
strecura pe sub u=[, p`n[ ]n urechile celeilalte fete.
-Scoal[-te, a mi=cat-o de um[r, dincolo de
miezul nop\ii, Ramona.
-Nu dorm, i-a r[spuns Ingrid, ce vrei?
-Du-te dincolo, facem schimb, las[-m[ pe
mine cu dolofanul de Claudiu.
Robert, b[iatul ]nalt =i slab, i-a f[cut loc
al[turi, a tras-o, pu\in cam adormit, l`ng[ el, spre
mijlocul patului =i i-a scos tricoul lung, pe care i-l
]mprumutase Ramona.
-S[ nu m[ spui, a zis el, numai la tine m[
g`ndeam, e=ti beton
-Vezi, a r[spuns Ingrid, poate afl[ Ramona
-Nu-i spunem, a r`s Robert, prinz`nd-o ]ntre
bra\ele mari, mu=c`ndu-i domol buzele, ea sim\ind cum
se str`ng m`inile lui ]ntre picioarele goale.
A r[mas aproape f[r[ suflare, cu Manole
fusese altfel, se obi=nuise, era r[bd[tor, o lua
]ntotdeauna ]ncet, abia ]l sim\ea deasupra ei cum se
mi=ca rar =i f[r[ patim[. Lunganul de l`ng[ ea, ]ns[, =i-a
]nfipt m`inile ]n s`nii ei, a tras-o smucit spre el =i a
intrat cu for\[ ]ntre picioarele fetei, avea impresia c[ se
d[r`m[ tavanul, patul s[lta, ca un arc ]ntins prea tare,
Ingrid ]ncerca s[ nu scoat[ niciun sunet =i-=i mu=ca
buzele, sim\ind cum ]i intr[ din\ii ]n carnea moale. A
pierdut =irul mi=c[rilor lui, a \inut-o mai bine de o
jum[tate de or[. Numai r[d[cinile arborilor se mai
dezgoleau f[r[ ru=ine Trupul ei gol nu avea, pentru
b[rbatul de al[turi, nici m[car sclipirea unui ochi de
animal r[t[cit. Izbituri de cu\it se auzeau, ]n
apartamentul de deasupra, ea le num[ra ]n ritmul
g`f`iturilor azv`rlite de b[rbatul t`n[r, spre pere\ii albi,
53
el o luase mult ]nainte, gr[bit =i acru. Pe duc[, vara
=ov[ia l`ng[ cimitirul din apropiere.
-Uite, i-a ar[tat Ramona spre pr`nz, c`nd s-a
trezit, sunt ai t[i
Dou[ h`rtii mototolite erau l`ng[ perna ei,
primii bani din cei mul\i care vor urma, r[spl[teau
carnea ei sf`rtecat[ de lunganul cu nevast[ ur`t[ =i copil
de c`teva luni, acas[. El =i turme ]ntregi de b[rba\i
nes[tui vor trece prin c[ldura sau r[ceala trupului fetei,
pe c`mpia ]n care nu va mai mi=ca nici m[car un fir
r[t[cit de iarb[ semea\[. Cineva mai tr[ia pe acolo, prin
peretele de p`cl[ se z[rea umbra soarelui, plictisit[ =i ea.
Venise vremea s[ mearg[ s[ priveasc[ luna,
p`n[ c`nd picioarele i se vor t[ia de tot, mu=cate ]n zeci
de locuri de din\ii caria\i ai clien\ilor gr[bi\i. C`nd s-a
]ntors acas[, dup[-amiaza, ]n sufrageria atacat[ de
z[pu=eal[, a salutat-o pe=tele de sticl[, adormit pe
televizor. }n glastra nesp[lat[ se ofilise, de sete, o floare.
A vomitat, de mai multe ori, p`n[ seara, era sigur[ c[ e
gravid[. L-a c[utat pe Manole, dar l-a g[sit abia peste
dou[ zile. El se preg[tea s[ plece ]n Italia, la nevast[,
avea de g`nd s[ r[m`n[ acolo, la munc[.
-Ai aici ni=te bani, i-a zis, vezi =i tu cum te
descurci, vorbe=te cu Ramona, ea trebuie s[ =tie
-Dar mi-e fric[, i-a spus fata.
-Te cred, dar eu chiar trebuie s[ plec
duminic[, am aici biletele de avion, cump[rate.
I le-a ar[tat, Ingrid nu p[rea chiar nelini=tit[,
se a=ezase peste ochii ei umbra care, cu timpul, va
acoperi, r[sucit[, amintirea. A r[mas la Manole ]n
noaptea aceea, a fost ultima, sim\ea c[ nu-l va mai
vedea niciodat[, dar nu prea-i p[sa. Au f[cut dragoste de
mai multe ori, p`n[ diminea\a, ]n ]mbr[\i=[rile lui
Manole punea un semn de adio, a =i l[crimat la sf`r=it, ]i
pl[cea fata care ]ncepuse, cu el, drumul nesf`r=itelor
am[giri. Ingrid devenise femeie sub ochii lui, ]nv[\ase
repede arta unei ]mperecheri pasionate, b[rbatul din el
urca printre colinele dezgolite, cu privirea larg ag[\at[
de pielea str[lucitoare a animalului t`n[r, devor`ndu-=i
prada, cu un instinct venit dintr-o memorie ]nn[scut[.
Ultima dat[, ie=ise soarele deja, Manole a r[mas ag[\at
de trupul cald al fetei, n-ar mai fi ie=it din el, nici Ingrid
nu se mai mi=ca, de parc[ t[cerea ]ntreag[ se lungise pe
l`ng[ patul cu a=ternuturile mototolite.
-Ajut[-m[, i-a zis Ramonei, a doua zi. Mergi
cu mine la doctor?
-Nu te speria, i-a spus prietena, eu am f[cut
dou[ avorturi, doare, dar trece.
A dus-o ]ntr-un ora= mic, la vreo treizeci de
kilometri dep[rtare. Au cobor`t din tren de diminea\[,
abia r[s[rise soarele, Ingrid era palid[, cu toate c[
]ncerca s[ arate c[ nu-i este team[.
-Unde pleci? o ]ntrebase mama, v[z`nd c[ se
sculase at`t de devreme. Te duci la \ar[?
-Nu, i-a r[spuns, la \ar[ m[ duc s[pt[m`na
viitoare. Are o treab[ cu mine Ramona, ne vedem
]nainte de =apte.
Nu mai comunicau deloc, mama renun\ase s[
o ]ntrebe prea multe, doar Oltei mai bomb[nea
c`teodat[, dar nu era b[gat ]n seam[.
-Dac[ nu ne prime=te? a ]ntrebat Ingrid,
merg`nd al[turi de cealalt[, pe str[zile pline de gropi ale
ora=ului adormit.
-Stai lin=tit[, te-am ]nscris eu, avem
programare pentru ora opt.
Ramona =tia locul, trecuse de dou[ ori pe
acolo, era la parterul unui bloc jupuit, ]nconjurat de
c`teva c[mine de nefamili=ti, la geamurile c[rora
54
at`rnau rufe puse la uscat =i plase cu ceap[ =i cartofi, iar
pe spa\iile noroioase de l`ng[ ziduri z[ceau mun\i de
gunoaie =i resturi de toate felurile.
-Mam[, ce pute, a zis Ingrid, acoperindu-=i
nasul cu o batist[.
Au stat peste o or[ ]n buc[t[ria ]ngust[,
transformat[ ]n sal[ de a=teptare, venise doar asistenta,
b[tr`n[ =i cr[c[nat[, fetele se uitau la fundul ei uria=,
avea parc[ un butoi ag[\at de picioare. Ramona ar fi vrut
s[ z`mbeasc[, dar era nedumerit[ de m`na cu care
Ingrid o str`ngea, sim\ea cum tremur[, se mi=ca =i
canapeaua de vinilin pe care se a=ezaser[ am`ndou[.
A intrat doctorul, era =i el tot b[tr`n =i slab,
un cap mic ie=ea de sub gulerul halatului =i o pereche de
ochelari cu lentile foarte mari ]i acoperea jum[tate de
fa\[.
-Am`ndou[? le-a ]ntrebat el, din u=[.
-Nu, doar ea, domn doctor, a zis Ramona.
-Hai, a mai spus, ]ntinz`nd m`na spre Ingrid.
S-a strecurat pe l`ng[ doctor, i s-a p[rut c[
m`na lui s-a plimbat, din u=[, pe l`ng[ pieptul ei, dar era
mult prea speriat[ ca s[ mai ]n\eleag[ altceva dec`t frica
]ntins[ peste cr[p[turile pardoselii pe care c[lca.
-Dezbrac[-te, i-a zis, las[ pe tine numai
tricoul =i a=az[-te ]n patul din col\, deocamdat[.
I-a f[cut o injec\ie, Ingrid r[m[sese goal[ pe
pat, iar doctorul scria ceva la biroul lui, =ubred =i cu
urme vagi de vopsea maronie. }l vedea cum o prive=te,
ascuns ]n spatele ochelarilor cu lentile colorate =i mari,
un ]nceput de revolt[, mai sub\ire chiar =i dec`t frica, a
cuprins-o pe fata care mai avea, ]nc[, o urm[ de suflet.
S-a ]ntors cu fa\a spre el, a desf[cut picioarele, ca o
provocare, tricoul i se tr[sese ]n sus, l[s`nd s`nii goi s[
]mpung[ aerul acru din cabinet. Un fir de saliv[ i se
scurgea doctorului printre buzele costelive, iar Ingrid se
mi=ca a=a cum v[zuse, ]ntr-un film, o actri\[ care forfeca
picioarele ]ntr-un fotoliu, sub lumina camerei de filmat.
Sus =i jos, ca ]ntr-un joc desenat pe ecran, se mi=ca
nodul din g`tul doctorului, care v[zuse destule ]n via\a
lui, dar nu-=i amintea ceva asem[n[tor.
-Treci, i-a zis, pe masa din mijloc
A a=ezat-o el, i-a pus picioarele pe supor\ii
din metal, ea sta s[ zboare, f`lf`ind calm din aripi, iar
doctorul s-a n[pustit cu uneltele lui, a=a i s-a p[rut fetei.
A m[cel[rit-o cu pricepere de om b[tr`n, intrase =i
asistenta cea ur`t[, care sprijinea lope\ile =i mistriile
delicate, pe care doctorul le folosea.
-C`\i ani ai? a ]ntrebat-o femeia, ]n timp ce
doctorul continua s[ umble ]ntre picioarele ei.
-Aproape nou[sprezece, a min\it ea.
-Nu te-a ]nv[\at nimeni s[ te p[ze=ti, doar
sunt at`tea lucruri pe care ai putea s[ le faci?
Nu i-a r[spuns, Ramona ]i spusese c`te ceva,
numai c[ vizitele dese la Manole, ]n dormitorul lui de
b[rbat uitat de nevast[, se adunaser[, iar Ingrid nu
crezuse c[ i se poate ]nt`mpla s[ r[m`n[ gravid[. O
durea, sim\ea cu\ite lungi scormonind ]n carnea ei, dar
n-a mai scos nicio vorb[.
-Gata, a spus doctorul, mai stai o or[, dou[ ]n
camera cealalt[ =i pute\i s[ pleca\i, prinde\i trenul de
amiaz[.
Se ]nal\[ monumente mor\ilor, dar unde-i
via\a, p[rea s[ se ]ntrebe Ingrid, privind din tren casele
pr[p[dite =i cur\ile pline de b[legar =i noroi, dup[ ultima
ploaie, din seara trecut[. N-o s[ ]ntrebe nimeni despre
m`inile doctorului, folosind cu pricepere lingurile lui de
o\el, toate se ofileau ]n preajma ei, doar str[zile ]nguste
55
ale ora=ului plin de oameni =i felinare ro=ii, ag[\ate
peste tot, i-au mai r[mas ]n minte.
-Eu o s[ plec o s[pt[m`n[, poate dou[, la
bunica, i-am promis, i-a spus Ramonei, merg`nd ]ncet
spre cartierul lor.
Se sim\ea r[u, sf`rtecat[ de cu\itele lungi, pe
sub p`ntecul ]n care me=terise doctorul, dar mergea
al[turi de Ramona, f[r[ s[ se vaite, nici nu c[uta
marginea drumului, privind ]nainte indiferent[.
-Bine, i-a zis cealalt[, dar s[ nu stai prea
mult, avem ni=te aranjamente.
-Avem clien\i? a ]ntrebat Ingrid, glumind
oarecum.
-D[-i dracu de pro=ti, a vorbit Ramona
r[gu=it, travers`nd am`ndou[ strada, s[ le lu[m banii.
Acas[ a dormit mult, nu s-a dat jos din pat
p`n[ spre pr`nz, a visat animale ciudate, pip[indu-i cu
ghearele lor pielea plin[ de r[ni, l[sau dungi groase prin
carnea ei, iar dintr-un turn aplecat spre mare striga ceva
un b[tr`n cu p[r alb =i lung, cu o voce r[gu=it[. C`nd s-a
trezit, intrase ]n hol mama, urmat[ de Oltei, ca un c[\el
chior, mi=c`nd anemic din coad[.
<28 august 1994 Robert =i Claudiu ne-au
dus la mare, am stat o s[pt[m`n[, ne-am culcat cu ei
chiar =i pe nisip, noaptea, ne-au prins ni=te poli\i=ti
tineri, acolo. I-am rezolvat =i pe ei, merg toate de la
sine. Mama nu-mi mai spune nimic, =tiu de la Oltei c[ a
aflat c`te ceva, de la mama lui Silviu, de la ea de la
serviciu. Chiar nu-mi pas[, ]n cur`nd ]ncep clasa a XI-a
=i m[ apropii de 18 ani. Ramona face injec\ii, s-a
]mboln[vit, =tie =i de la cine, noroc c[ s-a ]nt`mplat
dup[ ce ne-am ]ntors de la mare, asta ]mi mai trebuia =i
mie Manole nu se mai ]ntoarce. De c`teva zile Oltei
m[ prive=te cam ciudat, ]ntr-o sear[, c`nd mama nu
venise ]nc[ de la serviciu, l-am sim\it c[ era gata s[
intre peste mine ]n baie. N-a f[cut-o, dar c`t va mai
dura?>
A stat pu\in la bunica, b[tr`na o iscodea toat[
ziua, p[rea s[ ]n\eleag[ ce se ]nt`mpl[ cu nepoata ei.
Ingrid s-a mai sim\it r[u c`teva zile, nu-=i g[sea locul,
pierise tot aerul de vacan\[, pe care-l respira ]nainte, ]n
casa veche, cu miros de munte cobor`t p`n[ sub
geamurile mici, ]nc[rcate cu florile pe care bunica le uda
]n fiecare sear[.
Ce face omul, atunci c`nd simte c[ nu poate
merge mai departe, at`t era tot ceea ce p[rea s[ se mai
]ntrebe fata, seara, pe prispa casei ]nv[luit[ ]n r[coarea
adus[ de p[durea din apropiere. Dac[ ea se ]ntreba
astfel, oricine se poate ]ndoi, e greu s[ cau\i un suflet
]ntr-o mla=tin[, din care mirosurile grele se adun[ peste
amintirile obosite =i ele. Nu era o ]ntrebare pentru ea, ar
fi vrut s[-=i spun[, dar Ingrid vedea cum o privesc
ceilal\i, cum o m[surau cu ochi prelungi, se a=tepta s[ le
vad[ m`inile ]ntinse, apuc`nd-o de bra\e, de picioare, de
s`nii tot mai rotunzi =i mai tari.
-Auzi, mamaie, a ]ntrebat Ingrid ]ntr-una din
seri, ]n timp ce bunica a=eza ceva ]ntr-un co=, crezi c[
moartea e un lucru ve=nic?
-Cum adic[? s-a uitat b[tr`na, oprindu-se din
munca ei.
-Adic[, mai urmeaz[ ceva dup[ ea?
-P[i, daNe ducem to\i la El
-De unde =tii tu asta? a mai ]ntrebat fata.
-Mi-o fi spus cineva, mama =i bunica, mai
demult
+i cu sufletul, =i-a mai zis Ingrid, f[r[ s[
deschid[ cuvintele, ce se ]nt`mpl[? Care suflet, e numai
o poveste }nchidea ochii =i r[m`nea cu bra\ele
56
neacoperite, aplecate pe umerii pietrifica\i ai b[rbatului
g`f`ind ]n pielea =i carnea ei. Doar o pat[ de nori
]ntuneca urma viselor ei. Zadarnic ]ncerca s[ se a=eze pe
firul sub\ire de iarb[. }ntreaga noapte a vegheat pe
prispa casei, la marginea gr[dinii c`\iva cai trozneau din
copitele lor, ca un arsenal ]n poligonul de trageri, iar
coaja nucilor str[lucea, verde, ]n mirarea unei dimine\i
la care Ingrid, fata cea rea, nu mai ajungea dec`t cu
privirea pierdut[ =i alb[. Pribegea, cu numele ei cu tot,
prin aburul pe care caii de al[turi ]l aruncau, din n[rile
lor umflate.
S-a ]ntors ]n ora=, c[ldura adormise peste
oamenii blegi\i, r[t[cind pe str[zile arse, nici mama ei =i
nici Oltei nu mai aveau chef de b[utur[, era lini=te ]n
cas[. Ramona a mai f[cut rost de c`\iva clien\i, b[ie\i
din cartier, cu bani pu\ini =i plini de energie. De obicei,
erau destul de gr[bi\i, ]=i f[ceau treaba repede =i plecau
spre casele lor.
-Eu te =tiu de c`nd erai mic[, i-a zis unul,
]ntr-o sear[, l-am cunoscut =i pe nea Tudose, a mai spus.
-Da? a ]ntrebat Ingrid. Unde?
-A lucrat cu tata, la aceea=i unitate militar[.
Venea pe la voi, mai demult. Tu, a continuat b[iatul, de
c`nd faci asta?
-Ce-\i pas[, i-a zis Ingrid, a=tept`nd s[ se
]mbrace =i s[ plece, uit`ndu-se cum se caut[ ]n
buzunare, dup[ h`rtia mototolit[ pe care o scoase cu
greu.
B[iatul n-a mai ]ntrebat altceva, ]=i terminase
treaba, era bine f[cut =i cu pricepere, pentru v`rsta lui,
dar Ingrid ]ncepuse s[ ]nve\e cum se prive=te tavanul,
=tia fiecare dung[ din dormitorul Ramonei, aflase chiar
locul din care un arc sl[bit s[rea mereu, sub ap[sarea
oaspe\ilor f[r[ nume. Au mai fost =i al\ii, ]n zilele care
au urmat, ]ntr-o sear[ a intrat ]n sufragerie un b[rbat
trecut bine de cincizeci de ani, a vrut-o pe ea, i-a =i spus
c[ e gagic[ mi=to, a=a a zis, dar omul a pus-o numai s[
se dezbrace, =i-a plimbat m`inile butuc[noase peste tot
corpul ei, nu =i-a scos hainele de pe el, dup[ un timp fata
l-a v[zut cum d[ ochii peste cap, p[reau s[-i ias[ din
orbite, a oftat satisf[cut, a pus o h`rtie pe cap[tul mesei
=i a plecat gr[bit, morm[ind ceva ]n holul din fa\a
buc[t[riei. Ramona a ie=it din camera ei =i r`dea cu
poft[.
-Ei, i-a zis, te-a chinuit tare?
-Du-te naibii, i-a r[spuns Ingrid, m-am =i
speriat, puteai s[-mi spui, tu ]l cuno=ti
-E un ciudat, dar pl[te=te, vine de dou[ ori pe
lun[, o s[-\i ar[t odat[ unde lucreaz[, st[ la un birou =i
are vreo zece femei pe l`ng[ el. D[-l dracului, m-a
c[utat Robert azi diminea\[, luni plec[m cu ei la mare, a
mai spus Ramona.
Mamei i-a povestit c[ Ramona are o m[tu=[
=i a invitat-o =i pe ea la mare. A v[zut c[ nu o crede,
Oltei ]i sugerase ]ntr-o zi c[ mama ei =tie cu ce se ocup[,
dar nu e prea sigur[.
-Bine, i-a spus mama, dar eu nu am prea
mul\i bani s[-\i dau.
-Nu-mi trebuie, i-a r[spuns Ingrid, mai am
ceva, de la bunica, iar la mare nu ne cost[ nici dormitul,
nici m`ncarea.
Fetele au a=teptat, cu bagajele, l`ng[
autogar[, Robert =i Claudiu urmau s[ le ia de acolo, cu
o ma=in[. Ingrid nu mai v[zuse marea, mama ]i spusese
c[ au fost to\i trei, cu ea =i cu Tudose, c`nd avea doi ani,
dar nu-=i amintea nimic. B[ie\ii le-au dus la o gazd[,
]ntr-o cas[ mic[, foarte aproape de plaj[. A fost o
s[pt[m`n[ grea, am`ndoi aveau poft[ de distrac\ii,
57
c[ldura ]i umpluse de energie, nu dormeau aproape
deloc, noaptea le treceau de la unul la altul, bondocul de
Claudiu devenea cam violent, dup[ c`teva sticle, dar
Ramona =tia cum s[-l potoleasc[. }ntr-o noapte le-au dus
pe plaj[, au f[cut baie ]n apa care era destul de cald[ =i
s-au n[pustit pe ele, direct pe nisipul umed. De undeva,
de pe falez[, s-au auzit pa=i grei =i voci multe au ajuns
la urechile lor.
-Sunt poli\i=ti, b[, Robert, a zis Claudiu,
ridic`ndu-se de l`ng[ Ramona, gol =i speriat
-Ce facem, frate? a ]ntrebat Robert, fetele
r[m[seser[ ]ntinse pe nisip, n-au apucat nici m[car s[
trag[ spre ele prosoapele cu care veniser[.
-Sta\i a=a, nu mi=c[ nimeni
Cei patru poli\i=ti, tineri, au ajuns l`ng[ ei,
dar nu p[reau prea convin=i de semnul autorit[\ii lor
nocturne.
-Hopa, a zis unul dintre ei, ia uite ce aveam
aici
-Hai, =efu, a ]nceput Robert, tr[g`ndu-=i
pantalonii scur\i, pe care nu-i nimerea de loc, sunte\i =i
voi tineri
-Da, da, a mai zis altul, umfl`ndu-=i umerii,
echiparea =i mergem la sec\ie.
Pe drum, b[ie\ii s-au ]n\eles repede cu cei
patru poli\i=ti, au ajuns ]n spatele blocului f[r[ balcoane,
cu pere\ii jupui\i, ]n care erau caza\i. Aveau, sub sc[rile
exterioare, o u=[ mic[, au deschis-o cu o cheie =i au
intrat to\i ]n camera de pe hol, ]n care locuia unul dintre
ei. Fetele au muncit din greu, p`n[ spre diminea\[,
fiecare dintre ei a trecut, pe r`nd, pe la Ramona =i pe la
Ingrid, cam gr[bi\i =i, parc[, speria\i u=or, cu g`ndul c[
ar putea s[-i prind[ vreun =ef de-al lor. Au ajuns la
gazd[, sc`r\`ind din toate ]ncheieturile, Robert =i cel[lalt
se distrau ]n curte, ]i auzeau vorbind, cu sticlele de bere
al[turi.
-Le-au rupt, b[, domnii poli\ai.
-B[ie\i tineri =i cam st[tu\i Dar =i speria\i,
]\i dai seama dac[ ap[rea vreun barosan de-al lor
-Azi le l[s[m s[ se odihneasc[, au febr[
muscular[, a mai h[h[it unul dintre ei.
Ingrid a adormit, abia dac[ mai auzea fr`nturi
din ]njur[turile Ramonei, din patul de al[turi. Afar[,
Robert adormise =i el, cu capul pe mas[, bolborosind
ceva despre m`ncare =i bere.
La c`teva zile dup[ ce s-au ]ntors de la mare,
cei doi plecaser[ ]n Germania s[ mai aduc[ dou[ ma=ini
pentru afacerile lor, Ramona a le=inat ]n baie, era =i
Ingrid ]n apartamentul ei, o ajuta s[ fac[ ordine =i s[
spele ferestrele, fiindc[ p[rin\ii fetei se ]ntorceau ]n \ar[,
pentru o lun[.
-Precis m-am ]mboln[vit, i-a zis Ramona,
dup[ ce =i-a revenit, numai jigodia de \igan cu care
m-am culcat ]nainte de a pleca la mare e de vin[.
-Ce \igan? a ]ntrebat-o Ingrid.
-}l =tii =i tu, are aprozarul de la parter, ]n
balconul lui L-am refuzat de mai multe ori, dar am
avut nevoie de bani, m-a pl[tit bine t`mpitul. La sf`r=it
r`njea =i am sim\it o s[geat[ prin cap, mi-am zis, s[ =tii
c[ ]mpu\itul are vreo boal[.
-E=ti nebun[? a s[rit Ingrid de pe scaunul ei.
Dac[ ai luat ceva de la el, ]nseamn[ c[ ne-ai dat-o =i
nou[, geala\ii c`nd vin acas[ ne omoar[ ]n b[taie.
-Stai, fat[, a vorbit Ramona greu, ca de
obicei, poate nu e a=a
A fost, a doua zi, la doctor, avea doar un
]nceput de viroz[ =i Ingrid s-a lini=tit. Se apropia
septembrie, nu s-a mai v[zut prea des cu Ramona, s-au
58
]n\eles s[ a=tepte p`n[ pleac[ p[rin\ii ei ]napoi ]n
Spania, doar o dat[ a mai mers cu ea la asistenta pe care
o cuno=tea, ]n spatele blocului, Ramona ]=i f[cea acolo
injec\iile, care-i g[uriser[ fundul, cum zicea.
Sta ]n buc[t[rie =i se uita, nedumerit[, la
mama ei, se schimbase mult, ar[ta ca o femeie de
cinzeci =i ceva de ani, de=i nu ]mplinise nici patruzeci.
Parc[ bea mai pu\in, se vedea c[ e roas[ de boal[,
sl[bise =i ochii i se duseser[ ]n fundul capului. Oltei o
privea cu sil[, Ingrid ]l fixase pe sub marginea p[rului ei
lung, care-i acoperea fruntea, vedea moaca lui
pofticioas[, m[sur`ndu-i picioarele lungi, s`nii liberi,
sub tricoul care nu-i acoperea nici m[car buricul. Ingrid
se plimba cu tot corpul de-a latul mesei din buc[t[rie,
Oltei auzea cum se lovesc de t[blia lucioas[, ca dou[
mingi umflate, s`nii fetei, care se ]ntindea s[ apuce
bucata de p`ine sau farfuria cu m`ncare.
Schilodul de Oltei a ie=it repede din
buc[t[rie, i se umflaser[ pantalonii =i ]nghi\ea ]n sec,
morm[ind cuvinte numai de el ]n\elese. Apoi, ]ntr-o
diminea\[ Ingrid intrase ]n baie =i l[sase o margine a
geamului de la u=[ neacoperit[ cu prosopul, cum f[cea
de obicei. L-a v[zut pe Oltei, cu ochii lipi\i de gaura
mic[ a geamului, s-a ]ntors cu fa\a spre el, frec`ndu-se
cu s[pun =i mi=c`nd m`nerul du=ului, ]ntr-un fel de
dans, peste pielea biciuit[ de ap[. Dac[ mama nu ar fi
dormit al[turi, ]n camera ne]ngrijit[, b[rbatul ar fi
n[v[lit peste ea, dar Ingrid se sim\ea, ]nc[, ]n siguran\[.
Din visele ei, c`te au fost, nu mai r[m[seser[
dec`t ierburile uscate ale toamnei, ]nv[luind-o din toate
p[r\ile. A r[t[cit, cu g`ndul, ]n jurul plajei de peste var[,
p`n[ c`nd luna palid[ a c[zut =i ea ]n marginea apei
s[rate. Ca o cioar[ ur`cioas[ se a=ezase, peste
diminea\[, mersul ei gr[bit. Desprins[ de binele din
via\a celorlal\i, Ingrid z[cea ]n mijlocul patului,
sf`rtecat[ p`n[ ]n ad`ncurile trupului, al[turi c`nta
radioul deschis, vocea se m[rea de la un cuv`nt la altul,
se mi=cau geamurile la vibra\iile glasului din cutia de
plastic, dat[ la maxim, iar afar[, sub crengile groase ale
plopilor, stropi mari de ploaie c[deau ]n ritmul muzicii
r[gu=ite. }n privirile fetei, toate semnele ar[tau c[ ]nc[
mai tr[ie=te, orice animal mic, v[zut ziua, avea g`tul
ro=cat =i seme\, numai pielea ]ntins[ a umerilor ei sta s[
crape, sub ap[sarea b[rba\ilor, ]n=ira\i la ]nt`mplare ]n
memoria fetei, ]ntr-o cre=tere m[run\it[ de nop\ile al
c[ror num[r ]ncepuse s[-l piard[.
< 6 februarie 1995 N-am mai scris de mult
]n caietul meu. Merg rar la =coal[, noroc c[ nu se pun
toate absen\ele. Stau mai tot timpul la Ramona, mama
habar n-are c`nd dorm sau c`nd nu dorm acas[. A
ap[rut Turcu, Ramona zice c[ e pe=tele nostru. Ne
g[se=te de lucru, a=a spune el, aduce clien\i, am fost =i
noi ]n c`teva locuri, ]mp[r\im banii cu el. Acum vreo
s[pt[m`n[ a murit sora bunicii din partea mamei =i am
fost la \ar[. Am avut probleme cu poli\istul din cartier,
dar le-a rezolvat Turcu. Ar[t tot mai b[tr`n[, mi-au
ie=it ni=te pungi sub ochi, iar s`nii m[ dor foarte tare,
abia mai pot s[ dorm, c`nd ajung acas[. Dac[
ajung>
A mers, cu mama, la ]nmorm`ntarea m[tu=ii,
o sor[ a bunicii, care a z[cut mult[ vreme, p`n[ c`nd a
luat-o Dumnezeu, cum spunea, ]n autobuz, mama,
]ncerc`nd s[ lege c`teva vorbe cu fata ei, t[cut[ =i rece.
N-au mai putut s[ plece de acolo c`teva zile, c[zuse o
z[pad[ uria=[, Ingrid nu mai v[zuse niciodat[ a=a ceva.
}n camera mare, cu focul duduind ]n sob[, o privea
nedumerit[ pe mama ei, ar[ta ca o bab[.
59
 -N-ai nici patruzeci de ani, i-a zis Ingrid, tu
te-ai mai uitat ]n oglind[?
-Ce s[ v[d? a ]ntrebat-o femeia.
-O bab[, ce altceva, i-a tr`ntit Ingrid
r[spunsul.
-Las[, a r[spuns f[r[ s[ se supere, la tine nu
te ui\i? Abia ai ]mplinit 18 ani =i te-a c[l[rit o armat[ de
h[ndr[l[i.
Nu-i mai p[sa, tinere\ea ei nu devenise dec`t
o dep[rtare incolor[. Se uita la focul din sob[, trozneau
lemnele peste jarul aprins, iar fata visa, num[r`nd
pl[cile teracotei, de sus =i p`n[ jos, la du=umeaua
murdar[. A fost c`ndva t`n[r[, a v[zut marea =i a avut
prieteni, au vorbit ]n spatele blocului, unde un pu=ti mai
]ndr[zne\ i-a furat primul s[rut, s-au mai =i certat
Acum e b[tr`n[, la anii ei pu\ini, e singur[, se
r[zboie=te cu chibriturile care nu se aprind, cu marginea
]nalt[ a patului din casa bunicii, cu sufletul ei gol =i cu
urmele pa=ilor ultimului b[rbat, care tocmai a ie=it
dintre picioarele ei, r[stignite, gr[bindu-se spre gerul de
afar[. Pe fiecare s`n, ]n urmele l[sate de unghiile
net[iate ale b[rba\ilor de tot felul, erau desenate zile =i
nop\i, de-a valma. C`nd a b[tut clopotul, la biserica din
satul bunicii, r[nile ei s-au ]nchis, ca =i respira\ia grea =i
ur`t mirositoare a mamei, care sfor[ia al[turi.
}n autobuz, la ]ntoarcere, s-au privit ca dou[
necunoscute, a=ezate ]nt`mpl[tor pe aceea=i banc[,
privind fiecare pe alt geam, spre marginile diferite ale
drumului.
}n iarna care trecuse, ]mpreun[ cu Ramona,
au rezolvat clien\i numero=i, mergeau rar la =coal[,
Ingrid dormea mai mult la locul de munc[, au adunat =i
bani, pe care-i cheltuiau, de obicei, ]mpreun[. O tinere\e
acr[ se a=ezase peste chipul ei, ]nv[\ase s[ dea lec\ii de
t[cere, printre gemetele b[rba\ilor trecu\i bine de prima
tinere\e. Maxilarele fetei, ]ncle=tate, mu=cau din aerul
camerei, auzea c`inii cum latr[ a pagub[ ]n spatele
blocului, ]n nop\ile care ]ncepuser[ s[ semene, tot mai
mult, una cu cealalt[. P`ntecul ei, plin de molu=te
lunecoase, meduze =i sepii, era spintecat sear[ de sear[,
p`n[ =i cea mai tare piatr[ se rotunjise, pierz`ndu-=i
t[i=urile, devenise mai bl`nd[ =i se transformase ]n
nisipul plajelor, care ]nvelea t[lpile c[l[torilor gr[bi\i
s[-=i termine, febril, treaba pentru care pl[tiser[.
Ie=ise, cu Ramona, din magazinul mare,
deschis l`ng[ pia\[. Aveau plasele pline, munciser[ din
greu toat[ s[pt[m`na.
-F[, curvele dracului, au auzit ele vocile
amestecate, venind din spatele lor.
Au ]ntors capul, dou[ femei ]mpingeau c`te
un c[ru\, ]n care dormeau copiii, ]nf[=ura\i ]n haine
groase =i le-au v[zut cum gr[besc pa=ii, ajung`nd l`ng[
ele.
-Ce ave\i, f[, cu b[rba\ii no=tri? A\i umplut
tot cartierul cucu, nu-=i mai g[sea femeia mic[ =i
negricioas[ cuvintele mai departe.
-Uite ce e, s-a oprit Ramona, aplec`ndu-se
spre ele Sunte\i dou[ nasoale, a=a c[ le facem un bine
b[rba\ilor vo=tri
-T`rfe nenorocite, a luat foc cealalt[ femeie,
pe care Ramona o cuno=tea, era nevasta lui Robert.
Se opriser[ ]n loc c`\iva oameni, Ingrid a
tras-o ]ncet pe Ramona =i au gr[bit pa=ii, ocolind blocul
din apropiere. }n spatele lor ]nc[ se mai auzeau vorbele
celor dou[ femei, at`rnate de m`nerele c[ru\urilor ]n
care unul dintre copii ]ncepuse s[ urle.
La jum[tatea lui noiembrie a ap[rut Turcu. }l
=tiau, Ramona l-a \inut ]n apartamentul ei c`teva
60
s[pt[m`ni, ]n urm[ cu un an, p`n[ c`nd plecase, zicea
el, ]n Italia.
-Fat[, i-a spus Ramona, disear[ vine Turcu pe
la noi, \i-am mai vorbit eu despre el.
-Nu-mi aduc aminte, i-a r[spuns Ingrid.
-A fost un fel de prieten cu mine, anul trecut.
L-au gonit din Italia, a fost plecat cu ni=te fete, e plin de
bani, le =tie pe-astea cu clien\ii, cu chefurile lor
Turcu mirosea a pe=te, se strecurase pe l`ng[
ele, unsuros =i lipicios, dar =tia s[ dea senza\ia c[ sunt
ocrotite, c[ depind de agita\ia lui permanent[. Clien\ii
deveniser[ tot mai mul\i, erau zile, mai ales la sf`r=it de
s[pt[m`n[, c`nd treceau prin apartamentul Ramonei
=ase, =apte b[rba\i gr[bi\i s[-=i rezolve problemele, ]ntre
o ie=ire la pia\[ =i vizita de sear[, cu nevasta =i copiii, la
soacra din alt cartier al ora=ului.
O necunoscut[ a scris undeva c[ b[rba\ii
spun despre femei c[ sunt t`rfe, iar femeile spun despre
b[rba\i c[ sunt curve. Ea mai zicea =i c[ ]ntre t`rf[ =i
curv[ e doar o sonoritate cu t[i=, pl[cerea infamiei fiind
la fel de zgrun\uroas[. Oricum, fetele gr[bite s[
primeasc[ alt trec[tor ]ntre a=ternuturile bo\ite, n-ar fi
citit vreodat[ g`ndul rostit de femeia blond[, cu p[rul
prelins p`n[ spre genunchi. }ntre t`rf[ =i curv[, scria
ap[sat necunoscuta, nu este niciun cer ]nstelat, ci doar
ostroave =i taigale de m[r[cini=, pentru care nimeni nu
mai vrea s[ dea ori s[ cear[ bac=i=.
}ntr-o diminea\[ ]n care Ingrid s-a ]ntors ]n
apartamentul Ramonei, dup[ ce a stat doar dou[ ore la
=coal[, Turcu a a=teptat-o cam agitat, p[rea preocupat de
ceva, se mi=ca prin camer[, morm[ind =i ]njur`nd.
-E cam nasol, a zis el, ]ntr-un t`rziu.
-De ce? l-a ]ntrebat Ingrid.
-Am auzit c[ ne urm[re=te poli\aiul de la noi
din cartier, mi-a turnat un prieten
Ingrid nu i-a r[spuns, ]l =tia pe =ef, a locuit pe
o scar[ al[turat[, se jucase mult[ vreme cu copiii lui,
prin parcul din fa\a =colii.
-O rezolv eu, a mai spus Turcu, trebuie s[-i
dau ni=te bani, m[ descurc
Turcu s-a oprit l`ng[ ea, s-a a=ezat pe
canapea =i, precipitat, a tras-o l`ng[ el. P`n[ atunci, ]n
s[pt[m`nile care trecuser[, el r[m[sese destul de des,
noaptea, dar se culca ]n camer[ cu Ramona. Ingrid n-a
avut niciun fel de reac\ie, b[rbatul i-a smuls hainele =i
s-a a=ezat peste trupul ei gol, fata nu sim\ea dec`t
mirosul lui de mort[ciune =i buzele cr[pate, care se
plimbau la ]nt`mplare peste pieptul ei. Din dormitor a
ie=it Ramona, Ingrid nu =tia c[ este acas[, a trecut spre
buc[t[rie, dar n-a p[rut mirat[ s[-l vad[ pe Turcu,
g`f`ind ]n mijlocul canapelei.
-Te pl[tesc data viitoare, a r`njit el,
termin`nd destul de repede.
Orice par=ivenie are ]n piele o mic[
str[lucire, t`rfa seam[n[ cu un bisturiu, iar curva
seam[n[ cu un briceag. Se citea t[i=ul o\elului fin ]n
ochii cu care Ingrid privea aripile scof`lcite ale pe=telui
obosit, adormit ]n groapa dintre pernele aruncate ]n jurul
scheletului s[u p[ros, dac[ ar fi ]ntins m`na, cu
siguran\[ c[ s-ar fi r[nit ]n solzii lui, lipi\i peste pielea
violet[. +i Ingrid =i prietena ei de p[cate deveniser[
ni=te balan\e dereglate, mascate am`ndou[, ca la un
carnaval pentru care nu exista dec`t ma=in[ria de tocat
carne, ca o biciclet[ pentru sl[bit kilograme de pofte
soioase. P[reau, =i una =i alta, un =uvoi de ap[ clocit[,
boite de sus p`n[ jos, av`nd coapsele desf[cute, ca dou[
foarfeci pentru t[iat, p`n[ la os, b[rba\ii pofticio=i.
61
 }ncepuse, ]n anul nou, al doilea semestru,
Ingrid lipsea mult de la =coal[, dar luase note de trecere
la toate obiectele. Profesorii continuau s[ fie ]ng[duitori,
oricum =coala ei devenise mai degrab[ un stabiliment
caritabil, nici nu =tiai cum s[ alegi, ]ntre dasc[li =i elevi,
neferici\i =i plictisi\i.
-Te-a c[utat dirigul, i-a zis ]n diminea\a de
]nceput de februarie un coleg, c`nd Ingrid a intrat ]n
clas[, dup[ vreo dou[ ore deja trecute.
-D[-l naibii, i-a r[spuns Ingrid, atacat[ de
frigul din ]nc[pere.
-D[-l, dac[ vrei, dar a spus s[-l cau\i la
cancelarie
-Parc[ =tie el dac[ vin sau nu la =coal[
Ingrid a c[scat nep[s[toare, sim\ea c[
adoarme cu capul pe banc[, luptase din greu cu clientul
din acea diminea\[, un b[rbat voinic =i plin de for\[,
]nc[ mai sim\ea ap[sarea lui sfredelit[, care-o l[sase f[r[
suflare, ]n garsoniera lui, de la ultimul etaj, al blocului
turn de l`ng[ liceu. De pe fereastra camerei ]n care
intrase se vedea chiar clasa ei, i s-a p[rut c[ z[re=te, la
catedr[, p[l[ria profului de matematic[. A mai socotit,
]n diminea\a de ]nceput de februarie, ]nc[ unul la =irul
de b[rba\i ]ncolona\i ]ntre picioarele ei, cu foamea pe
fa\[, cu pofta ]nchegat[ ]n jurul buzelor l[b[r\ate,
dezbr[cat de hainele de iarn[. }nc[ o burt[ fle=c[it[ se
]ntinsese, ca o piftie, peste pielea ei t`n[r[. Nici nu-l
sim\ise ]n vreun fel, doar mirosul de sudoare veche ]i
intrase, prin ap[sarea respira\iei, p`n[ ]n ad`ncul
trupului. O umbr[ beteag[, ca un vrej umflat de ger, a=a
se sim\ea Ingrid, ]n banca ]ngust[, sc`r\`ind la fiecare
mi=care, ]n timp ce doamna cu p[r alb zicea ceva despre
celul[, structur[, func\ie =i alte prostii care se loveau de
urechile fetei obosite.
A doua zi, ]n biroul directorului, Ingrid a
intrat ]mpreun[ cu dirigintele ei b[tr`n, uscat =i cu pete
mari, ro=ii, ]ntinse pe fa\a proasp[t b[rbierit[. Pe
poli\istul din cartier l-a g[sit acolo, sta pe un fotoliu
tocit, fuma =i directorul ]i pusese ]n fa\[ o cafea. A avut
dreptate Turcu, a g`ndit fata, nep[s[toare.
-Stai jos, s-a r[\oit directorul, uit`ndu-se
drept la picioarele ei, de pe care fusta se tr[sese,
dezgolindu-i coapsele netede.
-+tii de ce te-am chemat? a ]ntrebat-o, cu
voce grav[, poli\istul.
Ingrid abia se st[p`nea s[ nu r`d[, ]i vedea
gu=a alerg`nd sub b[rbia umflat[, unit[ cu ceafa lui
rotofeie =i p[roas[.
-Nu =tiu, de unde s[ s-a b`lb`it ea.
-Pe dracu nu =tii, s-a ]nvolburat brusc
poli\aiul.
Vag, Ingrid auzea vocile din jurul ei, doar
cuvinte f[r[ sens i se ]nv`rteau pe l`ng[ urechi. B[tr`nul
ei diriginte p[rea sufocat de indignare, tot ]ncerca s[
vorbeasc[, numai c[ nu =tia cum s[-=i aleag[ vorbele
potrivite. Au pus-o s[ semneze o declara\ie, directorul a
zbierat s[ vin[ cu mama ei la =coal[, Ingrid s-a foit pe
scaun =i fusta i s-a tras =i mai mult, doar profesorul cel
b[tr`n nu p[rea interesat de picioarele dezgolite ale
elevei lui.
Seara,Turcu i-a povestit c[ nu e nicio
problem[, poli\istul gras ]=i primise drepturile, cum a
spus pe=tele lor.
-S[ nu v[ face\i griji, le-a zis el, nea cais[ a
venit la =coal[ fiindc[ l-au pus =efii lui, o s[ mai
tr[nc[neasc[ el c`te ceva, dar e de form[, ne las[ ]n
pace
62
 Povara ]nfr`ngerii nu se z[rea dec`t departe,
]n zare, ]mpins[ de cai ologi =i usca\i, ]n v[g[uni
pietroase =i umede.
<30 august 1995 A mai trecut o var[, ]n
cur`nd ]ncep ultimul an =i termin liceul. Am o
corigen\[, la istorie, o s[ m[ duc s-o dau, de=i habar
n-am de nimic. Am auzit c[ m[ las[ singur[, ]ntr-o
clas[, s[ copiez din carte. Turcu a fost plecat aproape o
lun[, ne ]n\elegem bine cu el. Am stat toat[ vara la
mare, am f[cut ceva bani, mai ales c`nd am r[mas doar
cu Ramona. Am str`ns vreo sut[ de clien\i, dac[ nu mai
bine Ramona a avut chiar mai mul\i, m-a ajutat de
mai multe ori, c`nd eu sim\eam c[ nu mai pot. Am cam
sl[bit, mi se pare c[ mi s-au l[sat s`nii =i m[ dor ]n
fiecare noapte, dar Turcu zice c[ ar[t beton.>
P`n[ toamna nu s-a mai ]nt`mplat nimic.
Ingrid =i-a num[rat clien\ii, ]n caietul ei erau trase pe o
pagin[ ni=te linii, le-am socotit, erau =aptezeci =i trei. }n
mintea ei ]ncepuse s[ r[m`n[ doar urme de timp, resturi
amestecate, ]nv[\ase s[ dea la o parte chiar =i ultima
amintire. Un fir de iarb[ dac[ ar fi atins, s-ar fi ]nverzit
toat[, fulger[tor. Dac[ ar fi disp[rut ]ntr-o zi, mai sim\ea
fata, n-ar fi pl`ns-o nimeni, poate numai bunica cea
bun[ =i-ar fi rupt din piept un oftat.
}ntr-o zi, mai g`ndea Ingrid, se va vorbi
despre ea, sim\ea adesea lucrul acesta =i se vor spune
cuvinte rele =i ap[sate. Va fi sp[lat[ cu noroi, =tia c[
merit[, m`ini de neveste se vor ag[\a de p[rul ei, f`=ii
din haine ]i vor at`rna pe l`ng[ corp. Ingrid se ]ntorcea,
]n vis, t[cut[ =i ]nvolburat[, ]n =treangul ag[\at de lustra
murdar[ din sufragerie. Se apropia un nou ]nceput de
=coal[, intra ]n ultimul ei an de liceu, se uita nedumerit[,
dup[ o var[ de munc[, la profesoara de istorie care o tot
]ntreba ceva, iar Ingrid scotea cuvinte incerte, sub ochii
tri=ti =i absen\i ai femeii tinere, mu=c`nd dintr-un m[r
ro=u.
7. <28 septembrie 1995 Acum cinci zile a
murit mama, a c[zut ]ntr-un canal p[r[sit, din spatele
fabricii de spirt. Oltei a venit spre sear[, el mi-a spus,
m[ ]ntorsesem de la =coal[ direct la Ramona, trebuia s[
vin[ un client, dar n-a mai ajuns. Ne-am dus, a doua zi,
la morg[, a venit =i bunica de la \ar[. Am dus-o pe
mama la capela bisericii de l`ng[ blocul nostru, bunica
a zis c[ vinde vaca, s-a ]mprumutat de bani, pentru
]nmorm`ntare. Am 18 ani, a murit mama, nici nu =tiu la
ce s[ m[ g`ndesc mai repede, nu simt nimic special. Am
stat ]n capela bisericii, r[m[sesem numai eu, cu mama,
tot ce-mi venea s[ fac era s[ m[ uit pe fereastr[.>
C`nd Oltei s-a oprit ]n pragul u=ii =i s-a uitat
lung la ea, Ingrid a ]n\eles c[ s-a ]nt`mplat ceva r[u.
-A murit, a zis scurt.
-Cine? a ]ntrebat, de=i ]n\elesese.
-Maic[-ta, acum c`teva ore, a continuat el.
Cuvintele i s-au p[rut c[ vin de undeva, din
afar[, Ingrid v[zuse c[ oamenii ]=i impun o anumit[
solemnitate ]n asemenea ]mprejur[ri, c`nd se vorbe=te
despre moarte. Biserica din cartier fiind chiar ]n fa\a
blocului, fata v[zuse de zeci de ori cortegii funerare,
]n=iruirea de oameni ]mbr[ca\i ]n negru =i lum`n[rile lor
aprinse, intr`nd, aproape, pe geamul buc[t[riei de la
parter. Numai c[ amintirile acelea nu-i spuneau nimic ]n
diminea\a de toamn[, mama ]i era, de mult timp,
indiferent[, o vedea ca pe un str[in, defil`nd beat[ pe
aleile dintre blocurile cartierului, ca =i prin via\a ei
cenu=ie.
-+i unde e acum? a mai ]ntrebat, cu cea=ca ]n
m`n[, sorbind ]ncet din zeama maronie =i c[l`ie.
63
 -La morg[, trebuie s[ mergem s-o lu[m
m`ine diminea\[.
-M`ine? a mai continuat ea Cum facem, ne
trebuie bani, ma=in[
-Da, i-a r[spuns Oltei, am anun\at-o pe
bunica ta, a vorbit m[tu=a aia =ontoroag[, Nela, zicea c[
o s[ v`nd[ vaca, pentru m`ine se ]mprumut[ de ni=te
lovele
Nela era sora mai mare a mamei, locuia ]n alt
cartier al ora=ului =i nu mai venea pe la ei de vreo cinci
ani, nici nu vorbea cu be\iva, cum spunea, c`nd Ingrid o
vizita ]n aprtamentul ei de la ultimul etaj. Se mi=ca greu,
avea un picior beteag, ]nc[ din copil[rie, o lovise calul
unor vecini, au dus-o la doctori, la vraci de tot felul, dar
f[r[ mari foloase. Tanti Nela nu s-a m[ritat niciodat[, a
lucrat la un atelier de artizanat, a f[cut p[pu=i din tot
soiul de c`rpe, le ]mbr[ca ]n costume na\ionale =i fusese
tare m`ndr[ de priceperea ei. A ie=it la pensie, pe caz de
boal[, cum spunea, cobora din apartamentul ei doar
atunci c`nd mergea liftul, adic[ de dou[ sau trei ori pe
s[pt[m`n[. Tanti Nela \inea la fat[, o primea bine =i-i
d[dea mereu din pu\inii ei bani, avea o pensie mic[, din
care cump[ra mai ales m`ncare pentru cele cinci pisici
cu care locuia de c`\iva ani buni.
Ingrid se privea ]n oglinda din baie, ]=i
m`ng`ia fa\a neted[ =i, dintr-un impuls greu de st[p`nit,
sim\ea c[-i vine s[ c`nte. Se vedea ]ntreag[, ]nalt[ =i
sub\ire, ]n oglinda ciobit[ =i plin[ de urme de mu=te,
\`n\ari =i mucegai. Dincolo, ]n imaginea neclar[, Ingrid
descoperise, cu ochii str`n=i, o sear[ de alt[dat[, ]n care
mama ei fr[m`nta cozonaci, pe masa cu mu=ama groas[,
acoperind lemnul vechi pe care-=i sprijinea, ca
]ntotdeauna, bra\ele goale.
-Ai ]nebunit to\i vecinii, cu mirosul din
cuptor, zicea Tudose, m`ndru de nevasta lui cea t`n[r[.
-Le d[m =i lor, r[spundea femeia, iar glasul ei
intra ]n urechile fetei, ag[\at[ cu m`inile de u=a b[ii, pe
care n-ar mai vrut, parc[, s[ o deschid[.
-+i cum a murit? l-a ]ntrebat ea pe Oltei,
ie=ind ]n sufragerie, cu mirosul de past[ de din\i pe
buze.
-Ca o vac[, i-a r[spuns brutal, cel[lalt
A ie=it printr-o gaur[ din gard, de la fabric[, cu ni=te
bidoane de rachiu ]ntr-o geant[. A luat-o printre b[l[riile
groase =i a c[zut ]ntr-o gur[ de canal p[r[sit[, f[r[
capac.
-+i cine-a g[sit-o? A v[zut-o careva? a mai
]ntrebat Ingrid, termin`ndu-=i cafeaua r[mas[ ]n cea=ca
ciobit[, de l`ng[ televizor.
-Au v[zut-o ni=te copii, dintr-un balcon,
peste drum sunt blocurile pr[p[dite ale o\el[riei. Au
auzit-o \ip`nd C`nd au ajuns acolo, c`\iva oameni din
curtea fabricii au ]nceput s[ strige, apleca\i peste gura
canalului, se z[rea ceva pe fundul g[urii, fiindc[ e foarte
ad`nc canalul
Oltei povestea mai departe, au venit =i
pompierii, cu o scar[, s-au chinuit o or[ s[ ajung[ la ea,
malurile de p[m`nt ]ncepuser[ s[ se d[r`me, ]n groapa
ad`nc[, duhnind a rahat =i a hoit.
-C`nd au scos-o, a terminat Oltei de vorbit,
era moart[ =i plin[ de sc`rbo=enii
Indiferen\a i se strecurase, fetei, de mult timp
]n suflet, ea a ]nceput s[ sughit[, ]nec`ndu-se cu ultima
gur[ de cafea, iar Oltei i-a tras ]ncet o palm[ peste
spinare, r`z`nd. Precum schel[l[itul c`inelui, noaptea pe
ploaie, a=a se auzeau cuvintele b[rbatului de l`ng[ ea.
Tot ceea ce Ingrid i-ar mai fi putut ar[ta era o privire
64
tulbure, ]nfundat[ ]n marginea ochilor str`n=i ]ntre
genele unsuroase.
-S[ nu pl`ngi, i-a mai zis Oltei, din holul
apartamentului, unde c[uta ceva ]n c[mara plin[ cu tot
felul de resturi, ]ntre zeci de sticle goale, aruncate la
]nt`mplare.
Ingrid s-a ridicat de pe scaun, a intrat ]n
buc[t[rie =i a deschis robinetul, ag[\at direct ]n peretele
camerei. S-a stropit pe obraji cu ap[, l[s`nd c`teva
pic[turi s[ se strecoare spre b[rbie. Oltei a v[zut-o a=a =i
n-a mai zis nimic. S-a a=ezat =i el la mas[, a t[iat o
bucat[ mare de p`ine =i a uns-o cu un strat gros de
margarin[. Din c`nd ]n c`nd ]l vedea cum se opre=te,
r[m`nea cu felia de p`ine suspendat[ ]n aer, iar nodul de
la g`t i se mi=ca repede, printre pleosc[ielile repetate.
-Vrei s[-\i mai spun cum au dus-o la spital? a
mai zis, pun`ndu-=i degetele peste piciorul fetei,
acoperit cu pantalonii sub\iri pe care ]i purta.
-Nu, i-a r[spuns Ingrid, ridic`ndu-se repede
de la mas[.
Gura b[rbatului mesteca zgomotos, iar la
chiuvet[ se auzeau pic[turile, c[z`nd rar ]ntr-o crati\[
murdar[, cu stratul de fasole ]nchegat pe margini. Fata ]l
privea dintr-o parte a buc[t[riei, mama ]l adusese ]n
cas[, ]ntreb`nd-o ceva, de form[, se mutase la ele ]ntr-o
s`mb[t[ seara, intr`nd ]n via\a lor cu mirosul lui de
ciorapi nesp[la\i, cu barba neras[ =i c[ma=a jegoas[, al
c[rei guler putrezise de mult pe la ]ncheieturi.
S-au ]nt`lnit, ]n diminea\a urm[toare, direct
la spital, cu bunica. Morga era pitit[ undeva, ]n spatele
blocului mare, cu ferestre albe, ]ntr-o cl[dire m`ncat[ de
igrasie.
-A=teapt[ aici, i-a zis bunica, m[ duc s[ caut
un infirmier.
Ingrid n-o iubea prea mult, nici nu se
]nt`lneau des, doar cealalt[ bunic[, mama lui Tudose,
venea pe la ei, mereu cu saco=ele pline, iar fata se ducea,
vara, ]n satul ei. O privea pe b[tr`na sub\ire, uscat[,
gesticula l`ng[ un om, ]mbr[cat cu un fel de halat gros,
cu o culoare greu de precizat, Ingrid a v[zut cum ]i b[ga
bani ]n buzunarul larg, de la piept.
-S[ nu pl`ngi, i-a zis fetei, apropiindu-se de
ea =i de Oltei, care tr[gea dintr-o \igar[.
Figura fetei, zugr[vit[ ]n vopsele s[race,
]nlemnise ]n ceara obrazului. Au venit doi oameni, cu
halate verzi, cam tocite =i largi, tr[g`nd mohor`\i dintr-o
singur[ \igar[, pe care =i-o treceau de la unul la altul.
Bra\ul gol al mamei curgea, ca o zdrean\[, peste
marginea mesei metalice. Ingrid se uita la unghiile ei
mari, negre, net[iate de mai multe s[pt[m`ni. Pleosc, s-a
auzit lovitura pe care unul dintre infirmieri i-a dat-o
peste p`ntecul gol femeii de cear[.
-B[, t`mpitule, a strigat ]n g`nd Ingrid, e
mama
-Cam de t`n[r[ s-a pr[p[dit, a zis negriciosul,
f[r[ s[ se adreseze cuiva anume, ]nt`rziind cu palma
peste picioarele sp[late ale cadavrului, scrumul \ig[rii
]ntinz`ndu-se peste pielea ]ncre\it[ de sub b[rbie.
Ingrid, bunica ei =i Oltei, rezema\i de tocul
u=ii =i de zidul din apropiere, se uitau ]n t[cere la
mi=c[rile celor doi, care r[suceau trupul galben pe masa
grea, veche =i ruginit[ pe la col\uri. Fetei i se p[rea c[
vede, ag[\ate prin col\urile g[urite ale mesei, buc[\i de
piele =i de oase uscate =i scorojite.
}n parcul t[cut care m[rginea intrarea la
morg[, c`\iva bolnavi ]n pijamale de spital p`ndeau cum
e scos afar[ fiecare cadavru, bucur`ndu-se c[ ei mai
tr[iesc ]nc[. Soarele, ca tutunul, veghea =i el, la fel de
65
]ng[lbenit, procesiunea t[cut[. E drumul mor\ii, p[reau
s[-=i =opteasc[, privind-o pe fata ]nalt[, sprijinind l`ng[
intrare umerii apleca\i ai bunicii, nu se vedea nicio urm[
de lacrim[, doar b[tr`na ]=i tr[gea, din c`nd ]n c`nd, o
batist[ peste buzele cr[pate.
Ingrid ar[ta ca o pas[re jumulit[, care ]ncerca
s[ zboare cu o singur[ arip[, dar care avea s[ cad[,
foarte cur`nd, ]n mla=tina cu noroi putred. Pe sub
fereastra ei de la bloc, au trecut sute de sicrie, Ingrid se
uitase la trupurile reci, ]nvelite ]n flori =i i se p[ruse,
adesea, c[ b[rba\ii sau femeile cu figuri de cear[ ]i
z`mbeau, ]ntorc`nd coada ochilor spre blocul ei. De la o
vreme, fata ]=i zicea uite ce t`n[r e, te pomene=ti c[ o fi
trecut =i pe la Ramona Sufletul amiezii se ]ntinsese
peste marginile trotuarelor pline de gropi.
<2 ianuarie 1996 A ]nceput un an nou, sunt
singur[ ]n casa rece, s-a oprit c[ldura, dar nu =tiu de
ce. Bunica a plecat la ea acas[, azi pe la pr`nz, a trecut
un unchi de la \ar[ =i a luat-o. Am sc[pat =i de Oltei, a
luat =i ultimele catrafuse din dulapul cu oglind[, din
dormitor. Am reu=it s[ primesc pensia de urma=, iar
tanti Nela a semnat ni=te acte, pentru mine. Tot azi,
Oana s-a f[cut c[ nu m[ cunoa=te, ea s-a mutat de ceva
vreme, cu p[rin\ii ei, am v[zut-o ]ntr-o cas[, pe l`ng[
centrul ora=ului. Sau, te pomene=ti, chiar nu m-o fi
recunoscut, fiindc[ a trecut la un metru de mine, iar eu
am z`mbit, credeam c[ se va opri.>
M`ini cu unghii ascu\ite se plimbau peste
pielea ei, c[l[tori mul\i o a=teptau, la r`nd, tr[geau de
p[rul ei, c[zut p`n[ dincolo de umerii goi, ]i atacau
pieptul umflat, ca pe un obiect aruncat ]n vitrine
pr[fuite.
A=tept`nd anul nou, Ingrid ]=i amintise
s[pt[m`na de la ]nceputul lui decembrie. Un prieten
de-al lui Turcu, venit din Italia, a \inut-o cinci zile ]n
casa lui de la \ar[, cu pere\ii coji\i de-a latul camerelor,
p`n[ la c[r[mid[. Geamurile erau mici =i murdare,
acoperite, p`n[ la jum[tate, cu ziare ]ng[lbenite de
soarele de peste var[, iar ]n camer[ nu mai r[m[sese
dec`t un pat ]ngust, umed =i el, l`ng[ dulapul =ontorog,
gata s[ cad[ peste ei.
-A stat bunica mea aici, i-a zis b[rbatul, a
murit ]n var[, prin iulie, eu nici n-am putut s[ vin ]n
\ar[, eram ]n Italia.
-De ce? a ]ntrebat fata. Nu e chiar a=a de
departe
-Nu e, dar n-aveam actele ]n regul[, nu m-ar
mai fi l[sat s[ plec.
-De c`nd n-ai mai venit acas[? l-a mai
]ntrebat ea.
-Cred c[ de mai bine de trei ani
Soba ]nc[lzise camera mic[, cu tavanul jos,
iar proviziile aduse z[ceau ]n holul de la intrare. Au fost
c`teva zile ]n care fata a visat, aproape, c[ tr[ie=te.
Alberto, cum se numea b[rbatul, s-a purtat frumos cu ea,
]n prima zi i s-a p[rut c[ e o broasc[, aluneca peste
trupul ei, adormit =i peste pu\ina respira\ie din casa
acoperit[ de z[pada v[lurit[ de v`ntul care mi=ca
ferestrele putrezite.. A fost o izgonire calm[, undeva
spre marginile milei.
-Ce crezi, i-a zis Alberto, n-ar fi mai bine de
tine ]n Italia ?
-C`nd? a ]ntrebat Ingrid.
-C`nd vrei, peste o lun[, peste dou[
Cunosc mult[ lume, te pot ajuta, faci bani frumo=i, i-a
mai spus el, tr[g`nd repede dintr-o \igar[, acoperit p`n[
la g`t cu plapuma f[r[ cearceaf, ]n frigul care se l[sase
]n camer[.
66
 -Nu pot, vreau s[ termin =coala, mai am doar
c`teva luni. Mai sunt unele probleme cu pensia de
urma=, cu bunicile mele
-Turcu, a mai continuat el, =tie ce trebuie s[
facem, dup[ ce termini liceul poate te mai g`nde=ti, e
cam greu cu actele, dar ne descurc[m.
Nu i-a mai r[spuns, sim\ea c[ va veni =i
vremea s[ priveasc[ z[pada, p`n[ c`nd picioarele se vor
t[ia de tot. Uneori ar fi preferat s[ adoarm[, s[ se
trezeasc[ peste o zi, s[ nu mai aib[ deasupra trupul
gelatinos al vreunui obez, dezbr[cat ]n odaia de
]mprumut. Alberto a fr[m`ntat-o cu m`inile lui de
nenum[rate ori, pielea moale a fetei se aprinsese, ca
dup[ o r[ceal[ veche, i-a spus c[ e bun[, chiar =i c[ e
frumoas[, n-au ie=it din camer[ c`teva zile. Au r[mas
am`ndoi ]n casa din satul pe care Ingrid ]l =tia, trecuse
des pe acolo, ]n drum spre bunicile ei. }n fiecare
diminea\[ reu=ise s[ se trezeasc[ ]naintea b[rbatului,
avea capul plin de ]ndoieli =i ]=i amintea c[ mul\i
oameni, v[z`nd-o, amu\eau cu vorbele ]n gur[. Ziua,
Ingrid strivea visele la ]nt`mplare, avea o rochie gri,
obi=nuit[, ]ncheiat[ pe umeri, iar Alberto o m[sura,
priceput, dezbr[c`nd-o de fiecare dat[, ]ncet.
-Ce bine-ar ar fi, a spus Ingrid ]n ultima
sear[, s[ nu mai plec[m de aici niciodat[.
-Las[, i-a r[spuns cel[lalt, o s[ vezi tu cum e
pe la macaronari, poate g[se=ti vreun mafiot pe acolo,
om te faci
Ingrid nu-=i amintea s[ fi sim\it cum ]i curgea
s`ngele prin trupul t`n[r, ca ]n noaptea de ]nceput de
decembrie, la care se va g`ndi mult[ vreme, c`nd
b[rba\ii str[ini vor sfor[i l`ng[ ea, dup[ r[zboaiele de o
sear[. Veninuri amare se strecurau ]n trupul fetei, ca un
bolovan se scurgea, dezgolit[, tinere\ea trecut[ la
repezeal[, o clip[ i s-a p[rut c[ venise, cu iubitul, la
bunica ei, unde va r[m`ne de tot.
La c`teva zile dup[ ce au ]ngropat-o pe
mama, cele dou[ bunici au chemat-o pe tanti Nela, sora
cea mare a fostei doamne Tudose. }n buc[t[ria de la
parter, ]n care se petrecuser[, mereu, evenimentele
familiei, era un fel de ]ntrunire de pr`nz, Ingrid le privea
de l`ng[ fereastr[, cuvintele lor se sp[rgeau ]ncet de
peretele de l`ng[ aragaz, ea nu le auzea bine, vedea
numai buzele lor cum se mi=cau, iar printre urmele
din\ilor pierdu\i, cl[n\[neau gingiile umflate.
-Cuscr[, zicea bunica din partea mamei,
trebuie s[ avem grij[ de fat[.
-Eu, spunea m[tu=a ei, n-am cum s[ vin ]n
fiecare zi, =ti\i c[ abia m[ mi=c.
-P[I, da, a r`njit b[tr`na, nici nu po\i s[-\i la=i
pisicile orfane, nu?
-Hai, mam[, a morm[it Nela, ne descurc[m,
Ingrid e mare, o s[ vin[ pe la mine, nu e dracul at`t de
negru.
Numai cealalt[ bunic[ t[cea, aflase multe
despre nepoata ei, ]n zilele trecute, dup[ ]nmorm`ntare,
de la vecina de al[turi, profesoara pensionar[. Se uitase
pierdut[ la femeia care ]i povestise, ceea ce =tia =i ea,
nici nu p[rea s[ ]n\eleag[ totul.
-Pocitul de Oltei, a mai zis tanti Nela, trebuie
s[-=i ia catrafusele de aici =i s[ se duc[ naibii
Ingrid se vedea, singur[, ]ntr-o b[ltoac[
amar[, avea chip de mort, ]ntins[ pe masa plin[ de flori.
O alungau, ]n visele ei, vecinii, cu bolovani sp[la\i de
ultimele ploi, i se ]nchideau ]n fa\[ u=i =i ferestre, iar
chipul buimac, spintecat pe obrazul drept, se uscase ]n
oglind[. Erau, toate patru, ]n jurul mesei, c`nd a intrat
pe u=a descuiat[ Oltei. Avea un aer jig[rit, duhnea a
67
b[utur[ =i \inea ]n m`n[ o geant[ jupuit[, ]n care-=i c[ra
sculele de mecanic.
-Da, da a ]ng`nat Oltei, \in`ndu-=i cu greu
picioarele pe mocheta tocit[.
-M`ne diminea\[, a strigat tanti Nela, s[-\i
str`ngi lucrurile =i s[ ne la=i cheia. Doar nu-\i ]nchipui
c[ po\i s[ r[m`i aici, cu fata.
El a intrat ]n dormitor =i s-a culcat ]mbr[cat,
]n patul r[mas nef[cut, de mai multe zile, plin cu haine,
pe care femeile le scoseser[ din dulap, ]nghesuindu-le ]n
c`teva pungi de plastic. }n diminea\a urm[toare, Oltei
s-a ]ntors de la garajul lui, cu o ma=in[, a ]nc[rcat ]n
portbagaj lucrurile din dormitor =i a l[sat numai
televizorul cu care venise.
-}l iau alt[dat[, i-a spus el fetei, care-l privea
din u=a buc[t[riei.
-Bine, a zis ea, ]ntorc`ndu-i spatele.
Descump[nit[, ]n anul nou ]n care intrase,
Ingrid tr[gea f[r[ convingere de picioarele ]ncle=tate ]n
mocirl[, =tiind c[ o va lua de la cap[t, ]n cur`nd, sub
ap[sarea arm[sarilor tineri, urca\i peste trupul ei alungit,
ca o fantom[ se va uita ]n tavanele camerelor, num[r`nd
urmele l[sate acolo de animale mici. O plato=[ schiload[
a pus ]ntre ea =i lume, c`rpite cu sfori groase p[reau =i
hainele ei, prin sufletul fetei, at`t c`t se mai b[nuia,
ploua cu g[leata.
<2 martie 1996 Toate sunt la fel, m[tu=a
Nela nu trece pe la mine, m[ duc eu s-o v[d, nu-mi zice
nimic, m[ pune repede la mas[, cu pisicile ei. Bunica
vine cam la dou[ s[pt[m`ni, merge greu, a ]mb[tr`nit
de tot. }mi aduce =i bani =i m`ncare, dar nu m[ ]ntreab[
ce fac, eu am v[zut-o cum vorbea cu vecina, care ]i tot
=optea ceva, cu palma acoperindu-i gura =tirb[. Ea tot
nu-mi zice nimic, uneori nici nu m[ g[se=te acas[. Am
str`ns ni=te bani, Turcu ne d[ cam jum[tate din ceea ce
producem.>
Lumea spunea, ]n jurul fetei, c[ e o t`rf[, cu
voluptatea sentin\ei sau numai din datoria de a ar[ta
lungimea degetelor, ]ndreptate spre Ingrid. B[rba\ii pot
fi satisf[cu\i de ceea ce scriu aici, cu fier[str[ul ]ncordat
]n muzica lui unduit[, dar nici ei nu sunt mai vii =i mai
adev[ra\i. C`nd Ingrid va ajunge s[ vad[ femeile, ca =i
ea, din c`teva metropole huruitoare, va r[m`ne ag[\at[
cu privirile de cizmele lor cu catarame sclipitoare =i de
rujul ]ntins pe fa\[, ca un s`nge uscat. Erau ]mbl[nite ]n
straie de ]mprumut, prigonite de propria scorbur[ care
avea form[ de nas =i ame\ite de lipsa de fantezie a
c[l[torilor ner[bd[tori.
+i totu=i, Ingrid a mers ]nainte, zdrelit[ de
ghearele lor ascu\ite, t`r`t[ prin m[r[cini, ]ngenunchiat[
prin cotloane afumate =i ]mpins[ prin unghere r`ncede.
A trecut s[-l vad[ pe Oltei, era ]n garajul lui de l`ng[
pia\[, ]n care repara ma=ini ruginite, pr[bu=ite ca =i
me=terul de al[turi.
-S[ =tii, i-a zis el, c[ mi-era dor de tine.
-+i mie, a spus fata, repede, mirat[ de figura
pleo=tit[ a lui Oltei.
-N-am mai trecut pe la tine, a continuat el,
=terg`ndu-=i m`inile pline de ulei ars, cu o c`rp[ la fel
de murdar[. Mi-a fost fric[ de babele tale, a z`mbit el.
-Care babe? a ]ntrebat Ingrid. Stau singur[,
doar bunica de la munte mai trece pe la mine.
L`ng[ garaj a oprit o ma=in[ verde, s-a dat
jos un b[rbat gras, cu o bucat[ de lemn ]n m`n[. Ingrid
]l =tia, venise de c`teva ori pe la Ramona, avea degetele
pline de inele =i zdr[ng[nea br[\[rile din aur, cu
voluptatea jigodiei mul\umit[ de via\[. Fata nici n-a
apucat s[ se uite mai bine, l-a v[zut pe Oltei primind o
68
lovitur[ zdrav[n[ peste spate =i ]ntinz`ndu-se, lat, la
picioarele ei.
-Data viitoare, a urlat grasul, a=ezat deja la
volanul ma=inii, te omor de tot. Tu ce te ui\i, f[? a mai
zis, plec`nd din fa\a garajului, ]ntr-un nor de praf.
I-a povestit Oltei, peste c`teva zile, a venit la
ea acas[ =i Ingrid l-a primit ]n buc[t[rie..
-Zice c[ l-am p[c[lit cu ni=te piese de
ma=in[, dar nu sunt de vin[, a=a le-am primit =i eu
-+i nu \i-e fric[? Spunea c[ te omoar[
-Omoar[ pe dracul, v[d eu ce fac
Oltei se ]mbr[case cu singurele lui haine mai
bune, fata le =tia, adusese =i ceva ]ntr-o plas[. Au stat
am`ndoi, ]n buc[t[ria pe care el o cuno=tea at`t de bine,
Ingrid a pus ceva de m`ncare pe masa de l`ng[ chiuvet[
=i ]l privea absent[. N-au dormit aproape deloc, au
vorbit p`n[ t`rziu, Ingrid nici nu-=i amintea c`nd au
ajuns ]n patul din dormitor. Oltei a dezbr[cat-o f[r[ s[
scoat[ o vorb[, doar m`inile lui s-au mi=cat, oarecum
pricepute, peste tot. Pe fat[ a luat-o somnul spre
diminea\[, c`nd s-a trezit Oltei plecase deja, iar pe masa
din sufragerie Ingrid a g[sit ni=te bani. A pl`ns, n-o mai
f[cuse de mult timp, lacrimile i se scurgeau peste b[rbia
mic[, udaser[ bluza de pijama, doar fa\a ]i r[m[sese
nemi=cat[, cu privirea ]ntoars[ spre perete.
La =coal[ mergea rar, adunase absen\e multe,
dar Ramona f[cea rost de scutiri medicale, de la un
doctor pe care-l vizita, ]n apartamentul lui, din c`nd ]n
c`nd. Turcu, pe=tele lor, ]=i m[rise trupa, cum zicea,
]nc[ dou[ fete intraser[ ]n familie. Se apropia prim[vara,
Ingrid r[m`nea mai des ]n apartamentul ei, bunica o
ajuta, g[tea, f[cea cur[\enie, dar nu sta niciodat[ mai
mult de dou[ sau trei zile.
-Fata care-a trecut pe l`ng[ noi, a ]ntrebat-o
bunica ]ntr-o zi, nu e Oana?
-Ea e, a zis Ingrid.
Erau am`ndou[ l`ng[ pia\[, veneau spre cas[,
cu saco=ele pline. Oana, prietena ei din copil[rie, a
trecut pe trotuar, singur[, dar n-a p[rut c[ o mai
cunoa=te, de=i se mutase din bloc de pu\in timp.
-P[i, a continuat bunica, te-o fi uitat
Nu i-a r[spuns. Un fruct cu otrav[ s-a
apropiat de buzele ]nv[\ate, ]ntre timp, s[ umble prin
gr[mezile de putregai. Umbre de rugin[ =i de r[ni se
z[reau pe gleznele ei umflate, de at`ta mers prin pustiu.
Numai bunica, t`r`ndu-=i greu picioarele, prin zloata
trotuarului, z`mbea ]mp[cat[ cu adierea prim[verii.
<5 aprilie 1996 Acum dou[ zile am fost la
Sinaia, ne-a dus Turcu, pe mine =i pe alte dou[ fete, la
cheful unor =tabi. Am fost bine pl[tite, iar un b[rbat
gr[su\, c[ruia i se zicea domn director general =i avea
o b[rbu\[ cenu=ie mi-a spus c[ o s[ m[ mai caute, el
m-a \inut toat[ noaptea ]n camera lui, p`n[ a doua zi
diminea\a. Nu era cine =tie ce, dar s-a purtat frumos.>
-Mergem, i-a zis, la munte. Te aranjezi =i tu
=i fetele, avem o gr[mad[ de barosani acolo.
Turcu, pe=tele lor, le-a ]nc[rcat ]n ma=ina
h`rbuit[, prin care v`ntul sufla ca afar[. Au ajuns greu,
ningea de dou[ zile, ma=ina s-a oprit de c`teva ori prin
=an\urile s[pate ]n z[pada murdar[, de d`rele de nisip
]mpr[=tiate din loc ]n loc. Ingrid se uita prin geamul
]nghe\at, ur`tul o tot ]ntreba ceva, dar cuvintele ei se
ascunseser[ de tot, ]n marginile pufoase ale =alului cu
care ]=i ]nf[=urase g`tul sub\ire =i rece. Fetele
sporov[iau, pe bancheta din spate, dar Ingrid nu le
asculta.
69
 -Aici trebuie s[ fie, a auzit ea ]ntr-un t`rziu,
nici nu sim\ise c`nd intrase ]n ora=ul de munte, pierdut
]n n[me\ii viscoli\i peste noapte.
Urcaser[ mult, dincolo de centrul ora=ului,
vila ]n dreptul c[reia opriser[ ma=ina p[rea s[ fie ultima,
de l`ng[ ea ]ncepea p[durea cu brazi ]nal\i, acoperi\i de
albul z[pezii.
-S[ tr[i\i, =efu l-a auzit pe Turcu =i l-a
v[zut ploconindu-se ]n fa\a unui b[rbat scund, cu o
burt[ dolofan[ rev[rsat[ peste cureaua pantalonilor.
-Credeam c[ nu mai ajunge\i, a zis umflatul,
intra\i ]n camerele din spate, le-a ar[tat el u=a alb[, din
dreapta lui.
-F[, le-a zis Turcu, dup[ ce s-au ]nghesuit ]n
camerele mici, c[lduroase, v[ duce\i =i v[ sp[la\i bine,
v[ schimba\i bluzele de pe voi. A=tept[m s[ ne cheme la
masa lor, nu vorbi\i prea mult =i nu face\i mofturi
Au venit, mai t`rziu, doi b[rba\i, erau =oferii
ma=inilor negre, parcate ]n fa\a vilei. Le-au adus ceva de
m`ncare =i dou[ sticle, pline. Unul dintre ei a pus m`na
pe um[rul dezgolit, pe care Ingrid ]l l[sase aplecat spre
marginea fotoliului, a cobor`t degetele spre s`nii ei,
pip[ind-o hot[r`t. Mirosea a b[utur[, iar fata i-a z[rit
din\ii murdari, cu urme de br`nz[ printre ei.
-Mam[, a zis el, ce \`\e tari ai, dup[ ce se
satur[ =eful de tine, poate ne mai vedem
Ingrid n-a mai apucat s[-i r[spund[, a intrat
altcineva =i, din u=[, le-a chemat pe toate, cu un r[cnet
impersonal, ca pe c`inii uita\i ]n frigul de afar[.
Sufrageria mare a vilei era plin[, la o mas[ lung[
vorbeau =i m`ncau mai mul\i b[rba\i, \ineau paharele
mari ]n m`ini =i umblau prin farfuriile din fa\a lor,
adun`nd buc[\ile de salam =i m[slinele umflate, pe care
le strecurau printre buzele unsuroase =i firele albe sau
negre ale must[\ilor. Un negricios, c[ruia fata nu-i z[rea
dec`t din\ii albi, str[lucind ]n col\ul camerei, c`nta ]ncet,
din acordeonul bor\os ie=eau sunete moi, iar Ingrid mai
vedea cum le cercetau, f[r[ prea mult interes, mesenii
importan\i, foindu-se pe scaunele ]nalte. Turcu le-a f[cut
un semn, iar fetele au ]nceput s[ se dezbrace ]ncet,
mi=c`ndu-se ]n jurul mesei din partea de sus a
sufrageriei. Unul dintre b[rba\i, pe care ]l v[zuser[ =i la
venire, ]n fa\a vilei, mic =i ]ndesat, s-a apropiat de
Ingrid.
-Tu e=ti cea mai mi=to, i-a =optit la ureche.
Se mi=ca ]n ritmul incert al muzicii,
amestecat[ cu frazele mesenilor, b[rbatul i-a tras bluza
scurt[, peste cap, cu m`inile s-a ag[\at de s`nii ei goi =i
a urcat-o pe mas[. A cobor`t, cu degetele lui umflate =i
butuc[noase, tr[g`ndu-i fusta scurt[, ]nfig`ndu-le,
aproape, ]ntre picioarele fetei.
-A=a, Mariane, striga =eful cel mare,
]nc[lze=te fetele
-S[ tr[i\i, domn director general, le
preg[tesc pe toate
Pe masa cu picioare scurte, Ingrid r[m[sese
aproape goal[, bondocul se ]ndesa ]n ea, ]l sim\ea c[ ar
fi vrut s[-=i arunce hainele de pe el, mesenii nu mai
p[reau foarte preocupa\i de spectacolul improvizat. A
luat-o ]n bra\e =i a ]mpins-o spre canapea, ur`tul ]ndesat
se mi=ca ]n jurul ei, numai c[ picioarele nu prea ]l mai
ascultau, ]mpleticindu-se printre scaunele din apropiere.
Din capul mesei, cel care p[rea s[ fie =eful mare a f[cut
un semn cu m`na.
-Du-te la el, i-a =optiti bondocul, mu=c`nd-o
de ureche =i arunc`nd ]n aer un miros amestecat de
ceap[ =i usturoi.
70
 Ingrid =i-a tras repede bluza, a cules de l`ng[
mas[ fusta mic[ =i a ]ncercat s[ se aranjeze pu\in, l`ng[
fetele care se a=ezaser[ pe canapea. Directorul general,
domnul B`lb`l[, cum a auzit fata c[-l strigau ceilal\i, i-a
f[cut loc, pe un scaun, l`ng[ el.
-Cum te cheam[? a ]ntrebat-o, cu o voce
libidinoas[ =i afectat[.
-Ingrid, i-a r[spuns fata.
-E=ti foarte t`n[r[, a continuat b[rbatul
Mai stau pu\in =i vin, tu du-te ]n camer[, i-a mai spus,
strecur`ndu-i, pe l`ng[ mas[, cheia pe care o \inea ]n
m`n[.
N-a r[spuns, nici nu =tia ce s[ spun[, el a
m`ng`iat-o peste pulpa dezgolit[ a piciorului. Fata mai
auzise cuvinte asem[n[toare, de multe ori, l-a l[sat s[
mai vorbeasc[, apoi s-a ridicat, urc`nd spre etaj,
b[rbatul a mai apucat s[-i spun[, ]ncet, num[rul
camerei. Dup[ ce a golit sticla cu b[utur[ scump[,
domnul director general a plecat, g`f`ind pe sc[rile
]nguste, spre camera lui. Ingrid ]l a=tepta, se a=ezase
]ntr-unul dintre fotoliile din piele, el a nimerit greu u=a,
a intrat, s-a uitat ca prin cea\[ la fata din camer[ =i s-a
tr`ntit ]n cel[lalt fotoliu.
-Du-te s[ faci un du=, i-a zis, c[ut`ndu-=i
\ig[rile. S[ te speli bine, a mai morm[it, tu=ind
zgomotos.
C`nd s-a ]ntors, Ingrid l-a g[sit dormind,
sfor[ia at`t de tare, ]nc`t muzica ie=it[ din cutia
televizorului abia se mai auzea. S-a a=ezat ]ntr-un col\ al
patului =i a luat-o somnul, camera era cald[, iar b[rbatul
de l`ng[ ea mirosea a tutun. A trezit-o peste vreo or[.
-Hai, i-a zis, scoal[-te, era gol, pe pat, o
gr[mad[ de carne =i p[r umpluse a=ternutul moale.
N-a \inut-o cine =tie ce, era ame\it de b[utur[,
s-a str[duit s[ fac[ fa\[, Ingrid s-a oprit cu greu s[ nu
r`d[, privindu-i mutra de =obolan, ]n timp ce burta lui
umflat[ g`lg`ia ca un butoi, plin cu lichidele ]nghi\ite ]n
orele abia trecute.
-Am b[ut cam mult, a mai zis el, a=ez`ndu-se
iar[=i ]n fotoliu =i aprinz`ndu-=i o \igar[, ne mai vedem
noi, am s[ te mai chem, s`mb[ta, \inem noi leg[tura.
}nainte de a ie=i din camer[, i-a dat bani,
mul\i dup[ cum a v[zut fata, i-a =i zis s[ nu-i spun[
pe=telui, el a fost pl[tit deja.
<15 iulie 1996 Culmea este c[ am luat
bacalaureatul, de=i n-am ]nv[\at mai nimic. A murit
bunica din partea mamei, dar pe mine n-au avut unde
s[ m[ anun\e, eram pe meserie. Turcu zice c[ peste o
s[pt[m`n[ plec[m la mare, s-a ]ntors =i Alberto, el
spune c[ vom pleca ]n Italia. Nu =tiu ce s[ zic, mi-e cam
fric[, poate c[ ar fi mai bine, mai vedem.>
Nu o mai striga aproape nimeni pe numele ei.
Se adunau nop\ile ]n care privea stelele de deasupra, ]n
timp ce b[rba\ii de toate v`rstele g`f`iau ]ntrerupt, le
=tia locul, ]nv[\ase s[ a=tepte apari\ia lor, printre nori, ca
un puf c[zut peste pielea ei r[bd[toare. Funingine =i
scuipat, zdrean\[ =i otreap[ se scurgea, sub ap[sarea
clien\ilor, noapte de noapte Umbra z[brelelor o
]nc[tu=ase, abia z[rit[, ca un z[vor rupt at`rnau m`inile
fetei, p`n[-n podeaua camerelor mirosind a sudoare.
Sub gheare de tineri ]nfometa\i, sub gurile nes[tule,
strivit[ de bur\i dolofane, Ingrid trecea, ca un r`njet, pe
deasupra cimitirului din cartierul adormit. Din toate mai
r[m[sese numai un zid m[cinat de ploaie, ]n belciugul
vechi al u=ii at`rna un p[ianjen uscat, iar funia umed[
sp`nzura deasupra intr[rii. M[ voi ]ntoarce ]ntr-o zi,
71
spuneau ochii ei, a=a cum se ]ntoarce apa din norii
cobor`\i peste blocurile posomor`te ale ora=ului.
A fost plecat[ la munte, mai multe zile, cu
Ramona =i cu pe=tele lor, Turcu. S-a ]ntors ]ntr-o
duminic[ =i a g[sit, ]n u=[, un plic. Tanti Nela o
anun\ase c[ a murit bunica, din partea mamei.
-Abia am ajuns, i-a spus ea m[tu=ei, la care a
ajuns repede, dup[ ce a citit h`rtia l[sat[ la bloc. Eu, a
mai zis Ingrid, am fost cu Ramona la sora tat[lui ei, la
munte.
-Asta e, i-a r[spuns tanti Nela, f[r[ s[ o
cread[, se vedea pe fa\a ei zb`rcit[.
Femeia aflase destule despre nepoat[, n-o
mai ]ntreba nimic, pisicile p[reau mult mai importante
pentru ea. Se mi=ca greu, ajut`ndu-se de bastonul
maroniu, bonc[nea pe sc[ri =i renun\ase la orice
speran\[, oricum nu =tia s[ o ajute pe Ingrid ]n vreun fel
anume.
-Tu, a ]ntrebat fata, ai fost la \ar[?
-Da, i-a r[spuns, ]ntrebau to\i de tine, le-am
spus eu ceva, acolo
A mers mai des la =coal[, se apropia sf`r=itul
liceului, Ingrid nici nu =tia prea bine la ce va da
examenul de bacalaureat, iar Ramona nici nu avea de
g`nd s[ vin[. Se sim\ea ciudat ]n banca ei, s-ar fi ridicat
=i ar fi ie=it pe u=[, b[ie\ii o priveau pofticio=i, blegi\i de
timpurile c[zute peste partea lor de lume, iar colegele se
]nv`rteau, prost ]mbr[cate, f`=`ind ]n treningurile de
plastic, cu p[rul nesp[lat, ag[\at ]n buc[\i rotunde de
elastic. Din pere\ii clasei ie=eau pi\igoi mici, ating`nd cu
ciocurile lor pielea cr[pat[ a elevei Ingrid Tudose,
r[t[cit[ prin lumea din var cr[pat, peste care se scria,
ap[sat, os`nda. P`n[ =i carnea ]i troznea, ]n ritmul b[ncii
vechi, cu margini din fier ruginit, ]n minte i se ]nv`rteau
m[dulare umflate, care ]mpingeau cea\a dincolo de
buc[\ile de oase, urcau ]n ea, gemea =i vuia =i se zb[tea
memoria plin[ de p[cate, c[z`nd greu pe cimentul
coridoarelor.
A luat bacalaureatul, au copiat la examen,
i-au mai ajutat =i profesorii, d[duse ni=te bani, s-au
cump[rat cadouri pentru oamenii veni\i din alte =coli,
bucuro=i s[ adune c`te ceva pentru lunga vacan\[ care
urma. Pe Ingrid n-au urm[rit-o prea mult zilele
c[lduroase, ]n care via\a ei, ]n liceul atacat de igrasie, se
]ncheiase.
-Hai, i-a zis un coleg ]n prima zi, tu cu oralul
stai bine
Erau ]n fa\a u=ii, intrau ]n sal[, tr[geau un
bilet de pe catedra ur`t[ =i urmau s[ vorbeasc[ ]n fa\a
celor dou[ femei, plictisite =i ele, care ron\[iau alune, de
pe farfuriile din plastic, sorbind zgomotos din pahare,
sucurile maronii.
-E=ti un bou, i-a r[spuns Ingrid nesp[latului
de l`ng[ ea, care-=i ag[\ase o cravat[ ponosit[ peste
c[ma=a ]n carouri.
-Bine, bine a mai nechezat colegul, parc[
tu crezi c[ noi nu =tim.
-Ce s[ =ti\i, b[, =terge-te la gur[, ]\i curg
balele
-Poate ]\i trag o lab[, a mai spus el, f[r[ s[
mai continue.
Venise vara, Ingrid a aruncat ]ntr-un sertar
diploma, de pe care, lipit[, poza ei o urm[rea ]ncruntat[
=i =tampilat[ ]n col\ul din dreapta.
-S[pt[m`na viitoare, i-a spus Turcu, ]ntors
din Moldova, plec[m la mare, am aranjat eu totul acolo.
Trec s[-\i las ni=te bani, s[-\i cumperi \oale noi, i-a mai
zis.
72
 -Cine mai merge? a ]ntrebat fata.
-Am mai g[sit dou[ para=ute pe unde am fost,
le-am ]mprumutat p`n[ la toamn[.
Ad`nc, cu s`nge ]nchegat peste pielea
umflat[ de v`ntul dimine\ii, Ingrid scria, liter[ cu liter[,
peste blestemul c[rnii fr[m`ntate de clien\ii ]nt[r`ta\i de
aerul m[rii. +chiop[ta, l`ng[ fetele negricioase care-o
]nso\eau peste tot, vis`nd la u=a temni\ei, c[zut[ grea
peste umbra trupului r[sucit de m`ini mari, scor\oase =i
umflate de c[ldur[. Zdren\e se adunau anii ei, pa=ii
n[cl[i\i ]n noroaie groase se mi=cau aiurea, t`r`nd
obosi\i o f[r`m[ de z`mbet. Ca un r`njet se vedea Ingrid
]n oglinda camerei, pe care Turcu o p[zea, grijuliu.
8. <6 ianuarie 1997 M`ine plec ]n Italia,
cu Turcu =i cu Alberto. Ei au aranjat cu actele, cu
pa=aportul =i m-au ]nv[\at cum s[ ne descurc[m la
vam[, la aeroport. }n ultimul timp ne-a mers destul de
bine, am str`ns bani, am pl[tit toate alea la bloc, iar
aprtamentul i l-am ]nchiriat lui Vl[du\. M[ cam tem de
avion, n-am mai fost niciodat[ cu el, unde naiba era s[
merg eu cu avionul? Alberto zicea c[ italienii sunt de
treab[, pl[tesc bine =i nu stau prea mult, termin[
repede, numai gura e de ei.>
-Gata, a intrat Turcu pe u=[ S-a aranjat,
plec[m peste vreo dou[ s[pt[m`ni.
Se apropia sf`r=itul anului, z[pada se l[sa
a=teptat[, era cald de parc[ ar fi venit prim[vara. Ingrid
abia se ]ntorsese din ora=, avusese un client vechi, pe
care-l vedea odat[ pe lun[, o lua mereu b[tr`ne=te, ]i
pl[cea mai mult s[ stea de vorb[ dec`t altceva.
-Unde plec[m? a ]ntrebat mirat[.
-La dracu, a morm[it Turcu, la Roma, cum
unde ?
-Ne trebuie acte, bani Cum ajungem noi
acolo?
-Nu mai fi proast[, a continuat b[rbatul
plictisit, ai s[ vezi tu m`ine, o s[ vin[ Alberto =i-l aduce
=i pe v[rul lui, \i-a povestit el odat[
-Care v[r, habar n-am
-|i-a zis, dar ai uitat tu, are un v[r plecat de
trei ani la Roma, are afaceri tari pe acolo
A doua zi, Alberto =i cel[lalt au ajuns la ea
spre sear[, aveau o plas[ plin[ cu m`ncare =i b[utur[,
Ingrid se uita lung la fa\a negricioas[ a necunoscutului,
plin[ de urmele unor vechi cicatrici, vindecate aiurea. A
m[surat-o ca la un t`rg de vite, Ingrid se a=tepta s[
scoat[ din buzunar un metru de croitorie =i s[ continue
opera\ia pe care o ]ncepuse, cu ochii alerg`nd ]n toate
p[r\ile.
-E bun[, a zis el, facem treab[ cu ea.
Pe Ingrid nici n-a mai privit-o, vorbeau doar
ei, turn`nd ]n paharele mari, de pe mas[. Apoi a intrat =i
Turcu, fata bea ceva dintr-o sticl[, ]n buc[t[rie se
ridicau spre tavan fumuri groase, de la \ig[rile aprinse.
Cei trei nu p[reau s[ =tie c[ mai este =i ea pe acolo,
f[ceau planuri, vorbeau despre acte =i pa=apoarte, despre
bani mai ]ntreba, moale, Turcu. Alberto le-a ar[tat
c`teva poze ]ntr-o revist[ pe care o scosese din plasa lui
cu toarte mari, iar din buzunar a tras c`teva cartoane
galbene, bilete de avion, zicea el, a=a arat[
-Uite, ]i spunea el lui Turcu, cam pe aici o s[
sta\i, e l`ng[ gara mare a Romei, Termini se nume=te
locul.
-E plin de chinezi, a continuat v[rul lui, sunt
multe hoteluri mici ]n zon[, noi =tim toate locurile bune
de pe-acolo, pentru fetele noastre.
73
 Ingrid, l`ng[ geam, visa cu privirea lipit[ de
gardul bisericii. Renun\ase, ]n lunile din urm[, p`n[ =i la
vise, le uita de ]ndat[ ce deschidea ochii =i, adesea,
z[rea al[turi m`ini =i picioare str[ine, ]ncol[cite peste
a=ternuturile r[zvr[tite =i ele. +i totu=i, chipul fetei =tia
s[ mai sur`d[, o singur[ =oapt[ se mai auzea, pieptul ]i
zv`cnea peste bluza sub\ire, iar c[ldura ]i toropise pe
to\i, de la flac[ra mare a aragazului deschis.
Toat[ toamna tr[sese din greu, cu Ramona =i
alte dou[ fete, pe care Turcu le adusese din Moldova.
Mergeau des la munte, r[m`neau zile ]ntregi ]n ora=ul
plin de oameni gr[bi\i, dormeau ]ntr-o cas[ mic[, la
marginea p[durii, ]n care locuia o rud[ mai ]ndep[rtat[ a
lui Turcu.
-Eu o s[ plec, i-a spus Ramona ]ntr-o
diminea\[.
-}n Spania? a ]ntrebat-o Ingrid.
-La ai mei, fat[, i-a r[spuns. Trebuie s[ scap,
am obosit, a mai zis ea.
Erau ]n centrul ora=ului, veneau am`ndou[
din hotelul ]n care au muncit toat[ noaptea. Era acolo un
cantonament plin cu fotbali=ti, Turcu le-a b[gat ]n hotel
printr-o u=[ din spate =i le-a dus ]ntr-o camer[ de la etaj.
Cei doi fotbali=ti, care au ap[rut ceva mai t`rziu, nu
le-au l[sat s[ doarm[ deloc toat[ noaptea.
-Tu, zicea Ramona, ai sc[pat mai u=or. Al
meu m-a terminat, s[ mor dac[ am v[zut a=a ceva p`n[
acum
-Te-am auzit, a spus Ingrid, merg`nd ]ncet,
pe trotuarul umed, l-ai ]njurat de c`teva ori =i el r`dea de
mama focului
-Asta e, a morm[it Ramona, trebuia s[ ne
pl[teasc[ dublu, abia mai pot s[ merg =i tu =tii c[ nu
prea m[ vait Dac[ nu ajungem repede, o s[ cad aici,
pe strad[.
Au t[cut o vreme, apropiindu-se de gazda la
care Turcu mo\[ia l`ng[ televizorul pr[p[dit. Spre
diminea\[, ]=i mai amintea Ingrid, amor\ise l`ng[
fotbalistul ei, care adormise al[turi. Doar Ramona mai
avea, ]nc[, de lucru cu cel[lalt. I s-a p[rut c[ gura
negriciosului de l`ng[ ea pu\ea a n[mol, a pucioas[,
ochii fetei alergau dup[ o coaj[ uscat[ de lini=te,
r`njind, b[rbatul din cel[lalt pat intra ]n trupul rotofei al
Ramonei, ca =i c`nd ar fi rupt cu for\[ z[brelele unei
ferestre murdare. }nfr`nt[, prietena ei se t`ra ]ntr-un
b`rlog rece, obiectul gros o sfredelea, o zdrean\[ ag[\at[
de gard se sim\ea, un gunoi, un zid ]n pielea goal[,
dincolo de mireasma necunoscut[, b[nuit[ ]n p[durea
z[rit[ peste oglinda din camer[.
-C`nd pleci? s-a trezit Ingrid vorbind, ]ntins[
l`ng[ Ramona, ]n camera cu miros de fum.
-Dup[ anul nou, vine tata, poate c[ vindem
apartamentul =i m[ duc
-Pe mine, a mai ]ntrebat Ingrid, cui m[ la=i?
-De ce nu vii =i tu, chiar? a zis Ramona,
ridic`ndu-se pe marginea patului.
-E=ti nebun[ Cum s[ vin? }\i trebuie acte,
bani
A intrat Turcu, le-a dat banii lor pentru
noaptea trecut[ =i le-a spus c[ mai r[m`n dou[ zile, mai
avem o comand[ gras[, cum a continuat el, pl[tiser[
bine fotbali=tii
-B[, a strigat Ramona, dintre pernele pe care
=i le a=ezase sub cap, mie ar trebuie s[-mi dai mai mult,
unde dracu ai g[sit arm[sarul de azi noapte?
-De ce, f[, a z`mbit pe=tele, nu \i-a pl[cut?
74
 -Da, nu mai pot de pl[cere, i-a zis Ramona,
desf[c`ndu-=i bluza groas[, parc[ m-a c[lcat vaca
Pe la jum[tatea lui octombrie ap[ruse Vl[du\.
Avea pu\in peste treizeci de ani, era ]nalt, purta p[rul
lung, at`rn`ndu-i aproape p`n[ la umeri =i venise ]n ora=
la o mic[ fabric[ de piese auto, construit[ de un patron
turc sau arab, Ingrid nu \inuse minte. Toat[ fa\a lui era
plin[ de bube roz, care se mai z[reau prin barba l[sat[ s[
creasc[ peste obrajii lunguie\i. L-a adus Turcu, ]n
apartamentul ei, ]ntr-o sear[ de s`mb[t[, iar fata l-a
ghicit din prima, cum ]i va spune ea Ramonei. Era un
mare timid =i nu-i pl[cea s[ vorbeasc[ dec`t foarte
pu\in. A r[mas la ea p`n[ diminea\a, i-a pl[tit mai mult
dec`t se ]n\elesese cu Turcu =i a ]nv[\at-o, a doua zi, s[
nu-i spun[ pe=telui.
-Ce faci dup[ amiaz[? a ]ntrebat-o, c`nd s[
ias[ pe u=[.
-Habar n-am, i-a r[spuns fata.
-Ce-ar fi s[ mergem la o plimbare, cu ma=ina
mea de la serviciu, =eful m[ las[ s[ o iau oric`nd.
Ingrid a r[mas nedumerit[ o clip[, nu i se
]nt`mpla prea des s[ o invite undeva clien\ii ei gr[bi\i =i
satisf[cu\i.
-Bine, i-a r[spuns, te a=tept aici, po\i s[ vii =i
mai devreme.
S-a ]mbr[cat cu hainele cele mai bune =i-a
sp[lat p[rul minute ]ntregi, se privea ]n oglinda din baie,
a=a cum n-o mai f[cuse de mult[ vreme, ]nv`rtindu-se
]ncet, pe picioare, ]ntr-un dans leg[nat, pe muzica scurs[
din sufragerie.
-Ar[\i bine, fat[, a zis Ingrid, vorbind cu
pere\ii vopsi\i ]n verde, ai b[ii.
-E=ti frumoas[, i-a zis =i Vl[du\, a=tept`nd-o
]n u=a holului, pe care fata o deschisese larg.
Tinere\ea i se tocase, m[cinat[ ]n cenu=[ =i
miros de mucegai, ]n r[ni deschise =i ]n ochi de vedenii,
t`=nind numai spre ]ntuneric. Mul\imea, i se p[rea fetei,
se str`ngea, cu ur[, ]n jurul ei, ]n cle=ti ascu\i\i ]i rupeau
carnea, ]nc[ t`n[r[, iar Ingrid nu p[rea s[ mai vin[ spre
via\[. Vede\i, striga ea f[r[ vorbe, din u=a parterului
posomor`t, eu ]nc[ tr[iesc, ]ntre gunoaie =i zdren\e, ca
un rest pr[p[dit de om, ]nc[ mai z`mbesc prin lacrima
afumat[, prin dezastrul h`d, care v[ arat[ din\ii mei albi,
mu=c`nd aerul respirat ]n zilele =i nop\ile lungi, l`ng[
b[rba\ii de tot soiul.
Pe aleile ]nc[rcate de z[pad[, Vl[du\ a luat-o
de m`n[, Ingrid nici nu ]n\elegea cuvintele lui, sim\ea
numai gerul lovind-o bl`nd peste obraji. Seara, la
]ntoarcere, el a r[mas cu Ingrid. }n buc[t[rie, cu ibricul
plin cu cafea ]n m`n[, fata ]=i =tergea ochii ]ntredeschi=i,
de mult uitase c[ mai poate fi =i pentru ea bucuria unor
bra\e ]ncol[cite peste trupul ei cald, cum sim\ise spre
diminea\[.
}n cea\a de fum din buc[t[rie, Ingrid ]=i
amintea s[pt[m`nile din urm[, se f[cuse mic[ l`ng[
geam, afar[ ]ncepuse iar[=i s[ ning[, iar Turcu, Alberto
=i v[rul lui povesteau amestecat aventurile lor gr[bite,
f[c`nd planuri pentru Italia.
-Auzi, s-a ]ntors spre ea v[rul lui Alberto,
vino cu mine, a zis, apuc`nd-o de bra\.
Ceilal\i doi nici n-au p[rut s[ vad[ c`nd au
ie=it pe u=[, l[s`ndu-i ]ntre paharele =i farfuriile pline cu
resturi de m`ncare. Negriciosul, gr[bit, i-a tras hainele
de pe ea =i s-a ]ndesat ]ntre picioarele fetei, termin`nd
destul de repede, cu g`ndul la b[utura care s-ar fi putut
sf`r=i ]n lipsa lui. Goal[, ]n mijlocul patului, Ingrid
privea tavanul =i vedea, dincolo de el, norii ]nc[rca\i cu
fulgii uria=i de z[pad[. C`\iva dintre ei au trecut prin
75
zidul gros, ajung`nd foarte aproape de m`inile
]ncruci=ate pe piept.
Era ]n seara dinaintea plec[rii la Roma,
Vl[du\ venise devreme =i-i adusese c`\iva trandafiri, pe
care Ingrid ]i a=ezase ]n singura vaz[ pe care o mai avea,
pe m[su\a de l`ng[ televizor.
-S[ vezi ce faci pe acolo, ]i zicea el. Aici o s[
pl[tesc eu toate d[rile, o s[ am grij[ de cas[
Se ]n\eleseser[ s[ r[m`n[ ]n apartamentul ei,
Vl[du\ mai trebuia s[ stea ]nc[ un an =i ceva la fabrica
lui. B[rbatul n-o ]ntrebase nimic, =tia unde se duce, se
]nt`lnise de c`teva ori =i cu Turcu =i cu Alberto, ]n casa
pe care urma s[ o locuiasc[, dup[ plecarea lor.
-Ce-ar fi s[ nu mai pleci? Nu vrei s[
r[m`nem ]mpreun[, pentru totdeauna aici?
Ingrid a ]ncremenit ]n fotoliu, ochii ei s-au
m[rit, gata s[ ias[ din locurile lor, respira\ia ]i devenise
]ndesat[ =i rar[. Numai c[ Vl[du\ se uita lini=tit la
televizor, el nu aruncase ]n aerul rece al sufrageriei
niciun cuv`nt.
<3 februarie 1997 }n cur`nd se ]mpline=te
o lun[ de c`nd sunt la Roma. Nu prea am r[bdare s[
scriu aici, multe lucruri s-au adunat, m[ uit pe geamul
camerei mele, ]n care stau de c`nd am venit =i nu v[d
dec`t zidurile galbene, din cartierul de l`ng[ gar[.
}nv[\ repede limba, ]n\eleg destul de bine, mai am timp
=i pentru mine, dar e prea frig ca s[ ies din cas[. Ieri
am fost, pentru prima dat[, la catedrala din apropiere.>
Pe aeroport, ]n sala de a=teptare, cu scaune
]ngr[m[dite pe l`ng[ pere\i, erau cam o sut[ de oameni.
Ingrid sprijinea tocul unei u=i, iar l`ng[ ea, Alberto
a\ipise, numai Turcu se uita agitat ]n jurul lui. Se
anun\ase o ]nt`rziere a decol[rii de o or[.
-Numai dac[ ar fi numai at`t, ]i spusese
Alberto, deschiz`nd brusc ochii.
-Ne a=teapt[ cineva la Roma? a ]ntrebat fata.
-V[rul meu, e de o s[pt[m`n[ acolo, el s-a
ocupat de toate, a ]nchiriat locul unde v[ duc, pe tine =i
pe Turcu.
-Mai pu\ine ]ntreb[ri, a morm[it Turcu,
apropiindu-se de ei.
-Taci, m[, a ]nceput fata, oprindu-se totu=i,
f[r[ s[-l mai bage ]n seam[.
C`\iva b[rba\i din apropiere o cercetau,
privind-o cu insisten\[. <Asta merge la produs, frate, l-a
auzit pe unul vorbind ]ncet ]n urechea vecinului s[u.>
Ingrid r[m[sese cu ochii lipi\i de b[rbatul gras, ]n
uniform[, care-o controlase la trecerea prin filtrul de la
intrare. O pip[ise ]ndelung, ]nt`rziase cu m`inile peste
s`nii ei, ascun=i sub bluza groas[, pe care o purta fata.
-N-ai nimic ]n geant[, uite, i-a ar[tat, se vede
la aparatul de l`ng[ tine.
-Ce s[ am? a ]ntrebat ea. N-am dec`t dar
n-a mai =tiut ce s[ spun[ mai departe.
-Dar ]ntre picioare, a mai ]ntrebat grasul,
]ndes`ndu-se spre ea, ai ceva?
A beh[it ]ndelung, ce glum[ bun[, ]=i zicea,
privind obrajii fetei. Ingrid era ]nv[\at[ cu plesc[iturile
lor, s-a f[cut c[ nu pricepe =i a trecut repede ]n sala
plin[ cu al\i c[l[tori. Alberto a chemat-o l`ng[ el,
mi=c`nd ]ncet din degetul mare. Au n[v[lit ]n sala de
a=teptare o gr[mad[ de fotbali=ti, ]mbr[ca\i ]n treninguri
galbene, tr[g`nd dup[ ei plase ]ndesate cu sticle de
plastic =i cutii cu bere.
}n avion, Ingrid a avut locul l`ng[ Alberto =i
unul dintre fotbali=ti, iar Turcu se a=ezase ]n ultimul
r`nd, la coada salonului plin cu fotolii albastre.
76
 -|i-e fric[? a ]ntrebat-o vecinul ei.
-Cam, i-a r[spuns Ingrid.
-Ia o gur[ de coniac, i-a spus, ]ntinz`ndu-i o
cutie, ca un fel de tabacher[ galben[.
Alberto a adormit imediat, dup[ ce avionul
decolase, zmucindu-i zdrav[n =i f[c`ndu-i pe to\i s[
tac[, ]n a=teptare.
-Unde mergi? a continuat s[ o ]ntrebe
fotbalistul de l`ng[ ea.
-La Roma.
-La munc[? a mai zis el.
-P[i, da a r[spuns, abia auzit[ de vecinul
ei, Ingrid.
Se uita, dintr-o parte la el, era foarte t`n[r,
p[rea un copil, mai ales fa\a lui ]i d[dea un aer de pu=ti.
-E prietenul t[u? a mai ]ntrebat-o, dup[ o
vreme.
Alberto se trezise =i plecase undeva, mai ]n
spatele avionului, vorbea cu un b[rbat ]n v`rst[,
gesticula afectat din m`inile lui lungi, iar Turcu mo\[ia
pe l`ng[ ei.
-Nu e, a zis fata, uit`ndu-se la picioarele
vecinului care se mi=cau, nervos, ]n toate direc\iile.
Avionul aterizase deja, Ingrid privise
nemi=cat[, pe ochiul mic de geam, luminile Romei, s-au
]nv`rtit o jum[tate de or[ deasupra ora=ului.
-Doamne, s-a mirat ea, uimit[ de spectacolul
sclipitor de dincolo de geam, n-am mai v[zut a=a ceva
-E mi=to, a zis vecinul, care se aplecase cu
totul peste Ingrid, ]=i lipise obrazul de ea, mirosea
frumos =i a sim\it buzele lui lipindu-se de urechea
acoperit[ cu o =uvi\[ de p[r.
Citise c`ndva ]ntr-o carte l[sat[ ]ntr-o camer[
de hotel c`teva r`nduri, pe care nu le mai putuse uita.
Dac[ sunt, scria ]n cartea aceea, de ce ar trebui s[ nu
mai fiu? De ce s[ fiu t[cere surd[, c`nd vorbele se adun[
r[gu=ite l`ng[ mine? Era tot ceea ce ]i venise ]n minte,
a=tept`nd ca avionul s[ se opreasc[ pe pista din beton.
Sta ]n fa\a aeroportului, l`ng[ ea Alberto =i v[rul lui
c[utau o ma=in[, tocmindu-se de zor cu =oferii de
ocazie, care roiau peste tot, pe trotuarele luminate din
zeci de becuri =i neoane.
Au ajuns ]ntr-o jum[tate de or[, Ingrid ]=i
lipise nasul de geamul ma=inii, intrase ]n Roma =i se
apropiau de gar[. Alberto se mai ciond[nea cu =oferul,
taxiul oprise pe Via Giovanni Giolitti, cum citea fata pe
pl[cu\a de la marginea trotuarului, aplecat[ spre bagajul
ei, a=ezat al[turi.
-Ne-a jupuit, frate, a zis Alberto, ar[t`ndu-i
lui Turcu strada de l`ng[ ei.
-Aici e? a ]ntrebat cel[lalt.
-Hai, avem pu\in de mers.
Au urcat pe strada ]n pant[, au ajuns l`ng[ un
hotel vechi, cu obloane din lemn la ferestre =i, dincolo
de intrare, Alberto a descuiat o u=[ metalic[,
]mping`ndu-i ]n curtea ]ngust[, luminat[ vag de becul
din tocul ]nalt al por\ii.
-Ai v[zut, s-a ]ntors el spre fat[, hotelul de
al[turi se nume=te Center, s[ \ii minte La cap[tul
str[zii e gara Termini, a mai spus, urc`nd sc[rile
]nguste, care sc`r\`iau cu putere. La vreo sut[ de metri,
]n partea cealalt[, este pia\a Vittorio Emanuelle.
A dormit p`n[ t`rziu ]n diminea\a urm[toare,
c`nd s-a trezit, Turcu nu mai era ]n camer[. A g[sit, ]n
buc[t[ria ]ngust[, ceva de m`ncare, apoi =i-a aranjat
hainele ]ntr-un dulap vechi, intrat direct ]n perete, doar
u=ile se deschideau spre patul ]n care dormise. Un
balcon mic d[dea ]ntr-o curte interioar[, se vedeau
77
obloane =i geamuri pr[fuite, cutii ]nghesuite peste tot,
numai la cap[tul blocurilor Ingrid a z[rit turnul unei
catedrale, care se ridica peste toate zidurile cartierului.
Turcu s-a ]ntors abia spre sear[, au venit cu el
Alberto =i v[rul s[u, fata i-a auzit vorbind pe sc[rile
]nguste, care porneau chiar de la poarta metalic[, de la
intrare.
-}mbrac[-te frumos, i-a zis Alberto, mergem
la =eful nostru.
Ingrid n-a ]ntrebat nimic, a intrat ]n baia,
pitic[ =i ea, s-a aranjat pu\in =i peste c`teva minute ]i
urma pe cei trei b[rba\i prin cartierul ]n care va locui
aproape doi ani =i pe care ]l va cunoa=te foarte bine.
-Ce naiba, a ]ntrebat fata, sunt numai chinezi
pe aici?
-E plin cartierul, i-a r[spuns ]n grab[ Alberto,
italienii s-au mutat aproape to\i ]n alte p[r\i ale ora=ului.
Au p[truns brusc ]ntr-o alt fel de lume, Ingrid
r[m[sese cu gura c[scat[, o catedral[ uria=[ ap[ruse ]n
fa\a ochilor ei, un vuiet de ma=ini i se strecura ]n urechi,
de peste tot, iar luminile aprinse str[luceau p`n[ departe,
ca o dung[ ce se sub\ia tremurat[, la orizont.
-Mai avem pu\in, a zis v[rul lui Alberto, =eful
st[ ]n spatele catedralei pe care o vede\i peste drum.
}n lunile care vor urma, Ingrid va veni de
multe ori ]n catedrala San Giovanni in Laterano, se
a=eza ]ntr-una dintre b[ncile de lemn =i sta acolo mult[
vreme, ]i pl[cea s[ asculte orga, la care un b[tr`n, cu
p[rul mare =i alb, c`nta ]n zilele de la sf`r=itul de
s[pt[m`n[. }i intra ]n tot trupul r[coarea catedralei, fata
n-o sim\ea dec`t atunci c`nd se apropia de u=a imens[,
trec`nd dincolo, ]n vacarmul asfaltului c[lcat de mii de
ma=ini, motorete, autobuze lungi, sc`r\`ind din fr`nele
lor, la fiecare intersec\ie aglomerat[.
Au intrat ]ntr-un bloc la fel de vechi ca =i
acela ]n care Ingrid locuia, cu Turcu. Un lift mare,
at`rnat ]n cabluri groase =i multe i-a dus la ultimul etaj.
Au ajuns ]n fa\a unei u=i duble, iar dincolo de ea se
]ntindea un salon imens, c`t toat[ scara blocului, cu trei
aprtamente pe fiecare etaj.
-Ei sunt, a vorbit Alberto, ar[t`ndu-i pe
Ingrid =i pe Turcu =efului, un b[rbat gras, r[sturnat
]ntr-un fotoliu, ]n care abia ]nc[pea, molf[ind ]ntre buze
un trabuc gros, maroniu.
Cuvintele ]i p[reau fetei u=or de ]n\eles,
b[rbatul din fotoliu turuia ceva =i o m[sura, dar nu
foarte curios. Au stat pu\in, el le-a ar[tat u=a, cu
lehamite =i a mai vorbit ceva cu v[rul lui Alberto, care
r[m[sese umil, aplecat spre b[tr`nul mafiot, gata s[-i
ling[, dac[ i-ar fi cerut, m`na uscat[. Pe boss, cum ]i
ziceau Alberto =i v[rul lui, fata nu l-a mai v[zut
niciodat[, a \inut minte doar c[ ei ]i spuneau Ricano.
Au intrat, to\i patru, ]ntr-o c`rcium[ din
apropierea str[zii pe care Ingrid va sta, ]n toate lunile
urm[toare, au comandat ni=te felii de p`ine pr[jit[, unse
cu ceva, pline cu ro=ii crude =i buc[\i sub\iri de pe=te, pe
care Ingrid le vedea la to\i ceilal\i clien\i din jur =i au
umplut masa cu sticlele de bere.
-De m`ine, a zis v[rul negricios al lui
Alberto, trecem la treab[.
-Eu ce fac? a ]ntrebat Turcu, ]nghi\ind o
jum[tate din felia pe care o \inea ]n m`n[.
-Diminea\a, i-a r[spuns cel[lalt, o s[ treac[
Alberto s[ v[ ia, cu o ma=in[, mai vin cu voi alte dou[
fete.
-Tot de-ale noastre?
-Tot, sunt dou[ moldovence, astea au
vechime, =tiu =i limba Tu, i-a mai zis el lui Turcu, le
78
p[ze=ti, iar noi le aducem clien\i. O s[ mai vin[ =i al\ii,
te ui\i ]n parcarea pe care \i-o ar[t[m noi m`ine, te
l[murim diminea\[.
-Nu e prea departe, a mai spus =i Alberto, pe
l`ng[ aeroportul Ciampino, unde am aterizat noaptea
trecut[, avem acolo un loc al nostru
-Apoi, seara, a continuat negriciosul, o s[ mai
pice c`te ceva chiar pe strad[, fata o s[ stea ]n u=a de la
intrare, v[ ar[t eu, a mai spus, golind paharul plin cu
bere =i ]nfig`nd furculi\a ]n salata pe care chelneri\a,
gras[ =i b[tr`n[, o a=ezase pe mas[.
De=i erau patru la masa plin[ cu bere =i
farfurii, Ingrid nu p[rea s[ existe pentru b[rba\ii de
al[turi, n-o ]ntrebau nimic, nici ea nu vedea mai departe
de geamul cenu=iu, dincolo de care se scurgeau sute de
ma=ini, ]n vitez[, pe l`ng[ tramvaiele colorate, ag[\ate
de =inele lor metalice. Fata rupea buc[\i mici, din
chiflele pe care le-au g[sit a=ezate, de la ]nceput, pe
mas[, coaja bine coapt[ ]i troznea ]ntre din\i, iar
paharele pe care cei trei le tot ciocneau se mi=cau pe
l`ng[ ochii ei, somnoro=i.
A doua zi, Ingrid a intrat ]n p`ine, cum i-a zis
Turcu, gr[bind-o s[ ias[ pe u=a temni\ei, lipit[ de
zidurile hotelului Center, cum citise fata pe firma
]ngust[ de la intrare.
<6 iunie 1997 E foarte cald, se tope=te
asfaltul sub picioare. M-am obi=nuit cu toate locurile,
pe aici, m[ ]n\eleg bine =i cu fetele, sunt dou[, Cora =i
Lucica, mai b[tr`ne dec`t mine =i care au venit cu peste
un an ]naintea mea. Am ]nceput s[ ]n\eleg limba =i chiar
vorbesc destul de bine. Sunt clien\i care m[ caut[ numai
pe mine, am str`ns ceva bani, doar c`t ]mi las[ Turcu,
dup[ ce ]i ]mparte cu Alberto =i cu v[rul lui, care dau =i
ei mai departe.>
-Ce cau\i, puic[ mic[, pe la noi? a ]ntrebat-o,
din prima zi, Lucica.
Ingrid venise cu Turcu, iar Lucica =i Cora,
fetele care o vor ]nso\i la locul lor de munc[, din
apropierea aeroportului, fuseser[ aduse de Alberto.
-Gura, botoaso, i-a strigat b[rbatul, z`mbind.
-Ce gur[, b[? Nu te lega de ea, o s[-mi
trebuiasc[ azi, din plin..
-A=a s[ fie, i-a urat Alberto. Fetelor, eu plec,
de azi r[m`ne cu voi Turcu, vede\i ce aer de pe=te pe
uscat are.
-Hai, s[-\i m[n`nc eu aripioarele tale, i-a zis
tot Lucica, p[ze=te-ne cu folos
Ingrid r[m[sese cu privirea pe buzele umflate
ale fetei ]nalte, solide, cu p[rul negru =i lung, c[reia
Alberto ]i spusese botoasa. Lucica a pl[cut-o de la
]nceput, Ingrid se va sim\i ocrotit[ de ea. Avea o voce
groas[ =i m`ini de b[rbat, uneori cuvintele ei se
]n\elegeau greu, amesteca vorbele rom`ne=ti cu italiana
pitoreasc[, pe care o dob`ndise ]n lungile seri de lupt[
cu b[rba\ii pofticio=i. Cealalt[ fat[, Cora, era mai t`n[r[,
micu\[, blond[, vorbea rar =i p[rea ]nchis[ ]ntr-o lume
numai a ei, rareori era dispus[ la confiden\e, aerul ei
taciturn atr[gea, ]ns[, destui clien\i care mai trecuser[ pe
la ea, ]n lunile din urm[.
-Uite care-i treaba, i-a zis Lucica, noi cam
]mp[r\im totul pe aici.
-E bine, a spus Ingrid, nu am de g`nd s[ v[
sup[r.
Veneau acolo mai ales la sf`r=itul s[pt[m`nii,
clien\ii erau de obicei cunoscu\i, Turcu primea =i ceva
care sem[na cu o programare la doctor, el ]ncasa banii,
de la ]nceput, p[zind baraca din lemn, cu dou[ camere
mici, l`ng[ un fel de lac ]ntortocheat, pe marginea
79
c[ruia, ]n partea cealalt[, dinspre aeroport, se vedeau
pescarii cu uneltele lor de tot felul.
}n restul zilelor Ingrid lucra numai seara, cei
mai mul\i dintre b[rba\ii care urcau sc[rile =ubrede ale
blocului lipit de hotel erau adu=i de negricios sau de
c[tre Alberto. Uneori, c`nd se ]nt`mpla s[ nu vin[
nimeni, Ingrid sta l`ng[ u=a de la intrare, direct pe
trotuarul ]ngust, prin fa\a ei treceau mai ales turi=tii din
hotelul de al[turi sau b[rba\ii care ie=eau din barul mic
din partea cealalt[ a str[zii. Erau de toate na\iile, chiar =i
chinezi pitici, africani cu pielea neagr[, ca noaptea,
italienii p[reau mai reci, preocupa\i de locul ]n care
intraser[, ca la un fel de slujb[ prelungit[, gr[bi\i s[-=i
rezolve problema =i s[ plece spre cartierele lor, mai
]ndep[rtate de blocurile posace, de l`ng[ gar[.
-Sunt mul\umi\i de tine, i-a zis Turcu, la
sf`r=itul prim[verii. Avem =i ceva bani str`n=i de noi, ne
scoatem
Ingrid n-a zis nimic, tr[gea absent[ dintr-o
\igar[. De obicei, plata se f[cea la Turcu, el se tocmea
cu clien\ii necunoscu\i, iar ceilal\i, pe care-i trimitea
Alberto, =tiau deja pre\ul.
-Puic[ mic[, i-a spus ]n primele zile Lucica,
s[ ai grij[, leprele astea or s[ te ]ncerce, o s[ vezi tu.
-Cum adic[? a ]ntrebat-o Ingrid, nedumerit[.
-Fii atent[, uneori o s[ te lase singur[, pe=tele
t[u ]mpu\it n-o s[ fie acas[, iar banii ]i vei primi tu. S[
nu ascunzi din ei, jigodiile te ]ncearc[, sunt oameni
de-ai lor.
Ingrid a \inut minte, a =i sim\it c`nd au pus-o
la ]ncercare, ea le-a dat to\i banii =i ]ncepuse s[ se
bucure de ]ncrederea lor. Diminea\a, numai ]n cursul
s[pt[m`nii, pleca prin ora=, ]nv[\ase multe locuri din
Roma, unii b[rba\i mai ]ntorceau capul dup[ ea, ]nc[
mai r[sp`ndea ]n jurul ei tinere\ea, c[ptu=it[ cu fardurile
]ncle=tate ]n miezul putred, pe din[untru.
A v[zut toate cele patru mari catedrale, s-a
plimbat singur[ pe aleile Colosseumului, a descoperit
]ntr-o diminea\[ Columna lui Traian, l`ng[ palatul uria=
din apropiere, Lucica ]i spusese s[ mearg[ la Fontana di
Trevi =i s[ arunce ]n ea un ban, uitase ce zisese ea c[ i se
va ]nt`mpla mai t`rziu, ]i pl[cea s[ mearg[ ]n Pia\a
Spania, s[ stea pe sc[rile mari =i s[ priveasc[ perechile
de tineri, ]mbr[\i=a\i, din jurul ei. A fost ]ntr-o zi ]n care
un soare cald n[v[lise peste Roma, de=i abia ]ncepuse
prim[vara, la Vatican. S-a oprit la intrarea ]n marea
catedral[ =i n-a putut s[ treac[ dincolo de u=ile uria=e.
Le-a spus, seara, celor dou[ fete cum a r[mas fixat[ de
marginea sc[rilor de la intrarea ]n cl[direa imens[ =i
Cora a privit-o lung.
-Nici eu n-am putut s[ intru prima dat[, a zis
ea, care vorbea at`t de rar. O fi p[cat, mai =tii?
-Ce s[-\i spun, a r[bufnit Lucica, intr[ acolo,
]n fiecare zi, armate de t`rfe, le-o mai sp[la din p[cate.
-Precis, a morm[it Cora, dac[ m[ uit la tine
e=ti curat[ deja.
-E=ti o proast[, a privit-o lini=tit[ Lucica,
ar[t`ndu-i, ]n glum[, pepenii dolofani, cum le zicea ea,
ie=i\i de sub fusta scurt[.
Ingrid le asculta, z`mbind, locurile pe care le
v[zuse singur[, ]n dimine\ile libere, ]i d[deau senza\ia
c[ e, totu=i, un om t`n[r, care respir[, vede, aude }n
diminea\a aceea, ]n parcul din fa\a Vaticanului, mo\[ia
pe o banc[, uit`ndu-se la autobuzele care veneau ]n
sta\ia de l`ng[ ea. Al[turi s-a a=ezat o fat[ mic[, blond[,
cu un chip rotund, de copil, care ]mpingea un c[ru\
nichelat. Ingrid a z[rit mai ]nt`i ro\ile mari, aurii ale
scaunului pe care era a=ezat un b[tr`n, ]nf[=urat ]ntr-o
80
p[tur[ colorat[. Se uita drept la gura mo=ului, din care
se scurgeau urme albicioase de saliv[.
-S[ te ia naiba de bo=orog, a auzit-o pe fata
mic[, de l`ng[ ea. Te pomene=ti c[ ai f[cut iar pe tine, a
]nceput s[ put[.
-E greu, nu? a ]ntrebat-o Ingrid, care s-a
]ntors cu fa\a spre c[ru\ul metalic.
-Dup[ cum vezi, i-a r[spuns, nu foarte
surprins[ de vorbele rom`ne=ti de l`ng[ ea, dar
r[m`n`nd cu m`na suspendat[ deasupra capului ]ndesat
]ntr-un fes \uguiat, al b[tr`nului stafidit din c[ru\.
A uitat s[-l mai =tearg[ la gur[, saliva i se
]ntinsese, gre\os, p`n[ sub b[rbie. Ingrid i-a ar[tat cu un
gest hot[r`t fetei buzele ur`te ale mo=ului. Au stat mult
de vorb[, cealalt[ n-o ]ntreba direct, dar Ingrid a
priceput c[ ea ]n\elesese c`te ceva despre ocupa\ia
femeii cu p[rul vopsit aproape ]n ro=u.
-+tii, i-a spus, c`nd fata s-a ridicat s[ plece,
cred c[ \i-e tare greu, dar poate s[ fie =i mai r[u
-Poate, i-a r[spuns. Am =ase fra\i =i dou[
surori acas[, to\i sunt mai mici dec`t mine. Le trimit
fiecare ban pe care-l c`=tig
-Ne mai vedem, a zis Ingrid, eu o s[ mai vin
pe aici.
A privit-o, f[r[ s[ se mi=te de pe banca de
ciment, \op[ia pe l`ng[ c[ru\ul cu ro\i mari, ]ncerc`nd
s[ a=eze p[tura pe umerii b[tr`nului, doar c`nd a ajuns
la col\ul str[zii s-a oprit pu\in =i i-a f[cut un semn cu
m`na.
Vara a trecut repede, la fel =i toamna, zilele
au sem[nat una cu alta, num[r`nd zeci de clien\i, de
toate v`rstele =i culorile, cu bur\ile lor grase sau scobite,
ap[s`ndu-se =i ]ndes`ndu-se ]n pielea ei ars[ de soare. A
muncit din greu, mai mult cu fetele, l`ng[ aeroport, c`t a
\inut vremea frumoas[ clien\ii pe care-i ag[\a acas[, ]n
dreptul u=ii, au fost mai pu\ini. }n noaptea de anul nou,
Alberto le-a dus, pe toate trei, ]ntr-o c`rcium[, foarte
aproape de Castelul Sant Angello, au ie=it la miezul
nop\ii pe podul mare, din apropiere, Lungo Tevere,
auzise ea c[ se spunea, s-au uitat multe minute la
focurile de artificii, p[reau trei tinere femei, care se
bucurau pentru anul nou. Lucica se cam ame\ise =i
]ncepuse s[ pl`ng[, cu capul pe um[rul Corei, iar Ingrid
o str`ngea str`ns de m`na ]nghe\at[.
-Hai, f[, gata }nchide\i gura, le-a trezit
Turcu, ame\it =i el de b[utur[, la culcare cu voi, m`ine
]ncepem treaba, avem comenzi serioase, macaronarii
abia a=teapt[ s[ scape de l`ng[ ur`tele lor de muieri.
Sunt oameni care, ]nainte de a face ceva,
trebuie s[ se dea cu un pas ]napoi, precum toreadorul
care se preg[te=te pentru lovitura de gra\ie. Ingrid
r[m[sese nemi=cat[, t`rcoale ]i d[deau =obolanul,
urechelni\a, liliacul gelatinos =i vampirul =ontorog.
Toate o amenin\au, p`n[ =i cer=etorii ]i refuzau pomana.
< 20 martie 1998 Asear[, a=tept`nd clien\i
]n u=a de la intrare a blocului vechi ]n care stau, am
auzit venind spre hotelul de al[turi un grup de oameni,
vorbeau rom`ne=te =i m-am tras spre trotuar, s[ fiu
v[zut[. Mi s-au cr[c[nat ochii, de tot L-am v[zut pe
tat[l Oanei, profesorul care a stat cu mine ]n bloc, ]n
spate era nevasta lui =i ceva mai spre col\ul str[zii am
z[rit-o pe Oana, fosta mea tovar[=[ de joac[. Am avut
timp s[ intru, dincolo de u=[.>
A plouat zile ]ntregi, n-au mai putut s[ ias[ la
locul lor, ap[rat de b[ie\ii bossului de la ultimul etaj, pe
care Ingrid nu-l mai v[zuse niciodat[, din ziua aceea de
la ]nceput. Sta, ]n fiecare sear[, ]n u=a de la intrare =i
81
mai ag[\a c`te un client r[t[cit, mai ales dintre cei care
dormeau, peste noapte, ]n hotelul de al[turi.
Se apropia sf`r=itul lui martie =i fusese prima
zi f[r[ ploaie, ie=ise chiar =i soarele, pe la pr`nz, iar
asfaltul se uscase, dup[ multe zile ]n care umezeala
intrase ]n toate ungherele cartierului. Seara, Turcu s-a
]ntors din ora=, era ame\it, de=i nu b[use prea mult,
gre=ise linia de metrou =i a intrat nervos ]n camera de
l`ng[ buc[t[ria ]ngust[, ]n care abia dac[ ]nc[peau dou[
persoane.
-F[, a zbierat el de la u=[, ne belesc mafio\ii
lui Ricano
-Ce-ai, te-ai t`mpit? l-a ]ntrebat Ingrid.
-Da, a strigat Turcu =i i-a tras o palm[,
arunc`nd-o peste canapea.
Pe=tele nu era violent, de obicei, fata a r[mas
]ntins[ de-a curmezi=ul patului =i a ]nceput s[ pl`ng[.
-Mare bou e=ti, a spus, mi s-a umflat obrazul.
-Hai, a f[cut el moale, nu te sup[ra Ne-au
amenin\at pe am`ndoi, Alberto e =i el cam speriat
Du-te, vezi poate ag[\i ceva ]n seara asta.
S-a sp[lat, i se ]nro=ise obrazul, buza de sus
se umflase pu\in, fata =i-a luat fusta scurt[ =i bluza
transparent[, cu care se a=eza, de fiecare dat[, ]n fa\a
u=ii pe care o foloseau doar ea =i Turcu. }i era frig,
cobor`se cea\a peste str[zile cartierului. A auzit ]n josul
str[zii mai multe voci, amestecate, cineva r`dea ]n
hohote =i se ]necase ]n propriile lui strig[turi. Grupul de
b[rba\i s-a apropiat de ea, Ingrid a f[cut un pas spre
neonul din marginea trotuarului, i-a v[zut la c`\iva metri
de ea, iar mai departe, spre col\ul str[zii, nevestele lor
]ncercau s[-i prind[ din urm[. Ingrid a tres[rit, vorbeau
rom`ne=te, iar unul dintre b[rba\i o z[rise ]n rama u=ii
metalice, deschis[ pu\in, spre pragul ]ngust al intr[rii.
-Profesore, a zis b[rbatul mai scund, cu o
burt[ ca un balon umflat peste marginea curelei, ai o
invita\ie, mergem =i noi cu tine?
-Sigur, a r`s cel[lalt, oprindu-se ]n loc,
sunte\i invita\ii mei, numai c[ trebuie s[ trimite\i
nevestele ]n camere. }l punem pe domn pre=edinte s[
rezolve problema, are experien\[ ]n negocieri cu
oamenii
-O strig pe nevast[-ta, i-a r[spuns cel de-al
treilea b[rbat, ]nalt, cu o fa\[ cam palid[, tr[g`ndu-=i
=apca peste ochi.
-P[i, a mai zis ochelaristul, aranj`ndu-=i p[rul
umflat, care se ]nfoiase peste marginile fesului colorat,
nu vede\i c[ fata ne a=teapt[?
-Hei, s-a auzit glasul uneia dintre femei,
apropiindu-se, ce face\i voi acolo?
Brusc, Ingrid a trecut ]n spatele u=ii,
]nchiz`nd-o repede. Privea pata mare de rugin[, din
mijlocul t[bliei maronii, pe care o =tia acolo, ]n
]ntunericul sc[rii urcat[ ]n fiecare zi, singur[ sau cu
numero=ii clien\i care-o vizitaser[ ]n lunile =i
s[pt[m`nile trecute la repezeal[. Fata nu se ]n=elase, l-a
recunoscut ]n grupul de b[rba\i pe tat[l Oanei,
profesorul care locuise ]n apartamentul de deasupra
parterului ei, nu-=i mai amintea exact c`nd se mutase din
bloc.
-Tat[, a auzit ea dincolo de u=a ]nchis[, ai
luat ap[ mineral[ ]n camer[?
-Las[-l, Oana, nu-l mai ]ntreba, am cump[rat
eu dou[ sticle, la pr`nz.
Ar fi recunoscut, dintr-o mie, vocea sub\ire a
mamei Oanei, de sute de ori le strigase, pe ea =i pe fata
ei, din fa\a blocului, s[ le dea ceva dulce sau, de multe
ori, s[ le a=eze la masa din buc[t[rie =i s[ le pun[ ]n fa\[
82
castroanele cu sup[, erau albastre, le z[rea Ingrid ]n
spatele ochilor ]nchi=i, aveau cozile ]ntoarse cumva ]n
interior. Ascuns[ ]n curtea muceg[it[ a blocului vechi,
din marginea Romei, Ingrid c[uta o f`=ie de lumin[, prin
crengile dese ale portocalului din curte, ]ncerc`nd s[
g[seasc[, deasupra, luna. Un singur nor limpede =i
lene=, cu o r[sucire zglobie trecea prin cerul cobor`t
aproape de p[m`nt, ]=i ]ncovoiase p`ntecul alb, ca de
rechin, gata s[ acopere case, oameni, ape. Moartea,
prins[ ]n zdren\e adunate de v`nt, flutura o m`n[ uscat[,
peste Roma.
S-a f[cut apoi lini=te pe strad[, a ie=it iar[=i,
a=tept`nd s[ pice ceva, dar tr[gea cu coada ochilor la
u=a hotelului, aflat la c`\iva metri l`ng[ ea, gata s[ se
poat[ ascunde, la nevoie.
-Liber[? a ]ntrebat-o, scof`lcit, un chinez
micu\, mai g[lbejit dec`t era, ]n realitate, sub ap[sarea
neonului de pe strad[.
-Intr[, i-a zis Ingrid. Ai mai fost pe la mine?
-Am mai fost, a bodog[nit sl[b[nogul, pocind
cuvintele, ]ntr-un fel de italian[ r[stit[ =i sub\iat[, spre
buzele lui umflate.
Sus, Turcu a l[sat-o pe ea s[ se ]n\eleag[ la
bani, chinezul se tocmea greu =i nici nu =tia cum s[
spun[, prea clar, ce dore=te. Dup[ plecarea lui, Ingrid
n-a putut s[ adoarm[ mult[ vreme. }i era u=or cu
chinezoii, nu st[teau prea mult =i nu-i dotase natura,
cum zicea Alberto, dec`t ]ntr-o m[sur[ redus[, pe care
el o ar[ta, vesel, celor din apropiere. Peretele camerei
era lipit de cel al hotelului de al[turi, te pomene=ti,
g`ndea Ingrid, c[ Oana doarme chiar dincolo, la c`\iva
centimetri de mine Doar spre ziu[ a luat-o somnul,
avea ochii umezi =i ]n camera ei mirosea a chinez, iar ]n
cealalt[ ]nc[pere Turcu sfor[ia, ca dup[ be\ie.
Era ]n Italia de un an =i dou[ luni, ]nv[\ase,
mai ales de la clien\ii ei, o mul\ime de cuvinte, ]n\elegea
limba vorbit[ de b[rba\ii c[rora le pierduse num[rul,
pusese de-o parte ceva bani =i ]mb[tr`nise, a=a i se
p[rea, uit`ndu-se ]n oglinda veche din baie. Un chip alb,
de dincolo de rama oglinzii, ]i spunea c[ e ]nc[ t`n[r[,
c[ are p[rul lung, c[ privirile ]i str[lucesc ]n ]ntuneric.
Min\i, nenorocitule, striga fata, sunt numai o t`rf[ =i tu
cu siguran\[ c[ ]\i ba\i joc de mine, ]n mintea ta de
macaronar sau g[lbejit sau cioroi ]mpu\it. A=a era, doar
o buc[\ic[ dintr-o t`rf[ r[m[sese din fata ]nalt[, cu
obrajii netezi =i catifela\i, iar Ingrid a scuipat cu putere
peste propriul ei chip, din oglinda neclar[ =i umed[. Un
motan =i o pisic[ se ]nv`rteau pe acoperi=ul pe care
Ingrid ]l vedea, dincolo de geamul b[ii, ]ncerc`nd s[
g[seasc[ un loc bun pentru dragoste.
Un cortegiu ciudat, din care ea nu vedea
dec`t mii de umbrele negre, se apropiase de locul ]n care
amu\ise de frig. C`nd a trecut pe l`ng[ ea, Ingrid n-a
auzit niciun sunet, a privit p`n[ departe, nu deslu=ea
dec`t mi=carea ordonat[ a umbrelelor, care s[ltau ]n
acela=i ritm, cu aceea=i culoare ]ntunecat[.
< 27 aprilie 1998 Sunt de peste un an la
Roma, ar[t r[u, am ]mb[tr`nit mult, nici ]n oglind[
nu-mi mai vine s[ m[ uit. Acum c`teva zile, un t`mpit de
macaronar a scos un cu\it mare =i a vrut s[ ne taie pe
to\i. Numai Lucica nu s-a speriat, nebun[ cum e l-ar fi
luat =i la b[taie. Mi s-a f[cut dor de bunica, Vl[du\
locuie=te tot ]n apartamentul meu, am mai vorbit cu el
la telefon. Turcu a ]nv[\at =i el s[ vorbeasc[ ]n limba
de pe aici. Alberto a fost prin \ar[, am avut =i ceva
probleme cu poli\ia, dar ne descurc[m, ga=ca e mare,
sunt mafio\i destui care tr[iesc pe spinarea noastr[.
83
Ieri, ]n apropiere de Vatican l-am v[zut pe Manole, cred
c[ era cu nevasta lui, sunt sigur[ c[ m-a recunoscut>
Turcu tu=ea zgomotos, se mi=ca greu prin
camer[, fa\a lui palid[ se confunda cu peretele gros,
dinspre strad[.
-Mor, se v[ita el, abia t`r`ndu-se pe picioare.
Ingrid nu i-a r[spuns, se uita pe geam la
terenul ]nconjurat de blocurile vechi, pip[ind perdeaua
g[urit[, toate ]n camer[ erau cleioase =i umede,
podeaua, ferestrele, pere\ii. Afar[ era o vreme cr`ncen[,
ploua m[runt =i v`ntul zbura cartoanele =i cutiile
abandonate pe trotuare. Cartierul lor, din apropierea
pie\ei Vittorio Emanuelle, era locuit, cum scria Ingrid ]n
jurnalul ei, ]n ]ntregime de emigran\i chinezi, negri,
africani de toate culorile, o adun[tur[ de lume printre
care, rar, un italian b[tr`n sau o ga=c[ de tineri
zgomoto=i se mai vedeau ]n drum spre gara mare din
cap[tul str[zii.
Dac[ ar fi putut alege, Ingrid s-ar fi schimbat
]ntr-un iepure, s-ar fi ascuns ]ntr-un col\, adormind
repede, ca s[ uite ziua scurs[ ]n prim[vara abia ]nceput[.
Turcu se sc[rpina prin p[rul nesp[lat, a=ez`ndu-se la
masa =chioap[ din mijlocul camerei.
-Am tras din greu asear[, a zis el.
-Mi-a fost fric[, i-a r[spuns Ingrid, f[r[ s[ se
mi=te din fa\a geamului. C`nd am v[zut cu\itul pe care
l-a scos grasul am crezut c[ nu mai sc[p[m.
-O s[-i spunem lui Alberto, acolo nu mai
mergem dac[ nu vin oamenii lui Ricano, s[ pun[ treaba
la punct.
Turcu se uita la ceas, se apropia miezul
nop\ii. Era prea ur`t afar[, hot[r`ser[ s[ r[m`n[ ]n
camer[, oricum erau foarte pu\ini trec[tori prin ploaia
m[runt[ care c[dea peste cartierul lor. Ingrid z`mbea
l`ng[ geamul plin de ap[, acum, g`ndea ea, acas[ au
]nflorit petuniile din fa\a balconului, ]i era dor =i de
bunica, visa des casa de sub munte, ]n care, odat[,
fusese fericit[.
-Ce faci, nu te culci? a ]ntrebat-o Turcu,
aprinz`ndu-=i alt[ \igar[.
-Mai stau, a zis, nu prea mi-e somn.
Nu putea s[ uite ziua de ieri, era cu cele dou[
fete ale lui Alberto ]n p[durea mic[ de l`ng[ aeroport.
-Hai, fetelor, le strigase Turcu, ]nc[ vreo doi-
trei clien\i =i plec[m.
-Nu mai pot, a morm[it Lucica, m[ dor toate
oasele.
Lucica botoasa era mereu nemul\umit[,
bomb[nea toat[ ziua, se ]nv[\aser[ cu ea. Nu t[cea nici
c`nd ]=i rezolva clien\ii, ]njura tot restul lumii, numai
c`nd ap[rea Alberto se potolea.
-N-auzi, m[? l-a strigat ea pe Turcu. Am
obosit, hai s[ plec[m.
-Hai, f[, i-a zis Turcu, ]nchide fleanca aia
mare, c[ n-am putere nici m[car s[ m[ cert cu tine.
-Fiindc[ n-ai ce spune, ne-a ie=it bine azi, am
putea s[ ne urc[m ]n rabla ta de ma=in[ =i s-o =tergem.
Ingrid =i cealalt[ fat[, Cora, urm[reau cu
priviri ]nstr[inate, ca dou[ p[pu=i de cear[, vorbele
scurse pe l`ng[ urechile lor. Le era cam frig, cu fustele
mici, acoperind pu\in din pulpele goale, s`nii ie=iser[
prin bluzele transparente, iar Corei ]i cl[n\[neau din\ii.
O ma=in[ s-a apropiat de ele, toate trei au luat
pozi\ia de a=teptare, lungind m`inile pe l`ng[ corp, cu
palmele ]ntoarse a chemare. Cora s-a l[sat peste geamul
deschis al ma=inii, cu gesturi unduite, umezindu-=i
buzele cu un plesc[it u=or.
84
 -Urc[-te, i-a zis cel de la volan. Treci ]n fa\[,
iar tu, a ar[tat el spre Ingrid, mergi ]n spate.
-}n ma=in[ sau la hotel? a ]ntrebat Turcu,
apropiindu-se.
-Asta nu te prive=te, a zis =oferul.
-P[i, a continuat Turcu, hot[r[=te-te, altfel
fetele nu urc[.
-S[ fi\i s[n[to=i, a mai spus b[rbatul de la
volan, demar`nd ]n tromb[ =i l[s`nd ]n urm[ un nor de
praf.
-Boule, a strigat Lucica botoasa, ar[t`ndu-=i
fundul gol spre =oferul care r[m[sese cu capul pe
fereastra ma=inii. Bine c[ a plecat, ]l =tiu eu pe [sta, e un
rahat cu mo\ =i nu e mul\umit niciodat[.
-Fetelor, le-a strigat Turcu, vin al\ii, sunt trei
b[ie\i.
Se apropiaser[, veneau pe jos, ma=inile
r[m[seser[ ]n parcarea de la =oseaua care mergea spre
aeroport. Lucica =i-a s[ltat fusta peste talie, un z`mbet
de idioat[ i se l[\ise pe fa\[, iar Cora =i-a scos repede un
s`n, peste nasturele descheiat al bluzei. Numai Ingrid nu
s-a mi=cat, a r[mas ]n spatele lui Turcu.
-Hei, gagicilor, sunte\i libere? a ]ntrebat
primul b[rbat, ]nalt, chel =i cu o burt[ care ]mpungea
aerul dinaintea sa.
-Libere, frate, a r[spuns pentru ele Turcu.
Facem =i o reducere, fiindc[ sunte\i ultimii
-Ave\i vreun loc unde nu vine poli\ia? a mai
continuat grasul.
-Avem E o barac[ dincolo de =an\, le-a
ar[tat Turcu, pornind cu fetele spre locul din spatele
primilor copaci ai p[durii. Cei trei le-au urmat f[r[ s[ se
gr[beasc[, sporov[ind ]n limba lor, pe care Ingrid o
]n\elegea, ca =i celelalte fete, foarte bine.
-Mor dac[ nu sug o \igar[, a zis Cora.
-Ai r[bdare, a r`s Lucica. O s[ sugi imediat
altceva
Au intrat dup[ fete, ]n cutia cu ferestre
astupate, pe care Turcu a descuiat-o repede, privind
atent ]n jur. El a r[mas singur afar[, lipit de ma=ina
parcat[ ]n fa\a u=ii. Ingrid =i-a ridicat bretelele care-i tot
c[deau peste um[r, grasul a ales-o pe ea =i fata sim\ea
mirosul lui de transpira\ie.
-Fat[, a =optit Lucica, trec`nd cu al doilea
b[rbat spre marginea cealalt[ a ]nc[perii, miroase a
carne putred[ gr[sanul t[u.
-Du-te naibii, a bomb[nit Ingrid, ce s[-i fac?
Privindu-l, dup[ ce =i-a scos pantalonii,
Ingrid a r[mas f[r[ suflare, bine c[ e ultimul pe ziua de
azi, =i-a spus. Al[turi, Lucica se apucase =i ea de treab[,
iar Cora chi\[ia ]n camera cealalt[, ]ngust[, lovind cu
picioarele ]n pere\ii de carton.
-Parc[ am mai fost pe la tine, i-a zis grasul.
-Nu cred, nu-mi amintesc, i-a r[spuns, sigur[
c[ nu mai v[zuse gr[mada aceea de carne, r[sp`ndit[
peste trupul ei turtit, devenit un fel de lipie.
Clientul ei avea o expresie de t[nt[l[u pe
fa\[, se ]nro=ise, scotea ni=te groh[ituri incerte, ]ntr-o
limb[ pe care Ingrid nu o ]n\elegea.
-Mam[, a zbierat Lucica, uscatul [sta m[
omoar[, ce mama dracului o fi av`nd, parc[ trece
locomotiva peste mine.
-Gura, a strigat de dincolo Cora, hale=te-l,
f[-l de rahat, pe el botoasa lu pe=te
-Ce s[-l halesc, se v[ita Lucica, nici nu pot s[
mai respir, parc[ are un tun ]ntre picioare.
O ambulan\[ a t[iat aerul nop\ii, ca un \ip[t
de vr[jitoare se auzeau sunetele ei, pe =oseaua din
85
apropiere, disp[r`nd spre intrarea ]n Roma, iar zgomotul
unui avion decol`nd de pe Ciampino, aeroportul din
dep[rtare, a acoperit de tot ]njur[turile botoasei. Ingrid
continua s[ priveasc[, din spate, chelia b[rbatului pe
care Lucica ]l ]nghesuise ]n col\ul ei. +i l-a amintit pe
Manole, avea aceea=i form[ de g`t lucios, lipsit de p[r,
de=i era destul de t`n[r. Dansul trupurilor din cabana cu
miros de transpira\ie l-a f[cut =i pe Turcu s[ bage capul
pe u=[, lumina oarb[ de la intrare prelungea umbrele
fetelor, ca ]ntr-un spectacol de teatru modern, iar ele
gemeau sub palmele grele ale clien\ilor.
-M[ dor f[lcile, striga botoasa, ]njur`nd ]n
rom`ne=te.
-Poli\ia, a \ipat Turcu, sting`nd repede becul
chior de la intrare =i ]ndes`ndu-se ]n camera cu pere\i de
placaj. Lini=te, s[ nu vorbeasc[ nimeni
Ma=ina poli\iei a oprit l`ng[ dunga de pietri=,
din fa\a cl[dirii, din interior s-au auzit fr`nele
zgomotoase =i vocile r[gu=ite ale b[rba\ilor ]n uniform[.
Au mi=cat clan\a, ]mping`nd ]n u=a ]ncuiat[ repede de
Turcu, apoi dou[ f`=ii de lumin[ s-au strecurat peste
geamurile acoperite cu h`rtie =i poli\i=tii au demarat ]n
vitez[, spre autostrada luminat[ de zeci de faruri ]n
mi=care.
M`na sl[b[nogului r[m[sese sub fundul lat
al botoasei de Lucica, Turcu a ie=it ]n fa\a u=ii, iar
b[rba\ii s-au repezit, to\i deodat[, spre fete.
-Nu te opri, striga clientul uneia dintre ele,
Turcu n-ar fi putut spune care b[rbat striga ]nfierb`ntat.
-Hai, b[, s-a mai auzit vocea groas[ a Corei,
a trecut jum[tatea de or[, am obosit =i noi
-Nici s[ nu v[ g`ndi\i, a zbierat clientul
pr[v[lit peste picioarele Corei, s[ nu ne enerva\i, c[ da\i
de dracul
Dup[ o vreme =i-au aprins \ig[rile, le-au
]ntins =i fetelor pachetele, dar Ingrid i-a refuzat. Au ie=it
afar[, numai ele au mai ]nt`rziat ]ntre pere\ii din lemn ai
vagonului. Lucica =i-a scos din geant[ o sticl[ cu suc =i
a ]ntrebat dac[ mai vrea cineva s[ bea.
-D[-mi o gur[, a zis Cora, apuc`nd sticla =i
r[sturn`nd o parte peste bluza cu care apucase s[ se
]mbrace.
-Ce noapte, a oftat Ingrid de al[turi, mi-e
somn de mor.
Afar[, Turcu a=tepta banii. Ingrid se uita la
cei trei b[ie\i, mir`ndu-se c[ nu observase ce nimerise
ea, pe cel mai ur`t dintre ei. Grasul se sc[rpina ]ntre
picioare, c[ma=a ]i ie=ise din pantaloni, iar el nu nimerea
\igara, o tot ]ndesa al[turi de gura lui ]mpu\it[.
-Te m[n`nc[? l-a ]ntrebat cel mai scund
dintre ei. Poate \i-a dat fata ceva, d[-te mai ]ncolo, a
glumit el.
-Acum, le-a spus Turcu, da\i-ne banii, e
t`rziu, vrem =i noi s[ plec[m.
-Care bani? Noi nu pl[tim, fetele nu =i-au
terminat treaba. Nu prea sunt bune de nimic
-Du-te, b[ a strigat Lucica. Nu e vina
noastr[ c[ e=ti tu un fle=c[it, doar c[ ultimul cuv`nt l-a
spus ]n rom`ne=te. Ai uitat-o acas[
N-a mai apucat s[ termine, o lab[ uria=[ s-a
lipit de spatele ei, fata a c[zut ]n genunchi, iar Ingrid =i
Cora au amu\it. Grasul a scos din geanta pe care o
purtase cu el un cu\it mare, ca o sabie =i le-a privit
fioros.
-V[ tai, t`rfe nenorocite.
Turcu se f[cuse mic, gata s[ o ia la goan[
spre marginea drumului din apropierea p[durii.
86
 -Stai, b[ a zis botoasa, ridic`ndu-se de jos.
Las[ naibii cu\itul, doar nu te pui cu ni=te am[r`te ca
noi. +i nu e bine ce face\i, b[ie\ii no=tri v[ cunosc, doar
a\i auzit de Ricano, v[ termin[
Ricano Fasolini era bossul peste toat[ zona, ]l
cuno=teau to\i, fetele =tiau c[ lumea din marginea
aeroportului nu mi=ca, auzindu-i numele. Cei trei s-au
]nmuiat imediat, au scos banii, ]njur`nd domol, oricum
fetele nu ]n\elegeau toate cuvintele lor. Zgomotul unui
camion a trecut peste g`ndurile lor, precum lemnul
rotund care ]ntindea foile de pl[cint[. Ingrid a ]ntors
capul, ap[ruse ]ntr-o parte luna, lumin`nd m`na ]n care
Turcu a primit banii clien\ilor potoli\i brusc.
Povestea din ziua de ieri se terminase, ]n fa\a
geamului Ingrid continua s[ priveasc[ spre cartierul din
marginea Romei, nici nu se mai mi=ca, cu coatele lipite
de pervaz, doar Turcu sfor[ia ]ngrozitor, tu=ind prin
somn =i amestec`nd cuvinte rom`ne=ti cu resturi de
vorbe ]nv[\ate l`ng[ fetele pe care le p[zea, pe marginea
lacului din apropiere de aeroport.
-Culc[-te, f[, m`ine avem de lucru, a
morm[it el, f[r[ s[ deschid[ ochii de tot =i ]ntorc`ndu-se
cu fa\a la perete.
Peste Roma ploua la fel de m[runt, ma=inile
care adunau gunoiul plecaser[ =i ele, rar Ingrid mai
auzea f`=`itul unui automobil ]nt`rziat, gonind peste
liniile de tramvai. Trupul ei, supt de oboseal[, ]ncepuse
s[ se usuce, ca o n[luc[ se mi=ca printre ceilal\i, h`d[ i
se ar[ta fiecare zi ]n care singura ei alinare era amintirea
vag[ a casei =i a gr[dinii prin care alerga strigat[ de
bunica. Povara ]nfr`ngerii ajunsese, de mult, l`ng[ ea,
]mpins[ de cai ologi =i nepotcovi\i de foarte mult timp.
Ingrid mergea, ori de c`te ori avea timp, ]n
apropiere de Vatican, acolo ]i pl[cea cel mai mult, a
intrat odat[ chiar =i la muzeu, a stat aproape o or[ ]n
Capela Sixtin[, pe b[ncile de ciment, cu privirea lipit[
de tavan. La ie=ire, pe trotuarul de peste drum, r[m`nea
mereu s[ bea o cafea sau s[ m[n`nce o bucat[ de pizza.
La restaurantul cu pere\i alba=tri lucra un rom`n, ]l
]nt`lnise chiar de prima dat[, ]n fa\a prelatei de la
intrare. }=i amintea bine, nu se putea hot[r] ce s[
m[n`nce, nu ]nv[\ase prea multe cuvinte, a tras o
]njur[tur[, de ciud[ c[ nu =tia cum s[ cear[ =i ar[ta cu
degetele bucata de pui fript. Lucian, cu care se va mai
]nt`lni de multe ori, a r`s, a luat-o de m`n[ =i a a=ezat-o
la o mas[.
-E=ti de-a mea, i-a zis, stai s[-\i dau eu ceva
bun, pastele astea n-au niciun gust.
-+tiu, i-a r[spuns, m-am mai p[c[lit odat[
Se apropia sf`r=itul lui aprilie, un soare de
prim[var[ acoperise Roma, dup[ multe zile ploioase, iar
terasele se umpluser[ de oameni.
-Ce faci? a ]ntrebat-o Lucian, aduc`ndu-i
cafeaua =i, din partea lui, o bucat[ de pl[cint[ fierbinte.
-Cam amestecate, i-a spus fata, am fost un
pic bolnav[, am =i z[cut c`teva zile.
-Chiar m[ ]ntrebam de ce n-ai mai trecut pe
aici.
El =tia c[ Ingrid lucreaz[ ca menajer[ ]n casa
unui fotbalist, la marginea Romei, ]ntr-un cartier select,
de=i nu era convins[ c[ b[iatul o crezuse. A invitat-o, de
mai multe ori, ]n ora=, dar s-a scuzat mereu, adun`nd tot
felul de motive, p`n[ c`nd el n-a mai insistat. Cum sta la
mas[, Ingrid a ]ntors capul spre trotuarul de dincolo,
unde se formase o coad[ uria=[, care cobora p`n[
departe, la intrarea ]n Vatican, erau mii de turi=ti
a=tept`nd s[ ajung[ la casa de bilete a muzeului.
Dintr-un taxi a cobor`t un b[rbat, ajut`nd o b[tr`n[ s[
87
ias[ pe u=a din spate =i vorbind tare cu o femeie t`n[r[,
care venise cu aceea=i ma=in[.
-Hai, striga, ai grij[ de baborni\[, cade naibii
pe trotuar =i moare pe aici
-Ai tu grij[, i-a zis femeia t`n[r[, nu vezi c[
te caut[ pe tine?
-M[ caut[ pe dracul, o fi f[cut pe ea, c`t[ ap[
a b[ut pe drum
Au r`s am`ndoi, iar Ingrid a r[mas cu
privirea fixat[ pe chipul b[rbatului, se uita =i el drept la
masa fetei, sc[p`nd din m`n[ bastonul pe care baba ]l
cerea, morm[ind ceva. Era Manole, maistrul ei din liceu
=i primul b[rbat din lungul =ir care urmaser[ ]n via\a ei
r[v[=it[. L-a v[zut c[ ar fi vrut s[ treac[ strada, spre
masa la care fata ]=i bea cafeaua, femeia de l`ng[ el i-a
spus ceva, au luat-o ]ncet, cu baba =ontoroag[, spre
intrarea ]n muzeu, dar el i-a f[cut un semn, din fa\a
sc[rilor, pe buzele lui a citit vin acum, stai acolo S-a
ridicat repede de la mas[, l-a strigat pe Lucian, a pl[tit,
apoi a disp[rut ]n spatele primului bloc din apropiere.
<6 septembrie 1998 Gata, s-a terminat
aici. Lucica e tot ]n spital, are o t[ietur[ zdrav[n[ pe
picior, Cora a fost crestat[ cu o lam[ pe fa\[, doar eu
am sc[pat mai ieftin. Turcu a murit, l-am v[zut ]necat ]n
s`nge. Peste trei zile ne trimit acas[, cu un avion, pe
toate. Femeia care a venit de la ambasad[ zice c[ avem
noroc, altfel am ]nfunda pu=c[ria c`\iva ani. Ce-o mai
fi la mine acas[, Vl[du\ nu mi-a mai scris deloc Nici
la telefon nu l-am mai g[sit. >
B[tr`nul Inzaghi r[m[sese, de aproape o or[,
nemi=cat ]n fa\a ferestrei. De la geamul balconului
vedea toat[ Piazza Navona, cu f`nt`nile din mijloc =i
oamenii gr[bi\i, ferindu-se de ploaia care nu mai
contenea. Auzea r[p[itul apei peste pavajul vechi =i nu
se putea urni din spatele fotoliului, pe care-=i sprijinise
picioarele umflate. Castronul ]n care aburise ciorba lui
preferat[ r[m[sese neatins pe marginea mesei, iar
b[tr`na servitoare nu ]ndr[znea s[ intre cu farfuria mare,
]n care pastele ]nro=ite a=teptau =i ele. Oamenii lui de
]nceredere au sosit am`ndoi, b[tr`nul i-a auzit urc`nd
sc[rile vechi, care sc`r\`iau tot mai tare, pe m[sur[ ce
etajele casei se adunau sub picioarele lor. Inzaghi i-a
privit ]ncruntat, le-a f[cut semn s[ se a=eze la mas[ =i ]n
camera mare s-au auzit oasele lui desc[rnate troznind ca
ni=te lemne azv`rlite ]n sob[.
-E timpul s[ trecem la lupt[, le-a zis el.
-Da, boss, au r[spuns am`ndoi deodat[
b[rba\ii tineri de l`ng[ el.
-Ricano s-a obr[znicit de tot, r[bdarea mea
are o limit[. Ne-a luat locurile noastre cele mai bune, a
b[gat putorile lui peste noi, ce facem?
-Noi avem un plan, a zis cel de l`ng[ u=[,
t`n[rul mai ]nalt, ras ]n cap, cu o fa\[ prelung[, br[zdat[
de o cicatrice veche, de la t`mpla dreapt[ p`n[ sub
b[rbie.
-S[ aud, a mai spus b[tr`nul Inzaghi,
a=ez`ndu-se greoi ]n fotoliul lui ]nc[rcat cu perne mici,
]nvelite ]n catifea albastr[.
-}i aranj[m, le-am preg[tit ceva, la Napoli,
am vorbit =i cu oamenii no=tri de la poli\ie
Afar[ ploaia se oprise, prin fereastra deschis[
se auzeau =uvoaiele din f`nt`na ]ncercuit[ de statui,
Piazza Navona era cucerit[ ]ncet de stolurile amestecate
de porumbei.
Ingrid =i celelelate dou[ fete erau la treab[,
l`ng[ aeroport. Se odihneau l`ng[ vagonul pe care
Turcu ]l aranja, ]n a=teptarea noilor clien\i. Ultimii trei
88
b[rba\i abia plecaser[, se mai vedeau ]nc[ ]n drum spre
parcarea de la =osea, unde-=i l[saser[ ma=inile.
-Vine Alberto, a zis Cora, ar[t`ndu-le cu
m`na spre marginea asfaltului.
-S[-l ia naiba, a morm[it Lucica, f[r[ un
motiv anume, o dureau toate m[runtaiele, sunt rupt[, le
spusese ea fetelor.
Alberto a ajuns repede l`ng[ ele =i l-a strigat
pe Turcu, pe=tele disp[ruse ]n spatele bar[cii, spre lac,
cu sacul plin de resturile pe care le str`nsese din
camerele mici =i ]ntunecate.
-Vin acum, a zbierat el, de dincolo de barac[.
-Azi, le-a zis Alberto, nu mai sta\i aici,
mergem acas[, v[ duce\i la fetele pe care le =ti\i voi =i
v[ aranja\i p[rul, unghiile M`ine la pr`nz plec[m la
Napoli, cu trenul, avem o comand[ serioas[ pentru vreo
s[pt[m`n[.
Ingrid nici nu =tia s[ spun[ de c`nd nu se mai
urcase ]ntr-un tren. A doua zi, fata ]=i lipise nasul de
geamul vagonului, abia dac[ putea s[ vad[ livezile mari,
cu portocali =i planta\iile de m[slini, ]n=irate ]n goana
trenului, alerg`nd spre Napoli. Urm[rind cum se ]n=ir[
casele =i dealurile pline de pietre albe, mari, Ingrid
sim\ea din mersul lin al trenului c[ va sosi o zi ]n care
va fi azv`rlit[, ca un gunoi, ]n mla=tina prin care trecea,
scutur`ndu-=i p[rul c[zut peste ochii ]nnegri\i de
fardurile adunate ]n straturi numeroase, uscate =i vinete.
-Ave\i grij[, le repeta Alberto, ne a=teapt[ la
gar[ unul dintre nepo\ii lui Ricano, s[ sta\i lini=tite =i s[
nu prea vorbi\i.
-Ne-ai mai spus, i-a zis botoasa de Lucica,
d[-l ]ncolo, doar n-o fi vreun prin\, e un pu\oi acolo =i
el
-}l =tii? a ]ntrebat-o Ingrid.
-Un bou pr[p[dit, ]i pl[cea s[ vin[ pe la
mine, acum vreo doi ani, apoi s-a ajuns.
-+i, a mai ]ntrebat =i Cora, din marginea
compartimentului curat, nu-i mai place?
Numai c[ Lucica nu i-a mai r[spuns, trenul se
apropiase de gar[, liniile ferate se ]nmul\iser[ brusc,
desp[r\indu-se ]n mai multe direc\ii.
-Parc[ ar fi la noi, la Chitila, a spus Lucica, ia
uita\i-v[ ce mizerie e =i pe la [=tia.
Nepotul lui Ricano era la cap[tul peronului,
l`ng[ locomotiv[, cu un alt t`n[r, pe fete nu le-a b[gat
]n seam[, ele l-au v[zut spun`ndu-i ceva lui Alberto.
Nici Turcu nu s-a apropiat, a r[mas l`ng[ fete. Ei le-au
f[cut un semn =i au ie=it, to\i, ]n fa\a g[rii. O lume
pestri\[ li s-a ar[tat, ]n pia\a g[rii se lucra la linia de
metrou, p[m`ntul scobit de ma=inile uria=e r`njea ca un
bot de balen[, iar ma=inile claxonau ]ntr-un vacarm greu
de st[p`nit. Marginile pie\ei erau ]mp`nzite de tarabe,
cu toate prostiile din lume ag[\ate =i ]ntinse pe mesele
de plastic, negri =i chinezi ]=i strigau marfa, Lucica a
fluierat mirat[ =i a vrut s[ spun[ ceva, dar n-a mai
apucat.
Ma=ina i-a dus spre port, alerg`nd pe str[zi
]nguste =i ]ntortochiate.
-Suntem l`ng[ Palazzo Reale, l-au auzit ele
pe nepotul lui Ricano. Aici l[s[m fetele, avem o camer[
la hotelul de deasupra gelateriei pe care o vede\i peste
drum.
-R[m`nem =i noi aici? a ]ntrebat Alberto.
-Nu, mergem ]n port, e foarte aproape, ne
]nt`lnim cu tipul de care v-am vorbit. Fetele pot s[ ias[
prin zon[, dar s[ nu plece prea departe, a mai spus el.
Seara s-a ]ntors numai Turcu =i le-a povestit
despre un chef ]ntre b[rba\i, cu mai mul\i marinari, la
89
care ele vor merge a doua zi l`ng[ portul din care
plecau vapoarele spre insula Capri.
-A=tept[m, a mai zis, s[ ne anun\e Alberto
c`nd s[ ne ducem, mi-au ar[tat mie unde trebuie s[
ajungem.
Era 23 august, a \inut minte ziua, mergeam la
defilare ]nainte, a zis Lucica, h[h[ind ]n fa\a hotelului,
a=tept`nd s[ soseasc[ Turcu, din holul ]ngust ]n care
r[m[sese.
-Dar ce, a continuat botoasa, parc[ =ti\i voi ce
era cu defilarea de 23 august, eu am mai prins-o, ne
duceau cu for\a, eram ]n grupa frunta=ilor ]n munc[.
-Te-ai t`mpit, i-a zis Cora, ]mping`nd-o cu
m`na spre peretele hotelului, vorbe=ti aiurea
-Gata, gura, le-a zis Turcu, lu`nd-o ]naintea
lor, spre portul din apropiere.
Au intrat ]ntr-un loc ciudat, l`ng[ dou[
terenuri de tenis, era acolo un balon uria= umflat, un fel
de cupol[ din cauciuc, iar Turcu le-a dus pe fete ]ntr-o
parte a lui, ]n ceva care sem[na cu vestiarele s[lilor de
sport. Pe jos erau saltele umflate, iar ]n mijloc c`teva
mese de plastic, cu mai multe scaune.
Primii b[rba\i au intrat dup[ vreo dou[ ore,
erau ]n pantaloni de sport, aveau tricourile ude, veneau
de la meciul de volei pe care fetele ]l z[riser[, undeva ]n
gr[dina lipit[ de portul ]nc[rcat cu vase de lux, b[rci cu
motor =i alte unelte asem[n[toare. Le-au f[cut un semn
scurt fetelor =i le-au pus s[ se dezbrace, ar[t`ndu-le
saltelele umflate pe care s[ se a=eze. Au intrat, apoi, cu
r`ndul, p[reau c[ nu se mai termin[, Ingrid nici nu-i mai
privea ]n fa\[. Plini de dorin\e, s[lt`nd ca pe=tii cei mari
]n ape cu refluxuri n[prasnice, b[rba\ii ]n c[lduri se
n[pusteau peste ele. Trupurile, ca ni=te crengi devastate,
cu r[d[cinile smulse, se ]mpr[=tiaser[ printre saltelele
din cauciuc. O insul[ pustie odihnea ]n s`ngele lor, nu se
z[rea nicio urm[ de nor, v`ntul nu adia deloc, doar
groh[itul lipit al marinarilor spinteca ciudata ]nc[pere.
Nebunia a ]nceput spre miezul nop\ii, de
undeva s-au auzit focuri de pistol, urletele se loveau de
pere\ii cupolei, b[rba\ii goi s-au ridicat de l`ng[ fete,
f[r[ s[ ]n\eleag[ ce se ]nt`mpl[ aproape de ei. }n vestiar
au n[v[lit c`\iva oameni ]mbr[ca\i ]n negru, le-au luat
pe sus =i le-au aruncat, ca pe ni=te saci, ]n sala mare, ]n
cupola umflat[, pe care Ingrid o v[zuse, pe dinafar[.
Mai ]nt`i, Ingrid l-a z[rit pe Turcu, era o balt[ de s`nge
]n jurul lui =i nu mai mi=ca, iar la c`\iva pa=i, spre
dreapta, Alberto se t`ra spre marginea s[lii, \in`ndu-=i
piciorul st`ng cu am`ndou[ m`inile =i url`nd de durere.
}n cealalt[ parte, c[zut l`ng[ un scaun, trupul nepotului
lui Ricano p[rea ghemuit, ca ]ntr-o groap[ ]ngust[.
-Ne omoar[, ce facem? a zbierat Cora.
-S[ fugim spre u=[, a mai zis Lucica,
preg[tindu-se s[ o ia la goan[.
N-a mai apucat, unul dintre b[rba\ii ]mbr[ca\i
]n negru a tras lama cu\itului peste piciorul botoasei, iar
Ingrid a mai putut s-o aud[ pe Cora \ip`nd, culcat[ pe
jos, cu o huidum[ a=ezat[ peste mijlocul ei. A sim\it un
picior intr`nd cu for\[ ]n burta ei =i, c[zut[ ]n genunchi,
Ingrid a le=inat. Vag, a mai auzit sirenele poli\iei =i
fr`nele ma=inilor, dincolo de cl[direa din cauciuc ]n care
se g[seau.
S-a trezit la spital, nu era nimeni l`ng[ ea, o
durere teribil[ o ap[sa ]n stomac =i a ]ncercat s[ se
ridice. A=ezat[ ]n mijlocul patului, Ingrid =i-a studiat, cu
team[, fiecare parte a corpului, p[rea ]ntreag[, a pus
picioarele pe podeaua camerei =i s-a ridicat,
]ndrept`ndu-se ]ncet spre oglinda de deasupra chiuvetei.
A stat c`teva secunde cu ochii ]nchi=i, parc[ nu avea
90
curajul s[-i deschid[, ]i ardeau obrajii =i-i curgeau, pe
l`ng[ gene, lacrimi mari. Se uita fix ]n mijlocul oglinzii,
Doamne, =i-a zis, sunt ]ntreag[, prin minte i-a trecut o
imagine crunt[, ]=i ]nchipuia c[ al[turi, pe marginea
patului, se afl[ capul lui Turcu, nu putea s[ uite balta de
s`nge ]n care-l v[zuse.
-Bun[ ziua, a auzit Ingrid, ]n spatele ei, ]n
rom`ne=te.
Vocea se amesteca, ]nc[, tremurat[ ]n aerul
cald al camerei, c`teva secunde a st[ruit ]n fa\a ei capul
lui Turcu, s-a ]ntors spre u=[, de parc[ ar fi vrut s[ se
ascund[ undeva. N-o cuno=tea, n-o mai v[zuse pe
doamna t`n[r[, ]mbr[cat[ cu ceva verde, peste taiorul
elegant, u=or de privit printre marginile descheiate ale
halatului.
-Sunt Corina +tefan, i-a zis, lucrez la
ambasada noastr[ de aici, din Italia
De la ea a aflat toat[ povestea, a dus-o s[ le
vad[ pe Lucica =i pe Cora, prima fusese operat[ la
picior, dar sc[pase cu bine, iar cealalt[ avea fa\a
bandajat[, o crestaser[ cu o lam[ peste obraz, Ingrid ]=i
amintea cum se ghemuise peste ea b[rbatul ]mbr[cat ]n
negru, sim\ea ]nc[, ]n urechi, urletele fetei.
-Poli\ia ne-a povestit ce s-a petrecut acolo,
le-a spus doamna de la ambasad[, st`nd l`ng[ ele, ]n
camera botoasei. }l =ti\i pe Ricano? le-a ]ntrebat ea.
-L-am v[zut odat[, a r[spuns Ingrid, era
bossul, a=a ]i ziceau b[ie\ii no=tri.
-Despre asta e vorba, a continuat cealalt[, a
fost o lupt[ ]ntre dou[ clanuri care ]=i ]mpart pia\a
voastr[, ]n partea de ora= de l`ng[ Ciampino. Au
preg[tit tot scandalul de la Napoli, sunt mul\i aresta\i,
s-au folosit de voi c[ s[-=i regleze conturile
Doamna de la ambasad[ vorbea mai departe,
Ingrid n-o mai urm[rea, mintea i se golise de tot, nu
vedea dec`t fa\a bandajat[ a Corei, iar ]n urechi ]i urlau
sirenele poli\iei, un strig[t se golise peste locul din care,
ame\it[, privea spre fereastr[.
-Pe scurt, a ]ncheiat doamna cea elegant[,
peste o s[pt[m`n[ v[ urc[m ]n avion =i v[ trimitem
acas[. Nu prea ave\i de ales, am f[cut un fel de
]n\elegere cu poli\ia, altfel ajunge\i la pu=c[rie, aici, la
Roma.
-Dar b[ie\ii no=tri? a ]ntrebat Lucica,
]ncerc`nd s[-=i mi=te piciorul bandajat =i sc[p`nd o
]njur[tur[ zdrav[n[, ]n rezerva de spital mirosind a spirt
=i a medicamente.
-Doi sunt mor\i, un rom`n =i italianul, iar
cel[lalt e arestat.
-Turcu e mort, a zis Cora, l-am v[zut ]ntr-o
balt[ de s`nge.
Le-au adus bagajele acolo, ]n spital, numai
Ingrid a putut s[ mearg[ cu doi poli\i=ti ]n blocul vechi
de l`ng[ Termini. +i-a pus cu grij[, ]n buzunarul
geamantanului, caietul gros ]n care scrisese din ce ]n ce
mai rar. Pe hol, la spital, le p[zea mereu unul dintre
poli\i=ti, iar doamna de la ambasad[ trecea zilnic pe la
ele.
-Pleca\i peste trei zile, li s-a spus ]n seara de
]nceput de toamn[, erau toate patru ]n camera botoasei,
ploua m[runt peste Roma, iar pe marginea ferestrei de
spital se auzeau pic[turile de ap[, Ingrid fixase d`rele
mici care se prelingeau peste sticla g[lbuie din fa\a sa.
Fata avea pleoape de sc`ndur[, c[zute ca
dou[ obloane peste ferestrele unei case d[r[p[nate,
sem[n`nd cu cele din cartierul ]n care locuise aproape
doi ani, ]nv[\ase str[zile =i locurile, o cuno=teau chiar =i
91
c`\iva dintre vecinii b[tr`ni, singurii italieni care mai
r[m[seser[ printre valurile de emigran\i, care cuceriser[
toat[ partea aceea din Roma.
-Pe tine, i-a mai zis doamna botoasei de
Lucica, te vor duce cu o targ[, la avion, o s[ te a=tepte o
salvare la aeroport, acas[.
Ingrid ]ncerca, f[r[ folos, s[ ascund[ privirile
dezm[\ului din beciurile ]nc[rcate cu vechituri, ]n care
se r[t[cise noapte de noapte. Coapsele ei erau vinete,
numai o umbr[ de z`mbet mai flutura pe buzele cr[pate,
iar tusea obosit[ sf`=ia lini=tea, ]n buc[\i egale de
triste\e. Parc[ ]ncerca s[ se bucure, cu g`ndul c[ se va
]ntoarce acas[, ]n apartamentul ei de la parter. Ce-o mai
fi, se ]ntreba, pe acolo
9. <10 septembrie 1998 Am ajuns acas[,
pe Lucica au dus-o direct de la aeroport la spital. Tanti
Nela a avut grij[ de apartament, iar Vl[du\ a stat ]n el
p`n[ acum trei luni. S-a ]nsurat =i a plecat la el acas[,
]n ora=ul ]n care tr[ie=te mama lui. Tanti abia mai
merge, a fost o vreme ]n spital, t`r[=te greu picioarele
bolnave. Vecinii nu m-au uitat, mai ales doamna
profesoar[, am fost pe la ea, a sl[bit, dac[ o vedeam pe
strad[ nu cred c[ a= fi cunoscut-o. Nea Jan de la
chio=cul de ziare e tot acolo, m-a strigat ieri, st[tea pe
scaunul lui, cu sp[tar ]nalt, ]nconjurat de reviste
multe.>
S-a oprit, cu bagajul pe care-l avea, ]n fa\a
blocului cu zece etaje, ]n care locuia m[tu=a ei, tanti
Nela. Liftul, ca de obicei, nu mergea =i a sim\it mirosul
pisicilor de la jum[tatea sc[rilor. Sprijinit[ de balustrada
ruginit[ =i-a amintit privirile c[l[torilor din avion,
al[turi de ea Lucica era ]ntins[ pe targ[, iar Cora se
a=ezase l`ng[ doamna de la ambasad[. Un poli\ist, venit
special din \ar[ pentru ele, mo\[ia pe fotoliul de al[turi.
Ceilal\i oameni din avion le priveau insistent, se auzeau
=i r`sete ]nfundate, fetei nu-i p[sa, a=tepta s[ ajung[ ]n
buc[t[ria ei de la parter, s[-=i fac[ o cafea, pe aragazul
vechi =i s[ trag[ o \igar[, arunc`nd fumul spre geamul
deschis.
-S[ veni\i pe la mine, le-a zis Lucica, cu
botul ei \uguiat, la u=a aeroportului, a=tep`nd s[ fie
urcat[ ]n salvare.
-Venim, fat[, i-a r[spuns Cora, ap[s`ndu-=i
plasturele mare, care-i acoperea jum[tate din obrazul
crestat ]n portul din Napoli.
-|i-am l[sat adresa, a mai spus =i Ingrid, ne
g[sim noi.
A sunat mult, a =i b[tut ]n u=a de la ultimul
etaj, m[tu=a Nela nu r[spundea, doar pisicile scrijeleau
lemnul vopsit, ]ntrec`ndu-se ]n miorl[ituri amestecate.
O luase spre sc[ri, c`nd a auzit cheia ]ntorc`ndu-se ]n
broasc[.
-Tu e=ti? a ]ntrebat-o tanti Nela, ag[\`ndu-=i
repede ochelarii pe nasul uscat, se pr[p[dise de tot, abia
se t`ra prin holul ]nghesuit, cu pisicile printre picioarele
bolnave. Eram la baie, a mai zis, mi s-a p[rut c[ bate
cineva
-Mi-a fost dor de tine, i-a spus Ingrid,
arunc`ndu-=i geanta l`ng[ cuier, al[turi de geamantanul
pe care ]l urcase greu pe sc[rile blocului.
-+i mie, m[ g`ndeam mereu cum o duci, hai
s[ st[m jos, a continuat femeia.
M[tu=a i-a povestit, m`ng`indu-=i pisica
preferat[, cuib[rit[ pe canapea, c[ Vl[du\ a locuit ]n
apartamentul ei p`n[ la ]nceputul verii, a pl[tit mereu
]ntre\inerea, curentul =i i-a l[sat ]n fiecare lun[ chiria.
Tanti Nela a tras sertarul de sub televizor =i a scos de
92
acolo un plic, erau destui bani, aduna\i ]n lunile ]n care
Ingrid a fost plecat[ la munc[, a=a cum ]i va spune ea,
peste c`teva zile, bunicii. S-a urcat ]n autobuzul la fel de
h`rbuit =i a ajuns la ea spre pr`nz, satul era p[r[sit, doar
c`teva zeci de mo=i =i babe a=teptau moartea, rezema\i
de por\ile rupte.
-S-a ]nsurat, a mai spus tanti Nela.
-Cine? a ]ntrebat fata, p[r`nd s[ nu ]n\eleag[.
-Vl[du\, cum cine? Bun[ fat[ a luat, au venit
=i pe la mine.
A deschis, acas[ la ea, toate geamurile, un aer
]ncins se ]nghesuise prin col\urile camerelor, p`nze dese
de paienjeni erau ]ntinse peste tot. I se umflaser[
m`inile, iar picioarele ar[tau ca doi butuci, pe care
bunicul spinteca lemnele, cu lama ascu\it[ a toporului,
]n zilele de iarn[, cu z[pada urcat[ spre ferestre. Se
afundase ]n bezn[ p`n[ la g`t, lespedea unei temni\e i se
a=ezase peste trupul h[rt[nit de burto=i =i sl[b[nogi de
toate v`rstele. Ca o ap[ murdar[, pielea ]i curgea peste
covorul plin cu praf, un fel de c`ntec susura din v`rful
copacilor, adiind a toamn[. Ghemuit[ l`ng[ geamul ei
din buc[t[rie Ingrid num[ra ma=inile din parcare =i i se
p[rea c[ tat[l ei, Tudose, ]n uniform[ de militar, la fel de
m`ndru de cascheta lui umflat[, e aplecat peste motorul
Daciei gri, cu capacul din fa\[ ridicat, cotrob[ind prin
m[runtaiele de fier =i plastic.
A auzit cum bate cineva ]n u=[, soneria nu
mai mergea de mult, s-a ridicat greoi, ca o bab[, de pe
scaunul tare =i a deschis.
-Te-ai ]ntors? a ]ntrebat-o vecina, b[tr`na
profesoar[, cu p[rul alb =i slab[ ca o sc`ndur[. Mi s-a
p[rut mie c[ aud mi=care pe aici
-S[rum`na, i-a zis fata. Ce mai face\i?
-R[u, cu bolile mele, dar tu?
-Am venit acas[, i-a r[spuns Ingrid, f[r[ s[
=tie ce s[ mai adauge.
Vecina a chemat-o la ea, au m`ncat
am`ndou[, iar Ingrid i-a vorbit despre Roma =i despre
italienii cuceri\i de emigran\i.
-Am lucrat, i-a zis ea, repet`nd povestea pe
care o mai spusese, la familia unui fotbalist, am avut
grij[ de copiii lui, am f[cut cur[\enie prin cas[, uneori =i
m`ncare
B[nuia c[ nu e crezut[, dar inventa mai
departe, ]ncepuse chiar s[ viseze, trecea prin curtea mare
a Vaticanului, cu b[iatul =i fata de m`n[, la geamul din
dreapta ie=ise Papa =i Ingrid ]l privea fericit[, se
gr[beau, st[p`nii aveau musafiri =i trebuia s[ o ajute pe
doamna la buc[t[rie.
-+i ce le-a dat s[ m[n`nce, i s-a p[rut c[
]ntreab[ b[tr`na profesoar[, care o privea de al[turi.
-Paste de tot felul, doamn[, a r[spuns Ingrid,
]n g`nd, ei nu m`ncau carne dec`t la sf`r=it de
s[pt[m`n[.
Toat[ noaptea a r[mas cu ochii propti\i de
tavan, n-a dormit dec`t foarte pu\in. Ar fi pl`ns, dar nu-i
venea deloc s[-=i ude ochii cu lacrimile s[rate. Se
]mpiedica ]n r[d[cinile care o apucaser[ de picioare, se
str`nseser[ ca ni=te gheare de animale ciudate, peste
gleznele ei, n[luc[ pribeag[ se strecura Ingrid pe
propriile ei urme. Stoluri ne=tiute de p[s[ri z[rea
dincolo de ferestre, toat[ priveli=tea ]i luneca prin
memorie, asemenea norilor pe care-i v[zuse trec`nd
dincolo de oglinda lacului, de l`ng[ marginea Romei. Pe
malul plin de iarb[, ]ntr-o barac[ din lemn, Ingrid uitase
s[ mai pun[ orice fel de ]ntrebare. M`inile, buzele =i
coapsele ei =tiau, despre b[rba\i, lucruri pe care oamenii
care ne iubesc nu le-au b[nuit niciodat[.
93
 Toat[ lumea are fotografii, unii le p[streaz[
]n sertarul cu acte =i bani, le arat[ cunoscu\ilor, care
casc[ de obicei plictisi\i, r[sfoind paginile albumelor =i
ascult`nd explica\ii ample. Ingrid nu p[strase, ]n
sertarele ei, nicio poz[, urmele de trecut se =terseser[
singure, numai caietul ei h[rt[nit de timp se vedea peste
prosoapele de buc[t[rie, puse la p[strare.
< 12 ianuarie 1999 A venit Ramona, a stat
vreo zece zile =i- a schimbat pa=aportul. Ivan, fratele lui
Turcu, nu mai pleac[ de la mine, nici nu am putere s[
fac ceva, nu-mi mai pas[ de nimic. Am v[zut-o =i pe
Lucica, o mai doare piciorul, dar a trecut la treab[.
Mi-a zis s[ merg cu ea, dar e prea departe, nu pot s[
mai plec de la casa mea. M[ simt r[u, de la o zi la alta
m[ dor toate, pe fa\[ =i pe corp ]mi ies ni=te pete mici,
maronii.>
Dup[ o s[pt[m`n[ a c[utat-o fratele lui
Turcu, Ivan. }l =tia dinainte de a pleca ]n Italia, era un
ofticos gre\os, plin de p[cate, se \inuse dup[ fratele lui
ca o r`ie, cum spuneau cei din jurul lor. A intrat ca la el
acas[ =i n-a mai dat semne c[ ar vrea s[ plece, i se p[rea
c[ Ingrid e o mo=tenire de familie. Fata i-a povestit cum
a fost omor`t Turcu, jigodia r`njea, exclam`nd rar, cu
un fel de mirare, i-auzi, b[, a=a zicea, i-auzi fr[\`ne
-Ai ceva bani? a ]ntrebat-o Ivan, din prima zi.
Trebuie s[ fi adus ceva lovele din Italia
-De unde? Ne-au pus ]n avion =i ne-au trimis
aici, nici bagajele nu le-am luat pe toate.
Fata l[sase plicul de la Vl[du\ la m[tu=a ei,
de la Roma venise cu ceva bani, pe care ]i str`nsese ]n
ultimele trei luni, dar a avut grij[ s[-i ascund[ bine, Ivan
se purta deja ca un st[p`n =i Ingrid nu g[sea for\a s[ se
]mpotriveasc[.
-Vezi, i-a zis el dup[ c`teva zile, disear[ ]\i
aduc un client, vine dup[ zece
-Bine, i-a r[spuns, f[r[ s[ stea prea mult pe
g`nduri.
O dureau toate, pr[dat[ de furnici ro=ii pielea
ei se schimbase ]n lemn atacat de putregaiul cleios.
|inea m`inile legate, num[r`nd greu minutele care-o
mai desp[r\eau de cap[tul drumului. Va putea pl[ti
zilele care vin, se ]ntreba, cu ceea ce-i r[m`nea de f[cut?
A luat-o de la cap[t. S-au ]nmul\it musafirii,
Ivan f[cea treab[ bun[, r[m`nea tot mai des la ea, dup[
ce plecau clien\ii, din fericire atunci c`nd bea se fle=c[ia
brusc =i se culca, f[r[ s[ mai scoat[ o vorb[. O mai
c[uta la telefon Lucica, i se vindecase piciorul, dar
durerile nu trecuser[ de tot. A venit ]ntr-o duminic[, cu
pe=tele ei, ]n drum spre munte, a stat pu\in fiindc[ era
a=teptat[ la un chef ]ntre burlaci, cum zicea umflatul
care o ]nso\ea. Ingrid cuno=tea locul, muncise din greu
]nainte de a pleca la Roma pe acolo, cu Ramona.
Aproape de Cr[ciun a c[utat-o vechea ei
prieten[, Ramona venise din Spania cu tat[l ei, se
g`ndeau s[ v`nd[ apartamentul, oricum, zicea ea, nu se
mai ]ntorceau ]n \ar[. A g[sit-o pe Ingrid z[c`nd, era
r[cit[ =i ]i ap[ruser[ pe tot corpul sute de pete maronii,
cu mici b[=ici care se sp[rgeau singure, o zeam[
lipicioas[ i se ]ntindea peste piele.
-Fat[, a zis de la intrare Ramona, cu vocea ei
groas[ =i ]mpleticit[, ce r[u ar[\i
-Noroc c[ mai tr[iesc, i-a r[spuns Ingrid,
altfel nu te mai vedeam niciodat[.
-M-am g`ndit mereu la tine, s[ =tii c[ abia
a=teptam s[ te v[d.
94
 Au povestit p`n[ spre miezul nop\ii, Ramona
lucra ]n Castellon, cu p[rin\ii ei, e plin de rom`ni acolo,
zicea prietena, o s[ ajungem mai mul\i dec`t spaniolii.
-Lucrez cu mama ]ntr-o brut[rie, ne-am luat
ma=in[, am ]nchiriat un apartament, ne merge bine.
-Dar altceva, a ]ntrebat-o Ingrid turn`nd ]n
paharul Ramonei, mai produci?
-D[-i naibii, a morm[it cealalt[, erau vorbele
ei preferate. Mi-o mai trage =i patronul, uneori =i b[iatul
lui, mai scap =i prin ]mprejurimi. Ai mei se fac c[ nu
pricep, ies ceva bani.
A doua zi Ramona s-a ]ntors, era =i Ivan ]n
sufragerie, mahmur dup[ be\ia crunt[ din noaptea care
trecuse.
-Hai, a luat-o ea direct pe Ingrid, mergem
am`ndou[ la doctor, am eu bani la mine =i sora mamei
lucreaz[ tot acolo, la spital.
-Du-te, f[, a belmejit Ivan, n-are nimic, ]i
trece
-Te ia dracu, a zbierat Ramona, dac[ mai
m[n`nci mult rahat ]\i trag =i o mam[ de b[taie. Nu =tii
dec`t s[ furi banii munci\i de am[r`ta asta
Avea o privire at`t de ]ncr`ncenat[, ]nc`t l-a
redus la t[cere pe Ivan. +i-a luat haina de pe marginea
unui scaun =i a ie=it pe u=[, f[r[ s[ mai scoat[ un cuv`nt,
se auzea tusea lui ]nfundat[ p`n[ dincolo de trotuarul
din fa\a bisericii de peste drum.
Seara, Ingrid s-a ]ntors cu o pung[ mare cu
medicamente, Ramona a luat-o la ea acas[, au stat acolo
p`n[ dup[ s[rb[tori, c`nd prietena ei a plecat ]n Spania.
-Ar trebui s[ vii cu mine, i-a zis.
-A= veni, dar nu m[ simt ]n stare s[ mai plec,
am obosit, fat[, uneori simt c[ nu mai apuc diminea\a.
-S[ te mai g`nde=ti, cu boul de Ivan n-o s[-\i
fie bine.
Ramona s-a ridicat =i a intrat ]n baie, nu i s-a
p[rut, prietena ei avea lacrimi ]n ochi. N-ar fi crezut c[
durdulia de Ramona poate s[ pl`ng[, ]i treceau prin
minte istorii ]ntunecate, camere goale, cu u=i sparte
at`rn`nd ]n balamale rupte Le-au ]nso\it pe am`ndou[
]n ]mpreun[rile violente sau domoale, ca un ciulin uria=
ar[ta memoria ei, ]nfipt[ ]n umbra geamului cr[pat ]n
sute de dungi mici =i negre. Ramona nu mai ie=ise din
baie, auzea apa curg`nd ]n =uvoaie, Ingrid se uita la
propriile ei coapse vinete, o umbr[ de z`mbet flutura pe
gura mic[, iar m`inile i se fr`ngeau peste p[tura moale.
Pe Ramona n-o va mai vedea niciodat[, va aduna toate
scrisorile ei, de=i nu va reu=i s[-i ]n\eleag[ dec`t o parte
dintre cuvintele ]nghesuite pe fiecare pagin[.
Ingrid se uita ]n fa\[, nu era nici gar[, nici
spital, doar un fruct adormit ]n s`mburele lui, strivit de
t[lpile trec[torilor ]nt`rzia\i, se bor=ise de asfalt. +i
pentru c[ a stat de veghe pe margini str[ine de drumuri,
a=tept`nd s[ apar[ luna, ]ntr-o zi va adormi, vis`nd
c`inele l[\os al bunicilor ei. L[tra f[r[ oprire =i f[r[ s[
se ating[ de castronul plin cu m`ncare.
<Septembrie 1999 Merge greu, boul de
Ivan ]njur[ mereu, a vrut chiar s[ m[ loveasc[, dar am
urlat la el =i s-a potolit. De c`teva ori am ajuns la
poli\ie, dar nu ne-au f[cut mare lucru, am avut noroc,
l-am cunoscut pe tablagiul de acolo. Ne-au dus, ]ntr-o
noapte, cu duba poli\iei, eram cu dou[ fete c[rate de
prietenul lui Ivan, grasul, e pe=tele lor. De unde era s[
=tiu pe cine vom ]nt`lni ]n arestul poli\iei?>
Jalea o ]mp[r\ea numai cu chipul ei de
alt[dat[, haina milei se a=ezase peste m`inile =i bra\ele
fetei, b[rba\ii ]nfirb`nta\i care ]i spunea rar pe nume =i
95
atunci f[c`nd-o ]ntr-o limb[ ]mpleticit[ s-au perindat cu
zecile, Ivan ]i striga mereu c[ nu e bun[ de nimic, iar
Ingrid se uita lung la el =i abia dac[ sim\ea ghionturile
]ndesate ale pe=telui.
-Dac[ nu-\i convine, i-a zis ea ]ntr-o zi, nu te
\in cu for\a, drum bun
-F[, a zbierat ur`tul, o s[ mori de foame f[r[
mine.
-Ce s[-\i spun, i-a r[spuns. De foame o s[
mori tu, te bate v`ntul pe strad[.
Ivan se preg[tea s[ o loveasc[, se ]nro=ise tot
=i nu reu=ea s[ mai zic[ mare lucru, numai c[ Ingrid nu
s-a speriat, privea amuzat[ la gesturile lui b`lb`ite.
-E cazul s[ te potole=ti, n-am nicio obliga\ie
fa\[ de tine =i te arunc ]n strad[ imediat.
+ontoroage, s[pt[m`nile au trecut egale,
nicio urm[ de bucurie nu mai r[m[sese pe chipul ei, i se
]ncre\ise pielea sub ochi, iar diminea\a ]n baie r[m`nea
cu smocuri mari de p[r ]n din\ii periei \epoase.
-M`ine sear[ mergem pe C[r[midari, i-a zis
Ivan, pe la mijlocul lui august.
-Iar? a ]ntrebat Ingrid. Data trecut[ =tii cum
ne-a luat poli\ia, abia am sc[pat de amend[, noroc cu
tablagiul de la arest, e vecin cu noi.
-E b[iat de treab[, a zis Ivan, ]l mai chemi pe
aici, ai v[zut c[-i place.
-Numai gura e de tine, l-a bomb[nit fata,
ur`tul nu prea mai mi=ca ]n front, cum vedea ea de la o
vreme.
-Las[, a mai zis Ivan, s-a ]nt`mplat atunci,
acum e treab[ serioas[, ]i =tiu eu pe tipii de acolo. Mai
aducem dou[ fete, am aranjat cu grasul.
}l =tia pe gr[san, era un fel de rud[ cu Ivan =i
se ocupa cu tot felul de afaceri dubioase. Odat[ trecuse
=i pe la ea, un sc`r\ar, abia dac[ i-a dat jum[tate din bani
=i n-a l[sat-o s[ doarm[ toat[ noaptea. Chiar el a venit
=i-a luat-o cu o ma=in[, erau =i celelalte dou[ fete, boite
ca dracul, cu buzele m`njite de ruj, grasul le-a ]njurat de
zor, p`n[ c`nd au trecut podul, peste r`u, ]n cartierul
nou, cu vile aflate ]n construc\ie, prin care Ingrid se
plimbase ]n anii tinere\ii ei, r[ma=i departe, abia dac[
mai \inea minte c[ au fost cu adev[rat. Au tras p`n[ spre
diminea\[, erau vreo zece tineri acolo, au b[ut mult =i,
pe r`nd, le-au ]ntins pe unde au apucat, casa nu era
terminat[, doar ]ntr-o camer[ fuseser[ aruncate c`teva
resturi de saltele. Unul dintre ei, ]njur`nd ]nfundat, i-a
cerut ceva negricioasei pe care o ]nghesuise ]ntr-un col\
=i a pocnit-o zdrav[n peste ceaf[, Ingrid i-a v[zut capul
cl[tin`ndu-se ]n toate p[r\ile.
N-a apucat s[ mai zic[ ceva, s-au deschis
u=ile =i au intrat ]n cas[ c`\iva poli\i=ti, strig`nd ca ni=te
apuca\i, cu pistoalele ]ndreptate spre b[rba\ii aduna\i
l`ng[ intrarea improvizat[.
-Uite, b[, avem noroc, a zis =eful lor, i-am
prins =i pe ho\ii no=tri =i ducem la sec\ie =i pe
frumoasele domni=oare de dincolo.
-Hai, feti\elor, a spus r`z`nd alt poli\ist,
]mbr[ca\i-v[ frumos, v[ invit[m pe la noi.
Ingrid =i-a luat hainele, era aproape goal[
c`nd au intrat musafirii, dar nu p[rea prea speriat[, doar
celelalte dou[ fete pl`ngeau, era prima dat[ c`nd li se
]nt`mpla.
-Lume veche, a f[cut =eful, c`nd a v[zut-o pe
Ingrid. A trecut ceva de c`nd nu ne-am mai ]nt`lnit
Le-au b[gat, pe toate trei, ]ntr-o camer[ =i
le-au pus s[ scrie declara\ii, pe h`rtiile aliniate ]n col\ul
mesei. Una dintre fete, cu privirea lipit[ de perete,
96
fr[m`nta pixul, aplec`ndu-se spre t[blia mesei =i
sc`ncea ca un copil neajutorat.
-Ce-ai, f[? a ]ntrebat-o b[rbatul ]n uniform[,
care r[m[sese cu ele.
-Nu =tiu s[ scriu, a morm[it fata.
-Hai, gata? a strigat imediat cineva care
intrase pe u=[.
Ingrid a ridicat repede capul din h`rtia ei, i
s-a p[rut o voce cunoscut[, se uita lung spre bondocul
care se apropiase de mas[.
-Silviu a =optit ea =i s-a oprit brusc, cu
m`na suspendat[ deasupra scaunului pe care era a=ezat[.
El era, primul ei prieten, colegul de clas[,
Silviu, gras, chel, cu c[ma=a transpirat[, agit`nd un
baston de cauciuc, ca pe un evantai.
-Ai ajuns r[u, a zis el, lipindu-se de scaunul
de l`ng[ Ingrid.
-+i? a ]ntrebat fata. }\i pas[?
-}mi pas[ pe dracu Hai, ia =i boarfele astea
de aici =i duce\i-v[ acas[. M[ uit la tine =i-mi aduc
aminte dar n-a mai terminat ce ]ncepuse.
Le-a dus pe toate la o u=[, ]n spatele sec\iei
de poli\ie =i aproape c[ le-a ]mpins spre trotuarul
]ntunecat.
-Tu ce faci? l-a ]ntrebat Ingrid, oprindu-se ]n
loc =i l[s`ndu-le pe celelalte dou[ fete s[ treac[.
-Muncesc, i-a r[spuns, parc[ surprins de
]ntrebarea ei. Am un copil, m-am mutat la socrii mei, la
\ar[
El s-a ]ntors gr[bit cu spatele, a ]nchis u=a
metalic[, iar Ingrid a luat-o repede spre fetele speriate
]nc[, ajung`ndu-le din urm[. S-au pierdut ]n ]ntunericul
ora=ului adormit, numai pantofii lor bonc[neau peste
g[urile din asfaltul umed.
< 23 martie 2000 Am stat ]n spital aproape
o lun[, tanti Nela s-a t`r`t zilnic la mine, am avut noroc
cu ea. Ofticosul de Ivan, pe care m[tu=a l-a dat afar[
din apartament, a venit de vreo dou[ ori la mine, la
spital. Mi-a scris Ramona, zice c[ s-ar putea s[ se
m[rite. O cunosc pe doctori\a care m-a internat, e
nevasta procurorului care a locuit tot la mine ]n bloc,
era prieten cu tat[l Oanei. Mi-a fost ru=ine s[ o ]ntreb
dac[ m[ mai =tie. >
A trecut ]n anul 2000 bolnav[, a z[cut
aproape o s[pt[m`n[ p`n[ c`nd tanti Nela a dus-o,
aproape for\at, la spital. I-a fost fric[ s[-=i fac[
analizele, s-a temut s[ nu aib[ sida, se mai ]nt`mplase s[
rezolve clien\i dubio=i, care n-au primit plicul mic pe
care Ingrid ]l scotea din po=eta ei, de fiecare dat[.
-Ai o viroz[ puternic[, i-a spus m[tu=a, care
se t`r`se, ca ]n fiecare zi, p`n[ ]n salonul ]n care o
internaser[ de urgen\[.
-Doctori\a mi-a spus c[ a= fi dat ]n primire
dac[ mai st[team c`teva zile acas[. Noroc cu tine, a mai
zis.
-S[ m[ ascul\i alt[dat[, a continuat tanti
Nela, =terg`ndu-=i fruntea transpirat[, st`nd al[turi de
nepoata ei, ]n camera de spital.
-E de treab[ doctori\a, s[ =tii c[ eu o cunosc.
-De unde? a ]ntrebat cealalt[ femeie.
-A stat cu mine ]n bloc, b[rbatul ei e
procuror, era mereu ]n cas[ la Oana, c`nd m[ duceam pe
acolo. Dar s[ nu-i spui, a mai zis Ingrid.
S-a vindecat greu, a r[mas ]n spital aproape o
lun[, sl[bise mult, hainele c[deau de pe ea =i, vedea ]n
oglinda din baia spitalului, ar[ta ca o stafie.
-Ar[\i ca naiba, i-a zis Ivan, venind ]ntr-o zi,
cu c`\iva covrigi ]ntr-o pung[.
97
 -Las[ c[ te \ii tu mai bine, i-a r[spuns Ingrid.
Ur`tul a dat nep[s[tor din m`n[, sta l`ng[ ea,
pe coridor, mu=c`nd dintr-un covrig =i mestec`nd greu,
]i mai c[zuse ]nc[ un dinte, doar vreo dou[ urme
galbene se mai vedeau ]ntre buzele acoperite de musta\a
ne]ngrijit[.
-Cotonoaga de m[tu=[-ta mi-a luat cheia de la
apartament, i-am dat-o fiindc[ m-a amenin\at c[ se duce
la poli\ie. Tu ai pus-o? a ]ntrebat-o el.
-Numai de asta n-am avut eu chef, a zis
Ingrid, dar nu pot s[ fac nimic, pe ea o mai am =i nu
vreau s[ o sup[r.
-Las[, a molf[it el mai departe, printre
buc[\ile de covrig, vedem noi ce facem, dup[ ce ie=i din
spital
Venise prim[vara, era ]nceputul lui martie
c`nd a ajuns acas[. A g[sit-o acolo =i pe bunica, a r[mas
cu ea dou[ s[pt[m`ni. B[tr`na ]i f[cea m`ncare, o
obliga s[ se a=eze la masa din buc[t[rie, n-o ]ntreba ]ns[
aproape nimic, fata o auzea noaptea cum tu=ea ]n patul
din sufragerie, nu putea s[ doarm[ dec`t sprijinit[ ]ntre
perne, altfel se sufoca, iar ]n cas[ se f[cea frig, mai l[sau
aragazul deschis, pentru c[ vechiturile de calorifere abia
dac[ se dezmor\eau pu\in, ]n partea de sus.
A g[sit ]n cutia pr[p[dit[ din hol o scrisoare
lung[ de la Ramona. Ca de obicei, a descifrat cu greu
literele pline de fantezie ale prietenei plecate departe,
dar a ]n\eles c[ se va m[rita cu b[iatul gazdei la care
locuia cu p[rin\ii ei, cam b[tr`n =i care, ]i scria Ramona,
avea o fat[ din prima c[s[torie. Mai fac de-ale noastre, ]i
scria Ramona, b[rbatul meu e cam trecut, se culc[ cu
mine o dat[ sau de dou[ ori pe lun[ =i atunci vorba vine,
citea Ingrid ]n josul unei pagini. Noi, mai zicea Ramona,
nu ne mai ]ntoarcem ]n \ar[, vrem s[ vindem
apartamentul de l`ng[ cimitir, deocamdat[ st[ acolo o
rud[, un v[r al tat[lui meu.
Ivan s-a ]ntors abia dup[ ce bunica a plecat,
Ingrid l-a l[sat s[-=i aduc[ pu\inul lui bagaj =i s-a uitat
lung la fa\a de mort a pe=telui, ]=i pusese din\ii de sus,
care cl[n\[neau ciudat, mai ales c`nd vorbea, parc[ =i
vocea i se schimbase, cuvintele ie=eau ]ntrerupte din
g`tul lui p[ros.
-Hai, e timpul s[ trecem la munc[, i-a spus.
E=ti ]n stare? a mai ]ntrebat.
-Dup[ cum vezi, i-a r[spuns, cu g`ndul la
banii care se cam terminaser[, bunica n-a avut cu ce s[-i
pl[teasc[ ultima ]ntre\inere, cam mare pentru luna de
iarn[ care trecuse.
Ofilit[, Ingrid =i-a aranjat hainele de gal[, a
f[cut vocalize ]n fa\a oglinzii din buc[t[rie, preg[tit[ de
un nou spectacol, cu sala plin[ de oameni gr[bi\i =i
zg`rci\i la aplauzele de final. }n m[rul din gr[dina
bunicii, care abia se mai z[rea printre ierburile uscate,
r[mase acolo de anul trecut, crescuse un cuib, gata
p[r[sit.
<Noiembrie 2000 Mi-e fric[ s[ m[ uit ]n
oglind[, mi se pare c[ sunt un schelet care umbl[ prin
camer[, am sl[bit, fa\a mea e iar[=i supt[ =i p[tat[ de
bube umflate, albicioase. Ivan, de c`nd s-a ]ntors de la
mare, st[ numai la mine, pu\inii clien\i pe care-i mai am
sunt b[tr`ni, jego=i, au bani pu\ini. Am mari restan\e la
]ntre\inere. Vecina ]mi mai d[ de m`ncare, numai ea
bate la u=a mea, din tot blocul. Baba de la patru, de
c`te ori trece pe l`ng[ mine zice curva naibii, iar eu o
]njur, ]ntr-o zi am scuipat-o drept ]ntre ochi. A urlat pe
sc[ri, dar n-a ie=it nimeni. >
Peste var[ i-a fost ceva mai bine, Ivan n-a
mai luat-o la mare, s-a dus numai cu celelalte dou[ fete,
98
pe care le-a cump[rat de la grasul. Mai picau ]ns[ c`\iva
clien\i, dintre cei vechi, pe care-i cuno=tea, dar pl[teau
pu\in =i treceau tot mai rar pe la ea.
-Gata, i-a zis prin august bunica, m`ine
diminea\[ plec[m la \ar[, te-ai pr[p[dit de tot.
-Eu mai lipsesc, a ]ncercat Ingrid, e=ti =i tu
b[tr`n[
-Nu mai st[m la discu\ii, maic[, i-a retezat-o
bunica, nu murim noi de foame, o bucat[ de br`nz[ =i o
can[ cu lapte mai g[sim.
La \ar[ casa sta s[ cad[ peste ele, gr[dina era
n[p[dit[ de buruieni uria=e, gardurile putreziser[ =i ele.
}n tot satul mai r[m[seser[ c`\iva b[tr`ni, rar mai trecea
c`te o ma=in[ pe uli\ele pline de praf.
-Au pleca\i to\i, maic[, zicea bunica. Aud =i
eu c[ prin Spania, prin Italia, parc[ pe acolo ai fost =i
tu
-Da, bunico, ]i r[spundea Ingrid, ]n Italia
-+i, continua bunica, ce zici c[ ai lucrat pe
acolo?
-|i-am mai spus, am avut grij[ de ni=te copii,
apoi de un b[tr`n paralizat, ]l plimbam cu un c[ru\, c`nd
nu ploua afar[.
Bunica nu se uita niciodat[ la ea, c`nd
vorbeau, ]=i f[cea de lucru cu lingurile =i str[chinile ei,
]n buc[t[ria de var[, c[reia nu-i mai r[m[sese dec`t un
perete ]ntreg.
S-a ]ntors acas[ la ]nceputul lui septembrie,
venise =i Ivan, avea ceva bani aduna\i cu fetele lui. El a
pl[tit o parte din datoriile de la bloc, iar Ingrid a avut,
apoi, cam dou[ luni ]n care ]=i mai revenise, se =i
]ngr[=ase pu\in, s-au mai ]nmul\it =i b[rba\ii pe care
pe=tele ]i aducea, g[sindu-i prin barurile =i c`rciumile
r[s[rite peste tot, printre blocurile ponosite ale ora=ului.
}ntr-o sear[, la u=a ei a b[tut insistent cineva,
Ingrid i-a deschis =i l-a l[sat s[ intre.
-M-a trimis Ivan, vine =i el mai t`rziu, i-a
spus b[rbatul, \in`ndu-=i ]n m`n[ p[l[ria cu boruri
]nguste.
-Bine, a zis ea, intr[
Era sigur[ c[-l cunoa=te, i-a fost profesor de
geografie la liceu. Vorbeau atunci despre el, =tiau to\i c[
se lega de eleve, pe unele nu le trecea clasa, se spunea,
dac[ nu se culcau cu el. Ingrid ]=i amintea toate
pove=tile vechi, privindu-l cum se dezbr[ca, ]n
dormitorul ei, abia reu=ea s[-=i desfac[ pantalonii =i s[-i
trag[ de pe picioarele groase, groh[ind pe marginea
patului. B[tr`nul dasc[l ie=ise la pensie de vreo doi ani,
fata ]l mai z[rise prin cartier. Era gras, avea peste o sut[
=i ceva de kilograme, chelise de tot =i vorbea ]mpiedicat,
multe dintre cuvintele lui nu se ]n\elegeau.
-Am mai fost pe la tine? a ]ntrebat el. Parc[
nu te cunosc, dar mi se pare c[ te =tiu de undeva, a mai
zis, dup[ ce =i-a terminat treaba, descurc`ndu-se ]nc[, la
v`rsta lui.
-Nu, i-a r[spuns fata, n-ai mai fost Mai
merge, tataie, a z`mbit Ingrid, privindu-l cum i se
]nro=ise chelia.
-Merge, merge E=ti de pe-aici? a mai
]ntrebat el.
-Nu, a zis Ingrid, ]n\eleg`nd c[ el n-o
recunoa=te, nici nu avea cum, atunci c`nd ]i fusese
profesor mai mult dormita cu coatele pe catedr[, nu le
preda mai nimic, tr[nc[nea mereu, iar colegii ei nu-l
ascultau, f[ceau de toate prin clasa g[l[gioas[.
S-a scormonit ]n portofelul vechi, degetele lui
butuc[noase nu prea puteau s[ apuce h`rtia din
99
buzunarul ]ngust, pe care a a=ezat-o cu m`inile umflate
pe cap[tul patului.
-O s[ mai vin, e=ti bun[, dar trebuie s[ iau
pensia, a mai zis.
Ivan a ajuns acas[ spre miezul nop\ii, avea
chef de ceart[, era beat =i striga prin sufragerie c[ ]i este
foame.
-D[-mi, f[, ceva de m`ncare, zbiera el,
c[ut`nd u=a b[ii, pe care a deschis-o cu v`rful
pantofului.
N-a mai ie=it de acolo, a adormit cu fundul pe
capacul veceului, Ingrid l-a z[rit prin cr[p[tura u=ii, dar
l-a l[sat s[ doarm[ =i s[ viseze p`n[ spre diminea\[. +i
ea a visat, mai ales spre ziu[, cum au venit s[ o scoat[
din cas[, s[-i v`nd[ apartamentul, datoriile la ]ntre\inere
se adunaser[, nu spera s[ le mai poat[ pl[ti. Tanti Nela o
mai ajuta, din c`nd ]n c`nd, bomb[nind. Ingrid, ]n vis,
sem[na cu pisicile m[tu=ii, se b[tea cu ele ca s[ apuce o
buc[\ic[ de p`ine, din acela=i castron mare, a=ezat ]n
holul de la intrare. Clopotele se t`nguiau peste drum,
deasupra bisericii luminate vag de neonul de pe trotuar,
iar z[pada ]ncepuse s[ cad[ peste str[zile ]nghe\ate.
<Februarie 2001 De c`teva s[pt[m`ni m[
simt bine, am luat c`teva kilograme, Ivan m-a dus, cu
alte trei fete, la munte, mai tr[ie=te ]nc[ ruda lui =i a lui
Turcu. Am f[cut =i patru-cinci b[rba\i pe zi, un fotbalist
pe care l-am v[zut =i pe la televizor m-a \inut dou[ zile
]ntr-o vil[, ]ntr-un alt ora= de pe-acolo. Am eu noroc la
fotbali=ti, dac[ ar fi cu mine Ramona ne-am distra pe
chestia asta. >
Unii oameni sunt ]nclina\i s[ descopere
numai c`inele din noi, care se face mic cu =iretenie,
pentru a nu fi recunoscut. Ingrid a trecut ]n mileniul cel
nou, c[ut`nd sf`r=itul lumii, care s-a l[sat a=teptat. Nici
m[car nu-i tremurau m`inile, a constatat ea ]n prima zi a
anului, toate lucrurile se r[sp`ndiser[ ]n aer, doar sticla
spart[ a ceasului ]i mai r[m[sese ]n palm[.
-Ce faci, cum te mai sim\i? a ]ntrebat-o tanti
Nela, pe care a vizitat-o imediat dup[ Anul Nou.
-Doamne-ajut[, a zis Ingrid, bine Nu mai
am ame\eli, mi-au trecut =i b[=icile de pe piele.
Rupea buc[\i mici, dintr-o felie de cozonac,
pe care m[tu=a o a=ezase pe farfurie, ]n fa\a ei, au b[ut
am`ndou[ c`teva pahare cu vin, Ingrid nu-=i mai
dezlipea privirea de pe miezul galben, ]mp[nat cu cacao
=i nuc[, amintindu-=i vag de copil[rie.
-E vin de la bunica? a ]ntrebat ea.
-Nu, i-a r[spuns, n-a mai cules strugurii, via
s-a uscat, cine era s[ o mai ]ngrijeasc[ E de la o
vecin[.
A ajuns acas[ t`rziu, noaptea, Ivan avea
iar[=i chef de ceart[, a s[rit spre ea, din fa\a
televizorului, gata s[ ridice m`na =i s-o loveasc[.
Privirea fetei, plin[ de ur[, l-a oprit ]n mijlocul camerei.
-Dac[ mai dai o singur[ dat[, i-a zis, nu mai
calci pe aici.
-|i-am mai spus, a ]ncercat el s[ continue, o
s[ mori de foame.
-Ar fi mai bine, a aruncat Ingrid vorbele,
dintr-o parte, intr`nd ]n dormitor =i ]nchiz`ndu-i u=a ]n
nas.
Semnul pe care-l purta la g`t, o broasc[
r`ioas[, a ]nviat ]n diminea\a urm[toare, Ingrid l-a prins
cu toate cele zece degete ale ei =i l-a aruncat pe
fereastr[. A c[zut ]n z[pad[ =i a disp[rut imediat ]n fa\a
blocului verde, ]nghe\at =i ]nfrigurat.
-Plec[m la munte, i-a spus Ivan a doua zi, iar
fata a z[rit un fel de umilin\[ ]n privirile lui.
100
 -Mai tr[ie=te ruda voastr[? a vrut s[ =tie
Ingrid.
-Da, i-a r[spuns, tot acolo o s[ st[m, parc[ ai
fost de mai multe ori cu fratele meu
Ingrid a dat din cap, trebuia s[ se duc[, avea
iar[=i mare nevoie de bani, nu-=i pl[tise nici curentul pe
ultimele trei luni =i primise un plic, o soma\ie, acolo
scria c[ peste dou[ s[pt[m`ni o s[-l opreasc[.
Au lucrat din greu =i ea =i celelalte trei fete,
sta\iunea era plin[ de turi=ti, iar istoria s-a repetat pentru
Ingrid. Ar[ta ca la ]nceput, b[rba\ii o alegeau ]n primul
r`nd pe ea, Ivan ]=i freca m`inile, o privea gale=, pentru
fete devenise un fel de =ef de trib, r[sunau muzici
]ncinse ]n preajma lor. A mai ajuns, de c`teva ori, ]n
hotelul ]n care, cu Ramona, au stat toat[ noaptea, l`ng[
fotbali=tii afla\i ]n cantonament. Dintr-un bar, ]n care
Ingrid a intrat cu pe=tele =i cu una dintre fete, a ales-o un
b[rbat ]nalt, ]mbr[cat ]n trening, cu care Ivan s-a ]n\eles
repede, au stabilit s[ se ]nt`lneasc[ spre sear[.
-Mam[, se mira Ivan, curg`ndu-i balele pe
l`ng[ musta\[, tu =tii cine e tipul?
-De unde naiba s[ =tiu? l-a ]ntrebat Ingrid,
plictisit[ de miorl[iala lui.
-Cum, f[, a mai zis el, l-ai v[zut la televizor,
e cel mai tare fotbalist, ]l =tie toat[ lumea.
-Mi s-a p[rut mie cunoscut de undeva, numai
c[ pentru Ingrid nu avea cine =tie ce importan\[, era un
b[rbat oarecare, banii sunt la fel, g`ndea ea.
A luat-o din fa\a casei, nici ]n Italia nu se
urcase ]ntr-o asemenea ma=in[ de lux. Ea ]=i pusese
hainele cele mai bune, ar[ta bine, se uitase ]n oglinda
din camer[ la p[rul ei care str[lucea, i se ]ntinsese pielea
pe fa\a buc[lat[, nici nu =tia s[ spun[ de c`nd nu-i mai
luminaser[, astfel, ochii, ca ]n urm[ cu c`\iva ani. Au
ajuns ]ntr-o vil[ cu mai multe apartamente de ]nchiriat,
fotbalistul a b[gat ma=ina ]n garaj, a descuiat u=a masiv[
=i a intrat el primul.
-}\i place? a ]ntrebat-o el.
Ingrid a dat din cap, apucase s[ vad[ sute de
]nc[peri, ]n lunga ei lupt[ cu via\a, dar acolo i s-a p[rut
c[ e pe alt t[r`m, se mi=ca stingher[ peste covoarele =i
mochetele frumos colorate. A r[mas dou[ zile, p`n[
duminic[ noaptea, n-a dormit mai multe de c`teva ore,
clientul ei le =tia pe toate, iar Ingrid a repetat ca ]ntr-un
film secven\ele ]n=irate ]n memoria trist[ a tinere\ii ei.
Se colorase brusc z`mbetul trist din tablouri, peste toate
mai r[m[sese visul ame\it al t`rfei, care-=i v[rsase ]n
p[rul ro=u o gr[mad[ de ace. Fata cu o sut[ de nume
r[t[cea printre =oldurile c[rnoase ale clientului de lux,
fr[m`ntat[ de m`inile puternice ale b[rbatului cunoscut
de o \ar[ ]ntreag[, alerga peste trupul ei gata s[ mai
]nscrie pentru echipa lui de pe primul loc.
C`nd s-a ]ntors acas[, de la munte, Ingrid a
avut destui bani s[-=i pl[teasc[ datoriile, afar[ era un ger
n[praznic =i, printr-o minune, caloriferele se ]nc[lziser[
toate, doar ]n copil[rie ]=i mai amintea de o asemenea
c[ldur[ ]n apartamentul de la parter.
< 30 august 2001 M-am ]ntors de la mare,
sunt terminat[, ]n port m-au \inut pe un vapor ni=te
negri dintr-o \ar[ de care eu n-am auzit. Ivan m-a
]ntrebat dac[ nu cumva maimu\ele alea mi-au dat vreo
boal[, vreo sida, ceva, cum zice el.>
}n caietul pe care ]l am ]n fa\[, din februarie
=i p`n[ ]n 30 august nu mai apare dec`t o jum[tate de
pagin[, f[r[ dat[, m-am uitat de multe ori la ea, pare a fi
scrisul altcuiva, literele sunt ]ngrijite, egale, acoper[
toat[ foaia, p`n[ ]n margine. <M-a b[tut ]ngrozitor,
scrie, mi-a crestat urechea cu din\ii lui ascu\i\i, am
101
primit zeci de pumni ]n burt[, am crezut c[ o s[-=i
]ndese ghearele ]ntre picioarele mele, m[ legase de pat
=i, dou[ zile, nu mi-a turnat dec`t ap[, r`njea ca un
animal din jungl[, pe l`ng[ mine. Am pierdut =irul,
habar n-am mai avut de c`te ori s-a n[pustit peste mine,
a r[mas tot timpul despuiat ]n camer[, se arunca peste
pielea mea de parc[ a= fi fost o saltea de cauciuc.
Zbiera ca un apucat =i nu termina niciodat[ ]n mai
pu\in de o or[.> R`ndurile din caiet se terminau, cu un
alt scris, pe care ]l =tiam din celelalte pagini, <]mi
r[m[sese doar s[ mor, zicea, noroc c[ m-a salvat
Ivan.>
Nu am nicio idee, n-am aflat nimic despre
povestea din caiet, l-am ]ntrebat ]n zilele ]n care m-am
plimbat cu Ivan, prin cartierul nostru, dar n-a =tiut ce
s[-mi spun[.
-Au fost mul\i t`mpi\i, =efu mi-a zis el
moroc[nos. Eu am p[zit-o mereu, dar nu \in minte ce
zice\i c[ scria ]n foile ei.
P`n[ la urm[, pericolul ne p`nde=te mereu ]n
acela=i loc. Moartea, am citit eu undeva, ]i atrage pe
oameni ]n a=a m[sur[, ]nc`t ei o doresc ]n vise sau
altcumva, adic[ e o anticipare pripit[. Dimpotriv[, exist[
al\ii care prefer[ moartea unei lupte cu greut[\ile lumii
din afar[, deoarece ]n vanitatea care ]i ]nso\e=te se tem
mai mult dec`t orice de o ]nfr`ngere.
La sf`r=it de august, dup[ o var[ repetat[ la
mare, obosit[ =i ]mb[tr`nit[, Ingrid p[rea o fiin\[ oprit[
]n pragul u=ii, spre ea nu mai ducea, cu siguran\[, niciun
drum, se stingea ]ncet lumina, precum neoanele dintr-un
cinematograf de cartier, mirosind a ulei ars, ]ntins peste
du=umelele putrede. P`n[ =i frigul m[runt trecuse printre
ziduri, locul ei se f[cuse tot mai str`mt, ]nc`t abia dac[
mai putea s[ respire. +ti\i cum se spune, fie c[ de
picioarele noastre se apropie un =arpe veninos, fie c[
doar credem c[ e un =arpe veninos, efectul pentru noi e
acela=i.
De dou[ zile, de c`nd se ]ntorsese de la mare,
n-a mai ie=it din cas[, r[m[sese ]n\epenit[ ]n buc[t[rie,
l`ng[ fereastra care-i ]nso\ise de foarte mul\i ani toate
]nt`mpl[rile tinere\ii. Acolo a g[sit-o Ivan, care mai
r[m[sese la mare s[-=i rezolve problemele cu celelalte
fete, aduse de el din nordul \[rii.
-Ce-ai, f[? a strigat el, intr`nd ]n buc[t[rie.
Ingrid uitase aragazul deschis, iar ibricul
r[m[sese f[r[ ap[ =i se afumase, era o c[ldur[
ame\itoare =i un miros de gaze se ]ntinsese ]n toat[ casa.
-Te-ai t`mpit? Po\i s[ mori aici, a mai zis el,
zg`l\`ind-o de umeri, mirat =i el de ochii umfla\i cu care
]l privea.
-Gata, a spus Ingrid, dup[ c`teva clipe de
lini=te, o mierlesc.
S-a a=ezat pe scaun, Ivan ]nchisese aragazul,
fereastra o lipise de perete =i, sprijinit de tocul u=ii, o
privea nedumerit.
-Una dintre maimu\ele din port, a zis fata,
cred c[ avea sida, a bolborosit el ceva, c`nd am plecat,
dar eu n-am ]n\eles, amesteca cuvinte de toate felurile.
-Nu te prosti, a ]ncercat Ivan s[ se apropie de
ea Ai visat tu ur`t azi -noapte.
I-a pus m`na pe obraz =i a m`ng`iat-o ]ncet,
Ingrid a f[cut ochii mari, nu-l credea ]n stare, nu-=i
amintea o alt[ ]mprejurare asem[n[toare. Boul [sta, a
g`ndit ea, =tie ceva, te pomene=ti c[ e adev[rat.
Cu dou[ s[pt[m`ni ]nainte pe a pleca de la
mare, Ingrid ajunsese cu celelalte fete ]n port, pe un
vapor str[in, Ivan le-a adus cu ma=ina lui pr[p[dit[. Au
stat acolo toat[ noaptea, erau vreo zece marinari, cei mai
102
mul\i negri, le-au muncit prin toate cabinele ]nguste,
unii dintre ei rupeau c`teva cuvinte, pe care le
amestecau la ]nt`mplare cu vorbe ciudate. Era =i un
italian, Ingrid a vorbit cu el, nu uitase limba ]nv[\at[ ]n
marginea Romei, el a ]ntrebat-o, spre diminea\[, dac[
malacul negru de peste o sut[ de kilograme a fost =i prin
cabina ei, ai grij[, i-a spus, se zice pe aici c[ e suspect
de sida.
Ivan plecase ]n ora=. S-a ]mb[tat cu amicii
lui, pe care nu-i mai v[zuse toat[ vara. Ingrid s-a
]mbr[cat =i ea, se mai r[corise pu\in =i a luat-o ]ncet spre
marginea cartierului. Nici nu-=i mai amintea de c`t timp
nu mai ajunsese pe str[zile ]nguste, unde ]ncepea vechea
mahala a ora=ului. A ajuns p`n[ la r`ul care desp[r\ea
cartierul de blocuri de casele s`rbilor, mici, coco=ate de
timp. S-a oprit pe malul plin cu iarb[ ]nalt[. Aici, =i-a
amintit ea, am fost c`ndva cu Silviu, am stat ]n bra\ele
lui =i am aruncat ]n luciul apei cu pietricele lustruite de
ploaie. S[ tr[i\i, domnule poli\ai, a morm[it fata, privind
nemi=cat[ apa tulbure.
< 31 decembrie 2001 S[raca tanti Nela, ce
m[ f[ceam f[r[ ea? Am sc[pat cu via\[, dup[ opera\ie,
mi-au t[iat jum[tate din uter, sunt goal[ pe din[untru,
putred[. Ieri a trecut pe la mine Vl[du\, pleac[ ]n
Canada, cu nevasta lui. Mi-a l[sat pe masa din
buc[t[rie bani, nici n-am v[zut p`n[ seara plicul lui. >
A c[zut ]n fa\a blocului, toamna era pe
sf`r=ite =i, de mai multe zile, dureri uria=e o sfredeleau
prin trupul ]mpu\inat. Sim\ea prin tot corpul cu\ite
t[ioase arz`ndu-i pielea, rareori putea s[ doarm[ mai
mult de c`teva minute =i nu avea nici m[car cui s[ se
vaite, pentru c[ Ivan disp[ruse de aproape o lun[.
Pe banc[ erau dou[ vecine, din bloc, care
s-au ridicat repede, ajut`nd-o s[ se a=eze al[turi de ele.
Ingrid nu putea nici s[ vorbeasc[, peste ochi i se
]ntinsese un fel de cea\[, ]ncerca s[ spun[ totu=i ceva,
dar cuvintele refuzau s[ ias[.
-Ce-ai p[\it? ]ntreba una dintre vecine. Aoleu,
moare aici, pe banc[
-Uit[-te ce galben[ e, parc[ i se r[cesc
m`inile, zicea =i cealalt[, frec`ndu-i ]ncheieturile sub\iri,
prin care se vedeau venele albastre, ]mpung`nd pielea
sub\ire a bra\ului.
-M[i, fat[, striga la urechea ei vecina, ce ai
mam[? Ne vezi? }ntoarce capul spre noi
Au chemat salvarea, a venit destul de t`rziu,
vecinele au c[rat-o ]n sufrageria ei de la parter, au
frecat-o cu spirt, Ingrid ]=i mai revenise pu\in.
-Am un bagaj ]n dormitor, a =optit ea, e =i un
num[r de telefon pe televizor, suna\i-o voi pe m[tu=a
mea
Opera\ia a durat mult, doctorul i-a spus,
c`teva zile mai t`rziu, c[ nici el n-a mai crezut c[ o s[
scape.
-Cum se poate, a ]ntrebat-o el, o fat[ t`n[r[
ca tine s[ fie putred[ pe din[untru?
-+tie ea de ce, domn doctor, a zis tanti Nela,
care se afla, ca ]n fiecare zi, ]n salon, l`ng[ Ingrid.
-Las[, a glumit doctorul, te-am f[cut ca nou[,
dac[ te m[ri\i b[rbatul t[u o s[-mi mul\umeasc[, e=ti ca
o fat[ mare.
Dac[ n-ar fi fost ame\it[ de injec\iile b[gate
]n ea, Ingrid ar fi l[sat s[ i se vad[ triste\ea, ocolind ]n
jurul patului cu a=ternuturi bo\ite, m[tu=a a\ipise al[turi,
dobor`t[ de nop\ile ]n care o p[zise, dup[ opera\ie.
Era ultima zi din an, tot bunica r[m[sese
l`ng[ ea, Ingrid se uita cum mergea prin camer[,
aplecat[ de tot, sprijinit[ ]n ciomagul ei, dar i se p[rea
103
c[ e, totu=i, mult mai vie dec`t fata sf`rtecat[, ame\it[ ]n
fa\a televizorului. Pe ecran, fete dezbr[cate, agit`ndu-=i
picioarele goale, dansau pentru anul care urma s[
soseasc[, peste c`teva ore.
-Cum e? ]ntreba bunica.
-E mai bine, mamaie, ]mi trece, r[spundea
Ingrid, fa\a ei palid[ avea culoarea pere\ilor. S[ nu pleci,
s[ mai r[m`i cu mine.
-Nu plec, culc[-te un pic.
La o s[pt[m`n[ dup[ ce se ]ntorsese din
spital au trecut pe la ea Vl[du\ =i nevasta lui, femeia a
fost cam st`njenit[ =i abia dac[ a scos c`teva cuvinte.
-Plec[m ]n Canada, dup[ Anul Nou, i-a zis
Vl[du\.
-De tot? a ]ntrebat fata.
-A=a credem, m[ trimite firma mea acolo, dar
nu prea ne g`ndim s[ ne mai ]ntoarcem.
Pe masa din buc[t[rie, dup[ ce ei au plecat,
Ingrid a g[sit un plic, Vl[du\ ]i l[sase bani, f[r[ s[-l
vad[ so\ia lui. }n mijlocul nop\ii, ]ntins[ pe spate, se
]ntreba ce anume o fi via\a =i-=i d[dea seama, iar[=i, c[
nu are cum s[ afle. Ciolanele desc[rnate ale ultimului
client r[m[seser[ lipite de p`ntecul ei supt, ca o balt[
secat[. Toate ]i d[deau t`rcoale, b[tr`ne\ea, =ireteniile
bolii, lumea murise l`ng[ ea. Drumul i se ]nfundase,
]ntr-o paji=te, m[r[cinii ascu\i\i ]i intraser[ ]n t[lpile
goale. Niciodat[, a g`ndit Ingrid, nu va ajunge b[tr`n[,
cu p[rul alb =i fa\a zb`rcit[, a=tept`nd pe banca de l`ng[
poart[ s[-i vin[ de la ora= nepo\ii. Lini=tea fetei tremura
u=or, precum zurg[l[ii ]ntr-o v[g[un[. Cine urca din
pr[pastie, printre urzici =i p`cl[ deas[? +i-ar fi dorit s[
r[m`n[ pe pov`rni=ul muntelui, al[turi de umbra ei =i s[
a=tepte acolo noaptea.
Unde =i c`nd va intra sub z[pad[ trupul ei
gol, plin de r[ni vechi, desen`nd peste pielea uscat[ o
hart[ a unei lumi necunoscute? |[rmul a fost locul ]n
care s-a sim\it cel mai bine, era at`t de mult[ ap[ ]n fa\a
ei, ]nc`t p`n[ =i cu ochii ]nchi=i sim\ea v`ntul lovindu-i
obrajii. S-a refugiat pe \[rm, era un loc luminos =i
vis[tor, unde conturul caselor, pomilor =i potecilor era
mai bl`nd =i mai clar dec`t oriunde ]n alt[ parte.
Venise vremea s[ tac[, te salut, s[rman[
t`rf[, ]i striga cineva din spuma valurilor de al[turi.
Ascult[, i se mai spunea, cum \`=ne=te prim[vara =i te
izbe=te peste fa\[ ca un izvor violent, care str[punge
startul de piatr[, toate ]nseamn[ rou[ =i s`nge, ploaie =i
ap[, bucurie =i torent. Trompeta unui ]nger c`nta pentru
Ingrid, st`nci =i oase, cioturi de crengi =i frunze uscate,
pe toate le-a ]nsemnat cu trupul ei, t[v[lit de tineri =i de
b[tr`ni ]n prag de pensie, deopotriv[.
<6 august 2002 Mai tr[iesc ]nc[. M-am
obi=nuit cu toate, Ivan s-a mutat iar[=i la mine, sunt
s[tul[ de ]njur[turile lui, g[se=te rar clien\i. Zice c[ o
s[ m[ scoat[ la produs la marginea ora=ului, m-a pus la
]ngr[=at, a=a zbiar[ el prin cas[. Tanti Nela s-a sup[rat
pe mine, de vreo dou[ ori, c`nd am c[utat-o, nu mi-a
deschis u=a, de=i eu am auzit bastonul ei pe parchet. Are
dreptate, ]i promisesem c[ termin cu Ivan, dar nu am
vlag[ ]n mine, nu-mi mai pas[ chiar de nimic =i, uneori,
nu bag de seam[ c`nd e noapte, c`nd e zi. >
Ce-=i mai amintea? Cerul mov, de l`ng[
Roma, vapoarele din portul Napoli, tavanul Capelei
Sixtine, fereastra la care l-a v[zut pe Papa, pia\a mare de
l`ng[ Vatican, aleile Colosseumului, cornetele mari cu
]nghe\at[, banii arunca\i pe spate, ]n Fontana di Trevi,
sc[rile mari din Pia\a Spaniei =i, peste toate, ciolanele
p[roase ale clien\ilor gr[bi\i s[ ias[ ]n strad[, din camera
104
ud[, ca o pu=c[rie de cartier. Un lan\ de bra\e, de la
Manole =i p`n[ la cel din ultima sear[, r[m[seser[
]ncol[cite peste s`nii =i umerii =i g`tul ei.
Se preg[tea de plecare, de=i nu putea s[ uite.
}n cimitirul din satul bunicilor se oprise, adesea, ]n fa\a
fotografiilor lipite pe morminte. Era de fiecare dat[
mirat[ c[ oamenii ]=i a=ezau acolo chipul, tr[ind ]nc[,
treceau duminica =i se admirau, =tergeau praful care
acoperise pozele =i aveau grij[ s[ se ]nchine smeri\i.
De mai mul\i ani nici m[car ]n vis n-a mai
fost vesel[ vreodat[, ]i auzea numai pe al\ii r`z`nd. N-a
mai =tiut s[ se bucure, uneori triste\ea o f[cea s[-i fie
greu s[ se mi=te, s[ mearg[, s[ ridice o m`n[ spre cei de
l`ng[ ea, goi, precum ]n cele mai multe dintre nop\ile ei.
Se dezleag[ la mal tainele m[rii? C`nd cineva o privea
fix ]n ochi, toate deveneau pentru Ingrid ca un paravan,
ca o plato=[, i se ]nro=eau urechile =i se str[duia s[ nu
mai aud[ nimic din ceea ce se spunea.
Multe s[pt[m`ni, dup[ ce a venit din spital, a
z[cut f[r[ putere, ]n patul din dormitorul umed. Ivan se
]mb[ta mai des dec`t ]nainte, arunca ]njur[turile prin
toat[ casa =i o amenin\a ]ncr`ncenat.
-E=ti datoare v`ndut[ la mine, s[ faci bine s[
te ridici din pat
-Ce vrei? ]ntreba fata. D[-mi cu ceva ]n cap,
at`t \i-a mai r[mas.
-O s[ v`nd apartamentul, zbiera el, ]mi scot
eu banii
De obicei ie=ea din camer[, tr`ntea u=ile =i o
zi, dou[ nu se mai ]ntorcea. Toate ]i mergeau prost
pe=telui, celelalte dou[ fete fugiser[ la ele, ]n nord,
Ingrid l-a auzit vorbind, ]ntr-o sear[, ]n buc[t[rie cu
grasul =i cu un b[tr`n r[pciugos, pe care-l adusese acela.
-Avem, zicea el, un pont, ne umplem de bani.
-Nu e bine, spunea mo=ul, au mai prins
c`\iva, s-au pus pe [=tia care sparg ma=inile.
-Las[, a morm[it Ivan, vedem noi
Ingrid continua s[ se t`rasc[ prin cas[,
opera\ia o golise de tot, se sim\ea ca un vas umplut cu
aer, se a=tepta chiar s[ o zboare v`ntul care intra pe
fereastr[. Nici tanti Nela n-a mai venit, ]ntr-o diminea\[
]n care s-a chinuit s[ ajung[ p`na la Ingrid, ea l-a g[sit
]n sufragerie pe Ivan, nu se trezise din be\ia de peste
noapte. Ur`tul a ]njurat-o =i a strigat la ea c[ o s[-i bage
un cu\it ]n cur, cotonoag[ pr[p[dit[, urla el. Femeia s-a
gr[bit s[ ias[ =i a mai apucat s[ adune c`teva vorbe, din
u=a deschis[.
-Ai s[ r[m`i o t`rf[ toat[ via\a ta, a zis
privind-o pe Ingrid, sprijinit[ de perete. N-ai dec`t s[ te
duci unde o s[ vezi cu ochii, a mai ad[ugat t`r`ndu-=i
picioarele bolnave, pe holul de la intrarea ]n bloc.
Ivan, ridicat din pat, a lipit o palm[ zdrav[n[
peste obrazul fetei, nu se auzeau dec`t pic[turile de ap[,
c[z`nd repetat ]n chiuveta ruginit[ din buc[t[rie,
nereparat[ de mul\i ani.
-Ca pe o scroaf[, a strigat el, o s[ te pun la
]ngr[=at =i o s[ te scot la produs, la marginea ora=ului.
P`n[ la urm[, Ingrid a primit de la via\[ prea
pu\ine daruri, numai c[ ea nu-i ura pe cei care au
]ncercat s[ i le fure, chiar =i pe acelea, pu\ine. Au fost
zile ]n care a sim\it miezul moale al pietrelor tres[rind
de durere l`ng[ genunchii ei zdreli\i. Mil[, un dispre\
]ndurerat, o vopsire ]n culori ]ntunecate se n[pustise
peste ea. C`nd a ie=it din spital, cu m[tu=a l`ng[ ea,
]ncepuse s[ vorbeasc[ despre faptul c[ va muri peste
c`teva luni, medicamentele, zicea, nu m[ mai ajut[, le
=tia chiar =i denumirile complicate. Spunea toate acestea
cu o voce calm[, ca =i c`nd nu despre ea ar fi fost vorba.
105
 Fric[, mil[, sl[biciune, toate au ]nv[luit-o
]ntr-o singur[ noapte, ultima pe care Ingrid ]ncerca s[ o
uite. Dac[ ar fi =tiut ce este dezn[dejdea, i-ar fi fost
poate mai u=or. Ingrid n-a mai vrut s[ fie t`n[r[, de la
optsprezece ani nu mai uimise pe nimeni cu vocea ei
sub\ire =i, ]n z[pu=eala de august, privea indiferent[ cum
se l[sa ]nserarea.
<25 august 2002 Am v[zut asear[, sub
geamul de la buc[t[rie, ]n iarba din fa\a blocului, un
c`ine b[tr`n, cu trei picioare, pe care eu ]l cunosc. }l
=tiu de mult, st[ toat[ ziua pe marginea trotuarului =i
sare dup[ fiecare ma=in[ ro=ie care trece pe strad[.
M-am uitat lung la el, c`inele nu-=i mai lua ochii de la
mine, i-am aruncat o bucat[ de p`ine, dar n-a vrut s-o
m[n`nce. Parc[ eram eu, seam[n[ mult cu mine.>
10. Stau, cu foile mici a=ezate al[turi, ]n fa\a
instrumentului cu zeci de clape =i butoane, iar b[tr`nul
meu calculator a=teapt[ literele, cuvintele =i frazele
mele. +i aici, la sf`r=it, vreau s[ v[ mai ]ntreb pe voi,
cititorii mei, dac[ se poate scrie cu tandre\e despre o
asemenea lume prin care v-am plimbat, ]n paginile
l[sate ]n urm[. Personajele mele sunt r`nduite, cumin\i,
]ntr-o memorie apropiat[ =i cald[. Am vorbit ]n lunile
care au trecut cu b[tr`na profesoar[, care locuie=te
]nc[ ]n apartamentul vecin cu acela al familiei Tudose,
m-am ]nt`lnit cu Oltei, ]ntr-o c`rcium[ afumat[ din
cartier, l-am c[utat pe fratele lui Turcu, pe Ivan, ie=ise
din pu=c[rie =i ne-am plimbat prin marginea ora=ului,
tanti Nela m-a primit ]n apartamentul ei de la etajul
zece, cu pisicile ]ncurc`ndu-se printre picioarele mele.
Bunica, mama lui Tudose, a vorbit pu\in cu mine, ]=i
fr[m`nta col\ul basmalei =i am scos, cu greu, c`teva
cuvinte de la ea. Am g[sit-o =i pe Lucica, botoasa, e ]n
fiecare zi pe centura capitalei, numai despre Cora n-am
reu=it s[ aflu nimic. M`ine ar trebuie s[ o ]nt`lnesc =i
pe Ramona, am toate scrisorile ei, trimise ]n ultimele
zece luni, mi le-a dat tanti Nela atunci c`nd am
vizitat-o. Vine din Spania pentru c`teva zile, a=teapt[ un
copil, fiindc[ s-a m[ritat cu b[iatul gazdei ei.
Povestea se amestec[ singur[ =i resemnat[
cu via\a. Am r[mas lipit de scaunul meu rotitor, cu ochii
pe ecranul din dreapta. Transcriu de pe h`rtiile mele
cuvintele care ar fi vrut s[ fie epilogul acestei c[r\i.
Al[turi, la televizorul deschis, un b[rbat cite=te ceva,
am re\inut doar c[ e scrisoarea de retragere din lume a
unui mare scriitor. }ntr-un fel pe care nu-mi doresc s[-l
pot explica vorbele mele se amestec[, ame\itor, cu cele
care ies din cutia cu imagini.
Ingrid, scriu eu, a ]nv[\at s[ moar[. Dac[
pentru o clip[, cite=te actorul pe care nu-l v[d,
Dumnezeu ar uita c[ suntem doar marionete din c`rp[
=i ne-ar d[rui o bucat[ de via\[, probabil c[ n-am spune
tot ceea ce g`ndim, am da valoare lucrurilor, dar nu
pentru ceea ce ele valoreaz[, am dormi mai pu\in =i am
visa mai mult. Pentru fiecare minut ]n care ]nchidem
ochii, pierdem =aizeci de secunde de lumin[. Ingrid,
]ncep eu, cu ochii pe r`ndurile ]nghesuite, n-a vrut s[ fie
altceva dec`t a fost, p`n[ la urm[ t`rfele nu sunt mai
stridente dec`t t`rfa din orice femeie, ascuns[ ]n venele
net[iate =i ]n buzele umflate. Dac[ Dumnezeu ne-ar face
cadou o buc[\ic[ de via\[, aud din apropiere, ne-am
]mbr[ca modest, ne-am ]ntinde la soare, l[s`nd la vedere
tuturor nu numai corpul, ci =i sufletul nostru. Ingrid n-a
mai sim\it, de foarte t`n[r[, nici trenul fluier`nd ]n
dep[rtare, nici fo=netul molcom al frunzelor, s-a
106
ghemuit ]n v[g[un[, ca un animal ]ncol\it =i fl[m`nd.
Doamne, strig[ vocea de al[turi, dac[ am avea inim[,
am grava ura noastr[ peste ghea\[ =i am a=tepta p`n[
c`nd ar r[s[ri soarele. Am uda cu lacrimile noastre
trandafirii, pentru a sim\i durerea spinilor =i s[rutul
]ncarnat al petalelor. Ingrid, pierdut[, a curs mai
departe ]nvolburat[ spre gura =tirb[, gata s[ mu=te,
dar nu i-a mai spus, de mult[ vreme, nimic adev[rat
graba clien\ilor ei. Doamne, dac[ am avea o buc[\ic[ de
via\[, n-am l[sa s[ treac[ nicio zi f[r[ s[ le spunem
oamenilor pe care ]i iubim, c[ ]i iubim, copiilor le-am da
aripi, dar i-am l[sa s[ ]nve\e s[ zboare singuri, pe
b[tr`ni i-am ]nv[\a c[ moartea nu vine cu b[tr`ne\ea, ci
cu uitarea. I-am ]nv[\a, pe ceilal\i, c[ lumea vrea s[
tr[iasc[ pe v`rful muntelui, f[r[ s[ bage de seam[ c[
adev[rata fericire e felul de a-l urca. Am ]nv[\at, aud
mai departe, ]n vocea grav[ de al[turi, c[ atunci c`nd
un nou n[scut str`nge cu pumnul lui micu\, pentru prima
oar[ degetele p[rintelui, l-a acaparat pentru ]ntotdeauna.
Ingrid, m[ revolt eu, atac`nd propriile mele pagini
a=ezate pe mas[, s-a t`r`t prin ierburile uscate sau
umede =i-a zdrelit genunchii ]n margini de bolovani
ascun=i prin maluri de p[m`nt, a trudit cu propriul ei
corp, sub ap[sarea arm[sarilor ]n c[lduri. A scormonit,
cu unghiile, pe l`ng[ b[rba\ii ]nfierb`nta\i, pe br`nci,
]n genunchi, ]n picioare, culcat[ prin a=ternuturi
str[ine. Necru\[tor, precum =uiera v`ntul ]n miez de
iarn[, ]i tremurau buzele ]n c[utarea obiectelor lungi,
scurte, groase sau sub\iri. Am ]nv[\at, aud ]n vocea
necunoscutului, c[ un om are dreptul s[ se uite ]n jos la
altul, doar atunci c`nd ar trebui s[-l ajute s[ se ridice.
Spune ]ntotdeauna ce sim\i =i f[ ceea ce g`nde=ti; dac[
a= =ti c[ aceasta ar fi ultima oar[ c`nd te voi vedea
dormind, a= vrea s[ fiu p[zitorul sufletului t[u.
}ntotdeauna exist[ ziua de m`ine, mai zice actorul cu
voce grav[, iar via\a ne d[ de fiecare dat[ prilejul de a
face lucrurile bine, dar dac[ cumva gre=im =i ziua de azi
este tot ceea ce ne mai r[m`ne, mi-a= dori s[-\i spun c[
nu te voi uita. Ingrid, scriu eu mai departe, a =tiut c[
niciunul dintre b[rba\ii cu pa=i greoi =i ap[sa\i, gr[bi\i
s[ umble prin trupul ei t`n[r, n-a mai z`mbit dup[
c[derea nop\ii. Ziua de m`ine, lipesc eu cuvintele
celuilalt, nu e asigurat[ nim[nui, t`n[r sau b[tr`n. Azi
poate s[ fie ultima zi ]n care ]i vezi pe cei pe care i-ai
cunoscut. De aceea, nu mai a=tepta, f[-o azi, pentru c[
dac[ ziua de m`ine nu va mai ajunge niciodat[, ]n mod
sigur vei regreta noaptea ]n care nu \i-ai f[cut timp
pentru un sur`s.
Simt, ]n cuvintele de al[turi, c[ se apropie
sf`r=itul pove=tii. Nimeni, zice vocea cald[, nu-=i va
aduce aminte de tine pentru g`ndurile tale secrete.
Cere-i Domnului t[ria =i ]n\elepciunea pentru a le rosti
=i dovede=te-le tuturor c`t de importan\i sunt pentru tine.
Telefonul sun[ rar =i mult, cobor ]ncet
sc[rile, nici nu =tiu c`nd s-a f[cut ]ntuneric.
-Alo, aud o voce groas[, sunt Ramona.
-Bun[ seara, r[spund, de unde m[ suni?
-Am venit acas[, abia am sosit.
-M[ bucur, ]i spun, c`t stai?
-Pu\in, zice, vrem s[ vindem apartamentul =i
s[ cump[r[m un teren la \ar[, pentru bunicul.
Stabilim apoi s[ ne ]nt`lnim la sf`r=itul
s[pt[m`nii, iar Ramona m[ ]ntreab[ dac[ am terminat
cartea.
-Aproape, ]i r[spund, vorbim s`mb[t[.
Am a=teptat-o degeaba, n-a venit =i nici nu
mi-a mai r[spuns la telefonul pe care mi-l l[sase.
Oricum, nu-mi era de vreun folos, c`nd lumea se mi=c[
107
]n ritmul am[girilor ei, e greu s[ mai schimbi ceva, e o
soart[ ]n toate =i o lehamite ]ncins[, ca =i caldar`mul
din cartierul prin care am trecut rar, de c`nd m-am
mutat, abia dac[ i-am mai recunoscut pe vecinii de ieri,
chiar dac[ ei m[ salutau, ridic`ndu-=i p[l[rile tocite =i
decolorate.
M[ preg[tesc s[ termin povestea, iar Ingrid,
ascuns[ ]n umbra parterului ei, din fa\a bisericii, se
duce t[cut[ la culcare. Ca =i acum c`teva luni, sun[
telefonul ]n casa mea, de pe strada lini=tit[ a ora=ului.
Afar[ plou[, e o prim[var[ ciudat[, e frig =i nu se aud
dec`t c`inii din vecini l[tr`nd de foame.
-Salutare, b[tr`ne dasc[l, aud eu ]n
receptor.
-Ce onoare, zic, domnul procuror =i-a
amintit iar[=i de prietenii vechi?
-Ca ]ntotdeauna, ai dreptate, spune el.
-Am, aprob eu ]n g[urile mici ale
receptorului.
-Trec pe la tine, mai spune, am c`te ceva de
povestit.
Stabilim s[ ne vedem peste dou[ zile, se
apropie Pa=tele =i sunt ]n vacan\[, apoi ]nchid telefonul.
Adorm greu, spre diminea\[ visez excursia pe care am
f[cut-o, acum vreo =ase ani, la Roma. M-a= mai
]ntoarce acolo, doar am aruncat c`teva monede ]n
Fontana di Trevi, cum m-au pus amicii mei. Cine =tie,
dac[ nimeresc ]n acela=i hotel din apropierea g[rii, s-ar
putea s[ fie o fat[ ]n u=a metalic[, de al[turi, ]n
a=teptarea vreunui client ]nt`rziat.
Toat[ dup[-amiaza m-am ]nv`rtit prin ora=,
dup[ cump[r[turile obi=nuite, m[ doare spatele =i
bomb[n ]n fotoliul meu, iar pe ecranul televizorului cei
patru corifei c`nt[, moale =i suav, unde-i c[ma=a mea
de noapte, apoi ]mi place Tamara, ]mi place pe dracul
=i, iar[=i, ast[zi iar, ast[zi iar, la telejurnal, am v[zut
ca=caval.
Sun[ insistent domnul procuror =i-i descui
poarta, c`inele latr[ f[r[ convingere, iar apa, c[zut[
]ntre timp, ]mi intr[ ]n papuci.
-Cum e, ]ntreab[ oaspetele meu, ai terminat
cartea?
-Aproape, ]i r[spund, te a=teptam pe tine, am
visat c[ ai ceva pentru mine.
}l ascult, golim paharele cu vin, ]n scrumier[
se adun[ resturile \ig[rilor lui sub\iri, c`inele meu cel
mic, Leo, se str`mb[, nu-i place mirosul strecurat
printre must[\ile lui r[sucite.
-+tii, zice procurorul, se ]nt`mpl[ foarte des,
]n lumea despre care ]\i vorbesc, s[ afli adev[rul atunci
c`nd nu te mai a=tep\i. Acum o s[pt[m`n[ am anchetat
un omor, ]l cuno=team pe individ, mai fusese ]n fa\a mea
de c`teva ori. Psihologii \i-ar putea explica mai bine
mecanismul, mul\i dintre criminali au un fel ascuns de
sinceritate, un fel de m`ndrie a faptelor lor =i se apuc[
s[ m[rturiseasc[, f[r[ ca tu s[-i ]ntrebi, istorii trecute.
-Ai dreptate, zic =i eu, g[se=ti treaba asta =i
]n literatur[, n-am =tiut niciodat[ dac[ vine din via\[
sau e o inven\ie
-Ei, zice el, afli acum Cum ]\i spuneam,
b[rbatul din fa\a mea povestea de vreo or[, m[ uitam la
figura lui, era lini=tit[ =i senin[. Are pu\in peste treizeci
de ani, e s[rit de o sut[ de kilograme, m`inile ]i sunt ca
ni=te lope\i, n-am v[zut degete ca ale lui niciodat[,
arat[ ca buc[\ile de salam uscat. Domn procuror, ]mi
spune la un moment dat, tot a=a am omor`t-o =i pe
curva aia, acum un an, doi, habar n-am, i-am t[iat g`tul
ca la o g[in[.
108
 M[ uit la m`na cu care prietenul meu de
alt[dat[ \ine \igara sub\ire, nu-i tremur[ deloc, doar
nodul de la g`t se mi=c[ ciudat, spre dreapta =i spre
st`nga, ca un resort de ma=in[ abia b[gat[ ]n priz[.
-De fata aia chiar mi-a p[rut r[u, era o
am[r`t[, ]n\elegi, m[ ]ntreab[ prietenul, a=a mi-a
spus Am fost pe la ea de c`teva ori, la ]nceput mi-a
pl[cut, eram cam ame\it de b[utur[. C`nd m-am dus
treaz nici n-am putut s[-i mai fac ceva, avea ni=te bube
peste tot, o t[ietur[ mare de la o opera\ie, mi s-a f[cut
sil[. }n\elegi, ]mi zice procurorul, el vorbea singur, nici
nu p[rea c[ m[ mai vede. Am apucat totu=i s[-l ]ntreb
de ce a omor`t-o De prost, a zis, m-a p[c[lit un
tovar[= de-al meu c[ e bolnav[ de sida, c[ =i-a f[cut el
analizele =i =tie precis de unde a luat nenorocirea. De la
Ingrid, o omor, ]i dau foc, zbiera el. Eu l-am crezut, am
]n\epenit, m[ culcasem cu ea, prima dat[ chiar l`ng[
p[durea aia unde am omor`t-o. Tot acolo am g[sit-o,
f[, t`rfa dracului, i-am zis, ai sida? Da, m[, am, a r`njit
ea =i n-am mai judecat, =ti\i ce-am f[cut +i nici nu
era a=a, n-am luat nicio boal[ Apoi a t[cut vreo dou[
minute, s-a uitat ]n ochii mei, era prima dat[, dar s[ v[
spun ceva, a continuat, curva aia chiar dorea s[ moar[,
scria pe moaca ei, c`nd am b[gat cu\itul ]n pielea ei
r`dea ]ncet, s[ mor eu dac[ mint
A albit de tot prietenul meu, m[ uit la ceafa
lui groas[ =i ]i aud, ]n camera mea c[lduroas[,
respira\ia grea, atacat[ de tutun.
-Vezi, ]i spun, am ]n fa\[ caietul fetei, pe care
tu mi l-ai dat. Eram hot[r`t s[ a=ez paginile ei la
sf`r=itul c[r\ii, dar mi-ar fi foarte greu Frazele ei sunt
violente, brutale, ]ncr`ncenate, de cele mai multe ori
-+i, zice el, de ce n-ar fi bin ?
-Nu =tiu, recunosc, de altfel, nici fragmentele
pe care le-am folosit nu sunt transcrise exact, din caiet.
Am ocolit multe g`nduri, multe cuvinte Nu sunt
convins c[ am f[cut prea bine, dar e t`rziu s[ mai
schimb ceva. O s[ vezi, fragmentele ei, pe care le-am
pus ]n carte, seam[n[ mai mult cu felul meu de a scrie
M`ine, g`ndesc, f[r[ s[-i mai spun =i lui, am
s[ trimit tuturor =i cele c`teva sute de zile din via\a unei
t`rfe, 382 sunt buc[\ile de poveste, pe care Ingrid le-a
]ngr[m[dit ]n caietul ]ng[lbenit =i zdren\uit pe la
col\uri, la care m[ uit =i acum.
Ingrid Mi-o amintesc alerg`nd pe aleea
din fa\a blocului, ]ntindea m`na =i apuca bucata de
ciocolat[, pe care i-o scoteam repede din buzunar,
cozile lungi ]i fluturau, pe l`ng[ mine, iar clopotul
bisericii de peste drum ]ncepea, uneori, s[ bat[. Mai
caut c`teva cuvinte }nvins nu e=ti numai atunci c`nd
]\i s`ngereaz[ inima, ]nfr`ngerile adev[rate sunt atunci
c`nd ai renun\at s[ mai visezi.
Am terminat, am scris =i ultimul cuv`nt de pe
h`rtiile mele, m[ uit absent la ecranul calculatorului
meu b[tr`n =i la semnele de tot felul, pe care nu prea le
]n\eleg. Intru ]n c[su\a mea electronic[ =i g[sesc acolo
ultimul mesaj pe care l-am primit. +tiu, ]ntr-o clip[, cum
va trebui s[ arate ultima pagin[ a pove=tii mele, despre
Ingrid. Aceasta va fi scrisoarea mea, pe care n-o voi
trimite niciodat[, c[tre Ramona, Lucica botoasa, Cora
=i, mai ales, c[tre Ingrid, acolo unde o fi ajuns.
Pe ecran e fotografia unei stridii, desf[cut[,
iar ]n mijloc se vede o perl[ str[lucitoare. O stridie care
nu a fost r[nit[, scrie alb pe negru, nu poate produce o
perl[ str[lucitoare. Perlele sunt produsul durerii, ele sunt
r[ni vindecate. }n interior p[trunde un gr[unte de nisip
sau o substan\[ str[in[ =i nedorit[, acolo unde se afl[ o
109
substan\[ lucioas[, aragonitul. C`nd intr[ un gr[unte de
nisip ]n stridie, celulele de sidef ]ncep s[ lucreze =i s[-l
astupe cu straturi multe, pentru a proteja corpul ei lipsit
de ap[rare. Acolo se formeaz[ perla. O stridie care nu a
fost r[nit[ niciodat[, nu poate produce perle, pentru c[
perla e o ran[ cicatrizat[. +i, pe ecran, ]ncep s[ curg[
]ntreb[rile Te-ai sim\it vreodat[ r[nit de cuvintele
cuiva? Ai fost acuzat de a fi spus lucruri pe care
niciodat[ nu le-ai spus ? Ai fost obiectul indiferen\ei?
Atunci, scrie cu litere foarte mari pe ecran, produce o
perl[ ! Acoper[-\i r[nile cu c`teva straturi de iubire,
las[-le s[ se cicatrizeze =i uit[-te ]n jurul t[u, sunt
milioane de oameni goi, nu pentru c[ au fost r[ni\i, ci
pentru c[ nu au =tiut s[ ierte, s[ ]n\eleag[ =i s[
transforme o durere ]n iubire.

110
 Ingrid, t`rfa
____________
CRISTACHE IONU| - N[scut la 22
ionu\ cristache iulie l955, la T`rgovi=te. Studii primare =i
gimnaziale ]n ora=ul natal, apoi Liceul < Ien[chi\[
V[c[rescu> din T`rgovi=te (1973) =i Facultatea de
Filosofie a Universit[\ii Bucure=ti (1979). Profesor
la Colegiul Na\ional <Constantin Carabella>, din
T`rgovi=te =i la Universitatea <Valacchia>, din
T`rgovi=te.

SCRIERI Primele proze ]n volumul

<Debuturi> (1976), la Editura Minerva din
Bucure=ti. Colaboreaz[ cu proz[ =i eseuri la
revistele Transilvania, Tribuna, Luceaf[rul etc.
Public[ romanul <Calendarul cu patimi>(2002), la
Editura <Pandora M> =i romanul <G`ndul lui, ca o
rug[ciune>, la Editura <Dyaprint> (2005) .
]

111
112