Cuvantul Sfantului Ioan Damaschin la Nasterea Maicii Domnului

Veniti, toate neamurile, tot neamul omenesc si limba si toata varsta si toata vrednicia,
cu bucurie sa praznuim nasterea bucuriei universale! Caci, daca fiii grecilor, prin
inselaciunea miturilor dracesti, care fura mintea si umbresc adevarul, socoteau de mare
cinste pana si nasterea imparatilor, aducand fiecare cate un dar, dupa putere, pangarindu-si
astfel viata, cu cat mai mult se cuvine noua a cinsti Nasterea Maicii Domnului, prin care tot
neamul muritorilor s-a indreptat, prin care intristarea stramoasei Eva s-a preschimbat in
bucurie?
Caci Eva a auzit prin graire dumnezeiasca:
"In dureri vei naste fii!", iar aceasta: "Bucura-te, cea plina de har!". Aceea: "Catre
barbatul tau va fi intoarcerea ta!", iar aceasta: "Domnul este cu tine!".
Ce cuvinte vom aduce, dar, Maicii Cuvantului? Zidirea toata impreuna sa se bucure si
sa laude preasfantul pantece al Sfintei Ana. Ca a nascut lumii vistierie neinstrainata a
bunatatilor. Caci prin ea Ziditorul a alcatuit zidirea toata spre sporita armonie, prin intrupare.
Ca, daca omul, stand intre minte si materie, este legatura a firii vazute si a celei nevazute,
Cuvantul lui Dumnezeu, Facatorul, unindu-Se cu firea prin intrupare, S-a unit prin aceasta cu
intreaga zidire. Sa praznuim, dar, nimicirea sterpiciunii omenesti, caci ni s-a dezlegat lipsa
bunatatilor!
De vreme ce, prin Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, savarsita prin Maica Domnului,
Sfantul Ioan Damaschin vede unirea lui Dumnezeu cu toata creatia, vazuta si nevazuta, isi
ridica firesc intrebarea: de ce Fecioara s-a nascut dintr-o maica stearpa? Apoi izbucneste intr-
un imn de o inalta teologie, catre parintii Maicii Domnului, marturisind dorul Dumnezeirii,
care il cuprinde si il poarta spre uimire si extaz, si de aceea cheama cerurile si pamantul sa se
bucure. Cum salta inima Sfantului teolog, care participa total la marea taina a mantuirii!
Dar de ce s-a nascut Maica Fecioara din cea stearpa? Fiindca trebuia ca singurul lucru
nou sub soare, incepatura minunilor, sa fie preintampinat de minuni si incet, incet, din cele
mai smerite sa se nasca cele mai mari. Am si alt cuvant mai inalt si mai dumnezeiesc. Caci
firea s-a biruit prin har si a ramas supusa, necutezand sa o ia inainte.
Pentru ca, de vreme ce Fecioara urma sa se nasca din Ana, firea n-a indraznit sa ia mai
inainte vlastarul harului, ci a asteptat neroditoare, pana cand harul a inflorit rodul. Caci
trebuia ca Unul Nascut sa fie nascut din cea care a nascut pe Cel mai inainte nascut decat
toata zidirea, Cel prin care toate s-au alcatuit.
O, fericita unire a lui Ioachim si a Anei, toata firea vi s-a facut folositoare; prin voi s-a
adus zidirii dar mai presus decat toate, maica cinstita, singura vrednica de Ziditorul! O,
coapsa preafericita a lui Ioachim, din care a iesit samanta preacurata! O, pantece fara durere
al Anei intru care prin treptate adaugiri a crescut si a prins chip si s-a nascut prunca
preasfanta! O, pantece care porti intru tine cerul cel insufletit, cel mai lat decat intinderea
cerurilor! O, cea care cu adevarat ai rasarit spicul graului de viata facator, precum grait-a

1
Hristos! Caci, daca bobul de grau, cazand in pamant, va muri, ramane singur. O, sani, care
ati hranit pe cea care da hrana lumii! O, minune a minunilor si preaslavire a preaslavirilor!
Caci trebuia ca intruparea negraita si pogoratoare a Cuvantului sa fie preintampinata de
minuni.
Cum, oare, ma voi face partas celor ce-mi stau inainte? Mintea iese din sine, ma sfasie
si teama si dorirea; inima tresare iar glasul imi piere; nu pot sa port fericirea, lucruri
minunate ma biruie; dorirea ma inspira. Biruiasca dorul, teama sa fuga! Sa glasuiasca chitara
Duhului! Cerurile sa se bucure si pamantul sa se veseleasca!

Astazi portile cele sterpe se deschid si prin ele trece poarta cea fecioreasca, din care si
prin care Dumnezeu, Facatorul a toate cate sunt, va veni cu trapul in lume, dupa cum a auzit
Pavel pe cele de negrait. Astazi din radacina lui Iesei s-a nascut toiag, din care va rasari in
lume floarea cu preadumnezeiesc chip.
Astazi din firea cea pamanteasca cer si-a gatit pe pamant Cel ce odinioara a spanzurat
pamantul pe ape si a intors taria spre inalt. Si cu adevarat cele de acum sunt mai
dumnezeiesti si mai slavite decat cele de odinioara. Caci Cel ce odinioara si-a gatit soarele,
va rasari din ea acum soarele dreptatii, in doua firi, chiar de-ar innebuni cei fara cap, si un
singur ipostas, chiar de s-ar sfasia nestorienii. Caci Lumina cea vesnica care-si are existenta
mai inainte de veci din lumina cea vesnica, lumina cea nematerialnica si netrupeasca, ia trup
din Fecioara si ca un mire iese din iatac, Dumnezeu fiind si lut facandu-Se apoi, si
bucurandu-se sa ia calea firii noastre si prin patimi sa o strabata pana la moarte si ca un
puternic sa fie legat si sa i se rupa vesmintele, adica firea noastra, ca sa urce oaia cea ratacita
la pasunea cereasca.
Astazi, Fiul celui ce L-a nascut, Cuvantul Atoatefacator, prin care toate au fost
impodobite, vlastarul cel tare al lui Dumnezeu cel Preainalt, prin Duhul, ca printr-un deget,
ascutind securea cea tocita a firii, si-a gatit siesi scara insufletita, al carei capat a fost infipt
in pamant, iar varful catre cer, peste care S-a odihnit Dumnezeu, si a carei inchipuire a
vazut-o Iacov, prin care, netrecand, a coborat Dumnezeu, ba mai mult, pogorandu-Se, pe
pamant S-a aratat si cu oamenii impreuna a locuit.
Caci acestea: pogorarea - smerenia pogorarii, vietuirea pe pamant - sunt cunostinte
date despre El celor de pe pamant. Scara cea intelegatoare, care s-a intarit, e Fecioara. Caci
din pamant isi are obarsia. Iar capul catre cer, caci capul oricarei femei e barbatul, dar ea, de
vreme ce n-a cunoscut barbat, cap i s-a facut Dumnezeu si Tatal, care prin Sfantul Duh a
preschimbat-o si trimitandu-I, ca pe o samanta dumnezeiasca, pe Fiul si Cuvantul sau,
puterea cea atotputernica. Caci prin bunavointa Tatalui, nu din impreunare trupeasca, ci de la
Duhul Sfant si din Fecioara Maria, Cuvantul trup S-a facut mai presus de fire, in chip
neschimbat, si S-a salasluit intre noi. Caci unirea lui Dumnezeu cu oamenii prin Duhul Sfant
se face.
Cel ce cuprinde cu mintea sa cuprinda! Cel ce are urechi de auzit sa auda! Sa ne
ridicam mai presus de trupuri! Nepatimire e, o fratilor, ceea ce e dumnezeiesc, si Cel mai

2
inainte nascut dupa fire, fara de patimire, il naste pe Insusi Fiul, apoi, dupa iconomie. Si
martor e David, stramosul lui Dumnezeu, zicand:
"Zis-a Domnul Dumnezeul meu: Fiul meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut!" Dar acest
"astazi" nu face referire la nasterea cea mai inainte de veci. Caci aceea e fara de timp".

Astazi poarta cea dinspre rasarit s-a zidit, prin care Hristos va intra si va iesi si va fi
inchisa, poarta prin care Hristos se face poarta oilor. Rasaritul este numele Lui, prin care am
dobandit calauzire catre Tatal, incepatorul luminii. Astazi s-a suflat boare prevestitoare de
bucurie tuturor. Sa se bucure cerul sus si pamantul sa se veseleasca! Sa salte marea! Caci
intru ea se naste scoica avand in pantece, din cer, fulgerul Dumnezeirii, si va naste Fiu
preacinstit, pe margaritarul Hristos, imparatul Slavei, in porfira trapului imbracat, care va
intra la cei inlantuiti, vestindu-le iertarea. Sa salte firea! Caci se naste mieluseaua din care
Pastorul va ridica Oaia si va rupe vesmintele mortii din vechime. Sa dantuiasca fecioria! Ca
s-a nascut Fecioara despre care zis-a Isaia, ca in pantece va lua si va naste Fiu si vor chema
numele Lui Emanuel, adica "Dumnezeu e cu noi". Aflati nestorieni si biruiti-va, caci cu noi
este Dumnezeu, nu inger, nici mijlocitor, ci insusi Domnul Care va veni si ne va mantui!
"Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului! Dumnezeu este Domnul si s-a
aratat noua!". Sa facem praznuire in cinstea Maicii Domnului. Bucura-te, Ana, cea stearpa,
care nu nasteai! deschide-te si striga, cea care nu aveai durerile nasterii! Vezi, Ioachime, ca
din tine ni s-a nascut fiica, si ni s-a dat Fiu si Se va chema numele Lui inger de mare sfat, al
mantuirii lumii intregi, Dumnezeu tare! Sa se rusineze Nestorie si sa-si astupe gura! Pruncul
e Domnul si cum poate cea care L-a nascut sa nu fie de Dumnezeu Nascatoare?
"Caci daca cineva nu o marturiseste ca Preasfanta Fecioara e Nascatoare de
Dumnezeu, e fara Dumnezeu!". Iar aceste cuvinte nu sunt ale mele, dar cred in ele! Caci l-
am pus aici ca pe o mostenire de la parintele nostru Grigorie, de Dumnezeu mult
cuvantatorul".

"O, fericita insotire a lui Ioachim si a Anei, si cu adevarat preacurata! Din rodul
pantecelui vostru v-ati cunoscut, cum spune Domnul. Dupa roadele lor ii veti cunoaste! Caci
placut lui Dumnezeu si in chip vrednic de cea nascuta din voi ati petrecut pe pamant.
Cumpatat vietuind si cu sfintenie, ati adus arvuna fecioriei, pe Fecioara, fecioara si inainte
de nastere si in timpul nasterii si pururea fecioara, singura pururea fecioara si cu mintea si cu
sufletul, si cu trupul. Caci trebuia ca din cea care, prin infranare, a rasarit fecioara, sa se
nasca in trup lumina una nascuta, prin bunavointa Celui ce L-a nascut fara de trup. Cel ce nu
naste pururea Se naste, a carui singura insusire e a fi nascut cu ipostas.
O, cate minuni si ce prefaceri a facut acest laborator fecioresc. Nascuta din cea
stearpa, fecioara ramasa dupa nastere, amestec de omenitate si Dumnezeire, patimire si
nepatimire, viata si moarte, pentru ca intru toate ce e slab sa fie biruit de ce e mai puternic.
Si acestea toate pentru mantuirea mea, o, Stapana! Caci asa de mult m-ai iubit, incat nu prin
ingeri, nici prin vreo alta zidire ai lucrat aceasta, ci, precum ai zidit prima faptura, asa insuti

3
ai lucrat si rezidirea ei. Acum dantuiesc si salt, si rad, si catre izvorul minunilor iarasi alerg,
si, adapandu-ma cu apa bucuriei, ating iarasi chitara Duhului si cant un cantec de nastere
dumnezeiesc.
O, pereche preainfranata de turturele, Ioachim si Ana! Voi, pazind legea firii,
cumpatarea, v-ati invrednicit de o lege mai presus de fire, caci ati nascut lumii Maica tara de
barbat. Voi in chip cucernic si sfant, in firea omeneasca vietuind, ati nascut fiica, mai presus
de ingeri si stapanitoare a lor. O, fiica preafrumoasa si preadulce! O, crin, rasarit din
maracini, si din radacina preacinstita si imparateasca al lui David! Prin tine imparatia s-a
umplut de sfintenie.
Prin tine s-a facut schimbarea Legii si s-a descoperit duhul ascuns sub litera, si preotia
dupa nume s-a schimbat cu cea davidica. O, trandafir, rasarit din spinii iudeilor si umpland
toate de buna mireasma dumnezeiasca! O, fiica a lui Adam si Maica a lui Dumnezeu!
Fericita e coapsa si fericit pantecele din care-ai rasarit! Fericite sunt bratele care te-au purtat
si buzele care s-au bucurat de sfintele tale sarutari, de cele parintesti adica, pentru ca tu intru
toate sa ramai Pururea Fecioara!".

"Astazi este in lume inceputul mantuirii! Cantati Domnului tot pamantul, cantati si va
bucurati si psalmodiati! inaltati glasul vostru, inaltati, nu va temeti ca s-a nascut Maria,
mieluseaua sfanta, din care binevoit-a a se naste Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele
lumii!
Saltati muntilor, firi intelegatoare, si tindeti catre inaltimea duhovnicestii vederi! Caci
muntele Domnului cel preacunoscut se naste, se inalta si sta mai presus decat orice culme si
decat tot muntele oamenilor si al ingerilor, inaltimea din care a binevoit, fara ajutorul
mainilor, sa fie taiata piatra din capul unghiului, Hristos, un singur ipostas, unindu-le pe cele
despartite, Dumnezeirea si omenitatea, ingerii si oamenii, pe pagani cu Israelul cel trupesc
intr-un Israel duhovnicesc, muntele lui Dumnezeu, muntele gras, muntele intarit ca laptele
inchegat, muntele intru care binevoit-a Dumnezeu sa Se salasluiasca. Caruta dumnezeiasca
cea inmiita de Heruvimii si de Serafimii, imbelsugati de dumnezeiescul har.
Inaltimea cea mai sfanta decat Sinaiul, pe care nu fum, nici nor, nici furtuna, nici foc
infricosator o acopera, ci stralucirea luminoasa a Preasfantului Duh. Caci acolo Cuvantul lui
Dumnezeu a scris Legea pe table de piatra, prin Duhul, ca si cu un deget. Intru ea si din
Sfantul Duh si din sangiuirile ei, Cuvantul insusi S-a intrupat si S-a dat pe Sine pentru firea
noastra, ca leacul cel mai bun al mantuirii, precum odinioara mana, iar prin ea S-a dat Cel ce
a dat dulceata manei.
Sa se inchine cortul cel vestit pe care l-a ridicat Moise in pustie din materie
preacinstita si preafelurita, si, inainte de acesta, cortul insufletit si intelegator al proorocului
Avraam. Caci ea n-a fost doar vas al lucrarii lui Dumnezeu, ci, in chip fiintial, a dat ipostas
Fiului lui Dumnezeu. Sa se cunoasca chivotul acoperit de aur peste tot si nastrapa purtatoare
de mana si sfesnicul si masa de aur si toate cele de odinioara! Caci ele au fost cinstite ca
inchipuirea a ei, precum cu adevarat au si fost umbra a arhetipului".

4
 "Astazi Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce face toate, a gatit scriere noua, pe care Tatal
din inima a cercetat-o, prin limba lui Dumnezeu, ca printr-o trestie a Duhului, scriind, ca s-a
dat carte barbatului care stie carte, dar n-a cunoscut-o. Caci Iosif n-a stiut-o pe Maria, nici
puterea tainei insesi.
O, fiica a lui Ioachim si a Anei, preasfanta, care ai nesocotit incepatoriile si puterile si
sagetile aprinse ale celui rau, care ai vietuit in iatacul duhului si fiind pastrata fara de prihana
spre a fi mireasa a lui Dumnezeu si Maica a Celui ce prin fire e Fiu al lui Dumnezeu! O,
fiica preasfanta, care esti purtata pe brate de maica si te arati infricosatoare tuturor puterilor
cazute! O, fiica preasfanta, care cu lapte de la san esti hranita si de ingeri esti inconjurata!
O, fiica preasfanta, mult doritoare de Dumnezeu, slava celor ce te respira! Pe tine te
fericesc neamurile neamurilor, precum ai zis, adeverind. O, fiica, vrednica de Dumnezeu,
frumusetea firii omenesti, indreptarea stramoasei Eva! caci prin nasterea ta, Eva, cea cazuta,
indreapta bucuria femeilor. Caci, chiar daca Eva a calcat porunca, si prin ea a intrat moartea,
Maria, supusa fiind vointei dumnezeiesti, a inselat pe sarpele cel inselator si a adus in lume
nestricaciunea.
O, fiica pururea Fecioara, care n-ai avut nevoie de barbat ca sa iei in pantece! Caci Cel
pe care L-ai purtat in pantece are Tata vesnic. O, fiica pamanteana, care ai purtat pe Ziditorul
pe brate dumnezeiesti-parintesti! Veacurile s-au intrecut care sa se laude prin nasterea ta, dar
sfatul lui Dumnezeu, mai inainte le-a invins stradania, Dumnezeu care a facut veacurile,
incat cele din urma, care au avut parte de nasterea ta, s-au facut cele dintai.
Cu adevarat mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. Caci tu ai fost samanta din care
Ziditorul a luat incepatura aluatului nostru. Trupul Lui din trupul Tau, si sangiuirile Lui din
sangiuirile tale si laptele sanilor tai a supt Dumnezeu si s-au unit buzele tale cu buzele lui
Dumnezeu. O, fapte greu de cuprins cu mintea si de negrait! Dumnezeul tuturor, mai inainte
cunoscand vrednicia ta, te-a iubit si, iubindu-te, mai inainte a randuit si te-a adus la fiinta si
te-a aratat Maica, Nascatoare de Dumnezeu, si hranitoare a propriului Fiu si Cuvant".

"Unii zic ca cele potrivnice sunt leacuri unele pentru altele; dar cele opuse nu provin
din cele ce se opun lor; si, chiar daca, ceea ce se naste se naste prin cele potrivnice, oare nu
s-a nascut din prisosul lor? Caci, dupa cum prin bine pacatul mi-a lucrat moartea, facandu-
ma peste masura de pacatos, tot asa cauza bunatatilor ni se lucreaza prin cele potrivnice.
Caci unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul.
Si, daca am fi pazit intaia comoara inaintea lui Dumnezeu, n-am fi fost invredniciti de
una si mai mare si mai slavita. Iar acum, am fost despartiti de intaia comoara, prin pacat,
nepazind ceea ce am luat, dar, prin impreuna-patimirea lui Dumnezeu, am fost miluiti si am
fost primiti, ca sa ni se nasca o comoara mai adevarata. Caci puternic e cel ce-si asuma sa
pazeasca unirea neintinata.
Si, de vreme ce printr-o singura desfranare a desfranat tot pamantul, si poporul
Domnului prin duhul desfranarii a ratacit de la Domnul Dumnezeul lui, care l-a dobandit cu

5
mana puternica si cu brat inalt, si i-a scos prin semne si minuni din casa robiei lui Faraon, si
trecandu-l prin Marea Rosie si calauzindu-l ca nor ziua, si ca stalp de foc noaptea, si s-a
intors inima lor spre Egipt si poporul Domnului n-a mai fost poporul Lui, iar cel miluit n-a
mai fost miluit, iar cei iubit n-a mai fost iubit, pentru aceasta se naste acum Fecioara, opusa
fiind nasterii din desfranare, ci insasi logodita lui Dumnezeu si nascand mila Lui. Si poporul
lui Dumnezeu se reface, asemenea poporului de odinioara, si cel ce nu mai era miluit e
miluit, si cel ce nu mai era iubit, e iubit. Caci din ea se naste Fiul Cel iubit al lui Dumnezeu,
intru care a binevoit!".
"Vita-de-vie cu vigurosi curmei a rasarit din Ana si ciorchine preadulce a inflorit,
nectar care izvoraste neamurilor spre. viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat intru
dreptate si au cules rodul vietii. Stralucitu-le-a lor lumina cunostintei si au cautat pe Domnul
si s-a dat lor nastere dreapta. Sa indrazneasca pamantul si fiii Sionului, sa se bucure in
Domnul Dumnezeul nostru; ca a inflorit pustiul, cea stearpa a dat rodul sau! Ioachim si Ana,
ca niste munti intelegatori, au raspandit dulceata. Bucura-te, Ana, fericita, caci ai nascut
fiica, pe Maica lui Dumnezeu, poarta luminii, izvorul vietii, care va dezlega osanda
femeiasca!
Fetei Ei ii vor sluji bogatii popoarelor si se vor inchina Ei imparatii neamurilor,
aducand daruri; aceasta fiica se va aduce lui Dumnezeu, imparatul tuturor, invesmantata cu
bunacuviinta virtutilor si impodobita cu harul Duhului ca si cu o haina cu franjuri de aur, a
carei slava e inlauntru.
O, fiica dorita, de trei ori fericita! Binecuvantata esti intre femei si binecuvantat este
Rodul pantecelui tau! O, fiica a imparatului si Maica! Fiica a imparatului David si Maica a
lui Dumnezeu imparatul tuturor! O, dumnezeiasca icoana insufletita, de care S-a bucurat
Dumnezeu Cel ce pe toate le-a zidit, avand mintea salas al Dumnezeirii si numai spre
Dumnezeu inaltandu-se, randuindu-si toata dorirea numai spre ceea ce e vrednic de dorit si
de iubit; iar sufletul tinandu- departe de orice pacat si de orice lucru care naste pacatul, si
castigand viata mai tare decat firea; caci n-ai trait pentru tine; fiindca nici nu ai nascut doar
pentru tine; pentru Dumnezeu ai trait, prin care ai si venit la viata, dupa cum ai slujit
mantuirii intregii lumi, potrivit sfatului lui Dumnezeu, cel mai inainte hotarat, al intruparii
Cuvantului si al indumnezeirii noastre, care prin tine s-a plinit.
Pornire hranita si desfatata cu dumnezeiesti cuvinte, ca un maslin cu rod in casa lui
Dumnezeu, ca un pom sadit la izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii, care a dat, la
vreme mai inainte hotarata de Dumnezeu, rodul sau, pe Domnul intrupat, viata vesnica a
tuturor. Tu, care ai atras orice gand bun si de suflet folositor, si ai osandit tot ce era de prisos
si de suflet vatamator, mai inainte de a gusta din el. Ochii pururea avand spre Dumnezeu, si
privind la lumina vesnica si neapropiata.
Urechile ascultand dumnezeiestile cuvinte si incantate de chitara Duhului, prin care
Cuvantul a intrat, intrupandu-Se. Narile mangaiate de mirosul miresmelor mirului, care de
bunavoie se desarta pe sine si unge omenitatea Lui; mir raspandind numele tau, zice
Scriptura. Buzele laudand pe Dumnezeu si lipindu-se de buzele Lui. Limba si gatlejul

6
sorbind cuvintele Domnului si umplandu-se de dumnezeiasca dulceata. Inima curata si
neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeu Cel nevazut.
Pantece intru care S-a salasluit Cel necuprins, si sani plini de lapte care au hranit pe
Dumnezeu, Pruncul Iisus. Poarta lui Dumnezeu pururea fecioara. Maini care ati purtat pe
Dumnezeu. Picioare care ati fost calauzite de legea lui Dumnezeu, ca de o lumina in sfesnic,
si, fara de intoarcere, ati alergat inapoia Lui, pana cand ati atras pe Cel dorit catre cea care-l
dorea. Toata te-ai facut camara, a Duhului!
Toata, cetate a lui Dumnezeu, de care se bucura saltarile apei, valurile harurilor
duhovnicesti! Toata te-ai facut frumoasa, apropiindu-te de Dumnezeu! Caci ea s-a facut mai
presus de heruvimi si mai inalta decat serafimii!".

"O, minune mai presus decat toate minunile! O femeie s-a facut mai presus decat
serafimii, iar Dumnezeu s-a aratat cu putin mai mic decat ingerii. Sa taca Solomon cel
preaintelept si sa nu mai spuna:
"Nimic nou sub soare!". O, Fecioara, preaplina de har dumnezeiesc, templu sfant al lui
Dumnezeu, in care duhovnicescul Solomon, incepatorul pacii, a locuit, impodobindu-l nu cu
aur sau cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur, stralucind cu Duhul! in loc de pietre pretioase
avand preacinstit margaritar, pe Hristos, carbunele Dumnezeirii, de care roaga-te sa se atinga
buzele noastre, ca fiind curatiti de El, impreuna cu Tatal si cu Duhul, sa-l laudam zicand:
"Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, o fire a Dumnezeirii in trei ipostasuri!".
Sfant e Dumnezeu Tatal, Cel ce a binevoit ca intru tine si din tine sa se savarseasca
taina randuita mai inainte de veacuri. Sfant tare, Fiul lui Dumnezeu si Domnul Unul Nascut,
care astazi te-a adus pe tine intai nascuta din maica stearpa, precum El e Unul Nascut din
Tatal si intai Nascut mai inainte de toata zidirea, pentru ca Cel Unul Nascut din Tatal sa fie
nascut din Maria Fecioara, intai nascut intre multi frati, facandu-Se partas sangelui si
trapului tau. Dar nu Te-a nascut dintr-un barbat si dintr-o femeie, ci doar dintr-o singura
femeie, pentru ca, prin cea care e una nascuta, sa fie nascut si Cel Unul Nascut intru toate.
Caci numai El e Unul Nascut dintr-un singur Tata si dintr-o singura maica. Sfant fara de
moarte, Duhul, care te-a pastrat prin roua Dumnezeirii Lui nemistuita de focul cel
dumnezeiesc, ceea ce a preinchipuit si rugul lui Moise ".

Cati te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu sunt binecuvantati". Iar cati te

tagaduiesc, se osandesc. De aceea, daca Maica Domnului nu e Nascatoare de Dumnezeu,
nici Dumnezeu nu S-a nascut. Bucura-te, scaldatoare, lacas preasfant al Maicii lui
Dumnezeu! Bucura-te, scaldatoare, salas parintesc al imparatesei! Bucura-te, ceea ce
odinioara ai fost staul al oilor lui Ioachim, iar acum esti Biserica cereasca a tarcului celui
intelegator al lui Hristos! Cea care odinioara o singura data in anul Domnului primeai
ingerul care tulbura apa cu putere si indeparta toata boala! Iar acum, avand multimea
puterilor ceresti, care, impreuna cu noi, o lauda pe Maica Domnului, adancul minunilor, s-a
facut izvor a toata vindecarea!

7
 Nu inger slujitor, ci inger de mare sfat, care coboara bunatatile ca ploaia usoara, pe
lana, si vindeca toata firea si o ridica din stricaciune, indreptand-o spre sanatatea fara de
boala si spre viata neimbatranitoare! Prin care paraliticul a saltat ca cerbul!
Bucura-te, scaldatoare cinstita, sporeasca harul tau! Bucura-te, Marie, fiica preadulce
a Anei! Caci catre tine indata dorirea ma trage! Cum voi inchipui preacinstitu-ti mers?
Vesmantul? Frumusetea chipului? Adanca intelepciune a cugetarii intr-un trup tanar? Cea
care ai primit alcatuire pamanteasca, dar ai fugit de toata neinfranarea! Pas cinstit, fara de
clatinare sau poticnire! Vietuire preadreapta si amestecata cu veselia, dar care nu a atras
privirea barbateasca si martora e teama ce te-a cuprins la graiul neobisnuit al ingerului!
Cinstita si supusa parintilor, minte smerita intru vederi preainalte! Cuvant binevoitor adus
din suflet fara de manie!
Si ce locas al lui Dumnezeu e mai vrednic decat acesta? Pe tine te fericesc toate
neamurile, dupa vrednicie, ca pe o slava preaaleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor,
intarirea imparatilor, nadejdea crestinilor, zidul cel tare al fecioarelor. Caci prin tine sporeste
frumusetea fecioriei. Binecuvantata esti tu intre femei, si binecuvantat este rodul pantecelui
tau! Iar cei ce te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu sunt binecuvantati, iar cei ce
te tagaduiesc, sub blestem sunt!
O, insotire sfanta a lui Ioachim si a Anei, primeste cuvantul meu, inchinat nasterii! O,
fiica a lui Ioachim si a Anei si Stapana primeste cuvantul pacatosului rob, adus cu fierbinte
dorire si cinstire, caci numai pe tine te-am dobandit nadejde de bucurie, si ocrotitoare a vietii
mele.
Mijlocitoare catre Fiul Tau si arvuna tare a mantuirii; si sprijin celor risipiti in pacat si
nor care imi umbreste mintea si bogatie in lipsuri si in potolirea ispitelor, dar si in
chivernisirea vietii, purtandu-ma de mana spre fericirea cereasca; care dai rasplatiri de pace
lumii intregi si bucurie desavarsita si mantuire vesnica, in slujbele celor ce te pomenesc si a
intregii Biserici. Amin! Amin!
Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei si
binecuvantat este Rodul pantecelui tau, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Lui se cuvine slava
impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in vecii vecilor. Amin!
"Ce-ar mai putea cineva adauga la mirarea si lauda pe care o aduce marele teolog, atat
de patruns de dragostea Nascatoarei de Dumnezeu? Pur si simplu voi repeta rugaciunea lui,
incat sa devina folositoare tuturor celor care o iubesc si se inchina ca niste robi Maicii lui
Dumnezeu, rugaciune care incepe de la acel "
"O, sfanta unire.." pana la "Amin!".