Efectele abuzului narcisic

Narcisismul este o trasatur de personalitate care se manifesta prin egoism,

vanitate, dragoste exagerata, patologica, pentru propria persoan. Este insotit de
de o lipsa de sensibilitate, de empatie, de responsabilitate fata de ranile pe care
le provoaca.

Cum functioneaza mecanismul prin care o persoana, desi este mereu si mereu
umilita de catre partener, dezvolta un atasament atat de puternic pentru agresorul
sau incat nu se poate rupe?

O forma de abuz psihologic folosit de narcisici cu scopul de a insufla victimelor o

stare de anxietate si confuzie pana in punctul in care nu se mai incred in propria
memorie, judecata sau perceptie o reprezinta jocul cu mintea victimei, sau in
termeni de specialiate gaslighting.

Abuzatorul, intr-o forma sistematica, ataca atat echilibrul mental al victimei cat si
increderea si stima de sine astfel ca aceasta nu mai poate functiona
independent. Ascunde sistematic si frecvent informatii victimei si le substituie cu
false informatii. Este un comportament viclean ce constituie un profund si
inselator set de manipulare si care submineaza in timp stabilitatea mentala a
victimei. Victima incepe sa isi piarda simtul propriului eu. Devine incapabila sa se
increada in judecatile proprii, incepe sa se indoiasca de realitatile din propria
viata. Devine nesigura in privinta luarii deciziilor chiar si celor mai marunte.
Devine retrasa si deprimata, dependenta total de abuzator pentru simtul realitatii.
Cu alte cuvinte, simtul realitatii este alterat in mintea sa.

Cum se ajunge la aceasta forma de abuz?

Seductia
In aceasta etapa narcisicii isi arata cea mai buna imagine, o coplesesc pe victima
cu atentie, sunt iubitori, fermecatori, cuceritori. Sunt fericiti si interesati de relatie
iar victima, inocenta, gusta din plin fiecare moment petrecut cu un astfel de
partener charismatic si adora de-a dreptul modul in care narcisicul se manifesta
atat de intens. Captiva in aceasta stare de euforie, victima este prinsa puternic in
mrejele seductiei si crede, pe buna dreptate, ca si partenerul sau simte la fel. Are
toate motivele pt a face asta. Treptat devine dependenta de aceasta euforie si
apare din ce in ce mai inlantuita emotional de catre narcisicul curtenitor. Faza
aceasta este insa doar o iluzie. Visul frumos este pe cale sa ia sfarsit.

Devalorizarea sau destructurarea victimei

Peste noapte, narcisicul devine rece, nepasator. Victima cade in dizgratie si pare
sa nu mai faca nimic bun. Cuvintele afectuoase devin critici, orice efort este privit
ca fiind negativ si inutil iar devalorizarea devine din ce in mai intensa. Victima,
confuza, nu are nici cea mai mica idee despre ce s-a petrecut si devine progresiv
tot mai nefericita, stresata si deprimata. Simte ca merge pe coji de oua si totul
pare a fi un haos constant. In aceast moment, victima incepe sa isi redirectioneze
energia catre sine astfel ca partenerul narcisic nu isi mai primeste cota de atentie
la care ravneste. Este momentul in care va incepe sa caute un nou furnizor de
hrana narcisica. Nu se mai poate argumenta rational cu el.

Victima, deconcertata, va depune eforturi din ce in ce mai mari pentru a-si

multumi abuzatorul, sperand intr-o revenire in parametrii initiali ai relatiei. Lipsita
de drogul euforiei furnizat initial de narcisic, victima devine axioasa, intoarsa pe
dos de confuzie si lipsita de ceea ce credea ca are partenerul perfect. Pentru a
face fata durerii profundei rani a abandonului si respingerii se va refugia in
mecanisme de aparare precum negarea, rationalizare, patternuri regresive
infantile, etc. Singura si izolata de realitatea lumii, aceste comportamente vor
deveni singurele strategii de suprivietuire ale abuzului narcisic. Prin aceste tactici
de supravietuire victima devine dependenta de abuzator si orice ar face nu va
reusi decat sa creeze leziuni narcisice acestui strain. Este prinsa in dansul
macabru cu eu-l patologic grandios al narcisicului iar victima este redusa la o
umbra palida a eu-lui sau anterior.

Narcisicul desconsidera si dispretuieste ceea ce victima a devenit. O percepe ca

fiind lipsita de putere, inferioara si lipsita de valoare, dar in acelasi timp cea care
ii furnizeaza o generoasa cantitate de hrana narcisica. In aceasta consta
paradoxul: cu cat victima isi arata mai mult suferinta istovitoare, cu atat
ea devine provizie narcisica si cu atat mai important si atotputernic se
simte abuzatorul iar discursul sau verbal si psihic va deveni din ce in ce
mai violent si mai strident. Narcisicul va reactiona la orice moment perceput
de retragere ca la o amenintare la provizia lor narcisica. Narcisicul isi
devalorizeaza nemilos victima prin forme diverse si pe diferite nivele de atac: prin
nevoile si atasamentele victimei, slabiciunile sale, complexele fizice, capacitatile
intelectuale, sexualitate, creativitate, etc.
Debarasarea de victima
In faza in care victima super dependenta a ajuns sa idealizeze narcisicul,
pasiunea acestuia pentru joc va lancezi concursul a fost castigat si deci
distractia s-a terminat. Narcisicul a devenit total indiferent la orice nevoi sau
dorinte ale victimei pe care o lasa confuza, plina de emotii crude si in acelasi timp
nerabdatoare sa gaseasca solutii pentru a repara inca o data relatia muribunda.
Narcisicul va rezista oricum la orice incercari de a salva relatia. Va agresa cu
tacerea, sau daca va da vreun raspuns, acesta va fi brutal de rece. De fapt
victima a devenit fara valoare si inutil de inferioara pentru agresorul narcisic. El
stie ca si-a secatuit prada, si acum e timpul sa mearga mai departe inspre
urmatoarea sursa de provizii de hrana narcisica. Orice intrepindere din partea
victimei de a-l recastiga doar va hrani ego-ul narcisicului si ii va furniza in
continuare o sursa tranzitorie de provizie de hrana narcisica.

In timpul acestui proces, victimele vor parcurge un proces emotional si psihologic

devastator. Vor experimenta diverse faze si trairi:
Neincrederea abuzatorul narcisic isi manipuleaza victima nevinovata intr-o
forma atat de rafinata incat victima ajunge sa isi piarda orice incredere in propria
sa judecata in fata realitatii. Prima reactie este cea de neincredere totala. Ea nu
poate crede schimbarea subita in ceea ce o priveste si nici macar ca este
abuzata. Tot ceea ce stie este ca ceva teribil de ciudat pare sa se intample in
relatie, dar nu poate sa inteleaga ce s-a petrecut. Bineinteles, acesta este exact
ceea ce abuzatorul urmareste, la urma urmei, nu ar functiona daca victima ar
constientiza ceea ce i se intampla. Metodele folosite de catre narcisic in etapa
initiala de idealizare a relatiei progreseaza de asa natura incat garanteaza ca
victima e prinsa in plasa si devine dependenta in intregime de abuzator. Orbite de
dragostea lor, dupa ce au fost seduse, victimele cred in mod natural ca dragostea
e autentic reciproca, dar bineinteles aceasta este doar o fictiune construita
cu arta. Pe cand odata comunicarea cu abuzatorul era atat de completa si
accesibila, fundament al relatiei, acum a devenit blocata. Tot ceea ce stiu este ca
narcisicul care i-a purtat in inima odinioara, a devenit distant si antagonic.
Oricand victimele vor vrea sa discute rational si rezonabil despre ceea ce se
intampla in relatie vor fi intampinate cu tacere, raceala, indisponibilitate la dialog,
sau mai rau, orice au de spus va fi rasucit, negat, sau trivializat.
Apararea In aceasta etapa, victima are inca suficient din ea insasi sa lupte si
sa sa se apere, insa jocul narcisic a inceput sa faca ceea ce intentiona, si anume
sa dezechilibreze victima prin crearea indoielii de sine, a teamei, a tumultului si a
vinei. Aceste vatamari emotionale cauzeaza victimei pierderea in timp a simtului
realitatii si a sinelui propriu. Devenita pierduta, confuza si fara puterea de a se
increde in propriile instincte si amintiri, ea tinde sa se izoleze oarecum datorita
rusinii pe care o resimte. Curand, energia ei psihica se epuizeaza si nu mai este
in stare sa se se apere. In aceasta etapa, intregul sistem al persoanei poate simti
pericolul anihilarii.
Depresia In aceasta etapa, victima cu greu se mai recunoaste, caci a devenit
rapid doar o umbra a sinelui anterior. Traind intr-o tiranie, in interiorul unei zone
de conflict unde este controlata psihic si emotional, framantata, incapacitat sa ia
decizii, subiectul continuelor accese, secatuita, dezbracata de orice forma de
demnitate si siguranta, triete intr-o viata lipsita de bucurie. Incepe sa simta ca
nu mai poate sa faca nimic bine, ca nu se poate increde in propria minte si se
retrage intr-o realitate deformata a ceea ce se intampla de fapt. Victima se
refugiaza in depresie
Victimele pot avea un evantai de raspunsuri, de la soc, neincredere, tristete
profunda, vina, rusine, furie, teama, reflectie, singuratate si o gama de simptome
fizice: atacuri de panica, flash-backuri, ganduri negative nelinistitoare, oboseala,
tulburari de alimentatie, disociere, etc., dar, deasemenea, experimenteaza si
eliberare, cand in final ajung sa inteleaga ce s-a petrecut in relatie si care este in
realitate pierderea cu care au de a face.

Minciunile toarse ca este prea simtitor, ca are prea multa imaginatie, nerezonabil,
irational, exagerat, ca nu are dreptul sa fie suparat, auzite si ras-auzite, i-au
intors realitatea cu susul in jos si incepe sa creada ca toate acestea s-ar putea sa
fie adevarate.

In acest stadiu, victimele sunt adevarat ostatice. Cu toate acestea, multi reusesc
sa se elibereze, dar, de obicei, dupa numeroase incercari dureroase. Cand, intr-
un sfarsit, reusesc, cu timpul s-ar putea sa gasesca drumul spre salonul de
terapie, unde munca nu este doar de recuperare, ci si de educare ca sa fie
echipati, sa fie in stare sa recunoasca pe narcisist in operare si sa se fereasca de
o viitoare victimizare. Prin strategii inteligente si individualizate, pacientul si
terapeutul se constituie, atat unul, cat si celalalt, ca profesor in procesul invatarii
si al intelegerii iar acest proces va permite ca toate partile fragmentate ale
sufletului sa se reuneasca si sa se reintoarca acasa.