PODENI

Repere geografice, istorice si culturale. Valente

turistice

Calatorul care isi va indrepta pasii pentru prima data catre meleagurile pitoresti de la
poalele Muntilor Mehedinti, fie pornind de la Dunare, din fosta localitate Varciorova, pe valea
raului Bahna, cale de circa 30 de kilometri, fie traversand, dinspre Baile Herculane, inaltimile
semete, acoperite cu paduri seculare, va fi surprins sa descopere salba de sate si catune ale
podenarilor, risipite pe firul apelor sau pe coamele unor dealuri ce se desprind, asemenea unor
brate vanjoase, din piscurile muntelui

Comuna mehedinteana Podeni, cu imprejurimile, locurile si asezarile sale

pitoresti
Comuna Podeni, situata in partea de vest a judetului Mehedinti, la 38 de
kilometri de municipiul Drobeta Turnu Severin, cuprinde, intre hotarele sale,
o suprafata de 71 kmp, invecinandu-se, la vest, cu judetul Caras-Severin, la nord si
nord-est, cu localitatile Costesti, Prejnea, la est, cu Balta, Sfodea (comuna Balta), la
sud-est cu Siroca (comuna Godeanu) iar la sud cu Jupanesti, Ciresu si Negrusa
(comuna Ciresu).
Distantele pana la localitatile invecinate nu sunt prea mari, respectiv 10 km pana
la Balta, 6-7 km pana la Costesti, Prejnea, Ciresu, 10-12 km. pana la Baile Herculane
( in functie de traseul folosit), cu mentiunea ca parcurgerea acestui ultim traseu
presupune traversarea Muntilor Mehedinti, doar partial accesibili cu mijloacele auto.
Relieful de care dispune hotarul comunei Podeni este pe cat de variat pe atat
de pitoresc, indiferent de anotimp, versantii, mai mult sau mai putin abrupti ai muntilor,
separati de vai adanci, cu paraie repezi si zgomotoase, continuandu-se, spre est, cu
dealuri impadurite ori acoperite cu plantatii de pomi fructiferi, valea raului Bahna, care
traverseaza comuna de la nord la sud, apoi alte lanturi de dealuri, separate de ogase
si lunci, impodobite tot cu holde de pomi fructiferi, zeci de conace ale satenilor, avand
in preajma "mosiile stramosesti", adica terenurile pentru fanete, islaz, culturile agricole,
inerente traiului locuitorilor cat si pentru animalele din gospodarii, zootehnia avand
stravechi traditii in satele de munte.
Raul Bahna, o adevarata coloana vertebrala a vetrelor satelor apartinatoare
comunei, izvoraste din extremitatea nordica a acesteia, din pieptul Dealului Baii,
sapandu-si, de-a lungul milioanelor de ani, o vale adanca si larga, cu versanti
impaduriti natural cat si prin masive plantatii de salcami, pini, realizate cu cateva
decenii in urma.
Dupa ce, impreuna cu un prim afluient mai important, venit dinspre munte,
imbratiseaza afectuos un deal larg pe al carui grumaz e asezat satul Gornenti, Bahna
ajunge in hotarul satului de centru, Podeni, unde mai primeste, pe rand, paraurile
Camana, Valea Mare, Gradesnita si Topolova dupa care va traversa hotarele
comunelor Ciresu si Ilovita, varsandu- se in Dunare, in zona fostei localitati Varciorova,
acoperita in prezent de apele lacului de acumulare al Hidrocentralei Portile de Fier I.
Impresionat de pitorescul Vaii Bahnei, de remarcabilele marturii ale unei
"geologii scrise cu rabdare, in petrecerea implacabila a multor milenii", regretatul
folclorist si prieten Pavel Ciobanu compara acest plai mioritic cu "un uimitor muzeu
natuaral, multiplicat intr-un sir irepetabil de secvente, mereu la alte uluitoare
dimensiuni".
Un alt om de cultura severinean, profesorul de geografie Ilie Chivu ( de
asemenea trecut in lumea umbrelor), exclama cu uimire, referindu-se la raul Bahna:
"Cine si-ar fi inchipuit ca acest firav firicel de apa va fi in stare sa spintece in lung
culmea muntoasa a Mehedintiului, pentru a-si croi drum spre Dunare ?" (Volumul
"Plaiul Closani", 1976, ingrijit de profesorul Pavel Ciobanu si, respectiv, volumul
"Itinerare mehedintene" de Ilie Chivu, Editura Mirton, Timisoara, 2002).
Comuna Podeni cuprinde trei sate si anume: satul de centru, Podenii propriu-zis
(alcatuit din catunele Valea, Dealul si Bolovanul), Gornenti si Malarisca. Satul de
centru, in functie de configuratia reliefului, e amplasat, in cea mai mare parte, de-a
lungul raului Bahna, casele fiind insirate cand pe un mal, cand pe celalalt al apei, pe o
distanta de peste un kilometru, grupate intr-un fel de cartiere (numite de localnici si
"cadalacuri") precum Turculanii, Gramestii, Manolestii, Muichestii, Papavestii,
Poncestii, denumirile fiind legate de ponderea majoritara a unor neamuri sau familii
vechi ale satului.
Dealul si Bolovanul sunt asezate pe platourile a doua dealuri paralele, ca doua
trepte, aliniate spre culmile muntelui, sub strasina caruia inca n-au disparut definitiv si
un fel de catunase (alcatuite din case si conace) numite Dumbrava, Sarafinesti, Pogar
, Topolova sau Curmatura (un fel de prelungire a Dealului spre munte), toate aceste
asezari fiind legate prin drumuri sau poteci atat de satul de centru cat si de munte, de
orasul Baile Herculane.
O situatie aparte o prezinta asezarea numita " Macanii", cea mai departata de
centrul satului, situata chiar sub pieptul muntelui numit Piatra Camenii, la capatul unei
valcele abrupte din care tasnesc cateva izvoare cu ape limpezi si reci ca gheata, in
jurul carora, din cele 10-12 gospodarii, cu case vesele, primitoare, de acum 50 de ani,
au mai ramas doar 3 localnici izolati, nostalgici dupa traditiile stramosesti, macani ce
prefera sa reziste pana la sfarsit in acest cuib de vulturi, deopotriva salbatic si pitoresc.
Un amplasament, cel putin la fel de inalt ca si al Bolovanului, il are satul
Gornenti (candva fost comuna, avand in componenta si pe macani), situat, dupa cum
am mai amintit, pe spatele unui deal lung si abrupt, la circa 3 kilometri de centrul
comunei, si acesta, ca si celelalte asezari din munti, fiind intr-un continu proces de
depopulare prin migratia, in deosebi a tinerilor, spre orase, in cautarea unui trai mai
bun.
De un pitoresc aparte e amplasamentul satului Malarisca, situat intr-un fel de
mica depresiune, aproape plata, in furcitura a doua vai, inconjurat de holde de pruni,
ciresi, de culturi agricole, gradini si conace aflate in continuarea vetrei satului. Toate
gospodariile, casele podenarilor sunt, de fapt, imprejmuite cu garduri inalte sau ziduri
din piatra, dispun de gradini pentru zarzavaturi sau cu pomi fructiferi iar pe firul apelor
inca mai pot fi identificate locurile unde au fost construite morile de altadata, demolate
insa in ultimele decenii, odata cu electrificarea tuturor satelor.
O caracteristica a caselor din aceasta zona de munte e ca sunt construite,
aproape in totalitate, din piatra si lemn (avand in vedere abundenta acestor materiale
pe plan local), de regula, piatra fiind utilizata la zidirea beciurilor sau pivnitelor, care
alcatuiesc un fel de parter, iar lemnul servind la ridicarea etajului (cu camerele de
locuit, bucatarie, holuri), in ultimele decenii extizandu-se si utilizarea caramizii, cu
exceptia podurilor caselor care sunt tot din lemn ( e vorba de spatiile dintre tavanele
camerelor si acoperisuri, folosite, in mod obisnuit, ca magazii pentru ceriale, fructe etc).
O alta remarca interesanta poate fi aceea ca, avand in vedere distantele mari
dintre casele in care locuiesc si proprietatile aflate, uneori, la peste 5-6 kilometri, satenii
si-au construit unul sau doua conace, unde au camere de locuit, magazii si grajdiuri
pentru animale, tarcuri pentru claile de fan, adesea chiar gradini pentru cultivarea
zarzavaturilor etc. Iarna, cand drumurile de legatura cu satul se blocheaza cu troiene
de zapada, gospodarii pot locui confortabil la conace, unde si-au asigurat din timp
rezervele de alimente necesare.
Viata oamenilor de la munte a fost dintotdeauna aspra, dura si fara prea mari
satisfactii materiale, mai ales in ultimele decenii, cand populatia s-a rarefiat, a
imbatranit, multe case si conace, gospodarii si mosii au inceput sa se pustiasca.
Si totusi, cei care au copilarit ori si-au petrecut anii tineretii in satele de bastina, sunt
adesea marcati, oriunde se vor fi instrainat, de fiorul nostalgiei pentru locurile natale,
farmecul traditiilor si datinilor stravechi, legate de specificul vietii si muncii taranului, un
fel de dor dureros pentru un "paradis pierdut' al obarsiilor.
Finantistul octogenar Coli Negoitescu, plecat din Podeni inca de cand era flacau,
scolit si stabilt, pana la urma, in Banat, la Timisoara, imi marturisea, in ultimele luni de
viata, ca, daca batranetea si boala nu l-ar fi coplesit, singura dorinta pe care ar fi vrut
sa si-o mai indeplineasca ar fi fost de a mai apuca sa doarma cateva nopti de iarna
grea la conacul copilariei, ca sa mai auda si sa vada "fuioarele de nameti spulberate
de viscol la strasini", sa mai auda latratul cainilor si tanguitul clopotelor in palanca .
 O sumara restrospectiva istorica. Bucurestiul s-a nascut la Podeni

In ce priveste trecutul istoric, exista dovezi incontestabile ca, nu numai de-a

lungul Dunarii ci si in zonele de munte ale Mehedintilor, s-au incrobit asezari omenesti
din cele mai vechi timpuri, favorizate de un climat usor mediteranian, mai prielnic, de
adapostul vailor sau al pesterilor, destul de frecvente in acesti munti calcarosi.
Referindu-ne la la Evul Mediu romanesc, consemnam o prima atestare documentara,
datand din 1424, cand Dan al II-lea Voievod daruieste si satul Podeni Manastirii
Tismana (ctitorita, dupa cum se stie, de calugarul Nicodim, care, mai inainte, zidise si
Manastirea Vodita). Intre anii 1496 si 1508, locuitorii satului sunt scutiti de "dajdii si
slujbe", scutire reconfirmata in 1526 de Radu de la Afumati, reconfirmare stipulata in
1528 si in ce priveste stapanirea, de catre Manastirea Tismana, cu privire la partea de
mostenire a unui oarecare Roman din Pades.
In 1581 si 1583, e intarita stapanirea peste ocinile cumparate in Podeni de catre
persoanele devenite coproprietare cu Manastirea Tismana iar in 1632, o oarecare Viga
Podeanca, din Podeni, a daruit nepotului ei, Nicola din Glogova, via si mosia ei din
Podeni, tot aici consemnandu-se si ocinile mostenite de un capitan din Gorj. In 1779,
apoi in 1794, se vorbeste despre mosnenii din Podeni (Arjocestii) iar in 1819, se
pomeneste de 25 de familii platitoare de bir, asezate pe mosia "miezeseasca".
Asemenea atestari (existente in documentarele Arhivelor Statului din Drobeta Tr.
Severin, reamintite si intr-un recent "Dictionar Enciclopedic al judetului Mehedinti,
redactat de Ileana Roman si Tudor Ratoi) sunt tot mai numeroase dupa 1800,
precizandu-se, la un moment dat, si numarul familiilor din Podeni, respectiv 87 in 1835,
apoi 165 in 1864.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, Ion Ionescu de la Brad mentioneaza, in lucrarea
"Agricultura judetului Mehedinti", satele de mosneni Gornenti ( cu peste 150 de familii),
Podeni (cu 165 de familii), Ciresu, Negrusa si Jupanesti (de asemenea, cu peste 160
de familii). Alte documente, datand din 1850, 1859, se refera la paza granitei cu
Imperiul Habsburgic (inclusiv pichetele de graniceri din hotarul Podenilor), la unele
reclamatii ale mosnenilor din Gornenti, Ciresu adresate prefectului Ion Aureliu si
referitoare la unele abuzuri ale granicerilor austrieci care, "in acelu pamantu neutru,
adesa-i trage si globescu pentru vitele lor". Se invoca dreptul stramosesc de
proprietate, dintr-un hrisov al lui Mircea cel Batran, care prevedea hotarul localnicilor
"pana in vad la Cerna", fapt confirmat si de sirul bornelor de granita pastrate pana in
jurul anilor 1960-65, cand s-a dispus distrugerea lor de catre autoritatile statului,
motivatia fiind in primul rand de natura politica..
Revenind la date privind factorii demografic si economic, retinem ca populatia
Podenilor era, in 1945, de 1562 de locuitori, pentru ca la 1. VII. 1970, sa ajunga la
2330 locuitori, dintre care 1047 erau barbati, 41 erau salariati, 14 mestesugari
necooperativizati.
In 1966, podenarii reprezentau 56 la suta din populatia intregii comune,
gornentenii 30,6 la suta iar malareschenii 13,4 la suta. Agricultura locala conta pe circa
4500 ha., din care teren arabil -1492 ha., pasuni si fanete naturale -2793 ha. si vii,
livezi de pomi -219 ha. ; fondul forestier dispunea de peste 2000 ha. In acelasi an,
erau 408 locuinte la Podeni, 249 la Gornenti si 101 la Malarisca, alte 36 locuinte noi
adaugandu-se in intervalul 1966-1970.

In 1971, sectorul zootehnic conta pe 857 bovine, 6377 ovine, 257 porcine,
aproape 4000 de pasari si 93 familii de albine. Existau in comuna 5 magazine mixte, 5
scoli generale si 2 gradinite (cu 317 elevi, 58 prescolari si 18 cadre didactice), 3 camine
culturale, o biblioteca sateasca, o circa sanitara cu o casa de nastere si 5 cadre
sanitare.
Electrificarea comunei s-a realizat, in cea mai mare parte, incepand din anii 1972,
contand, in 1990, pe 339 abonati in satul de centru, 135 in Gornenti si 102 in Malarisca.
De precizat si faptul ca Podenii, cu statut de comuna administrativa, figureaza din
1864, formata, la inceput, numai din satul omonim (1864-1930,1932-1938, 1942-1950)
si din satele Podeni, Gornenti si Malarisca (1931-1932, 1938-1942, 1951-1968, luna
mai). In prezent, tendinta populatiei e de scadere sistematica, dupa cum rezulta din
efectivele de 1894 locuitori in 1977, 1408 in 1992 si 1173 in 2002, cauzele principale
fiind migratia spre oras a tineretului si precumpanirea deceselor fata de indicatorii
anuali ai natalitatii.
Tinem sa mentionam, inaintea parcurgerii ultimei parti a acestei prezentari, un
fapt deosebit de interesant si edificator cu privire la istoricul si al comunei Podeni,
anume ca aici s-a pastrat, timp de sute de ani, un hrisov redactat la data de 20
septembrie 1459 in Cancelaria Domneasca a lui Vlad Tepes din Bucuresti. E vorba de
un act de improprietarire a unui localnic podenar pe nume Andrei, impreuna cu copiii
sai, act care constituie prima atestare documentara a Bucurestiului ca cetate, pe
aceasta baza organizandu-se, in 1959, aniversarea a 500 de ani de la nasterea
capitalei Romaniei.
Vom reproduce un prim aliniat din acel document descoperit, prin anii 1903-1904,
de invatatorul Bunceanu Alexandru (originar din localitatea Nadanova, Mehedinti, dar
care a functionat o vreme la scoala din Podeni) in casa gazdei sale din Podeni,
proprietar al unei stravechi mosteniri, de care se lega si actul cu pricina, locul respectiv
numindu-se acum Ponoarat (fostul Ponor, din hrisov): "Din mila lui dumnezeu, io, Vlad
Voievod si domn si fiul marelui Vlad Voievod, stapanind si domnind peste toata tara
Ugrovlahiei, Amlasului si Fagarasului herteg. A binevoit domnia mea cu a sa
bunavointa, cu inima curata si luminata si am daruit acest atotcinstit si cu frumoasa
fata si deasupra tuturor cinstitelor daruri, hrisovul de fata al domniei mele, lui Andrei si
cu fiii sai ca sa le fie Poiana lui Stevu. Si lui Iova si lui Drag si....au sa le fie la Ponor a
treia parte, care a fost a lui Sipin si a treia parte din Ponor si ocina lui Petre din Ponor,
a treia parte, pentru ca au cumparat de la Petre pe 12 florini. Si domniei mele au dat
un cal....." (originalul slav al actului, cu pecetea domneasca, s-a expus multa vreme la
intrarea in Muzeul Orasului Bucuresti, in prezent fiind pastrat in Arhivele Academiei
Romaniei).
Despre peripetiile acelui hrisov mi-a vorbit, prin anii 1960, chiar invatatorul
Bunceanu Alexandru (pe atunci pensionar batran, in satul de origine), adaugand si o
legenda istorica, potrivit careia, Vlad Tepes l-ar fi rasplatit pe acel Andrei din Ponor
pentru faptul ca acesta i-a oferit prompt propriul cal atunci cand, in timpul unei
incursiuni a lui Voda in zona de granita, calul lui a fost sagetat si ucis de granicerii
unguri. Oricum, dupa identificarea hrisovului respectiv, podenarii batrani se mandreau
cu faptul ca stramosii lor au eliberat "certificatul de nastere" al capitalei Romaniei,
Bucuresti.

Drumurile stravechi si cele de azi, spre si dinspre satele podenarilor

Pentru locuitorii comunei Podeni cat si pentru strainii care vor sa calatoreasca
spre Podeni, exista drumuri de legatura, am putea spune, catre si dinspre toate
punctele cardinale.
 Astfel, legatura cu Drobeta Turnu Severin se poate face pe Valea Bahnei (prin
satele Bahna, Ilovita) pana la soseaua nationala Timisoara-Bucuresti, apoi de-a lungul
Dunarii, prin Gura Vaii, traseu de circa 40 de kilometri; sau prin satele Ciresu, Bunaica
(comuna Ciresu), peste culmea impadurita a Matoratului, prin satele Jidostita , Breznita
si Magheru (comuna Breznita), traseu de 36 kilometri, ambele asfaltate doar partial dar
trecand prin plaiuri la fel de pitoresti in toate anotimpurile.
Spre Baile Herculane, daca se evita ruta ocolitoare la soseaua nationala, e
obligatorie traversarea Muntilor Mehedinti, care se poate realiza din satul Podeni fie
pe traseul Curmatura, Nicolovat, Pietrele Vanate, Marginea , Fantana Paharnicului,
Seaua Padinii, Valea Cernii (coborarea in preajma Hotelului Roman), sau prin Dealu,
Bolovanu, Elca, Gradesnita, Babele, Ciucioare, Sulita, Lunca Stiubeiului, Fantana
Jelarau, Crucea Alba, Coveele (cu sosirea la Hotelul Cerna). Intre Sulita (loc situat
chiar pe culmea muntelui, pe unde trecea vechea granita cu Imperiul Austro-Ungar) si
Fantana Jelarau, se poate utiliza si o varianta usor ocolitoare, spre sud, prin Poiana
cu cabana Jelarau. Daca de-a lungul crestei muntelui se poate circula si cu mijloacele
auto pe un drum forestier, coborarile spre Baile Herculane se fac doar pe poteci de
picioare, cu exceptia unei traversari din extrema sudica a hotarului comunei, tot pe un
drum forestier, care se desprinde din Valea Bahnei pe ogasul Topolovei pana la
culmea numita Poiana Boului, de unde coboara , pe un defileu destul de abrupt, pana
in localitateaToplet, langa o veche si cunoscuta pastravarie.
Gornentenii utilizeaza un traseu propriu, traversand muntele pe o poteca la fel
de straveche, prin locurile numite Rotata, Balta Cerbului, coborand in Valea Cernii, la
punctul numit "7 Izvoare". Ei pot utiliza o varianta si mai nordica, comuna cu a satenilor
din Costesti, Prejnea, coborand pe la Moara Dracilor (e acolo chiar o moara arhaica,
la baza unei minicascade), Gaura Fetii (toponim stravechi, popular, referindu-se la o
mica pestera din preajma Morii Dracilor), pana in poiana de la "Kilometrul 14", de pe
Valea Cernii.
Pe aceste poteci montane, adesea sapate in stancile calcaroase, furisandu-se
pe sub cetina brazilor sau prin codri de fagi seculari, cu locuri de popas in preajma
unor fantani cu apa rece ca gheata, au circulat, chiar si inaintea Primului Razboi
Mondial, ciobanii cu turmele lor, haiduci prigoniti de potere dar mai ales munteni din
satele invecinate care faceau comert clandestin cu fratii lor din Banat. Cu circa 200 de
metri mai sus de Fantana Jelarau, la marginea potecii ce urca pe asa-zisul "Zgau"
(defileu printre versantii muntilor), pe un bolovan masiv de calcar, se distinge inca
destul de clar o inscriptionare a unui nume si a unei date din iunie 1866, considerata
de batranii de alta data ca apartinand lui Voda Cuza, care ar fi trecut pe atunci muntii
catre sau dinspre Baile Herculane.
Legatura cu Balta si satele acestei comune se face atat din Podeni, prin
Malarisca, Curecea, Ponoral, cat si din Gornenti, prin Costesti si Prejnea, fiecare
varianta nedepasind 7-8 kilometri fata de centrul Podenilor. Deosebit de interesante si
semnificative sunt toponimele din aceasta zona de munte, in majoritate de origine
slavona, onomastica, de asemenea particularitatile limbajului (lexic, pronuntii), acestea
putnd constitui obiectul unui studiu special.

Viata culturala, cu institutiile si traditiile stravechi ( scoala si biserica,

sarbatorile religioase si rituale, nuntile si nedeile etc.)

In ce priveste domeniul culturii, chiar daca, in ultima jumatate de veac, felurite

"epoci" sau "campanii" au marcat evident viata oamenilor, increderea lor in institutiile
de baza, pretuirea traditiilor si datinilor stramosesti n-au fost afectate in prea mare
masura, simtomatica fiind mai degraba depopularea satelor (la care ne-am mai referit),
subrezirea gospodariei taranesti traditionale, lipsita, in tot mai mare masura, de bratele
de munca necesare cat si de un ajutor consistent din partea autoritatilor statului. Se
poate spune ca scoala si biserica se bucura de un respect inca satisfacator din partea
satenilor, prima ca o sansa spre o viata mai sigura si elevata a viitorilor cetateni,
biserica fiindca oamenii nu si-au pierdut inca sperantele, credinta, respectul privitoare
la moralitatea crestina (din pacate, cu tot mai multe exceptii).
Stimulate de modelele unor fii ai satului, din generatii mai vechi, care s-au realizat
si afirmat pe plan social, cultural, si cadrele didactice de azi trudesc cu folos nu numai
pentru instruirea si educarea copiilor ci si pentru a-i antrena pe acestia in organizarea
unor programe artistice traditionale, agreate de satenii de toate varstele.
De fapt, continuitatea si atractivitatea acestor activitati cultural-artistice au
fost posibile prin initiativele si pasiunea, in primul rand, ale intelectualilor localnici,
podenari la obarsie, aspect valabil si in ce priveste cele trei biserici (Podeni, Gornenti,
Malarisca) la care au slujit si slujesc preoti localnici de o exceptionala probitate
profesionala. Asa se explica pastrarea traditiilor stravechi legate de sarbatorile
religioase, de marile evenimente ale vietii (nasterea, nunta, moartea), de viata si
munca cotidiana, petrecerea deopotriva a evenimentelor fericite sau mai putin fericite
ale colectivitatii. Argumente edificatoare in acest sens pot fi deopotriva afluienta
considerabila a credinciosilor la biserica in zilele de sarbatoare, a copiilor la scoala,
bucuria molipsitoare a colindatorilor sau sorcovarilor din zilele Craciunului si Anului
Nou, placerea cantecului si a jocului popular, agreate de toate varstele, cu prilejul
nuntilor, nedeilor, botezelor, praznicilor toamnei etc.
In satele de munte inca se mai respecta datina nuntilor de trei zile, incepand de
sambata seara (cu invitarea separata a nuntasilor mirelui si miresei la o cina mai
sumara a "alergatorilor", vecini sau rude apropiate, care se ocupa in mod deosebit de
pregatirile nuntii), continuand duminica ("adapatul" miresii, constituirea alaiului mirelui
care se deplaseaza la casa miresii unde portile se deschid numai dupa rostirea
"colacaseniilor", un fel de oratii de nunta ; apoi deplasarea impreuna si cu nuntasii
miresii la biserica, unde se oficiaza cununia religioasa, in fine, masa mare la casa
mirelui, cu muzica si daruri, petrecerea putand dura pana dupa miezul noptii) si
incheindu-se luni, cu un pranz al tuturor rudelor mai apropiate, la casa miresii, muzica
nelipsind nici de aceasta data.
In ce priveste nedeile, chiar daca acea parada a costumelor populare splendide,
de acum 50-60 de ani, nu prea mai e la moda, ele constituie un prilej de mare bucurie
pentru toate varstele, datarea fiind legata de hramul bisericii din satul respectiv: 20 iulie
(Sfantul Ilie) pentru biserica din Podeni, prima zi dupa Sampetru (30 iunie) pentru
biserica din Gornenti si 8 septembrie (Sfanta Maria Mica) pentru biserica din Malarisca.
In zilele de nedee, fiecare gospodar isi intampina rude sau prieteni apropiati pe care ii
invita la masa, pregatirea unor bucate alese cat si curatenia locuintelor asigurandu-se
cu mai multe zile inainte. Grupuri de lautari sau alti instrumentisti si cantareti asigura
ambianta muzicala pentru ca petrecerea sa fie deplina. Dupa pranz, sau mai spre
seara, se incinge hora satului unde voia buna, chiuiturile nu contenesc pana tarziu in
noapte, tinerii, dupa moda mai noua, preferand, de la o vreme, sa se retraga in
discoteci (oarecum dezagreabile pentru taranii mai varstnici care le considera o
denaturare a traditiei folclorice).

Traditii si datini mioritice. Masuratul oilor

 Stravechi si deopotriva pitoresc ramane ritualul numit "masuratul oilor",
primavara, de regula dupa Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand gospodarii isi retrag
cioporasele proprii de la conacele unde au iernat, procedand la intocmirea stanelor,
pentru care , din timp, se inteleg si isi construiesc, sus la munte, mai intai strungile si
colibele viitorilor baci si ciobani. Obiceiul e specific muntenilor, pentru care oieritul a
fost o preocupare esentiala dintotdeauna, un mijloc de existenta deopotriva aspru si
pitoresc. Fascinant si deopotriva emotionant e spectacolul zilelor masuratului oilor
cand, dinspre conace, "de la camp" (cum zic podenarii), zeci de ciopoare, mai mari
sau mai mici, urca spre munte, indemnate de gospodarii grijulii, primeniti si incarcati
cu galeti, gateluri alese (inclusiv oua rosii, cozonaci si prajituri, tuica de pruna si vin).
Oile zbiara aproape neintrerupt dupa mieii opriti de la supt inca din ziua
anterioara, pentru ca pulpele oilor sa fie cat mai pline deoarece sus, la strunga din
munte, dupa ce fiecare proprietar isi mulge oile lui, se va proceda la masurarea laptelui
obtinut de fiecare si, in functie de cantitatea acestuia, se va face clasamentul "bacilor"
(baciul mare, al doilea etc) ;

Masurarea laptelui se va face pentru toti spregasii cu aceeasi unitate de

masura (o galeata stas sau cantare pe ocale si litre etc) de catre un fel de comisie
improvizata ad-hoc, in vazul tuturor, si, in functie de numarul de galeti stabilit la pozitia
fiecarui gospodar, se vor prelua, pe rand, pe tot timpul verii, cantitatile de lapte cuvenite
pana la inceputul toamnei, cand spregasii se vor reintalni cu totii la "alesul oilor". Se
va constata atunci, in functie de cantitatea de lapte obtinuta pe cap de oaie sau capra,
care gospodar si-a iernat si intretinut mai bine vitele, pana la constituirea stanelor .
Impreunarea oilor, intr-o singura turma, presupune si o serie de aranjamente
privind angajarea ciobanilor de permanenta sau cu schimbul, plata acestora, ordinea
bacilor in preluarea laptelui din care se va face branza pentru nevoile casei sau pentru
vanzare, asigurarea cu caini care sa insoteasca permanent turma. .In fine, pe poiana
din preajma strungii si stanii, gospodinele intind fete de mese inflorate pe care aseaza
bucatele gatite acasa, care mai de care mai ademenitoare, baciul mare (sau un cioban
mai prestant) rosteste o rugaciune pentru norocul, sanatatea stanii si a bacilor, ureaza
fericire tuturor si "sloboade" masa. E de datoria baciului mare, asezat, dupa datina, in
capul sirului de mese, sa treaca pe la fiecare gospodar si sa noroceasca cu acestia,
de regula fiind nelipsiti si niscaiva muzicanti care sa implineasca petrecerea. Primii
care se vor scula de la masa vor fi ciobanii, ca sa plece cu stana la pasunat, nu inainte
de a le pune fiecare gospodar bucate de la masa in niste sacuie sau traistute anume
pregatite. Masa copioasa, la iarba verde, nu poate dura prea mult fiindca oamenii
trebuie sa coboare in sat pe lumina iar primul baci trebuie sa pregateasca cele
necesare pentru prima mulsoare pe care o ia de la oi ,seara, si pentru hrana ciobanilor.
Mersul" (soarta) stanii si productia de lapte vor depinde de acum de priceperea
ciobanilor, sanatatea si hrana, ingrijirea oilor, calitatea pasunilor, paza de lupi, care
adesea pot sa atace turmele nu numai noaptea ci si in plina zi. Daca stanii ii merge
bine, toamna, la "alesul oilor" , toata lumea va fi multumita. Daca, insa, iese branza
putina (de regula fiecarui spregas ii vine randul sa ia de 5-6 ori laptele pe toata periada)
sau se constata lipsa unor mioare, din neglijenta ciobanilor, atunci vor putea sa apara
nemultumiri si chiar conflicte dezagreabile, ceea ce nu e de dorit pentru nimeni.

Repere, obiective si perspective turistice

 Pentru calatorii sau turistii dornici sa cunoasca mai bine si aceste sate si locuri
de munte, surprize agreabile si numeroase li se pot oferi, in primul rand, prin potentialul
turistic al zonei, incepand chiar cu peisajul mirific, de o mare diversitate si frumusete,
indiferent de anotimpul preferat. Dupa cum se stie, Muntii Mehedintilor se incadreaza,
aproape in totalitate, in marea Rezervatie Naturala Domogled- Portile de Fier,
dispunand de o flora si o fauna de o mare varietate, cu anumite specii unice pe plan
national si chiar european. Din pacate, acestea sunt in mai mica masura cercetate si
puse in valoare in ultimii ani, aspect valabil si pentru fenomenele carstice, multimea
pesterilor de pe ambi versanti, cu tainitele lor subterane, despre care, prin anii 1956-
1957, reputatul speolog Valeriu Puscariu (membru al Academiei si presedinte, pe
atunci, al Comisiei pentru Protectia Monumentelor Naturii) imi vorbea cu uimire si
incantare.

Urmand un drum forestier, de-a lungul coamei muntelui, fie si numai pe o

portiune limitata, dintre Poiana Boului si Rotata sau Balta Cerbului, dar mai ales pasind
pe poteca granicereasca straveche ce atinge toate piscurile, calatorului i se va oferi
privelistea panoramica a unei naturi fascinante atat prin larga deschidere spre toate
punctele cardinale cat si prin conformatia reliefului si coloristica peisajului, in care se
incadreaza, deopotriva, semetia Parangului, inzapezit adesea pana primavara tarziu,
curbura larga a Dunarii, in amonte si aval de Drobeta Turnu Severin, intregul hotar al
satelor Podenilor dar si varfurile impadurite ale Muntilor Cernii, derulandu-se haotic,
spre sud, sub un voal usor de ceata , pana in preajma Orsovei si a Cazanelor, iar spre
nord, pana dincolo de izvoarele Cernii si Piatra Closanilor.

Stravechea asezare a Macanilor, de sub Piatra Camenii, pestera din acelasi

colos de calcar ca si cea de la Ciucioare (despre care se tot spunea ca ascund comori
protejate de fiinte monstruoase), sau de la Curecea, la hotarul cu Balta ( prin care, in
anii tineretii, eu scurtam drumul dintre luncile Curecii si Ponoralului, evitand astfel si
traversarea anevoioasa a cornetului inalt de deasupra), de la Cusacu (la hotarul cu
satul Jupanesti, in imediata apropiere a complexului de pesteri de la Epuran si
Topolnita etc.), toate acestea pot fi tot atatea tinte pentru un indragostit de miracolele
si splendorile naturii.

Arhitectura caselor, a conacelor din zona, ritualul milenar al transhumantei (cu

masuratul si alesul oilor, viata solitara si cu o evidenta doza de arhaicitate a ciobanilor,
sihastriti in munti de primavara pana toamna, bacitul la stana), clacile femeilor in noptile
tarzii si lungi de toamna, sansa unor trasee excelente pentru schiorii coboratori sau
marsaluitori pasionati de sporturile hibernale sunt de asemenea motivatii plauzibile
pentru eventuale cercetari, studii dar si expeditii turistice memorabile, mai ales daca
avem in vederea si firea sensibila, vrednicia, omenia si ospitalitatea traditionala a
oamenilor de la munte.

Virtuti artistice ale podenarilor, valente folclorice. Reputatul si regretatul

artist Constantin Gherghina, fiu al Podenilor

Pe asemenea plaiuri mioritice si cu asemenea oameni a fost firesc sa se nasca

si doinele, baladele, legendele si povestile care au incantat adesea nu numai pe
localnici ci si pe cercetatorii folclorului local, specialisti sau simpli voiajori de aiurea,
uimiti de harul artistic atat al creatorilor cat si al interpretilor cantecului sau jocului
popular. Petrecerile de la nunti, boteze, nedei, felurite alte sarbatori, programele
artistice pregatite de cadrele didactice cu elevii sau tinerii din sate au fost, de regula,
prilejurile cele mai potrivite pentru dezvaluirea farmecului folclorului muzical-coregrafic,
etalarea frumusetii costumelor populare, cu numeroase trasaturi specifice acestei zone
de munte, invecinate cu Banatul.
De exemplu, cu mai multe decenii in urma, in anii copilariei mele, in fiecare din
cele trei zile ale sarbatorii Pastelui, in satul de centru, Podeni, in spatiul larg din fata
primariei, incepand de la amiaza, se incingea hora pana tarziu in noapte, culminatia
petrecerii fiind insa abia in ultima zi, cand fetele si nevestele imbracau cele mai
frumoase si originale costume populare, spre admiratia mai ales a varstnicilor, asezati
pe bancile din preajma horei. Podenarii si gornentenii au avut totdeauna famfare locale
care, la sarbatori, isi incepeau programul cu doine, cantece de petrecere (pana cand
se adunau mai multi oameni), dupa care flacaii (si nu numai ei) comandau si plateau
horele preferate (hora batuta, boiereasca, ardeleanca, sarba etc), uneori starnindu-se
si conflicte spontane pentru prioritatea "jocului inainte" (fiindca un singur jucator trebuia
sa conduca hora) sau din pricina celor ce cautau sa "rupa hora", sabotandu-l pe
conducatorul horei.
De remarcat faptul ca din comuna Podeni (respectiv satul Gornenti) a descins,
in sferele inalte ale artei muzicale, regretatul Constantin Gherghina, celebru trompetist,
care a dus faima cantecului popular romanesc nu numai in Europa ci chiar dincolo de
Oceanul Atlantic, cand a facut parte din nu mai putin celebra orchestra condusa de
naistul Gheorghe Zamfir. Mi-a fost nu numai consatean ci si elev la scoala din Podeni,
i-am urmarit apoi, peste ani, ascensiunea artistica spectaculoasa si consider ca, alaturi
de Angelica Stoican, o alta remarcabila artista (care a functionat un timp ca educatoare
si in satul Gornenti), profesorul si artistul Constantin Gherghina a izbutit sa dezvaluie
nu numai farmecul ci si specificul, originalitatea cantecului, a jocului popular din zona
de munte a Mehedintiului.
De fapt, in aceste locuri pot fi inca intalniti oameni simpli, ciobani doinitori din
fluier, femei sau barbati care canta "in postata" (la sapatul porumbului, la secerat), la
claci ori pe scenele caminelor culturale, alteori jelindu-si mortii prin cimitire, in toate
aceste ipostaze fiind vorba deopotriva de mostenirea unor traditii stravechi dar si de
harul artistic inascut care l-a entuziasmat candva si pe poetul Vasile Alecsandri,
determinandu-l sa exclame ca "Romanul s-a nascut poet !".

Voi exemplifica, fie si numai cu cateva versuri, diversitatea tematica si

frumusetea cantecelor populare culese de la oameni simpli din Podeni ( unele chiar de
la mama mea, Vladica Stana), continutul acestora fiind strans legat de viata si trairile
interioare ale unor fiinte de mare sensibilitate si noblete sufleteasca, inzestrate si cu
harul artistic care nu s-a bazat , de regula, pe un bagaj cultural cultivat in scoli sau prin
contactul cu niscaiva personalitati erudite..
Foaie verde trei alune,/ S-a dus soarele sa jure / Ca nu-i dragoste pe lume./
Insa luna ce zicea ?/ -Stai tu, soare, nu jura/ Ca nu sti ce-i dragostea. / Tu rasai de
dimineata/ Si apui seara pe ceata,/ Eu rasar la miez de noapte/ Si stiu dragostea ce
poate...". Sau : "-Padurice, padurea, / Lasa-ma la umbra ta / Pe mine si pe neica. /-Nu
te las la umbra mea / C-ai pe mandra tinerea / Si faci pacate cu ea./ -Padure, soro
padure, / Sa nu ma mai spui la lume / C-am varat o vara-n tine / Cu-al meu neica langa
mine....". "Foaie verde maracine, / Ce-o avea lumea cu mine ?/ Eu nu-i fac nici rau,
nici bine./ Mancarea nu ei mi-o dau, / Beutura nu le-o beau, / Numai pe neica il iau. /
Eu de neica nu ma las / De mi-ar da drumul de-acas. / De mi-ar da drumul in lume, /
Pe neica il iau cu mine...." . "Frunza verde foi de nuc, / Mai am o zi si ma duc. / Eu ma
duc, codrul ramane, / Plange frunza dupa mine. / Plange frunza si iarba, / Si sarmana
mama mea...". "Imparate, imparate, / Lasa-te de-a te mai bate / Ca-ti pierzi catanele
toate. / Isi plang maicili feciorii, / Nevestele sotiorii, / Surorile fratiorii..."... "Auzi, mama,
cainii bat, / Petitorii intra-n sat. / Fa, mama, placinte moi / Ca sa vina si la noi. / Da-le,
mama, beutura / Ca sa nu ma caute-n gura, / Ca un an daca mai trece, / Sunt de
patruzeci si zece...". Mandruta care-i mandruta, / Vine la barbat desculta, / Dar care e
blestemata, / Nu vine nici incaltata...". Bradule, bradule, / Cin ti-o porancit / De ai
doborat / De la locul tau / Aici la al rau ? / Ion m-o porancit / De am doborat / Ca sa sa
umbreasca, / Sa nu putrazasca...".

In ciuda unui prezent cu inerente dificultati, podenarii privesc totusi cu

optimism spre viitor

Podenarii au avut dintotdeauna reputatia unor oameni vrednici, prietenosi si

ospitalieri, legati afectiv de locurile de bastina si de stravechile traditii pe care le-au
pastrat cu sfintenie, in ciuda multor momente de rastriste cu care s-au confruntat de-a
lungul timpului. O anumita doza de optimism, de incredere in sansa prosperitatii i-a
insufletit insa de fiecare data cand s-a pus problema intreprinderii unor actiuni obstesti
benefice, asa cum au fost, in ultimele 5-6 decenii, construirea unor noi localuri pentru
scoala din satul de centru, pentru caminele culturale din fiecare sat, electrificarea,
drumul de acces pe Valea Bahnei, alimentarea cu apa a satului Podeni, construirea
unui releu pentru retransmisia programelor televiziunii nationale, la toate acestea un
rol esential avandu-l si autoritatile locale, factorii de raspundere de la conducerea
fostului raion Turnu Severin sau a actualului judet Mehedinti.
Podenarii isi fac insa planuri si pentru viitor. Astfel, anumiti sateni, cu case
spatioase, confortabile si gospodarii bine chibzuite, se gandesc ca ar putea deveni
gazde amabile pentru potentiali turisti, dornici sa cunoasca si aceste meleaguri, de
unde si-ar putea continua apoi calatoriile catre Baile Herculane, Valea Cernii, lantul
Muntilor Mehedinti sau catre pestera Topolnita (una dintre cele mai lungi si
spectaculoase din tara), manastirile Vodita, Schitul Topolnitei sau Tismana. Pentru
aceasta s-ar impune insa continuarea modernizarii drumului de acces pe Valea Bahnei
(cu portiunea dintre Ciresu si Podeni, investitie abandonata dupa 1990), refacerea
drumurilor forestiere din zona de munte, a cabanelor Jelarau si Seaua Padinii,
deopotriva utile si pentru eventualii turisti care ar parcurge splendidele trasee ce leaga
Baile Herculane de Podeni (autentica poarta naturala spre meleagurile mehedintene
si oltenesti).
Pe de alta parte, tot in zona de munte din hotarul Podenilor, s-ar putea amenaja
partii excelente pentru schiori, locuri de popas pentru turisti, spatii pretabile
pentru vanatorii pasionati, existand si un mai vechi proiect de construire a unui
teleferic din Baile Herculane pana in preajma Muntelui Domogled, din imediata
apropiere a acestei vestite statiuni balneare.
Pe perioada vacantelor, in cele doua localuri (destul de spatioase) ale
scolii de centru, ar putea functiona o tabara scolara pentru elevii din judet sau din tara,
existand, in acest sens, si precedentul functionarii, cu mai multi ani in urma, a unei
baze de cazare pentru elevii excursionisti din alte zone ale judetului sau ale tarii, scoala
dispunand si de internat cu cantina, alimentarea cu apa, o baza sportiva etc. In fine,
pentru satele Gornenti si Malarisca ramane de rezolvat problema alimentarii cu apa
potabila, in timp ce pentru podenarii de la centrul de comuna, un obiectiv major il
constituie terminarea noului local al bisericii, resursele banesti, pe plan local, fiind inca
mult prea modeste.

Mentiune: Schita monografica a comunei Podeni a fost realizata de profesorul

Vladica Florian (fiu al acestor locuri) si profesoara Vladica Ana, in prezent pensionari,
domiciliati in Drobeta Turnu Severin
Bahna - stnci i alte pietre preioase
Autor: Alexandru Pufan Data: 28 martie 2017
Undeva n sud-vestul rii noastre, urcnd pe o vale ce ptrunde adnc n
dealurile cu aspect muntos cunoscute drept Podiul Mehedini, pornind de
pe malurile Dunrii, se afl unul din acele locuri care parc au fost zmislite
de natur special pentru mountain-bikeri. Mult prea puin cunoscut, chiar i
de ctre riderii locali, Bahna ar putea trece drept un secret bine pstrat.
Cuvntul bahn provine din limba slav i nseamn zon mltinoas.
Oricine s-a dat aici ar fi de acord ns c Bahna poate fi fr nicio problem
sinonim cu neaderent, abrupt i din cale afar de stncos.
Bahna... tie ce ne place

Bahna, localitatea situat pe valea rului al crui nume l poart, ntre

dealurile pe unde odinioar trecea grania cu Imperiul Austro-Ungar, este o
mixtur de sat oltenesc i bnenesc. Oamenii locului te salut prietenos i
sunt mereu dornici s i destinuie vreo poveste a zonei, iar de curnd, tot
mai interesai s afle pe unde te-ai mai dat. Obinuii rapid cu prezena
mountain-bikerilor pe potecile construite iniial de strmoii lor, nu de puine
ori i poi vedea (n special pe cei mici) adunai n centrul satului s admire
biciclitii care coboar pe Stoner, unul din traseele reprezentative.
crma din centrul satului e tribun pentru serpentinele astea

Dac ar fi s aplic etichete, a spune c traseele de aici sunt definiia enduro-

ului: naturale, imprevizibile, presrate cu viraje tehnice. Dar cum enduro-ul
se vrea a fi compromisul dintre mai multe discipline, sunt de prere c orice
rider poate regsi pe ele ingredientele necesare s-l fac fericit. De
la downhill-eri la roadies, Valea Bahnei dispune de ceva pentru fiecare.
enduro style
Traseele se afl i de-o parte i de alta a vii, iar caracteristicile lor depind n
mare msur de versantul pe care te afli. Astfel, dac pe partea dreapt, cu
expunere sudic, suprafaa este mult mai compact i solid, pe versantul
umbrit, aflat n stnga, alternana dintre nghe i dezghe a mcinat stncile,
lsnd n urm un sol afnat unde aderena lipsete cu desvrire. Una din
prile cele mai faine la toate astea e c nmolul nu are de unde s apar
nici n cele mai umede perioade. n lipsa zpezii, te poi da pe versantul sudic
tot anul.

n-o s gsii nmol aici

Amintit mai sus, unul din cele mai importante trasee din zon, Stoner,
coboar chiar n centrul satului, parcurgnd seciuni variate. Partea
superioar este lat i rapid, ns se ngusteaz treptat pn ce devine
un singletrail veritabil, poriunea cu probabil cel mai mult flow din ntregul
areal. Highlight-ul acestui traseu rmne ns partea inferioar, n care
suprafaa este acoperit aproape n permanen cu stnci; solicitant att
fizic, ct i tehnic, cci spre final coborrea se face numai n serpentine
nguste.
Stoner
sacrificiul zilei

De cealalt parte a apei, avem cele trei poteci abrupte, nu att de fizice, dar
puin mai tehnice: Moartea Plcuelor i Bechet Sud i Nord (care,
recunosc, merit nite nume mai bune). Altele sunt n plan pentru a fi
construite anul acesta, cel puin la fel de promitoare.
Moartea Plcuelor - de dou ori am venit cu bike-ul de XC aici i de fiecare dat am
ajuns jos fr plcue

Pe o suprafa acoperit cu pietri afnat, potecile de aici sunt un adevrat

test pentru frne, anvelope i rider. ntlnim segmente de totul sau nimic: att
de abrupte nct, pe parcursul a ctorva zeci de metri, este imposibil s mai
opreti bicicleta. Culmi nguste i rdcini la tot pasul nu fac dect s
sporeasc diversitatea potecilor, iar prurile care formeaz mici cascade
din loc n loc constituie cireaa de pe tort.
cea mai dificil parte din Bechet Sud
nu puteau lipsi rdcinile
riding on the razor's edge

Pe lng cele menionate anterior, Valea Bahnei mai ascunde nenumrate

secrete, poteci la tot pasul pe ntreg parcursul su, de la izvoarele aflate sub
Munii Mehedini, pn la vrsarea n Dunre. Att de multe, nct nu-mi
amintesc de vreo tur de explorare aici care s se sfreasc fr vreo
descoperire nou.
Dei prea puin cunoscut, accesul n zon se face destul de uor. Dac te
afli vreodat n trecere pe E70, ntre Severin i Caransebe, d un semn
nainte i mergi n dreapta la viaductul Bahna. Dup 15km, vei gsi un loc
din care nu vei pleca dezamgit!

Promit,
Pufi

Bahna mountain biking trails

oriunde-i o culme, e cel puin i-o potec
Taguri: mehedinti, enduro, mountainbiking, bahna