Te duci...

Mihai Eminescu

Te duci i ani de suferin

N-or s te vaz ochi-mi triti,

namorai de-a ta fiin,

De cum zmbeti, de cum te miti.

i nu e blnd ca o poveste

Amorul meu cel dureros,

Un demon sufletul tu este

Cu chip de marmur frumos.

n fa farmecul palorii

i ochi ce scnteie de vii,

Sunt umezi nfiortorii

De linguiri, de viclenii.

Cnd m atingi, eu m cutremur,

Tresar la pasul tu cnd treci,

De-al genei tale ginga tremur,

Atrn viaa mea de veci.

Te duci i ru n-o s-mi mai par

De-acum de ziua cea de ieri,

C nu am fost victim iar

Nenduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o s-l mai ntuneci

Cu-a gurii dulci suflri fierbini,

Pe frunte-mi mna n-o s-o luneci

Ca s m faci s-mi ies din mini.

Puteam numiri defimtoare

n gndul meu s-i iscodesc,

i te uram cu-nverunare,

Te blestemam, cci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi rmne

i n-o s am ce blestema,

Ca azi va fi ziua de mine,

Ca mini toi anii s-or urma -

O toamn care ntrzie

Pe-un istovit i trist izvor;

Deasupra-i frunzele pustie -

A mele visuri care mor.

Viaa-mi pare-o nebunie

Sfrit fr-a fi-nceput,

n toat neagra vecinicie

O clip-n brae te-am inut.

De-atunci pornind a lui aripe

S-a dus pe veci norocul meu -

Red-mi comoara unei clipe

Cu ani de prere de ru!