Alex Mihai Stoenescu

Alex Mihai Stoenescu
DINASTIA BRTIANU
Roman foileton
GENERIC
Pe fondul unei melodii populare descompuse, prelucrate doar pe tema principal, n ton grav,
apare din penumbr dagherotipul unui tran nstrit. Poart cojoc si opinci -Dinc Brtianu.
Aparatul urmreste lent, pe rnd, chipul martial, mna strns ferm pe chimirul lat, piciorul stng
mpins nainte ca un semn al unei mari vointe, opinca. Apropiind imaginea pn la textura
fotografiei, din mpletitura opincii se desprind si se contureaz n aur elementele componente ale
blazonului familiei Brtianu.
DINASTIA BRTIANU
Aceeasi tem muzical, amplificat dramatic.
Seria portretelor in tondi.
Numele personajelor - numele actorilor.
EPISODUL PILOT
Paris, 1856
La balul Primriei Parisului, perechile de dansatori animau un salon luminat exuberant de
candelabre din cristal. Se interpreta prin muzic si joc o polc abia compus de un tnr refugiat
evreu, n mod ciudat, nimic din scena de petrecere tipic parizian nu amintea de exod sau mcar
de tristele pduri poloneze, n care cerbii mureau de urt, cu promoroac pe coarne si noroi verde
pe copite. Totul era vesel. Sau aproape totul, dac nu observai ntr-un colt cu oglinzi si cu o
msut imperial scpat de la revolutie, un grup de tineri mbrcati modest, prin comparatie cu
strlucirea acelui bal, dar totusi decent, curat si cu bun gust. Erau cunoscuti si de aceea aerul lor
de conspiratori nu atrgea atentia nimnui, cci nu se ncheiase nc epoca nasterilor de natiuni.
Europa se trezise dintr-o dat mam, dup violul prelungit al Revolutiei Franceze, urmat de cel al
Terorii si de cel al Revolutiei din 1848. Acum, dup ani ntregi de greturi, o apucau contractiile
cnd nimeni nu se astepta si dintr-o dat slobozea la viat o natiune nou. Chiar nimeni nu putea
prevesti exact ce tar se va naste si cte vor mai iesi n lume dup aceast lung luzie a btrnei
vaci continentale. C. A. Rosetti era scund de statur, adus putin de spate, dar vioi, jucndu-si
ochii exoftal-mici cu aviditate peste salon. Scosese la intrare de pe brat banderola mare de doliu,
dup moartea celui din urm copil, dar lsase la vest, pe sub hain, o mic panglic cenusie.
Fratii stefan si Nicolae Golescu erau ceva mai nalti. stefan purta un costum gris-fer, iar Nicolae
era n uniform de ofiter, o uniform care aducea vizibil cu cea francez, dar avea si elemente
din echipamentul armatei tariste. Alturi, pe un scaun-fotoliu sttea Ion C. Brtianu. ngndurat si
ntunecat, romnul care predase drapelul patriei sale Primriei Parisului la Revolutia din 1848 se
nftisa ca un brbat frumos, dar nefericit. Discutia lor era ntrerupt de cte ori trecea cineva prin
apropiere si se purta soptit, pe un ton misterios.
ROSETTI: Mcar unul dintre noi s ajung n tar. Ar putea intra deghizat pe la una din
trectorile Carpatilor.
sT. GOLESCU: Politia l va prinde imediat, drag Rosetti. stii c ml se poate tine un secret la
romni. Va nfunda puscria.
ROSETTI: Nici asta n-ar fi ru. Acolo sunt toti lupttorii nostri, i va contacta si i va pregti.
Apoi, va gsi un mijloc s comunice afar.
NIC. GOLESCU: Dar afar nu e nimeni. stefan are dreptate. Nu vom putea organiza miscarea
pornind din nchisori. E absurd.
ROSETTI: Populatia se va revolta cnd va afla c patriotii sunt schingiuiti n catacombe.
NIC. GOLESCU: Hai s fim seriosi!
ROSETTI: Vor cere eliberarea detinutilor. Noi vom mpnzi ziarele Europei cu proteste.
sT. GOLESCU: O facem si acum. Nu se uit nimeni pe ele. Europa vrea s vad snge. Ne
trebuie un mort celebru.
NIC. GOLESCU: Un atentat. seful politiei sau comandantul Grzii.
Dialogul este ntrerupt de gazd, sotia primarului Parisului.
M-me METZ: Cum se face c cei mai frumosi brbati nu danseaz? Doamnele sunt
nerbdtoare, domnule Golesco.
NIC. GOLESCU: Este un bal minunat, doamn. Dar romnii asteapt s se nclzeasc inimile
femeilor. Atunci vom ataca.
M-me METZ: Oh! Romnii nu se dezmint. Sper s nu asteptati pn lum foc.
DINASTIA BRTIANU
NIC. GOLESCU (galant): Vom stinge orice prjol cu setea noastr de iubire, doamn Metz.
Femeia rde cochet si se ndeprteaz.
NIC. GOLESCU: Frumoasa femeie!
ROSE1T1: Un atentat care nu scoate lumea pe strzi este o stire de subsol. Noi avem nevoie de
redesteptarea Problemei Orientului.
NIC. GOLESCU: Dac nu convingem loja masonic, nu se misc nimic.
ROSETTI: S provocm noi criza, s redeschidem problema.
NIC. GOLESCU: Pentru asta ne trebuie mase, oameni n miscare, trani.
sT. GOLESCU: N-au cap. Cine vrei s-i conduc?
BRTIANU: Eu.
n tot acest timp, Ion C. Brtianu a stat pe fotoliul de lng ei, afisnd o figur trist, mcinat de
gnduri. Acum se ridic.
BRTIANU: Fratilor, m frmnt s v spun de cteva zile si nu reusesc. Mai am cteva luni de
trit.
Prietenii rmn stupefiati o clip. Se privesc si nu nteleg.
BRTIANU: Sunt pe moarte. Nu mai e nici o scpare.
ROSETTI: Nu se poate.
BRTIANU: Am consultat pe doctorul Galhau. Plmnii sunt terminati. Trei-patru luni si gata.
sT. GOLESCU (izbucnind ntr-un rs fortat): Tu glumesti. E o pcleal.
NIC. GOLESCU: Eu nu cred n doctori.
BRTIANU: Voi merge s mor n tar. Sultanul se va bucura si mi va da dreptul s intru.
ROSETTI: Ioane, asta e o lovitur pentru toti. Spune-mi c nu este adevrat.
BRTIANU: S-a sfrsit si nu vreau s m plngeti. Voi organiza eu revolta n tar. N-au ce s-mi
fac. Doar s-mi grbeasc moartea ntr-o puscrie umed.
NIC. GOLESCU: Parc e un blestem. Mai nti Blcescu, acum tu. Doamne!
sT. GOLESCU: Uite-1 pe Cuza!
Se apropie Al. I. Cuza n costum de sear, nvrte n mini niste jetoane de casino. Salut, apoi i
sopteste lui Brtianu la ureche. Se aude totusi: Baronesa Kestner". r
BRTIANU: Iertati-m o clip. (Pleac.) CEILALtI (se reped spre Cuza): Ai aflat? Brtianu e
pe moarte
Brtianu trece printr-un culoar elegant ntr-un salon de conversatie. Baroneasa Mathilde Kestner
(23 de ani) i sare n brate de cum intr.
MATHILDE: Jean, e cea mai fericit zi din viata mea. Nu ghicesti de ce?
BRTIANU: Sunt obosit. Azi-noapte am lucrat mult.
MATHILDE: Jean... Nu stiu cum s-ti spun... M simt fericit, nebun, dezlntuit. Te iubesc
att de mult.
BRTIANU (nc distant): si eu te iubesc, Mathilde. Veselia ta m face si pe mine fericit.
MATHILDE: Hai, ghiceste!
BRTIANU (dup un moment de ezitare): Tatl tu te las s mergi la Ems.
MATHILDE: Nu. Mai ncearc.
BRTIANU: i fost primit n suita mprtesei.
MATHILDE: Nu, nu. Te gndesti prea departe. Ceva, numai ntre noi.
BRTIANU: Rmi singur acas noaptea asta.
DINASTIA BRTIANU
MATHILDE: Sunt nsrcinat, Jean. Port copilul tu. BRTIANU (lovit de veste): Ai spus
printilor ti? MATHILDE: Doar mamei. E foarte ngrijorat, dar mie nu mi e team. Acum
putem s ne cstorim.
Granita de la Predeal, 1856
Trsura n care se ntoarce acas Ion C. Brtianu (35 de ani) trece pe un drum pustiu de tar. O
usoar ceat se ridic din pmnt, mai mult ca o dizolvare de rou, pe msur ce umbra noptii se
retrage. Vzut din spate, trsura poart urmele prafului strns pe cile Europei. Un singur cufr,
mic, legat sus ntr-o parte, dezvluie o revenire srac.
Brbatul cltoreste singur. Are un chip obosit, tras si imobil. Priveste nainte n gol. Aparitia sa
este n contrapunct cu ce se ntmplase la Paris. A ales: si-a prsit iubita nsrcinat pentru
misiunea din tar. n sfrsit, ntoarce capul spre fereastra din stnga a trsurii si observ peisajul
schimbat - lumina diminetii scald verdele pdurii. Contemplatia sa e rupt brusc de aparitia unui
clret n uniform austriac. Strig ceva - poate Haiti, poateEristdai, poate un chiuit, apoi
dispare. Brtianu si st-pneste emotia. Trsura s-a oprit si el si face linistit o cruce. Vizitiul
urc pe copertin si desface cufrul. Vizitiul este Euge-niu Carada (20 de ani), un tnr oltean de
origine francez. Dat jos, cufrul este rscolit de grniceri. Cmsi, ciorapi, gulere de schimb, o
Biblie. O strpung cu baionetele n cutarea unor spatii ascunse. Brtianu coboar ncet, fr nici
o reactie. Pred pasaportul, privindu-1 de sus pe grnicer. Acum, este rndul trsurii s fie
sfsiate, strpunse cu baionetele.
Ochii romnului ignor totul pentru c sunt deja atintiti n deprtare. Face ctiva pasi, n timp ce
n spatele su se aude agitatia pichetului. La marginea pdurii, un tran ar pe ambele prti ale
granitei si cnt. Psrile trec n zbor dintr-o parte n alta. Doi cini se joac, se alearg liberi.
Cntecul tranului se amplific si devine asurzitor n mintea lui Brtianu.
(Maica Maximila Brtianu scap din mini o oal mare de lut. Zgomotul este vrful de strident
al cntului acelui tran.)
Remember. Mosia Tigveni, 1843 (alb-negru sau sepia)
Strnsi n jurul patului de muribund al lui Dinc Brtianu, copiii si: Maximila (29 de ani), Anica
(34 de ani), Teodor (30 de ani), Dumitru (25 de ani), Ion (22 de ani) si preotul. Zgomotul oalei
sparte 1-a trezit n sudori pe btrin.
DINC: Acolo, n pdure, este averea noastr.
MAXIMILA (agitat, gata s izbucneasc n plns): Noi n-avem avere, tat.
DINC: S cutati, s umblati pe urmele mele. Am uitat locul.
ANICA: Tat, nu te obosi.
DINC: Cnd ddeau turcii, ngropam tot.
ANICA: Tat, odihneste-te.
DINC: N-am mai gsit-o. Gsiti-o, e acolo, n pdurile noastre. Toat averea.
Se ridic si arat cu degetul spre fereastra ntunecat. Imaginile fug din ochii tnrului Ion
Brtianu spre acea fereastr, apoi alearg printre copaci, se loveste. Torul este ntortocheat si
ntunecos, pn ce, dintr-o dat, este lovit de o raz de soare, si acoper ochii, fulgerat. Este
destinul su.
Lumina este a soarelui din ziua n care a revenit acas. Se aude iar, ndeprtat, cntecul tranului,
n fafa lui Brtianu este din nou grnicerul de la Predeal, i nmneaz pasaportul. Se urc n
trsura sa sfsiat si rupt, care si flutur zdrentele spre batjocura grnicerilor. Rd, trag focuri n
aer. Trsura se pune n miscare. Brtianu rmne aparent calm, nghetat, dar dup un timp si
musc pumnul si geme. Cade n genunchi.
BRTIANU: Doamne, d-mi puterea s rezist. Doamne, f-m cuminte si bun.
DINASTIA BRTIANU * 13 Rosteste Tatl Nostru scrsnind din dinti.
Noaptea aceleiasi zile, Mosia Florica
Trsura intr pe sub o poart de lemn prginit n ograda larg a unei gospodrii boieresti
scptate. D ocol, ca un dric ce a rtcit drumul, si se opreste n sting, n dreptul unei case
lungi, alturi de casa printeasc, aflat ntr-o bezn total. Carada armeaz un pistol. Brtianu
inspecteaz ferestrele joase si bate usor ntr-o us. Dup un timp, observ miscarea aerian a
unui opait cu luminare. O mn alb, fantomatic, d la o parte perdeaua de pnz usoar. Usa se
ntredeschide si se vede un ochi care l cerceteaz pe brbat.
ANICA: Cine esti?
BRTIANU: Ion, dad Anica.
ANICA: Esti strigoi?
BRTIANU: Mai ru. Sunt dracul n carne si oase.
Femeia nu pare speriat. Usa se deschide mai mult. Mna subtire si sidefie se ridic ncet ca s
pipie, s se conving. Dar atingnd fruntea, ca si cnd ar cuta locul coarnelor, dintr-o dat
ncepe s mngie, recunoscnd chipul drag.
ANICA: Ce cauti?
BRTIANU: Am venit s repar casa.
1856, Paris
O strad ngust si usor curbat urc ntr-o pant destul de pronuntat, ceea ce permite apei din
santul de canalizare s curg asemeni unui pru murdar. Lumina soarelui nu reuseste s inunde
stradela n ntregime, astfel c sunt nc fatade de cas si colturi ntunecate. Un trgovet coboar,
proptind s nu se duc la vale un crucior-tarab cu fructe si legume. Femeia lui l ajut. O
spltoreas bate ntr-o poart, purtnd rufele sub brat. Cosul ei e larg, din nuiele crude. Pn s i
se deschid, priveste cu invidie sau poate cu ngrijorare raidurile de frnghii ntinse pe deasupra
si ncrcate de lenjerie ud. Un preot srac pseste ngndurat.
Paul Bataillard (40 de ani) urc, umblnd atent pe pavajul nu tocmai ngrijit al strzii, n cutarea
unei adrese anume. Poart hainele unui functionar, si profesor n acelasi timp (de altfel, este
paleograf, arhivist si publicist), precum si c geant de piele, un fel de tasc postal atrnat de
umr. Se opreste o clip n dreptul unui gang boltit si priveste nainte si n urm, n lungul strzii.
Ptrunde prin gang si urc apoi pe o scar melcat, veche, cu balustrad prfuit si abia luminat
de o fereastr zbrelit, cu geamul spart. Pe pereti sunt nc urme vopsite ale revolutiei si guri
de gloante, muscnd din netezimea tencuielii. Acum nimereste la primul palier, n spatiul interior
al unui palat destul de mare, n stil venetian, si nainteaz printr-un deambulatoriu laic si baroc,
pe etaj. Este un patrulater arhitectonic strjuit de coloane si balustrade sculptate. Un zgomot rece,
de marmur veche sau piatr lustruit, pe care pasii brbatului sun ca ntr-o catedral pustie. Se
aud ns soapte de copil, deformate de ecou, nentelese, dar reverberate amplu de acel loc straniu.
Paul se apleac peste o balustrad si priveste jos, n curtea interioar. Doi copii se joac cu
ppusi de crp. Le asaz ntr-un rnd ordonat, le reasaz n alte pozitii geometrice, ca pe o hart
a lumii n care fiecare figurin reprezint un popor. Bietii, amndoi, colaboreaz pn la un
moment dat, cnd, din senin, unul dintre ei rupe bratul unei ppusi. Cellalt sare la btaie, simbol
al rzboiului ce tocmai mis-tuise Europa. tipetele lor, din nou deformate de ecou, l nsotesc pe
Paul Bataillard n mersul su mai departe. Se opreste n dreptul unei usi monumentale si bate cu
inelul de fier. Dup un timp, se deschide o usit n lemnul masiv, raionat dup vechile modele
medievale. Desi asteapt un ochi sau o gur s ocupe acel mic spatiu, Paul nu vede dect o pat
neagr, bucat dintr-o noapte intrat demult n palat si rmas prizonier dincolo de acea us.
DINASTIA BRTIANU * 15
Trziu, n acel ptrat se nftiseaz din ntuneric o ureche de om. Paul rosteste o formul
cabalistic, apropiindu-si buzele de acea ureche. I se deschide, apoi urmeaz o siluet incert pe
cteva culoare abia luminate cu luminri ascunse. Se opresc n dreptul altei usi masive, de data
asta zvorff cluza ^'-' ?i un bt de gong ntr-o zon a usii care produce un zgomot grav,
adnc. I se rspunde la fel. n fata lui Paul, individul dezvorste si i face semn s intre, fr a-si
dezvlui vreo clip nftisarea.
O sal care-si descoper cu greu formele. Oricum, un salon spatios, dar cufundat n ntuneric. si
cu toat aceast prim impresie de atemporal si aspatial, exist totusi o estetica a beznei, nainte
este un vitraliu viu colorat, compus din semne masonice, n dreapta, mai aproape, un sfesnic abia
arunc o lumin glbuie asupra altor simboluri ale lojei. Pe centru, o mas rotund cu intarsii
cabalistice ce se compun, pe msur ce Paul nainteaz, n alte embleme ale Confreriei. Deasupra
- un candelabru medieval de lemn, rotund ca o roat cu spite de la carul fostelor pelerinaje spre
tara Sfnt. In lumina circular pe care o arunc asupra mesei, Paul Bataillard, membru al lojei
masonice Rose duParfait Silence, observ trei perechi de mini btrne, cu bijuterii mari si
pretioase. Palmele stau lipite de lemnul motivat, ntr-o asteptare disciplinat. Paul rosteste o nou
formul si una dintre mini l invit s se aseze. Pune geanta de piele alturi, asteapt o clip apoi
vorbeste.
BATAILLARD: Problemele pe care am venit s le tratez aici sunt, fr ndoial, dintre cele mai
importante n mprejurrile actuale. Eu le consider prost cunoscute n trile noastre din Occident.
Posibilitatea de a gresi din nou si de a lsa rzboiul fr un rezultat m-a hotrt s vin acum, si nu
mai trziu. Criza care tine Europa n alarm de o jumtate de veac si cutrile n a preveni
complicatiile dezastruoase care s ne ndolieze viitorul au artat c Occidentul are un interes si o
dubl datorie. Interesul este
16 *
aprarea civilizatiei. Datoriile sunt: s exprime adevruri generale despre soarta popoarelor si s
adapteze realittile conflic-tuale la conditii de pace.
Se opreste, asteptnd o reactie. Tcerea l determin s continue.
BATAILLARD: Avem n fat patru imperii: Franta, Rusia, Austria si Marea Britanic. Alturi,
Imperiul otoman. Dac ne gndim doar la imaginea pe care ne-a dat-o istoria geografic despre
mrirea imperiilor, veti observa c Europa este un loc prea ngust, este prea strimt pentru a le
cuprinde pe toate fr a se ncleca undeva n interesele lor. nainte, Occidentul cunostea
problemele Angliei cu Spania, ale Frantei cu Italia, ale Austriei cu Turcia. Astzi, situatia s-a
mutat n Orient: ne punem ntrebarea Rusiei. Ea nainteaz spre sud n calea slavilor balcanici, a
grecilor si a altor crestini ce populeaz mai jos Orientul. Pentru asta a lansat propaganda
panslavist, Eteria si a provocat rzboiul Mrii Negre. A ridicat problema locurilor Sfinte. Rusia
e dusmanul de astzi.
Se opreste din nou. Nemiscarea acelor mini de pe mas l conving c nu exist contradictie n tot
ce a spus.
BATAILLARD: Tocmai am semnat un nou tratat, mprejurrile sau tratatele leag zadarnic si
doar n aparent puterile interesate si dezinteresate, puteri limitrofe si puteri ndeprtate. Partida
nu este egal. Pofta nemsurat si vecintatea furnizeaz unora mijloace pe care niciodat nu le
vor avea ceilalti. Cum s mpiedici micile nclcri de fiecare zi? Cel mai adesea ele sunt
ignorate. si chiar dac ar fi cunoscute, nu poti pentru fiecare bagatel s pui Europa pe foc.
Lumea are rbdare, nchide ochii, dar vine si ziua n care, din toti norii ngrmditi, care nu erau
dect aburi trectori, se isc o furtun care amenint s nghit lumea.
BTRN I: stim care a fost obiectul rzboiului. Care crezi c este obiectul pcii?
BATAILLARD: Eu afirm n fata dumneavoastr c, dincolo de ceea ce s-a nscris n noul tratat
asupra Dardanelelor, obiectul pcii nu a fost atins. Nu vom opri Rusia din proiectele sale
seculare de a cotropi Orientul. Eu afirm c semnarea acestui tratat, cu nimic diferit de toate
celelalte, si ncheierea printr-o hrtie a rzboiului Crimeii nu vor opri Rusia s caute prin cuceriri
drumul su spre Mediterana. Ea a pierdut mai putin prin armele noastre si mai mult pentru c
anul trecut a murit tarul Ni-colae si i-a succedat un Alexandru II neexperimentat. Apoi, tabra
rus a fost lovit n Crimeea de tifos si holer. Domnilor, curnd va veni un nou rzboi si un nou
tratat. Dup el, altul.
BTRN II: si cum vedeti voi o alt solutie, definitiv de aceast dat? ti dai seama c vorbiti
despre un ideal niciodat atins, de cnd am pornit chiar noi lupta pentru eliberarea Templului?
BATAILLARD: Trebuie s crem o barier natural si decisiv ntre Rusia si Turcia, pe care
tarii au ales-o de mult ca prad a lor. Pergamente cu semnturi nalte si tratate ale prieteniei nu
vor putea tine loc de munte sau prpastie ntre armate. Trebuie s ridicm o barier solid si de
netrecut, iar cele mai bune bariere nu pot fi dect niste popoare puternice si omogene. Diplomatia
guvernelor a dat dovad de neputint, chiar atunci cnd soldatii acestor guverne fceau fapte de
vitejie. Multimea notelor si protocoalelor schimbate de un an ncoace n-a oprit nici o singur
lovitur de tun. A sosit timpul ca Europa s ncredinteze garantiile linistii unor brate noi, pe care
s le narmm.
Se opreste din nou pentru a primi un rspuns. Nici un gest.
BATAILLARD: Aceste brate noi sunt nationalittile.
BTRN III: ntrezresc un pericol de dou ori mai mare n ceea ce propui. El atinge chiar esenta
imperiilor, linistea lor. Propunerea ta este paradoxul, este nefirescul. Tocmai ea ar arunca n aer
Europa, pentru totdeauna. Tu ceri s rupem din ceea ce astzi este ntreg si unit n Occident.
18 *
BATAILLARD: Nu si dac rupem dintr-un muribund care abia ne mai foloseste: Imperiul
otoman.
BTRN I: Adic s-i dm Rusiei Bosforul? Ceea ce tocmai am obtinut cu rzboi n Crimeea?
BATAILLARD: Nu, eu m refer la recunoasterea nationalittii Principatelor Romne.
Un nou pasaj de liniste. Toate minile se retrag de pe mas. Al doilea btrn si mpreuneaz
degetele si iese cu fruntea n lumin.
BTRN II: Poporul moldo-vlah este un popor corupt si degenerat. De la el nu se poate astepta
nimic. Nu va asculta nici un ordin, nici o cluzire. Chiar dac s-ar angaja la o aliant n
schimbul recunoasterii nationalittii, a doua zi dup asta nu se va tine de promisiune, n 1848 ati
vzut ce a fcut. L-am ajutat si ne-am fcut de rs. n Moldova, revolutionarii treziti din somn au
trecut din pat direct n nchisoare, n Valahia au luat-o la fug cnd a venit doar zvonul c un plc
de turci a trecut Dunrea.
BTRN III (iesind si el n lumin, dar glasul su e mai subtil): Acest popor nu exist. Este o
populatie de greci si slavi peste care turcii au pus un picior greu de cinci secole. Cum credeti voi
c puteti aduce la nationalitate asa ceva?
BATAILLARD: Am spus la nceput... Am ndrznit s spun la nceput c lucrurile sunt prost
cunoscute aici, n Occident. Domniile voastre priviti obiectul din exterior. Dar ceea ce numiti
moldo-vlahi este n realitate un popor, un singur popor, cel romn. (Scoate din geant o hart, o
desptureste si o ntinde pe mas; arat n timp ce vorbeste.) Poporul romn dinuie nu numai n
Valahia si Moldova - fr a uita Basarabia si Bucovina, care sunt n fapt tot prti ale Moldovei -,
dar si n Transilvania si Banat. Multi triesc n Bulgaria si Serbia. Adevrul este c el ocup n
mas compact toat aceast zon, care e, de fapt, vechea Dacie traian. Dumneavoastr nu
vedeti aceste zece mi-
DINASTIA BRTIANU 19
lioane de romni fiindc aparent le-a nghitit istoria. Dar ele exist si noi le-am descoperit.
BTRNI: N-am auzit niciodat ca romnii s stie mcar unii de altii n toate aceste locuri. Cred
c e o himer.
BATAILLARD: Franta care m-a trimis cunoaste bine adevrul. Oamenii nostri au cltorit prin
toate aceste provincii imperiale, curnd peisaje frumoase si aventuri orientale. Dar n realitate ei
au cercetat adnc istoria si tria acestui popor. Altfel nu ndrzneam s vin aici pentru a pune pe
mas o jucrie. E normal s v ndoiti, fiindc romnii au fost de secole risipiti tocmai datorit
acelor virtuti. V par slabi, divizati si de nenteles. Dar uniti, cum vor reactiona? Dar avnd pe
mn tot acest teritoriu dintre Dunre si Nistru? Toti muntii stia, Dunrea si drumurile spre
Constantinopol?...
BTRN II: Toti le sunt mpotriv. V pot informa, onorabili frati, c Bourqueney, ambasadorul
Frantei la Viena, a fost primit n audient de Franz Josef. mpratul a transmis un mesaj clar: va
sustine independenta si integritatea Imperiului otoman, i va cere acelasi lucru ntr-o ntrevedere
direct si lui Napoleon. Cum s punem problema Principatelor ntre acesti doi oameni?
BATAILLARD: Sustinnd partida national din Valahia si Moldova.
BTRN III: Dar sunt ctiva, o mn de tineri znatici. Cnd venerabilul nostru, Ion Heliade
Rdulescu, a ncercat s pun ordine n neamul acesta, i-au rs n nas. Sunt demagogi, promit
avnd minile goale si buzunarele abia crpite. Cu ei vreti s construiti acolo un stat?
BTRN I: V pot informa c acum dou zile ministrul afacerilor externe austriac a primit o
telegram secret de la Constantinopol. n ea, Fuad-Pasa declar c sub nici un motiv Poarta nu
va fi de acord cu Unirea Principatelor, orict de mari ar fi dificulttile pe care i le vor crea Anglia
si Franta mpreun.
BATAILLARD: Nu faceti dect s confirmati c ne ndreptm spre un nou rzboi. Nu faceti dect
s dati dreptate Frantei,
20 *
cnd v spune c pacea nu e sigur. Nu faceti dect s-mi dati mie dreptate, acum.
O miscare de disconfort n rndul btrnilor ntrerupe discursul publicistului. E o usoar foiala, un
clmpnit de falc, un mrit de nemultumire. Oricum, flcrile luminrilor din sfesnic au fluturat
discret.
B ATATLLARD: Dac pledez pentru Principate este pentru c am argumente puternice, nu doar
fiindc se caut o solutie oarecare si noi am venit cu una. De exemplu, poporul romn este n
ntregime latin. Este frate cu natiunile Occidentului continental prin originea sa, prin traditiile
sale mereu vii, prin limba admirabil conservat. Ce limb vorbesc acesti romni, v-ati ntrebat?
BTRIN I: Dup cum nteleg, voi vreti s nfiintati un nou Piemont la granita Austriei. Austria
nu va ngdui asta niciodat. n fata Austriei, Rusiei si Turciei, n fata oscilatiilor britanice, adic
n fata a patru imperii voi puneti trecutul ndeprtat, limba si voinfa dezordonat a unui grup de
carbonari romni?
BATAILLARD: Nu si dac n spatele lor veti fi voi.
nc o dat se frnge ceva n dialog. Bataillard se las pentru prima oar pe speteaza nalt a
fotoliului-tron, parc sugernd c are asii n mn sau c a aruncat pe mas o miz socant.
BTRNII: Romnii au idealuri, dau nu au substant. Pre-supunnd c se vor uni, cum vor
rezista primele lor institutii?
BATAILLARD: Aici este iarsi un loc unde informatiile noastre sunt mult mai precise. Eu
pornesc invers argumentatia Frantei. Ce i-ar face pe romni s lupte, ca popor, pentru unitate,
pentru independent chiar? Ura fat de Rusia, domnilor. Acolo se ntmpl ceva n interiorul
religiei ortodoxe pe care Occidentul nc nu I-a simtit. Romnii resping panslavismul cu
nversunare si caut latinitatea. Ortodoxia lor e greac, nu slav. si cel mai aprig dusman pentru
Biseric este un imperiu care s Ie
nghit slujba. Aici, romnii se vor bale cumplit. Politiceste, Rusia a cutat tot timpul s
dezorganizeze si s opereze prin toti factorii ruintori. Ceea ce i trebuie tarului n Principate este
o natiune nu numai fr de armate, dar si fr de arme, fr fortrete, fr finante, fr industrie,
fr existent politic, fr dezvoltare intelectual si moral, ntr-un cuvnt, fr nimic din ceea
ce-i d unui popor forta si viata. Turcia a vzut acolo o colonie economic, locul de unde se
aduce griul, mierea si sarea. Austria vede acolo pe fratii acelora care se afl nluntrul imperiului.
Odat afirmat unitatea romnilor, totul se va schimba n Transilvania si Banat. Ei bine, din toate
aceste piedici, privind acum din interior, Franta vede un mare avantaj care ar pune n miscare cu
drzenie si spirit de sacrificiu poporul romn.
BTRNI: La ce te referi cnd spui Franta? La imperiu?
BATAILLARD: Franta lucreaz de mult la acest plan. S-au schimbat guverne si planul a rmas
n picioare. Acum e momentul s actionm, cnd toti oamenii pe care-i vom folosi n Principate
sunt deja ai Frantei. Franta nu vrea doar unitatea si independenta acestui popor. Ea vrea ca el s
fie bariera noastr n Orient, solutia crizei noastre.
BTRN II: si, binenteles, Franta va dori s stpneasc aceast natiune.
BATAILLARD: Firesc.
BTRN II: si ce ofer n schimb? (Ironic.) n afar, binenteles, de perspectiva pcii pe care o
promite deocamdat, pu-nnd degetul pe aceast hart si artndu-ne ceva ce nu se vede.
BATAILLARD: Sustineti Franta si avantajul va fi mult mai practic. Primo: oprim Rusia.
Romnii au vzut-o si n 1848 ca pe cel mai mare dusman. Secundo: mpiedicm Austria s
transforme Dunrea ntr-un fluviu german si s fac din Principate ce au fcut din Boemia.
Terzo: dm lovitura de gratie bolnavului: Imperiul otoman.
Fejele se retrag din nou n ntuneric. Paul Bataillard simte c cei trei btrni se sftuiesc ntr-un
fel neauzit. Poate chiar discut n
22 *
spate cu un asculttor si mai nalt. Tensiunea acestui moment, nervozitatea pe care nu si-o poate
stpni, l fac s strng precipitat harta si s o bage mototolit n geanta de piele. Caut n
ntuneric un rspuns colosal. Reapar pe mas minile primului btrn.
BTRN I: Bine, vom ncerca acest experiment. Principatele vor fi unite. Transmite fratilor ti
c vom sprijini aparitia unui stat moldo-valah. Noi credem c nu este nc posibil, de aceea veti
primi foarte putini bani. Dac romnii sunt asa cum afirm Franta, vor plti ei pretul pentru
existenta statului lor.
BATAILLARD: Ati luat o nalt decizie. V multumesc. (D s se ridice.)
BTRN III: tineti minte un lucru! Cu ct se vor uni mai repede niste oameni att de indolenti si
imprevizibili, cu att vor fi mai dezbinati. Cereti Frantei s impun acolo un principe strin. Pe el
l vom ajuta noi altfel.
Agia -Politia generala, Bucuresti
Un interior n care domin pielea. Piele subtire, tbcit bine, vopsit demult si acum pstrat n
diferite condifii, fie mai nou pn la jumtatea peretilor, fie mai veche pe scaune si canapele.
Oricum, pe scaunele cu speteaz sculptat n motive imperiale rusesti se st mult, iar mapa de pe
biroul Marelui Ag al Valahiei e chiar roas, cci diferiti sefi ai Politiei nu ncetaser zi si noapte
a-si freca bratele si coaiele de ea, preocupati de secretele statului. Totusi, fat de mobila
european care domin ncperea, poti observa usor c peretii sunt acoperiti cu mtase adus din
Orient, iar ntr-o parte, un colt oriental aproape c nu putea lipsi. Msut si scaune octagonale cu
intarsii de fildes, ciubuc, cesti de cafea, ceainic si cutii de tutun. Nu mai mult de dou tablouri n
ulei, dar si cteva broderii la cerc sunt atrnate pe pereti. O oglind venetian nu foarte mare, cu
msut, pe care zac cteva obiecte brbtesti: un brici, o foarfec de potrivit mustata si barba,
pensule de cnit, pudr. Alturi, un lighean de lavoar. Acoperind dou laturi ale altui colt de
cmar, o bi-
DINASTIA BRTIANU 23
bliotec-dulap cu usi de geam las s se vad dosare, registre si mape aliniate. Este cas si oficiu
pentru un slujbas al statului.
Aga intr nervos, urmat de un aghiotant care duce un dosar mare, cartonat n mn. Continu o
discutie nceput nainte.
AGHIOTANT: .. .si dup ce a strnit toat Moldova, printul a ajuns la Galati, unde a fcut o
adevrat manifestatiune. Mi s-a raportat c au fost douzeci de mii de oameni.
AGA: Nu mai nteleg nimic. Telegrama Sublimei Porti trecut ieri spre Moldova l aprob, l
laud, i d favoruri. si el... strnge semnturi pentru Unire, (si descheie nasturii tunicii turcesti.)
S-a ntors lumea pe dos. O s ne ducem dracului.
AGHIOTANT: Printului Grigore Ghica al Moldovei i expir mandatul. Face tot ce-1 taie capul
pn iese din domnie. Bine c printul nostru e cuminte.
AGA: Costache, noi nu avem voie s pierdem firul acestei afaceri. S stim tot, s aflm tot
dinainte, altfel ajungem la balamuc.
AGHIOTANT: Oamenii nostri au cumprat la Brasov o telegram din Constantinopol, de la
Legatia Belgiei. V-o citesc acum?
AGA: Da, citeste, dar ce-i mai important. Nu stiu ce am azi, m-a suprat inima. Am chemat
doctorul.
AGHIOTANT (dup ce deschide copertele dosarului, parcurge o fil scris mrunt si se opreste
asupra unui pasaj): Van Coelebroeck informeaz...
AGA: Se citeste van Culebruc... L-am cunoscut la Bucuresti. Zi-i mai departe.
AGHIOTANT:.. .informeaz c Franta doreste unirea celor dou Provincii cu un print ereditar,
iar Rusia accept acest proiect".
AGA: Niciodat. L-a prostit careva din Stambul si i-a luat banii. (Se freac cu parfum pe gl, pe
ceaf, fclnd fal unei dureri.)
AGHIOTANT: Mai spune c Austria, sustinut de Poart, doreste s mentin divizarea, cu
principi pe viat".
AGA: Alt prostie. Mai e ceva?
24 *
AGHIOTANT: Da: Anglia pare a nu se ralia puternic la nici una din prti. Ea asteapt ca n
Valahia s fie trimis un caimacam provizoriu n locul printului stirbei".
AGA: E, aici e treaba! (Transpira, vizibil deranjat de suferinta.) Desear m urc la palat s vd ce
gnduri are. S stai pe aproape.
AGHIOTANT: Se ntelege. (Pliveste n dosar si apuc s spun, cu ochii cutnd n hrtii.) Ar
mai fi o problem ... (Dar cnd ridic privirea observ indispozitia agi.) S merg s ntreb de
doctor. Se vede c nu v e bine. (D s ias, dare oprit.)
AGA: Ce? Las. Mai bine stai cu mine, nu m lsa singur. Am trimis alturi la Mihai Vod"
dup doctorul Davila. Trebuie s vie. Ce-ai zis c mai era?
AGHIOTANT (ridicnd o alt fil din dosar; nu stie - s-o ntind sefului sau s-o citeasc el?):
Domnia voastr, v raportez c eri a intrat n tar Ion Brtianu.
Aga face ochii mari, se ridic n pragul unei noi cderi. Aghiotantul se repede s-1 ajute si-1
reasaz pe scaun. Usa se deschide si intr n grab doctorul Davila mpreun cu asistentul sau. Se
reped si ei la bolnav, si-si desfac n grab gentile medicale. Usa se deschide din nou si apare un
valet n livrea.
VALET: serbet si cafea? AGHIOTANT: Iesi, 'tu-fi anafura m-tii!
Doctorul Davila practic repede o incizie n brat si pune bolnavului doua degete la gt, palpndu-i
carotida. Pareza reumatic a minii sale drepte nu-1 mpiedic de Carol Davila s se miste cu
dexteritate.
DAVILA: Nu e nimic grav, linistiti-v.
Asistentul su i ntinde o cutie cu prafuri. Davila opreste sngerarea si-i aplic o cataplasm.
Scoate o lingurit si-i d praful
DINASTIA BRTIANU 25
medicinal. Aga nu si-a pierdut nici o clip cunostinta si s-a lsat ngrijit cu iritare. Trage nervos
mneca de la cmas peste brat.
AGHIOTANT (care a ncercat s fac ceva, s ajute, ia acum din nou dosarul n min): N-a intrat
pe la Giurgiu. A intrat pe la Predeal si cu firman de liber trecere de la Sublima Poart.
Aga bate cu pumnul n mas si d s se ridice, dar este oprit de medic.
DAVILA: Dac nu m lsati s v tratez, puteti cdea acum n colaps.
AGA: Nu mai nteleg nimic. Cum a putut primi vagabondul sta permis de trecere de la Austria?
AGHIOTANT: A venit s moar. A cerut ambasadorului otoman la Paris permisiunea si a artat
un certificat medical. E atacat. Plmnii ciuruiti.
AGA: Trebuia s moar ca Blcescu. S moar ca un cine ntr-un hotel de rendez-vous.
DAVILA: Ridicati bratul asa. Simtiti aici o glc?
AGA: Nu. (spre aghiotant:) Unde e acum?
AGHIOTANT: Probabil a ajuns la mosie.
AGA: Ce mosie! A adus manifeste socialiste, mai mult ca sigur. A adus mesaje si...
Se opreste brusc si-1 priveste pe Davila cu surpriz. Arat cu degetul, mut, spre asistentul
acestuia.
DAVILA: Este german.
Aga face totusi un semn de nemultumire.
DAVILA (ctre asistent): HerrRiegler, warten Sie bitte an die Vorhalle.
26 *
ASISTENT: Jawobl, mein Doktor! (si strnge geanta si iese.)
DAVILA: Nu v faceti griji, nu ntelege romneste.
AGA (ptivindu-1 atent, cu suspiciune): Doctore, stii c problemele statului nu au odihn. si nici
pret. Desear trebuie s fiu la print.
DAVILA: O s fiti.
AGA: Ca militar, exist un jurmnt... E adevrat c mai faceti disectii pe cadavrele soldatilor?
DAVILA: Aveti ncredere, ag. Sunt surd la politic. Oricare om cuminte nu jur nici pe om, nici
pe un partid, ci pe un principiu.
AGA (amant): Ne ducem de rp. Acum ne mai trebuie o zaver si rzboiul ne va face praf toat
tara. Nu stiti cu ce lupt eu aici! Agenti strini, spioni, revolutionari. Acum se dedau la atentate, la
omoruri. Vor s rstoarne lumea. (Ctre aghiotant:) Ia spune-i domnului doctor, Brtianu sta nu
e la care a vrut s iste o nou revolutie n Europa n timpul rzboiului Crimeii?
AGHIOTANT: Nu, la e frati-su, Dumitru.
AGA (spre Davila): Vedeti?
AGHIOTANT: A complotat la Londra cu... (Se uit n dosar dup alte acte.)... cu Ledru - Rollin,
cu Louis Blanc, cu Karl Marx (pronunt numele stlcit).
AGA (vizibil jenat de incultura subalternului, dar ceva mai moale n glas, sub efectul
calmantului): stia vor s dea foc lumii. Vin aici s rstoarne ornduiala, s rstoarne lumea, s
produc piedici... (ca beat): Eu am spus s-i lase pe rusi s-i duc n Siberia. Ce e aia? Revolutie?
DAVILA (ctre aghiotant): Ajut-m s-1 punem pe sofa.
l ridic cu greu de pe scaun si-1 duc pe canapeaua din piele, l ntind, i pun o pern brodat sub
cap. Aghiotantul l acoper cu vestonul. Davila si priveste ceasornicul.
DAVILA: S-1 lasi s doarm dou ceasuri. Cnd se scoal, o frectie cu alcool pe ceaf si s-i
dai srurile astea s le aspire.
DINASTIA BRSTJANU
27
si strnge ustensilele medicale si iese. Pe culoar este asteptat de asistentul su. Cuminte, ca un
scolar cu geanta n fat, st pe o banchet de lemn. Prul lins pe spate si ochelarii de srm i
maturizeaz tineretea. Carol Davila l ia deoparte.
DAVILA: Dimitrie, n clipa asta te urci n trsur si alergi la Golesti. Mine dimineat s fii
napoi.
DIMITRIE SERGIU (falsul Rigler): Prea bine, domnule profesor.
Mosia Florica, ziua
Pe casa printeasc a familiei Brtianu se ridic acum schele de lemn. Pietrari si zidari, trani de
prin preajm si mesteri rustici lucreaz la cldirea unui conac boieresc. Pare a fi o dorint
expres a proprietarului, de lrgire, de mrire, de nltare a rangului. Febrilitatea lucrrilor arat
c Brtianu prefigureaz intim - deci, secret - un viitor pe care nu 1-ar putea ntelege cineva care
stie c a venit srac de la Paris, singur si bolnav, n ograd, printre gini si rate, a tras de
dimineat o crut plin cu piatr de ru. Este descrcat acum. Mai ncolo, Eugeniu Carada
tesal caii. Trsura a fost reparata si revopsit. n mijlocul curtii, Ion C. Brtianu a asezat o mas
mare pe care a ntins planurile viitorului conac. Este foarte cald, de aceea umbl n cmas
deschis larg la gt si cu mnecile suflecate. Un sort i acoper partea din fat a pantalonilor. Este
o postur care simbolizeaz, tot secret, apartenenta sa la Marele Orient, loja francmasonic
francez. Pe lng el forfotesc slugile mosiei, tiganii Rochit si Buzatu. Toti, sub conducerea
energic a Anici Brtianu. La un moment dat, ntre Brtianu si Rochit are loc un schimb mut
de priviri. Rochif tine n mn un felinar, ceea ce pentru stpn este un semn.
BRTIANU: A venit clipa? ti tremur mna.
ROCHIt: Dumnezeu s m pedepseasc, jupne. E blestem.
BRTIANU: Eu sunt stpnul, Rochit. Am dreptul de la Dumnezeu.
28 *
Ion C. Brtianu face un semn de ntelegere cu Carada, apoi pleac mpreun cu Rochit. Se duc
n spatele gospodriei, unde, ntr-un loc mai ferit, se afl ruina unei magazii de lemn. Totul este
distrus, acoperisul czut, peretii guriti, interiorul rsturnat. Un animal si-a fcut culcusul acolo
si fuge acum speriat spre pdure. Un cine slbticit? O vulpe? Brtianu si Rochit se apuc s
dea la o parte resturile acelui loc. Gsesc un chepeng acoperit de crengi uscate, l deschid cu
greu. O scar coboar n ntuneric. Rochit aprinde felinarul. Sub ruina acelei magazii se gseste
o pivnit neasteptat de lung si adnc. E ca o galerie de min inundat de intemperii. Cteva
sprturi n plafon aduc ici-colo o raz de lumin. Rochit ridic felinarul si i arat lui Brtianu
un lung sir de butoaie enorme, prfuite, murdare, legate cu atele pianjenilor.
Este comoara Brtienilor. Cei doi nainteaz precaut printre butoaiele vechi pe care se distinge cu
greu vulturul imperial bizantin. Brtianu se opreste si curt o emblem, n lumina felinarului,
aceasta se iveste nespus de vie, din aur strlucitor.
BRTIANU: Acum vd dac ai dat cu jula.
ROCHIt: Se poate, jupne? Un strop din sta te pune pe nslie.
BRTIANU (pipind emblema aurit): Vinul lui Brnco-veanu. E rosu, tin minte.
ROCHIt: Sngele lui.
Trec mai departe, la alt butoi. Acelasi gest, dar de data asta dezvluie un an inscriptionat dup
grafia veche: 1653.
BRTIANU: sta e de pe timpul lui Matei Basarab. ROCHIt: Dac ar fi dat turcii de el, 1-ar fi
vndut pe aur curat. si austriecii 1-au cutat.
Cei doi trec mai departe, studiind alte nume de domnitori si mosii, parcurgnd o istorie a
romnilor pstrat sub acest chip.
Afar, slugile se ocup cu treburile curente ale gospodriei. De cum iese din vechea pivnit de
vinuri, Rochit intr repede n rol: se chinuie s prind o gin. Buzatu repar un gard. Brtianu a
iesit la lumin si acum se apropie de masa din mijlocul curtii. Carada vine ncet ung el si i arat
un anume mester.
BRTIANU (ca o veste): Suntem bogati.
CARADA: la a fost dimineat pe deal. Se uita de sus ncoace. De cnd s-a angajat, ncearc s
se apropie de planuri, de hrtii.
BRTIANU: O s fiu atent.
CARADA: Am primit vesti de la Paris. Baroneasa Kestner a ncercat s se sinucid.
BRTIANU: Sraca. M va urmri sufletul ei chinuit.
CARADA: Baronii Kestner sunt foarte influenti. Se vor rzbuna.
BRTIANU: stiu. i astept.
ANICA: Ioane, s vii s-ti ornduiesti odile!
BRTIANU (ctre Carada): S ai grij s lase peretele sta de la etaj neterminat. O s lucrm la
el noaptea cu oameni de ncredere. Le spui c acolo o s fie biblioteca. Aduc mobila de la Viena,
ntelegi. Nu stiu dimensiunile ei si m mai gndesc. Ii duci cu vorba, le spui c astept o scrisoare
de la furnizor. Da?
Carada aprob mut si i ia locul la mas. Brtianu mai priveste o dat culmile dealurilor. Observ
pe creasta de unde coboar drumul n sat o trsur oprit. Singur si fr nsotitori, si scoate
sortul, si spal fata si minile la fintn, ajutat de Rochit, care bag gina n sn, apoi se sterge
cu un stergar alb.
ROCHIt: Stpne, s-ti aduc niste haine de boier de la Tigveni. Nu poti tri cu trentele astea de
apucat. S-a terminat cu revolutia.
BRTIANU: S-mi aduci o tichie de noapte, n rest, vreau s umblu gol pusc.
30 *
ROCHIt: E voie si la slugi? C eu... (danseaz din buric, apoi serios, scotind gina:) Stpne,
gina asta e destul de gras? BRTIANU: Jumule$te-o!
Brtianu intr n casa Anici. Camerele sunt nsirate dup stilul vechi al cldirilor cu holul lung
la curte, din care se deschid usile n peretele opus. Anica pregteste odile pentru el. Se aduc
perne si plpumi din casa veche, macaturi si lenjerie, se aeriseste. Se face patul ntr-un loc, se d
cu mtura n alt camer, se ud dusumelele. Trei fete n picioarele goale se misc mute, agile,
pline de respect. Las ochii n piept cnd trec pe lng brbat. Siluetele lor subtiri, sveltetea
trncutei frumoase, sunt puse si mai mult n valoare de costumul argesean, unic n peisajul
lumii. Una dintre ele, pieptoas, e ceva mai rsrit - Ileana.
Intrnd n camera mare a surorii sale, Brtianu descoper uimit un perete acoperit complet de
tablouri, broderii si desene nffisnd membri ai familiei Brtianu, strmosi necunoscuti si figuri
insolite. Un lung pasaj contemplativ cerceteaz fizionomiile unor mode si epoci trecute. Este
acolo si dagherotipul lui Dinc Brtianu (acelasi de pe generic), si portretul mamei, ceva mai
ntunecat, mai aspru. Fotografii cu copii - Ion, Dumitru, Teodor. Icoane mpodobite cu marame.
ANICA (din spate): Am vrut s triesc cu voi sub ochii mei. V stiu toate bolile, v stiu
apucturile, v stiu si triile. Uneori m uit la cei btrni si gsesc n privirile lor cte ceva din ce
sunteti voi acum.
BRTIANU: Crezi c se va termina aici, pe acest perete?
ANICA: Ar fi cel mai mare pcat. As prsi lumea asta cu durere n suflet c ne stingem neamul
cu cei mai frumosi brbati. Fr urmasi.
BRTIANU (privind mai de aproape, atent, imaginile): Nu-mi dau seama, dar ntotdeauna am
fost asa blonzi?
ANICA: Tata era nalt si blond.
BRTIANU: Mi-1 amintesc. Ne prigonea, ne pedepsea si, pe furis, ne mpca pe fiecare n parte.
S nu stim unii de altii.
DINASTIA BRTIANU 31
ANICA: A pstrat prul blond pn aproape de moarte. Nu albea. Tu ns aveai zulufi de fetit.
Cnd btea soarele, toamna, preau albastri.
BRTIANU: stii c dacii erau blonzi? Dup felul cum arat poporul nostru acum n-ai crede. si
totusi, erau blonzi, cu ochi albastri si-si vopseau prul cu cicoare.
ANICA: Poate c noi avem osul lor. Poate nu este o legend. Poate c Dumitru n-a inventat
credinta asta n daci.
BRTIANU: Ti-1 nchipui explicndu-i lordului Palmer-stone cine au fost dacii? Mie mi venea
s rid, dar ministrul de externe britanic l asculta fascinat. Dacii! Credea c suntem un fel de
hotentoti mai albi. Aici e mama, da?
ANICA: Mama a fost rea, zgrcit, singuratic. N-a vrut copii. Pn s se nasc Dumitru, m-a
oropsit ca pe-o slug. Pe Dumitru l plcea, desi si dorise s fie fat. l purta cu plrioar de
satin. Nu i-am nteles suceal asta, dar poate c de asta a iesit Dumitru mai nebun dect tine.
BRTIANU: Dumitru e bine si va veni curnd n tar. Mai are niste treburi de ncheiat la
Londra. Dar vine, o s-1 vezi. Tu spuneai povestile cele mai frumoase. Le mai stii?
ANICA: Cui s le spun? V-ati risipit cu totii. Frate-tu, Teodor, nu ne mai cunoaste de cnd ati
fcut revolutia. Tu si Dumitru ati fost goniti ca niste leprosi printre strini. V-ati mncat tineretea
cu idei, Ioane.
BRTIANU: Anico, ti-am spus c ridic casa asta, nu-ti ajunge?
ANICA: Din ce bani? Oamenii vor munci fiindc te cunosc. Te stiu de mic si c esti fiul marelui
clucer Dinc din Brtieni. Dar tu trebuie s-ti tii rangul. Din ce bani?
BRTIANU: Vindem vinul cel vechi.
ANICA (indignat): Asa ceva nu se poate. Asta e averea noastr cea mai de pret. Totul s-a risipit
dup voi, pe toate le-ati cheltuit ca s tipriti gazete si manifeste, ca s pltiti agenti si agitatori.
Vinul, nu se poate. E o blasfemie.
32 Alex Minai Stoenescu
BRTIANU: La cte blasfemii a rostit gura mea n toti acesti ani si cu care am rsturnat guverne,
pot s o rostesc si pe asta: vindem vinul. Facem altul si pn punem tara pe picioare se nvecheste
din nou.
ANICA: Ioane, tu ai apucat pe drumul drepttii. Te-am nteles. Dar nu poti pune toat familia
asta la jug pentru o idee. Tu vrei s faci domni din nefericitii stia? (fi arat pe fereastr
muncitorii de pe schele.) Cine ti d acest drept, s stergi din cartea trii o familie ca a noastr
pentru un crez pe care tara nu-1 cunoaste? Poporul sta habar n-are c plteste tribut la sultan.
Nici nu mai stie cine l ocup si-1 stpneste: turci, rusi, austrieci, francezi. Se rsuceste taic-tu
n mormnt c ai ajuns la 35 de ani fr copii.
BRTIANU: O s-i fac. Dac vrei, o s-i fac cu o fat de-asta de aici. (O prinde din fug pe
Ileana, o mbrtiseaz brutal si o srut pe gur.) Nu se mai rsuceste tata? (D drumul fetei, care
fuge pJngnd.)
ANICA: Deci, nu te-ai potolit?
BRTIANU: Mam, ce-mi plac. Acum vremurile sunt altele. Romnii trebuie aprati altfel.
ANICA (insistent): Deci, nu te-ai potolit.
BRTIANU: Binenteles c nu.
ANICA (izbucnind In ris, ca o desctusare, apoi mbrtisn-du-1 si, n sfrsit, vorbindu-i blnd n
timp ce-si trece degetele prin prul lui): Ct te-am asteptat. Doamne, ct v-am asteptat! si pe tine
si pe Dumitru. M trezeam uneori n crucea noptii cu gndul c te-a lovit un glont, undeva, pe
vreo baricad, pe vreo strad din Paris pndit de politie, c ti-ai dat rsuflarea n vreo puscrie,
c pe Dumitru 1-au spintecat uhlanii cu baionetele n cine stie ce colt al Europei. si-mi ziceam:
Doamne, ne-ai dat smnt bun, ne-ai dat smnt sntoas. Dac n-ar fi nebunia asta din
brbatii Brtienilor, am muri toti n patul nostru ca niste sfinti.
BRTIANU (comic): Parc-1 vd pe Dumitru ntr-o fresc pe cal si cu dou pistoale n mn.
ANICA (n continuare): Doamne, tu ne-ai ales s fim desclectori de tar. si-mi mai ziceam c
Dumnezeu cel Bun v apr, v ocroteste de gloante, fiindc vrea ca tara asta a lui s se nasc si
ea odat.
BRTIANU: Multumesc, dad, c n-ai uitat. Asa te tin minte, (ntr-un ton vesel:) Te mbrcai la
Sfntul Crciun n mas-calton si veneai cu colindul. H, h, ce voce groas aveai!
ANICA (respingndu-1jucat): Te aud fetele astea si mai cred cine stie ce. Ai cunoscut c dintre
frati tu ai fost alesul meu. (Dnd s plece, din drum spre cealalt camer:) Da' vinul nu-1 vinzi.
BRTIANU (re veni t la tablourile acelui perete, strigjnd s ffe auzit de dincolo): Cam multe
femei n familia noastr. S fi fost ele mai cochete si s se fi dedat la pozat mai des sau bunicii
nostri au fost mai ntngi? Cine e asta?
ANICA (revenit, fi arat): Asta e Safta, fiica comisului Vl-descu, sotia lui lene Brtianu. Asta
e alt Saft, fiica clucerului lordache Balot, bunica noastr dinspre tat. Aici e mama Anastasia.
Cnd a fcut portretul era cu Teodor n pntece. O lovea si o durea. Aici sunt mtusile: Tifa, Ufa
si Sultana. Sultana st la Puntea Oii din Arges, pe mosia noastr cea mai veche. N-o s moar
niciodat. Aici e maica Maximila.
BRTIANU: La ce mnstire este?
ANICA: Pe Ostrov, la Climnesti. Am vrut s o vd odat, dar m-am oprit la mal, c era Oltul
umflat. S te duci tu s o vezi. O mai tri?
BRTIANU (luminat de o idee): S le lasi aici. M inspir.
n curte se strneste o oarecare agitatie. O trsur bogat a oprit si slugile s-au repezit s tin caii.
ANICA (privindpe fereastr): A venit frate-tu Teodor. BRTIANU: Ah, deci el era! (Iese s-si
ntmpine fratele mai mare.) Carada!
Carada face semn din cap c a nteles; recunoaste trsura de pe deal.
34 *
Desi poart haine nemtesti", Teodor Brtianu (44 de ani) are alura unui mare boier, de mod
veche. Se simte n tinuta sa teapn si fostul militar, dar mai ales aerul superior, nu lipsit de
dispret pentru cei din jur. De altfel, tiganii cad imediat n genunchi. La fel si cei ce muncesc la
conacul nou. tiganii i-au srutat minile si apoi poalele hainei. Pseste cu scrb prin ograda plin
de ginat, moloz si bolovani. Ion ntinde bratele fr entuziasm, dar totusi cu sinceritate, si-1
mbrtiseaz/Teodor ridic doar un brat, cel n care tine bastonul cu mciulie de argint.
Rspunsul lui e rece. Priveste sever ctre schelele casei si face un semn oamenilor s continue.
TEODOR: Repari casa. Puteai s m anunti si pe mine c ai venit, nu s aflu de la strini. (Trece
pe ling Ion, l ocoleste ca un inspector pretentios; tiganii nu-si misc fruntea din pamnt.) Unde
putem sta de vorb?
Ion C. Brtianu nu stie pe moment dac s-1 invite n casa Anici su s-i cear s spun pe loc,
acolo, ce are de spus. Anica nu s-a artat.
ION: Pe deal.
Ion Brtianu si arunc sortul. Se duc.
TEODOR: M interesa s stiu ce faci cu mosia, dar vd c nu stai degeaba.
ION: Te surprinde?
TEODOR: nteleg c ti s-a permis s vii n tar ca s lichidezi. C te ntorci la Paris s te tratezi.
Sunt interesat s cumpr.
ION: Nu vnd.
TEODOR: n sfrsit, nu doresc s te indispun. Am auzit c esti foarte grav bolnav.
ION: Am fost arestat acum trei ani de politia francez. M-au tinut un timp la Sainte Pelagie.
Acolo am luat boala. M-a salvat
DINASTIA BRTIANU # 35
doctorul Blanche, mutndu-m la Passy, n clinica lui. Repun mosia pe picioare, s-i pot plti
datoria.
TEODOR: si acum cum ti e?
ION: Sper s rezist pn termin si s nu v las cu datorii pe cap.
TEODOR (oprit o clip din mers): Oricum, mi pare ru. Asta cred ns c trebuie s grbeasc
regularea treburilor noastre de familie. Cumpr Florica asa cum e acum si din bani o s-ti poti
plti datoriile.
ION: Tudorache, tu nu poti s cumperi mosia asta. Faptul c ai rmas n tar pe lng domn...
Sau, cum le spune: domni, caimacami, mputerniciti, consilieri imperiali, guvernatori?... Le stii
baremi numele la toti, anii ntre care au stpnit tara, de cte ori au revenit pe tron, de cte ori s-au
mazilit? Sau, nici n-apu-cai bine s pleci din Pitesti sub Bibescu, c ajungeai la Bucuresti sub
stirbey?
TEODOR: Tu si Dumitru ati fost niste dezertori. Tata ne-a lsat un nume si o pozitie. Le-ati
prsit pentru o aventur. Dac ati fi fugit cu cte o femeie de lupanar n lume, n-ar fi fost att de
grav. tara este aici, rmne aici, asa cum e, si trebuie gospodrit.
ION: Am vzut cum ai lsat Florica n paragin. Probabil, ca s o cumperi mai ieftin de la mine.
Iar dac eu crap, de la Dumitru, pe care-1 doare n cur de domnitorii ti. Implicit, si de hrtiile cu
care ti-au recunoscut tie, niste strini, pmnturile noastre strmosesti. Cum poti s tii n cas un
act prin care niste venetici confirm c ce este al nostru ne apartine?
TEODOR: S stii c nu m impresionezi, derbedeule. Chiar dac anii s-au adunat peste cocoasa
ta de revolutionar, tu rmi tot un rzvrtit parizian pltit de acas. Poate vrei s afli ct ne cost
exilul sta al vostru, ct a trebuit s m umilesc pentru a nu fi deposedati de toat averea.
ION (distrat; deja au intrat n pdure si ochii lui s-au luminat de culorile frunzelor): Nu vnd
Florica. Apoi, dac-mi aduc bine aminte, tata mi-a lsat mie mosia Tigveni. Iar eu, fiind prea
ocupat cu revolutiile, m-am nvoit s o primesti n indiviziune. Mai
36 *
tii minte? C ai copii, c ai familie, om asezat, de, boier serios. Nu? Parc asa scrie n acte. Tu
triesti acum pe mosia mea.
TEODOR: la-ti gndul! Ai abandonat tot, ai prsit tot. Tu nu mai ai aici nici un drept.
ION: ti propun s ne judecm. Dar repede, pn nu dau ortul popii.
TEODOR: Vei pierde imediat.
ION (pe un ton glumet, dar tios): Dar vezi c nu stiu cum dracu' s-a fcut c toti avocatii din
tara Romneasc sunt nationalisti, sunt unionisti. Nu stiu ce i-a apucat, dar sunt toti cam liberali.
Te spulber.
TEODOR (izbind bastonul de pmnt, vdit enervat; devine ceva mai conciliant): ti-am scris la
Paris. Te-am rugat s fii mai moderat cu exaltrile. Destul ati luptat. Acum este vremea s v mai
vedeti si de voi, c omul fr avere trieste necjit n lume. si vine btrnetea. ti-am scris - da?
te-am rugat.
ION: Nu vnd Florica, n-o va vinde nici Dumitru, iar Tig-venii o s-ti rmn cft vrem noi. si stii
de ce? Fiindc ai scuipat pmntul sta atunci cnd nu s-a fcut recolta si nu ti-au venit banii n
buzunare. Credeai c nu aflu?
TEODOR: Te-ai schimbat. Mai ru, te-ai mai nrit. Arunci tara n haos, te aduni cu scursura
foburgurilor, cu pleava care viseaz domnia anarhiei pe pmnt si vii s-mi dai lectii de
patriotism. Ce e aia patriotism? O slujb greceasc? O functie pltit bine de la Petersburg?
ION: Sa stii c nu m lovesc cutitele tale. (Dau amndoi s se miste din loc, dar Ion se opreste si
i arat bastonul:) Ce faci, nu-1 ridici? Sau astepti s treac o slug pe aici s ti-1 aduc?
Teodor si ridic bastonul si i sterge mciulia cu mnusa.
ION (revenind): Nu m lovesc cutitele tale, asadar, n schimb, eu stiu c te pot lovi nct s doar
ca s nu poti dormi noaptea. Am hotrt s vnd vinul cel vechi.
TEODOR (disperat): Ioane, s nu faci asta! Este... este... o crim!
ION (cinic): Am nevoie de bani.
Teodor si modific brusc dispozitia. Cnd a auzit de bani, chipul su s-a schimbat. Fratele mai
mare redevine teapn, aproape nepstor.
TEODOR: Te pot mprumuta, dar cu dobnd. Sunt banii mei si nu dau la nimeni fr interes.
Este un principiu, mi lasi Tigvenii si-ti dau banii s faci Florica.
ION: M nvoiesc. Dar s stii c o s-ti cer cam multi.
TEODOR: Om vedea.
Se ntorc si coboar ctiva pasi, dar Teodor se opreste n dreptul primilor copaci ai pdurii.
TEODOR (suspicios): Sau poate tu te-ai ntors s sapi aici, s cauti comorile ngropate de tata?
Ion C. Brtianu izbucneste ntr-un rs reverberat n ecoul pdurii.
Bucuresti. Resedinta lui Barbu Catargiu
Salonul este animat de membri ai grupului conservator. Boierii I. Filipescu (55 de ani) si col. L
Florescu (37 de ani) sunt ntretinuti cu buturi de la bar de gazd, Barbu Catargiu (49 de ani), si
de beizadea Mitic, adic Dimitrie Ghica (40 de ani). Scarlat Brcnescu, un boier n vrst, nc
purttor de haine turcesti, si las caftanul valetului, deschide usile si intr n mijlocul unei
discutii politice. Este ntmpinat cordial, chiar cu o not de jovialitate.
FILIPESCU: Nene Brcnescule, ai venit la moment. Turcii vor s treac peste tractatul de la
Paris si s-1 numeasc pe Alexandru Ghica domnitor la Bucuresti.
38
BRCNESCU (ramolit): Pi sta n-a murit?

FLORESCU: Nu drag, l confunzi cu Moruzi. sta a mai fost domn acu' vreo 15 ani.
BRCNESCU: Eu nu mai nteleg nimic. (Se trnteste ntr-un fotoliu.)
CATARGIU (revenind la subiect): Va trebui s manevrm abil ntre aceste dou decizii.
Occidentul va protesta. Turcii se vor prevala de conventie. Ei se vor certa din nou, n timp ce noi
va trebui s facem fat aici unui domnitor incert.
FILIPESCU: Liberalii, Barbule, vor face iarsi trboi. Urzitorii stia atta asteapt, s
prbuseasc tara ntr-o prpastie ta care se afl doar dezastrul.
CATARGIU Viitorul lor: dezordinea si mizeria.
D. GHICA: Eu cred c ne putem ntelege cu ei. S nu-i mai confundm cu descreieratii de
Brlieni si Golesti, care vor s curg snge ct mai mult.
CATARGIU: Beizadea Mitic, eu ti-am atras atentia n '48 c miscrile de acest gen nu pot s
provoace dect interventie strin. Vremurile mi-au dat dreptate. Tu nc nu ntelegi c prezenta
ta n strad a fost o sminteal de tinerete, nu un act de bravur.
D. GHICA: Domnilor, a venit o lume nou peste noi. Ne va mtura ca pe niste corbii nelegate,
dac nu ntelegem resorturile acestei furtuni. Vou chiar v place sub turci?
FILIPESCU: Protipendada are obligatia s pstreze monopolul asupra statului... Nu fii att de
aspru, Barbule... Va fi nevoie s-1 facem pe noul domn s nteleag rostul nostru. Se sprijin pe
noi, nu va avea necazuri de nici un fel.
CATARGIU: Nu numai att, coane Filipescule. Trebuie s lum friele statului. Orice decizie s-ar
lua n cancelariile europene, s fie judecat de noi. Noi s tinem puterea ta mta: Agia, Divanul,
trupele. Miscarea nationalist ar putea produce iar dezmt, i strivim. Marile Puteri vor constata
de data asta c exist o fort intern responsabil, care poate s tin ordinea. Astfel evitm o alt
interventie strin si cstigm timp pentru un plan de emancipare a acestui popor urgisit.
FLORESCU: Bine gndit. n armat stabilim un model perfect. Nu se mai iase din cazrmi dup
politica la care ader comandantul. S fie n stare s trag n zurbagii la nevoie.
CATARGIU (insinuant, ctre D. Ghica): n afar c sunt demenfi, liberalii ti, se blcesc ca
porcii n mocirla mahalalelor si adun toate gunoaiele societtii. Tu, Florescule, ar trebui s fii
mai energic.
D. GHICA (nfruntndu-l): Eu cred, domnule Catargiu, c sunteti nu numai arogant si nepoliticos
fat de oameni care si-au pus viata n joc, dar si cam absolutist.
CATARGIU: Du-te la ei. S te nvete ei puterea. Puterea strzii.
D. GHICA: Nu vreau ca romnii s omoare romni. Att!
CATARGIU: Impertinent!
D. GHICA: Trufie!
Proteste ale celor doi - Filipescu si Florescu. Se posteaz ntre ei, dar disputa este urmrit mai
departe cu atentie, n fotoliul su, Scarlat Brcnescu se arat foarte preocupat de o scrisoare; o
desface, o citeste, rsuceste plicul pe toate prtile. Mimica lui este a unui om complet derutat.
CATARGIU (rutcios, dup ce a sorbit din pahar): Golani, vagabonzi, salvaragii - asta au fost,
asta sunt si acum prin canalele Parisului. Umbl ca sobolanii s te muste de picior. Liberalii sunt
n contradictie cu civilizatia.
D. GHICA: Nu le iau aprarea. Dar un regim despotic nu-i va potoli, n timpul sta, oameni care
cred ntr-un ideal de propsire sunt fcuti derbedei, amestecati cu revolutionarii rosii, njurati
fr temei. E prea mult.
CATARGIU: S-si fac partid si s combat n Divan, nu s umble cu steaguri pe strad si s
incite la nesupunere.
FLORESCU: Mie mi-e prea clar, Barbule. Armata s aib menirea s ia armele, la nevoie,
mpotriva aducerii gloatelor la Bucuresti. Fiindc liberalii asta vor face. N-au alt baz. Asta au
40 *
fcut acum opt ani, asta fac si asta vor face cu ocazia Divanului cel nou.
BRCNESCU: Eu nu mai nteleg nimic. Pe crucea mea de pricep ceva!
CATARGIU (insinuant): Rul este aici, printre noi. Boieri care tolereaz libertatea unor
criminali. O mn de criminali, asta sunt, o fntn de aberatii socialiste inepuizabile, un
receptacul al tuturor extravagantelor, al tuturor nebuniilor si, n acelasi timp, al tuturor
ndrznelilor nepermise care au germinat n creierul unor nebuni.
FILIPESCU (lui Florescu): E prea dur Catargul.
CATARGIU: Sunt prea dur? Ei vor republic aici, la portile Orientului, Filipescule. sta e
program de om sntos? Cu cti morti trebuie s pltim o astfel de aventur? Sunt nebuni.
D. GHICA: Nebuni, dar cu Franta de partea lor. Consulii francezi sunt oamenii lor. Au
corespondente si pregtesc un asalt unionist.
FILIPESCU: Te contrazic, beizadea Mitic. E doar o aparenta. Nici ei nu s-ar pune la mas cu
niste scelerati.
CATARGIU: tinuti sub observatie strict, domnilor! Cum misc ceva acum, la alegerile astea, s
nu mai fie jumtti de msur. Asta va arta tria noastr n fata Marilor Puteri. si asta va
legitima puterea si vointa noastr de a mbuntti conditiile poporului, alturi de credinta n
Dumnezeu.
FLORESCU: Barbule, ti dau dreptate. Dar extremistii sunt n exil. N-au obtinut nimic prin
tractatul de la Paris. Au profitat doar de Rzbelul Crimeii c s agite masonii prin cancelarii.
Poate c Mitic are un dram de dreptate, s-i atragem pe moderati, nc stau pe la mosii. Cu
Blceanu m-am vzut luna trecut la mosie, la Balta Alb. Se preocup de strnsul cmpului.
Vinde n Turcia. Mai bine s-i controlm nainte s se adune iar la Bucuresti.
CATARGIU: Nu exist moderati n tara Romneasc. Aici nu exist dect care pe care. si eu
vreau s fiu deasupra.
FILIPESCU: Nimeni nu te contest, Barbule.
CATARGIU: Ba, da (arat spre Chica), El! tara are nevoie de brbati responsabili, nu de
negociatori.
D. GHICA: Aici nu e vorba de negocierea ntre partide, domnule Catargiu. Dac negociez ceva
este numrul de morti. Omorti de turci, numrul romnilor nu conteaz. I-a omort strinul,
dusmanul, a fost o lupt pierdut, cum am mai dat. Dar ucisi tot de romni, va fi un blestem
pentru totdeauna.
CATARGIU: Nu voi ezita. Aici e vorba de trdtori, de indivizi care caut rul trii. Ei sunt cei
care se legitimeaz prin snge, nu eu.
FLORESCU: S-i izolm cumva. Europa va vedea zelul nostru.
CATARGIU: Eu am un crez care se sprijin pe ntelegerea politicii. Semnalul pe care l d acum
Turcia, cu acest domnitor nou, arat c nu recunoaste tratatul. Asta nseamn rzboi. Adic un
nou rzboi aici, pe pmntul nostru. Au intrat rusii, s-au retras. Au intrat austriecii, se retrag. Vor
intra din nou turcii, n fata acestei fatalitti, noi trebuie s ne asociem pentru o putere
romneasc, responsabil. Domnii se pot schimba. Apoi discutm serios unirea Principatelor sau
desprtirea lor definitiv.
FILIPESCU: Da, ai dreptate, dar cum?
CATARGIU: Va trebui s-1 mpiedicm pe noul domn s-si aduc oamenii si. M-am sturat de
greci. Nu vom accepta slujbele propuse de el. Noi i propunem o list complet si va fi obligat s
o accepte. Pe urm, din functiile detinute vom aseza oamenii nostri mai mrunti n toate treburile
statului.
BRCNESCU: Eu zu c nu mai nteleg nimic.
Abia acum i se d atentie. Atmosfera se destinde subit.
FLORESCU: Ce e, nene Scarlat?
BRCNESCU: Mi-a sosit o depes si nu nteleg nimic. Mi-a adus-o feciorul. O iau, o desfac si
nuntru gsesc o foaie
42 *
alb pe care scrie doar att: Am venit. Semnat: B. Mai verific o dat adresa... A mea!
FLORESCU: Aoleo, nene Scarlat, ai nceput s-ti uiti amantele. Femeia s-a ntors de la bi si-ti
d mesaj c te cheam, si tu... Te-ai ramolit de tot.
BRCNESCU: M tot frmnt de azi-dimineat. Care B, c n-am pe nimeni Bl (ntinde
scrisoarea celorlalti. Acestia o trec de la unul la altul.) Am socotit c poate a fcut vreunul din
voi o pcleal.
FILIPESCU: Slov de femeie.
CATARGIU (distrat): As! Cine stie ce nepot a sosit n tar si nu-1 mai stie el.
BRCNESCU: Iar pe tiitoarea mea o cheam Zoica!
FILIPESCU: Nene, Zoica e oale si ulcele de mult. Acum zece ani se urca pe pereti la Mrcufa cu
rnile-n gt. Ai mbtrinit ru de tot.
BRCNESCU: Cine, eu? Uite-asa mi se face, ca un sarpe.
CATARGIU: Coane Scarlat, exist trei faze ale mbtrnirii. Prima: ncepi s uifi. A doua: uiti
s-ti mai legi prohabul dup ce te usurezi. Iar a treia: uiti s te mai dezlegi. Mata esti acum la
prima faz.
Hohot de ris. Pe atmosfera asta, Dimitrie Ghica ia scrisoarea si se trage ntr-o parte. O citeste cu
atentie, caut stampila postei si din mutenia lui grav se naste o ncruntare ngrijorata. El singur
ntelege c tocmai au primit un mesaj de la cel mai cumplit adversar: Ion. C. Brtianu.
Trecerea la secventa urmtoare se face pe chipul lui Brtianu, aflat n (rsur, noaptea.
Conacul de la Golesti, noaptea
In salonul mic de la etaj fotoliile sunt asezate n cerc, pregtite pentru o ntlnire de tain. Msute
cu cesti de cafea si pahare de cristal, precum si cu butelci de coniac sau vin au fost puse
ntre fotolii. Zinca Golescu (64 de ani) motie ntre pernele unui fotei crapaud. Luxita Florescu
(30 de ani) si Elena Ghica (27 de ani) stau si discut n soapt la lumina mai multor lmpi cu gaz.
Ana Racovif (22 de ani), fiica Zinci, intr cu o tav mare de argint pe care abureste un nou rnd
de cafele. Asaz cestile si le stringe pe cele terminate.
Conacul Golestilor a scptat. Banii cheltuiti de fratii Golesti n revolutii si n exil au restrns
puterile marelui centru nationalist care este aceast mosie. Zinca a fost nevoit s concedieze
arnutii care pzeau cu numai ctiva ani n urm meterezele de la intrare si zidurile curtii; a mai
mputinat si slugile. Apoi, nu si-a mai putut permite lucruri noi, astfel c interioarele pstreaz
aranjamentul si obiectele secolului trecut.
Din curte se aude zgomotul rotilor unei trsuri pe pietrisul aleii. Elena Ghica sare la fereastr.
ELENA: A dat Domnul s soseasc. (Ctre Luxita:) Du-te, Luxito!
Trsura condus de Eugeniu Carada a tras la peron. Ion C. Brtianu coboar n grab si apoi urc
scrile centrale. I se deschide imediat.
LUXItA: Ce-ai ntrziat atta? Ne-ai tinut mbrcate toat noaptea.
BRTIANU: Pai de ce nu v-ati dezbrcat?! Mi-era mai usor.
LUXItA (mbrtisndu-1 cu dragoste): Umbl moartea dup tine si tu te fii de zgoande. la-n s te
vd!
l priveste cteva momente, pentru a savura bucuria regsirii, apoi l ia de mn si-1 conduce prin
holuri ctre camera de tain. Cum intr, Brtianu srut mna btrnei cu respect. Zinca l
cuprinde cu bratele si-1 srut pe frunte. Dar i d si o palm usoar peste frunte.
ZINCA: Ptiu, am pus gura pe cuptorul care coace revolutii!
II
44
BRTIANU: Iar eu am srutat cazmaua care sap la rdcina tronului.
ZINCA: E zdravn, fetelor!
Srutul Elenei Ghica este pasional, rspuns al unei mari iubiri din trecut.
ZINCA: l suge tot pe dinuntru.
LUXItA: Hai, f, c n noaptea asta avem alte treburi, (fi
desparte.)
mbrtisarea Anei Racovit este cast. Se asaz toti.
ZINCA: Eleno, d-i cafeaua mea, c m-am ndopat. Mai devreme mi-a flfil inima ca drapelul de
la asediul Vienei.
LUXItA: Bonifaciu a stat treaz pn acu dou ceasuri. S-a zgit pe fereastr ca o copil.
ELENA: I-a spus Luxita povesti, cum c esti cavalerul drepttii pe cal alb. Uite, acum vine si
mntuie poporul.
BRTIANU: Am spioni la rnosie. Tocmai am ajuns s lucrez ncperea bibliotecii. Vreau s dea
printr-o us secret n tunelul vechi spre pdure.
ZINCA: si la noi ar putea veni iscoade. S-i poruncesc vechilului s fac instructie cu slugile. Eri
se perinda unul pe la poart. C vinde prune. Cui, b, nou?
ANA: Ne-a trimis doctorul Davila vorb c au pus politia pe urmele tale. A venit un asistent al
lui.
LUXItA: Unul timid, rusinos, cu ochelari de srm pe nas. I-a bgat Elena ttele n fat si-a uitat
mesagiul.
ELENA: Dimitrie Sergiu. Dar stii, a venit agitat, plin de praf... Domnit, zice, m-a tremis... dar
s m prezint... m cheam, ... Era terminat de tot.
LUXItA: Numai o dat s-a uitat si i s-au scurs ochii. Elena nu iart. Asta si la 60 de ani o s bage
brbati n groap.
ELENA: Era dup drum, drag. Omul nu se astepta s nimereasc ntre femei.
ZINCA (ctre Luxita): Fat, tu scoal acum biatul, c pe urm avem de vorbit. (Luxita. Florescu
se duce.) Copilul sta a lui Blcescu te divinizeaz.
ANA: A mai spus c esti pe moarte.
BRTIANU: Sunt complet vindecat. Dar am lsat asa vestea ca s pot obtine firmanul de
repatriere.
ANA (prinzlndu-1 de umeri si srutndu-1): Oh, Doamne!
BRTIANU: Teodor credea c am venit s lichidez mosia I-am spus c am oftic.
ELENA: A, dar joci prost dragule! Trebuie s tusesti si tu din cnd n cnd. Dar, stii, ntr-o parte,
cu fereal, nu ostentativ.
ZINCA: S vaz lumea c te jenezi, c te-a dobort boala...
ELENA: Sracul, e compromis, dar o duce cu demnitate...
ZINCA: tii mina la piept o clip, te ndrepti... Gata, a trecut criza. Dar mult nu mai e.
BRTIANU: Nu prea m pricep s m prefac. N-am timp de legende.
ELENA: Scoti batista, asa (i arat). O duci la gur cnd te feresti. Apoi o mpturesti repede s
nu se vaz sngele. E clar, e pe moarte Brtianu, s-a terminat, ntelegi?
BRTIANU: O stiam pe Luxita cu actoria. O s v urmez sfatul.
ZINCA: nvat, c n-om tri ct lumea. Mine-poimine rmne tara fr noi si se duce ntr-o rp.
Of, n-am vzut crut mai paradit ca tar ast. F ceva, Ioane, c ne stingem neamul.
Intr Luxita Florescu, aducnd cu grij pe dup umeri pe Boni-fciu, copilul ei si l lui Nicolae
Blcescu, copil nscut la Budapesta n 1848. Biatul e somnoros, cu ochii lipiti. Pseste n
piciorusele goale, n cmasa lung de noapte. E c un nger de zi cobort din odihna nocturn
pentru a repara o pozn fcuta la joac.
46 *
LUXItA (fmpingndu-1 n fata brbatului): Uite, Bonifaciu, el este Brtianu!
Copilul deschide ochii mari, ca n fata unei minuni. Se apropie cu pasi sovitori, total fascinat, n
timp ce brbatul l priveste adnc, cu ochii aproape scldati de lacrimi. Vede n silueta aceea
ngereasc chipul marelui lupttor mort n exil si pentru care, n aceeasi nftisare ce nu-si pierde
asprimea, se va rzbuna cum nimeni nu bnuieste nc. Brtianu l ridic pe genunchi si-1
mn-gie. O nou tristete nu poate fi ascuns. II srut.
BRTIANU: Tatl tu mi-a fost bun prieten. Vrei s-mi fii si tu?
Copilul abia dac a auzit. Ochii lui mari parc lumineaz trsturile brbatului. D din cap
ntr-un trziu. Luxita l ia si abia acum copilul izbucneste ntr-un plns infantil, n timp ce este dus
la culcare.
BRTIANU (schimbat): Mi-o vor plti. ELENA: Luxita vrea s-1 dea la scoal, Ia Bucuresti.
Dar n-are bani.
BRTIANU: O s strngem.
Zinca Golescu a plns. si sterge lacrimile cu totul altfel dect si nvtase prietenul mai devreme.
Dar si revine si-si reia atitudinea de femeie tare, mam a unei ntregi familii de revolutionari.
Luxita revine.
LUXItA: A adormit imediat.
Femeile se asaz, sorb din cafele. Asemeni si Brtianu. Elena Ghica i pune vin, si pune si ei.
Femeile se privesc, semn c pot ncepe.
DINASTIA BRATIANU 47
ZINCA: Acuma spune ce fac bietii mei Golesti?
ION: Mam Zinca, sunt bine toti. stefan 1-a urmrit pe deputatul englez Layard la
Constantinopol. Primisem informatia c va duce Sultanului pozitia oficial a Angliei n
chestiunea Principatelor. stefan a ncercat s afle ce contine. I-a scris lui Alexandru c exist un
mesaj asupra Principatelor n care se promite c Anglia va veghea s doteze tara cu institutii
liberale.
ELENA: Ar fi semn bun. A folosit cuvntul liberale sau e o vorb a ta?
BRATIANU: Nu. E a lui. ns seninul e ru. Nicolae a aflat de la Londra c guvernul britanic s-a
raliat ntru totul celui otoman: tri desprtite cu domni diferiti.
LUXItA: Tipic pentru perfidul Albion. S nu ne asteptm la un gest de la ei. stia ti zmbesc n
fat si te njunghie pe la spate.
BRATIANU: Dumitru a fcut mult propagand n jurnalele londoneze. Deja cazul Principatelor
e cunoscut, doar guvernul joac n continuare la fel.
ZINCA: si Alexandra?
BRATIANU: Alexandru se ocup de revenirea exilatilor n patrie. Trebuie s fie aici la
Adunrile ad-hoc. Turcii se vor opune din rsputeri, ns Franta preseaz. Au nteles c fr
revolutionarii ntorsi n tar rezultatul va fi nul. Alexandru i bate la cap cu Tratatul de la Paris,
scrie, cere audiente.
ANA: Ce facem? Toti brbatii nationalisti sunt n exil. Turcii tin trupe la Nicopol si la Isaccea.
Pot intra oricnd. Boierii vor face o adunare de form, numai cu ei.
ZINCA: S te feresti de Catargiu. i tine n mn pe toti.
LUXItA: S sculm trgovetii. N-are cine. De trani, nici att. si apoi, cine s-i conduc? E greu
cu brbatii n strintate. Prin corespondent nu merge. Uite, Ana rde!
ZINCA: Ne-ar trebui un grup de patrioti, ridicati de undeva, fr bani, fr interese, dar devotati.
Ei s tin n mn politica.
BRATIANU: Pentru asta am venit.
ELENA: si cine s fie oamenii stia?
BRATIANU: Voi.
48 * Alex Minai Stoenescu
Femeile se privesc surprinse. Elena chiar d repede pe gt paharul cu vin si se uit la Brtianu cu
un ochi viu. n mintea ei deja a dat scnteie aventura. Ana Racovit si Luxita Florescu se foiesc
pe loc de nerbdare.
ELENA (nc nesigur): La urma urmei, am putea convinge niste oameni...
BRTIANU: Nu. Rolul vostru nu este s agitati poporul. Mai important acum este stpnirea
informatiei, controlul asupra dusmanilor nostri. Nu trebuie s mergeti prin mahalale. Vreau s
stiu ce comploteaz boierii antiunionisti, pn reusesc Dumitru si Alexandru s aduc exilatii n
tar.
Dup cteva momente de ndoial si gndire femeile se anim.
LUXItA (ctre Elena): Saloanele, drag! E locul de brfe, de susoteli, de secrete. Nimic nu se
poate tine aici n tain.
ANA: i tragem de limb la serate, la plimbri cu trsura...
ELENA: La pat, na, c n-o s facem pe sfintele acum.
BRTIANU: Apoi sunt liberalii moderati care s-au tras pe la mosii. Vizitati-i, vedeti n ce ape se
scald. La cei de ncredere le spuneti c suntem pregtiti. S-si anunte oamenii.
ZINCA: Mine pun caii la trsur si bat mosiile. Sunt rud cu toti.
ANA: Poimine, mam. Mine te odihnesti, s ai capul limpede.
ZINCA: Mine! Eu sunt btrn, fat. Dup trei ceasuri de somn m scol ca un sergent, cu goarna
la gur.
BRTIANU: M intereseaz foarte mult boierii btrni. Tineretul antiunionist este mai dinamic,
planific, duce tratative cu Turcia, dar pentru bani se ntoarce la btrni. E locul unde putem afla
ce se finanteaz si pentru ce. Gsiti-mi cteva femei n stare s se culce cu ei, s se dedea la
curvie cu ei, s-i stoarc.
ELENA (cu nteles): Eh, s-ar gsi...
BRTIANU: De Catargiu s nu v apropiati. E inteligent si prea periculos.
DINASTIA BRTIANU 49
LUXItA: Actorii, s nu uitm actorii! n spectacole, s spun dou vorbe despre unire.
ELENA: E una, Frosa Sarandy, de 16 ani, n trupa lui Milo. Face ravagii.
BRTIANU: Foarte bine! Mesajul principal este: unirea, singura temelie statornic pentru
edificiul viitorului. Nici un nume, nici o aluzie. Poporul va ntelege si se va gndi el la ce trebuie
fcut.
ELENA (usor ametit deja de butura): Fifi atente aici! S-a ntors n tar Canina Despot. Mi-a
scris. E pe mosia ei din Giurgiu, i trage clopotele un francez din comisia de alegeri. (Anei:) Cum
l cheam, f, c ti-am dat s citesti?
ANA: Georges Serrurie.
BRTIANU: Am auzit de el.
ELENA: S i-o dea si s ne spun tot ce e n urne.
ZINCA: Eleno, mai las paharul la, c te faci cui aicea.
ELENA: De ce, coan Zinco, c doar am gustat?
ZINCA: E vinul lui. sta te ia numai uitndu-te la el.
BRTIANU (dup ce aprins mna Elenei, mpcnd-dy. Am nevoie de mintile voastre limpezi.
Voi trebuie s nvtati bine politica noastr. Numai asa puteti ntelege ce spune dusmanul si unde
e pontul care ne intereseaz. Apoi acelasi lucru trebuie s-1 cunoasc si oamenii nostri. Eu am
ctiva de ncredere la mosie si mai stiu ctiva n Bucuresti.
ZINCA: si eu am la Pitesti. Sunt patru crciumari care stiu tot ce se ntmpl n oras.
BRTIANU: Toate stirile s ajung la Carada. Dar nu direct, la Florica, ci aici, la Golesti, de
unde vine el s le ia.
ZINCA: Vorbesc cu vechilul.
BRTIANU: Asa! Acum vreau ca voi s ntelegeti ce urmeaz s facem. (Scoate din buzunarul
interior al hainei dou coli de hrtie mpturite cu grij. Le desface si le vorbeste femeilor
arundnd un ochi pe foi.) Noi am fcut la Paris o greseal. Ne-am repezit s cerem independenta.
Lucrul a prut exagerat si ne-am ales cu opozitie, cu dri napoi, cu sovieli. Comitetul
revolutionar a decis n sfrsit s adoptm alt tactic. Loja a
50 *
acceptat. Vreau s stiti bine c scopul nostru nu este doar unirea, ci si independenta trii, n al
treilea pas vom rscula romnii din Transilvania si Banat.
ANA (fcndu-si cruce): Doamne ajut!
ZINCA: Bietii mei ce-au spus?
BRTIANU: Au votat toti pentru. Heliade nu s-a nvoit, zicnd c e o nebunie, iar Alecsandri s-a
speriat. Slabi fiind, trebuie s ne facem viermi", asa ne-a spus.
ZINCA: Ovreiul sta a fost tot timpul un cccios. Neam de slugi.
BRTIANU: Numai c Rosetti i-a rspuns: Da, ai dreptate, domnule, noi nu suntem dect
viermii Romniei, ns ne vom face fluturi ntr-o zi". A nchis gura moldoveanului. Asadar, unire
si apoi independenta.
ELENA: Nu ne-ai spus ce face Costache Rosetti?
BRTIANU: Las-1 acum, i-a murit un copil.
LUXItA: Dumnezeu s-1 ierte!
BRTIANU (inspirindu-se din foi): Tratatul de la Paris nu a acceptat unirea. Dar a lsat acele
portite prin care se poate face unirea. De exemplu, dusmanii nostri si aliatii Portii vor cita din
tratat: Principatele si vor pstra privilegiile si imunittile sub suzeranitatea Portii". Dar voi
amintiti c suzeranitatea Portii se reduce la tribut, cci privilegiile si imunittile le avem din
actele capitulatiilor.
LUXItA: Adic, dac nteleg bine, turcii ar vrea s dea noi ordine ca si cum ar fi putere suveran,
iar noi le artm c actele vechi exist si nimic nu le mpiedic.
BRTIANU: Exact!
ELENA: Luxita asta are cap de general. S-o puneti n fata trupei. O s dea buzna soldatii la atac
ca la Clugreni.
LUXItA: Am citit n hrtiile lui Nicu Blcescu. Eu stiu ce spun.
ELENA (ametit): si eu am citit n hrtiile ambasadorului Rusiei. Scrie nclinat.
BRTIANU: Apoi Franta a introdus un text care ne ajut enorm. Ascultati aici: Nici una din
Puterile garante nu va putea exercita asupra lor protectia exclusiv".
ZINCA: Adic am rmas fr stpn. (si plesneste pulpa.) Asta e bun!
ANA: n jurnale scria si ca Divanul ad-hoc se va face dup dorinta popular.
BRTIANU: tranul nu stie nimic, sta e adevrul. Deasupra lui este boierul care porunceste. A
iesit o dat s-si cear drepturile cu Tudor Vladimirescu si a fost nfrnt. A iesit a doua oar la
1848 si nu s-a ales cu nimic. E clar c boierii pot manevra votul.
ELENA: De aceea e nevoie de noi. Am priceput.
BRTIANU: Tactica noastr s-a schimbat, cum v-am zis. Nimic despre independent, s nu
suprm guvernele protectoare. Nimic despre Transilvania, s nu ntrtm puterile dusmane.
Unirea si numai unirea este telul. Ne concentrm pe acest prim pas.
ZINCA (se scoal si i face semn Elenei): Hai, toarn din vinul acela.
Elena Ghica d pahare tuturor si toarn un vin rosu din celebrele vii ale familiei Brtianu.
Ciocnesc solemn.
ZINCA: Copiii mei, viitorul e trist doar pentru cei care-1 privesc de aproape. S fim tari si s
sperm peste ani, ca si cum am avea privirea aruncat nainte, n Romnia liber.
Mosia Plodea, noaptea trziu
Din curte se vede silueta casei n constructie. La lumina ctorva felinare, trei zidari lucreaz la
usa secret a bibliotecii. De jos, se strecoar mai aproape spionul Agiei. Atent si precaut
urmreste miscrile zidarilor. Simte ns n spatele lui un zgomot abia perceptibil. Se ntoarce
brusc si ochii lui se mresc de groaz. O mn ferm i astup gura. Cealalt i nfige cutitul n
52
inim. Spionul horcie si sngele tsneste printre degetele cutitarului. Este Rochit sau Buzatu, nu
se stie.
Zidarii n-au auzit nimic. (Scena poate fi intercalat n dialogul femeilor dinainte.)
Mosia Florica, spre zori
Abia ntors de Ia Golesti, Ion C. Brtianu nc nu intr n casa Anici. i d instructiuni lui
Eugeniu Carada.
BRTIANU: Te duci la fratii Cemtescu. Le spui c am venit si s fie pregtiti, l caufi pe
Grigore Popa, redactorul gazetei bisericesti, s anunte preotii. Ceaprazarii lui Nacu si cizmarii lui
Iliad s astepte un semn de la Dumitru. Pn atunci, nimic.
CARADA: Am nteles.
Omul de ncredere d bice cailor si trsura se urneste din loc. Privind pe urma ei, Brtianu
observ dincolo de poarta conacului dunga rosie a rsritului. Intr n cas cu bgare de seam.
Ajuns n camera sa aprinde o lamp si d s se dezbrace. Abia si-a dat haina jos si si-a desfcut
vesta. Ia cele dou foi de hrtie cu planurile pentru folosirea Tratatului de la Paris n scopul Unirii
si le d foc. Dar, dintr-o dat, simte c nu e singur, ntr-un colt al ntunericului, la o scurt
sclipire a flcrii iscate de hrtii, ntelege c n camer mai este o prezent. Se apropie si, la
lumina lmpii, o descoper pe Ileana, tnra tranc pe care o srutase n joac de cu ziu.
Frumoas, mbujorat toat de spaime, Ileana 1-a asteptat despletit si n cmasa de in a
fecioarelor de la tar. Brtianu o priveste fascinat, nentelegnd la nceput ce se ntmpl. Apoi,
chipul ei strbtut de pasiuni, abia ascunznd o lupt chinuitoare ce se dusese n sufletul fetei
toat ziua si toat noaptea, rosteste acum o chemare cunoscut. Brtianu las lampa pe mas, dar
tot nu are curajul s se apropie de acea fiint care i se druieste.
BRTIANU: Nu-ti fie team, n-o s mor. Sunt sntos.
DINASTIA BRTIANU 53
Fata las capul n piept, rusinat. Ea d acum o nou lupt. Ar fugi, dar dincolo de sacrificiul pe
care doreste s-1 fac pentru stpnul su, mai este ceva: e frumos, eroic, e brbat, si ridic fata
umbrit si numai ochii mari, splati de lacrimile iubirii, lucesc n acel ntuneric, si desface
sireturile cmsii de noapte si o Ias s cad Ia picioarele ei. Un trup splendid, mar-morean,
lumineaz acum ncperea.
ILEANA: Vreau copil.
Brbatul se apropie, i cuprinde mijlocul si o srut, mbrtisarea devine dintr-o dat o ncolcire
disperat. O ia si o duce la pat, o desmiard si trupurile lor se contopesc curnd. Un tipt sfsie
tcerea casei.
Anica, stnd cu ochii deschisi n noapte, priveste icoana sub care plpie firav o candel, si face
cruce. Vointa ei s-a mplinit.
EPISODUL l
Londra, 1857
Actiunea public a lui Dumitru Brtianu n Anglia a dat rezultate. Pe strzile metropolei,
vnztorii de ziare strig ultimele titluri de scandal: Foreign Office minte n Problema
Orientului!", Lord Palmerstone la strmtoare!" De la fereastra Cabinetului, secretarul
primului-ministru urmreste strada.
STEVENS (amuzat): Am un sentiment de confort, mylord. Au intrat bani n Imperiu.
LORD PALMERSTONE (de la biroul su): Mruntis pentru ziare.
STEVENS: Nu mi-as permite s v contrazic dac n-as vedea n aceste monede mrunte un
interes mult mai mare.
PALMERSTONE: Gurile Dunrii?
STEVENS (revenind): Grne, mylord. Principatele Romne au cele mai bune grne din Imperiul
otoman.
PALMERSTONE: Stevens, Imperiul Britanic a rezolvat de mult aceast problem. Am inventat
economia. Nu renteaz s urci grne pe Dunre, n Europa va fi rzboi cel putin o sut de ani de
acum ncolo.
STEVENS: Veti avea un oponent apropiat. M gndeam la sir Alee.
PALMERSTONE: Ce mai pune la cale?
STEVENS: Azi-dimineat la breakfast, secretarul lui a afirmat c sir Alee va vota pentru.
PALMERSTONE: Prostii! Btrnul nu a nteles niciodat politica noastr n Orient. El crede c
Principatele sunt n Indii. Pe banc se ia dup ce voteaz cel din dreapta lui.
STEVENS: Cineva a introdus n Parlament o stire insidioas, mylord. Principatele Unite si
autonome nseamn profit.
PALMERSTONE: nseamn btaie de cap.
STEVENS: Obligatia mea este s v previn, mylord. si unii ministri cred c e un caz de interes.
Puteti avea surprize n Parlament.
PALMERSTONE (se ridic): Am impresia c vrei cu tot dinadinsul s-mi spui.
STEVENS (usor ezitant): sir Alee a auzit c Principatele autonome vor obtine dreptul de
proprietate asupra recoltei. Acum nu pot vinde dect Turciei. Companiile noastre pot prelua acest
negot n schimbul unui mic efort... diplomatic.
PALMERSTONE: Nu ne putem permite s stricm relatiile cu Sultanul pentru o afacere cu
grne. Uneori am impresia c fantezia functionarilor o ia naintea politicii.
STEVENS: Iertafi-m, mylord. Pot s iau mapa?
PALMERSTONE: Te rog. si invit-1 pe romn.
Alfred Stevens ridic mapa de piele de pe biroul primului-mi-nistru, salut ceremonios si iese. n
antecamer asteapt Dumitru Brtianu, emisarul Comitetului National Romn. Stevens i ntinde
mna $i l priveste insistent n ochi.
STEVENS (i face semnul masonic): Domnule Brtianu, se pare c nava Bengal" a rmas n
port. i va fi greu s plece.
D. BRTIANU (aceeasi privire semnificativ): Va trebui s-i mai punem un rnd de pnze.
Cpitanul este hotrt s ias n larg cu orice pret.
56 *
STEVENS: Lord Palmerstone v asteapt. Succes!
si dau mna. Usierul Cabinetului deschide usile nalte si l anunta, stlcindu-i numele.
PALMERSTONE (ntmpinndu-I cu un zmbet binevoitor): Ce mai faceti, domnule Brtianu?
D. BRTIANU: Conspir, my lord. Conspir.
PALMERSTONE (surprins): Ah! Nu v alegeti cuvintele.
D. BRTIANU: Nu mai este timp, mylord.
PALMERSTONE: Sunteti chiar asa de disperati?
D. BRTIANU: Trim un secol periculos. Brbatii l conduc prin rzboaie.
Primul-ministru l invit pe romn s ia loc pe o canapea. El se asaz pe un fotoliu din fata
canapelei, n dreptul unei msute. Servitorii au intrat cu ceaiul. Ies n tcere.
PALMERSTONE: Nu sunteti un diplomat prea abil, domnule Brtianu. Adevratii brbatii de
stat se ocup cu mpiedicarea rzboaielor. Iar conspiratorii sfrsesc n hoteluri sordide sau n
ridicol.
D. BRTIANU: Mrturisesc c sunt un idealist. Cred c tara mea are un viitor. si pentru c multi
l privesc cu nencredere, eu am hotrt s-1 fac, acest viitor, dup imaginatia mea.
PALMERSTONE (ascultnd strigtele vinztorilor de ziare): Cam zgomotoas imaginatie. Visele
n care se strig se numesc cosmar, nu-i asa? Chiar credeti c Imperiul se va lsa impresionat de
campania pe care ati lansat-o n pres?
D. BRTIANU: sapte trmbite au drmat o cetate.
PALMERSTONE: Brbatii i-au spus lui losua: Nu osteni tot poporul, cci oamenii aceia sunt
putini la numr".
D. BRTIANU: Putini, dar hotrfi s dea peste cap Problema Orientului. My lord, am ajuns
prea departe cu aceast lupt pentru a mai da napoi. Cerem sprijinul Imperiului pentru Unirea
Principatelor. Ajutafi o natiune s-si gseasc linistea.
PALMERSTONE: Mi-e team c n-o veti gsi stmind scandaluri n pres. De altfel, am acceptat
aceast ntrevedere numai pentru a v atrage atentia c ati mers prea departe. Nota guvernului
francez aprut n Le Moniteur Universel prin care se cere unirea Principatelor Romne este o
provocare european. Imperiul Britanic nu poate accepta atitudini de fort contra Turciei.
D. BRTIANU: Dar noi nu dorim rzboi cu orice pret. Prezenta mea aici este legat de politica
general a Imperiului Britanic. Ceea ce v cer, mylord, este s fiti consecvent cu propria politic
a Excelentei Voastre. Nimic mai mult.
PALMERSTONE: Nu nteleg.
D. BRTIANU: Simplu. Imperiul Britanic s-a pronuntat deja favorabil unor alegeri libere n
Principate. Noi dorim s ne supunem pe deplin deciziilor Voastre luate prin Conventia de la
Paris. Dar alegeri libere, mylord, conform politicii generoase a Imperiului Britanic, nseamn o
confruntare democratic ntre dou tabere. Pro si contra.
PALMERSTONE: Unde vreti s ajungeti, domnule Br-tianu? La un vot britanic mpotriva
Turciei? Absurd!
D. BRTIANU: Vreau s ajung la marea politic britanic. Vreau ca alegerile din Principate s
fie libere.
PALMERSTONE: Dar am convenit acest lucru. Nu v nteleg insistenta. Alegerile din Principate
se vor desfsura liber.
D. BRTIANU: Dar voteaz numai cei contra, mylord. Toti patriotii romni sunt n exil. Toti cei
care ar vota pentru nu au permisiunea s participe la alegeri. Nu vi se pare la fel de absurd?
PALMERSTONE: Ati fcut prea mult agitatie n 1848. Nu exist Cancelarie care s nu se
team de tulburri n Principate dac rebelii - nici o ofens personal - revin n tar.
Dumneavoastr, domnule Brtianu, vreti s luati libertatea cu asalt. S o cucerifi, s o siluiti si
apoi s o dati poporului.
D. BRTIANU: Excelenta Voastr vorbeste din interiorul liberttii. Aveti impresia c patriotii
romni atac aceast libertate, n care triti n Marea Britanic, n Principate, aceast libertate nu
exist. Ea trebuie adus acolo de noi.
l
58 *
PALMERSTONE: Felul n care o faceti nu produce dect iritare.
D. BRTIANU: Excelent, primiti scuzele noastre pentru unele exageratiuni ale presei. Nu
putem controla entuziasmul. Dar suntem capabili s ne jucm sansele corect n alegeri. Nu v
cerem, Excelent, dect s sprijiniti revenirea exilatilor n patrie.
PALMERSTONE: M voi consulta cu ministrii mei asupra acestei chestiuni. E tot ce pot s v
promit. (Se ridic, obligndu-] si pe romn s o fac.)
D. BRTIANU: Pentru mine este suficient. Toti patriotii romni ns vor astepta cu ncredere
decizia Marii Britanii. (Insidios:) Sigur, ne va fi greu s oprim peste noapte toate ziarele din
Londra, Paris, Roma, Viena s mai publice articole n sprijinul Unirii. Dar un vot favorabil al
Marii Britanii nu va face dect s confirme asteptrile opiniei publice.
PALMERSTONE: Domnule Brtianu, abandonati conspiratiile si cluburile socialiste. Aveti timp
s nvtati diplomatia.
D. DRATANU. Nu aii Juresc dect s pot reprezenta Romnia n capitala Maiesttii Sale.
PALMERSTONE: V urez succes.
Se despart, dar, n momentul cnd Brtianu ajunge la us, Lord Palmerstone l opreste.
PALMERSTONE: A! Am primit patru sticle de vin si studiul promis despre daci. Mi-a fost
imposibil s-1 nfeleg. Poate autorul si mbuntteste engleza.
D. BRTIANU (usor jenat): Voi rescrie chiar eu textul.
PALMERSTONE: Vinul de Tokay a fost ns foarte bun.
Zgomot de usi trntite.
Mosia Florica
Oamenii Agiei nvlesc n conacul lui Brtianu. Toate ncperile sunt ns goale. Peretii proaspt
vruiti nu sunt acoperiti de
DINASTIA BRTIANU 59
mobile. Casa e ca o coaj de ou prsit de pui. Intact, dar nensufletit. Arnutii caut febril,
dnd toate usile de perete. Nimeni. Enervat la culme, sergentul coboar n curte, unde alti arnuti
alearg, scotocesc magaziile, grajdul, n spatele casei, un arnut l descoper pe tiganul Rochit.
St pe vine si si face nevoile.
ROCHIt (din aceeasi pozitie, vesel, i face cu mna): Sru' mna, conasule.
ARNUT: 'tu-ti pastele m-tii de tigan bort! (l ia de guler si-I trste asa spre curte.)
ROCHIt (comic, face pe prostul): Aoleo, mi se vede bu-leandra. Aoleo, mi-am uitat plria n
tufis. (Servil, din mers:) Conasule, ai un ginat pe umr. (Se agat de arnut, 11 mpiedic, cad
amndoi:) Aoleo, e gradele, nu e ginat. Sni' mna. (Dup ce se ridic, arnutul i d doi pumni
n cap; si culege sapca de pe jos.)
Este adus n mijlocul curtii, n fata sergentului. SERGENT: Unde e stpnul tu?
Dup o scurt pauz, tiganul l priveste n ochi, sovie, vrea s-i spun un secret si ntinde
buzele. Sergentul apleac urechea.
ROCHIt (serios): M-am scpat pe mine.
tiganul e btut slbatic cu cravasa. Icneste, geme, nu spune nimic. De sus, de pe deal, din pdure,
Ion C. Brtionu priveste mut toat scena. Alturi este Buzatu, narmat. Ura din ochii stpnului
nu are nevoie de cuvinte.
Zgomot de Parlament. Celebrul Yeah! britanic, cor gros, de brbati.
Parlamentul britanic
sedinta Parlamentului este agitat. La tribun este deputatul A. Otway.
60 *
OTWAY (vehement): Sunt ntrebat de ce am simpatie pentru soarta unor Principate din Turcia.
V rspund: pentru c acolo trieste o natiune, domnilor. Oameni cu aspiratii si nevoi sociale, ca
si noi. Dar romnii au o problem n plus. Unirea! (Vociferri de pe banca conservatorilor.) Da,
unirea, domnilor! Niciodat n politica sa, Imperiul nu a smuls copilul de la pieptul mamei sale.
Este inuman, este degradant. Noi trebuie s dm un exemplu asupra politicii noastre n lume.
Avem obligatia civilizatoare de a ocroti familia natiunilor. Iar romnii sunt o familie si sunt
nevoiti astzi s triasc n dou tri separate. Este o rusine pentru civilizatie. (Yeahl) Dar si mai
rusinos este c intelectuali romni de nalt conditie liberal, patrioti ai romnilor, sunt
mpiedicati s-si exercite libertatea de vot. (Proteste ale bncii liberale.) Vorbim de libertatea
popoarelor, de civilizatie si de democratie? Oamenii acestia sunt tinuti la granite, ca niste leprosi.
Problema Orientului nu se va rezolva niciodat cu niste alegeri la care voteaz un singur partid.
Chem pe distinsul prim-ministru al Maiesttii Sale s ne explice de ce Marea Britanie se opune
revenirii patriotilor romni n tara lor. (Aplauze, tropituri, fluieraturi.)
Lord Palmerstone se ridic si se apropie de mas.
PALMERSTONE (taking the floor): Domnilor, nu exist ndoial c guvernul Maiesttii Sale
este sensibil la opinia public, (ncercnd s acopere glgia Camerei:) Dar nu ziarele fac politica
acestui Imperiu. (Vociferri, proteste.) Realismul a fcut Imperiul nostru ntins si respectat. si nu
voi ceda pasiunii pentru a stirbi nici cu o zgrietur mretia politicii sale externe. (Se face liniste).
Da, natiunea romn are dreptul la existent. Dar un stat nou-nscut are nevoie de institutii, de
economie, de guvernare responsabil. Pentru asta am hotrt s semnm Conventia de la Paris.
Romnii trebuie doar s respecte aceast solutie nteleapt si s nu-si forteze norocul. (Voci
insistente de pe banca liberal: ,J3xilatii! Exilatii!") Guvernul Maiesttii Sale va lua n
considerare accesul patriotilor exilati n tara lor si dreptul de a par-
DINASTIA BRTIANU 61
ticipa n alegeri dac... (Vocea lui este acoperit de un Yeah! aproape general, urmat imediat de
aplauze, tropituri, strigte.)
Lord Palmerstone renunt s-si mai continue discursul. Ridic ncet privirea spre galerie, unde
ntlneste silueta nalt a lui Dumitru Brtianu si privirea de nvingtor a acestuia.
Din vacarmul acela, sunet de clopot al unei biserici romnesti.
Mnstirea Cldarusani, 1857
Soarele se las peste lacul Cldarusani. Locul are un fel de calm prin care sunetele naturii par
doar fragmente ale linistii. Clipocitul usor al apei, tritul discret al greierilor de pe maluri, un
mcit de rate slbatice care se retrag n crd spre cuiburi, plesnitura unui peste ntrziat, fosnetul
stufului se completeaz armonios pentru a descrie linistea. Un clopot mic bate dinspre clopotnita,
rar, enigmatic, ca un far sonor care tocmai conduce spre trm o lotc veche. Eugeniu Carada o
mpinge cu o prjin lung. Opreste la mal, coboar si se ndreapt pe potec spre mnstire.
Poart pe umeri o geant de pnz. Cteva maici usoare, fr chip, l conduc n sala de ospete.
CARADA (dup ce srut mina Mitropolitului): Sfintia Sa, slvite mitropolit, e foarte palid.
(Arunc o privire semnificativ ctre una dintre maicile care asaz stergare noi pe mas.) Este
postul sta prea lung?
MITROPOLITUL PILOTEI (dup ce i d binecuvntarea): Mare bandit ai rmas, m, Eugene.
(Ctre maic, aspru:) Adu ce-am poruncit si dispari. (Lui Carada:) Tu n-ai nici un Dumnezeu. Te
gndesti numai la carne. Azi o s-ti dau doar stevie.
CARADA: Tot verde ai rmas pe dinuntru, Pilotei. Te tii cu ierburi?
PILOTEI: As mnca ceva inim de dusman. Data viitoare s-mi aduci niste austrieci.
62 #
Se mbrtiseaz ca buni prieteni.
CARADA: Eu credeam c preotii ardeleni sunt rnai molcomi, asa, mai cu frica de Dumnezeu.
Dar vd c ti sfrie mintea la cele militare de parc ai fi neam de cmpie. Citi ani ai acum?
PILOTEI: saizeci si doi, dar de-adevrat merg pe patruzeci si sapte. M-au pus n cronici mai
btrn, ca s nu se sfiasc poporul.
CARADA: Cum ai trecut muntii?
PILOTEI: Bine. Avem destule poteci pe care putem trimite oamenii nostri n Transilvania. Eu la
ultimul drum am trecut pe la granit. Nu m-au cunoscut.
CARADA: Bine, pe tine te pot lua grnicerii si de om cumsecade. (Schimbat:) Te rog s nu mai
risti.
PILOTEI (cu o coborre usoar a pleoapelor): Sunt bine pzit.
CARADA: Brtianu e n tar.
PILOTEI: Doamne ajut! Cnd l vd?
CARADA: Mai trziu. Acum ti trimite patru care cu vin. Le treci dincolo si banii cptati prin
vnzare i dai lui saguna. Carele s rmn la Sibiu n curtea lui Gligor Matei din Piata mic. Cnd
v dau seinii, ic umpleti LU anne si le treceti dincoace.
PILOTEI: Am o ntelegere cu saguna: s aduc n Muntenia cinci tribuni de-ai lui Avram lancu
urmriti de Politie.
CARADA: S mai stea ascunsi o vreme. Imediat ce primesti semnul, fi pui pe capra ranitei si s
aduc ei armele ncoace. Cum stm cu tipografia?
Intr micutele cu bucate si discutia se ntrerupe. Asteapt amndoi s termine de asezat masa.
Toate miscrile maicilor sunt grbite, sfioase si nsotite de soapte care pot fi rugi speriate. Se
retrag cu spatele, cocosate de umilint.
CARADA: Astea stiu s trag cu pusca?
DINASTIA BRATIANU * 63
PILOTEI: Alea mai btrne. Pe astea le nvt deocamdat s transporte manifeste.
CARADA: N-o s mai ajung. Pentru alegerile din Divan va fi nevoie de mii de manifeste. Caut
alt mijloc.
PILOTEI (dup ce a binecuvntat bucatele): Am putea folosi ciobanii. Legm pachetele sub
burtile oilor. Sunt cinci mii o dat.
CARADA: Mi, Pilotei, tu ai fcut armata la husari? De-aia fi se zice Popa Tun?
PILOTEI: Nu, la e printele Snagoveanu. El provine din Artilerie. Mie mi-a plcut cavaleria.
CARADA (ridic, lingura din blid si o opreste mirat n fata ochilor; o bucat de came): Ce-i
asta?! A naibii stevie a ncoltit cu carne pe ea. Vit?
PILOTEI: E miel. Hai, mnnc si zi-i mai departe. La noapte am de lucru.
CARADA: Nu dormi, de-aia esti palid. Avem nevoie de tine sntos.
PILOTEI: Scriu o Biblie n cinci volume. O s-o rspndim n toat tara pe post de abecedar. Asia
o sa se stie despre mine. Restul o s rmn n sufletul poporului loiuaa. f\u riu-e team.
CARADA: E greu s faci o fr, Pilotei. Brtianu vrea s nu ierte nimic. Am ndurat destul.
Oamenii nostri sunt decisi s fac Unirea.
PILOTEI: N-avem armat, Eugene. tranul n-a mai fcut o rscoal de o sut de ani.
CARADA: Iesim cu preotii. Apropo, s le dai deja de veste c trebuie s numere brbatii din
fiecare sat. Listele s le trimiti la mnstirea Ostrov, din Climnesti. Voi trimite oameni s-i
nvete cum s se adune si s ia orasele cu asalt.
PILOTEI: Am nevoie mai mult de clreti care s duc poruncile mele ntre biserici. E greu.
CARADA: Vorbesc cu Brtianu, s vedem ce putem face. Pentru judetele noastre nu cred s fie
problem, n Moldova vorbim cu Koglniceanu.
64 *
PILOTEI: sta tot muieratic a rmas? Dup ce c e pocit, am auzit c-si mai d si cu parfumuri.
CARADA: Tu vorbesti? Mai scrii poezele?
PILOTEI (ars): Ssst, s nu te prind!... (ngrijorat, nipnddin pine:) Totusi, n-avem armat,
Eugene.
CARADA: Avem bani.
Scoate din geant dou pungi de galbeni. Le pune pe mas si revine la bucate.
CARADA: S-ti pltesti iscoadele.
PILOTEI (dintr-o dat rezervat): Dac sunt bani de la masoni, eu nu pun mna.
CARADA (distrat): Ce conteaz de unde sunt? N-au miros.
PILOTEI (serios): Nu m ating de acesti bani, frate. E urm de evreu pe ei. Nu ating argintii
vnzrii.
CARADA (surprins si derutat): Banii stia servesc fr glas cauza noastr. E un mprumut cu
dobnd pn ne punem tara pe picioare. Nu ne mai putem permite scrupule, ntelege sacrificiul
sta.
PILOTEI: Nu masoneria, Eugene! Nu dati mna cu ei, pentru orice cauz din lume. Vom plti
secole dobnd la banii stia. Mai bine murim cu arma n mn sub caii turcilor, dect acest
compromis. Sunt strini de neam, strini de gndul nostru viteaz. V-au prins la strmtoare.
CARADA: i folosim. Nimeni din noi nu crede. Masoneria este doar un mijloc. Scopul scuz
mijloacele. Am intrat n loji, ne maimutrim cu ei n temple. Asta e! Lumea e a lor astzi.
PILOTEI: Eu lumea asta nu vreau s-o primesc n casa mea. Mai bine o cruce srac si o moarte
cu minile goale. Att avem: credinta. Nu v stergeti pe picioare naintea ei, c v blestem.
CARADA: Pilotei, noi suntem lupttori. Ne batem. Mine vom nvinge. Dac nu mine,
poimine. Dup aia facem slujb si ridicm o biseric. De ce nu ntelegi?
PILOTEI: ncep s cred c viata n Republica francez v-a ndeprtat de adevr. (Se ridic
martial.) Biserica noastr nu st ntr-o btlie dus ntr-un an din calendar. Btlia ei se numr
n milenii. Tu uiti c eu nu reprezint n capul Bisericii o functie oarecare ntre dou slujbe. Eu
conduc astzi tara. Aia de jos, fr stat, fr granite si fr arme. n tara asta pe care o conduc eu
poporul romn e unit de mult. (Se aplec spre el si spuse rspicat:) N-are nevoie de alegeri libere.
C ARAD A (impresionat, ia banii de pe mas si li bag la loc n geant): Nu vreau s te supr.
Brtianu va veni si vei discuta cu el. Atta vreau s stii: nici unul dintre noi nu si-a pierdut
credinta. Ne prefacem, sta e adevrul. Nu putem rmne un popor fr stat, clcat n picioare de
vecini. Avem nevoie de granite, si granitele sunt astzi n minile masonilor. Asta e lumea, la
urma-urmelor.
PILOTEI (trist): Urt lume.
Carada se ridic ncet, se apropie si se las n genunchi lng mitropolit, si apleac fruntea n
poala naltului prelat.
CARADA: Iart, printe.
PILOTEI: Jur c nu dai mna israelitului.
CARADA (ridic ochii si-1 priveste drept): Nu pot s jur asta.
Olteanul asteapt nc un cuvnt, dar el nu vine. Mitropolitul priveste spre icoan cu mare
tristete.
CARADA: Iart, printe, acest pcat de la care nu ne vom da n lturi.
O lung asteptare ca mna cu inelul mitropolitan s se miste. Intr-un trziu, Pilotei o ridic ncet
si o asaz pe crestetul olteanului.
PILOTEI: Dumnezeu s v ocroteasc.
Din ochii preotului coboar primele lacrimi. Muzic de cadril.
Bucuresti. Bal la palat
n saloanele palatului Ghica este bal. Printre invitati recunoastem femeile agente ale lui Ion C.
Brtianu. Elena Ghica -mortal, sni si nuri - 1-a luat la dans pe I. Filipescu. Luxita Flo-rescu
este cu Dimitrie Ghica. Ana Racovit - rezervat si inteligent - converseaz cu doctorul Davila.
Apare Catrina Despot la brat cu Georges Serrurie, comisar al Frantei pentru alegeri, ntr-un colt
cu oglinzi, Barbu Catargiu - sobru, chiar dispretuitor pentru astfel de ocazii mondene - discut cu
Alexandru Ghica, noul caimacam. Este si generalul Florescu.
FLORESCU: Rebelii au ajuns la Rusciuk, Altet. Mi-a venit depes de la Stambul. Au primit
acordul Sultanului.
GHICA: Dunrea e lat. Uneori este att de umflat, c poti veni n lung de la Viena ntr-o
singur zi si s n-o poti trece de-a latul n sapte zile.
FLORESCU: Cu rebelii n tar vom avea sigur agitatii trnesti. V sftuiesc, Altet, s amnati
luarea birului. Rebelii au legturi pn n Moldova.
GHICA: Dac vor trece Dunrea, i voi tine zi si noapte sub observatie. Dar eu nu cred c trec.
Cti sunt?
FLORESCU: Deocamdat, patru: Rosetti, doi frati Golesti si Dumitru Brtianu.
GHICA: Cei mai ri. Tu ce zici, Barbule?
CATARGIU: Ceea ce m ngrijoreaz pe mine, Altet, este c Ion, cellalt Brtianu, a intrat n
tar, s-a plimbat pe unde a vrut, iar acum nu mai e de gsit.
LUXItA (apare din bal): Aaa, dar Mria Sa n-are picioare dect pentru stat? I-an s vd cum
dntuiti!
l ia. Brbatii pleac usor fruntile la ndeprtarea caimacamului.
FLORESCU (usor nemultumit): si tu, Barbule, l musti prea tare.
CATARGIU: Un dobitoc.
La bal.
ELENA: Dar, domnule Filipescu, m nnebunesc dup trsuri. Odat am si lesinat ntr-o trsur
si nu mai stiu ce s-a ntmplat.
FILIPESCU (prins): Am patru de la Viena si una de la Petersburg.
ELENA: Ah, mor s le vd. Merg toate cu telegari, c am auzit acum c vor s le bage aburi n
fund?
FILIPESCU: Armsari pur snge.
ELENA: Nu mai spune, c mor. Negrii?
FILIPESCU: Maron.
ELENA: Cum e ciocolata. Ah, cum stiti voi brbatii s seduceti femeile sensibile.
FILIPESCU: Am si un cupeu Leon Comnino.
ELENA: Tot maron?
FILIPESCU: Alb.
Iasi, noaptea
Ion Brtianu si Eugen Carada psesc cu fereal pe o ulit a lasiului. Carada poart un felinar
nvelit, care arunc lumina doar n jos, spre picioare. Se opresc la rscruci, se orienteaz, pornesc
mai departe. In sfrsit, se apropie de casa pe care o caut. De la distant observ o luminit. Este
jarul unei tigarete aprinse. Alexandru loan Cuza, n uniform si cu sabie, fumeaz folosind un
porttigaret. Conspiratorii schimb parole.
CARADA: Nicolae Blcescu". CUZA: Rosenthal".
Cuza arunc tigara si se mbrtiseaz cu cei doi. Este o mbrtisare brbteasc, fr cuvinte. Cei
doi munteni intr n cas.
68 *
Cuza ramne afar. Brtianu este travestit n negustor, si scoate grbit cciula si mantaua.
Koglniceanu le iese n ntmpinare n cmas alb deschis la gt si cu suman bucovinean. Dau
mna.
KOGLNICEANU: Avem din nou trupe rusesti la Prut. Au spioni peste tot. n ultima lun n-au
ncetat s msoare vadul. BRTIANU: Nu vor intra. Vor s ne tin n spaime.
Se asaz la mas. Koglniceanu aduce vin si o strachin cu poale-n bru. Se asaz si el.
KOGLNICEANU: S-ti spun sincer, nu-mi vine s cred c vom reusi la Iasi, cu rusii mereu tt
de aproape. Grigore Sturdza cumpr voturi n Adunare si terorizeaz orasul cu vesti de invazie.
CARADA (ctre Brtianu): As putea ramne la Iasi. l termin repede.
BRTIANU: Atunci chiar ar avea motiv s intre. Mai degrab l convingem pe Sturdza c are
succesul asigurat. Va slbi teroarea.
De afar se aude tusea lui Cuza. KOGLNICEANU: A venit Negri.
Intr Costche Negri. Este un brbat nalt, brunet, nervos. Fata si minile i sunt acoperite de
bube. Este bolnav de furunculoz.
NEGRI: Nu v mbrtisez, c v dau bube. Te-ai ngrsat, Ioane.
BRTIANU: Am pus mosia pe picioare. Acum dou zile mi s-a nscut primul vitel.
DINASTIA BRTIANU 69
NEGRI (ctre Koglniceanu): Mihalache, mie d-mi can nou. (Lui Brtianu:) Deja
azi-dimineat te cuta Agia prin oras. M-au ntrebat. I-am bgat n m-sa.
KOGLNICEANU: Panu n-o s vin la ntlnirea asta. L-am lsat la teatru, ca s dea liniste
agentilor Politiei. L-am sftuit s-si ia o femeie dup aia si s-i plimbe prin Copou. Nu vor crede
c ne ntlnim fr el.
BRTIANU: S ncepem. Dumitru, Nicolae, stefan si Ro-set au ajuns la Rusciuk. Au obtinut
firmanul Portii, dar caimacamul Alexandru Ghica tot vrea s amne. Vor intra. Eu ns va trebui
s m ntorc la Paris, s scriu de acolo cteva scrisori spre tar, apoi s revin cu acte n regul.
Care e situatia n Moldova?
KOGLNICEANU: Avem majoritate, dar asta nc nu se stie. Sturdza lucreaz tare. A cumprat
si oameni de-ai nostri. Au venit si mi-au spus.
BRTIANU: Luati-i banii. Tot ce d animalul sta puneti ntr-un fond al lojei si folositi contra
lui.
NEGRI: Atunci s-i cer si eu.
BRTIANU: Ar fi prea bttor la ochi. i vei trezi suspiciunea. Nu.
KOGLNICEANU: Dou lucruri vreau s stabilim acum. Ba nu, trei. Primul: mergem pe solutia
a doi domnitori n Muntenia si Moldova care cedeaz tronul unui print strin? Sau alegem direct
printul strin la Iasi si voi l confirmati la Bucuresti? Al doilea: n caz de interventie ruseasc, ne
batem? si trei: s decidem acum unde punem capitala.
BRTIANU: Primul: eu sunt pentru un print strin ales direct. Din pcate, el nu poate fi francez.
Anglia n-a vrut s accepte repatrierea exilatilor dect dac jurm c nu punem francez pe tron.
Asta ne-a dat peste cap. l aveam pregtit pe Canino Bonaparte.
NEGRI: Printul Eugenio Carignano, c e latin ca noi.
BRTIANU: Nu stiu.
KOGLNICEANU: Poate un print rus din cas german.
70 *
BRTIANU: Exclus. Nu pun rus pe tronul lui stefan cel Mare.
De afar se aude tusea lui Cuza. Brbatii se privesc speriati o secunda. Carada sare la us cu
pistolul n mn. Urmreste curtea prin geamlc, apoi revine ceva mai potolit.
CARADA: Cuza aprinde tigar de la tigar.
BRTIANU: Ce dracu' fumeaz si Cuza sta att de mult!
NEGRI: E vitiul lui.
BRTIANU: E clar: suntem nepregtiti acum pentru domn strin. Alegem doi romni din ai
nostri si cstigm timp s gsim printul strin. Pe cine puneti n Moldov?
Koglniceanu si Negri se privesc vizibil stingheriti, n sfrsit, Koglniceanu arat spre Negri.
KOGLNICEANU: Pe el.
BRTIANU: Cu furunculii stia pe fat? Nu te uiti la el cum se scarpin ca un riat.
NEGRI: Dar m tratez. M vindec pn la alegeri.
BRTIANU: Te vindeci pe dracu'! O s dai la toat lumea. Unde s-a mai auzit domn care s nu
poat atinge o slug, un obiect, o femeie... na!
KOGLNICEANU: l punem pe Anastase Panu.
BRTIANU: Mai merge.
Bucuresti. Bal la palat
Luxita Florescu frece pe rnd pe la prietenele sale si le face semn. Fiecare gseste o scuz pentru
a-si prsi partenerii. La Elena Ghica trebuie s intervin direct. E nlntuit de Filipescu, care i
tot sopteste la ureche.
LUXItA: Eleno, drag, eu plec.
ELENA: Asa devreme?
LUXItA: Copilul! (n timp ce o mbrtiseaz, la ureche^ Salonul mic.
Elena Ghica intr ultima n salonul mic al palatului, unde deja asteapt Luxita Florescu, Ana
Racovif si Catrina Despot.
LUXItA: I-ai bgat limba n ureche Iu' nenorocitul la c te-a vzut tot balul.
ELENA: Am vesti.
CATRINA: si eu.
ELENA: Exilatii au primit drept s intre n tar, dar caimacamul a fcut ordinul pierdut.
CATRINA: La Giurgiu au aprut manifeste care cer intrarea exilatilor. Polifia nu le adun. Ba
chiar trec pe lng afise fr s le rup. O ntrunire a comitetului de primire nu a fost spart.
Afar a stat un politist care i-a pzit.
LUXItA: stia pregtesc ceva. Caimacamul a susotit toat seara cu Florescu si Barbu Catargiu.
L-am luat la dans pe Ghica. Prea sigur pe el.
ELENA: Al meu zicea...
LUXItA: Care din ei?
ELENA: Nu fii cutr, c te iau de peruc acu'.
LUXItA: Hai, f, c-am glumit. Zi-i.
ELENA: Filipescu zicea c nu le pas de exilati. C Dunrea e lat... chestii de-astea.
ANA: Davila spunea c se ntlnesc prea des. De dou-trei ori pe zi. Agentii intr si ies ntr-una
de la domnitor.
LUXItA: E clar c pun ceva la cale. ntind capcane.
CATRINA: Serrurie nu stie nimic. E un francez cu capul n nori. i asteapt mine pe exilati la
Consulatul francez ca s-i felicite.
ELENA: Spune-i c ceva nu e n regul si s fie cu ochii n patru. stia trag pe sfoar Franta,
chestii de-astea...
72 4
ANA: Mie mi-e team ca vrea s-i omoare la Rusciuk.
LUXItA: Eh, brbatii nostri sunt obisnuifi cu pericolul sta. Au fcut puscrii. stiu s tin arma.
Nu se las ei tiati ca puii.
ELENA: Filipescu sta e un porc. Dar am hotrt s rmn cu el n noaptea asta.
LUXItA: Ai grij s nu-1 termini nainte s-ti spun ce avem nevoie. Pe Butulescu 1-au luat cu
cearsaful.
ELENA: Cine, eu? Tu esti nebun? Pe Butulescu nu 1-am mai vzut de...
LUXItA: Degeaba, oricum n-o s-1 mai vad nimeni. Fetelor, s nu plecm din bal pn nu
prindem firul. Catrina, pune-1 pe Serrurie al tu n gard. S vorbeasc la Consulat. S stea
frantujii treji. Ana, tu nu te dezlipesti de Davila. I se face unuia ru, i se casc ochii de fric,
atunci l ntrebi. Biguie, delireaz... Davila l consult, iar tu pui urechea. Tu, Elena. ELENA:
Sugativ. Pn dimineat e gol ca o fntn seaca. LUXItA: Bine, iesiti pe rnd.
Iasi, noaptea
KOGLNICEANU: Anastase Panu are o idee. S alegem domnul la Iasi, dup care s strngem
armata si s coborm cu ea la Focsani, n ziua alegerilor de la Bucuresti, rupem granita si
coborm n Muntenia.
NEGRI: Unim armatele undeva pe cmpie si intrm mpreun n Bucuresti, n felul sta punem
acelasi domn.
BRTIANU: E prea riscant. Orice folosire a armatei poate provoca interventie. Ce facem dac
intr rusii? Armata Moldovei e jos, la Bucuresti.
KOGLNICEANU: Ne-am putea ntelege cu ei. Le promitem c nu opunem rezistent dac vor
s treac spre Turcia. n doi ani proclamm independenta.
BRTIANU: Crezi ca n-as vrea! Dar mi-e team c Franta nu va fi de acord. Pierdem tot.
Oricum, discut si variant asta la Paris.
BRTIANU: Altceva?
NEGRI: Ar mai fi problema capitalei. lasiul cred c este mai bine.
BRTIANU: Prea aproape de rusi.
KOGLNICEANU: Aici gresesti, Ioane. Tu vezi Romnia pe granita asta, la Prut. Nu te gndesti
c tara unit va duce frontiera la Nistru. lasiul ar cdea cam la mijloc.
BRTIANU: Am cel putin trei argumente mpotriv. Unu: snteti departe de un ru navigabil.
Doi: n-aveti pozitie favorabil pentru comert. Trei: orasul e plin de evrei. Cred c acum sunt mai
mult de jumtate.
KOGLNICEANU: Atunci s fie Roman capitala. Chiar numele se potriveste.
BRTIANU: Nu e rea ideea. Eu sunt pentru.
NEGRI: Eu totusi voi candida, s stii. La Bucuresti cine va fi?
BRTIANU: Nicu Golescu. Vom avea nevoie de un militar.
Afar, Cuza continu s stea de paz, ascultnd zgomotele orasului. La picioarele dealului se vd
plpind luminile n ferestrele caselor. Se aud clinii. Dinspre Copou chiar vine un zumzet de
petrecere. De la teatru sau de la casa vreunui boier. Fumeaz linistit.
Rusciuk. Foarte n zoii, apoi ziua
Asezati pe culmea unui deal (prima imagine este opusul ultimei de la Iasi), Dumitru Brtianu (40
de ani), Nicolae (47 de ani) si stefan Golescu (48 de ani) si C. A. Rosetti (46 de ani) privesc cu
nesat dunga rsritului dinspre tara lor. Este o lung secvent tcut, n care personajul este
chipul, portretul fiecrui exilat. Explozia primei raze de soare rosiatic taie unda fluviului si
proiecteaz pe fata brbatilor o culoare sngerie.
n dreptul figurii lui Dumitru Brtianu imaginea se altereaz, ncep s apar imaginile alb-negru
(sau sepia) ale secventei izgonirii lor din tar n 1848, dup revolutie. Revenirea se face n cadrul
casei din Rusciuk, cu fereastr la Dunre, n care locuiesc cei patru.
74
NICOLAE: Nu mai am rbdare. Voi vedeti c am albit?
sTEFAN (de la fereastra): Nu misc nimic pe malul nostru.
ROSETTI: Eh, s-au trezit trziu. Nu-i stii pe grnicerii romni?
DUMITRU (din pat, citeste): Eu zic s dormiti si voi, c dup ce ajungem acas n-o s mai aveti
timp.
NICOLAE: stiti ce mi-a lipsit toti acesti nou ani? O ciorb de burt dreas cu smntn si ardei.
ROSETTI: Mie pur si simplu mi-a fost dor de Bucuresti.
DUMITRU: Drag Rosetti, e vai de capul tu. Va trebui s-1 radem de pe fata pmntului. Parc
e un trg de caravane.
sTEFAN: O salup a cpitniei!
Nicolae Golescu si C. A. Rosetti se reped la fereastr, ntr-adevr, matelotul unei salupe cu pnze
ce se apropie face semne de acostare.
NICOLAE (repezit): S coborm!
Cei trei nvlesc spre us, dar sunt opriti de Dumitru Brtianu.
DUMITRU: Stati locului! (Se ridic pe marginea patului si si pune meticulos semn la carte.) M
duc eu. (si mbrac haina si le vorbeste din us): Nici o slbiciune.
Imaginea trece n port, unde salupa trage la mal. Un ofiter romn coboar, si prezint
documentele, apoi urc spre casa n care sunt cazati exilatii. Cnd intr n holul larg, si scoate
chipiul. Este foarte tnr, dar destul de sigur pe el. Oarecum rigid n miscri, el se ndreapt
hotrt ctre Dumitru Brtianu, care l asteapt n picioare.
DIMA: Domnul Dumitru Brtianu? (La confirmarea lui Brtianu, salut scurt): Sunt
sublocotenent Dima, din artilerie.
(Deschide port-hartul si scoate patru pasapoarte mari, sigilate.) Avefi aici permisele de intrare n
Valahia.
BRTIANU: Multumesc, domnule sublocotenent. Cine v-a trimis?
DIMA: Comandantul meu.
BRTIANU: Cum l cheam?
DIMA: Este secret militar, domnule.
BRTIANU: Ah, da, iart-m! Ne vom mbarca imediat.
DIMA: Sunt si purttorul unui mesaj verbal, domnule.
BRTIANU: V ascult.
DIMA: n mrinimia lui, caimacamul Valahiei va trimite la ora zece o salup special pentru a v
trece Dunrea. Prin acest gest doreste s arate c nu poart ranchiun fostilor revolutionari.
BRTIANU (privind mai atent pasapoartele): S nteleg c nu putem trece altfel?
DIMA: Permisele sunt valabile ncepnd cu aceast or. Vi s-a dat timp s puteti anunta rudele,
pe eventualii camarazi. Veti putea srbtori n Giurgiu.
BRTIANU: ntr-adevr, neasteptat de generos, caimacamul nostru. Altceva?
DIMA: Att, domnule. (Salut si pleac.)
Rs de femeie.
Bucuresti, noaptea spre dimineata
n pat cu Filipescu, Elena Ghica i d s bea. Ea nssi pare beat. Rde, turnndu-i paharul pe gt.
FILIPESCU: M-ai nnebunit, soro. Ce-mi tot dai?
ELENA: S ai trie, s-i prpdesti pe dusmani.
FILIPESCU: Ehe, dusmanii mei... Ce-am avut si ce-am pierdut. A fost unu', negustor...
ELENA: Eh, negustor! Eu ziceam de zurbagii ia, de revolutionari.
76 *
FILIPESCU: He, he, heee... Revolutionari? Niste golani. O s-i ia... (I se mpleticeste limba;
caut ceva prin pat.)
ELENA: Ce cauti? Na batista mea. Da' cine s-i ia pe vagabonzii ia? S-i ia dracu'!
FILIPESCU: Pi chiar o s-i ia.
ELENA: Asa! Doamne, de-am scpa tara de ei. Poate faci tu ceva, c te-am vzut: esti n putere.
FILIPESCU: He, he, heee... O s-i ia. Pi ce credea ei... Hran la pesti...
ELENA: Nu mai spune! i necati?
FILIPESCU (ametit, si mijeste ochii ncercnd s vad pendul): Cte ore sunt?
ELENA: Jumtate dup opt.
FILIPESCU: He, he, heee... Mai e putin si gata.
ELENA: si gata ce?
FILIPESCU (o priveste dintr-o dat cu ur, dar prin aburii betiei): Gata cu revolutionarii ti,
putoarea dracului!
ELENA (surprins): Ce?
FILIPESCU (aproape scuipind): Da, conspiratorii ti si criminalii ti, curva dracului. Credeai c
nu stiu? Pe fundul Dunrii o s sfrseasc.
Elena, speriat, d s se ridice, dar brbatul s-a agtat de cmasa ei. Se lupt, l plesneste, n-o
las. Brbatul njur. Redevenit lucid, Elena si transform rapid miscrile n gesturi ale unei
femei versate, i pune un genunchi peste piept, i blocheaz cu cotul minii drepte brbia,
descoperindu-i gtul, iar cu mna cealalt i strnge profesional carotida. Filipescu deschide larg
gura fr aer, scotnd din gt un horcit liniar. Pe jumtate goal, Elena culege din fug rochia si
cu ea la piept iese n strad, asa, dezbrcat. Trezeste un birjar care motie. Cucoan!!!" - url
omul cu ochii iesiti din orbite. Mn! - i strig femeia, n Lipscani". Trsura tsneste cu caii
speriati.
DINASTIA BRTIANU 77
n acelasi timp, salupa trimis de caimacam pluteste pe Dunre, aducndu-i spre malul romnesc
pe exilati. De ea este legat o lotc. Cpitanul vasului este un agent al Agiei travestit. Schimb
priviri semnificative cu matelotul care l nsoteste. Cei patru exilati nu pot fi atenti. Privesc cu
nesat trmul. Arat, pe msur ce le recunosc, locuri de pe mal.
Trsura cu Elena Ghica ajunge acas la Eugen Carada. E tot dezbrcat, cu snii pe afar, n
picioarele goale, n fata casei, trectorii se opresc socati. O mam acoper ochii unui copil de
scoal. Un brbat si scoate plria. Elena urc disperat scara spre etaj. Bate cu pumnii, cu
palmele, cu picioarele n usa apartamentului.
ELENA: Deschide! Deschide!
CARADA (dup ce a ntredeschis prudent, deschide usa larg): Ce-i?
ELENA (i cade n brate): i omoar.
CARADA: Unde?
ELENA (abia mai sufl, slab, la captul puterilor): La Giurgiu. Vrea s-i nece.
Carada tsneste pe lng ea. Femeia se las ncet pe us pn atinge podeaua. Izbucneste ntr-un
plns cinat, ca de n-frngere. Abia mai are putere s ridice un colt de ruf pentru a-si acoperi un
sn.
Secventele urmtoare vor fi ntrerupte de scurte flashuri cu Eugen Carada n picioare pe capra
trsurii, alergnd spre Giurgiu.
La jumtatea fluviului, profitnd de neatentia exilatilor, cpitanul face semn din cap matelotului.
Acesta se apleac si scoate un cep din bordul navei, lsnd apa s tsneasc nuntru. Sar amndoi
n barca legat de salup. Vasul ncepe s se aplece pe partea opus puntii unde se afl cei patru.
Dumitru simte peri-
78 *
colul. Bagaje si nvoade, colaci de frnghie si alte obiecte marinresti ncep s alunece ntr-o
parte. Brbatii strig: tine-te, Nicule!" Frafii Golesti se mbrtiseaz. salupa se scufund brusc.
Ajuns la granit, Carada sare din trsur si las caii s goneasc mai departe. Se repede la
ponton, dar este oprit de soldafi. Se lupt cu ei, scap, fuge spre balustrada pontonului. Lumea e
strns si comenteaz naufragiul, i d violent la o parte. Priveste disperat undele Dunrii. Pustiu.
Fluviul curge molcom. Carada bate cu pumnul n balustrad.
UN OM CIUDAT: Fiti linistit, domnule Carada. I-a cules un pescar.
Usi trntite.
Bucuresti. Ziua
Usile duble ale palatului Ghica sunt trntite de pereti. Zinca Golescu, nvesmntat ca mare
boieroaic atac n fort fiecare rind de usi. Nu-i st nimic n cale. Servitori, functionari, soldati.
Alarmat, un grup de militari i iese n ntmpinare de pe un culoar. Ofiterul din frunte se
blocheaz cnd o vede: Ah! Sru-mna, mtus!" Trece pe lng ei ca o furtun. Izbeste si ultima
us, dnd direct n cabinetul de lucru al caimacamului Alexandru Ghica. Acesta, de la birou,
poart o conversatie cu Barbu Catargiu, aflat n picioare.
ZINCA (fiar): M, nenorocitule, te trezesti pe mosia Iu' tac'tu? M, renegatule, te belesc cu
mna mea.
GHICA: Do.. .do.. .doamn!
ZINCA: Pi ce, m, eu s doamn cu tine, m, criminalule? Ai vrut s-mi omori copiii. Te
strivesc, aschimodie.
n timp ce vorbeste, aproape la fiecare replic arunc ceva de pe biroul domnitorului. Acesta d
s se duc dup
ele, s le culeag de pe jos. Sunt acte, climri - Ghica este stropit -, press-papier-uri, statuete, n
spatele ei apare Aga, speriat si rvsit.
CATARGIU (ncercnd sa nteleag): Doamna Golescu!
ZINCA: Tu s taci, c-ti trag una de-ti zboar ochii pe perete. (Vine mare si decis spre Ghica:)
Ia zi-i, m, otreap: ai vrut s-i omori? Pe copiii mei, m? (Aruncarea de obiecte devine
sistematic, pe msur ce se apropie ameninttor.)
GHICA: Eu... nu... eu...do...do...
ZINCA: Pi ai tu vn s ntinzi mna spre brbatii trii, m, strpitur. Zici c esti romn?
Pastele m-ti de trdtor!
CATARGIU (ncercnd cumva s-1 scape si pe domnitor): Doamna Golescu, v rog s v opriti.
(Ghica este aproape czut n genunchi.) (Spre Ag:) nchide, dracu', usile! (Revenind si ncercnd
s o calmeze pe femeie; aceasta s-a oprit cu pumnii strinsi, gata s-1 striveasc pe Ghica). Coan
Zinco, vreau s nteleg si eu.
ZINCA: Vrei s ntelegi? ntreab-1 ce-a fcut la Giurgiu. A vrut s-mi nece copiii.
CATARGIU (surprins): Este adevrat, Altet?
Ghica d din cap vinovat, apoi si acoper fata pentru a nu fi lovit de Zinca.
CATARGIU (sever si superior, ctre Ag): Du-te imediat si adu-i pe exilati la Bucuresti. Acum
s misti!
ZINCA (privindu-lpe caimacam cu ochii subtiati, suiernd): S piei din tara asta! S fugi, s nu
mai aud de tine, s dispari!
Se ntoarce pe clcie si pleac asa cum a venit, gonind totul ncalc.
80 *
CATARGIU (asteapt ca domnitorul s se ridice; nu-1 ajut): Ati ncercat asasinarea liberalilor?
Cum ati putut face o astfel de nebunie?
GHICA: Barbule... Mi-au cerut-o austriecii... rusii... Toat lumea i vrea morti.
CATARGIU (revoltat): Dar nu v dati seama la ce v-ati expus? Dumneata, un print pmntean,
s-ti ptezi domnia cu snge de romn?
GHICA (epuizat; czut cu coatele pe birou si cu fruntea n pumni): Sunt niste lupi feroce,
Barbule. stia vor vrsa snge romnesc ct n-a curs sub turci.
CATARGIU: Bine, dar un asasinat deschide orice cale de rzbunare. Cnd stiati c au jumtate
de Europa de partea lor, cum ati putut crede c-i potoliti astfel? Dar presa? Dar Consulatul
francez? Mine ne vor sfisia.
GHICA: Asta fiindc n-a izbutit.
CATARGIU (cu dispret): stiam c esti lepr, cnd te-au pus turcii. Dar si ageamiu?...
si ia bastonul si plria si iese.
Pahare ciocnite. \
Mosia Florica
Prietenii ciocnesc n cinstea revenirii n tar. Conacul este gata, astfel c srbtoarea e dubl. Ion
C. Brtianu este alturi de fratele su, Dumitru. Anica este fericit, n sfrsit, dar bucuria ei nu se
manifest prin exuberant. Pune bucate pe mas, repede fetele din sat aduse s serveasc la mas,
i mustruluieste drgstos pe brbati.
N. GOLESCU: M necam si n-apucam s-ti mnnc puiul cu smntn, dad Anica.
ANICA: Vezi s nu te neci cu vreun cioc. (Mc. Golescu poart cioc.)
DINASTIA BRTIANU 81
ROSETTI (cu ochii dup o fat): Dar o pulp mai zdravn cnd ne dai?
ANICA (i d peste mn): Am un sut mai zdravn, nu-1 vrei?
sT. GOLESCU: Anici ar trebui s-i dm sabie. Ca sergentul de la Saint-Germain.
ANICA: Mai bine mi-ati da un tun. S dau dup voi cnd o luati razna.
DUMITRU (ridic paharul): Fratilor! Mai avem putin de trit. Dumnezeu a vrut ca tineretile
noastre s curg mai repede. Acum avem n fat doar ctiva ani, dar mai lungi. V provoc s
trageti de fiecare zi cu ambele brate. Triasc Romnia!
Rspuns la unison: Triasc! Triasc!" Anica ciocneste si ea cu ei. Beau toti stnd n picioare
n jurul mesei. Pare un ceremonial de conjurati.
Afar, n noaptea satului se aude un plnset de copil mic. ntr-o colib, lng o vatr cu foc, Ileana
si tine biatul la piept. Luminat de candoarea maternittii timpurii, desface cmasa si i d snul
s sug. Suptul pofticios al acestui copil este ultimul sunet al episodului.
EPISODUL 2
Iasi, 1858
Pe scena Teatrului National din Iasi se joac o pies la mod. Asist si caimacamul Vogoride,
boieri conservatori si unionisti moldoveni. Binenteles, unii stau n loje, ceilalti la galerie. Artista
din rolul principal, Frosa Sarandy, o tnr brunet de 16 ani, se abate de la text, vine spre public
si lanseaz mesaje unioniste. Rsete, rumoare, replici din sal.
AGA MOLDOVEI (n loj, la urechea domnitorului): S pun s-o aresteze, Mria Ta?
VOGORIDE (rbdtor): Nu, las-o n pace.
Alt replic a artistei si alt reactie a slii.
AGA: E o bagaboand. S pun s-i rup picioarele.
VOGORIDE (superior si mascul, dar ferindu-se de sofia lui, Cocuta, care agit evantaiul alturi):
Picioarele alea frumoase? Esti prost. Cu alea trebuie fcut altceva.
AGA (timp): Hi, hi, hi, c bine le mai faceti, ale naibii de putori.
Pe culoarul etajului I se strecoar ca o umbr Eugen Carada. D prudent la o parte draperiile lojei
n care este Luxita Florescu. Intr si rmne ascuns. Luxifa l simte, dar nu ntoarce capul.
CARADA: Les mws ont des oreilles.
LUXItA: L'occasion faitle larron.
CARADA (dup o pauz): Vogoride a primit scrisori importante de la Constantinopole. Le-a pus
n scrinul din dormitor. LUXItA: M ocup.
Ropote de aplauze. Vogoride se ridic n picioare, afisnd un zmbet rece. Frosa i face semn de
pe scen, exagerat, usor batjocoritor, iar Vogoride i rspunde cu o acolad elegant. Luxita iese
pe culoar si si face loc printre spectatori. Ajunge la cabina Frosei tocmai cnd artista primeste n
us felicitri. O mpinge nuntru.
LUXItA: Trebuie s-1 regulezi.
FROSA: Mi-a fcut semn.
LUXItA: Am vzut.
FROSA: i trimet un bilet.
LUXItA: Nu-i trimeti nimic. Rmi n cabin, te schimbi. La noapte e bal la Catargii. l lasi s
astepte. Va crede c esti cu alt brbat.
FROSA: Asta roade mintea armsarului. N-am s cedez imediat.
LUXItA: Nu prea avem timp.
Usa cabinei se deschide si un curier intr cu un cos mare de flori. Femeile se privesc
semnificativ. Luxita caut n buchet si gseste cartea de vizit.
LUXItA: El e. S-a prins, hiena.
FROSA (n timp ce se demachiaz): Sunt cam obosit n seara asta. N-o s fiu n form.
LUXItA: Eu de seara asta am nevoie.
FROSA: Bine, l duc la mine.
LUXItA: Nu, ne trebuie un loc ciudat, excitant. Ceva ferit si sinistru.
FROSA: n cimitir?
84
LUXItA: Eh, n cimitir! Nu. Ne trebuie un loc sigur si straniu. (Caut.) Vreau ceva care s-i ia
mintile, s-1 fac stpn pe el, s nu mai vrea s plece.
FROSA: La Baia turceasc.
LUXItA (opriveste surprins): Da' vd c nu pierzi timpul prin Iasi! Cum e?
EROSA: Are sli multe si ntortocheate. E abur, te caut, nu te gseste. Cnd te prinde e ca un
taur ntrtat.
LUXItA (interesat): bon vini O s ncerc si eu. Dar nu merge. sta e domnitorul, ce mama
dracului! Nu poti s-1 aduci n izmene la baia turceasc. (Caut si gseste:) Cabinetul de stiinte
naturale al lui Dimitrie Rallet!
FROSA; Acolo!? Printre animale mpiate?
LUXItA: Acolo. E si un elefant.
FROSA: Mie mi-e fric de fiarele alea. Au un urs cu coltii rnjiti.
Prim-plan pe urs cu coltii rnjiti. Slile cabinetului de stiinte naturale al lui Dimitrie Rallet sunt
strbtute de umbre. Pasi de brbat, fosnet de fuste largi. E o pnd, un joc de-a
v-afi-ascun-selea. Carada, cu ochii lucind n ntuneric, urmreste jocul. La un moment dat
Vogoride o prinde pe Frosa. Ah! Stai!" -opune rezistent femeia. Vogoride ntrtat o
bruscheaz. Ce faci, mi rupi mna!" se apr Frosa. Vogoride devine violent. O smuceste, i
sfsie hainele apoi o trnteste pe masa lung de lemn masiv din mijlocul slii. Secvente scurte cu
capetele hidoase ale animalelor (rt de porc mistret, de exemplu) ntrerup n flash rapid si grotesc
scena violului. Carada priveste, dar nu intervine.
In timpul sta, Luxita ptrunde n dormitorul lui Vogoride. Din camera alturata se aud soapte de
dragoste. Este Cuza cu Cocuta Vogoride. Femeia se druieste cu pasiune, l dezmiard,
l cheam. Luxita Florescu deschide scrinul si caut scrisorile. Le gseste si le ascunde ntr-un
buzunar secret.
Din gfiala ndrgostitilor se aude un sunet de ru.
Climnesti, mnstirea Cozia
Pe malul drept al Oltului, mnstirea Cozia pare o cetate medieval construit de cruciati. Castrul
roman de pe cellalt mal iese din aburii diminetii ca o stafie a trecutului, n curtea mnstirii e
ceva agitatie de preoti, n trapez s-au ntlmt mitropolitul Pilotei si Ion C. Brtianu.
BRTIANU: Esti sigur c ungurii stia sunt hotrti s actioneze n Transilvania? S nu fie o
provocare.
PILOTEI: Sunt toti ofiteri fugiti din imperiu si care au luptat n armata piemontez. Budapesta
i-a proscris. Nu mai pot da napoi.
BRTIANU: Le voi cere semne si parole. Dac nu rspund, eu nchei discutia.
PILOTEI: Cnd o s te dezbari de masoneria asta? Se poate face conspiratie si fr ei.
BRTIANU: Se poate, dar mereu i gsesti n locurile cele mai prielnice. De la ungurii stia eu
vreau angajamente ferme.
Dinspre cheile Oltului se apropie patru clreti. Sunt cercetati de paznicii mnstirii la o sican
organizat naintea sfntu-lui lcas. De la biserica Bolnita se vd oameni narmati. Un clugr pe
marginea drumului sparge lemne, n spatele stivei este proptit o pusc. Ofiterii unguri descleca
si intr n curtea mnstirii. Iau ap pe degete din fntna chiostrei ca dintr-un aghiasmatar. Sunt
condusi la Brtianu.
KLAPKA: Sunt generalul Klapka. Domnii care m nsotesc sunt ofiteri ai Comitetului National
Ungar. Csongrad! Zala! Somogy!
86 *
Pe msur ce sunt prezentati, ofiterii iau pozitia de drepti si salut scurt din cap. Dar Brtianu nu
reactioneaz. Rmne n continuare n picioare, mut si imobil. Klapka ntelege, ntinde mina,
smulge un nasture de argint de la tunica lui Zala si l arunc pe mas. Brtianu l ia, scoate un
cutitas si i desface capacul, nuntru este un trandafir rosu stilizat. Brtianu napoiaz nasturele
lui Zala si pronunta parola: Calandrion". Dau mna. Sunt invitati de mitropolit s ia loc. O
singur porunc pentru clugri: Vin!"
BRTIANU: Am primit instructiuni s pornim mpreun o alianta strns. Voi porni cu total
ncredere n patriotii unguri. Nu am prejudecti.
KLAPKA: n viitoarea Europ a natiunilor acest spirit va guverna relatiile dintre romni si
unguri. Aveti n fat un om international.
BRTIANU: V ascult.
KLAPKA: n foarte scurt timp rzboiul din Orient se va muta n Occident. Franta si Piemontul
vot ataca Austria, mpratul Napoleon doreste ca n acelasi timp, simultan, s izbucneasc o
revolutie n Ungaria. Romnii sunt ntrebati daca intr n acest conflict.
BRTIANU: Romnii sunt gata s participe pentru eliberarea Europei. Dar trebuie s existe
ntotdeauna un beneficiu si pentru ei. Cum l vedefi?
KLAPKA: Sunt purttorul unor informatii pretioase si proaspete: unirea Principatelor si
autonomia fat de Turcia, n doi ani primiti independenta.
BRTIANU: Turcia ne supr cel mai putin. Independenta este prematura pentru o natiune fr
institutii. Ce altceva ofer Marea Loj? (Reactie la Pilotei si n continuare, la alte replici.)
KLAPKA: Protectia Frantei, accesul la Mrea Neagr, neinterventia Rusiei n Moldova dac iese
domnitor omul vostru.
DINASTIA BRTIANU 87
BRTIANU: Interesante si foarte importante lucruri. Le apreciem ca fiind de mare valoare. Ce
ar trebui s facem pentru acest ajutor?
KLAPKA: Romnii din Transilvania si Banat s fie favorabili miscrii revolutionare ungare. S
nu ne saboteze. Le vom acorda toate liberttile democratice.
BRTIANU: si mai interesant! Totusi, nu vd realizarea practic a acestei contributii.
KLAPKA (dup un moment de derut, si priveste colegii): La Torino a avut loc o ntrevedere
secret ntre contele Cavour si domnul Dumitru Brtianu. Fratele dv. mi-a transmis c romnii
din Banat, Transilvania si Bucovina sunt pregtiti pentru o ridicare n mas. Dac aceast
insurectie a romnilor va izbucni, ea va da o fort imens insurectiei ungare.
BRTIANU: Am primit o nstiintare de la fratele meu asupra acestei chestiuni.
KLAPKA: In acest caz, nu nteleg reticentele domniei voastre.
BRTIANU: Domnule general, eu conduc aici un popor mpreun cu Sfintia Sa. De la Torino,
natiunea romn se vede ca o pat mic pe harta Europei. De aici, natiunea romn se vede ca un
urias trntit pe o parte, odihnindu-se asa de un secol. Dumneavoastr si contele Cavour faceti o
greseal. si eu, ca romn, sunt cel mai prudent n afacerea asta.
KLAPKA: V dati seama c sunt interesat de opinia dumneavoastr. Ar fi prea riscant s
declansm o actiune fr a fi siguri pe aliatii nostri.
BRTIANU: Va rog s ntelegeti ct de dureros este pentru mine ceea ce am s v spun. Fratele
meu a primit cu entuziasm ideea unei sprijiniri a insurectiei ungare. Foarte bine! mpratul
Napoleon este binefctorul nostru si noi i suntem datori. Suntem gata s ne ridicm la lupt.
Dar dumneavoastr, domnule general, stiti ce nseamn ridicarea la lupt a romnilor din
Transilvania, Banat si Bucovina? n trei zile revolta se va transforma
88 *
n revolutie de eliberare national si primii dusmani veti fi voi, ungurii.
KLAPKA: V nteleg si v multumesc pentru sinceritate. M-am convins c sunteti un om lucid,
domnule Brtianu.
Dialogul este ntrerupt de aparitia unui clugr care i sopteste lui Pilotei ceva la ureche.
Mitropolitul se apleac spre Brtianu si i spune un singur cuvnt: Carada". Brtianu se scuz
fat de unguri si iese.
BRTIANU: Ce-i?
CARADA: La Iasi a izbucnit scandalul. Caimacamul avea corespondent secret cu turcii, (i d
scrisorile capturate de la Vogoride.)
BRTIANU (dup ce citeste una dintre ele): Da, e clar! Le publici n toate ziarele.
CARADA: Am nteles.
Brtianu revine n trapeza mnstiri, si cere iertare din nou si, dup o scurt replic pentru
mitropolit: Fii linistit!", reia interventia. Zala si coase nasturele la loc.
BRTIANU: Asadar, domnule general, desi unirea tuturor romnilor este dorinta mea cea mai
fierbinte, a declansa acum o miscare a lor ar nsemna un act prematur. Eu nu pot risca o
nfrngere. Cnd vom izbucni, trebuie s si nvingem.
KLAPKA: Atunci, s stabilim conditiile aliantei.
BRTIANU: Eu pot asigura sprijinul romnilor din Transilvania pentru miscarea national
ungar. Pentru a-i tine n fru si a nu transforma ridicarea lor n lupt cu arma n mn am nevoie
de o garantie scris. Le-o art si ei m ascult.
KLAPKA: Care ar fi aceast garantie?
BRTIANU: n momentul n care se naste statul national ungar, romnii din Transilvania
primesc libertatea de a alege
DINASTIA BRTIANU 89
destinul lor. Dac ei hotrsc unirea, nu va avea loc o interventie militar.
KLAPKA: V dati seama c asta depseste capul meu.
BRTIANU: Pledati pentru cauza asta si veti fi ascultat. Venind de la un ungur, pledoaria va fi
cu att mai atent cntrit.
KLAPKA: Este o conditie?
BRTIANU: Obligatorie!
KLAPKA: Insurectia ungar va avea nevoie de arme. V repet: Franta si Piemontul vor ataca
Austria. Pentru a asigura flancul estic, brigzile nationale ungare vor trebui narmate si conduse
n lupt. Acceptati tranzitul armelor pe teritoriul Principatelor?
BRTIANU: Despre ce cantitate este vorba?
KLAPKA: Treizeci de mii de pusti.
BRTIANU: De acord, dar zece mii rmn n tara Romneasc.
KLAPKA: Pot obiecta?
BRTIANU: Nu.
KLAPKA: Voi duce aceste conditii contelui Cavour n Italia. Am ns dubii c vor fi acceptate
conditiile dumneavostr de ctre Marea Loj a Orientului.
Glas de muezin.
Constantinopol, 1858
Peste marea metropol a Orientului pluteste glasul ondulat al muezinului. La Palatul Topkap
misun pretendenti ai diferitelor tri clientelare. Este o lume cosmopolit, printi si cersetori
amestecati. Un negru abisinian aduce din piat un cos cu mirodenii ntr-un palat aflat pe malul
Bosforului. Umbl prin sli, d ierburile unor femei din harem, iar acestea ncep s le ard prin
ncperile largi. Una dintre ele ptrunde ntr-o zon traforat si desprtit de voaluri. Aici are loc
o ntrevedere ntre contele Ver-bitzky (Murad bey) si bancherul evreu smul Rabinovici.
i
90 *
sMUL: Acest Grigore Sfurdza fi se pare un om de ncredere, Murad bey?
MURAD: Drag smul, am luptat cu el mpreun n oastea turc. E ambitios. Vrea cu orice pref
tronul Moldovei.
sMUL: Eu mai mult vorbeam de mprumut. E n stare s se tin de cuvnt, s dea banii napoi?
MURAD: Moldova este o (ar foarte bogat. Numai mierea sau sarea dac o vinde si ne plteste
pe toti n aur.
sMUL: Ce veste bun aud? Nu c ar fi vorba de mine, c sunt vai de mine, dar am mprumutat
banii de la bancherul Marelui Sultan.
MURAD: Bancherul Alleon stie de planul nostru?
sMUL: Vaaai de mine, s nu fi fcut o prostie, dar n-am bani. A trebuit s cer, a trebuit s m
umilesc, a fost nevoie de mult insistent.
MURAD: Bine, dar ti iese un profit frumos din afacerea asta.
sMUL: Nimic, nimiiic. Asa un profit s fie la dumneata. Eu ajut la politic. si dac iese ceva si
pentru familia meaaa...
Intr Grigore Sturdza (Muhlis pasa), un brbat nalt si masiv, poreclit Beizadea Vitel pentru c
iesea n trguri si, dezbrcat pna la bru, ridica un vitel si-1 punea pe umeri, i salut dup
obiceiul oriental si se asaz.
MURAD: Tocmai l felicitam pe bancherul Rabinovici pentru zelul cu care a srit n ajutorul
nostru.
STURDZA (pe fondul vicrelilor lui smul): Va fi rspltit nzecit. Voi fi bogat.
MURAD: Mai mult dect att. El ne aduce vestea c si Sultanul este de acord cu actiunea noastr.
sMUL (agitatie): Nu, nu... eu... vai, vai, vai!
STURDZA: Atunci s nu mai pierdem vremea. Pornim complotul. Cum stm cu oamenii?
MURAD: Am adunat cinci sute de ofiteri si subofiteri polonezi cliti n lupt. Tu, Sturdza, va
trebui s obtii de la domnitorul Moldovei permisul de trecere a lor ctre Polonia. Vom folosi
motivul c au fost iertati de Marele Hatman.
STURDZA: Mi-ar trebui un nscris.
MURAD: Uite-1 aici. sleahticii se vor opri la Focsani si vor astepta acolo semnul tu.
STURDZA: Domnul nu va accepta ca ei s treac narmati. Iar eu arme nu am.
MURAD: Am prevzut si cazul sta. Vei cere marf de la Stambul. Postav. Lzile cu arme vor
sosi la Galati. De acolo le aduci pe care la mosia ta de la Micluseni.
STURDZA: Bine gndit, Murad bey. Am aici lista cu boierii moldoveni cumprati.
sMUL (dup ce s-a ridicat si a privit pe dup umrul lui Murad lista): Vai, vai, vai, ce multi sunt.
Ce de bani!
MURAD: Bine. La semnul tu, polonezii vor veni n Iasi si vor ataca Adunarea. Atunci, boierii
ti s voteze. Sultanul va nchide ochii la miscarea asta.
STURDZA: Sunt pregtit.
sMUL (alunecos): Dac nltimile voastre ar ngduiii... Nu s-a spus nimic de oastea Moldovei.
Ce va face? Va sta cu minile nsh.
STURDZA: Voi cumpra ofiterii.
sMUL: As ndrzni, dac nu supr... Este un comandant al oastei acolo... Tare srac. Mi s-a zis
c-1 cheam Cuza. N-ar fi mai bine s-1 pltim pe el. Am face iconomie.
STURDZA: Eu nu m uit la bani n complotul sta. Dac vrea, i dau si lui.
sMUL: Vai, vai, mai bine s-ti asiguri capul, dect s risipesti pe trup.
MURAD: Cuza sta e un cartofor si un muieratic, l vom ndeprta de trup cu o momeal. S
pui, Sturdza, pe cineva la joc lng el, s cstige mult.
92 *
STURDZA: Preabine. Oricum, mare brnz nu va face.
Sunet de toac.
Climnesti. Mnstirea Ostrov
Ion C. Brtianu si mitropolitul Pilotei psesc pe o potec ce duce la malul Oltului, n dreptul unui
debarcader improvizat. Pe aici este singurul loc de trecere cu bacul spre insula Ostrov, n timp ce
psesc, un tran cade n genunchi la marginea potecii si asteapt s treac mitropolitul. Cnd
ajunge n dreptul lui, se repede si i srut poalele rasei, apoi face multe cruci. Pilotei l
bi-necuvnteaz din mers.
PILOTEI: Nu ti-e fric, Ioane, c am pierdut o ocazie mare? Cine stie cnd ni se mai poate pune
n brate o astfel de sans. De ar afla, romnii nu ne-ar ierta-o niciodat. S fi se dea pe mn
rscoala, si tu s spui nu.
BRTIANU: Ocazii vor mai fi. si atunci abia vom fi tari. Vezi tu, Pilotei, ne certi pentru
legturile cu lojile masonice. Ca ierarh ortodox, te nteleg. Dar cnd eu resping o pleasc a lor...
C asta e o pleasc, s stii!... tu m certi c am refuzat-o. Gndul meu, nc de la Paris, a fost s
las masoneria s se dezvolte n tar, s ne nvete toate secretele ei de organizare, toate cile de
atingere a unei mari victorii. Ei ne nvat cum s folosim Puterea.
PILOTEI: Dar datoriile fat de ei...
BRTIANU: Stai c n-am terminat. Eu vreau s construiesc o structur de oameni fideli
rspndit n toat tara, inclusiv n Ardeal. Cnd va veni momentul, voi iesi cu ea la lumin.
PILOTEI: Esti nebun? ti vei ridica toat Biserica n cap.
BRTIANU (rznd si lundu-1 prieteneste pe dup umr): Nu, Pilotei, nu m-ai nteles. E vorba
de ceva ce tu nc nu stii cum arat. Eu voi face aici un partid politic. Un partid national al
liberalilor.
PILOTEI: Un apostolat.
BRTIANU: Un instrument al Puterii.
Se opresc amndoi pe un dmb, deasupra apelor Oltului. Alturi e bacul plutitor. Brtianu
priveste spre insul. Se vede turla unei bisericute.
BRTIANU (arat): Pe insula asta s-a pustnicit sora mea, maica Maximila. O mai tri?
PILOTEI: Nu cunosc. Eu sunt venit abia de ieri.
BRTIANU: S-ti pui la punct serviciul secret, Pilotei. Tu n-ai voie s fii ntr-un loc si s nu stii
ce se petrece acolo.
PILOTEI: Voi fi numai ochi si urechi.
Se mbrtiseaz, apoi Brtianu se urc pe bac. n timp ce pluta este mpins de plutas spre malul
cellalt, Brtianu si Pilotei si fac semne de la distant. Chipurile lor sunt luminoase.
Pe msur ce se apropie de biserica Ostrov, Brtianu devine ngrijorat. De jur mprejur este
pustiu. Un corb tip. Usile bisericii sunt ns deschise si se vd luminri plpind. Pseste cu grij
si ncepe s aud cntecul maicilor. Este o slujb la capul mortului, n centrul micului naos este
depus un cosciug pe nslie. Brbatul are o strngere de inim: s nu fi ajuns prea trziu. E cumva
sora lui? Intr si nainteaz nspi-mntat. Lng strane si prin colturi sunt maici care nu se vd,
pierdute n zidurile nnegrite. Ele doar se aud prin soapte. Peste cosciug este aplecat o maic.
Plnge acolo, afundat n hainele ei cernite. Brtianu se apropie pn trece de captul cosciugului
si priveste ngrozit n el. Este capul livid al unui brbat.
BRTIANU: Cine a murit?
Maica ridic ncet capul, surprins c n-a auzit apropierea unui strin. Este aproape o copil, l
priveste n ochi pe brbat, ca si cum ar vedea un ajutor, un nger trimis pentru a o consola.
Apleac privirea spre mort si ntinde o mn alb, tnr, mng-indu-i fata. Rosteste printre
lacrimi: E tata", ntoarce brusc privirea ctre strin, cutnd n privirile lui un semn.
94
BR77 A NIJ (impresionat): Nu esti singur, copil. Vei avea o tar.
Se aude un tocit de toiag. Brtianu ntoarce capul si vede n lumina mudiii silueta maicii starete,
oprite n naos. Nu-i distinge chipul. Pseste spre ea pn i descoper fata. E Maximila. Stareta l
priveste oarecum de sus.
MAXIMILA: Nu te-ai nchinat.
BRTIANU: Esti nedreapt.
MAXIMILA: Ai venit s te ciesti?
BRTIANU: Am venit s pun ordine n tar.
MAXIMILA: tara e n ordine. (Artnd biserica:) Nu vezi ce liniste este?
BRTIANU: Ai mbtrnit, Maximila. Te-ai ascuns pe insula ta si nu mai vezi lumea. tara se
pregteste de desclicat.
MAXIMILA: S-au umplut mnstirile de orfani. (Arat spre maica de la catafalc:) Ce se va alege
de fata asta? Poate tara s-i tin loc de tat?
Brtianu priveste din nou chipul ndurerat al tinerei orfane. Desi palid si desfigurat de plns, ea
iradiaz totusi o noblete nativ. Delicat si fragil, ea spune totul prin ochii mari si expresivi,
udati de lacrimi.
Liniste. Sfrit de lumnri.
Iasi, ianuarie 1859
Urmtoarea scen ar trebui s contin foarte putin dialog, n cabinetul de stiinte naturale al lui
Dimitrie Rallet. In prim-plan este masa pe care a fost violat Frosa Sarandy. Camera nainteaz
n lungul ei n tcere spre usa dubl din captul clii. Cnd este aproape s ajung la ea, aceasta
se deschide violent si n sal ptrund vocifernd deputatii Adunrii Moldovei: Koglniceanu,
Panu, Negri, D. Rallet, Costache Rosetti, Pisoschi, Mavrogheni, LascrRo-
DINASTIA BRTIANU 95
setti, Lascr Catargiu. Se asaz la mas nc certndu-se, vorbind n acelasi timp. Koglniceanu
sustine candidatura lui Negri. Ceilalti protesteaz. Pentru unii dintre ei, subiectul scandalului este
lovitura lui Grigore Sturdza. S-au descoperit armele la mosia sa. Ofiterii polonezi umbl grupati
prin oras. Spaima de un atac domin adunarea. Koglniceanu cedeaz nervos si vrea s plece.
Este ntors de la us. La un moment dat, n hrmlaia asta se aude strigtul lui Pisoschi: Stati
asa!" Scoate arma si trage un foc n tavan. Se opresc, n linistea care s-a lsat, dup un moment
de asteptare ncordat, Pisoschi rosteste numele unui nou candidat la domnie: Alexandru loan
Cuza!" Stupefactie. Koglniceanu: Da!" Panu: Ca militar, poate apra si Adunarea de
Sturdza". Da, da, Cuza!"
La Teatrul National spectacolul este n toi. Rsete, aplauze. Cuza particip entuziast la reactia
slii, n loj ptrunde agitat Costache Rosetti. ncearc s-i spun ceva la ureche, Cuza nu
reactioneaz, aplaud, rde mai departe. Rosetti trage de el s-1 scoat din loj, dar colonelul se
desprinde greu de atmosfera spectacolului, si uit chipiul, Rosetti se ntoarce si l ia. Pe holul
Teatrului, vorbesc n fug: Te-au ales domn!" Pe cine? Pe mine?!" Cu unanimitate"., fugi,
m, de aici!" - nu-1 ia n serios Cuza. Se rsuceste pe clcie si d s se ntoarc n loj. Rosetti
se agat de el, l ntoarce, iar i culege chipiul de pe jos. Se duc.
n acelasi timp, n curtea interioar a unui conac, ofiterii polonezi se narmeaz. Contele
Verbitzky i aliniaz si le d ordine. Alturi, bancherul Rabinovici si frnge minile de fric.
Tremur, se vait. Portile mari ale conacului sunt dintr-o dat lovite cu mare fort, n timp ce
balamalele ncep s clntne si lemnul portii s prie, Verbitzky d ordin mercenarilor s ia
pozitii de lupt n curte si la ferestre. Portile sar din ttni si soldatii Armatei Moldovei nvlesc
nuntru, condusi de cpitanul Lecca si locotenentul Adrian. Lupta este angajat imediat.
In aceast scen de lupt este important diferenta de atitudine dintre cele dou tabere.
Dezordine la mercenari, ordine la romni.
96 *
De aceea este important ca miscrile trupei romne s aibe un caracter mecanic. Ordin: n
genunchi, ochiti, foc!", nainteaz ctiva pasi: n genunchi, ochiti, foc!" Mercenarii cad secerati,
dar si riposteaz. Cad si din rndul romnilor, dar locul se ocup imediat de alt militar. Cpitanul
Lecca angajeaz imediat un duel cu contele Verbitzky. Se bat n curte, pe msur ce mercenarii
fug n cldire, sar ferestre, alearg pe culoare. Locotenentul Adrian si conduce acum grupele n
urmrirea lor. Pe culoare, prin camere se dau aceleasi ordine seci si implacabile. Este o vntoare
de oameni. smul Rabinovici este gsit sub un pat, luat de guler si arestat.
n curte, duelul celor doi ofiteri continu. La un moment dat ns, Carada apare lng Verbitzky
si l mpusc n cap, fr scrupule. Lecca rmne derutat, socat - el angajase o lupt cavalereasc
- si priveste la Carada cu stupoare. Carada si bag revolverul la bru grbit si tot n grab i
spune: Gata! N-avem timp de onoare acum."
Conacul Plodea, ianuarie 1859.
Fratii, Teodor, Ion si Dumitru Brtianu sunt n curte, clcnd prin zpada afinat. Ion si Dumitru
au rsturnat n picioare un butoi cu tuic. Rochit i desface cepul si miroase. Cade jos, mimnd
tria tuicii. Anica le aduce nframe curate si, crate de Rochit si Buzatu, carafe cu ap fierbinte.
Lui Teodor nu-i d. Se spal, se sterg. Teodor, teapn si ofensat, si-a dus minile la spate, de
parc ar refuza si dac ar fi rugat. Anica se duce (joc mut, gestic selectat, spre Teodor ntoarce
doar un ochi alb, cu cataract.) Cei doi brbati se sterg pe fat.
ION (i ntinde stergarul lui): Ia m si tu. Nu te uita la ea. E muiere.
TEODOR: M trateaz ca pe-un strin.
DUMITRU: Cu strinii e ospitalier. S vezi ce mese ntinde.
TEODOR: Avem si neamuri proaste n familie.
ION: M, ia vezi!
DUMITRU: E chestie politic, Tudorache. Tu, ca trdtor, ar trebui s stii c familia nu te prea
iubeste.
ION (d stergarul lui Rochita): Na, d-i-1 tu, c dac l ia din mna mea ne certm.
Teodor l primeste cu o anume stnjeneal. Miscrile lui sunt stngace. Poart un costum
impecabil (ceilalti sunt cu cojoace romnesti pe ei), poart mnusi si bastonul cu mciulie.
DUMITRU: Esti pe moarte, Tudorache. Te-ai uns pe fat cu sudoare de revolutionar.
TEODOR (zvrlind stergarul n zpad): Voi v bateti joc de mine.
Anica revine cu o tav pe care sunt trei cnufe de lut. Le pune pe butoi.
DUMITRU (artndspre cnute): Ai vzut, ti-a adus si tie.
TEODOR (dup ce priveste lung dup Anica): si-a adus ei. Poate vrea s bea cu voi. (Cei doi
rid).
ION: M gndesc c tu esti o oaie rtcit, Tudorache. Cauti s fii mare boier. Bine! Mine
declansm revolutia, lum puterea si te facem noi mare boier. Primesti?
TEODOR: Voi n-o s conduceti niciodat tara asta. Sunteti nesntosi la cap. Am luat toti trei de
la tata acelasi snge, dar voi 1-ati spurcat prin strintate. Eu nu pot primi de la voi dect o
infectie.
ION (se ndreapt spre butoi, unde Rochit e deja pilit): Atunci ia niste tuic s te dezinfectezi.
Rochit scoate tuica din butoi cu un toi. Miscrile lui comice pentru a nimeri cnutele i fac rolul.
La un moment dat vars un
98
toi n cciul. Haoleu, n-am nimerit!" Ia cciula si o duce la gur, bnd ca dintr-o can mare.
Brbatii ciocnesc si beau.
ION (scurgnd un strop n zpad): S fie de pomenirea vechiului regim. (Teodor se neac, l
arde, tuseste.)
DUMITRU: Poimine ti dm sampanie.
TEODOR: mi dati pe dracu. Poimine v aduc eu ap chioar la puscrie.
n curte intr, ntr-o goan de cal, Eugen Carada. Sare din sa si vine ntins spre Ion Brtianu. Nu
salut, doar scoate din tasc o scrisoare si i-o ntinde.
CARADA: L-au ales pe Cuza. TEODOR: Cine dracu' mai e si sta?
Dumitru se apropie de Ion si citeste o dat cu acesta.
ION (citind)'. Koglniceanu e un geniu. A gsit solutia cea mai bun.
DUMITRU: Nu mai e timp de pierdut, n noaptea asta miscm gloatele.
TEODOR: Sunteti nebuni! Ce gloate? Vreti s ptiti la fel ca n 1848? S ni se risipeasc iar
mosiile?
DUMITRU (dnddeja porunci): Sania!
Oamenii aduc o sanie cu doi cai. Ion Brtianu si Carada ncalec pe caii lor. Dumitru urc n
sanie.
ANICA (iesit n curte): Ioane, unde pleci?
ION: La Bucuresti, ncepem.
ANICA (pnnznd calul de drogi): Nu te duce. Ajunge Dumitru. (Din nou spre Ion:) Tu trebuie
s te nsori, s mostenesti familia.
DINASTIA BRTIANU 99
TEODOR: O s fiti spulberati ntre copitele cavaleriei otomane. Ati nnebunit de tot.
ION: Tu, frate-meu, dac scoti vreun cuvnt la boieri, te tai cu mna mea. Dad Anica... Doamne
ajut!
Pornesc. Pe msur ce se ndeprteaz, se ridic tumultul unei multimi.
Bucuresti. Seara si noaptea de 23 ianuarie, apoi dimineata de 24 ianuarie 1859
Pe strzi umbl grupuri de agitatori. Este important ca n secventele de multime s existe
contrapunctul: oameni care circul linistiti pe strad, curiosii, copii mahalalelor, negustorii care
si feresc marfa sau trag obloanele. Din cnd n cnd apare o femeie de lume care rde si si arat
snul flescit. Cldirea Adunrii Munteniei de pe Dealul Mitropoliei este luat cu asalt, n
redactia ziarului Romnul Ion C. Brtianu, Dumitru Brtianu si C. A. Rosetti conduc miscrile
grupurilor de presiune. Tineri agenti primesc ordine; altii vin cu mesaje. Ion si Dumitru Brtianu
lucreaz asupra unei hrti. Rosetti lucreaz cu tipografii.
I.C. BRTIANU: Tbcarii s se adune pe Lipscani. Fac adunare, adun oamenii si apoi vin spre
Dealul Mitropoliei. M-lierii s stea pe loc la Putul cu lant. S nu agite centrul orasului.
D. BRTIANU: La Bneasa au ajuns primele grupuri de trani.
I. C. BRTIANU: Vin de departe?
D. BRTIANU: Nu, sunt din satele apropiate.
I. C. BRTIANU: Atunci sunt odihniti. S intre pn la bariera Mogosoaiei.
ROSETTI: Manifestele cu slov mare le mprtiti tranilor. Ziarul l rspnditi n oras.
I. C. BRTIANU: Nimeni s nu ptrund n zona consulatelor. Liniste absolut n cartierele lor.
100 *
D. BRTIANU: Consulii vor iesi cu trsurile sau si vor trimite spionii. N-o s-i putem
mpiedica s vad multimea. La Mitropolie nici att.
L C. BRTIANU: S nu ridice vreunul o piatr, s nu sparg vreo fereastr.
ROSETTI: Nu-i putem tine n min. Tbcarii sunt ntrtati.
I. C. BRTIANU: S se opreasc dracului la poalele dealului. S nu vd nici unul sus.
Tot acest dialog este nsotit de venirea si plecarea agentilor liberali. Sugerez intercalarea lui cu
secvente din strad care s ilustreze executarea ordinelor. Se poate adopta varianta unor diferente
frapante ntre ordine si executare sau varianta agitatorilor care ncearc s pun n aplicare, foarte
vizibili, ordinele primite. O alt solutie (desi se poate apela combinat, la toate trei) ar fi secvente
cu miscri ordonate n care ctiva nu respect indicatiile si sunt opriti, mpiedicati, izolati de
agentii liberali. O scen aparte este btaia cu o grup de jandarmi si dezarmarea acesteia. trnii,
filmati separat, au furci si coase, n sfirsit, multimea a ajuns la poalele Dealului Mitropoliei.
Politia ncearc s-i tin pe loc. Se isc un incident si multimea nvleste pe deal pn n curtea
Adunrii.
AGENT: Au rupt cordonul Politiei si sunt sub ferestrele Adunrii.
I.C. BRTIANU (btnd cu pumnul n mas de necaz): Se drm totul. Am pierdut. Consulii
strini vor anula alegerile.
D. BRTIANU: M duc acolo.
Aparatul insist pe chipul lui Ion C. Brtianu. Rvsit, lovit de durerea esecului. Strnge din
dinti. Imaginea lui se suprapune pe cea a lui Barbu Catargiu. Liderul conservator este n sala
Adunrii, la fereastr, mpreun cu toti deputatii care privesc speriati multimea de afar. Se
discut aprins, se protesteaz. Secventa ncepe cu replica lui Barbu Catargiu, rostit doar pentru
el.
CATARGIU: Idiotul! Va duce totul de rp.
VOCI: Asta este stare de asediu! Protestez! Eu anunt pe consulul austriac! S mearg cineva la
Rusciuk s cheme trupele otomane!
n fata multimii au rzbtut cu greu Nicolae Golescu, stefan Golescu si Dumitru Brtianu. Toti
trei ncearc s potoleasc agitatia maselor. Se scandeaz: Unirea'.Unirea!" Maiorul Barbu
Vldoianu si trupa sa din garda cldirii Adunrii fac fat cu greu presiunii. Maiorul ordon
ncrcarea armelor. Nicolae Golescu l ceart pentru ordinul sta. n sfirsit, Dumitru Brtianu a
reusit s se urce pe o coloan (stlp de iluminat) si vorbeste multimii care se potoleste, n sfrsit.
D. BRTIANU: Fratilor, astzi poporul romn si strig vointa de unire. Am rbdat destul.
Acum a sosit ceasul. Deputatii vostri vor vota acum pentru unire.
Urale. Multimea se tlzuie ceva mai putin agresiv. Se scandeaz din nou. Pe fondul discursului
auzit de afar, deputatii gesticuleaz. Cei unionisti ncearc s-i conving pe conservatori s
voteze unirea. Intr pe us maiorul Vldoianu.
VLDOIANU: Domnilor deputati, luati o hotrre, c eu nu-i mai pot tine. Mi-au dezarmat dou
grzi pn acum.
EPUREANU: Sunt narmati? Doamne pzeste!
VASILE BOERESCU: Domnilor, v rog s ascultati. Este clar c n aceste conditii nu se poate
lua o decizie de vot. Propun s negociem.
EPUREANU: Ce s negociezi cu rsculatii?
VLDOIANU: Iesiti cu mine, domnule Boerescu. si liberalii de afar au cerut multimii s se
potoleasc.
EPUREANU: Nu, s se duc acas. Altfel eu nu votez.
102 *
CATARGIU (foarte stpn pe el, este ascultat cu atentie): Multimea nu se poate duce acas. E
absurd. Nimeni nu mai poate s-i opreasc acum. Este clar c domnii Brtianu i-au scpat din
mn (proteste din partea deputatilor liberali). E purul adevr, domnilor, nu mai protestati. Acum
e nevoie de ntelepciune. Propun ca deputatii liberali s invite distinsii cetteni ai Bucurestiului
s astepte la poalele dealului peste noapte. S li se dea pine. S fie lsati s fac focuri.
BOERESCU: Bine gndit, Barbule. Ce ziceti, domnule Epureanu?
EPUREANU: Eu zic ce zice Barbu Catargiu.
CATARGIU: Trupele tale, domnule maior, s nconjoare cldirea asta si s stea de paz. Nici un
foc de arm. Totul n ordine si disciplin. Mcar acum s artm strinilor c suntem un stat
civilizat. (Aprobri.) S nu mai existe nici un contact ntre multime si trup.
VLDOIANU: Am nteles, domnule Catargiu.
CATARGIU: Noi vom rmne aici peste noapte si vom delibera n liniste. Candidatul Valahiei
va fi proclamat mine dimineat. Multimea va avea de ales: l accept si atunci toat aceast
agitatie se transform n triumf (Aprobri). Sau nu-1 accept, va nvli aici peste noi si vom fi
ucisi. (Proteste). La datorie, domnilor! Veti muri la datorie. Am auzit de prea multe ori acest
angajament ca s nu v cred n stare.
EPUREANU: Coane Catargi, mai bine s-i mpuste armata.
Vociferri, gesticulatie spre maiorul Vldoianu: Ce stai? Ar trebui s ne pzesti! Pune tunul pe
ei!" Aceast tendint pare s domine. Maiorul Vldoianu si pstreaz cumptul si i priveste
destul de rece.
CATARGIU (peste glasuri): Domnilor, domnilor, nu dati acest ordin.
EPUREANU (pe valul de proteste): Domnule maior, mine dimineat tragi. Nu stiu, f-ti datoria.
Acum s se duc toti
DINASTIA BRTIANU 103
la poalele dealului, cum a spus conu Catargi, dar mine dimineat tragi.
n tipografia ziarului Romnul este n continuare agitatie. Dumitru Brtianu tocmai a sosit de la
Mitropolie.
ION (ngndurat): A spus Catargiu asta?
DUMITRU: Da, i-a dominat pn la un punct.
ION: ti dai seama c astfel ne dezarmeaz. E mai inteligent dect credeam.
DUMITRU: Totusi, suntem stpni pe situatie. Oamenii nostri sunt nc acolo.
ION: A gndit bine Catargiu. si ne-a lucrat, Dumitre. Dac se alege omul lor si noi nvlim,
trupele turcesti vor intra n tar si ne vor zdrobi. Ele vor confirma exact alegerea conservatorilor.
DUMITRU: N-am avut pe nimeni tare n sal. Trebuia s fiu acolo.
ION: Nu-i nimic, i vom dezarma noi pe ei. (Ctre Rosetti) Oamenii s nu miste. S stea acolo si
s astepte.
Secvente de noapte cu grupul de presiune de la poalele Dealului Mitropoliei. Au ridicat focuri.
Unii dorm, altii discut n soapt, ntr-un boschet, un student are o femeie. Chicoteste. O lung
trecere printre manifestanti dezvluie chipuri, atitudini, infiltrati ai Agiei.
Sus pe deal, trupele se adun n formatie de lupt. Se mping tunuri, se ncarc armele. Se aduc
saci si se fac puncte de tragere. Un sac se sparge si din el se rostogolesc mai multe cepe. Un
soldat ia dou si le ascunde n buzunar, n secvent nu apare maiorul Vldoianu.
n sala Adunrii, deputatii discut aprins. Se pronunt nume, se contest. Aparatul umbl acum
pe culoarele ntunecate ale cldirii. Pe sub o us se distinge plpirea unei lumini. Carada, cu un
sfesnic n mn, l conduce pe Ion Brtianu prin ncperi.
104 *
ntr-un salon cu oglinzi se opresc. Brtianu asteapt n picioare aparitia unui personaj misterios.
Umbra lui se apropie. Este maiorul Barbu Vldoianu.
BRTIANU: Credint si iubire"!
VLDOIANU: nceputul si sfrsitul!"
BRTIANU: Domnule maior, suntem ntr-o cumpn.
VLDOIANU: stiu. Ati mers prea departe.
BRTIANU: Tocmai pentru c am mers prea departe, nu voi da napoi.
VLDOIANU: Va trebui s stiti c eu nu voi sta s vd cum se vars snge de romn. Mine
dimineat, dac atacati, voi da ordinul de foc, apoi mi voi zbura creierii n fata trupei.
BRTIANU: Sunt aici pentru a mpiedica o baie de snge romnesc. Solutia este una singur: s
fie ales candidatul unionist.
VLDOIANU: Este Nicolae Golescu?
BRTIANU: Asta stiai dumneata, c vrem s-1 punem pe Golescu?
VLDOIANU: Da. Acest nume este propus acum n Adunare.
BRTIANU: Sunt aici pentru a-ti dezvlui c adevratul nostru candidat este altul si c am
aruncat nainte cu dinadinsul pe Golescu.
VLDOIANU: Cine este?
BRTIANU: Domnul Moldovei, colonelul Cuza.
VLDOIANU (usor surprins la nceput): Prea bine. si eu cred c numai un militar putea face
Unirea acum. n noaptea asta retrag toate trupele. Aveti mn liber.
BRTINU (care i dduse nuna ntre timp): Dimpotriv, o am nlntuit pe vecie de a ta.
Prim-plan pe minile strnse.
Dimineat, curtea Mitropoliei este pustie. Vntul plimb pe caldarm frunze de ceap. Un sobolan
se urc pe un sac din ba-
ricad. Cersetorii de la intrarea n biseric dorm strnsi unii n altii. Jos, la poalele dealului,
agentii liberali intr n actiune. Multimea scandeaz deja: Cuza! Cuza!" Printre oameni umbl
agentii liberali care i nvat numele candidatului. Unii ntreab: Cum l cheam? Buza?
Buzea?".
n adunare este o agitatie si mai mare. Spaima descoperirii faptului c Armata s-a retras i
paralizeaz pe conservatori: Trdare! Trdare!"
BOERESCU: Domnilor, s-a vorbit de unire. Atunci s fie Alexandru loan Cuza.
Vii proteste din partea conservatorilor. Barbu Catargiu se ridic drept, dup ce a urmrit totul, si
vorbeste. Toti amutesc.
CATARGIU: Domnilor, acum nu se mai pune problema unui partid, n aceast dimineat este
pus n joc tara. Iar deviza mea este: Totul pentru tar, nimic pentru noi! Am vrut Unirea? Eu,
Barbu Catargiu, votez pentru Cuza.
EPUREANU (pe fondul entuziasmului, de aproape): Coane Catargi, ce faci? Le dai victoria?
CATARGIU: A nvins Brtianu, nene Epurene. Deocamdat!
Sunet de ape si de clopot mic.
Mnstirea Ostrov
Pe poteca acum cunoscut Ion Brtianu, singur, mbrcat cu haine noi de oras se ndreapt spre
debarcaderul bacului. Locul e pustiu. Doar cinele plutasului l latr. Omul iese si l potoleste,
apoi si scoate cciula si face ploconelile slugii.
PLUTAsUL: Sru-mna, boierule. S iertati. Voiam s plec la Vlcea si i-am dat drumul s
pzeasc.
106 *
BRTIANU: M treci dincolo si poti pleca.
PLUTAsUL: Sru-mna, v trec. (Insinuant si interesat:) Voiam s fac o jalba ctre Mria Sa,
vod Bibescu, s mai scad din bir, ca nu m mai ajung.
BRTIANU (privindu-1 cu suspiciune)'. Bibescu nu mai e de mult domn.
PLUTAsUL: Aoleo! O fi din nou vod stirbei?
BRTIANU: Nu e nici sta. trile s-au unit.
PLUTAsUL: Aoleu! Cu cine s-au unit? N-or fi austriecii? Ni se desface granita d-aci.
BRTIANU: Nu, mosule. tara s-a unit cu Moldova.
PLUTAsUL: Aoleo! Cu Moldova? Pi ce le veni?
BRTIANU (iritat): Hai, las gura si trece-m dincolo.
n trapeza mnstirii Ion C. Brtianu se confeseaz maicii Maximila, sora sa. Este o spovedanie
fr cint, aspr, din picioare.
ION: Azi dimineat stteam n trsur si m gndeam c au trecut zece ani de cnd credeam c va
dura dou luni si voi nvinge. A fost cumplit de greu. si abia azi dimineat m-am ntrebat dac
Dumnezeu mi va da timp s termin treaba pe care am nceput-o acum zece ani.
MAXIMILA: Nu putem sti ct timp ne d Dumnezeu. Dar stim c ne d putere. Oamenii ca tine
triesc dintr-o datorie. S te astepti s nu fie pltit.
ION: stiu c voi avea parte de nerecunostinta. Cnd trece istoria prin oameni, se obisnuiesc cu ea,
la fel cum au nvtat c vor rci n fiecare iarn. Vor scuipa pe urmele mele.
MAXIMILA: Ai fcut si mult ru. Doar niste fapte mari de acum nainte vor putea sterge
pcatele tale n fata lui Dumnezeu.
ION: In 1848, cnd am luat cu asalt palatul lui Bibescu, stiam c are sotia bolnav si c st n
fiecare noapte la cptiul ei. stiam c dusmanul sta are un suflet bun, c este ngrijorat si
obosit. Mi-am zis c n-am voie s scap momentul. Am pus s se trag asupra lui. (Maximila si
face cruce.) Apoi, cnd politia austriac 1-a arestat pe pictorul Rosenthal la Budapesta si 1-a
supus la tortur stiam c are asupra lui manifestele mele. Mi-a fost team pentru ele, nu pentru el.
MAXIMILA: S-a spnzurat ca s nu te denunte.
ION: Lui nu pot s-i ofer dect rzbunarea mea. N-a fost crestin. Altii, botezati si dusi la biseric,
nu vor avea parte nici de att. Am ncercat tot azi dimineat s fac o socoteal citi oameni au
murit din cauza mea: revolutionarii nchisi dup 1848, oamenii Agiei trimisi pe urmele mele,
trani si mahalagii trimisi n fata trupelor. Mai mult de o sut. Exist iertare pentru asta?
MAXIMILA: Doar dac n cer popoarele sunt asezate n tri, la fel ca pe pmnt. nvingnd pe
pmnt, acolo vei putea fi primit ca ntemeietor. De remuscri nu vei scpa niciodat.
ION: Asta mi-e limpede. Mai ales c vd nainte si mai mult suferint. Poporul nu este pregtit
pentru unirea asta. Dusmanii s-au nmultit acum. Va trebui s fac si mai mult ru, ca s nu-mi
stea nimic n cale.
MAXIMILA: Esti un brbat puternic, Ioane. Mai bine opreste-te aici. Ai dat romnilor o tar.
Strnge mna la ctiva prieteni si retrage-te la Florica.
ION: E prea trziu. I-am provocat, i-am condus, i-am scos n strad. Romnii au nvtat din nou
s-si cear drepturile cu parul n mn. Peste o lun sau dou, Cuza le va r!a arme si va nfiinta
armata. Peste alte cteva luni vor cere autonomie. Peste doi ani vor rupe legturile cu Poarta si
vor fi independenti. Mie de momentul sta mi-e fric. tara s-a fcut de o mn de oameni: eu,
Dumitru, Golestii, Koglniceanu, Pnu, Negri. Restul este gloat.
MAXIMILA: si de ce ti-e team?
ION: Mi-e team c nu le pot da libertatea acum, cnd ei cred c au dobndit-o. Imediat ce vor
ntelege c mai au de tras la nevoile trii, se vor ntoarce mpotriv mea. Este n firea oamenilor.
La primul semn de slbiciune m vor sfsia si o dat cu asta tot ce-am ridicat din uitare n sufletul
poporului.
l
108 *
MAXIMILA: Atunci, lupt mai departe. Nu te mai uita n urm. Tu oricum nu mai poti fi iertat.
(Ion se scoal.)
ION (schimbat): Voi avea nevoie de tine.
MAXIMILA: M voi ruga pentru tine.
ION: Nu de ajutorul sta am nevoie. Vreau s treci mesajele mele cifrate la romnii din Ardeal.
Vreau s-1 primesti pe saguna aici cnd ti trimit eu semn.
MAXIMILIA: M folosesti ca spioana ta?
ION: Nu am ncredere n altcineva. Te stiu romnc. Unirea n-ar fi mplinit fr fratii nostri din
Ardeal. Vreau s merg nainte.
MAXIMILA: Bine, voi face asta pentru tine. Dar vreau s-mi faci un serviciu n schimb.
ION: Te ascult.
MAXIMILA: S iei fata asta orfan si s-o duci la oras. Vreau s o nscrii la un pension si s te
ngrijesti de zestrea ei. Cnd i vei gsi un brbat cumsecade, datoria ta s-a mplinit.
ION: Adu-o aici.
Maximila se ridic si d o porunc. Cnd se ntoarce, Ion Brtianu o asteapt n mijlocul
ncperii, drept, aproape solemn. Maximila l priveste cu blndete, fratern. Parc acum l
descoper.
MAXIMILA: Tu, Ioane, ori vei muri curnd, ori vei tri mult. Mi-e team ns c o s te uite
Dumnezeu pe pmnt fcnd bine romnilor. Dintre noi, fratii, tu ai s cunosti cea mai
ndelungat dezamgire.
Intr pe us Pia. Este tot n doliu, dar chipul ei caut cu aceeasi ochi mari, ntrebtori, speranta n
brbatul care o priveste adnc.
ION: Cum te cheam, domnisoar?
PIA: Caliopia Plesoianu.
ION: O s-ti spun Pia.
PIA: Cum este voia domniei voastre.
ION: Ei bine, Pia, te rog s-mi spui dac vrei s te cstoresti cu mine.
Reactie de soc la Maximila. Pia cade n genunchi si-si face repede o cruce. Spune ceva, dar nu se
aude; pare o rug. Maximila se uit cnd la fat, cnd la fratele ei. Ion este ncruntat, sigur pe el,
grav.
ION (Maximiliei, trecnd pe Ung Pia n drum spre iesire): S-i pregtesti o rochie.
Dup plecarea lui Ion Brtianu pozitia celor dou femei nu s-a schimbat. Maximila o priveste din
jiltul de staret. Pia st ngenuncheat n mijlocul ncperii asteptnd o sentint.
MAXIMILA: Ai spus da?
Pia d din cap ca un copil, strngnd ochii, i e rusine fat de binefctoarea sa, dar nu renunt la
decizia ei. l vrea pe Brtianu. Maximila ofteaz si priveste spre tavan, spre icoane, din nou spre
fata czut la picioarele ei.
MAXIMILA: Fat, drag... Nu te grbi. Acest brbat nu-ti va apartine niciodat. Va fi un sot
blnd, dar marea lui dragoste se va numi ntotdeauna Romnia. Esti tu pregtit la o viat de
jertf, s fi tinut la tar, fr saloane si fr intrare la lumea bun? Esti tu gata s renunti la lume
de la vrsta asta fraged?
Pia confirm din cap n acelasi fel.
MAXIMILA: S te astepti s-ti vezi brbatul la nchisoare, legat si dus ca un bandit. S te astepti
s ti-1 aduc mort acas, njunghiat sau mpuscat pe la spate, ntelegi lng cine te vei aseza?
PIA: Voi st alturi de el, maic Maximila, cum st piatra lng drum. Calci pe ea si nu se misc.
110 *
MAXIMILA: Va fi gonit n exil... PIA: l voi urma.
Maximila o priveste lung apoi ridic bratul si i d binecuvn tarea.
In bisericuta mnstirii Ostrov se celebreaz cstoria lui Ion Brtianu cu Pia Plesoianu. Sunt
numai ei doi, singuri n mijlocul navei. Mitropolitul Pilotei oficiaz slujba. Maica Maximila este
alturi.
Un singur martor: Eugen Carada.
EPISODUL 3
Paris, 1864
n acelasi palat vechi din cartierul Latin pe care l cunoastem din episodul pilot, Dumitru
Brtianu pseste prin logia de la etaj. Jos, n curtea interioar, cei doi bieti sunt acum doi
adolescenti, ntre ei este o fat. Stau pe o banc si tin desfcut pe genunchi o hart a Europei.
Fata arat cu degetul si rosteste nume de tri. soaptele lor se reverbereaz n ecoul curtii pe
msur ce Dumitru Brtianu se apropie de usa cu ferestruic. Aceeasi ceremonie si acelasi decor
din urm cu 8 ani.
Romnul se asaz n jilt si si ntinde minile pe mas.
BTRN I: Am dat romnilor institutii pe care nu sunt capabili s le nteleag si s le foloseasc.
BTRINII: n urm cu opt ani am atras atentia c nu vor reusi. Sunt indolenti.
BTRN III: Planurile noastre au fost puse n pericol. Ne-a costat de dou ori mai mult din cauza
nestatorniciei romnilor.
BRTIANU: Am construit un stat ntr-un loc fr sperant. I-am dat unitate, legi si autonomie.
Libertatea se nvat greu.
BTRN I: V-am dat un numr de reguli. Trebuia s le respectati. Veniti aici, ne cereti ajutorul,
vi-1 acordm, iar voi puneti n practic numai ce v convine.
BTRN II: Tipic pentru romni.
BRTIANU: Am cutat ntotdeauna s punem n cumpn ceea ce vrem cu ceea ce se poate.
Balcanii sunt un loc greu de
112 *
guvernat. Dar fr Romnia, Europa este ca un sac spart prin care se risipeste toat avutia
continentului. Trebuie ntrit acest loc.
BTRN III: Alti bani, alt distractie!
BRTIANU: Vin n fata voastr, venerabili domni, cu inima deschis si cu o solutie. Energiile
noastre comune se risipesc. Noi credem c exist si o cauz a risipei n acest efort comun.
BTRN I: O stim: romnii nu sunt n stare s se tin de promisiuni.
BRTIANU: Cu toat modestia de care m-am strduit s dau dovad mereu n fata voastr,
venerabili domni, mi permit acum s ntreb dac nu cumva am gresit. Vreau s zic, noi,
mpreun. Oare planul nostru fcut la Paris se potriveste cu cel fcut la Bucuresti, la Budapesta
sau la Sofia?
BTRN II: mi dau seama c voi nu ntelegeti un lucru simplu: noi nu vrem s facem binele cu
forta. Promovm spiritul popoarelor si liberttile natiunilor. Pentru asta ntelegem s acordm tot
sprijinul nostru. Dar dup ceea ce se ntmpl n Romnia se dovedeste c romnii nu-si doresc
nici libertti, nici institutii, nici civilizatie.
BTRN III: Ce doriti de fapt? Fcefi-ne s ntelegem.
BRTIANU: Natiunea romn a renscut. S-a ridicat greu dup secoli de umilint. A fcut
unirea cu cel mai mare entuziasm. A suportat reforme rapide si multe ntr-un timp extrem de
scurt. E normal s avem probleme de conducere a unui astfel de proces grandios. Acum este
nevoie de rezolvarea problemei capului statului. Vrem un print dintr-o cas domnitoare
european.
BTRN I: Vi 1-am oferit n 1859 si 1-afi refuzat. L-ati ales pe Cuza de capul vostru.
BTRN II: V-a scos din guvern, si-a omort primul ministru, si-a adus metresa la palat, a dat si
lovitura de stat la care s-a gndit din prima clip cnd a urcat pe tron.
BRTIANU: Cuza a fost ntotdeauna unul de-al nostru. slujit cauza cu devotament. Dar
situatia din afara trii nu ne-a permis s lucrm mpreun. El a hotrt s o fac singur. Aici e
pericolul.
BTRN III: Nu putem tine trei imperii n ascultare si nu putem oprima popoarele din jurul
vostru numai pentru c dou principate mici nu stiu prea bine ce vor. Voi vreti liniste n mijlocul
furtunii. Dar nu luptati contra ei.
BRTIANU: Eu cred c ntemeierea statului s-a fcut. El trebuie ntrit acum pentru a fi acolo
pavza de care are nevoie Europa. Un domnitor strin ar ncheia pe deplin aceast misiune.
BTRN I: Acceptati ocupatia austriac. Imperiul va aduce si institutii si bunstare si civilizatie.
Dup un secol veti fi o natiune sntoas, pregtit s constituie un stat national puternic.
BRTIANU: Nu putem accepta nc o sclavie de un secol. Romnii vor n primul rnd libertate.
BTRN III: Libertatea este o conditie relativ. Ceea ce triti voi acum si ceea ce ati putea tri
cu un print strin sub permanenta amenintare a imperiilor nu este libertate. Faptul c iesiti pe
strzi si faceti revolutii nu este libertate. Faptul c dati legile dup capul vostru nu este libertate.
Este un rzboi n colivie.
BRTIANU: Statul romn este mic si slab. Adevrat. Dar forta lui st n popor. Noi 1-am ridicat
la constiinta de sine. Va lupta n orice conditii. Un imperiu care vine peste noi acum va fi lovit n
permanent de setea noastr pentru libertate. Nu va fi liniste n Orient.
BTRN II: S nteleg c acum este?
BRTIANU: Ne trebuie un print strin si va fi. Luptele pentru domnie vor nceta, institutiile vor
functiona dup legile noi, statul va avea un cap.
BTRN I: Nu exist nici o garantie pentru asta. Eu mai degrab cred c ceea ce ne cereti este s
v aducem pe voi la putere. Nu ati reusit singuri si acum ne rugati pe noi s v facem guvernul.
BRTIANU: Partida national va conduce tara curnd. Numai noi putem construi ceea ce ne-am
propus mpreun. M aflu aici pentru a obtine protectia necesar astfel nct luptele politice
interne s nu fie folosite la ocuparea trii. Guvernarea ne-o rezolvm singuri. S nu se amestece
nimeni peste noi.
114 *
BTRNI: Nu veti mai primi nici un ban.
BRTIANU: De acord. Ne vom descurca pe banii nostri,
BTRN I: Nu veti mai agita romnii din Transilvania.
BRTIANU: Se agit singuri. stiti bine c legtura asta nu poate fi rupt.
BTRN I: Veti ajuta Serbia cu arme.
BRTIANU: O ajutm. Dar vrem Banatul n ntregime.
BTRN I: Exclus! ntriti-v statul n interior si renuntati la visele de mrire.
BRTIANU: Pe visele astea se sprijin statul.
BTRN I: Prost, se sprijin prost de tot! Ridicati-v pe institutii democratice, pe comert, pe
civilizarea societtii. Uitati ideea unirii tuturor romnilor. Nu este din acest secol.
BRTIANU: Ne trebuie un print strin acceptat de toate imperiile. Dafi-ni-1!
Btrnii se retrag n ntuneric. soapte abia perceptibile. BTRN I: Cereti audient la mpratul
Frantei. Sanie cu zurgli.
Bucuresti, iama 1864-1865
Bucurestii sunt acoperiti de zpad, n palatul su, Alexandru loan Cuza discut cu secretarul
particular C. Librecht. Mai trziu apare si Alexandru Beldiman, prefectul Politiei. De acum
ncolo, dar mai ales n prima secvent de regsire a personajului Cuza, fizionomia domnitorului
va arta modificri substantiale. Unde pn acum l. I. Cuza arta ca un brbat falnic, pedant,
viguros, l regsim dup 5 ani albit, bolnav, macerat de domnie, de nesomn si de abuz tabagic.
Fumeaz n continuare foarte mult si tuseste n crize prelungite si rele. Se congestioneaz, caut
aer, bea o doctorie.
CUZA: M sufoc. (Acces de tuse.)
LIBRECHT: Pregtirile pentru plecarea la bai sunt fcute. Este bine s v linistiti nainte de un
an greu. De energia Mriei Voastre depinde trecerea acestui hop important.
CUZA: Pac n-as vrea s-1 mai trec. Nu mai e nimic de fcut. Legile s-au dat. S m lase n
pace.
LIBRECHT: Legile trebuie ntrite. Numai punerea lor n aplicare poate nscrie tara pe un drum
fr ntoarcere. Apoi vom putea spune c domnitorul este salvatorul neamului.
CUZA: Pe dracu! Ieri, cnd am desclecat n Colentina s vorbesc cu un trgovet, m-a njurat n
fat de mam. Nu cuta, Librecht, recunostinta popoarelor. Nu exist. Este o inventie de
parlamentar.
LIBRECHT: Mria Voastr are un moment pesimist. Natiunea asta nu exista nainte de Mria
Voastr. Indiferent ce se va ntmpla, nu puteti fi scos din istorie.
CUZA: Dar njurat de mam, da! Hai, m, c ai czut si tu n patima optimismului. Dup ce o s
dau ortul popii, romnii or s se stearg la fund cu numele meu. M doare n cot de istorie.
Uit-te si tu la istoricii nostri s vezi cine o s-o scrie.
LIBRECHT: Un edificiu att de grandios ca Natiunea cere si sacrificiul de sine. Conductorii
popoarelor au fost si huliti, apoi le-au ridicat statui si s-au prosternat la picioarele lor.
CUZA: Da, m, dar eu la ceasul la o s fiu cu pmntul n gur. (Acces de tuse, si ia pulsul la
gt). Nu mai e mult.
LIBRECHT: E ceva ce nu nteleg, ntotdeauna ati avut dispret pentru un lucru.
CUZA: Care?
LIBRECHT: Puterea! Ati dobndit-o, ati supus-o, o aveti n ambele mini. Acum o lsati s scape
printre degete ca un praf de nisip fr valoare. Nu v nteleg.
CUZA: Fiindc esti strin, Librecht. Aici este pmntul corciturii: nici Occident, nici Orient. Eu
eram un nimeni cnd m-au ales domn. Au vrut la nceput s le fiu un fel de marionet. Nu s-a
potrivit. Apoi m-au dusmnit fiindc nu le lsam puterea s
116 *
fac ce vor cu ea. Le puneam mereu piedici. Nu trecuse anul Unirii si ei erau nemultumiti de
mine. C nu i-am lsat s guverneze. Rahat! Ei nu stiu s-si pun ordine pe mosii, darmite s
conduc o tar.
LIBRECHT: Aici nu v contrazic. Dar nu puteti lsa lucrurile asa.
CUZA: Au vrut recunoasterea Unirii. Le-am adus-o. M-am crat la Constantinopol si am
obtinut-o eu n locul lor. Au vrut libertate. O au. Trag de ea n toate prtile ca hienele. Au vrut
independent. M-am nteles cu Napoleon s punem trupele pe Dunre si s-o declarm. Secretarul
meu s-a dus fuga la gazete si a dat totul n vileag, ntr-o zi voi scoate scrisoarea de la Napoleon
din scrin s o art poporului. S vad si el ce a scris mpratul Frantei despre noi: O natiune cu
astfel de trdtori nu merit independenta".
LIBRECHT: Folositi-o! Este o arm politic redutabil.
CUZA: Mi-e sil.
LIBRECHT: Totusi...
CUZA (plictisit): Mi-e sil, mi-e sii, mi-e sil...
LIBRECHT: Mria Voastr are o zi proast. S chem la crti pe Florescu si pe Baligot? Vreti s
iesiti n seara sta?
CUZA: O s ies mai trziu. Ce se mai aude prin trg?
LIBRECHT (libidinos): Este o englezoaic sosit ieri de la Constantinopol. A tras la hotel
Hugues.
CUZA: Bine. Mine s aduci hrtiile pentru punerea n aplicare a legii rurale. S-o dm dracului si
pe asta si s scap o dat.
LIBRECHT: Mai este si legea pentru ostire.
CUZA: Asa e! S nu lsm s-si bat joc si de asta. Au furat ca n codru. Aici e singurul loc care
m doare. Cnd au vzut ca nu le merge cu mine, au fcut apel la ultimul argument: s-mi fac
datoria de militar. S-au cobort att.
LIBRECHT: Eu nu pot s cred c Mria Voastr reduce aceast domnie tt de glorioas doar la
o datorie de ofiter.
CUZA (dup ce l priveste cu ironie): B, tu esti mare bandit. M lingusesti aici, si pe la spate
tragi toate sforile. Ce-i cu casa aia pe care ti-ai construit-o dincolo de bulevard? Ai folosit soldati
la constructie...
LIBRECHT: Generalul Florescu a zis...
CUZA: Alt bandit. B, fii atent la mine! Uit-te n ochii mei si minte-m: ti-ai fcut politie
secret?
LIBRECHT (ncurcat): Informatiile, Mria Ta... Informatiile pe care Vi le-am adus... S-a
ncercat un atentat la viata Mriei Voastre. L-am dejucat.
CUZA: De-aia 1-ai curtat pe Barbu Catargiu n numele meu?
LIBRECHT (siret): Crim perfect. Nu s-a gsit asasinul.
CUZA: Vrei s trimit acum s-1 aduc aici? St la captul Pietii.
LIBRECHT: Mria Ta...
VALET (anunt): Prefectul Politiei, domnul Alexandru Beldiman.
BELDIMAN (impacientat): Mria Voastr, liberalii pregtesc o lovitur de strad...
CUZA: stia brbati seriosi. Stau la cutie si cnd ti-e lumea mai drag... Pac! (Acces de tuse.)
BELDIMAN: Mria Voastr, v implor, nu mai fumati att!
CUZA: Ai vrea s m apuc de butur? Viciul sta mi mai lipseste, c-n rest...
BELDIMAN: Se adun la Florica, pe mosia Brtianului si comploteaz, n primvar dau
lovitura.
CUZA (n zeflemea): Baaannng! Gong. Ridicati cortina. Urmeaz guvernarea liberal. Ia lsati-i,
m, s-o dea.
BELDIMAN: Nu se poate, Mria Voastr, s lsm tara ntr-o permanent revolutie. sta e
haos!
CUZA: N-ati nteles. E permanent revolutie fiindc n-au ajuns la Putere. Dati-le Puterea si o s
nceteze revolutiile. Pe urmtoarea o vor sclda chiar ei n snge.
118 *
LIBRECHT: Nu pot s cred c Mria Voastr gndeste astfel. Afi luat doctoria?
CUZA: M otrvesc. (Se ridic, i ia pe amndoipe dup gt si i mpinge spre us): Hai s facem
o viat de boem si s dm la dracu' politica!
Glas ndeprtat de colind.
Mosia Florica, de Crciun.
n curtea conacului este nltat un brad mare mpodobit. Rochif si Buzatu se nvrt n jurul lui.
Se cinstesc cu tuic.
ROCHt: B, s nu manglesti ceva din pom c dada Anica le stie pe toate la numr.
BUZATU: Cine, m, io? Pi eu iau pomul cu totul.
ROCHIt: Daaa? si cum l bagi n bordeiul tu? Iese trei sferturi pe us.
BUZATU: Mai sap n adnc.
ROCHIt: B, da' destept mai esti! Pai la ct e bradul sta de nalt, ct sapi tu ajungi n Sfrancia.
BUZATU: Nu-i nimic, mai vd si eu lumea.
ROCHIt: Cum o s te primeasc, b, la Paris clare pe brad? Tu crezi c acolo e vraiste, ca la
Pitesti? Acolo e politie serioas. Parisul e tot o puscrie pe dedesupt. Cnd te bag la prnaie
mergi vreo trei zile s ajungi la bulu.
BUZATU: si nu te opreste undeva pe drum s iei una mic? Stpnul spunea c acolo e liberttile
omului.
ROCHItA: Liberttile Iu' Veronel! Vru-meu, Margaretu, a stat sapte ani la ei. stie tot drumul.
Cic te coboar pn n adncul Pmntului, c-1 auzi pe Scaraoschi cum sforie. St mosu' pe o
parte si viseaz pucioas, l nvelesc cu catran s nu-1 trag corentul.
BUZATU (mirat si lent): Pe vru-tu l cheam Margaretu?
ROCHIt: Da, sunt paispe frati si n-a mai avut nume de ierburi s le dea.
BUZATU (dup un timp): Pe vru-meu l cheam Epami-nonda.
ROCHIt: Pi ce nume e sta?
BUZATU: Nu stiu. De lighioan, c si la mine au terminat florile.
Pe poteca fcut n zpad trece Ileana cu o gleat de ap n mn. Alturi de ea, curat si rumen,
pseste fiul ei, Ionel, un copil de 8 ani si jumtate. tiganii se opresc din vorb si i privesc lung pe
cei doi. Cnd Ileana ajunge n dreptul lor, si scot cciulile si o salut amndoi o dat:
Sru-mna!" Se uit pe urma lor, apoi Rochit priveste ngrijorat spre ferestrele luminate ale
conacului.
ROCHIt: Copiii stpnului sunt bolnavi.
ntr-una din ncperile conacului, Florica, fetita de 3 ani, este ngrijit de doctorul Davila. Pia
Brtianu este ngrijorat, si frmnt minile, nu scoate ns nici o vorb. Ion C. Brtianu este
trist, dar ia lucrurile mai putin n tragic.
DAVILA: Va dormi pine mine dimineat. S fie vegheat toat noaptea. E posibil s
izbucneasc n accese de tuse si s se nece. O ntoarceti pe o parte. Numai dac se trezeste din
somn i dati licoarea.
BRTIANU: O s piard colindul. De asta mi pare ru, srcuta.
DAVILA: i puteti da cadourile dimineat. Se va bucura si asta i va ajuta vindecarea. S n-o dati
jos din pat. S nu se joace pe podea.
120 *
BRTIANU: Se mbolnveste prea des, doctore Davila. Nu e vorba doar de frigul iernii. A fost
bolnav si acum dou luni si n var.
DAVILA: Umezeal. Trage de la pdure. Pe locurile astea am nteles c au fost mlastini nainte.
BRTIANU: Toat familia mea a suferit.
DAVILA: Da, s-ar putea s fie si din snge.
Pia Brtianu, care a ascultat conversatia fr s-i priveasc pe brbati, are un gest de disperare.
Stringe minile la piept, cu bratele lipite pe lng corp, si apoi le ridic pentru rug. Chiar si
atunci cnd Davila si ia la revedere, ea abia i d mna, pe care o retrage nervos.
BRTIANU (nsotindu-1 spre iesire): Totusi, nu vrei s rmi la noi la cina Crciunului?
DAVILA: Sunt asteptat la Golesti.
BRTIANU: Cine mai e acolo?
DAVILA: Doamna Zinca Golescu, doamna Luxita Florescu si sotia mea, Ana.
BRTIANU: Elena?
DAVILA: Domnisoara Elena Ghica a disprut. Nu mai stim nimic de ea.
BRTIANU: Viata acestei femei remarcabile a fost ntotdeauna un mister. (Trist): Oricum, e
primul an cnd nu facem srbtorile mpreun.
DAVILA (nainte s mbrace suba adus de valet): Ioane, copiii ti sunt n pericol. Este
reumatism. Se va duce la inim.
BRTIANU: stiu. Dar n-am s-i duc n Italia. stiu ce vrei. N-am s-o fac, orict de bine le-ar
prinde soarele Italiei. Copiii mei trebuie s creasc aici, n tara, cu blestemele ei, cu bolile ei, cu
sacrificiile ei. Nu putem cra o generatie n trile calde si apoi s-o aducem aici pentru a lupta.
Vor nfrunta vointa lui Dumnezeu.
DAVILA: tie ti-e team c te vor ataca boierii n Parlament pentru asta, Ioane. Nu sacrifica
sntatea copiilor pentru o mgrie politic. Du-ti copiii la soare si nu te mai uita n gura
adversarilor politici.
BRTIANU: S nvete si ei s lupte. Patria, cu aerul ei stricat, este primul lor inamic. Mai nti l
nving, apoi l iubesc.
DAVILA (ridic si i arat bratul su paralizat): Mai este si asta. N-ai s-ti poti mrita fetele. La
un atac de reumatism vor rmne mutilate pe restul vietii.
BRTIANU: Le voi da unui om simplu care pretuieste sufletul. Nu-mi scot copiii din tar,
Davila.
DAVILA (dup ce s-a mbrcat si s-au mbrtisat): Crciun fericit, Ioane. Poate Dumnezeu se va
miliostivi de noi.
BRTIANU: La multi ani si Doamne-ajut.
Revenit n camera fetitei n-o mai gseste pe sotia sa, Pia. Florica doarme linistit mai departe,
avnd o ppus alturi. Brtianu o caut acum pe Pia si o gseste n cealalt camer a copiilor.
Sabina (2 ani) si Ionel (4 luni) dorm n ptucurile lor. Pia st n picioare, cu aceeasi gestic
paralizat. Ion se apleac deasupra Sabinei si o srut pe frunte.
ION: Sabina e puternic. Va rezista.
Pia nu mai rezist tensiunii si izbucneste ntr-o criz alturi de isterie: E vina mea, e vina mea, e
numai vina mea!" Ion o mbrtiseaz si ncearc s o linisteasc, dar femeia i musc hainele, se
zmuceste, se zbate n hohot: lart-m, iart-m!" Brbatul o trage pe hol si apoi n salon, pentru
a nu trezi copiii. Dinspre pdure se aude o cucuvea1. Femeia intr ntr-o nou criz, ducnd
minile la urechi: Nu mai vreu s-o aud!" O btaie puternic n usa de la intrare l sperie pentru o
clip. Se duce si
1 Faptul este confirmat documentar n memoriile Sabinei Cantacuzino. El se va repeta ntr-o
scen ulterioar, important pentru plastica filmului.
122 *
deschide precaut. Msti urte, trei la numr. Sunt colindtori, dar prima secvent este
nspimnttoare. Unul dintre colindtori se descoper si arat chipul vesel al lui stefan Golescu.
st. GOLESCU: Primiti cu Mos Ajunul?
Nvlesc peste el n cas plini de veselie, sunnd zurgli si trgnd buhaiul. Nicolae Golescu si
C. A. Rosetti si dau si ei mstile jos. Nicolae este putin ametit. Tot ncearc s pocnesc biciul
n cas. Rosetti si stefan se reped veseli s-o mbrtiseze pe Pia Brtianu. Aceasta fuge.
C. A. ROSETTI: Mam ce-am speriat-o. Ioane, vino s te pup. N. GOLESCU: si eu. Cristos a
nviat! BRTIANU (ncercnd s-i potoleasc entuziasmul): E Crciunul, Nicolae, e Crciunul,
nu e Pastele...
NICOLAE: O fi, c nu prea sunt dus la biseric. sTEFAN: Am venit pe jos de la Golesti. Suntem
nghetati tun.
Se dezbrac de costume si se asaz n jurul mesei. Brtianu iese putin s dea porunci. Se ntoarce
cu o can de tuic fiart. Slugile pun pe mas bucate.
ROSETTI: Ce-are Pia, ce-i cu ea?
BR Aii AN U: Nimic. Nu se simte bine. A muncit mult la sarmale.
sTEFAN: Copiii, unde sunt copiii? BRTIANU: S-au culcat. Frigul i-a obosit.
ntrebarea lui stefan Golescu nu este ntmpltoare. Colindtorii au adus daruri. Fiecare - cu o
anumit jen, schimbnd priviri fugare - scoate un cadou modest. C. A. Rosetti: Ti-am adus un
sculet de nuci"; stefan Golescu pune pe mas o jucrie primitiv de lut; Nicolae Golescu scoate
din buzunar un galben
Napoleon. Ametit fiind, l scap si galbenul se strecoar n crptura dusumelei. C. A. Rosetti se
arunca s-1 prind. Prea trziu.
BRTIANU (se repede spre us): Chem slugile s scoat dusumelele.
ROSETTI (srindn picioare, violent): Nu! (Privindu-si prietenii perind; ca o constatare demn):
Suntem srci.
NICOLAE (sparge o ulcic, trntind-o de mas): Ne-a trdat, nenorocitul. Cuza si-a btut joc de
noi.
sTEFAN: La orice m asteptm de la el, dar s fie dictator, nu.
BRTIANU: Nu a avut de ales.
ROSETTI: Nu, Ioane, nu. Cuza este creatia noastr. Noi 1-am scos din anonimat si 1-am pus pe
tron. E monstrul nostru.
BRTIANU: n fat Puterii oamenii se schimb. Nici noi n-am sti cum s facem.
ROSETTI: Uit-te la noi, Ioane. Ne vezi? Am albit n revolutii. Nicolae are 56 de ani. stefan -
55. Eu merg pe 50. ti place de noi asa, ca niste calici, dup ce am nfundat puscriile, am trit
disperarea exilului, am ndurat umilinta boierilor?
sTEFAN: Mcar s fi vzut tara n regul.
NICOLAE: Totul s- dus de rp n viata noastr. Tinerete, avere, fericire personal.
ROSETTI: si pentru cine, Ioane? Pentru un colonel curvar cu aere de domnitor pmntean? Radu
Rosetti 1-a gsit ntr-o zi n cabinet, tvlindu-se pe dusumele cu o femeie n pielea goal. Asta e
Romnia pentru care ne-am sacrificat noi?
BRTIANU: E brbat, e tnr, i- intrat Puterea n snge. Nu se mai poate vindeca acum.
sTEFAN: Trebuie rsturnat, nc un an de domnie si ne ruineaz. A fcut toate legile dup capul
lui si tar abia le mi suport.
NICOLAE: N-a vrut s asculte de noi. S-a nconjurat cu slugi si conduce tar cu ele. Ne- dat pe
mna strinilor.
BRTIANU: Va trebui s avem o explicatie cu el. Dac nu se ntoarce la ascultare, l doborm.
124 *
ROSETTI: Niciodat nu se va ntoarce omul sta de la viciile lui. E terminat. Iar ce spui tu, c l
doborm, este deja prea trziu de fcut. Tiranul sta va da ordin Armatei s trag n plin. Va
umple strzile de snge.
BRTIANU: Vom sta n rndul nti.
ROSETTI: Nu mai am puterea asta. Ajunge! Sunt prea btrn si prea obosit ca s mai fac pe
eroul.
BRTIANU (enervat): De fapt, ce vrei?
ROSETTI (dup ce si priveste colegii): Vreau capul lui.
NICOLAE (dup un lung moment de tcere tensionat): Ar fi un exemplu. O moarte violent
este pe msura unui militar.
sTEFAN: S moar asa cum 1-a ucis si el pe Barbu Catargiu.
Cei trei l privesc insistent pe Ion C. Brtianu. Acesta se ndreapt ncet spre fereastr. Priveste
afar bradul si ninsoarea. Este un peisaj imaculat si crestinesc. Un grup de copii ureaz la casele
vechi ale Anici. Femeia le mparte colaci. O slug mtur zpada cu o mtur de nuiele. Pe
imaginea acestei miscri brutale, de stergere a urmelor, dar mai ales pe cntecul distorsionat al
colindtorilor, se suprapune nceputul scenei urmtoare venite din trecut.
Glgie de Parlament.
Remember. Bucuresti, 8 iunie 1862 (alb-negru sau sepia)
La tribuna Adunrii este primul-ministru Barbu Catargiu. Din sal se aud distinct doar cteva
replici.
BRTIANU: Cerem dreptul de a fine o adunare popular pe Dealul Filaretului.
EPUREANU: Nu are oricine dreptul de a tine discursuri n numele natiunii si de a aduna lumea
pe pietele publice. Cnd vom fi organizati ca Anglia, atunci putem urma exemplul ei...
DIMITRIE GHICA: Nu putem ngdui ntruniri de gloate fr a sti pe cine s apuc la caz de
turburare si dezordine.
CATARGIU (vorbind peste rumoarea slii): Domnilor, de ce m siliti s v aduc aminte c anul
trecut, tot de 11 iunie, o adunare de felul acesta s-a tinut pe Cmpul Filaretului si cum ea a
degenerat. S-a spus c se vine cu buchete n mn. Erau topoare, cutite, sulite, ciomege si chiar
pusti.
CARADA (pe fondul glgiei din sal): Ce facem? Ne d tot planul peste cap.
BRTIANU: Gndeste ceva repede.
CARADA: Mergem nainte. Ne adunm n ciuda interdictiei.
BRTIANU: Anunt-i pe Rosetti si pe Golesti.
CARADA: si dac politia intervine?
Brtianu nalt privirea spre primul-ministru Barbu Catargiu. Acesta si ncheie discursul cu
celebrele cuvinte premonitorii.
CATARGIU: Pacea, domnilor, pacea si odihna sunt scparea trii si voi prefera moartea mai
nainte de a clca sau a lsa s se calce vreuna din institutiile statului.
Primul-ministru coboar de la tribun n huiduielile opozitiei si n aclamatiile conservatorilor.
Trece printre rnduri spre iesire, primind impasibil njurturi sau felicitri n ureche. Iese n
curtea Mitropoliei si se opreste, constatnd lipsa trsurii sale.
Reconstituirea asasinrii lui Barbu Catargiu
Mai nti pleac de la peron, n grab, trsura lui Carada.
n fata usii Adunrii, un deputat i ofer loc lui Catargiu n trsura sa, dar imediat apare col.
Nicolae Bibescu, prefectul politiei, care l invit n trsura lui. n cupeu, Barbu Catargiu se asaz
n dreapta, iar Bibescu n stnga. Imediat dup punerea n miscare a trsurii, Bibescu si ntinde
bratul drept pe dup umerii lui Catargiu. Pe sub clopotnit trece trsura lui Carada. Un individ
din planul doi agit o batist, n momentul n care trsura cu Catargiu se apropie de clopotnit, o
alt trsur i blocheaz o parte a gangului, oblignd-o s ncetineasc.
126 *
Criminalul a stat pe o banc, n partea cealalt a clopotnitei. Alturi erau un preot si un trgovet
cu care discuta acesta. Criminalul se ridic n momentul punerii n miscare a trsurii lui Bibescu.
Observ semnul si intr sub clopotnit, ascunzndu-se n umbr.
Trsura intr prin gangul clopotnitei. Bibescu, vesel, i vorbeste lui Catargiu, apoi, n momentul
penumbrei din gang, l prinde pe primul ministru de umeri. Asasinul apare din spate, ridic bratul
peste acoperisul lsat al cupeului, si de la mic distant trage n capul lui Catargiu. Acesta are un
soc corporal, aruncat spre nainte, cznd apoi pe canapeaua trsurii. Pe msur ce trsura iese la
lumin - caii se sperie, birjarul n-are chip , Bibescu ncepe s strige, ridicat n picioare: S-a
tras de sus! S-a tras din clopotnit!" Ctiva oameni din curtea Mitropoliei se reped n gang si pe
scrile clopotnitei.
Asasinul, arunc pistolul pe jos, ocoleste trsura prin stnga si fuge printre copaci tot n stnga,
srind si prvlindu-se pe un povrnis pn la un drum unde l asteapt o trsur. Poart un
costum tip redingot militar, negru si cu nasturi vizibili, o plrie cu boruri largi. Pe msur ce
coboar astfel, arunc hainele de pe el.
Trsura lui Bibescu se opreste mai jos pe Dealul Mitropoliei. Apar ca din pmnt agenti ai
Politiei crora Bibescu le d ordine rstite. Carada si opreste trsura, sare din ea si se repede la
trsura n care zace, czut pe spate, cu ochii deschisi, monoclul czut si ptat de snge,
primul-ministru Barbu Catargiu. n agitatia din jurul lui, Carada se apleac asupra victimei si i
duce mna la gt. Este o verificare a pulsului sau o ultim mngiere. Era cel mai mare dusman al
lui, dar n fata mortii gesturile devin sacre.
Imaginea revine pe chipul lui Bru'anu, la Florica. Ochii sunt umezi, n ei se reflect ninsoarea
de afar, ntregul pasaj al reconstituirii crimei trebuie nsotit de o muzic adecvat, dramatica, de
prim plan. Este o muzic verdianin crescendo, care debuteaz n pulsatii grave la iesirea lui
Catargiu din cldirea
Parlamentului, urc pn la strigt n momentul asasinatului si rmne izolat numai pe cadenta
de baz n basi la final, pe figura lui Brtianu. Coloana sonor a reconstituirii n off.
Paris, Cabinetul de audiente al mpratului Napoleon III
Dumitru Brtianu ptrunde n antecamer, unde este ntmpinat de secretarul particular al
mpratului.
SECRETAR (impacientat): V rog s luati loc, domnule Brtianu.
D. BRTIANU: Ce s-a ntmplat?
SECRETAR: Maiestatea Sa v roag s asteptati. A intervenit ceva neprevzut.
D. BRTIANU: Ce poat s fie? Asear am verificat datele audientei. Au fost confirmate.
SECRETAR: Da, dar a intervenit ceva urgent pe agenda Majesttii Sale. Printul lexei Koltsoff,
unchiul tarului, cu principesa n-au putut fi refuzati.
D. BRTIANU: Bine, dar am insistat, am cerut s fiu primul pentru a nu exista influente asupra
ceea ce doresc s prezint Majesttii Sale. S-au fcut cele mai nalte interventii n vederea acestei
audiente si constat c este primit un rus naintea mea.
SECRETAR: stiu, stiu, dar Maiestatea Sa a dorit neaprat s-1 vad pe print dimineata.
D. BRTIANU: Tocmai asta m ngrijoreaz. Eu nu m joc aici cu destinul trii mele.
SECRETAR: Am fcut tot ce mi s-a cerut. Am programat cu mna mea audienta la prima or. Nu
putem trece ns peste vointa mpratului.
Usile mari ale cabinetului se deschid si apar valetii. Dumitru Brtianu se pregteste pentru o
confruntare. Prin culoar trece un btrn care abia se mai tine pe picioare, printul Koltsoff, sprijinit
de braful unei femei superbe a crei toalet strlucitoare lumineaz salonul antecamerei.
Secretarul se apleac plin de respect. Brtianu salut scurt si pseste nfipt spre cuplul princiar
rus. Dar n clipa apropierii rmne pironit locului. Principesa Koltsoff este Elena Ghica!
ELENA: Ssst, mucles, s nu scoti o vorb! (Plin de atentie, ctre sotul ei, n ruseste:) Du-te,
Alexei, vin imediat.
ALEXEI: Aud? Ai zis ceva, porumbelul meu?
ELENA (mai la ureche): Da, iubitei. Rmn putin n urm. (Dup ce l pred valetilor, ctre
Brtianu:) nchide gura, c ti se vede omusorul. E rosu.
D. BRTIANU: Ce e cu tine aici?
ELENA: Nu se vede? Hai, c n-ai timp. I-am spus mpratului. A acceptat doborrea lui Cuza.
D. BRTIANU: Multumesc, Elena. Ai fost ntotdeauna o mare doamn.
ELENA: Dumitre... l vreau ntreg.
D. BRTIANU: Poftim?
ELENA: Pe Cuza. l vreau ntreg. Nu v atingeti de viata lui. (Schimb de priviri.)
D. BRTIANU: Bine. ti promit, (fi srut mina cu respect.)
ELENA: Hai, du-te c te asteapt.
Brtianu avanseaz pe acelasi culoar spre cabinetul lui Napoleon. Valetii i deschid si el intr.
Napoleon este naintea micului dejun. Prin cabinetul de audiente vor forfoti valetii, aducnd unul
dup altul felurile de mncare. Romnul salut ceremonios. Napoleon l tine n picioare.
NAPOLEON (cu gura plin): E adevrat c si-a adus metresa n palat?
BRTIANU: Din pcate, da, Maiestatea Voastr.
NAPOLEON: Pi si eu o aduc pe a mea aici. Ce v deranjeaz?
BRTIANU: Sire, n Orient moravurile sunt mi aspre n privinta femeilor.
NAPOLEON: Pi, n-ati spus voi c vreti s v aliniati Occidentului!? Ce asteptati?
BRTIANU: Sire, cultul pentru femeie este o cinste a brbatului. Dar totul trebuie s aib o
limit a decentei. Printul nostru petrece noaptea cu metresa n palat, n timp ce doamna trii
doarme alturi cu copiii.
NAPOLEON: Mda, nu e prea frumos. Dar nu schimbi un print ales pentru asta.
BRTIANU: Sire, de-ar fi numai asta poate c am nchide ochii. Dar printul Cuza a zdrobit
puterea Parlamentului, a umilit Justitia, a blocat guvernul. lertati-m, Sire, dar se comport ca un
dictator.
NAPOLEON: Am acceptat lovitura lui de stat pentru c voiam s am n Romnia o singur voce,
o singur autoritate cu care s vorbesc. La voi vorbeste toat lumea. Nu mai nteleg nimic. Acum
mi cereti s accept nlturarea lui pentru ca s puneti haosul la loc.
BRTIANU: Nicidecum, Sire. Vrem s punem n actiune regimul constitutional.
NAPOLEON (apmpiindu-sedefataMBrtianu, soptit): Auzi, Dmitri, am eu asa o fat de cretin?
Tu crezi c eu m-am fcut din presedinte de republic mprat pentru regimul parlamentar?
BRTIANU (la fel}: Cred c v-ati fcut eliberatorul natiunilor, indiferent de presedinte sau
mprat.
NAPOLEON (revenit): Pe cine alegeti?
BRTIANU: Asteptm alegerea Majesttii Voastre. Pentru asta sunt aici.
n spatele lor, un valet cade fulgerat si scap o tav din mn. Ceilalti se apleac asupra lui. Unul
ridic privirea spre mprat. Cel czut are spume la gur.
VALET: Otrav!
130 *
NAPOLEON: Schimbati mncarea. O s iau doar un ou cu msline. (Revenit:) Ce spuneam? Ah,
da, pe cine alegeti?
BRTIANU: Nu ne-am hotrt.
NAPOLEON: Voi romnii sunteti o enigm pentru mine. Cereti cderea unui print fr s stiti pe
cine puneti n loc. Scoateti usa de la cas fr s v gnditi ce puneti n loc. Ce fel de politic e
asta?
BRTIANU (dur): Politica altora, Sire. Suntem nevoiti mereu s facem politica altora. Niciodat
nu am putut alege politica noastr. Mereu au fost interese superioare, interese europene, interese
regionale. Cnd romnii au vrut ceva, li s-a cerut n schimb nzecit, li s-a conditionat fiecare pas,
fiecare miscare. Acum vrem noi un principe strin. E decizia noastr.
NAPOLEON (dup o usoar ezitare, amn rspunsul ar-tnd spre valetul care este trtt acum
afar): E al treilea atentat pe luna asta. Am obosit. Uneori m ntreb dac merit s faci un bine
natiunilor. (Pauz). Mergi n Anglia. S fie si ei de acord.
Conacul Florica, dimineata de Crciun. Apoi seara
Brbatii pleac la vntoare. Au cini, gonasi si pusti englezesti. Doar c vntoarea se va face din
snii. In curtea conacului tiganii pregtesc echipajele. Rochit l sftuieste pe Buzatu.
ROCHIt: Vezi c stpnu' e cam suprat. Poate ntoarce flinta spre tine si scap si io de o belea.
Ia un cep de butoi cu tine. Dac ti d vreo gaur, o astupi s nu rcesti.
BUZATU: N-ai grij. Gloantele stpnului sunt la mine.
ROCHIt: Pi ce-ai pus n pusc?
BUZATU: Pocnitorile de la brad.
ROCHIt: uleo, te haleste dac te afl.
Prietenii sunt nveliti cu pturi. Gonasii urc pe tlpile din spate si sniile pleac nsotite de ciini.
n urma lor, Anica aerises-
te, schimb asternuturi, car perne n conac. Mica Florica tuseste. Pia este agitat, trece de la un
copil la altul, l nfseaz pe Ionel. Sabina mnnc pe scunel la mas, urcat pe crti. E murdar
toat la gur. La usa conacului, Anica o grbeste pe Ileana cu asternuturi noi. Ileana se opreste n
prag. Nu vrea s treac mai departe.
ANICA: Haide, fat, adu o dat asternuturile alea. ILEANA: Eu nu intru. Copiii ei au boal.
Anica rmne o clip surprins. Ia o nuia de mtur si ncepe s-o loveasc. Ileana primeste totul
fr s se clatine. Cnd Anica se opreste gfind, Ileana, cu fata plesnit, nsngerat, dar cu ochii
nespus de aprinsi n mndrie las s-i scape asternuturile pe jos si pleac. Dinspre pdure se aude
cucuveaua. Ziua, cu totul neasteptat.
Ion Brtianu o aude si el, adnc n pdure, mpreun cu Buzatu, pseste atent prin zpada afinat.
Scena de vntoare aduce prietenii unul lng altul n cutarea aceluiasi vnat: un urs. Pericolul i
paste dup fiecare copac mai gros. Gesturile lui Buzatu amintesc c Brtianu nu are gloante
adevrate pe teava. tiganul - da. ntreaga scen este o mimare a vinarii si uciderii lui Cuza. Nu
gsesc exagerat ca lui Brtianu s-i apar figura din tinerete a domnitorului n diferite locuri din
pdure. Enervat, el poate trage. Cuza apare din nou riznd.
Seara, la conac, Pia o vegheaz pe Florica. A atipit putin. Se trezeste speriat la strigtul
cucuvelei. Se ridic si vine s ncerce febra copilei. Florica e rece. A murit. Un strigt animalic
trezeste spaima slugilor din curte. Anica vine ntr-un suflet. Strigtul animalic se repet. Sabina
si Ionel n cealalt camer se trezesc. Plng.
Sniile se ntorc vesele. N-au mpuscat nimic. Coboar, si scutur zpada de pe haine, tropie.
Intr la fel de veseli n cas, pn ce observ luminrile si aud o rug. Preotul din sat este la
cptiul Florici. Brtianu se repede. Rmne mpietrit cu pusca n mn, privind chipul alb,
angelic al fetitei. Fuge n cealalt
132 *
camer, unde Pia st czut n genunchi lng pat si-si mbrtiseaz copiii. Sabina, inocent, se
joac n prul mamei. Exact n acest moment se aude din nou cucuveaua. Pia si dezvluie brusc
fata desfigurat de durere. De data asta este ur si fort n privirile ei. Se repede la Ion s-i
smulg pusca de vntoare. Brbatul se opune. Se lupt. Pia alearg la ceilalti trei si smulge din
mna lui Rosetti arma acestuia. Iese n prag si de acolo trage spre pdure mai multe focuri.
PIA (urlnd): N-am s te las s-mi iei copiii!... N-am s te laaas!...
n salonul mare Brtianu vine n fata celor trei prieteni, i priveste mpietrit de durere. stefan a
lsat capul n piept si strnge din ochi. Nicolae priveste tavanul, ca spre un cer nemilos. Doar
Rosetti se uit fix n ochii lui Brtianu.
ROSETTI: Ne-a pedepsit Dumnezeu pentru gndul cel ru.
Conacul Florica, dimineata
La poalele dealului care pleac din spatele casei sunt adunati rude si prieteni n doliu. Stau n
nemiscare si privesc spre deal. Ion C. Brtianu urc dealul singur cu trupul fetitei nfsat rt
giulgiu.
BRTIANU:... si cnd ai s ajungi la malul rului, fata mea, ai s ntlnesti o corabie. S nu-ti fie
fric s te urci. Te asteapt. De cum pui piciorul pe lemnul ei, corabia va pluti pe deasupra apei si
te va duce spre trmul povestilor, unde st Zna-znelor si Criasa albinelor. Ele te vor mbrtisa
si te vor primi cu bucurie, fata mea, si-ti vor arta nestemate si iepurasi de catifea.
Ajuns pe culmea dealului, Buzatu, care l astepta acolo, i ntinde casmaua. Ion las micul trup n
zpad si ia casmaua de
la tigan. Buzatu coboar ncet spre cei ce asteapt n tcere jos. Tatl ncepe s sape.
BRTIANU: .. .si iepurasul o s te ia de mnut si o s-ti spun:Hai s ne jucm!" Tu o s te
asezi n iarb, atent s nu-ti murdresti rochita. La joaca voastr va veni si ursuletul Martinic,
plin de miere la botic. Apoi soricelul Niculut o s aduc nuci s le dati de-a rostogolul. S lasi
fluturasul acela albastru s se aseze pe umrul tu. A obosit, srcutul...
Conacul Florica, seara
n salon sunt Ana Racovit (Davila), Mria Rosetti si Pia Brtianu. Toate mbrcate n haine
cernite. Fiecare si tine n brate propriul copil. si-1 privesc, pe msur ce camera se roteste
printre ele cu lentoare. Ana are fat (Elena, scutece roz), iar Mria are biat (scutece albastre).
Pia este cu Ionel n brate pe care l priveste straniu.
PIA (la nceput cu ochii la copil, apoi ridicati spre celelalte femei): E numai vina mea. Toat
familia mea a murit de asta. Rul e n sngele meu.
MRIA: O s triasc. Fiul tu va fi mai tare dect tatl.
ANA: O s o ia pe Elena mea de nevast.
PIA (si desface bluza si vrea sa-i dea s sug, dar ezita): Mi-e fric.
Prietenele o privesc cu ntelegere. Mria Rosetti si las copilul alturi, se deschide la bluz, l ia
pe Ionel si ncepe s-i dea s sug. Ana las si ea fetita si face acelasi gest. n secventa de final a
episodului, Ionel este trecut pe la snii celor trei femei, deci inclusiv Pia. Pe fondul muzical al
unei scene rare de maternitate - adevrat n realitatea familiei Brtianu - viitorul creator al
statului modern romn este menit ca de trei ursitoare, n
134 *
coloana sonor se aud soaptele lor - si s fii viteaz si sa fii bun. si s dai lumin si putere
poporului tu. S te pzeasc Dumnezeu de glont si s te apere de pumnal. si s nu pui rutatea la
inim, s-ti fii sufletul curat" - , pe msur ce Ionel este trecut de la un sn la altul.
EPISODUL 4
Bucuresti. Vara anului 1865
ntr-o cas din Bucuresti (interior al sediului viitorului PNL) se adun membri conspiratiei
cunoscute n istorie drept Monstruoasa coalitie". Ion si Dumitru Brtianu, precum si C. A.
Ro-setti s-au asezat n jurul mesei si asteapt sosirea reprezentantilor Partidului Conservator.
ION BRTIANU: Dac si conservatorii s-au hotrt s accepte aceast ntlnire nseamn c le-a
ajuns si lor cutitul la os. Oricum, nu credeam c vom ajunge vreodat s stm la aceeasi mas cu
inamicii nostri cei mai ri.
D. BRTIANU: Te gndesti unde a ajuns tara? Ce am visat noi si ce s-a ales de visele noastre?
ROSETTI: Poate c noi am crezut prea mult c putem construi aici o democratie ca n Anglia. Ce
ne-o lipsi s o putem face? Ploile? Ceata londonez? Ce ne-o lipsi?
ION: Trei secole de imperiu. Dup aia ne puteam permite s fim generosi. Dar eu n-as spune c
nregistrm un esec. Lucrurile mai pot fi schimbate. Cuza a fost de la nceput o solutie
provizorie. Greseala noastr este c nu ne-am gndit la nlocuitorul lui de a doua zi dup ce 1-am
ales.
DUMITRU: si eu cred acum, judecind la rece, c statul nostru s-a creat. V rog s m credeti c
nu vreau s mai umblu prin capitalele europene si s m plng, s cer ajutor si s ndatorez si mai
mult tara. Ajunge. De data asta trebuie s facem noi ceva aici.
136
ROSETTI: Eu rmn la prerea c ne trebuie republic. Este singura care ne poate oferi institutii
democratice.
ION: Ne ntoarcem de unde am plecat, Rosetti. E prea devreme. Apoi, ce problem avem noi n
fat astzi? S inventm institutii noi? S construim din nimic un Parlament? Nu. Noi trebuie s
dm un om la o parte. E cel mai usor lucru de fcut. A doua zi toate institutiile pot functiona
normal.
DUMITRU: De aceea n-as vrea ca n toat aceast actiune s punem n pericol viata lui Cuza. Ne
leag de el revolutia, exilul, Unirea. S nu fim cini. Nu se poate construi o tar pe crim ntre
frati.
ROSETTI: ti dau dou exemple: Cain a construit o lume din crima lui. n Miorita" lui
Alecsandri tara noastr tocmai asa s-a nscut. Stm pe crima asta dintotdeauna.
ION; si eu exclud asasinatul. Nu e nevoie. Cuza si-a fcut dusmani peste tot. tranii 1-au prsit
dup ce a dat legea rural. Pe Koglniceanu 1-a ndeprtat el singur. Gnditi-v ce ne-am fi fcut
dac Mihalache era si acum prim-ministru. A mai rmas Armata. Dar si aici relatia lui cu Mria
Obrenovici a nceput s produc rumoare.
DUMITRU: Femeia asta l nghite. Eu nu-mi explic! Exist brbati care cuceresc femeile cu
usurinta cu care beau eu un pahar de ap. Sunt puternici, virili, dominatori. si, dintr-o dat, apare
una anume, nici prea frumoas, nici prea desteapt, si face crp din el. Voi ntelegeti ceva?
ION: I-a fcut doi fii.
ROSETTI: Foarte bine. si nc zece s-i fac. Numai c domnitorul vrea acum s-i declare
mostenitori si s-i aduc pe tron. V uitati la mine c cer republic?
DUMITRU: Cuza nu este un despot. Cred c toat povestea asta cu copiii este un zvon. Oricum,
el nu mai poate rmne pe tron.
ION: Avem nevoie de o actiune n Armat. De locul sta mi-e cel mai fric. Cuza e unul de-al
lor.
ROSETTI: i dezonoreaz. Am informatii din interior. Se simt dezonorati de modul lui de viat.
Circul deja zvonul c umbl travestit noaptea prin oras.
ION: i surprinde pe functionarii corupti.
ROSETTI: Pe dracu'! Se duce la curve.
DUMITRU: Exagerezi. Ce a fcut el n sase ani n-ar fi reusit nici unul dintre noi. A luat totul
asupra lui. Nu cred c vreun alt domnitor si-ar fi riscat cariera politic si sntatea pentru o
reform ca asta. C n-a fcut totul bine, asta e altceva. Vom repara noi.
Intr Carada.
CARADA: Sunt trei. Lascr Catargiu, Costache Epureanu si Dimitrie Ghica.
ION: Ce mandat au?
CARADA: Partida Conservatoare.
ION: E bine. Pofteste-i nuntru.
Dup cteva momente, intr cei trei lideri conservatori si rmn n picioare. Fostii inamici se
privesc un timp asa.
EPUREANU (ctre Ion): Domnule Brtianu, ntelegi c nu ne putem da mna la aceast ntlnire.
ION BRTIANU: V nteleg, domnule Epureanu. si eu cred c oameni care se dispretuiesc nu se
pot mbrtisa peste noapte, chiar si n fata unui mare pericol. Consider ns c aceast noapte a
sosit. Important este ca mine s putem face si gestul de negndit pn acum.
EPUREANU: Este si motivul pentru care am acceptat aceast ntlnire... misterioas. Pe domnul
Ghica l cunoasteti. Domnul Lascr Catargiu este din Moldova.
ION BRTIANU: Ce ciudat este ca oameni ai aceluiasi Parlament s trebuiasc s fie prezentati
astfel. Ne stim prea bine, domnilor. Suntem romni. Ne-a nstrinat politica.
EPUREANU: Regretabil, dar practic.
138 *
ION BRTIANU: V rog s luati loc.
Se asaz de o parte si de alta a mesei. Epureanu priveste peretii cu picturi de Aman. Lascr
Catargiu este la mijloc si pare cel desemnat s poarte tratativele.
L. CATARGIU: Domnilor, ne aflm n fata unui act de responsabilitate. Dincolo de animozittile
dintre noi, tara trebuie salvat.
DUMITRU: V aprobm, dar despre ce tar vorbiti?
Conservatorii se privesc nedumeriti. Lascr Catargiu chiar se uit insistent la Epureanu.
EPUREANU: Nu v nteleg.
DUMITRU: Ce tar? Romnia sau Principatele... Adic, vreau s spun, recunoasteti Unirea
Principatelor?
L. CATARGIU (dup ce a schimbat din nou cu ceilalti priviri uluite): Binenteles c
recunoastem Romnia! Ce vorb e asta?
ROSETTI: Noi am auzit c...
L. CATARGIU: Dumneavoastr, ca ziarist, domnule Ro-setti, ar trebui s stiti c n politic nu
trebuie s te iei dup ce scrie n gazete.
GHICA: Tu asa ai stiut, Ioane, c noi nu recunoastem Unirea?
ION: ntr-adevr, ne-am purtat ca niste strini. Domnule Catargiu, pentru c este momentul
adevrului, as vrea s auziti din gura mea, privindu-v n ochi, c nu suntem amestecati n
asasinarea vrului dv. Eram pregtiti s-1 combatem, s-i provocm cderea, dar nu crima.
L. CATARGIU: Cred c era o declaratie necesar. M bucur, pentru sufletul lui Barbu, c nu
stau la mas acum cu asasinii lui.
DUMITRU: Vinovatul este omul care ne adun acum la aceeasi mas. Nu vi se pare straniu?
EPUREANU: Pentru noi nu exist dubiu c acest domnitor improvizat, c acest colonel cu aere
de principe dinastic trebuie s cad. Nu, nu am spus bine... Trebuie ndeprtat. Cuza nu poate
cdea de undeva de unde nu este.
ION: S spunem c sunteti putin cam aspru, domnule Epureanu. Cuza a fost pus de noi.
GHICA: Cu rscoala la us. De-aia ne paste acum dezastrul.
ROSETTI: S nu trecem acum la reprosuri, domnilor. Riscm s ducem la esec aceast ntlnire.
V propun s ne concentrm asupra problemelor de fond. Eu nu voi ridica un caz al Republicii.
L. CATARGIU: Bine faceti. Este o absurditate. Nou ne trebuie o linie dinastic foarte clar, si
mai ales, puternic. Din acest motiv v ntrebm dac aveti un candidat.
DUMITRU: Noi am fcut deja demersurile la Curtea Frantei. Mine voi pleca la Londra pentru
recomandri. Fundamental este ca miscarea noastr s nu strneasc o interventie militar n
Romnia. Pentru asta avem nevoie de garantii din partea celor dou imperii.
L. CATARGIU: Noi vom actiona la Constantinopol. In maximum dousprezece zile veti avea un
rspuns. Vom pune toat fort noastr de convingere la urechea Sultanului. Dati-mi voie ns s
am unele rezerve asupra deciziilor Parisului. Din informatiile noastre, Napoleon vrea s ne dea
Austriei.
ION: n fapt, n-ar trebui s v mire. Dumneavoastr ati cerut nc din 1859 o ocupatie austriac
menit s ne civilizeze si s ne construiasc o societate modern. Statul romn urma peste un
secol.
L. CATARGIU: Asa este. Noi am fost ntotdeauna de prerea c trebuie s construim mai nti o
societate si apoi un stat. S-a ntmplat invers si greseala nu a ntrziat s se vad: la mai putin de
un an de la Unire, Armata a fost nevoit s trag n popor. Dup cinci ani, domnitorul pus la
repezeal pe tron a dat o lovitur de stat si ne-a trimis la plimbare.
GHICA: si pe noi si pe voi.
140
DUMITRU: Nu avem dreptul s cautionm viitorul trii. A fost singurul drum de ales.
EPUREANU: V-ati fcut o socoteal, domnilor liberali, cte guverne a cunoscut Romnia n sase
ani? V rspund tot eu: douzeci si cinci! Vi se pare un stat cu o constructie sntoas?
ION: V-ati gndit cte boli face un copil pn la maturitate? Uneori nu rezist si moare. Copilul
nostru este nc n viat si trebuie crescut mai departe. Rudele s-ar putea s nu se nteleag
asupra felului cum este crescut, asupra educatiei lui si a drumului su n viat. Dar, ca rude, nu
au voie s-1 opreasc din crestere. Romnia este acum pe mna noastr. Ce facem?
L. CATARGIU: Facem ceea ce ne dicteaz constiinta de romni. Adic facem ceea ce nu am
fcut n 1859. Ne unim. Greseala noastr atunci, domnilor, a fost c am unit dou teritorii, dar nu
am unit si oamenii. O putem face acum.
ION: Este vestea cea mai bun pe care o aud de la moartea fetitei mele.
GHICA: N-am apucat s-ti transmit condoleantele mele. Citi ani avea?
ION: Patru ani.
ROSETTI: si eu sunt bucuros s aud aceast declaratie venit din partea unui partid care nu a
ncetat s pun piedici grele unittii romnilor. Este o dovad c acceptati interesul national?
L. CATARGIU: L-am acceptat ntotdeauna. Numai c noi l vedem altfel. Recunosc acum c el
nu poate fi dect unul. Acelasi vzut si de dumneavoastr. Dar noi credem ca la el se poate
ajunge prin inteligent, nu prin fort.
ROSETTI (iritat): Adic, numai aristocratia are privilegiul inteligentei? Noi suntem prosti... Asta
insinuati.
L. CATARGIU (dur): Idealul national nu este o permanent revolutie.
DUMITRU: Domnilor, v rog s v opriti aici. Schimburile de replici se dau n Parlament.
Sunteti nedrept, domnule Ca-targiu. Noi n-am fcut revolutii mpotriva poporului romn sau
-t
mpotriva statului. Ne-am luptat cu ncptnarea dumneavoastr.
EPUREANU: si uite unde am ajuns!
ION: Am ajuns acolo unde avem obligatia s fim ca oameni politici responsabili. Am ajuns n
fata unei crize pe care trebuie s-o rezolvm. Pentru asta am ales cariera politic. Asta e meseria
noastr.
GHICA: Ai dreptate.
ION: Dac vom continua s ne sfsiem, vor veni altii si ne vor face istoria. Ori, ceea ce s-a
ntmplat ntre partidele noastre, toat aceast lupt de ani, este istorie. si este fcut de noi.
L. CATARGIU: Sunt pregtit s accept aceast tez. V propun ca, de data asta, s facem o
istorie ceva mai bun. Cum rmne cu Austria?
DUMITRU: Napoleon a oferit Romnia n schimbul Venetiei, mpratul Frantei a fost convins s
renunte la acest proiect.
L. CATARGIU: Cum va reactiona la detronarea lui Cuza? Au fost destul de apropiati.
ION: Dup ce chiar el ne-a ndemnat la politica faptului mplinit, nu vd s se supere tocmai
acum pe ea. l dm jos pe Cuza. Vom constitui o locotenent domneasc si un guvern de coalitie.
Vreau s stiu acum dac sunteti hotrti s urmati acest program.
EPUREANU: Fr ezitare.
ION: Atunci cer ca domnul Catargiu s fac parte din locotenenta domneasc. Veti da napoi,
domnule?
L. CATARGIU: Nu. Sunt pregtit s-mi asum rspunderea. Inclusiv dac dm gres. Dar vreau s
stiu cine este omul dumneavoastr n locotenenta domneasc. Doresc s cunosc alturi de cine
voi sta.
ION (dup ce si priveste colegii si primeste aprobarea mut a acestora): Generalul Nicolae
Golescu.
142
L. CATARGIU: De acord si m simt onorat. Cine va fi a treia persoan din locotenent?
ROSETTI: Ne-am gndit c cel mai bine ar fi s alegem un om din Armat. Asupra numelui va
trebui s convenim.
EPUREANU: Nu voi rosti un nume acum, dar v sftuiesc s fiti foarte prudenti. si noi avem
oameni n Armat, ns nu-i putem obliga s-si calce onoarea.
ION: Asa este. si noi vom fi foarte circumspecti.
DUMITRU: nteleg c pot duce mesajul acestei ntelegeri la Londra si Paris?
L. CATARGIU (dup consultri}: Da, l puteti duce.
GHICA: A rmas un lucru esential de convenit: numele printului strin.
DUMITRU: Printul Jerome Napoleon ar fi...
EPUREANU: Nici s nu v gnditi! Nici Anglia, nici Turcia n-ar accepta un Napoleon la Gurile
Dunrii.
ROSETTI: Contele de Flandra.
L. CATARGIU: La el ne-am gndit si noi. Dar aveti acceptul lui?
DUMITRU: Voi telegrafia de la Londra acordul Altetei Sale.
EPUREANU: Ar mai fi ceva. Nu dorim snge. Desi pentru noi Cuza este un impostor, s-a aflat
totusi pe tronul trii. Tronul rmne si nu trebuie ptat cu snge. Iar Armata nu trebuie provocat.
ION: Cuza ne-a fost prieten la toti cei pe care i aveti n fat. Ne-a fost si ne este mai departe
prieten. Noi vom da jos domnitorul.
ROSETTI: Cum vedeti detronarea?
L. CATARGIU: Haideti, domnule Rosetti, s nu ne facem chinezi! Cine dintre noi doi se pricepe
la comploturi si rsturnri? Sper c nu aveti pudoarea s negati aceast caritate.
ROSETTI (dup consultri): Bine, domnilor, voi face eu aceast treab murdar.
Bucuresti. Resedinta lui C. Librecht
Casa pe care si-a construit-o secretarul lui Cuza si membru de baz al camarilei a fost
transformat n sediu al servicului su de informatii. Librecht este un tip dispretuitor, periculos si
sigur pe el. Are toate trsturile sefului fr scrupule al unui serviciu de informatii. Are un
cabinet unde si primeste informatorii si victimele santajului. Pe ambii pereti se nalt o
bibliotec n care se ascund multe secrete. La nceput, Librecht este cu Al. Beldi-man, prefectul
Politiei.
LIBRECHT: Am primit informatiuni precise asupra radicalilor. Pregtesc lovitura. Atacul se va
da aici, la Bucuresti, n absenta domnitorului.
BELDIMAN: Asta nseamn c au renuntat la asasinat. Pe de o parte, este bine c Mria Sa este
plecat la bi n strintate. Pe de alt parte, era bine s fie aici. Le va fi usor s produc revolta si
s blocheze pe Mria Sa n strintate.
LIBRECHT: Ei numesc asta o solutie elegant". Binenteles, dac reuseste.Va trebui s facem
tot posibilul s nu reuseasc. Mai ales c nu vor folosi trani. Brtienii sunt suficient de ntelepti
s nu mai miste gloatele. Asta le limiteaz spatiul de manevr si ne ajut s-i izolm.
BELDIMAN: Cti crezi c vor ridica?
LIBRECHT: Amnuntul sta nc nu-1 am pentru c nici ei nu au nceput alarmarea agentilor.
Am ptruns pe structura lor de informatiuni si voi afla imediat ce pun la cale. Activitatea
masonic a sczut n ultimul timp, dar au pstrat structurile ei de comunicatii. Nu cred c vor
misca mai mult de dou, maxim trei mii de oameni. Dar foarte disciplinati si bine narmati.
BELDIMAN: Politia nu are suficienti oameni s le fac fat. Ar fi nevoie iar de Armat. Putem
conta pe gen. Florescu?
144
LIBRECHT: Da, tocmai am vorbit asear cu el.
BELDIMAN: ti dai seama c va fi baie de snge. Odat deschis focul, nu mai poate fi oprit. Iar
Florescu are tendinte filoruse. Att ne-ar trebui, s ia Armata puterea si s-o dea pe mna unui
principe rus. Nu gsesti c e prea riscant?
LIBRECHT: Ba da si de asta m frmnt nc de asear. (Pauz) Ar mai fi si o alt solutie. O
solutie care s dea peste cap revolutia lor si s-i fac inofensivi pe radicali.
BELDIMAN: Care?
LIBRECHT: S dm noi lovitura naintea lor.
BELDIMAN (nelmurit): Cum adic s-o dm noi? ti dai seama ce spui?
LIBRECHT: Drag Alecule, fi-ai pus vreodat ntrebarea ce este n realitate o lovitur de stat?
Este o actiune de fort dat din interiorul aparatului de conducere. Adic ce am fcut noi anul
trecut. Koglniceanu a suspendat Parlamentul, iar domnitorul a preluat toate functiile statului.
BELDIMAN: Bine, dar ce spui tu nu se mai potriveste acum! Avem puterea. Domnitorul
guverneaz si nu vd ce rost ar avea s mai dea o lovitur n interiorul starului pe care l conduce.
LIBRECHT: Lovitura o dm noi, nu el. Inamicul este infiltrat n structurile statului. Le
descoperim si le anihilm nainte s devin periculoase. Pentru asta am nevoie de foarte putin:
Armata n alarm, Politia pe pozitii n Bucuresti si un grup de agenti bine instruiti care s fac
arestrile. Alti agenti vor provoca tulburrile n strad, n felul sta tinem sub control toat
miscarea.
BELDIMAN: nteleg, n felul sta mpiedici si vrsarea de snge.
LIBRECHT: Eh, un pic de snge nu stric niciodat acolo, la o revolutie. Trebuie bine cntrit. n
astfel de momente e bine s stii s profiti. Cele mai multe lovituri de stat sunt prilejuri pentru
lichidarea adversarilor politici.
BELDIMAN: S nteleg de aici c vrei s-i elimini pe Brtieni? E o prostie, ti urci tara n cap.
LIBRECHT: Nu si dac art trii toate dedesubturile conspiratiei lor, felul cum se aliaz cu
masoneria pgn si cum pregtesc o republic socialist aici, n Romnia.
BELDIMAN: Tu stii bine c nu este adevrat.
LIBRECHT: Important nu este adevrul, important este ce cred oamenii. A spus-o Machiavelli.
Eu le voi arta ce s cread.
BELDIMAN: Prin ce mijloace?
LIBRECHT: Am dosare.
BELDIMAN: Niste hrtii fr valoare, brfe si rzbunri de jigodii balcanice.
LIBRECHT: Sunt destui trdtori n rndul radicalilor care s confirme. Venind din mijlocul lor,
lumea o s-i cread. De altfel, numrul celor cercetati va fi minim: Ion Brtianu, C. A. Ro-setti si
Carada. Am nevoie de tine s-mi gsesti o cas sigur n Bucuresti unde s-i pot ancheta. Restul
fac eu.
BELDIMAN (spre plecare): O vei avea. Astept un semn ca s-mi organizez agentii.
LIBRECHT (l opreste n prag): Alecule, esti convins c nu pot risca nimic! i voi supune la
tortur. Dac rezist, i voi lichida.
BELDIMAN: Ne asteapt iadul, Librecht. Mai nti cel de aici, de pe pmnt. Apoi cel de sub
pmnt.
LIBRECHT: Iadul ne asteapt oricum dac nu-i eliminm pe Brtieni definitiv din viata politic
a trii. Au fcut pactul cu diavolul. Noi l desfacem.
La iesirea lui Alexandru Beldiman, si face aparitia un aghiotant al lui Librecht. Poart redingota
tipic a agentului de politie parizian. Rmne n ncpere doar pentru o replic.
LIBRECHT (artndpe urma lui Beldiman): Oscileaz. S nu-1 scapi din ochi.
AGHIOTANT: Preabine, domnule Director. LIBRECHT: S nu fiu deranjat. AGHIOTANT: Am
nteles.
146
Imediat ce aghiotantul iese, Librecht se duce ntr-o zon a bibliotecii si deschide o us n zidul de
crti. Priveste spre ntuneric si vorbeste unui personaj care nc nu se vede: Puteti intra". Din
acel ntuneric apare ncet figura, apoi ntreaga siluet a unui brbat. Este Teodor Brtianu.
nainteaz timid, privind speriat prin cabinetul lui Librecht. Acesta se poart foarte politicos.
LIBRECHT: Poftiti, domnule Brtianu. mi pare ru c a trebuit s va tin n ntuneric, dar am
fcut-o pentru protectia dumneavoastr. stiu c sunteti un cettean onorabil al societtii noastre si
sub nici o form nu doresc s fiti expus cumva.
TEODOR: Da, sigur, dar tot n-am nteles de ce am fost invitat aici.
LIBRECHT: Pentru o afacere, (l invita s ia loc pe fotoliul din fata biroului.)
TEODOR: O afacere?
LIBRECHT: O chestiune de cherestea.
TEODOR (derutat): Bine, dar eu nu negustoresc asa ceva! Cumpr de la cherestegii, ca toat
lumea.
LIBRECHT: Vedeti, domnule Brtianu, stiti foarte bine c sunt Directorul general al Postelor si
Telegrafului... Doriti o cafea, o dulceat?
TEODOR: Nu, multumesc, sunt nainte de prnz.
LIBRECHT: n calitate de director am rspunderea pentru rspndirea telegrafului n tar. Mria
Sa Vod mi-a ordonat personal s dezvolt telegraful pn n captul trii. S trimit s aduc
prnzul de la restaurant?
TEODOR: Nu, multumesc. Iau masa la mine acas. Este un obicei la care nu renunt.
LIBRECHT: V invidiez, n munca mea de zi cu zi problemele sunt att de grele si timpul este
att de msurat, c nu reusesc mereu s mnnc. Apoi, nu dorm noptile. stiu c m expun unui
efort supraomenesc, dar dac nu fac eu munca asta, cine s-o fac?
TEODOR: Se spune c dormiti iepureste.
LIBRECHT (jucnd oboseala): Asa este. tara are nevoie de oameni destepti, domnule Brtianu. si
eu, cu tot devotamentul pe care l dau trii, muncesc aici pentru propsirea ei. Nu e usor. Ni se
pun tot felul de piedici. Bunoar, n politic... Vor s zguduie temeliile statului, s strice traditia
tnrului nostru stat.
TEODOR: De ar fi mai putini golani n politic...
LIBRECHT: Asa este, asa este, ct dreptate aveti! Au lsat pe niste indivizi s ameteasc
oamenii, s-i ndeprteze de la obiceiurile vechi.
TEODOR: Vorbeati de cherestea...
LIBRECHT: De cherestea? Ah, da, aveti dreptate. De fapt, ar fi vorba de pari. Telegraful se pune
pe srm, iar srma se pune n pari. Eh, eu parii stia trebuie s-i iau de undeva.
TEODOR: Domnule Librecht, mrturisesc c tot nu nteleg ce doriti de la mine. (Se uit la ceas)
Dup amiaz trebuie s plec la mosie.
LIBRECHT: Pi vedeti, tocmai asta este. Dumneavoastr, domnule Brtianu, sunteti o
personalitate a vietii noastre politice. Dar ar trebui s fiti si al vietii economice. Nu-i asa, ne
extindem acum, ne dezvoltm. Cine vreti s pun mna pe economia trii? Golanii?
TEODOR: Eu am combtut permanent aceste moravuri. Averile si negotul nu au voie s cad pe
mna samsarilor. Se risipeste tara.
LIBRECHT (secretos, aplecndu-se peste birou): S stiti c eu am fost mpotriva legii rurale. Da,
v mrturisesc cu oarecare team. V cunosc ca un om extrem de serios, baz a societtii noastre.
Da, am fost mpotriv si i-am spus Mriei Sale: Nu faci bine, Mria Ta, c lovesti n boieri".
TEODOR: A fost un gest de nebunie. Recoltele sunt ne-strnse, tranii nu mai ascult...
LIBRECHT (aprobndu-1 din pleoape): stiu, stiu, credeti c nu stiu, dar Koglniceanu...
Domnule Brtianu, s nu ne mai ascundem... Un revolutionar!
148
TEODOR: A adus aici ideile lui Proudhon. Nu se poate asa ceva.
LIBRECHT: Eu chiar m-am mirat c o familie att de respectabila ca a dumneavoastr s-a putut
asocia cu acest Kogl-niceanu. Nu se poate asa ceva, aveti dreptate. Fratele dumneavoastr,
domnul Ion Brtianu, alturi de niste socialisti! stia vor s rstoarne lumea.
TEODOR (oftnd): S stiti c i-am reprosat ntotdeauna aceste apropieri. Este ncptnat si
risipitor. Ct a fost n exil am fost nevoit s lupt cu cimcmia ca s salvez mosiile. Pierdem tot
din cauza nebuniei steia cu revolutia.
LIBRECHT (misterios): Acum, s v spun ceva, c tot ati atins acest punct dureros. Nu este
vinovat Ascultati-m pe mine. Dl. Ion Brtianu a intrat ntr-un anturaj parizian care 1-a ametit.
Dar el este n sufletul lui un patriot. Parisul mbolnveste multe constiinte.
TEODOR: Domnule, la Paris am fost si eu. Dar n-am intrat n cluburile carbonarilor, domnule!
Cum s te cobori tu, boier romn, la subsolul societtii si s te aduni cu demagogii?
LIBRECHT: Vegheati asupra lui! V rog! Nu-i lsati s-1,, strice. Avem aici mare nevoie de el.
(Caut, prin acte, din nou misterios.) stiti c umbl conspiratorii s-1 atrag ntr-o capcan? Am
probe. Pregtesc o lovitur. '
TEODOR: Doamne apr! Nu se mai potolesc. Ce vor? S : ne arunce n dezmt, n haos?
LIBRECHT: n haos, da! Umbl cu acest C. A. Rosetti, care nu are nici un Dumnezeu. Este n
mare pericol. V rog, insist chiar, vegheati asupra lui. V sunt aliat. Imediat ce observati ceva
necurat, v rog s m anuntati. S prevenim.
TEODOR (derutat): Pi, cum s v dau de stire? Eu stau la mosie, la Tigveni.
LIBRECHT: Pi, vedeti! Ce v spuneam mai devreme? Telegraful! M gndeam s tragem
telegraf la mosia dumneavoastr si am nevoie de pari. Lungi, drepti, de esent bun. Eu stiam c
n pdurea de la mosie...
TEODOR: Aaa, acum nteleg! Vreti s cumprati busteni de la mine?
LIBRECHT: Da, domnule Brtianu, da! De ce s azvrle statul banii la samsari, cum ziceati, cnd
putem s ajutm progresul boierilor nostri.
TEODOR: Eh, s vd, s m sftuiesc si cu vechilii mei...
LIBRECHT (sculndu-se): Nentrziat. (Lundu-1 pe dup umeri, dup ce Teodor s-a ridicat): si
nu uitati! S tinem tara strns. M anuntati imediat ce se apropie vreun criminal de fratele
dumneavoastr.
TEODOR (riznd naiv): Domnule Director, dar pn se pune telegraful, mai e.
LIBRECHT: Se poate, domnule Brtianu! V trimit acolo un om. Nu se misc de lng
dumneavoastr. Se urc pe cal si n dou ceasuri e aici. (si dau mina.) Neaprat s-mi da(i de
veste asupra bustenilor.
Imediat ce Teodor Brtianu iese, intr aghiotantul. LIBRECHT (schimbat): Bag-1 pe ofiterasul
la.
Londra. Cabinetul Primului-ministru
Lord Palmerston (81 de ani) este albit si foarte obosit. De altfel, va muri curnd. Zace ntr-un
fotoliu si se misc foarte putin. Dumitru Brtianu este anuntat si introdus. Vine n fata
primului-ministru britanic si i ntinde mna. Palmerston nu-i rspunde la salut. Romnul ia loc.
PALMERSTON: Mi-au spus c e holer n tara dumitale.
DUMITRU BRTIANU : Holer? Nicidecum. Natiunea e sntoas, mylord.
PALMERSTON: Douzeci de mii...
BRTIANU: Douzeci de mii! Ce anume douzeci de mii?
PALMERSTON: Douzeci de mii de moiti. Holera v-a decimat lucrtorii.
BRTIANU: Cred c e o confuzie, my lord. Lucrtorii nostri sunt n viat. Strng recoltele.
PALMERSTON (confuz, se uit la Dumitru mai atent): Ce recolte strngeti voi n desert?
BRTIANU (ntelegnd): Sunt Dumitru Brtianu, din Romnia. Romnia nu are desert. Este o
tar european. (La lipsa de reactie a primului-ministru:) Principatele Dunrene, mylord.
PALMERSTON: Nu vii din Egipt?
BRTIANU: Nu. Vin din partea Principatelor Dunrene. Maiestatea Sa, mpratul Frantei, m-a
trimis la Excelenta Voastr.
PALMERSTON: Da, mi amintesc. Vreti s alegeti un noukediv.2
BRTIANU (subliniind): Un nou principe. Un principe crestin dintr-o Cas regal european.
Urmeaz un lung moment de asteptare. Palmerston, aproape senil, are alte preocupri. Urmreste
atent modelul linguritei de la serviciul de ceai. Mai ridic privirea la Brtianu, revine la modelul
cestii de ceai etc. Intr-un trziu, rosteste cu brbia n piept.
PALMERSTON: Printul Carol.
BRTIANU: Care print Carol?
PALMERSTON (cu mustarul srit): Hohenzollern, la naiba!
BRTIANU: Printul Carol de Hohenzollern! V multumesc, Excelenta Voastr.
PALMERSTON: Da, e cea mai bun alegere pentru voi. V trebuie un neamt.
Bucuresti. Resedinta lui C. Librecht
Acelasi cabinet cu bibliotec. Este introdus un cpitan de artilerie, Candiano-Popescu. Librecht l
asteapt Ia birou, rsfoind un dosar. Ofiterul rmne n picioare.
' Kediv - suveran (in limba persan).
DINASTIA B RTIANU * 151
LIBRECHT (fr s-1 priveasc): Domnule cpitan, domnule cpitan... Nu sunteti prea cuminte.
(Acum l priveste de jos pn sus cu dispret.) Aveti prea mult energie? nseamn c n-a-veti de
lucru la regiment.
CANDIANO: Nu mi-amintesc vreun repros de la superiorii mei.
LIBRECHT: Ce spui, frnt! (Flutura dosarul.) Dar tu ce crezi c am eu aici? Scrisori de amor?
CANDIANO: Nu stiu ce aveti acolo, dar corespondenta dumneavoastr nu m priveste.
LIBRECHT: Chiar asa? Pi ia s vedem ce scrie aici. ti-a explodat un tun.
CANDIANO: Nu mi-a explodat mie, a explodat fabricantului. L-a fcut prost.
LIBRECHT: Adic insinuezi c demnitarii statului au cumprat un tun prost? Halal cpitan.
CANDIANO: Eu nu insinuez nimic. V-am spus adevrul.
LIBRECHT: Adevrul ti-1 spun eu, domnule. Dumneata pierzi timpul la berrie cu Eugeniu
Carada. Un infractor.
CANDIANO: Dl. Carada este la berrie consumator.
LIBRECHT: si ce consum, m rog? Niscaiva bombe pentru revolutie?
CANDIANO: Nu am cunostint de asa ceva.
LIBRECHT: Pi dumneata n-oi avea cunostint, dar noi stim. si mai stim c nu ti tii daravela n
pantaloni.
CANDIANO: Domnule, nu v permit.
LIBRECHT: O s permiti... O s permiti. Uite ce scrie aici! Dumneata, domnule cpitan, ai
sedus o anume doamn din nalta societate si atentezi la onoarea unei mari familii.
CANDIANO: Este o calomnie.
LIBRECHT: Nu cred. C ar fi o doamn tnr mritat cu un boier btrn, as ntelege. C
ntelegem si noi. Dar este sotie de general. Ce-ar fi s vin eu mine la domnul general si s-i
spun: uite, domnule ce face biatul sta cnd dumneata regulezi trupa, ti reguleaz consoarta.
152 *
CANDIANO: Domnule director, sunteti.... sunteti... abject. Eu o iubesc pe aceast femeie.
LIBRECHT: si eu o iubesc pe mprteasa Frantei, dar nu-mi permit, m ntelegi, nu-mi permit.
Asa c... s ne pstrm lungul nasului.
CANDIANO: Dumneavoastr, domnule director, nu-mi sunteti superior. N-aveti nici un drept.
Eu mi voi rezolva problema prin onoare. Femeia aceasta este un ideal pentru mine.
LIBRECHT: Pe mine nu m intereseaz escapadele dumitale nocturne. Iubeste pe cine vrei. Cnd
vreau, stiu s fiu si discret. Dar s nu te mai prind cu Eugen Carada, c dau totul n pres.
CANDIANO (salutind scurt din cap): Domnule.
Face stnga-mprejur si iese extrem de tulburat. Pe urma lui intr aghiotantul.
AGHIOTANT: Ati fost foarte bun, stpne.
LIBRECHT: l vezi? Cic o iubeste. Un tmpit. Trei sferturi din femei sunt agentele lui Brtianu.
sta habar n-are cu cine se culc. Se bag n pat brbat si se d jos muiere.
AGHIOTANT: Sunt multe, stpne. O s avem ceva de lucru.
LIBRECHT: Vezi c a aprut una proaspt la colonelul Haralamb. S-mi afli cine e. Banditul
sta de Brtianu le gseste imediat. Voi cum dracu' de nu le dibuiti?
AGHIOTANT: Snt parsive, stpne, parsive ce nu s-a pomenit.
Bucuresti. Sediul liberalilor
Luxita Florescu si scoate barba, musttile si plria unui travesti. A venit deghizat n brbat. D
jos si pelerina si rmne ntr-un costum masculin care o prinde foarte bine. Ion Brtianu o
ntmpin cu prietenie afectuoas.
ION: Mi-era dor de tine.
LUXItA: Mie nici att. Ce-ti fac copiii?
ION: Acum sunt mai bine. Pia ns nu e vindecat. O simt rnit adnc.
LUXItA: Ca mam, o nteleg. Mai f-i o fat.
ION: O s ncerc. Voi ce faceti?
LUXItA: Bonifaciu e bine. Mi-a scris c a luat primul examen la facultate. Te iubeste la fel de
mult.
ION: Uneori m gndesc c Blcescu e cu noi pe aici, prin cas. Sufletul lui neodihnit ne
urmreste. Ce-o zice? Ne ceart?
LUXItA: S-ti spun drept, dureaz prea mult, Ioane. Ori au fost sperantele noastre prea mari, ori
n-am fcut noi ce trebuie. tara nu e pus pe picioare, iar noi nc luptm. Nu stiu ct o s mai pot
rezista.
ION (o mbrtiseaz, i mngie prul): Ai nceput s mb-trnesti, Luxito. Te scoli greu
dimineata? Te doare vreun os?
LUXItA (pufneste n ris): Nu mai tin minte de cnd nu m-am mai sculat ntr-o dimineat. Dorm
ziua, pe apucate. Numai tu esti de vin.
ION: Vreau s ne vedem o dat linistiti, conducnd tara asta dintr-un birou. Pe tine te fac
ministru de interior, s pui Politia pe jar.
LUXItA: Cine dracu' o s se mai uite la o bab atunci?
ION: Ah, pi eu nu de nurii ti vorbeam. stia, gata, s-au dus.
LUXItA (respingndu-1 n joac): Afurisit esti. Nu stiu cum te rabd Pia. E o sfnt.
ION: De sfintenia ei aveam nevoie. La cte rele fac eu, am nevoie de un exemplu dumnezeiesc
lng mine. Hai, spune ce-ai aflat?
LUXItA: Individa se las greu. l iubeste. O leag si copiii.
ION: Ct de riscant crezi c ar fi s continum cu ea?
LUXItA: O femeie stie s se abtin, s ascund brbatului secretul ei. Nu cred c i-a spus lui
Cuza ceva pn acum. Mi-e team s nu gndeasc la un moment dat politic. Mria Obre-novici
nu e proast.
ION: Ofer-i bani. i dm ct vrea si s plece cu copiii.
154 *
LUXItA: Esti naiv, Ioane. Pe Mria Obrenovici n-o intereseaz banii. Nici mcar puterea. E
legat de Cuza cu un fir imposibil de rupt. E ceva ce tu nu poti ntelege, fiindc n-ai trit, ntre ei
este o legtur.
ION: Chestia asta ar trebui s-i piard pe amndoi. ndrgostitii sunt oameni slabi.
LUXTtA: A vorbit pietroiul la pe care l porti n piept. Te-ai obisnuit s-i judeci pe oameni dup
idealul tu. Dar n lume exist si oameni care iubesc. Mria Obrenovici iubeste.
ION: Te-am bnuit ntotdeauna de romantic. (Categoric:) Iesi din joc. O s folosesc alt mijloc.
Voi cere lui Lscr Catargiu s vorbeasc cu ea.
LUXItA: Te amgesti, Ioane. Solutia ti-o dau tot eu. (Dup o pauz:) Mria l iubeste pe Cuza
mai mult dect el pe ea. Dar se las condus. Forta care poate s o miste pe ea este tocmai iubirea.
Aici trebuie lovit.
ION: O nsal. Are si alte amante.
LUXItA: Un fleac. De altfel, ea stie. Accept, n-o intereseaz. Legtura lor este deja mult
deasupra patului. Noi trebuie s-o convingem c iubitul ei este n pericol, c l poate pierde prin
moarte. Asta v d trezi in ca ilara care si apr amantul. Va face orice s-1 salveze. Atunci venim
noi si i spunem c poate s-1 pstreze viu si nevtmat, liber si numai al ei, dar undeva departe,
afar din tar. Banii vor veni pentru a le ntretine viata n strintate.
ION: De acord. Poti actiona.
LUXItA: Nu vreau. Simt c n-am puterea asta.
ION (dup chibzuint): Bine, se va ocupa Carada. Tu pleci n Serbia si- mi faci rost de praf de
pusc. Te va astepta un om de-al nostru la Kragujevac. Repet cuvntul.
LUXItA: Kragujevac. Ce este acolo?
ION: Un arsenal de munitie. Organizezi transportul si pleci. Te duci la mnstirea Ostrov si i
dezvlui maicii Maximila ziua
cnd pleac transportul. Destinatia este Sibiu. O s fie si ea acolo n trei zile.
LUXItA: Arme pentru Transilvania?
ION: Da. Voi trimite maicii Maximila planurile pentru revolta romnilor. Ea le va trece muntii la
Sibiu. Imediat ce terminm cu Alexandru Cuza, declansm lupta n Transilvania.
LUXItA: Nu e prea mult? Ct suntem noi de pregtiti pentru asta?
ION: Imperiile au obosit. Acum e momentul s le dm lovitura de gratie. Vom provoca o nou
conferint de pace cu Anglia, Franta si Germania de partea noastr.
LUXItA (se deghizeaz la loc si l pliveste lung): Tu nu esti un om normal. Cu ce snge te-a fcut
taic-tu?
ION: Dada Anica spune c e snge de dac. Cine stie cum s-o fi strecurat o smnt printre attea
semintii care ne-au amestecat.
LUXItA (curioasa): Atunci eu ce smnt oi avea? De dac?
ION: De drac! (Se mbrtiseaz ca buni prieteni.)
Bucuresti si Mosia Florica, n timpul tentativei de lovitur de stat din 3 august 1865
Evenimentele petrecute la 3 august 1865, la Bucuresti, sunt interpretate de istorici ca o lovitur
dat de Putere cu scopul de a preveni o lovitur iminent a opozitiei. De aceea, asa cum arat
documetele, n strad au fost folositi drept instigatori agenti ai Politiei. Recomand, asadar,
ilustrarea acestei realitti printr-o atitudine ceva mai accentuat a figuratiei selecte, prin gesturi
evidente si atitudini elocvente. Acestea pot fi ndemnuri la scandri, agitatii cu bte n mn,
semne fcute ntre agentii deghizati, incidente izolate.
La o intersectie de strzi bucurestene, trsura cu C. Librecht coboar ncet si se opreste.
Aghiotantul lui, mbrcat n straie de orsan, se apropie de fereastra cupeului. Librecht se apleac
si priveste n lungul strzii. Acolo sunt adunati agentii, care n haine de trgovet, care n tbcar
etc. Librecht i inspecteaz. La
unii, deghizamentul este caraghios, improvizat. Totusi, Librecht i d ordin aghiotantului:
Porniti".
Pe strada Lipscani negustorii sunt atacati din senin de doi indivizi. Le sunt drmate tarabele, le
sunt sparte butoaiele. Alti agenti i agit pe negustori s riposteze. Din casele ulitei ncep s se
sparg geamurile si s fie aruncate lucruri.
n redactia ziarului R oman ui, Ion Brtianu, C. A. Rosetti si Eugen Carada discut campania de
pres ce trebuie declansat mpotriva lui Cuza. La un moment dat, de afar se aude vuietul
scandalului. Un zetar tnr intr speriat si anunt: E revolutie, sparg tot!" Cei trei se reped la
fereastr. Pe strad, o unitate a Armatei i urmreste pe rsculati. Pe o strad lateral, agentii se
regrupeaz si se ascund, lsndu-i pe cettenii adevrati victime ale represiunii. Ion Brtianu i
spune, impacientat, lui C. A. Rosetti: Au pornit naintea nostr!" Dau s ias, dar usile se izbesc
de pereti si agentii Politiei, n uniform, ptrund cu armele ntinse. Aghiotantul nainteaz si
ntinde bratul spre umrul lui Ion Brtianu. Brtianu i d peste brat. Totusi, aghiotantul apuc s
spun: n numele legii, sunteti arestati!" Arestarea se face ntr-o busculad.
La conacul Florica, femeile baricadeaz casa. Anica si Pia, ajutate de Buzatu si Rochit, mping
mobile si le pun n dreptul usilor. Curnd apar si arnutii clare. Descleca si ncearc s ia casa
cu asalt. Pia si Anica ies cu pusca la fereastr si trag dup ei. nuntru, Buzatu, narmat pn n
dinti, apr copiii, n timp ce Rochit se joac cu ei, ncercnd s-i distrag. Arnutii se retrag
fr pierderi.
La cazarma Regimentului de artilerie din Bucuresti, cpt. Candiano-Popescu iese la raport la col.
Haralamb.
CANDIANO: Domnule colonel, n oras oamenii sunt omo-rti pe strzi. Se trage n cetteni.
HARALAMB: Cine trage? Despre ce vorbesti dumneata?
CANDIANO: Pe Lipscani se mpusc oamenii. Este mna lui Librecht. Nemernicul sta a iscat o
revolt.
HARALAMB: De unde stii dumneata?
CANDIANO: A ncercat s m santajeze, domnule colonel. Este un ticlos care vrea s pun
mna pe putere. Dl Brtianu a fost arestat.
HARALAMB: Dementul sta a ntrecut orice msur. Unde 1-au dus pe dl Brtianu?
CANDIANO: Nu stim. Mie mi s-a spus c vor s-1 tortureze, s-1 omoare apoi.
HARALAMB: Scoate trupa n oras si pune ordine. Anunt-1 si pe maiorul Lecca.
CANDIANO: Am nteles, domnule colonel. Eu pornesc s-1 caut pe Brtianu. (Strig dup h.
Flcoianu): Flcoianu, ofiterul de informatii, s vin la mine.
ntr-o cas conspirativ, Ion Brtianu, C. A. Rosetti si Eugen Carada sunt nchisi si pziti. Este o
camer dezafectat, doar cu o mas pe mijloc. Sunt n cmas, n picioarele goale,
perchezitionati. Rosetti este foarte agitat, speriat, se plimb prin ncpere.
ROSETTI: Nu pot s cred c se termin aici, c se termin asa. si v-am spus s n-avem nici o
mil. Trebuia s-1 omorm pe tiran.
ION: Cuza e la Ems, n Germania. Nu cred c e amestecat.
ROSETTI: Asa crezi tu. A lsat ordinul si s-a pus la adpost. E mai ticlos dect crezi tu. Ne vor
omor aici.
ION: Se vor misca ambele partide. Stai linistit. Librecht o s-si urce tot Parlamentul n cap.
Lucrurile nu rmn asa.
ROSETTI: Ce m intereseaz pe mine ce se ntmpl dup ce m omoar stia? Suntem un popor
de lasi.
ION: Rosetti, potoleste-te. Pe tine nu te poate scoate nimeni din istorie. Iar dac mori ca un erou,
te vor pomeni copiii prin scoli, secole de acum ncolo. Ce moarte mai frumoas vrei?
CARADA: Eu nu voi avea privilegiul sta si nu m plng. Prerea mea ns este c o crim aici
va ridica tara n picioare.
ROSETTI: Prea trziu. Destinul nostru este s ducem misiunea pn la capt, nu s crpm aici ca
niste neputinciosi.
ION (ngrijorat subit): Gndul meu este la romnii din Transilvania. Secretul revoltei lor este
numai la mine. Dac sor-mea
158 *
trece muntii cu planurile si ei pornesc revolta, nu va avea cine s-i sprijine din tar. Va fi un
mcel.
CARABA: Dac ne duc s ne mpuste voi ncerca s scap.
ROSETTI: Tu crezi c Librecht o s-ti ofere privilegiul glontului? Nu! Ne asasineaz aici, n
vguna asta.
ION: Nici un romn nu va face crima asta. Calmeaz-te, prietene.
ROSETTI: Parc suntem blestemati s nu putem duce o treab pn la capt. Nu stiu ce avem?
Prostie, micime, usurint? Trece istoria prin romn ca vntul.
ION: Izbndim, Rosetti, nu te mai lamenta. Murim noi, se vor ridica altii. Romnul nu piere.
De afar se aude zgomot, ceart, focuri de arm. Usile sunt sparte si n ncpere ptrund cpt.
Candiano-Popescu si It. Flco-ianu cu soldatii.
CANDIANO: domnule Brtianu sunteti teafr?
La biroul lui, C. Librecht st n semintuneric cu ochii pironiti n gol. Are si gura ntredeschis.
Un dinte luceste unt. Privirile lui exprim o spaim combinat cu ur. sopteste: Am ratat".
Mnstirea Ostrov
Maica Maximila se pregteste de drum. Un cal care asteapt n fata schitului este ncrcat cu
desagi. In chilia ei, maica Maximila si face cruce n fata unui triptic vechi de lemn. Se roag
scurt, n picioare, apoi scoate un cutitas si ncepe s desfac spatele icoanelor din triptic. Scoate
de acolo documente, planurile revoltei romnilor din Transilvania. Le bag ntr-o geant de piele,
pe care si-o petrece peste umr. Iese n curte si ia calul de drlogi. Dinspre munti se aud buciume.
Maximila ajunge la bacul peste Olt. Podarul o ajut s urce calul pe bac. II leag de o brn care
tine loc de balustrad. Maica priveste bulboanele fierbnde ale rului. Din ele se ridic o tensiune.
Calul sforie, dnd semne de agitatie. Zidurile
mnstirii Cozia, de pe malul cellalt, par ru prevestitoare, morbide. Cnd bacul a trecut de
jumtatea rului, de pe malul cellalt se repede s latre furios cinele podarului. Ar putea fi si o
femel cu pui. Calul se sperie, necheaz. Se ridica pe picioarele din spate, apoi loveste cu acestea
cosmelia bacului. Podarul este aruncat n ape. Maica Maximila abia se tine, este trntit, se ridic.
Are un atac de inima, ^uiui se i astearn si el n ap.
Secventa final este cu bacul proptit ntr-un mal, undeva mai jos de Cozia, n linistea locului. Se
aud psrile si fosnetul de pdure. Pe bac, czut ntre lemne, este maica Maximila, moart, cu
ochii deschisi larg spre cer. Pe ape plutesc, duse de curent, planurile revoltei romnilor din
Transilvania. Este un simbol al desertciunii.
EPISODUL 5
Mosia Florica, februarie 1866
Ion Brtianu a adus la mosie un notar. Stau toti n jurul unei mese - Dumitru, C. A. Rosetti, E.
Carada, Anica si Pia. Ion este n doliu dup maica Maximila. Este prezent si un negustor. Notarul
citeste cu o voce spart, caraghioas, actul pe care tocmai 1-a ntocmit. Brtianu vinde mosia de
zestre, Plesoi, a sotiei sale pe bani putini, dar suficienti pentru a pleca n Germania spre a-1
aduce pe Carol de Hohenzollern. Cnd termin de citit, notarul i invit pe Brtianu si pe negustor
s semneze. Individul scoate banii si i numr.
ROSETTI: Nu stiu dac trebuia s faci sacrificiul sta. S vinzi mosia de zestre a nevestii.
PIA: Eu am vrut. S se termine o dat. Zestrea femeii sunt copiii.
DUMITRU (soptit, la urechea lui Rosetti): Eu nu eram n stare s fac asa ceva.
ROSETTI (la fel, ironic): Pi ce mosie ai tu?
DUMITRU (ncurcat): Pi...
ION (dup ce a primit banii, Piei): Mine dimineat, foarte n zori, s-mi pregtesti sania. Haine
de drum si de ceremonie. (Ctre ceilalti:) Voi s treceti la actiune imediat.
Notarul, negustorul, Anica si Pia pleac.
ION: Luati legtura cu conservatorii si porniti ct mai repede. Cnd m ntorc cu printul Carol, s
fie totul pregtit.
CARADA: Mria Obrenovici a acceptat. Unchiul ei, Lascr Catargiu, este de acord.
ROSETTI: Discut cu Lascr Catargiu si locul lui Dumitru n minister.
ION: Nu mai pierdeti vremea. Dumitre, s iei capitala. Avem nevoie de un primar care s tin
lucrurile n mn.
D s plece, dar se opreste, privindu-si intens prietenii. Se asteapt o mbrtisare, ns brbatii
mpreuneaz minile ntr-o rug: Tatl nostru.
Bucuresti. Cazarma Regimentului de artilerie
Colonelul Haralamb arde documente cifrate. Nu se grbeste si starea lui este mai de grab de
tristete. Se ncheie la nasturii de la tunic si-si trage uniforma pe corp, ajustnd centura de care
atrn sabia. Intr Candiano-Popescu: Suntem strnsi cu totii, domnule colonel." Este clar c lui
Haralamb i vine greu. l nsoteste pe Candiano n ncperea alturat, unde asteapt opt ofiteri:
col. D. Cretulescu, mr. Lecca (vntori), cpt. Lipoinu, cpt. Pillat, cpt. Costescu, It. Flcoianu, It.
Mlinescu, It. Berendei. Haralamb i inspecteaz l liniste, trecnd cu privirea de la unul la altul.
HARALAMB: Domnilor ofiteri, as dori s credeti c, n primul rnd, mie mi vine greu. Suntem
ostasi. Soarta ne-a asezat ntre oamenii politici. Dar dincolo de luptele lor fractioniste, noi trebuie
s ne facem datoria fat de tar. Este adevrat c printul Cuza ne-a artat mereu grija lui, dar si
printul este un om politic. A dus tara ntr-un loc fr ntoarcere.
CANDIANO: Toti cei de aici au jurat credint patriei. Domnitorul poate fi unul sau altul.
HARALAMB: Alexandru Cuza este unic. Va trebui s-1 dm jos tocmai pentru asta. Voi primiti
acum misiunea de a face
162 *
lucrul sta fr ezitare. Dac este cineva cu inima ndoit, s se retrag acum. Onoarea lui va fi
ntreag.
Aceeasi trecere cu privirea. Nici o reactie.
CANDIANO: Domnule colonel, onoarea este de partea noastr. Printul Cuza conduce tara cu o
camaril corupt. Metresa lui d ordine n Armat. si-a adus copiii bastarzi la palat si vrea s
ntemeieze o dinastie cu ei. tara se afl n pragul unei interventii strine. Nu vom ezita nici o
clip s murim n lupt. Dar pentru ce?
HARALAMB: n aceast noapte vom mplini vointa poporului. Cinci mii de oameni vor fi n
piata palatului si vor cere cderea dictatorului. Cum v-ati mprtit sarcinile?
CANDIANO: Mlinescu va fi de gard la palat n noaptea aleas. Lipoianu, Pillat, Costescu si
Berendei vor intra n camera printului cu abdicarea n mn.
HARALAMB: Dac se opune?
CANDIANO: II lum cu noi si l ducem la casele lui Ciocrlan, omul liberalilor. Partidele vor da
decretul Locotenentei domnesti.
HARALAMB: As vrea s cunoasteti c am acceptat s fiu a treia persoan a Locotenentei
domnesti... (Animatie favorabil ntre ofiteri.) Doream s v spun si acest lucru, c nu v trimit
ntr-o astfel de misiune fr s-mi asum eu nsumi sarcina cea mai grea. Noi nu riscm aici dect
onoarea.
CANDIANO: Prezenta dumneavoastr n Locotenent este o chezsie pentru noi. Nu va fi nici o
ezitare.
HARALAMB: Mai departe.
CANDIANO: Dl. maior Lecca va aresta pe generalii Mnu si Florescu. Dac se opun, i
mpuscm.
HARALAMB: Florescu trebuie mpuscat oricum. Vrea s ne dea pe mna rusilor.
CANDIANO: Nu vrem vrsare de snge, domnule colonel. E mai bine si pentru domnia voastr
s nu se aseze n locotenent pe sngele cuiva.
HARALAMB: Da, bine. Dumneata?
CANDIANO: Eu si It. Flcoianu de la informatii avem o misiune special. Noi vom aresta pe
Librecht.
HARALAMB: S puneti mna pe dosarele lui. Ticlosul a fcut dosare la toat lumea. S le
aduceti la Armat.
CANDIANO: Am nteles, domnule colonel. Suntem gata.
HARALAMB: Doamne ajut!
Diisseldorf, 1866
Suntem n castelul Casei de Hohenzollern din Diisseldorf. Este foarte devreme dimineata. Peter,
valetul printului Carol, intr ntr-o antecamer cu tava de mic-dejun n mini. O las pe o mas si
se duce s potriveasc ora pe propriul su ceas cu o pendul scump aflat pe perete. Este 6.05
dimineata. Se ntoarce la mas pentru a lua tava, adopt o atitudine teapn, tipic de valet, si
intr n dormitorul printului Carol. Acesta este ns deja trezit. Tocmai iese din baie n halat.
CAROL: Ai ntrziat.
PETER: Cer iertare Altetei Voastre. sunca de Wuppertal a sosit trziu. Drumurile desfundate...
CAROL: A plouat?
PETER (dup ce trage draperiile)'. Torential.
CAROL: Cum de n-am auzit?
PETER: Ati dormit profund. Ati fost foarte obosit azi-noap-te (usorinsinuant)... cnd ati sosit
foarte trziu.
CAROL (jenat): Drumul din oras a fost greu... A plouat, nu?
PETER: Da, sigur, (apsat) a plouat dup ce v-ati ntors, (ironic) dar stiti cum e pmntul
Westphaliei: musteste nainte s cad prima pictur.
CAROL: ntr-adevr.
164 *
Peter strnge de la capul patului, de pe o banchet cazon, hainele cu care a fost mbrcat Carol
n seara trecut. Pe gulerul cmsii observ urme de ruj. Zmbeste. Scoate din garderobier
uniforma militar. Carol are o reactie de surpriz.
PETER: Tatl AlteteiVoastre v cere s-1 asteptafi n salon. (Dup o pauza) Azi-noapte, paznicii
au prins un lup n parc, aici, la doi pasi.
ntr-o groap de piatr din catacombele castelului, lupul se zbate furios. Carol l priveste,
impresionat de rnjetul fiarei.
CAROL: M ntreb dac fiarele astea au venit peste noi sau noi am intrat peste slasul lor si
le-am rscolit slbticia.
n urmtoarea secvent, Carol st n pozitie de drepti n marea sal de bal a castelului. Sala
imens este goal, cu mozaic rece si ecou. O us mare este deschis de Peter si Carol Anton,
seful Casei de Hohenzollern, intr echipat si el n uniform militar. Se apropie ncet, tocind cu
bastonul, i d ocol, ca la inspectie, apoi se opreste n spatele lui, cu spatele la el. Priveste tabloul
unei femei, strmos al familiei.
ANTON (rece, ca o decizie luat): Mi s-a cerut s devii printul Romniei!
n timp ce tatl su se deprteaz si se aud pasii lui rari, camera vine rapid spre chipul lui Carol.
Expresia fetii lui nu este doar de surpriz, dar si de spaim. Ochii mriti nghit orice lumin.
Germania. Resedinta Hohenzollern din Dusseldorf
Brtianu a sosit si este condus ntr-un salon dominat de portretele strmosilor. Asteapt un timp,
inspectnd acele tablouri. Asupra unuia dintre ele - portretul unei printese toscane -insist cu
privirea. Intr printul Anton von Hohenzollern, tatl
lui Carol. Brtianu l salut cu deferent. Iau loc n dreptul unei msute pe care se aduce ceai.
ANTON: Domnule Brtianu, cererea dumneavoastr a ajuns la mine prin mai multe insistente.
Mi-am tinut fiii departe de politic, dar acum constat c suntem asaltati din prea multe locuri
pentru a rmne indiferenti. Ce se ntmpl? Ce se afl n spatele acestor interventii?
BRTIANU: Interesul Marilor Puteri de a aduce liniste n Principatele Dunrene. Maiestatea Sa,
mpratul Frantei, doreste un stat puternic n orientul Europei pe care puterile occidentale s se
poat bizui. Maiestatea Sa, regina Victoria, doreste s creeze un stat tampon ntre imperiul rus si
cel otoman. Altfel spus, Alteta Voastr, se doreste echilibrul european, n centrul acestei balante
se va afla fiul Altetei Voastre.
ANTON: S-ar putea s fie prea mult pentru el. Are doar douzeci $i sapte de ani.
BRTIANU: n spate vor fi numele su, experienta sa militar, partidele noastre.
ANTON: Mi se pare c acestea sunt calitti obligatorii, nu si suficiente. Fiul meu este un tnr
care nu si-a desvrsit educatia. Este doar locotenent. Ar fi o aventur prea mare pentru el
ocuparea unui tron al unui stat vasal Portii otomane.
BRTIANU: Romnia st pe picioarele ei, Altet. Ne-am dobndit autonomia, iar relatia cu
IMPERIUL OTOMAN este pur formal. Printul Carol va veni s dea o garantie suprem acestei
situatii.
ANTON: Domnule Brtianu, solicitarea formulat de mpratul Napoleon nu contine detalii. Nu
m ndoiesc c Franta va sprijini aceast alegere. Dar bnuiesc un viitor agitat. Dumneavoastr
doriti independenta.
BRTIANU: Sunt convins c printul Carol va primi cu entuziasm posibilitatea de a conduce n
lupt armata unei tri si de a oferi libertatea unei natiuni.
ANTON: Tocmai de aceste lucruri mi este team. Cred c se asteapt prea mult de la el.
166
BRTIANU: Parlamentul, Armata, poporul, eu nsumi vom fi alturi de el. Apoi, cine spune c
printul se va rupe de familia sa? Noi ntelegem aceast alegere si ca pe o apropiere a Germaniei
de Gurile Dunrii. Germania, alturi de Franta si Anglia, va avea acolo un mare prieten. Ne leag
Dunrea.
ANTON: Domnule Brtianu, v mrturisesc c nu nteleg ntotdeauna dedesubturile politicii.
Din familia noastr tocmai Carol a artat ceva interes. Repet c numai insistentele unor oameni
dragi si apropiati m fac s nclin spre un acord. Exist ns o piedic extrem de jenant pentru
mine. Ea v priveste pe dumneavoastr.
BRTIANU: Sunt pregtit s ascult orice imputare. Este vorba de tineretea mea?
ANTON (ridicndu-se n picioare): Nu judec oamenii maturi dup copilria lor. Exist ns
lucruri n lumea noastr care nu au timp. V rog s asteptati aici. Cineva doreste s obtin de la
dumneavoastr o explicatie.
Iese din salon. Urmeaz un lung moment de asteptare. Brtianu este atras din nou de portretul
printesei toscane din secolul al X-lea. Ochii ei sunt ru prevestitori, n sfrsit, usa se deschide si
pe ea intr, elegant, martial, mai btrn cu zece ani, baronesa Mathilde Kestner, logodnica
prsit la Paris n dezonoare si cu copil. Brtianu ncremeneste. Femeia se apropie sigur pe ea,
superioar, pregtit pentru rzbunare. Se opreste n fata lui, foarte aproape.
MATHILDE: Ticlosule!
ION (profund tulburat): Doamn...
MATHILDE: Voiam s vd cum arat acum ochii unui logodnic ndrgostit, ntrezresc cumva o
privire disperat sau mi se pare mie?
ION: Doamn, rmn umilul dumneavoastr servitor. Cereti executarea mea. Nu voi protesta.
MATHILDE (rde nervos): Ha, ha, domnule Brtianu, eu tocmai asta fac acum: te execut. Ai
pierdut tot. Contele de Flan-dra v-a refuzat. Printul Carol nu va spune da, cnd i voi povesti ce
mrsvie ai fcut acum zece ani.
ION (cznd n genunchi si srutndu-i poalele rochiei): Nu blestema un popor la sclavie pentru o
crim a fiului su. Pltesc eu, Mathilde. Ucide-m! Accept un duel cu oricare ofiter care vrea s
m mpuste.
MATHILDE (de sus): n pasiunea ta nebun pentru o tar de nimic nu mai vezi realitatea n
adevratul ei chip. M-ai nselat cu o tar, domnule Brtianu. Ea este rivala mea. O voi zdrobi.
ION (se ridica): Nu ai sufletul sta. Te-am iubit. Ai purtat n pntec copilul nostru.
MATHILDE: ndrznesti s-mi amintesti? Tu si iubit? Niciodat. Sufletul tu este mai negru
dect iadul dac ai putut lsa o femeie si un copil n disperare. Tu ai ucis acel copil. Tu esti un
monstru si pentru crima asta vei plti n modul cel mai dureros. Sunt sotia presedintelui Adunrii
Nationale Franceze. Am cerut sotului meu s ntoarc sprijinul lui Napoleon pentru Romnia.
ION (ngrozit): Cum ai putut s faci asta? Tu crezi c te joci cu destinele natiunilor ca ntr-o
afacere de amor?
MATHILDE (l plmuieste, apoi la fel de rece): Vei suferi, Brtianu. Te vei chinui cum m-am
chinuit eu cu gndul sinuciderii n nopti ntregi de disperare. S simti si tu ce nseamn trdarea.
i ntoarce spatele si iese.
Bucuresti. Palatul domnitorului
ntr-o modest sufragerie, Cuza, doamna Elena Cuza si cei doi fii iau masa n liniste. Nu-si
vorbesc, n jurul lor se agit trei sau patru servitori. Se aud tacmurile lovite. Vinul turnat n
pahare este rosu. Doamna are grij de alimentarea copiilor. La un moment dat bate pendula 11
lovituri. Cuza si priveste
168 *
ceasul si dup ce btile au ncetat n spune Elenei: Seara asta am s merg la culcare". Scena
domestic mai continu un timp.
Germania. Un palat din Diisseldorf, resedinta baronesei Kestner
Mathilde a cobort din trsur si a urcat scrile. Intr n holul mare al casei si este ntmpinat de
un valet.
VALET: Doamn baroneas, sunteti asteptat de ducesa Koltzoff.
MATHILDE (dup ce se apropie surprins de Elena Ghic): Doamn ducesa? Nu-mi amintesc s
v fi anuntat aceast vizit!
ELENA (foarte femeie): Pentru mine a fugit atunci.
MATHILDE (dnd s o ocoleasc): Nu sunt dispus acum la discutii politice.
ELENA (i tine calea): Brtianu era al meu atunci cnd mi 1-ai luat.
MATHILDE: Doamn duces, v rog s v dati la o parte.
ELENA: stiai c e cu mine. De ce mi 1-ai luat? De ce este el mai ticlos dect dumneata?
MATHILDE: Exist trdri care nu se pot prescrie. Nu compara o tragedie cu o aventur. (Trece
pe lng Elena si apuc s fac doi pasi.)
ELENA (dreapt, cu spatele): I-a murit un copil. (Pauz) Primul copil. (Acum se ntoarce spre
Mathilde, care s-a oprit.) Dumnezeu 1-a pedepsit pentru ce ti-a fcut. I-a luat lumina ochilor lui.
Era fetit.
Mathilde are un zbucium. Chiar si apleac usor capul. Cnd se rsuceste brusc, chipul ei este
rvsit de lacrimi, l mai iubeste.
ELENA: Nu ne obliga s pltim nc o dat pentru greseala lui.
MATHILDE: Era copilul tu?
ELENA: Nu. Era l sotiei sale. O femeie cinstit.
MATHILDE (caut din priviri dac este adevrat sau nu): El te-a trimis?
ELENA: Nu. M-a trimis poporul meu.
Bucuresti. Saloanele hotelului Hugues
Este bal cu muzic si petrecere. C. A. Rosetti, n haine de serat, si Carada n vestimentatia
neagr obisnuit discut ultimele detalii ale loviturii ntr-un separeu. Intr Candiano -Popescu
impacientat.
CANDIANO: Se duce la culcare.
ROSETTI: Cine?
CANDIANO: Cuza. Se duce la culcare.
CARADA: Nu suntem pregtiti. Ofiterii sunt la cazrmile lor.
ROSETTI (lui Carada): Du-te imediat si anunt-i.
CANDIANO: N-ati nteles. Se duce la culcare si se nchid toate usile. Nu mai putem intra.
CARADA (dup un scurt moment de panica): Mria Obrenovici. M duc la ea si o trimit s-1
tin la crti pn trziu.
ROSETTI: Du-te. Eu voi tine guvernul n bal. Nimeni s nu afle nimic. Rmne cum e hotrt.
Diisseldorf
Carol si aghiotantul lui, von Werner, studiaz o hart mare a Europei pe o mas din bibliotec.
Caut amndoi si nu reusesc s gseasc Valahia.
CAROL: Aici ar trebui s fie, dar scrieBulgaren.
VON WERNER: Poate mai la nord, spre munti. Romnii au munti.
CAROL: Aici scrie Arghesh. Ce-o fi aia Arghesh?
VON WERNER: Asta e n Austria, sunt sigur. E n Austria.
CAROL: Ce mama dracului de hart e asta? (Se uit la legend.) Ce mi-ai adus, von Werner? O
hart din secolul al XHI-lea?
VON WERNER: Asta se afla pe masa de lucru.
170 *
CAROL: Ne trebuie harta Imperiului Britanic, harta cilor ferate. (Se duce si caut, gseste dou
hrti, una mare si alta mai mic. O ntinde pe cea mare peste cea veche.) Asa! Uite, Vala-chia,
Bucharest... Uite si lassii...
VON WERNER (ostil): Oricum, e un loc prea ndeprtat pentru Alteta Voastr. Ce s cutati n
pustietatea asta?
CAROL: Poate c acum este pustiu, dar stai s vedem linia ferat Londra - Bombay. (Desface
harta mic si urmreste cu degetul linia rosie a proiectului cilor ferate britanice de la Londra la
Bombay. La un moment dat observ portiunea care mai trziu va fi calea Orient Expresului.)
VON WERNER: Nu v grbiti, Alteta Voastr, puteti refuza. Sunteti un print de snge german.
Nu este de rangul Vostru s deveniti un pas turc.
CAROL: M vezi pe mine cu turban?
VON WERNER: Nu, dar oficial veti fi supusul Sultanului.
CAROL: Dar te-ai gndit ce pot face n pustietatea asta: ci ferate, armat, porturi...
VON WERNER: Iertati-m, Alteta Voastr, dar acolo nu puteti face dect purici.
Bucuresti. Palatul domnitorului
Mria Obrenovici soseste mpreun cu un cartofor. Este agitat, voluntar, trece nervoas pe
lng valeti si grzi. Cuza tocmai urc scara spre dormitor. Cnd o vede, coboar n grab si o
mbrtiseaz. Mria l abordeaz grbit: Cheam pe cineva la joc. Vreau s facem un wist n
noaptea asta".
Diisseldorf
Carol si Bismarck discut n picioare n aceeasi bibliotec a castelului plin de hrti. Carol va
pstra tot timpul o doz de respect fat de cancelar.
BISMARCK: Vd c V instruiti pentru noua Voastr misiune. Bravo!
CAROL: Excelenta Voastr trebuie s fie convins ca nc nu am dat un rspuns.
BISMARCK: l cunosc: veti merge n Romnia.
CAROL: Mi se pare c priviti lucrul sta ca un joc. Eu nu m joc cu deciziile. Le iau si le
respect.
BISMARCK: Tocmai de aia stiu rspunsul dinainte.
CAROL: V nselati. Marele cancelar Bismarck se nseal. Uit c se poate si asa ceva.
BISMARCK: Nu v nteleg, printe.
CAROL: Bine, atunci rspunsul meu este nu. Am reflectat: nu merg n Romnia.
BISMARCK: De ce?
CAROL: Din ambitie.
BISMARCK (ride satisfcut, apoi usor cabotin): mi permiteti s iau loc, printe. (Dup ce se
asaz si Caro/.) Alteta Voastr poate crede c eu vin aici pentru o partid de biliard. Asa este, ati
ghicit. E vorba de o partid de biliard. Numai c bilele sunt ducate, provincii, tri.
CAROL: stiti bine c jocul sta 1-au mai jucat si altii... Francmasoneria...
BISMARCK: Numai c de data asta e rndul meu s lovesc. Prima lovitur de tac - Germania.
(Se ridic si i arat pe hart sttuletele germane.) Priviti Germania, printe.
CAROL (nedumerit): Unde? Sunt ducatele noastre rspndite.
BISMARCK: Asta e prima diferent ntre noi. Eu o vd, rotund, mare, imens n mijlocul
Europei. Ce vede Alteta Voastr sunt bilele de biliard rspndite haotic pe masa verde. A doua
diferent dintre noi este c eu vd bilele adunate la mijloc, lipite strns una de alta, prinse ntr-un
triunghi de argint.
CAROL: Credeti c a venit momentul unittii noastre nationale?
BISMARCK: N-am fost niciodat mai puternici. Dar va fi rzboi.
CAROL: n cazul sta, eu sunt pregtit.
172 *
BISMARCK (glumet): Ati vzut ce usor v-am convins.
CAROL (riznd fin): Nu, nu, domnule conte, (n timp ce l serveste cu un phrel de schnaps:)
Sunt pregtit pentru a-mi face datoria sub arme. Nici nu se mai pune problema s plec n locul
la uitat de lume. Acum sunt mai decis ca oricnd.
BISMARCK (lund phrelul, ironic): Aoleu!
CAROL: De data asta vorbesc foarte serios, nteleg acum c excelenta voastr mi ofer cea mai
nalt onoare, n mijlocul armatei noastre, voi comanda regimentul meu de artilerie. E jocul care
mi place si mie. Aveti promisiunea mea c voi sluji sub drapelul alb-negru al patriei mele.
BISMARCK: Verde.
CAROL: Poftim!?
BISMARCK (insinuant): Ver-de.
CAROL: Vreti s spuneti c...
BISMARCK: Imperiul!
CAROL: Bine, dar...
BISMARCK (foarte aproape, familiar si confident): Al doilea Reich este telul meu. si care altul
poate fi, odat ce bilele de biliard sunt asezate n mijlocul mesei? Nu? Pentru ce se asaz bilele
acolo? Bilele sunt asezate pentru ca s nceap un nou joc.
CAROL: M sperie putin ce spuneti. Poate fi viziunea unui nebun.
BISMARCK: Asa este, nc o dat m-ati ghicit. Sunt nebun.
CAROL (deprtndu-se): Excelent, v rog s ncetati cu tentativele astea de a m umili. Vreti s
m simt mic, nu-i asa, un prinfisor care nu vede mai departe de grdina castelului?
Dumneavoastr sunteti strategul, gnditorul...
BISMARCK: Oh, ce bine v-am ales! Inteligent, perspicace, devotat, nobil. Numai un nebun
poate s vad aceste calitti n Alteta Voastr, dintr-o singur privire. Pentru oamenii normali,
Alteta Voastr este suspect.
CAROL: Conte, e adevrat ce se spune: sunteti periculos. si mi dau seama c forta voastr
adevrat nu este Armata Prusiei. Este inteligenta.
BISMARCK: Nici vorb. Mrturisesc c sunt cam mediocru. Nu, nu v jenati. Nu sunt mai
destept dect un medic celebru sau un filozof german. Puterea mea st n alt parte.
CAROL (se scap): n viclenie. Iertati-m dac...
BISMARCK: Eh, de data asta n-ati nimerit-o. Dar, rmne ntre noi. Viclenia este si ea o form
de inteligent. Nu, printe Carol, puterea mea st n ideal. (Ia o alun.) Eu visez.
Carol este profund miscat de aceste destinuiri. Se plimb ncet prin ncpere, parc ar cuta
niste rspunsuri. Ajunge n dreptul mesei si pune din nou degetul pe harta Europei.
CAROL: n fond, ce doriti s fac n Romnia?
BISMARCK: n primul rnd, s fiti un suveran demn. Va fi greu la nceput sub tutela Imperiului
otoman. Dar nu trebuie s uitati c stindardul verde al Imperiului lui Otto cel Mare a fluturat
cndva pe acest continent, n jurul lui s-au prbusit toate cele-late puteri. Noi i-am mai nvins o
dat pe barbari.
CAROL: Nu vi se pare un vis cam... dilatat?
BISMARCK: Nu, pentru c, vedeti printe, eu nu sunt un nebun oarecare. Eu sunt un nebun de
legat. Eu m voi ocupa de Imperiul austriac, de Imperiul francez si de cel britanic. Trebuie
distruse. Voi v veti ocupa de Imperiul otoman.
CAROL: n acest moment as putea bnui c Excelenta Voastr poate s distrug aceste imperii,
dar nu sunt sigur c eu as putea, din locul sta straniu, s clatin, mcar, Imperiul turcilor.
BISMARCK: O s v ajute Rusia.
CAROL: Chiar c e o nebunie.
174
BISMARCK (din nou familiar, aproape de ureche): Sigur, voiam s spun: nebun de legat, asa, ca
o metafor. Eu sunt nebun din dragoste de patria mea.
Cei doi si nfrunt privirile otelite. Bismarck nu glumeste deloc. Ochii lui ard, prjolesc, n
fixitatea lor nspimnttoare. Carol nu-i poate rezista.
CAROL: Nu stiu, nu stiu, totul este nc foarte confuz. Ce as putea rezolva eu cu un popor latin,
aproape necunoscut? Ce virtuti au oamenii stia?
BISMARCK (revenit la jovialitate, dar sigur pe el): Periculosi, ngrozitor de periculosi. Veti fi
conductorul unui neam ndrtnic. Nimeni n-a fost n stare s-i ntoarc de la obiceiul lor. De
asta au rmas latini, aici, ca o insul, si triesc izolati ca o insul, ntr-adevr, ei ar putea fi
Britania estului ncptnat, conservatoare, rea. Puneti un picior german acolo. S afle de
noi, s vad ce nseamn organizarea si disciplina german. Nu v asteptati la supunere. Vor rde
de Alteta Voastr la nceput. Vor face o glum proast pe seama Voastr, dati-le ci ferate. Vor
lansa un zvon rutcios, construiti o armat pentru ei. V vor da un picior n spate, dati-le
independenta. Asta o s-i sperie un timp... n sfrsit, succesul poate e riscant, dar cu independenta
obtinut vor avea de lucru cteva decenii.
CAROL (pe harta): Strategic vorbind, sunt asezati cum e mai ru. si otomanii, si rusii pot trece
foarte usor peste cmpiile astea. O armat aici n-are nici o protectie.
BISMARCK: Pentru c nu vedeti ntregul. Romnii nseamn si lantul acesta muntos, nseamn
si... (bte cu degetul) Transilvania. Ia ncercati s priviti acum! Uitati-v si ce bazin hidrografic
au.
CAROL: Este fascinant s urmresti pe hart o natiune, dar Transilvania nu va fi usor de cucerit.
BISMARCK: V-am spus: de Austria m ocup eu.
CAROL: Pe cine pot conta acolo? Dati-mi un nume.
BISMARCK: Brtianu.
CAROL: Bine, dar sta este un revolutionar periculos! Este un regicid. A atentat la viata
mpratului Napoleon.
BISMARCK: Pi, cu cine vreti s construiti o tar? Cu oamenii asezati? Cu stia nu poti face
dect o biseric.
CAROL: Brtianu... Alt nume?
BISMARCK: E de ajuns. Brtianu. Ceilalti nu conteaz.
CAROL: stiati c mi-a cerut o audient.
BISMARCK: Eu 1-am trimis. S nu cedati usor, s puneti conditii.
CAROL (sta drept, oarecum solemn): Excelent, m voi revansa pentru nfrngerea de astzi. Voi
face din Romnia o tar.
BISMARCK (la fel): Printe, fceti-v datoria. (Iese.)
Rmas singur, Carol, nc impresionat de dialogul cu Otto von Bismarck, pseste prin ncpere
ngndurat. si opreste privirea pe sabia sa, un Solingen ncrustat. O trage din teac ncet si,
dintr-o dat, lumina lamei devine rosie, de foc. Din ancadramentul lamei, imaginea se mreste la
dimensiunea ntregului ecran, dezvluind flcrile scenei urmtoare.
Suntem n Germania n plin revolutie (1848). n preajma unui castel, printul Anton de
Hohenzollern trece clare mpreun cu fiul su Carol (9 ani) printre cadavrele rsculatilor.
Ici-colo, se vede si uniforma unui militar ucis. Printul Anton priveste drept nainte, dar nu
impasibil; este trist, ngrijorat. Alturi, fiul su ncearc s-1 imite, ns este vizibil tulburat de
ceea ce vede: desi se chinuie s rmn teapn n sa, nu se poate abtine s nu trag cu ochiul, usor
speriat, spre acea priveliste.
Seara, n castel, la masa lung din marele salon, cei doi iau cina, asezati la cele dou capete. Nu
se aud dect zgomotele mici ale tacmurilor si soaptele valetului Pefer cnre d comenzi servi-
176 *
torilor. La un moment dat, micul Carol se opreste si si ntreab tatl: Domnule, ce este o
revolutie?" Printul Anton se gndeste o clip, apoi i rspunde: Un fel de nastere". Dup o
pauz, trist, privind prin ferestre afar: La fel cum te-ai nscut tu, si lumea se naste cu strigte si
snge". Copilul si continu masa. Observ cum valetul toarn un vin rosu, sngeriu, n paharul
tatlui su. Dup ce acesta l gust, i face semn din cap. Acum, Carol l ntreab: De ce regele
Friedrich Wilhelm a ordonat deschiderea focului astzi, domnule?" Printul Anton este putin
surprins, si priveste fiul insistent cteva momente, ca si cum ar vrea s descifreze un alt sens al
ntrebrii, apoi i rspunde: El are o datorie". Carol insist: Domnule, cine i-a dat regelui
aceast datorie". Dumnezeu" - rspunde tatl.
Bucuresti. Hotelul Hugues si cazarmele
La balul organizat de C. A. Rosetti se afl toti membri conspiratiei. Danseaz, rd, petrec. Printre
ei si Dumitru Brtianu. n bal este si Al. Beldiman, prefectul Politiei. Priveste curios desfsurarea
de toalete. Este luat la dans de Luxifa Florescu. Apare Carada care i sopteste lui Rosetti: S-a
rezolvat. Mergem conform planului". Rosetti trece printre invitati pn n cealalt parte, unde
este col. Haralamb. i spune. Haralamb l ntreab: Sunteti sigur c puteti ridica cinci mii de
oameni n noaptea asta? Militarii nu vor actiona dect dac poporul o va cere". Nici o grij - l
asigur Rosetti. Cnd vor bate clopotele, sapte mii de oameni vor ocupa piata". Haralamb se
duce.
La cazarma regimentului de artilerie militarii sunt treziti din somn ntr-o alarm. Sunt aliniati la
tunuri. Li se cere liniste pentru a-i lua prin surprindere pe dusmanii poporului.
La palat se schimb garda cu membri ai conspiratiei. Lt. Mlinescu si asaz oamenii n
exteriorul si interiorul palatului, dndu-le ordine soptite, n interior, Mlinescu urc pn la etaj,
unde ntr-o camer pzit de un ostas, Cuza, Mria Obrenovici si doi cartofori joac wist si
fumeaz. Mlinescu ascult la us. si face semn cu ostasul. Din camera ei iese Elena Cuza.
Doamna l abordeaz ngrijorat: Domnule locotenent, n timp ce eram la mas cu Domnul, a
sosit un biet si ne-a spus c la noapte va fi revolutie". Zvonuri, Mria Voastr. Garda e la
post". Am alturi copiii, dorm si nu vreu s fie treziti de zurbagii". Fiti fr grij, Mria
Voastr. Veghem noi".
Dusseldorf. Palatul Casei von Hohenzollem
n acelasi salon de receptie, Brtianu l asteapt pe printul Carol. Acesta intr n uniform
militar, ntinznd de la distant mna ctre romn.
CAROL: Domnule Brtianu, am auzit c sunteti un adevrat pater familias pentru poporul
romn.
BRTIANU: Alteta Voastr, dati-mi voie s fiu primul care s v spun Maiestate.
CAROL: Usurel, domnule Brtianu. nc n-am spus da.
BRTIANU (scotnd o hart): Atunci dati-mi voie s v art tara mea. Romnii triesc n aceste
teritorii ca popor vechi nc din primele veacuri ale lumii crestine. Am fost crestinati timpuriu,
dup ritul Bizantului. V rog s priviti: Asta este Muntenia sau Valahia, cum este mai bine
cunoscut n german. Aici este Moldova, cu Bucovina si Basarabia. Dincoace este Dobrogea.
CAROL: La Marea Neagr.
BRTIANU: ntr-adevr. Aici n centru este Transilvania, leagnul poporului nostru.
CAROL: Ce vreti s spuneti prin asta? Am auzit metafora asta, dar nimeni nu mi-a dat cea mai
mic dovad.
BRTIANU: A fost centrul politic, militar si religios al dacilor. Cuceriti de romani, dacii au
disprut n noul popor for-
178
mat prin contopirea dintre nvingtori si nvinsi. Limba cu care s-a format ca natiune medieval a
fost latina provincial, romna pe care o vorbim noi acum.
CAROL: Mi-as dori s aflu mult mai multe despre acest subiect. Mi se pare fascinant, dar nc
de nenteles.
BRTIANU: Aici, n aceast zon muntoas a masivului Apuseni si aici, n regiunea numit
Maramures, mai triesc nc daci. Sunt crestini, dar si pstreaz si obiceiurile antice. Vom gsi
poate o zi n care s facem un drum pentru a-i cunoaste.
CAROL: Bine, dar acolo este Austria?!
BRTIANU (mieros): Tocmai acesta este scopul invitatiei mele. S facem drumul mpreun cu
Armata romn, condus de Maiestatea Voastr.
CAROL: Esti viclean, domnule Brtianu. Bismarck mi-a spus s fiu foarte atent cu dumneata.
BRTIANU (jucnd modestia): S-ar putea s fim din aceeasi ras de oameni politici. S fi avut
puterea si ntinderea Germaniei, poate c as fi fost mai direct cu Maiestatea Voastr. Dar sunt un
modest supus al Majesttii Voastre care v cluzeste ntr-un teritoriu plin de pericole.
CAROL: Chiar, am auzit c multe lucruri nu sunt chiar asa de frumoase cum le prezinti prin
Europa.
BRTIANU: Suntem lenesi. Ne miscm greu la munc si nu ne place s o tinem mult asa. Dar
un print german poate aduce dragostea de munc la romni. Apoi vine si sentimentul rspunderii.
N-am s v ascund c ne place s dm mereu vina pe altii.
CAROL: Asta nu e frumos deloc. Sunt moravuri, iertati-m, dintre cele mai rele. Nu se va putea
construi o natiune puternic n acest fel.
BRTIANU (persuasiv): Vitejie ar exist, picioare iuti si brate puternice am avea. Ne trebuie un
cap. tara are nevoie de un militar din spit nobil. Nimic nu trezeste calittile cele bune
ntr-un popor ca rzboaiele. Dar s privim mai departe. Acesta este Banatul. Aici triesc romnii
cei mai cuminti, dar si cei mai cultivati. Se pare c mbuctura asta a Dunrii a strns ce este mai
bun din Europa si 1-a urcat pe malul nostru. O s v puteti bizui pe ei la nevoie.
CAROL: Dumneata mi vorbesti aici despre o mare cucerire. Dar neamurile de jur mprejurul
vostru au si ele acelasi drept la nationalitate.
BRTIANU: Vom fi prieteni. Mersul lumii a fcut ca toti cei din jurul nostru s se trezeasc din
istorie ceva mai lrziu. Rusii, adic blonzii, dup vorba slavon, au venit din Scandi-navia.
Bulgrii, de la care se trage cuvntul vulgar, au venit din Asia. Srbii sunt slavi, iar ungurii,
urmasi ai hunilor din stepe. Noi suntem de aici.
CAROL: Bine, dar si germanii sunt veniti de undeva!
BRTIANU: si iat ce pcat c nici acum nu si-au gsit unitatea.
CAROL (pdvindu-1 cu usoar distantare): ntr-adevr, esti un om extrem de periculos. Este
adevrat c ai fcut nchisoare n Franta, complice la un atentat mpotriva mpratului?
BRTIANU: O eroare nefericit a justitiei franceze. Dar nchisoarea mi-a priit. Viata mea fiind
prea agitat, numai acolo am avut timp s desenez harta asta.
CAROL: Dumneata mi oferi un imperiu pe hrtie. D-mi voie s am serioase ndoieli c ceea ce
ai visat dumneata ntre zidurile unei nchisori franceze poate fi si visul meu.
BRTIANU: Respectul pentru Maiestatea Voastr m oblig s v nteleg. E prea mult. Suntem
trectori pe acest pmnt. Doar visurile supravietuiesc dincolo de noi: se cheam mituri, legende,
mosteniri. Eu v implor doar s porniti. Fiul dumneavoastr si rege al fiului meu are ns dreptul
la visul su. S nu-1 cautionm de pe acum.
180 *
CAROL: Ai un fel ciudat de a privi lumea, domnule Br-tianu. Prin timp. De unde vine aceast
putere?
BRTIANU: Din credinta mea. Nu v voi cere s renuntati la credinta Majesttii Voastre, dar
am s fac tot posibilul s-o cunoasteti bine pe cea ortodox. Toti preotii nostri privesc astfel. Ei
vd Romnia peste secoli. De aceea, bisericile noastre se ncep, dar nu se stie niciodat cnd se
termin. Mrimea lor este ntotdeauna destinat unui numr dublu sau triplu de enoriasi,
stiindu-se c mereu vom fi mai multi.
CAROL: Este fascinant ce-mi spui. Abia astept s-i cunosc pe romni.
BRTIANU: V vor iubi din prima clip. Dac esuati, veti fi primul blestemat.
CAROL (rmas putin pe gnduri): Primesc, domnule Br-tianu. Am si eu o credint.
BRTIANU (se ridic si ia mna printului): Dati-mi voie s fiu primul care srut mna
suveranului su. (i sruta mna si apoi se ridic drept, privindu-1 n ochi cu duritate:) Un singur
lucru s nu uitati niciodat: e mai bine pentru Maiestatea Voastr s m aveti aliat.
CAROL (impresionat, vrea s trag mna dar nu poate; ntelege c trebuie s dea un rspuns):
Voi fi un suveran drept.
BRTIANU (si schimb complet mimica si, afisnd un suris luminos, i scutur mna ca ntre
prieteni): S v art cum ajungeti n tar.
Bucuresti. Reconstituirea detronrii lui Al. I. Cuza
Din cazarma regimentului de artilerie, tunurile sunt scoase cu rotile bandajate n paie, s nu fac
zgomot pe strzi. Cte un ofiter clare trece pe ulite pentru a inspecta starea cartierului n noapte.
Unul dintre ei, care poate fi Lecca, se opreste la o rspntie de unde se vede hotelul Hugues.
Luminile sunt aprinse.
n sala mare de bal a hotelului, servitorii strng pe urma chefului. Membri locotenetei domnesti si
ai guvernului stau n fotolii si asteapt n tcere. Se privesc cu jen. Lascr Catargiu si joac
nervos degetele pe bratul fotoliului de piele. Generalul Nicolae Golescu si-a mpreunat palmele
n fat si pare c se roag. Un ministru a adormit. Este trezit cu un cot de altul. Ticitul unui ceas
de pendul se aude de undeva. O femeie de servici n costum national da cu mtura ntr-un colt.
La intrarea principal n palat apar ofiterii conjurati: Li-poianu, Costescu, Pillat si Berendei. Le
deschide It. Mlinescu. Ptrund n cldire, si scot pistoalele si avanseaz cu precautie. La etaj,
un servitor trece cu o tav. Atinge argintul cu o lingurit n dreptul dormitorului lui Cuza. In
interior, Cuza, n cmas, doarme alturi de Mria Obrenovici. La semnalul valetului, Mria se
scoal si, pe jumtate dezbrcat, se duce la us. ncet, cu maxim precautie prinde cheia si o
rsuceste n broasc, ntredeschide usa si vede jumtatea de chip cu un ochi ntors spre ea a
valetului, nchide usa la loc si revine atent n pat. Cuza tuseste. Ea l nveleste.
n primul hol de la parter ofiterii ntlnesc un ostas de gard. Lipoianu se sperie: Ce e cu sta?".
Mlinescu: Acolo este arhiva. L-am pus eu s o pzeasc", si continu mersul grupat. Ajung n
dreptul scrii centrale si ncep s urce. De undeva din cldire se aude cum cineva vars o can
mare de ap ntr-un lighean. Ofiterii se opresc din nou. Pillat: Dac l gsim la cabinetul de
toalet?" Mlinescu:" ,JE n camera lui, doarme". Ajung pe palier. Se opresc nc o dat cnd
dusumeaua scrtie. Lipoianu arat cu capul spre prima us. Camera doamnei Elena". Imagine
de interior: Doamna Elena doarme cu copiii mbrtisati.
n oras, la o barier, Al. Beldiman opreste trsura. Este n-tmpinat de aghiotantul lui Librecht. l
salut, dar Beldiman prefer s ias pe scara trsurii si s asculte zgomotele orasului, l ntreab
pe aghiotant: Vreo miscare n mahalale?" Nimic" - i rspunde. Beldiman ascult din nou. Se
aude un cntat de cocos.
182
Crezi c s-ar putea aduna asa repede zece mii de oameni si noi s nu aflm? Cte ceasuri sunt?"
Aghiotant:Dou dup miezul nopfii. si oricum, domnule prefect, am poruncit s se taie
frn-ghiile de la clopote n toate bisericile din oras." Beldiman mai ascult putin, intr n trsur
si pleac.
Ofiterii au ajuns n dreptul usii lui Cuza. Unul si face cruce. La un semn, dau buzna nuntru.
Mria, ca si cum ar fi sculat din somn, d un tipt. Lipoianu se repede la pat si i pune pistolul la
tmpl lui Cuza. Acesta se ridic ncet n capul oaselor, tras putin de Lipoianu. ntr-o parte,
Berendei o acoper pe Mria cu mantaua, ca s se poat mbrca. Cuza, nc nuc de somn i
priveste pe ofiterii din jurul patului. Pufneste n rs. Ofiterii se privesc derutati.
CUZA: Ce cutati la mine n cas, domnilor ofiteri?
COSTESCU (scotnd documentul abdicrii): V-am adus abdicarea Mriei Voastre. V rugm s
o semnati.
CUZA (se uita la el si face semn din ochi spre Lipoianu)'. Spune-i s ia arma de la tmpl mea.
PILLAT: Nu ar fi pus-o, dac nu avea acest ordin.
CUZA (dup ce o vede pe Mria tinut n colt de It. Berendei): Lsati-m s m mbrac. Semnez
imediat abdicarea.
Costescu aprob din cap. Ofiterii se misc. Lipoianu ncepe s cerceteze tunica domnitorului, s
nu aib vreo arm acolo. Camera se misc spre Mria Obrenovici. Costescu i face semn lui
Berendei: Du-o de aici". Cnd camera revine la Cuza, acesta tocmai si ncheie tunica. si-o
ajusteaz pe corp si se opreste, privindu-i ntrebtor.
CUZA: Nu am cu ce s v isclesc abdicarea. COSTESCU (scoate din porthart o climar si o
pan): Ne-am gndit si la asta, Mria Ta.
CUZA (lundu-le): Frumos lucru s tii climara n tocul armei. Numai c voi nu sunteti
grmtici. Sunteti niste prosti. Pe ce semnez? N-am mas.
PILLAT (apropiindu-se si aplecndu-se): Voi fi eu mas pentru momentul sta, Mria Ta.
Cuza semneaz pe spatele lui Pillat, apoi le d hrtia, climara si pana. i priveste cu tristete.
CUZA: Ce mult v-am iubit, (i urmeaz.)
Afar, n curtea palatului, Mlinescu a aliniat garda pe dou rnduri. Cnd vede c se vine cu
domnitorul, le d ordin soldatilor s se ntoarc stnga-mprejur (cu spatele). Apoi face un semn
ctre piata mare din fata palatului. O trsur se apropie si este tras repede la peron, n spatele ei,
n piat, apar trupele regimentului de artilerie. Pun tunurile n ordine de btaie. Cuza iese ncet
flancat de ofiteri. Trece calm printre rnduri, privind ceafa militarilor. Unul dintre ei izbucneste
n plns, pstrnd pozitia de drepti, dar cu capul czut n brbie. Cuza se apropie de el. l ascult
aproape lcrimnd. Bag mna n buzunar, trezind reactia ofiterilor, si scoate o tabacher de
argint cu monograma sa. O strecoar n buzunarul soldatului, care nu nceteaz s se smiorcie.
Urc n trsur. Costescu, de pe usa trsurii, trage un foc n aer.
Focul de revolver se aude n hotelul Hugues. Ministrii sar, ca dup o lung asteptare. Nu scoate
unul o vorb, si iau blnurile si cciulile si ies din hotel n piat. Pe msur ce avanseaz prin
piata cufundat n ntuneric, observ absenta populatiei. Haralamb face o criz: Unde e poporul,
domnule Rosetti? Unde ti-e poporul care manifest bucuria?". Rosetti ncearc s-1 calmeze:
Linisteste-te, domnule colonel. Gata, s-a terminat. Ce mai conteaz". Politicienii trec mai nti
prin dreptul artileristilor
184 *
apoi printre soldatii din gard aliniati, dar de data asta cu fata. Din rndul artileristilor se apropie
de comandant un sergent.
SERGENT: Domnule cpitan, ce se ntmpl? Ce este aici?
CPITAN (fulgerat de o solutie, scoate sabia si trece n fata unittii): L-au fcut mprat pe
domnitorul Cuza. Uraaa, triasc mpratul Cuza! Uraaa!
Soldatii ncep si ei s strige. Chipuri fericite n timp ce prin spatele lor trece trsura cu fostul
domnitor, nuntru, este asezat ntre ofiterii care l amenint cu armele. Cuza aude uralele
soldatilor. Desertciune, trdare, ridicol - toate se adun n privirea lui. La un colt de strad,
Femeia de lume rde si i arat snii.
Candiano-Popescu nvleste mpreun cu o trup de soldati n casa lui Librecht. Acesta este la
biroul su, cercetnd dosare. Cnd aude zgomotul sare si deschide usa secret din bibliotec. Nu
apuc s fug pe ea. Este prins cu minile la spate. Candiano: S-a terminat, viper otrvit.
Acum vei da socoteal". Se duce la birou si ia dosarul n min. Citeste la lumina lmpii. Se uit
la Librecht cu dispret, rupe prima fil din dosar si i-o ndeas lui Librecht n gur: Cu
complimente de la domnul Brtianu". l duc.
Maiorul Lecca intr n cazarm si ptrunde n cabinetul gen. Florescu. Acesta doarme mbrcat
pe o canapea. Sare s-si ia sabia, dar nu apuc. Lecca nainteaz militros si i pune mna pe
umr: n numele poporului, sunteti arestat. Nu opuneti rezistent. Am ordin s trag." Florescu:
Cine ti-a dat acest ordin?" Lecca: Poporul care acum este strns n piata palatului si manifest
pentru libertate".
n piata palatului sunt doar soldatii artileristi, pe lng tunuri, strignd aproape rgusiti :"Triasc
mpratul Cuza! Uraaa!" Ridicolul acestei scene nu are nevoie de dialog.
Domeniul Wied, n Germania
Otto von Bismarck soseste n vizit la castelul Neuwied. Este anuntat de valet, dar este aproape
imediat ntmpinat de
principesa Mria de Wied (mama Elisabetei). La o mas rotund cei doi se asaz mpreun cu
Elisabeta (23 de ani) si fratele ei, Wilhelm (21 de ani). Valetul serveste ceai. Bismarck soarbe
usor neatent, cu ochii la cei doi tineri.
BISMARCK: Ah, mi-ati dat ceai. Eu beau cafea.
MRIA: Iertati-m, domnule conte, n familia noastr legturile britanice au creat o mod.
(Valetului:) Johann, adu cafea. Dar m surprind totusi obiceiurile dumneavoastr orientale,
conte. E adevrat ce se spune?
BISMARCK: Mai nti m-au suspectat c sunt evreu. Interesul meu pentru bncile Prusiei era un
indiciu. O femeie, iertati-mi indiscretia, i-a convins c nu e adevrat. M vzuse gol si...
ntelegeti? (Elisabeta si Wilhelm pufnesc n tis cu ochii n pmnt si brbia n piept, si revin
imediat, speriati.) Apoi au spus c sunt la origine tigan. Dar fiindc si Johann Sebastian Bach era
tigan, au considerat c rasa asta ar fi prea nobil pentru mine. (Reactie Mria.) Chestia asta m-a
obligat s-mi fac arborele genealogic, n realitate, drag printes de Wied, sunt la origin slav. E
dureros, e nobil, habar n-am! Cel mai vechi strmos al meu a fost un sef de trib slav din secolul
al IX-lea. Asta este!
MRIA: Ah, nteleg! De aici gustul pentru cafea.
BISMARCK: As! Mai degrab gustul pentru prostie al dusmanilor mei. Elisabeta, tu nu ridici
niciodat ochii din pmnt n fata unui brbat?
ELISABETA (emotionat, fr s-si schimbe atitudinea, se ncurc): Excelenta voastr... eu...
nu...
BISMARCK: Cti ani ai?
MRIA (mam ofensat): Domnule conte!
BISMARCK (metalic): Vreau s-mi rspund.
MRIA (dup o pauz de emotie, cald): Rspunde Elisabeta.
ELISABETA: Dou... Douzeci si... si trei.
186 *
BISMARCK: Atunci tu, Wilhelm, trebuie s ai vreo douzeci, douzeci si unu.
WILHELM: Da, domnule.
BISMARCK: Da, domnule, ce?
WILHELM: Da, domnule, douzeci si unu.
BISMARCK: Cu tine nc nu am treab. Peste cinci-sase ani discutm, dar cu tine, Elisabeta, o
s vreau s vorbesc.
MRIA' Domnule conte, copiii mei sunt buni germani. Ei se pot dedica unei Germanii mai bune.
Trebuie s stiu ce intentii aveti.
BISMARCK: Pentru asta am venit, printes. Vreau s iau ducatul de Hohtein.
MRIA (mainti socat): Ce anume? (Izbucnesten ris:) Lu-ati du-ca-tul de Hol-stein!
BISMARCK: Ihm! Austria va protesta si va fi rzboi. Nu am nici o ndoial c armatele noastre
vor nvinge. Acum sunt sigur si acum am gsit de cuviint s vizitez marile familii germane.
Vom avea nevoie de fiicele si fiii nostri.
MRIA (si d seama c nu glumeste): Elisabeta este pregtit pentru rasa maicilor terapeute.
Are o nclinatie pentru ngrijirea bolnavilor.
Bismarck se ridic de la mas. Mria si cei doi tineri se ridic si ei. Cancelarul salut, Elisabeta
face o reverent. Este condus de printesa Mria.
BISMARCK: S ne ntelegem, printes, Elisabeta nu intr la nici o mnstire, n doi-trei ani se
va mrita cu un print de snge.
MRIA: Domnule conte, dar nu credeti c v permiteti cam mult. Profitafi de faptul c sotul
meu...
BISMARCK: Un german glorios. Moartea lui prematur mi-a dat peste cap unele calcule.
MRIA: Bine, dar nu puteti face calcule cu niste capete ncoronate.
BISMARCK (ajuns la trsura): Printes, eu nu de coroane de aur sau de tinichea am nevoie
acum. Mie mi trebuie sngele
care curge prin aceste vene, si sngele ap nu se face. E un proverb slavon.
MRIA: Domnule conte, nu suntem cai de ras...
BISMARCK: Am ntrebat citi ani are Elisabeta. Vedeti, printes, are 23 de ani si nu este mritat
nc. O trimiteti la mnstire ca s nu rmn fat btrn. Credeti-m, v fac un serviciu.
Mria rmne socat, cu gura cscat, n timp ce Bismarck i srut respectuos mna, se urc n
trsur si pleac. Pe chipul lui acum, n mersul trsurii, nu este nici o reactie - rece, calculat,
potent.
Dup plecarea lui Bismarck, principesa Elisabeta se retrage ngndurat spre camera ei. Aici se
afl imobilizat la pat fratele su, Otto (12 ani), nscut cu o malformatie congenital. Biatul
sufer cumplit. Descoperirea acestei scene are miezul ei. Se ntelege motivul secret pentru care
nu s-a mritat. Elisabeta l ngrijeste cu afectiune. Biatul scuip snge n palma Elisabetei.
Privind-o, din amintire i revine un tipt. Parc pentru a se apra, caut de la fereastr imaginea
pdurii. Imaginea trece n trecut.
ntr-un spital militar, rnitii sunt adusi cu largile. Se aud vaete. Surorile de caritate se agit n
jurul paturilor. Printesa Mria de Wied (23 de ani), nvesmntat n alb, face trierea rnitilor, n
fata spitalului trage o trsur scump. Din ea coboar guvernanta Leti mpreun cu printesa
Elisabeta (5 ani). Leti are o fizionomie rece, care inspir rutate de la prima privire. O duce pe
copil n spital. Odat intrate pe usa unui culoar sumbru, plin de fase nsngerate, crje, ustensile
mnjite, sunt observate din captul cellalt de Mria de Wied. Figurile severe ale celor dou
femei se ntretaie. Ajuns n dreptul principesei, Leti o mpinge usor spre mama ei pe Elisabeta.
Fetita face o reverent scurt si i srut mna. Mna mamei o stringe pe a fetitei ntr-un fel foarte
energic. Mria deschide usa spre salon si ncepe s o poarte printre paturile cu rniti, lsnd-o sa
vad ororile rzboiului. La un moment dat - parc ar fi ales - principesa Mria se opreste n
dreptul unui pat pe care se afl ntins un tnr soldat, adoles-
188
cent blond si cu ochi mari, albastri. Asternuturile, patul, cmasa lui, obrazul lui sunt imaculate.
Fetifa este fascinat de albeata pernei si, cu un gest infantil, nendrznind s-1 ating pe biat,
mngie pnza aspr. Tnrul ncearc s se ridice si s vorbeasc. Leti, aflat n spatele Mriei,
vrea s intervin, ca si cum fata fcuse un gest nepermis. Nu din mil pentru biat, ci din rigoare
si etichet. Mria o opreste. Privirile curioase ale fetitei si ale t-nrului se atrag magnetic. Din
aceea aparent imperturbabil senintate a chipului su, sngele i izbucneste biatului pe gur,
stropind-o pe Elisabeta. Capul soldatului cade, fr a nceta s priveasc ochii angelici ai fetitei.
Atunci, principesa Mria se apleac usor, ia mnuta fetitei si o pune pe pieptul fr suflare al
soldatului: Vezi, Elisabeta, aceasta este moartea!"
Noaptea, n patul ei, Elisabeta-copil priveste fix spre tavan, impresionat de tot ce vzuse. Unele
secvente revin. La un moment dat se rsuceste ncet cu capul pe perna sa. Imaginea chipului
frumos al adolescentului nu o prseste. Atras de asprimea asternutului, Elisabeta ncepe s
srute perna cu religiozitate, ntr-o fractiune de secund, din ntuneric, Leti o atac, isteric,
aruncndu-i un sac n cap. Strig:, Ai srutat! Ai srutat! Te-am vzut!" Elisabeta se zbate, tip,
n timp ce Leti leag sacul cu sfoar. Iadul te va nghiti! Ai srutat!".
tiptul Elisabetei-copil este cel din camera unde boleste Otto.
Plecarea spre Romnia
n dimineata de l mai 1866, Carol simuleaz o plecare la vn-toare. Pregtirile echipamentului
su si ale nsotitorilor si - von Wemer si valetul Peter - dau de bnuit c este o cltorie ceva
mai important. Carol si ia la revedere de la printii si ntr-o atmosfer de religiozitate auster,
apoi porneste clare spre un drumeag de pdure unde asteapt nsotitorii si cu o trsur tip
diligent, ncrcat cu bagaje. Ajuns la gar, se ascunde ntr-un birou pentru a-si schimba
hainele. Dar imediat ce iese n sala de asteptare este recunoscut de mai multi ofiteri, care l salut
cu deferent. Schimb
priviri semnificative cu Peter. Von Werner abia si stpneste rsul. Cltoreste cu trenul pn la
castelul Ramersdorf.
CAROL (luiPeter): nc ne putem rzgndi. Pot spune c am vrut s fac o vizit unor distinse
doamne la castelul Ramersdorf.
PETER: Eu am nceput s cred c lumea e condus de femei. Poate unde le-a fcut Dumnezeu cu
ochii mai mari.
VON WERNER: si cu mintea ct o nuc. Hai s fim seriosi!
CAROL: Mi-e team c nu cu mintea conduc ele lumea. (Peterizbucneste n ris).
VON WERNER (revoltat): Cum ti permiti?
CAROL (i priveste pe amndoi nedumerit): Eu vorbeam de inim. Cu inima conduc ele lumea.
Dar la ce v-ati gndit?
La castel este asteptat de trei femei: baroneasa de Franque (gazda), dna Hortense Cornu (sora de
lapte a mpratului Napoleon III) si dna Mathilda Drouyn de Lhuys (sotia ministrului de externe
l Frantei). Dialogul se poart n franceza de salon.
FRANQUE (ntmpinndu-1 jovial): Drag printe, mi-a fost team c nu ajungi nici mcar pn
aici. Peste tot misun spionii, ntr-o zi vor ptrunde pn n budoarul unde mi tin iubitii.
CAROL (i srut mna respectuos): Madame baroneas de Franque, sunt convins c spionii vor
avea un soc.
FRANQUE: Ha, ha, tnrul nostru are un spririt bun pentru o aventur, (l prezint:) Mme
Hortense Comu, ngerul pzitor al mpratului Napoleon. Mme Mathilde Drouyn de Lhuys,si
dup nume ti dai seama c este sotia ministrului de externe al Frantei.
CAROL: Sunt impresionat, doamnele mele. Mai ales c domnul ministru de externe s-a opus
categoric alegerii mele pe tronul Romniei.
MATHILDE (foarte femeie): Asta n public, tinere, dar, cnd a ajuns acas, a schimbat politica
Frantei. (Celelalte dou izbucnesc ntr-un ris cochet.)
FRANQUE: Luati loc, printe. Un ceai?
CORNU (ntepat): V-ati vzut cu Bismarck, printe? Ce ti-a spus?
190 *
FRANQTTF Hortense, l ucizi din primul foc pe bietul biat!
CORNU: E ofiter.
CAROL: Mi-este imposibil s neg. Probabil c spionii de care vorbeati lucreaz chiar pentru
dumneavoastr.
MATHILDE: Te-a rugat sau a vorbit ca un stpn?
CAROL: Bismarck vrea ceva confuz. Nu 1-am nteles prea bine.
CORNU: Totusi, ati pornit spre Romnia.
CAROL: ntr-adevr. Contele Bismarck mi-a fcut recomandarea s reprezint cu demnitate
numele printilor de snge germani.
MATHILDE: Nu m ndoiesc c trnoiul la prusac a fcut apel la ceea ce el nu are. Dar politic,
politic ce a spus?
CAROL: Respect pentru sultan si fidelitate fat de Franta.
CORNU (spreFranque): Ti-am zis? Mare brigand!
MATHILDE: Se va ntelege cu rusii.
FRANQUE: Stai s vedem. Printe, Bismarck nu a amintit nimic de noi, de o nalt protectie?
CAROL: Mrturisesc c am considerat vizita cancelarului ca una protocolar, nu mai mult.
Decizia de a pleca mi-a apartinut si, oricum, am discutat-o cu sefii Caselor noastre princiare.
Dnul Bismarck este un functionar.
MATHILDE: Uit-te la el, Hortense! Minti att de elegant, printe, c m las nc o dat convins
de alegerea fcut. Ai stof de diplomat.
CORNU: Printe, vorbesc limba romn cum nu o vei vorbi dumneata niciodat. (Spre prietene,
ca o parantez:) Asa 1-am cucerit pe Brtianu, desi n urm cu zece ani am poruncit s fie
aruncat n nchisoare. Dumneata ai fost ales print al Romniei de noi, doamnele de aici, pentru a
reprezenta interesele Marilor Puteri n Orient. Tu nu trebuie s devii romn acolo, ci cel mai
rafinat agent al civilizatiei.
CAROL: Sunt coplesit si nu stiu ce s spun: s v multumesc din suflet, sau s m tem pentru
ncrederea prea mare pe care mi-ati acordat-o. Nu sunt dect un cpitan de artilerie.
MATHILDE (ostentativ, spre Franque): Ha-ha! l vezi? A nceput s gndeasc. E o mn de
femeie la mijloc.
CORNU: S avem noi o rival n Dusseldorf? (Femeile rid cu poft.)
MATHILDE: Dac erai un simplu cpitan, l alegeam de la intrarea n Quai d'Orsay. Printe, vei
merge ntr-o tar latin pe care noi vrem s o facem Belgia Orientului, mpratul (arat spre H.
Comu) si Germania (arat spre Franque) ti cer s eliberezi aceast tar de barbarie. Drumul spre
Constantinopole va trece pe acolo.
CAROL: Sunt constient de rspunderea imens pe care mi-am asumat-o. N-as ndrzni nici o
clip s m abat de la acest drum.
MATHILDE: Nici s nu ndrznesti altfel. Sunt oameni importanti care abia asteapt succesele
dumitale.
CORNU: Prima linie ferat s o faci ntre Bucuresti si Giurgiu. Vei deschide astfel negotul Marii
Britanii cu cereale pe Dunre.
CAROL: Da, sigur.
FRANQUE: A doua linie s o faci pn la Predeal. Germania va fi sensibil la aceast alegere.
CAROL: Am nteles: Predeal.
MATHILDE: Va trebui s pui Armata repede pe picioare. Franta va miza pe aliata sa din Orient
curnd. si, fii foarte atent! mpratul Napoleon a mai fcut o ncercare cu colonelul Cuza n
aceast tar. Un al doilea esec poate s-1 plictiseasc.
CAROL: Fiti sigur... Armata!
FRANQUE (insinuat, spre H. Comu): si, la sfrsit, ia-ti si o amant, ca s fie multumit pe deplin
si Napoleon III. (Rd din nou, detasate de Carol.)
MATHILDE: Va fi ca un fel de expeditie n Amazonia.
CORNU: Pun pariu c austriecii nu-1 vor prinde.
FRANQUE: Pe ce pui pariu?
Secventa urmtoare este n liziera unei pduri de foioase, pe malul Rhinului. Spre dimineat s-a
lsat o ceat s o tai cu cutitul. Peter asteapt cu nerbdare n dreptul unei brci legate la
mal. Din pdure se aud zgomote suspecte, n sfrsit, apare Carol, nvesmntat ntr-o manta.
PETER (soapte grbite): Aici, printe, aici!
CAROL: M-am rtcit.
PETER: Malul misun de spioni austrieci.
CAROL: M-au finut babele alea de vorb pn adineaori.
Cei doi urc n barc si Peter ncepe s vsleasc spre cellat mal, pierzndu-se repede n ceat,
ntr-adevr, la scurt timp n urma lor, pe mal apar doi agenti austrieci. Caut urme, cerceteaz
insistent malul, gsesc rostura frnghiei pe copacul unde fusese legat barca.
AGENT (privindnciudat ceata de deasupra fluviului): L-am pierdut!
La un hotel din Ziirich, printul ajunge incognito, cu aceeasi diligent nchiriat, plin de bagaje.
Aici, Carol, von Werner si Peter discut la o mas problema pasaportului.
CAROL: Ne trebuie un document de cltorie cu nume de mprumut. Nu m pot duce la
primarul din Ziirich s-i cer un pasaport pe nume fals.
VON WERNER: M pot duce eu. Chiar dac m-ar recunoaste, i explic c merg s cumpr niste
cai din Ungaria.
CAROL: Pentru asta nu-ti trebuie un nume fals. >
VON WERNER: Nu si dac sunt cai de furat.
CAROL: Esti nebun?
PETER: De ce? Toate lumea stie cum se face n Ungaria traficul de cai.
CAROL: Ssst, taci dracului din gur!
Desi se feresc, un postas se apropie de ei si l salut politicos pe print.
POsTAs: Alteta Voastr, de cnd v caut. Aveti o bogat corespondent din Valahia. (Scoate din
geant un vraf de scrisori. I le da, se apleac si i face cu ochiul:) Puteti conta pe discretia mea.
Lui Carol i vine s-1 strng de gt. Enervat, desface corespondenta: telegrame de felicitare din
Romnia, pompoase, lacrimogene, ltrtoare, din partea cui nu te astepti: stabilimente, licee de
fete, primrii, comitete si comitii. Carol spumeg de furie. Apare baronul Mayenfish, trimis pe
urmele lui de tatl printului pentru a-1 ajuta.
CAROL: Mayenfish, ai vzut ce-au fcut romnii? Mi-au trimis scrisori de felicitate n Elvetia.
Oamenii stia nu stiu s tin un secret?
MAYERFISH: Asta n-ar fi o tragedie, dar au umplut ziarele din Europa, (i d dou gazete.)
Carol le deschide febril si citeste.
CAROL: Bucuria ce cuprinde natiunea romn, care l asteapt pe printul Carol la Bucuresti, nu
are margini. Alteta Sa se afl undeva prin Elvetia, n asteptarea vaporului care s-1 aduc n noua
sa patrie". (Ctre Peter:) Hai acas!
MAYERFISH: Stati putin! Nu v mai puteti ntoarce. Nu v dati seama?
VON WERNER: Puteti simula un accident. M fac vinovatul acestui accident, Altet.
CAROL: Voi nu cititi? Printul Carol asteapt vaporul n Elvetia!" n ce tar m duc eu? Totul e
si ridicol si desconspirat.
194 *
Mayerfish priveste cu atentie holul si l descoper pe un fotoliu pe detectivul hotelului. Se duce
la el, schimb cteva cuvinte si i d o bancnot. Se ntoarce.
MAYERFISH: Detectivul hotelului m-a asigurat c agentii austrieci nu au aprut. Ii cunoaste,
nc mai avem o sans.
VON WERNER: Nu putem risca arestarea Altetei Sale de ctre politia austriac. Acum poate c
nu se arat agentii, dar de cum vom intra pe pmnt austriac suntem n minile lor.
MAYERFISH: Rzboiul nc nu a fost declarat. Se fac pregtiri, toat lumea stie, dar nu exist
casus belii.
CAROL: Adic, trebuie s fug, alergat din urm de un rzboi?
MAYERFISH: Nu e timp de pierdut, nainte!
CAROL: Acum chiar mi trebuie un nume de mprumut.
MAYERFISH: Rezolv eu. (Pleac grbit.)
CAROL: Von Werner, du-te la gar si ia bilete pentru Salz-burg. Tu, Peter, rupe toate blazoanele
de pe bagajele mele.
PETER: Sunt multe.
CAROL: Atunci, arunc-le.
Iasi, 1866
n Romnia este haos. Strnsi n palatul domnesc din Iasi, seful locotenentei domnesti, Lascr
Catargiu (43de ani), stefan Golescu (57 de ani) - prefect, dr. Davila (38 de ani), col. Ion George
Mnu (33 de ani) si cpt. Pillat (25 de ani) discut aprins situatia. De afar se aude tumultul unei
multimi. Se strig: Jos Unirea! S plece muntenii!" Din cnd n cnd, pietre si bolovani de
pmnt sfarm geamurile n tndri.
CATARGIU: Nu, nu, nu! Nu vom obtine nici un vot de la populatie, dac punem tunul pe
oameni.
PILLAT (agitat): Bine, dar nu ntelegeti? Sunt agenti pltiti. Li s-a dat s bea. stia nu sunt
populatia lasiului.
CATARGIU: Din ceea ce aud, sunt o multime, si eu nu cred c cineva poate cumpra o multime.
Noi toti de aici suntem
bogati. Dac ar fi asa, am fi cumprat si noi Unirea, fr s fie nevoie de colonelul Cuza.
PILLAT (se duce la fereastr, ncercnd s-i conving): Uitati-v la ei! O aduntur de golani.
GOLESCU: Sunt totusi prea multi. Ieri au semnat o petitie antiunionist dou mii de oameni.
PILLAT: Domnule Catargiu, v rog, veniti la fereastr s-i vedeti. Credeti c vagabonzii stia
stiu s scrie o petitie? Veniti, uitati-v la ei, sunt n zdrente.
CATARGIU (ezitant, nu are curaj s se duca la ferestr): Nu conteaz. si vagabonzii lasiului s
fie, au drept de vot.
GOLESCU: Printul Filip de Flandra are nevoie de fiecare vot din orasul sta rebel. Altfel am
fcut dou revolutii degeaba.
PILLAT (exasperat): Ce revolutii, ce Filip de Flandra? Stm aici asediati de o band de ticlosi.
Dumneavoastr credeti c Filip de Flandra va veni n balamucul sta? Pe ce tron l urcm noi? Pe
tronul lui Ciubr-Vod?
MNU: Ei vor ruperea Unirii. Trebuie s ne gndim c sunt si unii care vor chestia asta. Nicieri
un popor nu este n totalitate destept.
PILLAT: Domnule prefect Golescu, atunci unde sunt cettenii unionisti ai lasiului? Unde este
majoritatea? Unde sunt zecile de mii care au votat Unirea acum sapte ani?
Tcere jenant, Catargiu ofteaz, Golescu las privirea n jos.
DAVILA: Pillat are totusi dreptate. Nu putem compromite plebiscitul n favoarea domnitorului
strin pentru un grup de rsculati.
PILLAT: Stm aici ca prostii, conducerea trii steia, si bgm minile n sn fiindc e
democratie. Ce democratie? Voi nu vedeti c e opera rusilor? Nu simtiti n aer mirosul lor de
hoit? Voi nu ntelegeti c rusii vor s-1 pun pe tembelul la de Rosnovanu domn pe tronul
Moldovei?
196
CATARGIU: Ai prins vreun agent? Unde este, s-1 intero-ghez? Pe urm dau ordin s se
mprstie multimea.
MNU (ncercnd s-i explice): Domnule Catargiu, agentii nu pot fi prinsi dect dac atac
Armata. Porunciti s atace si vom avea prizonieri.
CATARGIU: si cti romni omorti voi, ca s prindeti trei agenti rusi?
PILLAT: Domnule dr. Davila, dumneavoastr pentru ce v aflati aici?
DAVILA: Eu am venit s strng mortii si s pansez rnitii.
PILLAT: Vedeti!
CATARGIU: Nu, eu nu pot s omor iesenii mei.
PILLAT: Extraordinar!
Deodat, tumultul se ndeprteaz. Intr un sublocotenet speriat, cu uniforma n dezordine.
OFItER: Au plecat. Se duc la Mitropolie.
La Mitropolie este o multime impresionant de trani. Printre ei umbl instigatori: Muntenii vor
s v ia pmnturile. Muntenii v iau vitele. Muntenii au adus Armata. Rusii sunt la bariere, sar
s ne ajute. Jos Unirea, mi!" n spatele logiei, Ros-novanu (17 ani), prototipul lui Gulit, este
instruit de consulul rus, baronul Offenbach. Dialogul se poart n francez.
OFFENBACH: Trebuie s le vorbesti. Vei fi Domnul. Rusia este alturi de tine.
ROSNOVANU: Mi-e fric, domnule consul. Sunt trani. OFFENBACH: Dobitocule, sunt niste
trani amanti.
In sfrsit, paralizat de spaime, Rosnovanu iese alturi de mitropolit si rosteste, mpins de la spate
de rus, blbindu-se: A bas l'Union. Vive la revolution moldave! Les russes serontl dans
quelques heures pour nous aider. tranii se privesc nedumeriti. Nu nteleg nimic.
OFFENBACH: Ce face, de ce nu vorbeste romneste?
CALINIC: Nu stie.
OFFENBACH (exasperat): Vorbeste-le tu!
Mitropolitul ncepe s incite multimea: Jos Unirea!" Din rndurile ei, instigatorii strig: La
palat! La palat!" Calinic coboar si se pune n fruntea multimii, psind cu crucea ridicat.
Oamenii l urmeaz furiosi, n fata palatului, dou rnduri de soldati iau pozitie de lupt, n
dreptul lor este un sant, o transee. Observnd-o prea trziu, Calinic ncearc s opreasc
multimea, dar este ntr-adevr prea trziu. Oamenii se tlzuie si mitropolitul cu preotii din jurul
lui cad n sant. Scena trebuie s aib tot comicul unei tragedii. Din rndul manifestantilor,
instigatorii ncep s urle: L-au omort pe preasfntul! L-au mpuscat pe preasfntul!"
PILLAT (n sal): Au atacat garda.
MNU: Vor nvli aici. Soldatii nu-i mai pot tine.
Se aud bubuituri n portile palatului. Sublocotenentul de mai devreme apare din nou.
OFItER: O telegram. O telegram de la Bucuresti. I-o d lui Catargiu. Ceilalti se strng n jurul
lui.
CATARGIU: De la Paris. Printul strin este... Carol de Hohenzollern. Semnat, Brtianu".
MNU: Oh, Doamne, avem noroc! GOLESCU: Ce vrei s spui?
198 *
MNU: Am fost camarad de regiment cu el n Germania. E un brbat puternic.
CATARGIU: Bine, dar am anuntat domnia lui Filip de Flan-dra! Cum s le spun acum iesenilor:
votati sta... Cum i zice? Carol de Hohenzollern.
PILLAT: Nu mai e timp.
CATARGIU: Ai putin rbdare, drag. Nu e deajuns c ne stau la porti dusmanii, ne mai batem
joc si de oamenii nostri. Eu aiasta nu fac.
PILLAT: Domnule Golescu, sunteti prefect, dati ordinele pn se hotrste locotenentul nostru
domnesc. Vreti s murim aici ca niste tmpiti, fiindc nu stim cine e printul strin.
MNU: V repet: Carol este un print remarcabil.
DAVILA: Domnule Catargiu, cred totusi c mai nti trebuie restabilit ordinea. Apoi, n liniste,
vom chibzui.
PILLAT (dup o lung si insistent privire ctre Catargiu): Ce mai astepti?
CATARGIU (zvrlind telegrama pe masa): Bine, trageti n ei.
Pillat si Mnu se reped s dea ordinele. Pe strzile lasiului se declanseaz un mcel. Cavaleria i
vneaz pe oameni. La unele colturi de strad, instigatorii si agentii trag si ei cu arme de foc.
tranii sunt ns cei striviti sub copitele cailor, loviti de baionete, mpuscati si de o parte, si de
alta. Este chiar important ca secventa s arate cum tranii sunt mpuscati de ambele prti.
Castelul Neuwied
Pe pajistea din fata castelului Neuwied se desfsoar o scen oarecum cmpeneasc. Este n
primul rnd o senzatie de culoare. Undeva, mai departe n lateral, ctiva crutasi adun finul si l
urc n care. n plan apropiat, lng o cpit, stnd pe un morman de fn, Elisabeta scrie versuri.
Poart plrie de paie cu panglic si un costum specific national german de
var. O msut mic alturi sau o cutie n care si tine de regul scrisorile. Pe aceast cutie scrie
acum poezia: De cte ori nava e lovit de furtun, /De cte ori valuri imense urc pn la cer, / Tu,
eroul meu, s fii mereu la crm! /Printul meu, eu te astept, nimic nu-ti cer!
Bucuresti. Palatul domnesc
Membri noului guvern si ai Locotenentei domnesti se ceart pe portofoliile de ministru. Cineva a
sters numele lui C. A. Ro-setti, ca vechi revolutionar, de pe lista ministerial si 1-a pus n loc pe
cel al lui lancu Blceanu. Dimitrie Ghica protesteaz. Nicolae Golescu ncearc disperat s-i
potoleasc. Lecca este ministru de rzboi.
La parter, n ncperea arhivei, It. Flcoianu triaz documentele fostului domn. La un moment
dat gseste o scrisoare recent. O citeste si chipul lui se schimb. Ordon unui soldat s-1 cheme
pe col. Haralamb. Acesta apare aproape imediat.
FLCOIANU: domnule colonel, v rog s cititi aceast scrisoare.
HARALAMB: A cui este?
FLCOIANU: A fostului domn ctre mpratul Napoleon.
HARALAMB (citeste): ... Iar eu am hotrt s m ntorc la viata privat, prsind acest tron pe
care nu 1-am visat, nu 1-am cutat si pe care 1-am ocupat doar din dorinta compatriotilor mei.
V rog s ngduiti, Sire, ca n mai anul viitor s anunt abdicarea mea..." Din ce dat este
scrisoarea asta?
FLCOIANU: Din 29 octombrie, anul trecut.
HARALAM: Doamne, ce-am fcut!
Sus, cearta pe ministere continu. Apare col. Cretulescu, unul dintre conjurati, beat si cu sabia
scoas, l vrea pe lancu Blceanu din nou ministru, n locul lui Rosetti: la s fie mi-
200 #
nistru? la cu ochii ia bulbucati de broasc?" Haralamb, complet schimbat, urc la el si-1
potoleste.
HARALAMB: Bag sabia n teac, domnule colonel. Azi-noapte nu erai asa viteaz. si voi, parc
sunteti o aduntur de scandalagii n piat, ncetarea! Ne-am umplut destul de rusine. Domnule
Golescu, locotenenta domneasc se ntruneste acum, aici, si d primele ordine.
FLCOIANU (venind n grab de jos, anunt): Domnilor, am primit telegraf din Franta. Contele
de Flandra a primit domnia.
Entuziasm ntre politicieni. Cei care se scuipau mai devreme se mbrtiseaz. Urale.
Cltoria printului Carol de Hohenzollem
n secventa urmtoare Carol si nsotitorii si sunt n tren. Printul s-a deghizat cu o pereche de
ochelari si a mbrcat un costum mai lejer. Ajunsi n gara Salzburg, Carol este oprit de un agent
vamal, care i cere actele si l ntreab cum l cheam. Printul a uitat si se creaz un mare moment
de tensiune. Ma-yerfish l salveaz, declarnd niste tigri de foi.
MAYERFISH: Printe, v rog s ncercati s memorati datele din pasaport. Sunteti Karl
Hettinger, un negustor. Mergeti la Bazias cu comertul.
CAROL: Da, sigur, iart-m. Am avut un moment de slbiciune.
n sfrsit, pot pleca mai departe spre Bazias. Pe drum, n gri, la Budapesta, pe cmp, ei observ
afluenta de trupe - Austria se pregteste de rzboi cu Prusia. Carol este asadar ntr-un pericol
maxim, ntr-o prpastie, cei doi spioni austrieci gsesc bagajele aruncate si identific blazonul, i
iau din nou urma. Pe acest fond, verificarea pasapoartelor n tren este un alt moment de tensiune.
Ajung cu bine la Bazias. Se vede Dunrea. Scena se desfsoar ntr-o ncpere din cpitnia
portului. Von Werner si Peter
rmn afar, nuntru, Carol si baronul Mayerfish sunt asteptati de col. Mnu.
MNU: Alteta Voastr, m bucur s v vd sntos.
CAROL (// mbrtiseaz): n sfrsit, un chip familiar. Ce faceti, domnule Mnu, sunteti acum
colonel.
MNU: Nu v formalizati, printe. La noi gradele se dau mai usor. Aveti n fat un prieten
romn.
CAROL: Doamne, prin ce-am trecut!
MNU (dup ce 11 salut pe baron): mi nchipui.
Intr Ion C. Brtianu, si scoate plria si salut cu o reverent larg.
BRTIANU: Bine ati venit, printe.
CAROL: ntr-adevr, am venit bine. Ce este toat nebunia asta pe urmele mele, domnule
Brtianu? Telegrame din Romnia, articolele din pres, scrisorile trimise dup mine aproape n
fiecare oras. n clipa urmtoare pot fi arestat.
BRTIANU (defensiv): Pot aranja ca, n caz de pericol, s fiti trecut n grab peste granit. E la
doi pasi.
CAROL: Nu v nteleg. Dumneavoastr mi oferiti o intrare frauduloas n tara mea? Asa vreti s
intre printul Carol n Romnia, ca un contrabandist?
Brtianu si asaz linistit plria pe un scrin si si scoate ncet mnusile. E alt om, mult mai sigur
pe el. Vine n fata printului si l priveste n ochi.
BRTIANU: Ne aflm n orasul Bazias. Aici e pmnt romnesc si Alteta Voastr a intrat deja
pe pmnt romnesc. Doar harta arat altceva.
MAYERFISH (artnd pe fereastr): Da? Atunci ce caut politia austriac n port? De ce flutur
steagul la acolo?
202
BRTIANU: Tocmai pentru c nu stiu c ati sosit. Ei n-au cum s simt asa cum simte poporul
romn c orasul sta va fi n ctiva ani din nou al nostru.
CAROL: Sa nu ne pierdem capul. Mai avem un hop de trecut. Ce facem cu politia?
BRTIANU: Orasul este mpnzit de agentii mei. n orice moment putem opune rezistent.
Austria este ocupat acum cu Prusia. Nu va da important unui incident minor, n schimb, pentru
noi, un incident acum va umple prima fil din noua Istorie a trii.
CAROL: As prefera s amnm acest moment.Nu vreau s-mi ncep domnia cu un schimb de
focuri la frontier.
BRTIANU (zmbeste ntelegtor): Sunteti tensionat, Alteta Voastr. Sunteti obosit si iritat de
fidelitatea noastr un pic cam zgomotoas. Dar trebuie totusi s v amintesc, cu tot respectul, c
domnia Voastr a nceput deja. Poporul romn v-a ales prin plebiscit.
Carol si Mayerfish se privesc semnificativ. Dau de nteles din priviri c nu pun prea mare pret pe
acest act. Brtianu este ns gala sa atace.
MNU (simtind tensiunea): Domnule Brtianu, mergeti la telegraf si faceti pregtirile. Voi
ntretine eu pe Alteta Sa.
Brdanu l las pentru a telegrafia la Bucuresti. Corespondenta lui are ceva comic: Ion Ghica si
Nicolae Golescu nu stiu ce s fac, desi Capitala vuieste de nerbdare. Brtianu: Sosit Bazias.
Pregtiti primire". Ion Ghica: Cine sosit Bazias? Filip de Flandra sau Carol de Hohenzollern?".
Brtianu: Carol". Ion Ghica: Vorbeste franceza? Aici lumea ntreab". Brtianu: Foarte bine".
Ion Ghica: Foarte bine, ce?". Brtianu: Vorbeste franceza". Ion Ghica: Bine. Primire
triumfal".
n acest timp, Carol si Peter hotrsc s fac o plimbare pe malul Dunrii, n drum, ntlnesc o
bisericut romneasc n care intr si admir icoanele si picturile murale. Preotul bisericutei este
btrn si orb. l pipie pe Carol.
PREOT: Pescar? Ai sare pe haine.
PETER: Suntem negustori germani.
PREOT: Aha, este mirosul de la izvoarele fluviului. S aveti grij. E o cltorie lung si plin de
obstacole pn la mare. Mai lung dect cea obisnuit.
CAROL (soptindu-i la ureche lui Peter): Pn si sta stie ceva.
Oprindu-se ntr-o circium, cei doi germani ascult discutiile mesenilor. Este vorba de celebrele
replici: Noul print va ajunge la fel de nesuferit ca si Cuza". N-o s treac mult si o s-1
goneasc romnii si pe acesta". Turcii vor nvli n Valahia si printul Carol, abia sosit, va fi
prizonierul lor".
CAROL: i auzi?
PETER: N-or fi pisicile din Romnia mai negre dect cele din Prusia noastr.
CAROL: Ce le-a fcut Cuza ? De ce 1-au gonit?
PETER: Un ofiter pus pe tron ca s uneasc Principatele. Era un om de bun credint, dar nu
putea face nimic. Nimeni nu credea n autoritatea lui. Atunci - asta s-a ntmplat acum doi ani - a
dat o lovitur de stat si a introdus regimul francez.
CAROL: Peste noapte?
PETER: Da. Partidele 1-au dat jos ntr-o noapte. L-au luat din patul lui.
CAROL: Acum mi dau seama c voi avea de luptat si cu influenta Frantei aici. Luat noaptea din
pat? Doamne! De-asta mi-a spus Bismarck s nu ncetez s art a german.
PETER: Pe ct vi se pare de usor lucrul sta, pe att va fi de greu. Important este c poporul nc
nu stie s fac diferenta.
204 *
CAROL: Poporul?! Cine stie la ce gndeste el acum.
A doua zi, pe vapor, Brtianu l declar pe Carol membru al suitei sale. Ajunsi la Turnu-Severin,
Carol coboar si cpitanul vasului abia acum si d seama pe cine a transportat. Pe mal asteapt
fanfara, dorobantii si notabilittile orasului. Primarul se nclin si deruleaz sulul unei lungi
cuvntri. Brtianu i-o taie scurt, urcndu-1 pe Carol n trsur, desi printul ar fi stat din politete
s asculte. Oricum, cuvntarea era n romn! Cltoresc toat noaptea, apoi trec Oltul cu bacul,
ocazie pentru Peter s fac o paralel cu trecerea Oltului de ctre Tudor n 1821. Spre dimineat
ajung la o statie de post si telegraf. Aici erau anuntati, dar seful postului si nevasta lui au
adormit. Se trezesc buimaci, nestiind ce s fac mai nti. Brtianu le ceruse s pregteasc ceva
de mncare. Oamenii puseser totul pe mas, nestiind cnd vor sosi. Carol constat socat c
mncarea a nghetat de ger. Totul este bocn. Imaginea unei slbticii de step l paralizeaz:
Doamne, unde am ajuns?" De aici Brtianu telegrafiaz din nou: , Am ajuns la Pitesti. Stop.
Pregtiti totul, s fie bine. Stop. S nu ne facem dracului de ris. Stop", n timpul acesta, Carol
face ctiva pasi si surprinde primul rsrit de soare n Romnia. Lumina rosiatic i dezvluie
ncet ceea ce, la mare deprtare, prea o lung pat ntunecat: Muntii Carpati cu crestele nc
nzpezite. Secventa are miracol si muzica n crescendo l amplific.
Conacul de la Golesti
Srbtoare mare. trani si orseni frumos mbrcati fac o primire clduroas trsurii n care se
afl noul domn si Ion C. Brtianu. Se arunc flori, unele femei plng de bucurie, altele si arat
copiii. Carol, acum n uniform strlucitoare de parad, rspunde fericit ovatiilor. Este un culoar
viu care duce spre conac, n spate mai sunt alte dou trsuri cu Carada si ctiva ofiteri germani,
din suita printului. Acestia sunt gravi, deloc impresionati.
Trsura printului intr n curtea conacului. Este ntmpinat de membri familiei Golescu, de Zinca
Golescu (74 de ani), Anica Furduescu (57 de ani), Pia Brtianu, Ana Racovit si sotul ei, Carol
Davila, Luxita Florescu. E ntmpinat cu pine si sare. n curte se joac clusul. Numerosi steni
ridic plosti cu tuic. Entuziasm mare. Luxita l ia pe Carol si l bag la hor. ncearc s joace cu
evident stngcie. Scena se prelungeste cu entuziasm. Este si petrecere. La protap se rumeneste
un berbec. I se d s guste. Apoi se desface un butoi cu brnz. Gust si se minuneaz. Ana
Davila l fascineaz cu frumusetea ei nobil. Schimb priviri, n sfrsit, din multime este dus n
fata cldirii conacului, cam drpnate. Oamenii se dau la o parte: palatul celor mai importanti
boieri romni. Von Werner, desi este deja beat si cu ghirlande de gt, pufneste n rs. Peter,
ncurcat si de situatia lui, fiind pe jumtate romn, dar si ngrijorat de marea dezamgire a
printului, nu poate da dect o replic rizibil: Nu-i nimic, Altet, construim unul mai mare din
cile ferate", n jurul lor se comenteaz: Ce-a spus? Ce-a spus?". V face palate din cile
ferate". Va face grile ca niste palate", n loc de palate, va face gri". Da ci, aista i nibun,
vrea s treac trenu prin palatu lui?".
n sfrsit, Brtianu l scoate din multimea de gesturi entuziaste. Se retrag amndoi spre poarta de
la intrare. Urc n foisor. Este pe nserate. De sus se vd muscelele Argesului.
CAROL: Minunat tar, Brtianu. Admirabil popor.
BRTIANU (grav): n acest loc stat ascuns un erou al primei noastre revolutii, l chema Tudor
Vladimirescu. A murit ca un cine, mpuscat, apoi tiat n bucti si aruncat ntr-o fntn. Doi
strmosi ai mei au luptat cu el. (//' arat creanga groas a unui copac din fata conacului.) Au fost
spnzurati acolo, de creanga aceea groas.
n acel moment, pe ulit trece o crut rablagit, mic, tras de o vit numai piele si os. Este
Carul cu boi" n variant mi-
206 *
zer. Un copil mai rsrit o mn. n car st femeia cu un sugar n brate. Alturi, gol, un alt copil,
de un an-doi. tranul merge pe lng loitre. Sunt murdari, sraci lipiti pmntului, famelici. O
urm a vechiului costum national se poate distinge de ctre Brtianu n cmasa zdrentuit a
tranului. Psesc doborti de srcie si de foame, n crut sunt ctiva coceni si, mai ales, un
morman de pmnt negru. Duc pmntul cu ei undeva, nu se stie unde. Carol ntelege. Desi n
spatele lui petrecerea continu, el nu mai vede dect acest adevr al trii. Va avea mult de lucru.
Cnd abia au trecut de poart, tranul ntoarce si ridic o privire trist spre cei doi din foisor.
Contrastul dintre starea tranului si strlucirea uniformei germane este evident.
Ultima secvent este portretul acestui tran care priveste n urm, necjit, acuzator, indiferent.
EPISODUL 6
Mosia Florica. Iama 1868-1869
A nins mult n aceast iarn. Cmpul se vede ca o mare neted si alb. Sania lui Ion C. Brtianu
iese din curte si se nscrie pe drumul de tar mrginit de nmeti. Brtianu este acum bogat,
mbrcat n sub cu blan si acoperit cu o cciul de ln merinos. Pe capra sniei este Rochit.
Cnt. Brtianu priveste gnditor cmpul ntins. La un moment dat, undeva, foarte departe,
observ o siluet singuratic. Este ciudat. Brtianu insist acum foarte atent pe acea siluet
umbltoare. Cere lui Rochit s opreasc si atitudinea lui este si mai intens. Este un om n
zdrente, nc fr chip. Brtianu i porunceste lui Rochit s treac peste cmp. tiganul att
astepta, ncepe o curs zigzagat n urmrirea omului, care alearg speriat, caraghios,
flu-turndu-si zdrentele. Rochit l fugreste, strigndu-i s se dea la o parte. Pn la urm, omul
cade epuizat n zpad. Brtianu coboar din sanie si face doi pasi spre el. Omul se ridic
ar-tndu-i un chip speriat. Este ntr-adevr mbrcat n zdrente, capul si picioarele sunt nvelite
n crpe. Are un pachet de crti legate cu sfoar de gt. Brtianu observ nscrisul de pe copert:
caractere iudaice. Este un evreu rtcitor. Se ntlnesc astfel dou lumi. Brtianu: Ce cauti pe
pmntul meu?" Evreul i rspunde speriat n idis ceva de nenteles. Nu pot comunica. Rochit l
priveste nuc. Brtianu scoate un napoleon si i-1 arunc n zpad. Evreul nu se misc, privind
mai departe nfricosat cnd la romn, cnd la tigan. Brtianu se urc n sanie tulburat. Plecati
208
napoi spre drum, Rochit ntreab: Ce-a fost artarea asta, stpne?" Brtianu: Un evreu", n
spatele lor, evreul se repede, ia napoleonul din zpad si l ncearc repede n dinti, aruncnd
priviri furisate n urma sniei. Lunecnd mai departe pe drum, nc tulburat de acea ntlnire,
Brtianu este atentionat de Rochit: pe cmp, n partea cealalt se vede o nou mogldeat. Nu
mai opresc, dar Brtianu nu-si poate lua privirile de la acel om zdrentros care umbl peste
cmpul alb n diagonal, fr drum si fr patrie.
Bucuresti. Palatul Cotroceni
Dumitru Brtianu i prezint domnitorului raportul asupra ntlnirilor cu mpratii Napoleon III si
Franz Josef privind problema romneasc. Dup aproape trei ani de la venirea pe tron, Carol
arat deja ca un rege, chiar dac are doar 30 de ani. l primeste pe Dumitru n picioare, fr s-i
ntind mna.
CAROL: Domnule Brtianu, as dori s stiu dac este adevrat c noi continum s finantm si s
narmm pe romnii din Transilvania.
DUMITRU: Sire, noi, adic Mria Voastr si Romnia, nu. Particularii, da.
CAROL: Dumneata numesti particular pe fratele dumitale cnd este ministrul de finante al trii?
Chiar dumneata, ca ministru al lucrrilor publice, te consideri un particular n actiunile publice?
DUMITRU: Ele nu sunt publice, Sire. Am ncercat s le ascund ct am putut de mult. Iar
chestiunea cu armele este o exageratiune. Eliberarea romnilor din Transilvania se va face pe
cale politic.
CAROL: Deja chestiunea a devenit public. Presa austriac este plin. Se spune c avem
depozite imense de arme. Este adevrat?
DUMITRU: Sire, cunoasteti c n-as putea s v ascund un lucru att de grav.
CAROL: Este adevrat?
DUMITRU: Este adevrat. Avem depozite mari de arme, dar ele sunt n Romnia. Nici o pusc
nu a trecut n Transilvania. Aici este minciuna.
CAROL: Dumneata, domnule ministru, arti c nu ntelegi ct de grav este aceast veste. Fratele
dumitale a folosit fondurile ministerului de finante pentru a cumpra arme, fr s treac aceste
fonduri prin aprobarea Parlamentului. Exact gestul sta a trezit bnuiala. De ce e nevoie s ne
ascundem, dac nu avem intentii obscure?
DUMITRU: Mria Voastr este un ofiter remarcabil care stie c narmarea unei tri nu este o
chestiune de domeniul public. Mi-e team c Austria mai crede nc n libertatea de a controla
faptele noastre. Odat cu venirea Mriei Voastre pe tron, Romnia a nceput s aibe si ea secrete.
Asta e ceea ce nu se ntelege, n aceeasi ordine de idei, dac Austria continu s ne trateze ca
parte a Turciei, nseamn c se narmeaz Turcia, nu noi.
CAROL (usor surprins): Domnule Brtianu, mrturisesc c nu ncetati s m surprindeti. Ar fi
trebuit s v numesc ministru al afacerilor externe.
DUMITRU: Voi fi oricnd la dispozitia Mriei Voastre. V mrturisesc ns c m ncearc un
trist regret s constat c acum patru zile am fost primit cordial, aproape intim de mpratul
Frantei, iar Domnul meu m ntmpin astzi cu rceal.
CAROL: Probabil c Napoleon si poate permite. Eu conduc aici ministri, nu prieteni. Eu nu sunt
seful unui club. Mai ales atunci cnd trebuie s rspund pentru o tar. Iar tara este acum atacat n
presa european pentru erorile ministrilor si.
DUMITRU: Maiestatea Sa, mpratul Frantei, a aflat tot din jurnale despre armele noastre.
Numai c reactia sa a fost alta: s-a bucurat.
CAROL: Nu m ndoiesc c este multumit, si dorea de mult pustile franceze la Dunre...
DUMITRU: Mria Voastr, iertati-mi ndrzneala, dar sunt fr ndoial vinovat, mi dau seama
c eu si fratele meu trebuia s v informm la timp. Armele nu sunt franceze. Sunt din Prusia.
210
CAROL (socat): Sunt arme germane?
DUMITRU: Germane. Am ales expres din cele noi pe care le-ati admirat Mria Voastr ca
militar.
CAROL (ride scurt, rezervat, si rmne cu un zmbet pe chip): Mi-ati reprosat lipsa de prietenie,
de intimitate. Ei bine, am s v dezvlui un gnd al meu mai vechi. Atunci cnd am venit n tar
credeam c lipsa de experient si de cultur politic v mpiedic s progresati. Acum, dup
aproape trei ani de domnie, nteleg c viclenia oriental este o arm redutabil. De ce protesteaz
Prusia pentru armele astea?
DUMITRU: De form. Prusia crede c este actiunea Mriei Voastre, n cazul unui scandal,
Mria Voastr poate nega cu toat onestitatea. Vom cdea noi, ministri. Armele rmn n tar.
CAROL: Esti diabolic, domnule!
DUMITRU: Sunt constitutional.
CAROL: Eh, nu, aici mergi prea departe. Nu voi tolera nclcarea Constitutiei. Aici este lucrul
unde nu m nsel. Voi, romnii, v-ati obisnuit s dati legile cele mai bune si apoi s le nclcati
cu bun stiint. Asta se vede imediat n societate. Omul de rnd v-a lua obiceiul de la voi, de la
ministri. Nu se poate construi un stat pe nseltorie. Eu nu voi fi domnitorul unei pcleli
europene.
DUMITRU: Ar fi o pcleal, Mria Voastr, dac n-am fi pltit de fiecare dat cu mult snge
libertatea noastr. Va veni o zi a rzboiului cu Turcia. Atunci veti sta clare n fruntea trupelor
noastre. De-ar fi dup Austria si Turcia, n urma Mriei Voastre ar trebui s se afle o gloat de
trani cu furci si coase. Noi vrem s asezm n spatele Mriei Voastre o Armat.
CAROL: Cu ce pret? Cu pretul unei complicitti a comandantului?
DUMITRU (subliniind): Cu pretul unei largi complicitti, pentru c alturi de Mria Voastr se
mai afl ctiva complici: mpratul Frantei, contele Bismarck, primul ministru al Marii Britanii.
Toti acesti suverani mizeaz pe numele Mriei Voastre. Pentru asta v aflati pe tronul Romniei.
CAROL: Am fost atras ntr-o capcan. Nu, asta vrei s spui?
DUMITRU: Gloria este ntotdeauna o capcan, Sire. Mria Voastr va face istorie aici, iar noi
avem misiunea s v inscriptionm adnc numele n istoria Europei. Aveti demisia mea imediat.
Fratele meu va gsi o cale inteligent de a se retrage. Dup ce trece focul, vom reveni s
continum ce am nceput. tara se pregteste de rzboi. Avem nevoie de gndul bun al Mriei
Voastre.
CAROL: Nu pot s-ti neg tenacitatea. Esti periculos de inteligent. Asta ne poate pierde pe toti.
De aceea voi continua s conduc dup principiile mele. V mpotriviti, v nltur.
DUMITRU: Puterea suveranilor vine de la Dumnezeu. Ne vom supune.
CAROL: Nu te cred.
DUMITRU: Mi-ar fi suficient un gest care s m fac s rmn un umil servitor plin de sperant.
CAROL (se apropie drept, intransigent): Domnule Brtianu, printre lucrurile nvtate de la
romni sunt si proverbele. Unul zice c dac dai omului un deget, ti va lua toat mna. Eu risc
astzi acest gest. Sper s fie destul de putin ca s-1 pot retrage la timp.
i ntinde mna, dar numai cu un deget, cel mic. Dumitru Brtianu se nclin, prinde degetul mic
al domnitorului si l scutur discret. Scena, de un ridicol evident, are totusi mretia ei. Dumitru
pare c nu va uita aceast ofens.
DUMITRU: Sire, veti fi rsturnat. CAROL: V voi zdrobi.
Domnitorul trece ntr-un salon alturat Acolo asteapt un ofiter prusac, von Werner, care l
nsotise si pe vapor spre Romnia.
CAROL: Ce vesti mi aduci din Prusia, dragul meu von Werner?
WERNER: Alteta Voastr, v aduc tronul Spaniei.
CAROL (total surprins): Ce este asta? Se d voie n armat acum s se glumeasc pe socoteala
regilor?
212 *
WERNER: Alteta Voastr stie c nu-mi permit astfel de slbiciuni omenesti. Altet, sunt
mputernicit s v anunt c gloriosul Vostru tat a primit o ofert oficial din partea Cortesurilor
spaniole. V invit s faceti o vizit la Weinburg, pentru consultri.
CAROL: M tulbur aceast veste. Sunt aici abia de trei ani.
WERNER: Dac Alteta Voastr mi ngduie, as putea rosti si un cuvnt pentru care nu am primit
nici o mputernicire.
CAROL: Te rog.
WERNER: Prsiti aceast tar de valahi mputiti, Alteta Voastr. V irositi tineretea si numele
pentru o natiune care nu exist. Tatl Vostru este ngrijorat.
CAROL: Nu am auzit ce-ai spus. Desi n-am auzit, totusi ti voi destinui o credint puternic.
Sunt domnitorul celei mai bogate si frumoase tri din Europa. Amrfii stia de romni triesc
exact pe pmntul cel mai iubit de Dumnezeu. Le lipseste o patrie si eu vreau s le-o dau.
WERNER: Porunciti s duc acest rspuns.
CAROL: Nu, sta a fost tot un cuvnt fr mputernicire. Transmite tatlui meu c voi veni la
Weinburg, dar c nteleg s-mi duc misunea pn la capt, ca un soldat acoperit de onoare.
WERNER: Alteta Voastr, nu exist n lume o voce care s pun la ndoial loialitatea Voastr
fat de ordinul primit. Nu exist n lume cineva care s judece gresit o comparatie ntre Spania si
Principatele Dunrene. Orice militar stie s citeasc o hart. Aici este doar o cmpie gsit de
armatele statelor europene pentru a se bate. Dup ce lupta s-a ncheiat, nu rmn dect cadavre
neidentificate, arme pierdute si steaguri arse. Cnd noroiul se usuc, armatele vin din nou aici ca
s se bat. Nu puteti fi administratorul unui cmp de btlie.
CAROL: n acest pmnt este o fort care poate rsturna Europa ntr-o singur toamn. Spun
toamn, pentru c aici iarna totul e mort, primvara totul se umfl, iar vara totul motie la umbr.
Dar atunci cnd vine toamna, n acest loc se adun toate
bogtiile pmntului. Adunate n mina unui om, ele l pot face din gloab cel mai puternic rege.
WERNER: V rog s-mi iertati ndrzneala. Retrag tot ce am spus. Voi duce tatlui Altetei
Voastre doar anuntul c veti sosi la Weinburg.
CAROL: Te invit s te ntorci, ti voi da s conduci un regiment aici. Am nevoie de militari cu
experient. Voi construi o armat. Nimeni nu va mai ndrzni s vin pentru a se bate aici.
WERNER: Din respect pentru Casa de Hohenzollern, puteti conta pe bratul meu.
CAROL: De-ai putea s folosesti si inima, von Werner, ai fi un soldat desvrsit.
Bucuresti. Sala Parlamentului
Glgia obisnuit, agitatie, presedintele Camerei agit clopotelul. Petre P. Carp (32 de ani)
tocmai coboar de la tribun dup ce 1-a interpelat pe ministrul Ion C. Brtianu (47 de ani) n
chestiunea evreilor. Brtianu urc la tribun pentru a rspunde.
BRTIANU: Domnilor, onorabilul domn Petre Carp a ridicat aici chestiunea evreiasc zicnd c
am fcut o specul politic dibace din chestiunea israelitilor. A mai zis domnia sa c naintea
venirii mele la putere, chestiunea aceasta nu exista. Numai aceia care nu triesc cu inima si cu
sufletul n Romnia pot rosti asemenea cuvinte. (Aplauze, Bravo!)3
CARP: Am zis-o si o mentin.
BRTIANU:O mentine domnul Carp, dar poporul are ochi si urechi, vede si aude n istorie. stiti
c Romnia a fost tara cea mai tolerant chiar n secolii cei mai obscuri. La noi, strinii au fost
primiti cu bratele deschise.
CARP: Cine, plebea?
BRTIANU: Dar plebea nu e natiunea, domnule Carp?
3 Scena este compus din interventii autentice ale confruntrii reale din Parlament n problema
evreiasc.
214 *
CARP: Nu! Natiunea suntem noi, reprezentantii ei. Niciodat nu voi zice c natiunea nseamn
acele mase strnse pe ulite, care din nenorocirea lor au fost silite s rmie mai prejos de aceia
care reprezint omenirea n adevrata sa mrire.
BRTIANU: Iat, domnilor, c desi Constitutiunea noastr a desfiintat privilegiile, dl Carp nc
se mai crede boier cu biciul n mn. Dar uita dl Carp c atunci cnd Romnia s-a emancipat si a
intrat n drepturile si autonomia ei, evreii care erau n tar n-au fost goniti, cci ei se
identificaser cu noi si s-au putut bucura de aceleasi drepturi ca si noi. si ei sunt parte a plebei n
care nu crede dl Carp.
CARP: Dar n Moldova de ce sunt persecutati atuncea? De ce astzi stm n fata unui abuz?
BRTIANU: n Moldova nu este asa, fiindc Moldova a avut de vecini pe poloni si pe rusi.
Acolo, strinii si mai ales evreii aveau aceleasi avantaje n comert ca si grecii din Muntenia. Dar
n Polonia, ca si n Ungaria, ei erau expusi la persecutii religioase foarte mari. Prin urmare, evreii
gsind n Moldova aceleasi conditiuni de specul si o protectie absolut religioas, aceasta a
fcut ca ei s npdeasc cu totii n Moldova.
CARP: Cu ajutorul cui, dle ministru? Oare prin tolerant nu ascundeti cumva cuvntul ntelegeri
? (Aplauze, huiduieli.) Din vointa cui au intrat asa n Moldova?
BRTIANU: Din vointa lui Dumnezeu? (Aaaa!) Prejudectile timpilor trecuti nc existau. Se
credea c religia mozaic este inamica perpetu a religiei crestine, iar crestinii trebuie s fie
ntr-o inamicitie perpetu cu israelitii. Trim lumi moderne, domnilor! (Aplauze, huiduieli.) La
noi, o mare parte din societate a gsit un ru si 1-a numit israeliti. Mijlocul cel mai expeditiv de a
scpa de acest ru i s-a prut c nu e altul dect s continue a-i trata cum au fost tratati n alte tri.
Adic de a-i arunca pe toti afar din tar.
O VOCE: Vom fi biruiti, fiindc evreii sunt tari si bogati. (Proteste, huiduieli.)
BRTIANU: Cineva zice c sunt tari si bogati. Nu, domnilor. De ar fi bogati evreii ce vin la noi
ar fi un bine. Tari si bogati sunt cei care triesc n libertate n Apus. Netoleranta noastr nu mai e
tolerat de nimeni. Lumea ntreag s-ar ridica n contra ei.
CARP: Atunci, de ce persecutati pe evrei n Moldova?
BRTIANU: Eu nu vorbesc aici de evreii care sunt nscuti si crescuti n Romnia, care sunt
legati de acest pmnt din tat n fiu, de aceia care au urmat scolile romnesti. Eu vorbesc aici de
vagabonzi. (Aaaa! Proteste, aplauze.) Da, domnilor, ati auzit bine, vagabonzi. Actiunile
ministerului sunt bazate pe drept, care este recunoscut de toate societtile europene cele mai
civilizate, n Franta nu poate s intre si s se aseze nici un om ntr-o comun pn nu probeaz c
are mijloace de existent. Altfel, sunt imediat goniti.
CARP: Nimeni nu aprob excesele. Au fost trimisi la puscrie, alungati cu pietre, trecuti peste
Prut. Ce tolerant tot clamati dumneavoastr acolo? (Aplauze, huiduieli.)
BRTIANU: Am ncercat s art c nu aprob excesele. Dar eu nu am zis vagabonzi evrei. Eu
am zis vagabonzi si ei sunt de toate neamurile, si greci, si bulgari si arnuti... Eu n-am pus
religiunea la socoteal. Asta faci dumneata, domnule Carp!
CARP: Eu nu sunt ministru de interne n Romnia ca s rspund pentru abuzul prefectilor mei.
Dumneata esti si trebuie s rspunzi pentru oricare abuz. Ne-ati urcat Europa n cap, domnule!
(Aplauze, proteste.)
BRTIANU: Europa ati urcat-o n cap dv., cnd v-ati dus repede s v plngeti c facem abuz.
(Aplauze, proteste.) Nu se mai satur romnii s dea fuga la Apus pentru a cere control.
CARP: Uite cine vorbeste!
216 *
BRTIANU: Minciuni! Am fost acuzati c s-a devastat un cimitir evreiesc din Bacu n noaptea
de Pasti. S-a cercetat si nici chiar de evrei nu s-a putut atesta un singur fapt.
O VOCE: A scris presa.
BRTIANU: A scris presa c s-au omort evreii acolo. Fals, s-au spart dou geamuri. (Rsete,
proteste, huiduieli.) Domnilor, cnd a fost omort Barbu Catargiu aici, la poarta Mitropoliei, stnd
alturi de prefectul Politiei, nu s-a descoperit nici pn astzi asasinul. S-a zis mereu c era strin.
A fost asta o persecutie religioas? (Aplauze.) Nu, dar constat c pn acum nu fost mpuscat
nici un evreu, dar crestini au tot murit mpuscati. (Aplauze, proteste, huiduieli.)
Brtianu coboar de la tribun n aplauzele liberalilor si protestele conservatorilor. Este iritat,
nervos. Refuz minile care i se ntind si felicitrile. Iese din cldirea Parlamentului. Se opreste
n pragul usii, privind curtea Mitropoliei. Este locul asasinrii lui Barbu Catargiu. Trsura lui
Brtianu se misc ncet si vine n fat s-1 ia. n trsur este doar Eugen Crada, tcut si
ncruntat. Simte c Brtianu si va da demisia.
Mosia Florica
La conac, cminul este dominat de cei patru copii: Sabin (6 ani), Ionel (5 ani), Dinu (3 ani),
Vintil (2 ani.) n cas se mai afl si un nou nscut: Mria. Sabina si Ionel sunt ntr-o permanent
joac prin salon. Dada Anica (50 ani) si Pi Brtianu (28 ani) torc ln alb. E sear.
PIA: De ce o fi cerut el haine de ln?
ANICA: Poate i- dat Dumnezeu gndul cel bun si rmne
acas.
PIA: Mie mi-e fric. S nu se fi ntmplat ceva? Uneori mi se pare c aud focuri de arm n
pdure. Tresar si mi se arat mpuscat pe strad n Bucuresti.
ANICA: si eu am avut visul sta. Apoi m-am obisnuit cu el. M-am gndit c n-o s ndrzneasc
nimeni s-1 mpuste pe ministrul de interne, l apr Politia.
PIA: Asa a fost si cu sracul Barbu Catargiu.
ANICA: L-o apra Dumnezeu.
PIA (dup o lung tcere n care nu s-a auzit declt pendula si dup ce Sabina si Ionel au trecut
tipnd, clare pe cai de lemn): Parc mi-a cerut s-i fac cmas de fier.
Sania lui Brtianu trece acum prin pdure. Este oprit cu un bustean n mijlocul drumului.
Haiducii lui Radu Angliei nconjoar sania. Sunt trani zdrentrosi, unii au picioarele nvelite n
coaj de copac, iar armele lor sunt vechi si ruginite. Unul tine caii. Altul pune mna pe arma lui
Rochit. Radu se apropie.
RADU: Sru-mna, boierule. Foamea.
BRTIANU: Furati din sate?
RADU: Nu putem, boierule, c ai pus jandarmi. Am iesit la drumul mare.
BRTIANU: De unde sunteti?
RADU: Din Muscel, din Mtu, din Rucr. Am pierdut pmntul cu legea lui Cuza.
BRTIANU: L-am dat jos pentru asta. De ce nu munciti la oras?
RADU: Trim liberi. Ai pus politie si acolo. Nu ne place.
BRTIANU: Asta nseamn s ai stat.
RADU (nu ntelege): Boierule, tu muncesti la oras. Noi srcim aici. Nu e bine.
BRTIANU: Pentru voi muncesc.
RADU: Ar fi bine s mprtim.
218
BRTIANU (scoate o pung si i-o d): De mine ncep s v caut.
RADU: Data viitoare ti iau viata, boierule. (Dispar n pdure.)
La conac soseste Ana Davila cu fiica ei, Elena (5 ani.) Fetita intr imediat n joc cu Sabina si
Ionel. Ana este foarte elegant, stilat, schimbat ntr-o doamn din nalta societate.
ANA: V-ati apucat de tors? Lumea se zbate s ias din trnie si voi v ntoarceti la ea? Ce v-a
venit?
PIA: Domnul meu a vrut haine.
ANA: O s vorbesc cu Ion. Nu se poate asa. Din cauza politicii nu te scoate n lume, nu te
mbrac, nici mcar nu te duce s vezi trenul.
PIA: Nu am nici o pretentie. Nu mi-am dorit asa ceva si te rog s nu te amesteci.
ANICA: Mine-poimine o s fie sotia primului-ministru si lumea n-o cunoaste.
PIA: V rog s m lsati. Eu am crucea mea.
ANICA: ti spun eu ce e, Ano. si iubeste brbatul. Chestia asta n ziua de azi e o ciudtenie.
Las-o.
ANA (dup ce urmreste fug prin salon a copiilor): Copiii stia s-au slbticit. Biatul sta arat
ca un pui de urs.
PIA: Sntos s fie.
ANICA: De n-ar bntui frigurile prin locurile astea ar fi poate Paradisul. Dar crezi c are curaj
s-i spun? As! Ce-o vrea Dumnezeu.
ANA: Mcar d-mi-1 pe Ionel, s-1 duc la Bucuresti. S-1 duc la Mosi, la clusari... O s-1
nghit pdurea asta aici.
PIA: Nu stiu. Cnd o veni domnul meu. (Sare la fereastr.) Ele.
ANA (sepriveste cu Anica): Tu ai auzit ceva?
ANICA: Ai fcut bine c ai venit. Femeia asta o s nnebuneasc de urt.
n salonul din fat intr Ion C. Brtianu. Pia l ntmpin, l ajut s dea jos paltonul greu.
ION: Copiii s-au culcat?
PIA: Nu. A venit Ana Davila cu Elena la ei. (Grbit) Sunt sntosi.
ION: S nu m deranjeze nimeni.
Brtianu se duce n cabinetul su, care este de fapt biblioteca. Pia l nsoteste cu dou lmpi
aprinse. D s ias.
ION: Mi-am dat demisia.
PIA (optindu-se): Asteptam momentul sta. Dumnezeu mi-a ascultat rugmintile.
ION: Ai nvins. Ce n-au reusit brbatii, ai reusit tu. Prin asteptare tcut. Romnia pierde prima
sa btlie.
PIA: De n-ar fi att de schimbtoare, poate c ar iubi-o mai multi. Dar sunteti o mn de oameni
care v nchinati la ea. Ceilalti o jefuiesc.
ION: si dac ti-as spune c eu m consider vinovat pentru asta. nainte s viu, m-au oprit haiducii
lui Radu Anghel n pdure...
PIA: Doamne! Am presintit.
ION: De mai eram ministru, mine as fi pus potera pe ei. Dar tocmai faptul c nu mai sunt
ministru, m-a ajutat s vd altfel. Dintr-o dat m-am simtit fr putere, asemeni unui cettean
lipsit de aprare.
PIA: Ioane, eu te-am vzut mereu asa, lipsit de aprare. Tu nu ai timp s te vezi, dar eu ti ascult
fiecare oftat. Esti orbit de ideal. Iubesti o tar asa cum se iubeste o femeie. Nu-i mai vezi
defectele, iar ea abia asteapt s ntorci spatele pentru a te nsela.
ION: E creatia mea. Eu am gndit-o, eu am ajutat-o s mearg. E mai degrab copilul meu.
220 *
PIA: Asa crezi tu, c Romnia este un copil rsftat. Dar ea este femeie, Ioane, femeie cu trecut
si cu ascunzisuri.
ION: Esti geloas?
PIA: Nu, pentru c trind aici cu ortniile si cu noi, familia ta, n-ai mai fi fost tu. Te cunosc. De
fapt, te-am stiut din prima clip cnd m-ai luat. Erai brbatul care construieste lumi, brbatul care
nu are prieteni, ci doar nsotitori pe drum.
ION: Mi-e team c am cldit-o strmb. Rosetti e deja nemultumit de mine. S-a rcit. Fratii
Golesti au mbtrnit. Nu mai pot. Romnia nu arat asa cum am visat-o noi. Am trit exilul
pentru ea, am suferit umilinta strinilor pentru ea, 1-am trdat pe Cuza pentru ea, am adus un
strin pe Tronul trii si Romnia tot nu se desteapt. Uneori mi se pare c o vd pe la un colt de
strad, rznd de mine si artndu-mi o tt urt. mi vine s-mi trag un glonte n tmpl.
PIA (vine lng el si i mngie tmpl): nc o iubesti cu pasiune, Ioane. N-ai s te vindeci de
prjolul sta. Te va arde pe dinuntru pn te va face cenus.
ION: stiu. Mcar s apuc s-1 vd pe Ionel mare. Va face el mai bine ce n-am reusit eu.
PIA (se desprinde, nemultumit de aluzia la copil): Poate c Ionel va merge la scoli n strintate
si va cunoaste alte pasiuni. Viata lui s-ar putea lumina cu o meserie cinstit. Politica mi se pare
un loc prea murdar pentru curtenia lui.
ION (bnuitor): Gndul sta s dispar din mintile tale. Pe Ionel 1-am fcut pentru a conduce
tara. Va nvta politica de la mine, va nvta din greselile mele. l cresti pentru tar, Pia. Asta
s-ti intre bine n cap.
PIA: Adic vrei s-1 sacrifici si pe el aceleiasi iubiri trdtoare? Vrei s-1 vezi si pe el cu
revolverul la tmpl ntr-o zi? Mai bine du-ti tu crucea pn la capt s-i fie lui mai usor.
ION: Uneori te bnuiesc de vrjitorie. Poate unde te-am smuls din mnstire, trebuie s pltesc si
pentru pcatul sta. Ai dreptate, eu trebuie s merg pn la capt.
PIA: Ce mai astepti? Du-te, bat-te cu Lascr Catargiu, cu Lahovary, cu Petre Carp. Sunteti
rivali la fustele Romniei, n-vinge-i. Baremi fiul nostru va mosteni o cucerire. Dar s nu-mi
arunci copilul de tnr la picioarele ei. Mai nti vreau s te vd pe tine definitiv nfrnt.
ION: Am s-o supun, Pia. Am s supun aceast tar. Tu ai dreptate. Am iubit-o ca un nebun.
Acum va trebui s o domin, s o stpnesc. Cu biciul, de va fi nevoie.
PIA: M vei gsi tot aici, asteptnd. Dar vreau ca Dinu si Vin-til s ias din acest proiect al tu.
Pe Ionel ti-1 dau. E primul tu fiu. Pe ceilalti doi bieti n-am s-i las. Vor fi oameni de familie.
ION (parc n-a auzit): Da, acum nteleg. Am rmas singur. Am rmas singurul. Voi folosi
puterea. N-o s-mi mai permit slbiciunea. Da, voi alege alt drum.
Cnd priveste, Pia nu se mai afl n camer. Crtile groase ale bibliotecii au titluri sugestive:
dreptul roman, istoria Imperiului Roman, mpratii romani, rzboaiele lor. O sugestie pentru
dictatur.
Weinburg. Toamna anului 1869
La castelul Weinburg, printul Carol Anton discut cu fiul su perspectiva primirii tronului
Spaniei si a cstoriei cu o infant.
ANTON: Casele regale europene nu vor obiecta asupra acestei renuntri la Tronul Principatelor.
Problema nu este prsirea acelui Tron obscur, ci politica european: Franta vrea s decid
singur n cazul Spaniei.
CAROL: Observ c vrea s decid si asupra cstoriei mele. Va alege mpratul Napoleon
mireasa?
ANTON: O principes rus. Bismarck agreeaz aceast alegere.
CAROL: si dac ti-as mrturisi c sunt ndrgostit de o romnc?
222 *
ANTON (reactie violent): Exclus! Asta este o nebunie. Tu nu te poti compromite att n acea
{ar. Rusinea ar dobori blazonul nostru n ridicol.
C AR OL: O cheam Ana Davila. Este nobil si de o frumusete rpitoare. Din pcate, este
cstorit.
ANTON (ntelegtor, dar pe ton sever): si eu am trecut prin astfel de momente. E greu. ntr-o
lume a etichetei, trim mereu cu impresia c mcar sufletul ne apartine. Dar si el este sclav al
istoriei. Vei mai suferi un timp, apoi, cnd se va naste primul tu fiu si mostenitor al tronului, vei
ntelege mai bine dimensiunea istoriei. Numai capetele ncoronate o gust, alturi de suferintele
acestei conditii.
CAROL: Oricine va fi regina mea, mi-e team c va fi eclipsat de romnce. Sunt cele mai
frumoase femei.
ANTON: Este un motiv n plus s te gndesti mai bine la oferta Spaniei.
Bucuresti. Sediul PNL
n salonul de sedinte este amplasat o mas mare rotund, asemntoare celei din templul
masonic de la Paris. Ar putea fi chiar aceeasi mas, usor de recunoscut printr-un model al
furnirului, n jurul ei stau stefan Golescu (60 de ani), Nicolae Golescu (59 de ani), C. A. Rosetti
(53 de ani), Dumitru Brtianu (52 de ani) si Ion C. Brtianu (48 de ani.) Desi este ziu,
ceremonialul nocturn e doar sugerat prin pozitia palmelor pe mas.
ION: Evreii au declansat o campanie n toat presa european. Ne prsc la toate Cancelariile
regale. La suprafat este problema persecutiilor, n adncime este rzbunarea, ntrebarea pe care
v-o pun acum este dac incidentele de la Bacu, Galati si Iasi n-au fost provocate nadins pentru
a justifica aceast campanie.
ROSETTI: La Bacu, un evreu a fost mbrncit n piat. Din buzunar i-a czut o cruce de aur cu
rubine. Romnii din piat au crezut c este furat dintr-o biseric si 1-au btut crunt. Primarul
a cerut expulzarea ntregii familii. Cnd s-au adunat cu catrafusele n mn, s-a vzut c sunt
peste douzeci de suflete. Asta a dat impresia de multime.
NICOLAE: Dar nu s-a scris c a furat crucea -1<n biseric.
ROSETTI: La cercetare s-a vzut c era adus din Rusia. Nu era furat de la noi.
sTEFAN: La Galati ns a fost mult mai ru. Treceau agenti rusi peste Dunre cu brcile.
DUMITRU: Poate erau tot evrei. N-au ncetat s-si aduc confratii n tar pe ascuns.
sTEFAN: Asta este o acoperire. Sunt ntelesi cu agentii tarului si la o sut de evrei ne bag n
tar si un spion.
ION: S nu cdem noi n greseala exagerrii. Ceea ce mi se pare acum clar este c ntelegerea
noastr asupra primirii evreilor n tar s-a transformat n invazie. Alianta Israelit consider c
opozitia noastr este o trdare ntelegerii. Noi credem c ne-au nselat si c, sub acoperirea
tolerantei, ei intentioneaz s construiasc aici un cmin. Ne-am opus, ne atac. Ce facem?
ROSETTI: Nu vom rezista acestui rzboi. Nu uitati c toat actiunea noastr de emancipare a
fost condus prin presa european. Ea e toat n mna lor. Cnd am vrut s-1 dm jos pe Cuza,
tipreau ziarele la Viena si le introduceau apoi n tar. N-avem nici o sans.
sTEFAN: Dar mai este putin si ne ocup Moldova, fratilor. Au ntreg comertul n buzunarul lor.
lasiul e oras evreiesc. Unde vreti s ajungem?
NICOLAE: Team mi-e c opozitia va folosi acest prilej pentru a ne expune. Vom fi artati cu
degetul ca trdtori de neam si anticrestini. Deja mitropolitul ne ceart pe fat.
DUMITRU: Bine c avem domnitor german. V propun s-i dm lui problema asta. Noi ne
tinem de articolul sapte din Constitutie.
ION: Tocmai asta este problema. Ni se cere naturalizarea evreilor care abia au sosit. Sunt zeci de
mii, nu ne vorbesc limb
224
si se poart ca niste strini. Nici mcar cu evreii bstinasi nu se nteleg. Practic, ne colonizeaz
Moldova.
ROSETTI: Koglniceanu a avut o initiativ bun. Le-a dat voie n scoli si pe tineri i-a bgat n
Armat. Vin ns foarte putini n Armat si n scoli. Cei mai multi sunt tot din evreii vechi, care
vor asimilarea.
NICOLAE: Ar fi o posibilitate s rezolvm problema, pe cale juridic. Ridicm articolul sapte si
facem naturalizarea individual, evreu cu evreu. Va dura un secol.
ION: Ideea nu e rea. La fel si predarea problemei ctre Carol. La urma-urmei, nu 1-am adus
pentru parade militare. El trebuie s fie pavza noastr. Ridicarea articolului sapte din Constitutie
va fi ns foarte grea. Opozitia nu va accepta si va folosi prilejul pentru a ne zdrobi. Nu le pas c
e tara n pericol.
sTEFAN: Vor arunca toat vina pe noi. Am fcut pactul cu diavolul.
ROSETTI: Ar trebui gsit o cale de ajutor pentru negustorii romni. S-i ajutm pe ei s
prospere. Cumva, printr-o lege, printr-o manevr subtil. Vor lupta ei cu capitalul evreiesc.
ION: tineam s v informez c am fost vizitat de un emisar al contelui Bismarck. Printre
lucrurile discutate a fost si chestiunea evreiasc. Omul mi-a spus c suntem pecetluiti, ntreg
Occidentul vrea ca evreii s fie opriti aici, n Ucraina, n Polonia si cel mult n Ungaria. Ei nu
trebuie s ajung n Apus. Nu vom avea nici un sprijin mpotriva lor.
NICOLAE: S-i obligm s nvete limba romn. S-i punem n administratie. Sunt foarte
priceputi. Apoi s nu le permitem s treac mai jos de Moldova.
DUMITRU: Ar trebui negociat si o dat limit sau un numr maxim al emigratiei. Dac cedm
n chestiunea articolului sapte, barem s stim unde se opreste invazia. Apoi, trecem la asimilare.
ION: Nu avem mijloace. Evreii sunt un popor prea puternic si prea statornic n credinta sa pentru
a se lsa asimilat de cineva.
i vom avea aici, ca strini, un secol, apoi, poate, vor pleca. Nu vom fi n stare dect s-i hrtuim.
Dac Marile Puteri se vor ntelege asupra Pmntului Sfnt, atunci evreii vor goli Europa n dou
luni.
DUMITRU: Mai este ceva: ni se conditioneaz mprumuturile. Nu mai primim nici un ban pn
nu deschidem legislatia la invazia lor.
ROSETTI: Situatia este mai grea dect credeam. Mi-e team de o reactie a romnului pe care s
n-o poat controla nimeni. Atunci chiar c vom fi priviti ca trdtori, noi, un partid national.
Pericolul este mortal, fratilor.
ION: Emisarul lui Bismarck ne-a mai fcut o sugestie. S crem noi o grupare nationalist care
s preia lupta contra invaziei, n timp ce noi vom prea astfel moderati si responsabili. Bismarck
nsusi finanteaz n Prusia o fractiune national-socia-list care face diferenta.
sTEFAN: Propun s adoptm solutia asta. Ne trebuie un oras mare.
NICOLAE: lasiul ar fi nimerit.
ION: Bine, rmnem ntelesi. Dar fr excese. Agitatie, glgie, propagand. Nimic violent.
Se ridica si deschide usa, n prag apare Eugen Carada.
CARADA: La Weinburg i s-a oferit lui Carol coroana Spaniei.
ION: si ce-a rspuns?
CARADA: Initial a refuzat. Acum ezit, dup ce s-a vzut cu reprezentantul Madridului.
ION: Trebuie logodit urgent cu o printes german.
CARADA: Printesa de Wied este acolo, l place, 1-ar vrea, dar se teme de noi.
ION: Elena Ghica s intre n actiune. Anunt-o prin telegraf c suntem de acord.
CARADA: Elena este acolo deja.
226 *
ION: Bine. (D s se ntoarc, dar se opreste; cu alt voce:) Spune-i felenei ca mi-e dor de ea.
Castelul Weinburg
La castel se d un concert Adelina Patti. n primul rnd sunt Altete Regale, inclusiv Carol I de
Romnia. Dou fotolii mai ncolo, Elena Ghica (ducesa Koltsoff) manevreaz evantaiul astfel
nct Carol s n-o poat vedea pe printesa de Wied, aflat n dreapta ei, dect atunci cnd doreste
ea. Asta l face pe Carol mai insistent. Elisabeta rspunde discret acestor priviri. Elena afiseaz o
privire de femeie versat. Un zmbet malefic nfloreste pe buzele sale senzuale.
n Europa izbucneste rzboiul franco-prusian.
Bucuresti. Vara anului 1870
La palat, domnitorul Carol a oferit un bal n onoarea sotiei sale, doamna trii. Elisabeta prezint
primul vlstar al Hohenzollernilor n Romnia, fetita Mria.4 Este nconjurat cu cldur de
doamnele de onoare, care opresc balul. Carol, ntr-o parte, primeste felicitri de la brbati: Lascr
Catargiu, Petre P. Carp, Dimitrie Ghica. Btrnul general Florescu se apropie cu o min
ngrijorat.
FLORESCU: Mria Ta, Brtianu pregteste o revolutie la noapte.
CAROL (vesel, aplaudnd grupul doamnelor): Parc mi-ai spune o noutate. Ia priveste, nu e
superb ca mam?
FLORESCU: Iertati-m, Sire. N-am apucat s v felicit. De data asta e ceva foarte serios, Mria
Ta. Am primit rapoarte din judete. Vor actiona simultan n sapte orase mari.
CAROL: si ce vor? C mereu vor ceva.
4 Fetita s-a nscut la trei sptmni dup Republica de la Ploiesti". Dar pentru c n aceast
scen se comprim evenimentul din 1870 cu cel din 1871 de la Bucuresti, din ratiuni
cinematografice am ales aceast solutie n scenariu.
FLORESCU (scoate un ziar: Romnul): Sunteti atacat violent pentru c tineti partea Germaniei
n rzboiul cu Franta. V atac si pentru cile ferate.
CAROL: Drag Florescu, atunci cnd am hotrt s conduc aceast tar, stiam c va trebui s lupt
mpotriva a ceea ce ei numesc interes national al romnilor. Acum interesul national al romnilor
este s fie alturi de Germania. Franta va fi zdrobit.
FLORESCU: Nu vor nceta niciodat s fie francofili, i cunosc. Ziarele lor anunt victorii
franceze acolo unde armata german nvinge fr apel. Napoleon III este idolul lor. Dac
Napoleon pierde Franta, ei sunt n stare s-1 aduc aici, pe tronul Mriei Voastre. Pentru asta fac
agitatii.
CAROL: Fantezia lor i va pierde. In momentul victoriei germane, nimeni nu-i va mai crede.
Minciuna va iesi ca uleiul la suprafat.
FLORESCU: Nu si dac dau o lovitur de stat. E ultima lor sans. Asta vor face la noapte.
CAROL: Armata e de partea mea.
FLORESCU: Asa credea si Cuza.
CAROL: Uiti, Florescule, c si Cuza era unul dintre ei. Un vistor. Eu sunt o alt fire si, n plus,
am ceva si mai nepretuit de aprat: o regin.
In timp ce a dat ultima replic s-a apropiat de Elisabela si, n momentul ultimului cuvnt, o ia pe
Mria n palme. O ridic deasupra capului n uralele invitatilor.
Bucuresti. Redactia ziarului Romnul (Ziua)
Ion C. Brtianu si Dumitru Brtianu ascult raportul lui Eugen Carada, care arat pe o hart.
CARADA: Am transmis agentilor nostri c ceea ce vrem noi sunt dou lucruri: fidelitatea fat de
Franta si preluarea puterii n vederea ncheierii reformei ncepute n 1859. Colaborarea
228
cu conservatorii pentru formarea guvernului nu trebuie s mai continue. Ne ndreptm spre o
criz international care poate desface Unirea, n consecint, vom actiona acum, din timp, pentru
a preveni o nou decizie european n ceea ne priveste. Cu Franta nfiinta sau slbit, noi suntem
pierduti.
ION: Esti sigur c au nteles toti aceste argumente? Mie mi se par prea complicate chiar si pentru
orsenii nostri.
CARADA: Avem control asupra telegrafului n toate cele sapte orase ale revoltei. Pe banda de
telegraf n-a ncput toat explicatia asta, asa c am transmis n propozitii simple. Oricum, cei din
armat au nteles cel mai bine.
DUMITRU: S stiti c eu nu sunt convins nici acum de necesitatea acestei actiuni. Pe Carol
1-am adus ca o garantie a Unirii si a triei statului. Este o contradictie evident cu ceea ce vrem
noi s facem acum. Poate la nivelul partidului s se nteleag miscarea, dar la nivelul masselor va
fi o complet derut. Ce vrem noi? S dm jos pe domnitorul strin pe care 1-am cerut timp de
zece ani? Poftim, a venit, e popular, e respectat de Europa... Multi vd n el pe viitorul nostru
rege.
ION: Am stabilit atunci cnd 1-am adus n tar pe Carol c va fi o figur reprezentativ. El este
Occidentul, Casele regale si echilibrul puterilor. Dar cu Franta dobort, tara se va transforma n
colonie german. Asta nseamn guvernarea perpetu a conservatorilor. Uit-te la Carp, la
Maiorescu! stia sunt germanofili pe fat. Nici mcar nu se ascund.
DUMITRU: Ioane, nu cumva ai uitat un lucru? Pentru ce ne-am sacrificat noi? Pentru ce am
ndurat noi attea umilinte si ne-am riscat capetele? Idealul nostru este tara, poporul, nu puterea.
Tu vrei acum s dai o lovitur de stat...
ION: Nu e lovitur de stat. Este o miscare...
DUMITRU: Suntem ntre frati, Ioane. S nu ne mbtm noi cu vorbe. Tu vezi ce a pus Carada
aici pe hrtie? Luarea cu asalt a prefecturilor, arestarea reprezentantilor guvernului, narmarea
populatiei. S ne ntelegem: o victorie a Germaniei nu nseamn
pieirea noastr, att timp ct domnitorul nostru este german. Dumnezeu ne-a ajutat si de data asta.
Alegerea a fost bun.
ION: Ce e cu tine, Dumitre? Ai slbit, te-ai molesit, ai nceput s orbesti. Tu nu ntelegi c o
victorie a Germaniei n rzboiul cu Franta l face pe el stpn absolut aici. Tu l vrei pe Ca-rol
stpn?
DUMITRU: Dar este domnitorul trii! Puterea lui este si puterea trii. Orb esti tu. Nu vezi c de
cnd este el pe tron Turcia nu mai sufl o vorb, Rusia n-a mai miscat n front? E o nebunie s-1
dai jos pe Carol acum, ca s-1 pui pe fiul lui Jerome Bonaparte pe tronul Principatelor. Franta e
terminat. Tu crezi c pe mine nu m doare?
ION: Franta este marea natiune a liberttii. Va pierde un rzboi, dar niciodat pacea mondial.
Uiti c banii nostri vin de acolo? Vrei ntr-adevr s ajungem la mna evreilor?
DUMITRU: si de ce nu Germania, nu te nteleg?
ION: Tu l vezi ce face? A schimbat regulamentele militare, uniformele, ne-a umplut Armata de
ofiteri germani...
DUMITRU: si? Ce armat mai puternic ai cunoscut tu n lume?
ION: Nu, nu, nu stiu ce e cu tine. Ai probleme acas, te-ai sturat de politic... Nu vreau s m
cert cu tine acum, Dumitre. Mergem nainte. Nu ne mai putem opri. (i face semn lui Carada s
continue.)
CARADA: Ideea de manevr este ca, prin ocuparea prefecturilor si preluarea controlului pe
telegraf, post si jandarmerie, s producem simultan o blocare a administratiei. Imediat, nlocuim
circularele guvernului cu ordinele noastre. Se anunt noul guvern si locotenent domneasc...
DUMITRU: O nebunie, o nebunie... Revenirea la locotenenta domneasc ne las n fundul gol,
Ioane.
230 *
ION (exasperat): Ce mama-dracului e cu tine? Ai devenit defetist. ti s-au nmuiat picioarele.
Trebuie s dm lovitura nainte s cad Franta. Altfel suntem pierduti. Ce nu-ti este clar?
DUMITRU (ncercnd cu greu s rmn calm): Nu-mi este clar de ce este nevoie de o nou
revolutie ntr-un stat care abia s-a pus pe picioare.
ION (ncrcat de nervi, spre Carada): Spune mai departe, ca s putem da ordinul de atac n
noaptea asta.
CARADA: Trupele din Craiova, Pitesti si Tecuci vor aclama revolutia si vor porni spre
Bucuresti...
DUMITRU: Rzboi civil...
ION: Du-te de aici, te rog. Prefer s-mi asum singur aceast misiune.
Dumitru se ridic, dar se asaz pe alt scaun, cu bratele ncrucisate la piept. Va adopta o atitudine
ironic, zeflemitoare, ca un om care asteapt s rida de orice greseal. Ion l priveste un timp,
enervat de aceast opozitie neasteptat. Revine la Carada.
ION: Vreau s-mi spui care sunt pericolele.
CARADA: O mobilizare a trupelor turcesti la Vidin. Se pare c e vorba de miscrile patriotilor
bulgari, dar nu se stie niciodat.
ION: Ia legtura cu bulgarii s-i hrtuiasc oricum.
CARADA: Am nteles. Al doilea pericol ar fi o nghetare a capitalului german n Romnia. Se
vor alia imediat cu Austria. Eu vd pericolul de aici.
ION: Ridicm romnii.
DUMITRU: Da, da, dup ce abia le-ai dat ordin s nu se ridice.
CARADA: Are dreptate. Nu avem timp.
ION: Mergem nainte. Rusia nu va accepta. Jucm ntre ei. La nevoie m nteleg cu rusii.
CARADA: Ar mai fi o problem. Campania mpotriva lui Carol a luat si un drum republican.
Sunt trei orase care vor cere republica: Craiova, Pitesti si Ploiesti.
ION: Las-i n pace. Cnd formm noul guvern i potolim.
O btaie n us, semnal de recunoastere. Carada deschide si primeste de la un tipograf o band de
telegraf. O citeste venind spre Ion.
CARADA: Focsaniul ne anunt c nu e pregtit. Trupele nu rspund la semnal.
DUMITRU: A!
CARADA (li ntinde dezolat banda lui Ion): Rusii au aflat deja si au mobilizat. A scoate trupele
noastre de acolo e periculos acum.
ION (dezndjduit): Parc suntem blestemati.
DUMITRU (se ridic edificat): Exist un Dumnezeu al romnilor.
ION (M Carada): Anuleaz ordinele. Asteptm.
Bucuresti, aceeasi zi, dup-amiaza, apoi seara
Ana Davila a venit cu micul Ionel Brtianu (6 ani) la Bucuresti, l duce la Spitalul Coltei, la
cabinetul generalului Davila. Acesta o primeste cu rceal pe sotia sa. Urmeaz s intre ntr-o
operatie npreun cu Dimitrie Sergiu. Ana i cere chinin pentru durerea de cap. Grbit, Davila i
cere lui Sergiu s i dea. Acesta este si el grbit s-1 ajung din urm pe Davila. Scoate dintr-un
borcan un praf si-1 presar pe o buctic de hrtie. Se scuz si fuge pe culoare. Ana l duce pe
Ionel prin oras, trecnd n piat. La un moment dat i se face ru, se sprijin de oameni, de tarabe.
Cade, n timp ce Ionel izbucneste n plns. n timpul operatiei, Dimitrie Sergiu se opreste brusc.
Davila l atentioneaz, dar Sergiu are o privire disperat, si d masca jos si, privindu-1 n
232 *
ochi pe Davila, sopteste nghetat: I-am dat stricnina n loc de chinin".
n piat, Ana s-a prbusit otrvit. Oamenii se nghesuie n jurul ei, n timp ce Ionel se pierde n
multime plngnd. Este gsit de niste tigani, care vor s-1 fure. l ntreab cum l cheam si el
abia rosteste printre sughituri de plns:Ionel Brtianu". tiganii se sperie si o iau la fug. Este
lsat singur.
Ultima secvent este noaptea, pe o strad pustie. Copilul umbl tot singur, rtcit. Nu mai plnge.
Este chiar furios, n linistea strzii, ntre casele nalte nu se aude dect strigtul lui: Sunt Ionel
Brtianu! Auziti, sunt Ionel Brtianu!"
EPISODUL?
Ploiesti. Noaptea de 7 spre 8 august 1870
Alexandru Candiano-Popescu asteapt lng telegraf mpreun cu un acolit. Acesta opereaz
aparatul care ncepe s bat rapid. Candiano ia banda grbit si o citeste., AU anulat actiunea" -
rosteste dezamgit. Se priveste cu colegul su si cei doi se nteleg din priviri. Candiano scoate de
la sn textul cu declaratia noului guvern si care anunt detronarea lui Carol I. Individul ncepe s
bat textul pentru alte statii de telegraf din judet. Candiano iese si coboar n subsolul cldirii
unde sunt oameni narmati. Le d semnalul de atac. Rsculatii ptrund n Prefectur,
surprinzndu-i pe paznici si pe functionarii de serviciu dormind. O alt grup atac un post de
jandarmi si ia armele soldatilor. Cele dou grupe se ntlnesc din nou n strad si pornesc spre
cazarma militar. Santinelele sunt la post. Someaz, n fata intrrii apare un ofiter tnr,
comandant al unittii, n spate, deja s-a dat alarma. Soldatii se misc repede, dovedindu-se bine
instruiti. Candiano cere predarea n numele poporului. Ofiterul scoate sabia si i someaz pe
rsculati s lase armele jos. O miscare a rsculatilor si ofiterul comand armele n plan vertical,
apoi foc de avertisment. Rsculatii sunt descumpniti. Se ntorc la Prefectur.
Bucuresti. Spre dimineat
Carada nvleste n sediul PNL unde, ntr-un apartament locuieste Ion. C. Brtianu.
234
CARADA: Candiano a declansat actiunea la Ploiesti.
BRTIANU (sculat din somn, n cmas de noapte): N-a primit ordinul de anulare?
CARADA: Nu stim. E posibil s nu-1 fi primit.
BRTIANU: Unde s-au mai miscat?
CARADA: Numai la Ploiesti.
BRTIANU: Telegrafiaz-i s se opreasc imediat. Ne facem de rs.
CARADA: I-am trimis deja ordinul sta. Populatia este n strad. Ploiestiul s-a declarat
republic.
BRTIANU: Republic pe dracu'.
Ploiesti. Ziua
Candiano, urcat pe o tribun improvizat, vorbeste multimii. Mesajul este mai de grab
filofrancez: S facem o republic la fel ca n Franta", Jos domnitorul care ne-a vndut
Germaniei!" Scandri: Jos cu Ca-rol!", Re-publi-ca!" Candiano apuc s mai strige n delirul
multimii: Armata e cu noi!".
Cotroceni. Aceeasi zi
Prima imagine trebuie s impresioneze. Sunt 15 000 de ostasi perfect aliniati, echipati impecabil,
purtnd culorile armelor si condusi de ofiteri clare. Filmarea lor trebuie s sugereze disciplina,
forta, reusita lui Carol I. Este armata creat de el. Uniformele sunt curate, armele lucesc. Nu se
aude dect vocea domnitorului, aflat pe cal n fata trupei. Este secondat de generali si colonei
romni si germani.
CAROL: Ostasi, nu aveti n fat pe domnitorul vostru. Aveti n fat pe comandantul vostru.
Domnitori ati mai avut, comandanti niciodat. Eu am luat aceast sarcin de la poporul romn:
nu s-1 nvt s tin arma, ci cum s o foloseasc, n calitate de comandant al vostru, si nu de
suveran, v cer ceea ce cldeste spiritul fiecrui militar: loialitate. Loialitate nu fat de mine, ci
loialitate fat de poporul romn. Eu nu v-am pregtit pentru a umple strzile cu snge de romn.
Eu v cer s v instruiti n continuare pentru momentul cnd veti intra n lupt cu adevratul
inamic: dusmanul trii. V cer, de asemenea, acultare ofiterilor vostri. Iar lor le cer chibzuint.
Ceea ce se ntmpl astzi la Ploiesti este o tulburare a pcii noastre. Mentinerea pcii n tar, att
de necesar pentru prosperitatea patriei, este cea mai scump dorint a mea. V amintesc ns, c
o armat bine format, bine organizat, fidel si disciplinat, este mndria oricrei natiuni,
precum si garantia cea mai bun pentru libertatea acelei natiuni. De aceea v cer s stati uniti n
jurul tronului, la fel cum ati sta n jurul vetrei casei voastre. Tronul este astzi garantia liberttii
noastre.
La semnul ofiterilor ostasii izbucnesc n urale. Pe chipul lui Carol I se citeste fericirea. A nvins.
Palatul Cotroceni, o lun mai tirziu
Domnitorul Carol I asteapt audienta secret lui Ion C. Brtianu. Colonelul von Werner este si
de data asta alturi de el.
CAROL: ti poti nchipui, von Werner, c am emotii? Brtianu este un tigru. Nu va ceda lupta
niciodat. La primul semn de slbiciune, m va sfsia.
WERNER: As spune c nu este tt de puternic. Mi mult l urmreste faima. Ins Alteta Voastr
priveste situatia ca pe o lupt pentru o prad. Asta este tocmai ce i d lui putere. Este terenul lui.
Dac Alteta Voastr s-ar ndeprta putin de situatie, ar constata c prada nu exist.
CAROL: Nu te-ai schimbat deloc, von Werner. Tu crezi n continuare c Romnia nu merit
aceast lupt. Iar eu ti spun c printre acesti oameni srmani se afl o glorie pe care n-o poate
atinge nici un militar german. Nu vrei s ntelegi c eu organizez aici Paradisul.
236 *
WERNER: Peisaje ncnttoare, femei frumoase, bogtii minerale la tot pasul... Oamenii ns
sunt imposibil de ntors de la modul lor de viat. Acest popor urste ordinea. Nu poate tri n
civilizatie, pentru c asta nseamn ceva strin.
CAROL: Spune-mi, von Werner, dac ar fi s caracterizezi poporul romn ntr-un singur cuvnt,
ce cuvnt precis a-i gsi?
WERNER (dup o usoar ezitare): Indolent!
CAROL (ceva mai destins): si dac acel cuvnt ar fi vicleniei Dac sub masca asta a indolentei se
afl o viclenie nativ, un fel de inteligent care nu sclipeste, n schimb curge, nchi-puie-ti un
fluid, nchipuie-ti c n mintea lor binele se lungeste ca un drum la captul cruia este un han.
Merg pe drum ncet, nu se grbesc, se mai asaz, n timp ce noi trecem n goana calului pe lng
ei.
WERNER: Este simplu. Noi ajungem la han naintea lor. Nu exist alt lege n natur mai
implacabil dect viteza.
CAROL (usor vistor): Zici c noi ajungem ntotdeauna mai repede la capt... Da, da, e groaznic.
Vezi tu, dragul meu, acolo, la capt, istoria se termin. Noi ne repezim s atingem sfrsitul, n
timp ce ei l savureaz. Romnii au gsit n aceast indolent o form de a rmne mereu n
istorie. Ei vor avea mereu ceva de cucerit nainte.
WERNER: Este, v rog s m iertati, ciudat ce spuneti, acum, cnd armatele germane le-au
zdrobit pe cele franceze. Am nvins. Noi suntem nvingtorii si ne aflm pe creasta cea mai de
sus a victoriei. Germania si-a atins telul: s-a unit pentru vesnicie. si tocmai acum, cnd sufletul
fiecrui german exult, Alteta Voastr are ndoieli.
CAROL: E primul lucru pe care 1-am nvtat de la romni: s nu-mi pierd capul. Unde ei si-1
pierd mereu. sta este marele meu privilegiu: s fiu capul lor. Iar omul care va intra pe acea us
acum este rivalul meu. Vrea el s fie capul. Un cap revolutionar, vistor, turbulent si periculos,
un cap mereu nclinat la
conspiratii si demagogie, un cap n stare s ntoarc Europa pe dos. Adic un cap de romn.
WERNER: Aceste capete cad cel mai usor. N-as paria pe fizionomia lui.
CAROL: n acesti patru ani, de cnd sunt aici, am mai nvtat un lucru: poporul romn este un
balaur cruia, cu ct i tai mai multe capete, cu att i cresc altele la loc. Uif-te n istoria lor s
vezi cti boieri si domnitori decapitati au avut. Sute. Brtianu poart pe umeri toate aceste capete.
De aceea ti spun c este o fiar.
WERNER: V rog s-mi permiteti s rmn.
CAROL: Nu. Ar fi un semn de slbiciune. Ar crede c am nevoie de ajutor.
Von Werner se nclin si iese. Carol clopoteste si i face semn valetului s-1 introduc pe Ion C.
Brtianu. Pn ce acesta s apar, Carol si aranjeaz uniforma, se priveste ntr-o oglind, si
ndreapt spatele. Usa se deschide si intr Ion C. Brtianu, cu hainele prfuite, mototolite (nu
zdrentuite sau mizere.) Vine din nchisoare.
CAROL: Domnule Brtianu, v mrturisesc c nu sunt obisnuit s vd brbati care coboar de pe
banca ministerial n puscrie, ies apoi si urc din nou la minister. Nu este o n-tmplare de tar
normal, nu credeti?
BRTIANU: De-am fi fost o tar normal, aveam republic, eu eram presedintele ei, iar Mria
Ta veneai n vizit.
CAROL: Ceea ce ti se pare dumitale normal este anormal pentru aceast lume. Monarhiile tin
astzi continentele pe umeri. A ct oar cunosti nchisoarea, domnule Brtianu?
BRTIANU: A treia oar.
CAROL: si ti se pare un drum normal pe la puscrie, nainte s conduci o tar?
1
238
BRTIANU: Uneori puscria este o statie obligatorie pentru cei urmriti de ideal. Pe mine,
zidurile nchisorii m ntresc. mi dau umilint, certitudine, timp de gndire.
CAROL: Pentru ce ai ncercat s m dobori?
BRTIANU: Pentru c te-ai pus n calea mea.
CAROL: si dac acest drum este gresit? Cine ti d tie credinta c aceasta este calea cea bun?
BRTIANU: Pentru c eu fac drumul.
CAROL: Atunci nseamn c este o boal a copilriei s tot rstomi guvernele. Dumneata,
domnule Brtianu, construiesti un drum serpuit ntr-o cmpie fr obstacole. Eu nu ti-am stat
niciodat n cale. Ce vrei, de fapt, si nu vreau eu? S fii domnitor pe acest Tron?
BRTIANU: Puteam s-1 ocup de mult, cnd pe el sttea un prieten de-al meu, mai trziu, cnd
nu-1 ocupa nimeni, ieri, cnd populatia Trgovistei s-a rsculat si a cerut eliberarea mea. ntre
mine si poporul meu este ceva ce Mria Ta nu poti avea niciodat.
CAROL: Dragoste?
BRTIANU: Snge.
CAROL: nteleg. M ntreb de ce a hotrit Dumnezeu ca, de la faraoni ncoace, toti suveranii s
fie strini. Poate c ei au un alt ochi asupra popoarelor. Poate c Dumnezeu priveste popoarele
prin ochiul regelui lor. Ei vd defecte pe care sngele nu le poate spla.
BRTIANU: Nu exist popoare perfecte. Romnii au slbiciuni.
CAROL: Eh, aici este buba. Dumneata speculezi aceste slbiciuni, eu vreau s le ndrept.
BRTIANU: Mria Ta, cnd te-m adus pe acest tron stiam c esti un brbat puternic. Bnuiam
c nu vei accepta tutela. Dar nu si c vrei s schimbi acest popor.
CAROL: Adic nu vrei s-1 vezi ordonat, muncitor, asculttor, cumptat?
BRTIANU: Dac eram ordonati, muncitori, asculttori si cumptati, eram germani!
CAROL: Da, este locul unde ti dau dreptate. Poate c eu am gresit cutnd transformarea cu
orice pret. (Venind lng el si privindu-ln ochi:) E clar c unul dintre noi va trebui s piard, n
aceast noapte voi porunci s mi se fac bagajele. Abdic, domnule Brtianu.
BRTIANU (privindu-1 viu n ochi): Jucati tare!
CAROL (dup ce a dopofit, valetului): Anunt pe contele von Werner s fac bagajele. Mine
dimineat plecm n Germania.
VALET: Prea bine, Mria Ta.
CAROL (spre Brtianu): Esti multumit? Acum esti stpn. Poftim, ia tara.
BRTIANU: Eu tara o am. n schimb, Mria Ta abandonezi lupta. Toate Cancelariile vor
consemna nfrngerea Ta, nu victoria mea. Eu voi fi tratat mai departe cu indiferent. Nu exist
dect atunci cnd ncepe s-i doar capul.
CAROL: Vei pierde acest popor, Brtianu. l vei aduce din nou n sclavie si, dup bunul obicei al
vostru, poporul te va scuipa. Nu vei putea nici mcar s fi martor la nmormntarea lui, cum n-am
fost nici eu la cptiul Anei Davila.
BRTIANU: A fost o mare romnc.
CAROL: Uneori te bnuiesc c mi-ai scos-o nadins n cale.
BRTIANU: Trebuia s te obisnuiesti, Mria Ta. Suntem latini.
CAROL: si de ce nu bgati o romnc n patul Sultanului?
BRTIANU: O are!
CAROL (izbucneste ntr-un rs sntos, cu capul pe spate): Esti incorigibil.
BRTIANU (usor nerbdtor): Mria Ta, ar trebui s te hotrsti. Mine dimineat poporul din
Bucuresti, Iasi, Criova, Pitesti va fi n picioare. Rmi su ne lasi? Vreau s stiu ce am de fcut
la prima or.
CAROL: Pare un ultimatum.
240 *
BRTIANU: Nu, este un trg. Acum patru ani, la Weinburg, v-am oferit o aliant. Ati refuzat-o.
Acum suntem n fata aceleiasi dileme. Ne desprtim ca dou sbii ce nu pot intra n aceeasi teac
sau ne aliem si devenim imbatabili.
CAROL: Ce ntelegi prin aliant, c si pn acum tot asa eram ntelesi?
BRTIANU: Mria Ta, rege. Eu, prim-ministru.
CAROL (d din cap): E prea devreme. Legile tale sunt revolutionare, dau statul peste cap si irit
Marile Puteri, mi trebuie nc patru ani de guvernare conservatoare, ca s asez tara pe temelii
solide si s ntresc armata. Cnd vom simti c suntem tari, te aduc la guvern si declarm
independenta.
BRTIANU: Conservatorii se vor opune.
CAROL: Ei sunt nemtii vostri. Au nvtat disciplina.
BRTIANU: Bine. Armistitiu.
CAROL: Pacea, domnule Brtianu, pacea. E cea mai nteleapt alegere.
BRTIANU (se nclin si se retrage; de la us): Ciudat c vorbiti de pace cnd abia ne-am nteles
asupra rzboiului.
Iese. Dup cteva momente intr von Werner: Alteta Voastr, bagajele sunt pregtite". Carol i
priveste uimit. Uitase de el. Izbucneste n acelasi rs sntos.
/
Bucuresti. 1876
n palatul mitropolitan preotii nchid toate usile. Mitropolitul primat Pilotei este foarte bolnav. E
noaptea de nviere si nu se stie dac va putea tine slujba. Pe Dealul Mitropoliei urc multimea de
credinciosi avnd n frunte, cu luminri n mn, pe domnitor si pe membrii guvernului. Acestia l
nconjoar pe Carol de frica unui atentat. Liberalii lipsesc. stirea de pericol circul ntre membrii
guvernului. Primul-ministru Lascr Catargiu se lipeste de domnitor. Se opresc n fata bisericii.
Pilotei este
adus cu greu si, urmrit de umbra mortii, rosteste o impresionant predic pentru poporul romn.
Corul credinciosilor prefigureaz o apoteoz a natiunii. Readus n palatul mitropolitan, Pilotei
cere s-i fie adus Ion C. Brtianu.
Bucuresti. Sediul PNL
Liberalii s-au adunat pentru a ntocmi programul partidului cu care doresc s conduc tara spre
independent. Sunt prezenti: Ion C. Brtianu (55 de ani), Dumitru Brtianu (57 de ani), C. A.
Rosetti (60 de ani), Mihail Koglniceanu (59 de ani), D. A. Sturdza (43 de ani), col. Lecca (44 de
ani), A. Candiano-Popescu (35 de ani), Eugen Carada (40 de ani.) Initial, Ion Brtianu nu este n
sal.
C.A. ROSETTI (citeste): Domnilor, Partidul National Liberal intr de astzi n actiune direct
pentru preluarea puterii. Avnd n vedere nevoia pentru o guvernare ndelungat, vom da opiniei
publice un program politic. (Ridic ochii din pagini:) De asemenea, avem si lista de guvern
pregtit... M, da' ce face Ion? Nu mai vine o dat?
Ion Brtianu este la un etaj mai sus, n apartamentul su, face dragoste cu Pia. Femeia l
dezmiard. Secventa se petrece n ntuneric. Se vd doar siluetele si coloana sonor joac rolul
principal.
ROSETTI: .. .ntrirea autorittii institutiilor este o alt preocupare a politicii noastre. Statul
democratic trebuie s se ntreasc. Viata parlamentar are nevoie de un suflu nou, de oameni
noi, iubitori ai liberttii, lupttori dintotdeauna pentru cauza trii, de oameni politici capabili de
sacrificiu. Cauza national a nvins n Romnia. Acum natiunea trebuie pus la treab. (Se
ntrerupe doar o secund, s priveasc n tavan.) si cine ar putea s arate muncitorului industrial
sau agricol cum s munceasc dac nu cei care au muncit pn acum pentru ei. Pornind de la
legmntul sacru al propriettii, noi vrem s construim o patrie modern.
Ion Brtianu iese pe holul etajului de sus, ncheindu-si vesta de la costum, trgnd de reverele
hainei, si aranjeaz gulerul de la cmasa. Pe hol, alearg Sabina (13 ani), Ionel (12 ani) si Dinu
(10 ani.) Trec de el n goan.
ION: Ssst, Sabina! O treziti pe mama! Dinule, ce-i cu cratita ia pe capul tu? Ionele, d sabia
ncoace.
Ionel i d sabia, care este adevrat, a colonelului Lecca. Sabina duce sugubt degetul la gur si
pseste cu pasi jucati mi departe. Bietii se iau dup ea.
ROSETTI: Libertatea este unul din atributele cele mai caracteristice ale popoarelor indigene ale
Europei. Toate fac parte din aceeasi familie si noi, romnii, ne aliniem acestei aspiratiuni. Atunci
cnd am luat arma n mn, la 1848, am luat-o n numele poporului, dar pentru acest deziderat.
Partidul National Liberal a venit ca un produs natural al natiunii, motiv pentru care este si cel
mai ndrepttit s duc mai departe misiunea revolutionarilor. (Intr Ion Brtianu.)
ION; Dasclii! (LuiLecc:) la-ti, m, spag si s nu i-o mai dai.
ROSETTI: Hai, mi, Ioane, c te asteptm de un ceas...
ION (se asaz, intr direct n subiect si n fort): Dasclii! Constructia partidului va ncepe de
jos, din sate si comune. Pe vechile structuri de organizatie revolutionar se construiesc filiale,
care ies la suprafat, n comunele rurale, vor conduce dasclii. Vicepresedinti vor fi preotii, n
locurile unde dasclul e nou numit, se face invers pn la stabilirea permanent a dasclului, n
toate scolile ei vor preda istoria national. Cum stm, Mihalache?
KOGLNICEANU: Programa scolar e gata. Am introdus si istoria Ardealului, cum i cerut.
D. A.STURDZA: O s ni se urce Austro-Ungaria n cap.
ION: M doare-n cot... Doi. Comunicatiile. Mai nti telegraful, apoi posta, calea ferat,
hanurile... Am luat legtura cu comunitatea evreiasc, vor fi cu noi.
DUMITRU: Doamne-ajut!
ION: Este fundamental s tinem controlul comunicatiilor, pentru momentul intrrii n rzboi.
Imediat ce formm guvernul, ministrul lucrrilor publice (spre Sturdza)... Tu o s fi ministru,
Dimitrie... Imediat ce formm guvernul, ministrul va trece la antrenament, punnd la ncercare
toate cile noastre de comunicatie: telegraful, pn unde bate; cte vagoane avem pentru transport
de trupe, vom cumpra locomotive de la Resita. Lecca, tu o s vii la ministerul de rzboi.
KOGLNICEANU: Discutam mai devreme si ziceam c e prea crud pentru post.
LECCA: Oricum, v multumesc pentru ncredere.
ION: Voi aveti impresia c eu scot numele aici din buzunar, ca un scamator? Am zis Lecca.
(Liniste aprobatoare.) Bun, mai departe. La ministerul de rzboi se dubleaz unittile de
dorobanti cu nc opt regimente. Rosetti la interne. S nu miste un spion. La externe, Mihalache
Koglniceanu. l pregtesti pe Hristo Botev cu cetele lui si l treci n Bulgaria. S le dea de lucru
la turci si s avem si noi informatii.
ROSETTI: Avem dou nave pregtite pentru ei. Le-am nchiriat pe numele unui grec.
ION: Asa, s nu uit: luati legtura si cu grecii. S miste ceva, s nu-i lase n pace. Trei: pn la
preluarea puterii, conducem din opozitie prin ziarul Romnul. Se pregtesc alegerile pentru
Senat. Conservatorii vor manevra pentru cstig. Totul s apar n ziar. Acte de coruptie,
furtisaguri, bti. Puneti presa pe ei, fratilor!
De afar se aude un cor de slujb. Ion se opreste si ascult. Se duce la fereastr si d perdeaua la
o parte. Vede strzile pline de grupuri de credinciosi cu luminri n mn. Se ntoarce.
244 *
ION: M, crestinilor, am pierdut nvierea!
Toti se ridic n picioare si se nchin solemn. Pe scena de reculegere trec iar, n goan, copiii.
Ion l opreste pe Ionel.
ION: Ionele, pune o hain pe tine si du-te s iei lumin. (Biatul se supune.)
DUMITRU: M, Ioane, dar tu esti chiar asa de sigur c domnitorul va vrea s ne dea guvernul?
ION (privindu-1 cu nteles pe Carada): Va vrea.
Palatul mitropolitan, noaptea
Mitropolitul este asezat de preoti n jiltul mitropolitan si mbrcat cu odjdiile de ceremonie. Pe
sub ele sunt petrecute frnghii de ln alb cu care este legat de jilt. Pilotei abia mai clipeste. Ion
Brtianu soseste n grab. Se opreste n fata lui Pilotei.
BRTIANU (cu tristete prieteneasca): Ce este Pilotei? Gata, s- terminat?
Pilotei i face un gest vag cu palma minii legate de bratul jiltului, cerndu-i s se apropie. Ion se
apleac, i srut mna scheletic. Btrnul ncearc s spun ceva. Ion apropie urechea de buzele
mitropolitului.
PILOTEI: Scp... scap tara... de necredinciosi.
BRTIANU: Da, Pilotei, da, ti promit.
PILOTEI (cumare efort): Adun... adun romnii. (Vag semn circular.)
BRTIANU: Am nteles. Unesc Romnia cea mare.
PILOTEI: Blestemat... blestemat s fii... dac nu... (acelasi gest circular.)
BRTIANU (i ia mna si i-o srut, stringnd-o apoi ntre ambele sale palme cu mare dragoste):
ti promit, prietene. M-ai iertat?
PILOTEI (cu un zmbet abia schitat): Niciodat.
BRTIANU (ride cu cldura si delicatete, si pune obrazul pe palma uscat a mitropolitului, apoi
si ridic usor fruntea spre el, ncercnd o glum soptit): Generale, vrei s te ngropm cu
onoruri militare? Vrei s te punem pe tun?
Pilotei s-a dus. Chipul lui a rmas senin, ca al unui bunic care doarme. Pe obrazul lui Ion
Brtianu curg acum primele lacrimi.
Ceremonia nmormntrii mitropolitului este grandioas. Trupul nensufletit al lui Pilotei este
cobort ntr-o cript, n jiltul mitropolitan, ca stpn al credinciosilor pe pmnt. Scena este
extrem de important, pentru c acest obicei al punerii n mor-mnt a mitropolitului, asezat n
jiltul lui, s-a pierdut n perioada comunist. Este, totodat, un mister. Ultima secvent a scenei
este n penumbra mormntului, n care odjdiile lumineaz singure. Mut si impresionant n
linistea absolut a eternittii.
Mosia Florica, vara
lonut, fiul Denei, sparge lemne n curte. Este un flcu voinic, nc nensurat, care poart cu
noblete cmasa de borangic. n curte apar Rochit si Buzatu. Rochit plnge cu fata n palme,
vitndu-se. lonut al Ilenei se opreste si l priveste de sus.
lONUT: Ce-ai tigane? Ai scpat de la nec si ai luat apa cu tine?
ROCHIt: Aoleu, jupne, m-am nenorocit, m-am nenoroci-iittt.... Iar amantul sta s-a
nenorocit si mai tare, c e mai nalt dect mine.
IONUt (ctreBuzatu): Ce are?
li
246 *
BUZATU (dnd din umeri): Nu stiu. Zice c 1-a lovit o belea. O fi smanglit ceva si face talente
s nu-1 prind.
ROCHIt: Aoleu, jupne, ne-a luat Muma pdurii. Suntem morti. M si vd lungit n cosciuuug..
.Pe tine, Buzatule, te pun alturi, c nu ncapi n sarcofag.
BUZATU: Da' ce-ai, bre?
ROCHIt (dintr-o dat ltrtor): Am rmas fr stpn, na!
IONUt: S-a ntmplat ceva conului Brtianu?
ROCHIt: Nu, m, mie. (i priveste pe amndoi cu jale jucat:) Ne-au eliberat. Suntem de capul
nostru.
IONUt: Pi, asta e foarte bine. Nu vrei s fi om liber?
ROCHIt: Asa bine s fie la tine, jupne. (Plngaret:) C acuma pe stia mai liberi i ia la
rzboiii... si mi-e o fric... Buzatu, de, mergea cu stpnu' la vntoare. Pe cnd eu nu stiu dect
s mn sareta.
BUZATU: si sania.
ROCHIt: Puschea pe limb, c poate se tine rzboiul iarna si m uit. Cine a mai vzut
infanterie cu snii?
IONUt: M, Rochit, dar parc stpnul te-a eliberat acum zece ani?
ROCHIt (serios): Voi aveti ceva cu mine. Vreti s m aduc dorobantii pe brate, oasele cu
drapel national, s m ngropati la grajduri. Cine o s-i mai fac s rida pe romni? Buzatu?
Uit-te la el: cnd o s rz ntr-o zi, se crap muntii si se vars ardelenii peste noi. Parc-i vd
notnd ca pestii prin Parlamentul Romniei.
n pridvorul casei iese Ion Brtianu.
ION: Rochit, spune-i dadei Anica s aduc stergare curate.
Reintr si camera l urmreste n decorul conacului. Au terminat masa, el si Dumitru. Acesta din
urm este venit de pe drum.
DUMITRU: ti-am spus de attea ori c jocul tu e prea riscant si ceea ce m supr este c
angajezi si partidul pe numele tu. Nu ai doar tu idealul sta. l avem si noi, ceilalti de lng tine.
Sincer s fiu, nu m asteptam s pui atta pasiune n politic. Tu vezi lucrurile cel mai clar,
conservatorii trebuie eliminati din viata politic, programul nostru este cel mai bun, poporul
trebuie s ne urmeze orbeste. Nu se poate, Ioane.
ION: Nu mai am rbdare.
DUMITRU: Bine, dar esti cel mai tnr dintre noi. Te-ai nteles cu Carol... Bine, dar hai s
analizm situatia, s-1 observm, se tine de cuvnt sau nu. Poftim, ai lansat programul de
guvernare iar domnitorul l tine pe Lascr Catargiu prim-ministru mai departe. Parc nici n-a
auzit. Tu ti dai seama n ce colt ne-am bgat? Cum iesim? Facem iarsi o revolutie, scoatem
iarsi poporul n ulit?
ION: Carol se va tine de cuvnt. Are calculele lui. E si mai lent dect noi. Dar l simt de partea
noastr. Mesajul sta de la Bismarck l va hotr.
DUMITRU: si cum vezi transmiterea mesajului. M duc la domnitor si i spun: Mria ta, ti aduc
un mesaj verbal de la printul Bismarck, cu care tocmai am stat de vorb, si el ti cere s-i aduci
pe liberali la putere. Fr o scrisoare, fr o telegram cifrat, fr nimic. Pur si simplu vin eu si
i cer s m cread.
ION: Sunt convins c Bismarck i-a dat acest mesaj pe cile lui. Carol stie si te va primi gata
pregtit.
DUMITRU: Iar visezi. Oamenii nostri controleaz corespondenta si telegraful. Nici un mesaj din
Germania, ti dai seama n ce pericol m bagi?
ION: Gsim pe altcineva s-i spun. Cutm un om dintre conservatori, n care s avem si noi
ncredere.
DUMITRU: Zu c ai luat-o razna! Unde gsesti un astfel de om?
ION: Teodor.
248 *
Dumitru l priveste o clip surprins, apoi pufneste n rs.
n secventa urmtoare cei doi sunt n saret, dusi de Rochit la mosia Tigveni a lui Teodor
Brtianu. Acesta este n manej, pregteste la coard un cal. n general, toat gospodria, care este
mult mai bogat ca Florica, este dominat de cresterea cailor. Teodor, surprins de aparitia
neasteptat a fratilor si, las coarda unui vechil si vine la gard. i priveste nelmurit, dar si
temtor.
ION: Avem de vorbit.
TEODOR: Am acte n regul pe mosie. Nu discut nimic.
ION: N-am venit pentru asta.
Teodor i invit n cas. Interiorul conacului de la Tigveni poart toate semnele opulentei de
prost gust, dar si ale zgrceniei. Mobile multe si nghesuite, obiecte diverse din diferite epoci,
stofe si macaturi grele. Totul e mbcsit, strimt, sufocant. Nevasta lui apare ca o fantom,
nfsurat n haine grele, mut si ciudat. Dispare fr s-i salute. Se asaz ntr-un decor oriental
cu multe perne, cu narghilele si tvi smltuite. Le aduce cafea, rahat si fistic un servitor negru n
livrea. Ion si Dumitru privesc fascinati aceast jungl. Teodor le observ mimica si le vorbeste
usor afectat, jenat.
TEODOR: Sunt bogat. N-am risipit nimic. Cunosc fiecare lucru din jurul meu.
DUMITRU: Observ. Pe negru sta de unde 1-ai adus? Nu sperie oamenii din sat?
TEODOR: L-am adus de la Paris. tranii se emancipeaz, drag, nvat si ei c mai exist o
lume. Nu, pentru asta luptati voi?
ION: Da. Observ c ti-a priit lupta noastr.
TEODOR: De fapt, averea familiei aici este. Cineva trebuia s o strng n timp ce voi o risipiti.
DUMITRU: De asta ai intrat si n Partidul Conservator.
TEODOR: Binenteles. Anii stia ultimi m-au desteptat. Exist ceva ce am reusit si eu s nvt de
la voi: politica. Am socotit c e bine ca unul dintre noi s stea si n partea cealalt. Asta, n timp
ce voi strbateti puscriile.
ION: S nteleg c tot din politic ne-ai vndut lui Librecht?
TEODOR: V-am adus telegraful la poart. Iar cu Librecht n-a fost asa. ncerca s-si fac
planurile lui. Un lucru n-a nteles, c eu sunt boier, c nu dau dou parale pe el si c, ntimp ce el
umbl ismene pe cltor prin lume, eu rmn aici.
ION: Ce prere ai, Dumitre, de fratele nostru, ce cap politic a crescut?
DUMITRU: Pi tocmai de-asta am venit la el. Se dusese vestea.
TEODOR: Da, care este... Aveati treab cu mine?
ION (cu ton schimbat): Teodore, noi am privit ntotdeauna intrarea ta la Conservatori ca pe un
lucru natural. Era firesc s fii acolo. Apoi, ne-am gndit si c ntr-o zi va fi nevoie de o legtur
cu acest partid. E mai bine s discutm lucrrile politice ntre frati, dect ntre adversari.
DUMITRU: Am venit la tine pentru o chestiune politic foarte serioas.
TEODOR: S nu-mi cereti vreo porcrie, c n-o fac.
ION: Nu, nici vorb. Este un lucru grav si important pentru tar. Vrem s te duci la domnitor.
TEODOR (dup ce i priveste pe tind cu suspiciune): La Carol?
ION: Da.
TEODOR: Nu m-a primit niciodat. Nici nu stie c exist.
DUMITRU: Dar tu te duci acolo cu numele Brtienilor. Intrarea ti-o aranjm noi. Te prezinti n
audient ca un Brtianu, nu neaprat ca un lider politic conservator, ntelegi, ca boier p-mntean.
TEODOR (ametit de idee): Ce-o s se mai bucure nevasta mea. M nnebunea de cap c n-o duc
la curte.
250 *
ION: Poftim! Iat ocazia. la-o si pe ea, prezint-o Doamnei.
TEODOR: Da? Pot s-o prezint? M omoar c nu-si poart toaletele de la Paris. (Dintr-o dat
schimbat, bnuitor:) Nu, ceva mi ascundeti voi. mi cereti s fac vreo murdrie.
ION: Vrem doar s-i transmiti un mesaj pe care nu-1 putem duce noi. Att. Cu statura ta si cu
meritele tale, Carol nu se va ndoi de importanta acestei misiuni.
TEODOR: si care e? O chestie de spionaj?
DUMITRU: Nu. M-am ntors ieri de la Berlin, unde m-am vzut cu printul Bismarck.
>
TEODOR: Cu printul Bismarck!? Dar asta este... este exceptional.
DUMITRU (ntre altele): Da, sigur, m-am mai vzut cu el de trei ori. Dar de data asta a fost
vorba de reluarea Chestiunii Orientale. Bismarck este de acord cu independenta Romniei.
TEODOR: Oh, s nu aud! E o nebunie.
ION: E stabilit, Teodore. Toat lumea bun, n care crezi si tu, Anglia, Franta si acum Germania
o vrea. Aproape c ne oblig. Ceva trebuie s facem si noi n tar. Acum trebuie s dm si noi un
semn de unitate. Gata cu dezbinrile, cu luptele de strad, cu amenintrile.
TEODOR: He, he, de cnd voiam eu s aud asta de la voi. Deci, am avut dreptate. V-ati lmurit si
voi c ati mers pe un drum gresit. Vedeti, vedeti, am avut dreptate.
DUMITRU: Oricum, esti fratele mai mare.
ION: De data asta Europa are nevoie s vad seriozitatea noastr. Va fi rzboi, Teodore.
TEODOR: Cu cine?
ION: Cu turcii, cu rusii... nc nu stim. Cine ne recunoaste independenta va fi aliatul. Ceilalti...
TEODOR: Dar rzboiul este o nenorocire. Se va pustii tara, se ruineaz mosiile!
ION: Avem trei sferturi de Europ de partea noastr. De data asta izbndim.
DUMITRU: si apoi, rzboi nsemn multi cai. Vei putea vinde herghelia pe bani buni. Faci o
avere colosal.
TEODOR (ginditor): Cu conditia s-mi spuneti cnd ncepe. Vreau s-mi duc familia la Paris.
ION: Sigur, nici o problem, noi vom sti primii cnd ncepe rzboiul.
TEODOR: Eu am cai foarte buni. si de crut, si de cavalerie. Am cai din Moldova. Nu vor gsi
altii mai zdraveni.
DUMITRU: Te nvoiesti?
TEODOR: Dar s nu stiu ce e n mesaj.
ION: ti-1 dm n plic.
Palatul Cotroceni
Teodor a ajuns n audient la Crol I. Se prezint n fata lui mpreun cu sotia sa ciudat, care,
ntunecat si stranie, a rmas putin n urm. Teodor pare foarte nendemnatic. Carol l primeste
n picioare, drept, rezervat, dar amabil.
TEODOR: Mria Ta, voiam... Ca vechi boier romn... N-am avut ocaziunea s felicit pe Mria
Ta... Eram si eu la Golesti cnd ati venit n Romnia.
CAROL: M bucur s v cunosc, mai ales c proveniti dintr-o familie celebr. Nu nteleg de ce
fratii dumneavoastr v-au tinut ascuns pn acum.
TEODOR: S vedeti, Mria Ta... Eu tin casa, adic... pstrtorul averii. Altfel s-r fi risipit, din
cauza vietii lor aventuroase.
CAROL:A!
TEODOR: Acesta e motivul pentru care, si n politic, am ales calea fortelor sntoase si
constiente. Sunt... sunt conservator.
CAROL: Foarte interesant! Cu frati att de puternici, este o adevrat bravur s fii de partea
adversarului.
252
TEODOR: ntr-adevr. M-am opus categoric tuturor aventurilor n care s-au bgat.
CAROL (ncheind audienta): mi pare bine c ati venit. Voi tine minte aceast ntlnire. Omagiile
mele, doamn.
TEODOR (impacientat): , Mria Ta, ar fi ceva pentru care am venit. (Se caut n buzunar si i
ntinde plicul.) Un mesaj de la fratii mei. Ceva extrem de important pentru tar, iar eu, ca patriot,
am tinut... Puteti conta pe totala mea discretie.
CAROL (dup ce desface plicul si citeste, l priveste surprins): Dumneata stii ce scrie aici?
TEODOR: Nu.
CAROL: Scrie c trebuie s dau jos guvernul conservator si s aduc la putere Partidul National
Liberal.
TEODOR: Dac interesul trii... Eu doar... Mria Ta esti suveranul.
CAROL: si, dup opinia dumitale, conservator si frate cu sefii liberalilor, ce-ar trebui s fac?
TEODOR: I-as aduce la putere, ncai s-r potoli. ^
CAROL: Sngele ap nu se face.
Parlamentul, curtea Palatului Mitropolitan
Primul-ministru Lscr Catargiu prseste cldirea Parlamentului. Un servitor strig s i se aduc
plria. Lscr Catargiu (53 de ani) pseste pe holul de la iesire cu o anumit noblete si
seriozitate, asteapt superior s i se aduc plria si pardesiul, n jurul su se misc servitori ai
Parlamentului, usieri, tineri secretari. Toti l salut si l trateaz cu respect. Lscr Catargiu iese
n pragul intrrii principale. Este soare. Trsura este tras la distant, aproximativ 30 m. Birjarul
muscal motie pe capr. Primul-ministru nu vrea s strige dup el, nu se cade. Pe marginile
piatetei sunt grupuri de cetteni angajati n discutii. Lscr Catargiu si pierde rbdarea si
porneste pe jos spre trsura sa. Cnd mai are ctiva pasi este
atacat de un individ cu un ciomag. Este lovit n cap si dobort la pmnt. Oamenii se reped asupra
celor doi, dar, n nghesuial, se iau la btaie ntre ei, protestnd si contrazicndu-se asupra
incidentului. Intervin doi agenti ai politiei. Unul trage n aer n mijlocul multimii. Lumea se d la
o parte. Sergentii l ridic pe primul-ministru de jos. E plin de snge pe fat. l duc la trsur.
Apuc s sopteasc: Demisionez... demisionez... Asta nu e tar de condus", n nvlmseal,
nimeni nu mai stie cine a fost agresorul. Se ceart din nou ntre ei. Telespectatorul l poate
identifica pe agresor participnd la cutare. De dup un colt al Mitropoliei, Eugen Carada a privit
toat scena.
Cldirea guvernului. Sala de sedinte
Noul guvern liberal al Romniei s-a ntrunit n prima sa sedint. Sunt usor de recunoscut: C. A.
Rosetti, D. A. Sturdza, Mihail Koglniceanu, Vasile Boerescu, col. D. Lecca, plus alti trei
ministri, fete noi. Secretarul face un anunt solemn.
SECRETAR: Domnilor ministri! Primul-ministru al Romniei, domnul Ion. C. Brtianu.
Ministrii se ridic n picioare n jurul mesei lungi de sedint. Ion C. Brtianu intr mbrcat
elegant. Este salutat respectuos. Le rspunde scurt la salut. Se asaz. Se asaz si ministrii.
BRTIANU (dup ce arunc o privire semnificativ secretarului, s noteze): Domnilor ministri,
programul de guvernare al acestui Cabinet: respectarea Constitutiei si legilor trii; onestitate n
administratie si prin aceasta vindecarea rnilor aduse trii; ameliorarea strii financiare prin cea
mai mare economie; realizarea descentralizrii administrative, asa cum este prevzut n
Constitutie; n politica extern... (pauz, i priveste:) Neutra-
254 *
litate5 (Oftat de usurare, usoar animatie.) Mihalache, care este situatia miscrilor bulgresti?
KOGLNICEANU: Insurectia bulgar a fost declansat cu vigoare. Din pcate, Hristo Botev a
czut prea repede. Turcii 1-au torturat bestial. S-au declansat atrocitti prin toate satele de la
Dunre.
BRTIANU (se nchin): Dumnezeu s-i ocroteasc pe fratii nostri bulgari. Continuati
furnizarea de arme peste Dunre. (Spre Rosetti:) Informati toat presa mondial asupra
atrocittilor. S urle toate ziarele romnesti. Pltiti-i pe corespondentii strini la Bucuresti.
Armata?
LECCA: Suntem pregtiti de mobilizare. Urmeaz doar s porunciti unde trimitem trupele
regulate.
BRTIANU: La granita cu Rusia. (Surpriz, animatie nc rezervat.) M voi deplasa la Livadia,
n Crimeea pentru a trata pozitia noastr. Am nevoie de o pozitie tare. (Reactie de ntelegere.)
Care este situatia la Constantinopol?
KOGLNICEANU: Ar fi trebuit s ncepem cu aceast veste. Sultanul Murad al V-lea a fost
detronat. Motivul este alienarea mintal. Noul sultan este fratele su, Abdul Hamid.
Agitatie la aflarea vestii. Ministrii se felicit.
BRTIANU: Perfect! sta este momentul lor de slbiciune. (Spre Rosetti:) Care este situatia
Partidului Conservator?
ROSETTI: Ministrii fostului guvern conservator au fost trimisi n judecat. Dl Dumitru Brn'anu
conduce comisia de anchet.
BRTIANU (privindu-si ministri pe rnd, apoi drept n fata): Domnilor, suntem la putere.
Crimeea. Palatul Livadia
Intr-o ceremonie fastuoas, tarul Rusiei l decoreaz pe Ion Brtianu. Asist printul cancelar
Gorceacov (78 de ani) si con-
5 Aici, ca si n alte locuri, sunt folosite texte autentice.
tele Ignatiev (44 de ani), ambasadorul Rusiei la Constantinopol. Binenteles, printre invitati este
si ducesa Koltsoff-Massalski -Elena Ghica. Dup ceremonie, urmeaz bal. Brtianu este luat
deoparte de Ignatiev.
IGNATIEV: Domnule prim-ministru, nu v ascund intentia mea de a v convinge n aceast
sear de necesitatea unei colaborri ruso-romne imediate.
BRTIANU: Domnule conte, deja Romnia si calc neutralitatea permitnd transporturi de
arme n Serbia. Pe bulgari i-am narmat. Nu credeti c este cam mult pentru o tar aflata sub
suzeranitate otoman.
IGNATIEV: Haideti, domnule Brtianu, toat lumea stie c un guvern condus de dumneavoastr
este autonom. V-am felicitat primul, stiind c Rusia are un partener tare de dialog la Bucuresti.
Nu, eu vorbeam despre colaborarea trilor noastre pentru trecerea trupelor {arului n Bulgaria.
BRTIANU: Dar asta ar nsemna pentru noi un act de rzboi contra Turciei! Niciodat nu am
fost mai liberi din partea Turciei ca acum. Ce motive putem invoca?
IGNATIEV: Ruperea legturilor de vasalitate.
BRTIANU: V referiti cumva la independent? Oh, Doamne, s-mi trsc tara ntr-un rzboi
tocmai acum, cnd guvernul meu trebuie s aduc pacea locuitorilor romni? Peste poate.
IGNATIEV: Am putea aranja o rezistent la Prut. Trupele noastre vor intra prin fort, asadar, si
onoarea romnilor ar fi salvat.
BRTIANU: Dar nu v gnditi, domnule conte Ignatiev, c turcii s-ar simti nevoiti s ne ajute si
ar trimite trupe peste Dunre?
IGNATIEV: Tocmai asta si vrem. Un rzboi.
BRTIANU: Da, dar un rzboi pe teritoriul meu. Eu asta nu pot s admit. si apoi, spuneti s
facem o mascarad la Prut... Bun, se va trage de o parte si de alta. Dac moare un ostas ro-
256 *
mn? Cum i explic eu familiei lui c a fost sacrificat ntr-o combinatie de parad?
IGNATIEV: Vd c ati rmas prizonierul ideilor umaniste din tinerete. Orice tar are jertfele ei.
De altfel, ostasii asta si jur, s se sacrifice pentru patria lor. Pot ns s v ofer si o alt variant.
Nu se ntmpl nimic la Prut, dar punem ziarele s urle c s-a tras si sunt zeci de morti.
BRTIANU: La mine n tar presa e liber.
IGNATIEV: Haida-de, domnule Brtianu. V-ati construit toat puterea cu ajutorul presei. Este n
minile dumneavoastr si o manevrati cu o abilitate remarcabil. Noi vom da ordine presei
noastre.
BRTIANU: mi trebuie garantii. Dac noi declansm astzi un rzboi prin pres, mine oricare
ziarist va fi n stare s repete stirea pe rspunderea lui. Nu, domnule conte, trecerea trupelor
rusesti prin Romnia are nevoie de garantii clare si, mai ales, semnate.
Discutia este ntrerupt de un ofiter rus care l invit pe Brtianu la o ntrevedere cu printul
Gorceacov. l conduce ntr-un mic salon de conversatie.
GORCEACOV (dur): domnule Brtianu, s nu pierdem vremea. Vei permite trupelor noastre s
strbat Principatele pn la Dunre. Dup aceea vom reglementa pltile.
BRTIANU: Despre ce Principate vorbiti, Excelent!?
GORCEACOV (iritai): Principatele tale... Cum le ziceti? Romnia.
BRTIANU: A! Romnia? Da, acum stiu despre ce e vorba.
GORCEACOV: N-am timp de glume acum.
BRTIANU: Nici eu. Permiteti s m retrag.
GORCEACOV: Nu pleci nicieri. Vreau ca nainte de ceasurile zece s prezint tarului hotrrea
noastr. Trupele sale vor trece prin Romnia.
BRTIANU: Depinde cte intr si cte mai ies. Vor da piept cu trupele noastre.
GORCEACOV: Domnule, esti crestin.
BRTIANU: nainte s fiu crestin, am fost altceva.
GORCEACOV: Ce, ai fost cumva musulman?
BRTIANU: Nu. nainte s fiu botezat, m-am nscut romn. Iar eu am jurat pe Biblie n fata
mitropolitului meu c o s rmn mereu romn.
GORCEACOV: Eu nu-ti cer s te dezici de religia ta aici. ti cer, dimpotriv, s nu o uiti. Rusia
este aprtoarea crestinttii. Rusia va purta rzboi contra Turciei pn la alungarea definitiv a
islamului din Europa. Rusia poate face incursiune n Turcia numai prin Romnia, fr ca prin
aceasta s se fac vreo pagub Romniei. Toate statele crestine vor ntelege.
BRTIANU: M pricep la geografie, Excelent. stiu c nu puteti trece dect pe la noi. Dar
tocmai ntelegerea statelor crestine m preocup acum. Vreau garantii din partea Marilor Puteri
occidentale.
GORCEACOV: Dumneata nu esti prim-ministru. Dumneata esti nebun. Rusia poate invoca
tratatele Portii cu Muntenia si Moldova prin care sunteti declarati parte a Imperiului otoman.
Intrm imediat n rzboi contra voastr si v zdrobim.
BRTIANU: Posibil. Dar trupele tarului vor ajunge la Dunre cel putin njumttite. Asta
nseamn esec militar garantat. Spuneti c nu sunt prim-ministru? Fratele meu este n clipa asta
la Constantinopol si trateaz ajutorul militar al Portii n caz c intrati. Anglia este pregtit s v
scoat din colonii. Atacnd Romnia, ati terminat-o cu Franta. Domnitorul nostru este german.
Bismarck mi-a scris ieri. Mi-a cerut s-1 informez imediat de atitudinea Excelentei Voastre,
domnule Gorceacov. Mai vreti motive s v art c sunt prim-ministru?
GORCEACOV (cade ntr-un fotoliu; e btrin): lart-m. Rusia deja a investit milioane n
pregtirea acestui rzboi. Nu mai putem da napoi.
258 *
BRTIANU: Domnule cancelar, tonul Excelentei Voastre nu ajut cauza noastr. (Se asaz pe
fotoliu n fata lui.) Am nevoie de o ntelegere cu Puterile Garante, fiindc imediat ce dau drumul
trupelor rusesti n fr, eu proclam independenta.
GORCEACOV: Iar eu nu pot s-ti ofer aceste garantii. Nu pot s-ti ofer mai mult de o conventie
militar fr caracter politic.
BRTIANU: E prea putin pentru mine.
GORCEACOV: Multumiti-v cu putin. Sunteti mici.
BRTIANU: Uneori si un pru este greu de trecut, l vezi abia lucind pe fundul albiei. Dar cnd
se umfla...
GORCEACOV: Vreau s stiu dac esti de partea noastr.
BRTIANU: Cu trup si suflet. Doar c trupul meu este trector, iar sufletul s-a pierdut n
copilrie. Atunci cnd am aflat cum 1-ati trdat pe Tudor Vladimirescu. Nu-mi permit reluarea.
GORCEACOV: Presimt c vei fi cel mai aprig dusman al nostru. Ai vn de rsculat rus. V stiu.
Idealul!
BRTIANU: Oricum independenta Romniei este o formalitate. Vreau de data asta s-o vd
scris si semnat de Marile Puteri.
GORCEACOV: Te amgesti dac tu crezi c Occidentul va semna vreun act att de grav numai
pentru c ai lsat trupele tarului s treac. tine minte ce-ti spun acum: rusii nu v iubesc, dar v
respect. Occidentul v va privi ntotdeana cu dispret. Tot ce primiti de la el va fi din mil.
BRTIANU: V nselati. N-are ncotro. Le stm n cale cum v stm si vou. Mici si ri.
GORCFACOV: Ct crezi c o s mai triesti? Dup tine, Romnia va fi din nou la mina lor.
BRTIANU: Ct mai sunt eu n viat, nu va intra nici un soldat n tar. V implor s m credeti
c armata mea l va urma pe domnitorul Carol pn la capt. Iar neamtul este ncptnat.
GORCEACOV (oftnd): Atunci, ne-ai dat lovitura. I-am spus-o tarului. Rusia nu o s ti-o ierte
niciodat. Dar acum va fi rzboi. Ne vom ntelege. Romnia nu poate dect s cstige.
BRTIANU (se ridica): O ntelegere ar fi n interesul ambelor state. Astept un emisar al
Excelentei Voastre la Bucuresti. (Salut si iese).
Pe holul palatului se deschide o us si Brtinu aude un psit. Se apropie curios. O mn de
femeie l apuc de gt si-1 trage rapid nuntru, n secventa urmtoare, Elena Ghica l srut
ptimas.
ION: M sufoci.
ELENA: Ai respirat destul de cnd nu m-ai mai srutat. Pune gura aici, banditule, c trebuie
s-mi scot prleala. (l srut din nou, la fel.)
ION: Te-ai sturat?
ELENA: Nu, dar ti dau pauz. Disear s-mi vii la palat.
ION: Elena... Am mbtrnit.
ELENA (i duce palma la gur): Ssst, eu nu pot fi refuzat. Spunem c esti obosit, da? Ai fost la
Gorceacov? Cum s-a purtat?
ION: Ca un stpn. Ddea porunci.
ELENA: Nu-1 lua n serios. Mosul e pe cale de disparitie. tarul abia l mai aude. Sau invers... Nu
stiu, cam asa ceva. Vrea s-i arate tarinei c e n putere, dar el abia si trage bsinile.
ION: Nu vrea s ne recunoasc. sta este un curent politic, Elena. N-am voie s-1 ignor. Am
jurat mitropolitului s scap tara de necredinciosi. Nu m pot alia cu turcii. Pe de alt parte, rusii
sunt tari acum.
ELENA (cochet, tot n bratele lui): si dac eu tin tria lor n mna mea? ?
ION: Nebun ai rmas, f! Ce ti-a mai trecut prin cpsorul sta frumos?
ELENA: Ce-ai zice tu de planurile militare de trecere a trupelor rusesti prin Romnia n dou
variante: cu aprobarea ta si fr?
ION: Unde sunt? D-mi-le imediat!
ELENA: E, e, e! La noapte, la palat, bietel. Pi ce, eu m vnd pe trei hrtii aici?
ION (o mbrtiseaz cu cldura): Elena, pe tine n-o s te scrie nimeni n istorie. De ce ai pus tu,
fiic de domnitor romn, toat viata ta la picioarele unei tri?
ELENA: Nu ghicesti? (i joaca ochii aproape nlcrimati n ochii lui.)
Mosia Florica. 9 mai 1877
n linistea conacului de la Florica, Pia Brtianu st ntr-un balansoar asezat n curte si croseteaz.
Din cnd n cnd supravegheaz copiii care-si fac temele pentru scoal n grdin. Un servitor i
aduce o scrisoare. Pia o deschide ncet si citeste.
PIA (natural): Copii, astzi n Parlament tatl vostru a declarat independenta Romniei.
Bag telegrama la loc n plic si reia crosetatul. Un zmbet secret tine loc de o imens bucurie.
EPISODUL 8
Bulgaria, cmpul de lupt 1877
Pe o coast de deal, un tran bulgar coseste iarba. Nu se aude dect sunetul tieturii de lam -
rece, violent, ameninttor. Camera surprinde n prim plan lama care secer rndurile de iarb
tnr. Apoi camera se retrage usor peste o culme si urmreste curbura dealului de jos pn
ajunge la primul detaliu: o pip de lemn. O nou retragere a camerei si apare primul cadavru, al
unui ofiter romn. Camera si urmeaz traseul pe un cmp de lupt plin de cadavre, pe fondul
unei muzici de fluier, caval sau nai. Acum se opreste pe chipul unui tnr care a murit zmbind,
cu ochii deschisi. Este lonut.
Din ochii lui lonut, camera ptrunde pe chipul Ilenei, n ochii de aceeasi culoare azurie. Mama sa
este n doliu, mpietrit de durere. St pe vatra casei sale ntr-o culoare armie, de lut. Strnge n
mini un stergar alb, semn al fecioriei fiului su. De afar se aude un bocet.
Bucuresti, iama 1878. Palatul domnitorului
La palatul domnitorului se desfsoar receptia victoriei. Carol I i decoreaz pe generali si ofiteri.
Printre acestia este si Candiano-Popescu, ofiter cruia domnitorul i aminteste Republica de la
Ploiesti", i propune s devin aghiotantul su. Ion C. Brtianu l nsoteste pe Carol la trecerea n
revist. Pri-mul-ministru a albit complet. Atmosfera este relaxat, domni-
262 *
torul rostind cte un cuvnt pentru fiecare decorat. Practic, prin acest periplu, se face o
rememorare a cmpurilor de lupta. Ofiterii se retrag pentru a srbtori ntr-un salon alturat si
Carol rmne cu Brtianu.
CAROL: Nu i-am observat printre cei decorati pe ofiterii de informatii, i ascunzi de mine?
BRTIANU: Ofiterii de informatii au o existent discret, Sire. Dac ar fi s ne lum dup
regulile germane, ei nu trebuie s fie cunoscuti nici mcar de colegii lor din Armat. Sunt
oamenii fr corp. Au doar umbr.
CAROL: nteleg acest lucru pentru cettenii de rnd, dar nu pentru comandantul lor. Puteai aranja
o prezentare separat. M-e team c nu te-i scuturat de obiceiurile conspirative si vrei s-i tii pe
oamenii acestia pentru tine.
BRTIANU: As cobor ochii n pmnt de rusine dac asta ar fi realitatea. Dar nu-i pot atrage
spre interesele mele pentru c tofi au fost initial oamenii mei. Eu i-am druit Armatei si acum
sunt ai trii.
CAROL: hm, pn la urm ai gsit un mijloc s-ti asiguri controlul si n Armat. Asta mi-a
scpat din vedere. Eu tot nu te nteleg! Vrei s fii stpnul acestei tri cu orice pret? Ce astepti s
primesti?
BRTIANU: Sunt nationalist, n mine trieste o smnf imposibil de ars.
CAROL: si pentru asta trebuie s-i ursti pe strini? Este o atitudine absurd. Am dat toate
probele de dragoste fat de acest popor. Nu cred c merit bnuiala din partea primului-ministru.
BRTIANU: Suntem ntr-un moment de mare bucurie, Sire. tara a cucerit independenta sa cu
arm n min. Sunteti conductorul unei tri libere. S ne bucurm si noi.
CAROL: Nu pot avea prieteni aici. Ar trezi imediat invidii, ur, conspiratii. Dar am sperat s pot
avea aliati. Tu refuzi cu ncptnre aceast aliant, ti place rolul de rival. Gresesti.
DINASTIA BRTIANU 4 263
BRTIANU: Voi avea ntotdeauna un sentiment n plus. Eram ntr-o noapte la Florica si s-a
strnit vntul. Ceva m-a trezit din somn ntr-o mare spaim. Gndul c vntul acela va rsturna
podul nostru de pontoane de la Turnu Mgurele m-a rscolit toat noaptea. Dimineat, cnd
m-am uitat n oglind, albisem.
CAROL: Nu este nationalismul acel sentiment n plus pe care eu nu-1 pot avea. Este pasiunea.
Pui prea mult pasiune, Brtianu. Arzi ca o tort si vei arde foarte repede. Eu am nevoie de
dumneata cel putin zece ani de-acum ncolo. Poporul va alege ntre noi.
BRTIANU: Te amgesti, Mria Ta. Cnd a czut Plevna, poporul s-a adunat n fata casei mele,
nu n curtea palatului.
CAROL: Bismarck mi-a spus la plecare, acum doisprezece ani, s nu astept nici o recunostint
de la poporul romn.
BRTIANU: Ciudat! Mie Bismarck mi-a scris s nu m astept la nici o recunostint din partea
Hohenzollernilor!
CAROL (dup o pauz de usoar surprindere): Bismarck ne lucreaz pe amndoi!
Brbatii izbucnesc n rs si relatia lor se destinde subit. Carol i ntinde lui Brtianu o cup de
sampanie.
CAROL: Felicitri, Brtianu! Dumnezeu a vrut s nu ne putem iubi, dar s suferim mpreun.
BRTIANU: ti multumesc, Sire, pentru independenta patriei mele.
CAROL: Totusi, as dori s cunosc mcar pe ofiterii de informatii care mi descifrau telegramele.
Aveau un scris curat si elegant. Erau doi, nu-i asa? Unul descifra cu creionul albastru, cellalt cu
creionul rosu. Cine sunt?
BRTIANU: Persoanele cele mai apropiate de mine. Singurele n care am avut ncredere tot
timpul rzboiului.
CAROL: S mi-i aduci mine noapte n secret la palat.
BRTIANU: Sunt aici. I-am lsat n antecamer.
CAROL: Sunt mbrcati civil?! De ce le iei bucuria de a primi decoratia pe uniforma de lupt?
BRTIANU: Agentii care v descifrau telegramele secrete n-au nevoie de uniform.
Iese, lsnd usa ntredeschis. Carol ia de pe mas o decoratie sl asteapt ntr-o pozitie solemn
aparitia ofiterilor. Pe usa salonului intr Ion Brtianu mpreun cu copiii si, Sabina (14 ani) si
Ionel (13 ani).
BRTIANU: Ei sunt (i mpinge n fat; Ionel se nclin, Sabina face o re verent.)
CAROL (uimit): Bine, dar sunt niste copii! BRTIANU: Nu am ncredere n nimeni.
Carol las decoratia pe mas, se apropie de copii si si scoate din piept decoratiile germane pe
care le asaz pe pieptul celor doi. Apoi le d mna si le spune: Felicitri, domnisoar
sublocotenent! Felicitri, domnule sublocotenent!". Usa se deschide din nou si seful de cabinet
anunt prezenta col. Sachelarie cu o veste urgent. Brtianu i scoate pe copii si revine mpreun
cu Sachelarie.
SACHELARIE (i ntinde telegrama): Mria Ta, o telegram de la agentul nostru la
Constantinopol. Rusii s-au nteles cu turcii la Sn Stefano fr noi.
CAROL (dup ce citeste): Rusii sunt politicosi, dar niciodat leali.
SACHELARIE: Mria Ta, trupele rusesti din Bucuresti s-au pus n miscare. Ocup pozitii la
bariere.
CAROL: Va fi un scandal international.
Brtianu se smulge de lng ei si trece n salonul alturat, unde ofiterii petrec. Glgia lor se
opreste brusc.
BRTIANU (tipriveste o clip): Domnilor, rzboiul nu s-a ncheiat.
Bucuresti, aceeasi noapte
Trupe rusesti mrsluiesc pe strzile orasului. La o barier, desi ofiteri romni si rusi stau de
vorb, comandantii rusi i despart si i ndeprteaz pe romni, ncepe ocupatia rus asupra
Bucurestiului. Curtea palatului domnitorului este invadat de soldati. La Capsa petrecerea este
spart si mesenii sunt scosi n strad, ntr-o piat, tranii care dorm pe sacii cu legume sunt treziti
din somn de soldatii rusi care sparg sacii si fur. O tranc tnr este violat. Trsurile sunt
oprite si cltorii sunt dati jos. Erau trei tineri veseli care petreceau cu sampanie victoria. Este
devalizat un depozit de vinuri. Editura lui C. A. Rosetti este ocupat, rafturile cu zaturi
rsturnate, Rosetti lovit. Carada mpreun cu ctiva oameni vin cu torte n fata consulatului rus.
Brtianu trece printre ei pn n fata portilor. St o clip apoi porunceste: Drmati portile!"
Portile sar din ttni cu toat mpotrivirea grzii ruse. Brtianu si Carada urc n apartamentul lui
Nelidov, consulul rus la Bucuresti. Acesta tocmai se bg n pat cnd este atras de zgomotul din
curte. Sare la fereastr n cmas de noapte, dar usa se deschide brusc si Brtianu apare
ameninttor. Carada rmne n us.
BRTIANU: Porunceste s retrag trupele imediat din oras. Acum!
NELIDOV: Domnule Brtianu, ati violat teritoriul consulatului. N-aveti nici un respect?
BRTIANU: Ce respect s am fat de niste trdtori? Nu v tineti cuvntul. Sunteti o rusine
pentru Europa.
NELIDOV: Prsiti imediat consulatul. Voi anunta Sankt-Pe-tersburgul.
266
BRTIANU: Pi tu crezi c mai iesi vi'.i de aici? (n cldire oamenii lui Carada i ncuie pe
servitori n camere.) Porunceste imediat s ias trupele din oras!
NELIDOV: Ordinele le-a dat printul Gorceacov. Rusia a nvins Turcia si ntelege s ocupe
teritoriul cucerit.
BRTIANU: Ne vom bate. O s v aruncm din oras ca pe niste lturi.
NELIDOV: Ca pe cini v mpuscm. Aici este teritoriul tarului.
BRTIANU: Veti plti pentru trdarea asta. Secole de-acum ncolo romnii i vor blestema pe
rusi. O s v scuipe de cum puneti piciorul n tara asta. Voi avea grij s v ias porcria asta pe
nas.
Prseste ncperera trntind usa. n curte i spune lui Carada: Scoate-1 pe Carol din oras", n
urma lui, aghiotantul lui Nelidov nvleste speriat n apartament. Nelidov priveste pe fereastr
plecarea lui Brtianu si i spune aghiotantului: Omul sta trebuie s dispar".
La o barier, Rochit conduce un furgon al dr. Davila. Acesta este nuntru cu ctiva rniti. De
fapt, sunt ofiteri degizati - Candiano-Popescu, Pillat, Sachelarie. Carol este cu ei, deghizat n
sanitar. Trec dup o verificare sumar. Rusii de la barier sunt beti.
Paris 1878
Dumitru Brtianu asteapt ntr-un apartament de hotel sosirea lui Paul Bataillard (60 de ani), care
a avut o ntlnire cu masoneria. Paul apare cu o min ngrijorat.
DUMITRU: E de ru, nu-i asa?
PAUL (se dezbrac si cade ntr-un fotoliu): Toti i vor pe rusi afar. Nimeni nu v recunoaste
independenta.
DUMITRU: Paul, stii care este problema mea? Eu am fost mpotriva ntelegerii cu rusii, dar
acum trebuie s pledez pentru solutia lui Ion.
PAUL: Bismarck este cel mai ferm. Vrea rscumprarea cilor ferate. Anglia i vrea pe rusi afara
si Romnia napoi n Imperiul otoman.
DUMITRU: Franta?
PAUL: Alianta Israelit v-a fcut praf. Opozitie total pn nu anulati articolul sapte din
Constitutie.
DUMITRU: Nu putem accepta transformarea Moldovei ntr-o patrie a evreilor. Ni se urc tara n
cap. Ce vor ei este o surs permanent de rzboi civil.
PAUL: Argumentul lor a fost zdrobitor: un cmin evreiesc este cel mai bun zid ntre voi si rusi.
DUMITRU: Suntem legati de mini. Ion va ridica poporul.
PAUL: Ar fi un dezastru. Marile Puteri nu vor recunoaste tratatul de la Sn Stefano si vor
convoca un congres la Berlin. S nu faceti nici o miscare pn atunci.
Bucuresti, parcul Herstru
ntr-un chiosc din Parcul Herstru, Carol I, Ion Brtianu, Mihail Koglniceanu, Eugen Carada,
col. Lecca si ofiterii de stat major analizeaz situatia ocupatiei ruse asupra Bucurestiului.
LECCA: Cea mai important manevr a fost scoaterea militarilor nostri din oras. Nu ne-am putut
retrage n formatie, asa c am ordonat s ias fiecare de capul lui si s se regrupeze n afara
Bucurestiului. nuntru au rmas Politia si agentii. A doua manevr ar fi s putem nconjura
orasul pe dinafar cu trupele noastre, construind un alt inel de ncercuire.
CAROL: Avem attia oameni? Orasul s-a mrit.
268 *
LECCA: Asta este si problema. Noi deja am demobilizat, oamenii s-au dus deja n satele lor. Cei
care n-au apucat s fie demobilizati nu mai au rbdare.
BRTIANU: Ar trebui s le dm un scop. Eu cred c armata trebuie concentrat ntr-un loc si
pus n pozitie de lupt. tranii vor ntelege c rzboiul nu s-a terminat.
LECCA: Ar fi solutia concentrrii n Oltenia. Facem una-do-u manevre, dup care naintm
spre Bucuresti. Rusii se vor aduna pentru a ne face fat si vom avea o confruntare direct.
CAROL: Care este raportul de forte ?
LECCA: Suntem mai multi.
CAROL: E clar! Domnilor, vom angaja lupta. Rusii trebuie nfrnti mcar ntr-o btlie care s
atrag atentia Europei asupra situatiunii.
KOGLNICEANU: Ne-ar fi de mare folos n fata Congresului de la Berlin.
BRTIANU: Propun ca Mria Ta s mergi imediat la Craiova, n fruntea trupelor. De Bucuresti
ne vom ocupa noi.
Bucuresti, ziua si noaptea
Carada organizeaz rezistenta orasului. El are o ntlnire cu mcelarii ntr-un depozit de carne.
CARADA: Cnd transati carnea, separati halcile pentru unittile rusesti. Nu trimiteti carnea lor la
un loc cu a populatiei, n mcelrii si la restaurante s dati carne bun. Pe cea a rusilor o otrviti.
si nc ceva: la mesele ofiterilor rusi s dati carne de cine. Cere rusul iepure, i dati pisic.
La masa unui general rus sunt multi invitati n uniform. Mnnc si petrec. Dou femei de lume
se privesc semnificativ, si fac semne.
Secvent din popota unei unitti rusesti. Ctiva ofiteri, pe rnd, se prbusesc de la mas n
spasme. Se stmeste panica.
ntr-o cas de tolerant prostituatele sunt adunate de Luxita Florescu (50 de ani), care le vorbeste.
LUXItA: Doamnelor, am rmas singure. Brbatii nostri au murit pe cmpul de lupt. Ei sunt
acum trdati de rusi. V-au ocupat orasul. Brtianu a poruncit ca orasul s fie lsat n seama
voastr. Sunteti stpnele Bucurestiului. Puneti mna pe el si
ocupati-1.
O PROSTITUAT: Avem voie s lucrm si n centru?
LUXItA: Peste tot. n oras s-au strnit bolile. E sifilis. stiu c ceea ce v cer este grav si
neomenesc. V cer s-i mbolnviti pe rusi, s nu v atingeti de romni si s nu v tratati. Este un
sacrificiu suprem. Unele dintre voi vor muri.
Scene de orgie.
ntr-o mahala tigneasc, Rochit a adunat tiganii. Alturi de el este un bulibas tipic, cu mustti
enorme si plrie de spoitor.
ROCHIt: B, fiti atenti la mine aicea. S-a dat drumu' la jul. Lucrm mn n mn cu Politia. E
rusii plini de ruble c au terminat rzboiul si le-a dat tarul soldele. Pe ei!
tIGAN: Jupne, au jefuit casele romnilor. Au luat tot, aur, argint, ceasornice.
ROCHIt: Le smangliti fr numr, i lsati goi. S-i vd pe muscali n curul gol pe strzi. Dac
i prindeti pe la mahala, le luati gtul. S n-ascundeti hoitul. S rmn la vedere.
Scene de hotie n piat, la magazin. La o intersectie de ulite zace trupul unui ofiter rus cu gtul
tiat. Patrula ocupantului care l gseste se rzbun pe familiile tiganilor. Le devasteaz
cocioabele, mpusc un btrn. Fierarii iau ciocanele si se ncaier cu ei. Scenele sunt expresia
reactiei autentice a Capitalei la ocupatia rus din 1878, sabotarea ocupantului trdtor fiind
generalizat.
270 *
Din acel moment, conform mrturiilor culte ale vremii, ntre romni s-a declansat fenomenul
acut de rusofobie.
Berlin. Congresul de Pace
La masa lung a tratativelor Bismarck, ministrul de externe al Frantei, Wadington, ministrul de
externe al Angliei, lord Beacons-field, cancelarul rus Gorceacov si secretarii lor. Unul dintre
secretari citeste proiectul rezolutiei, cu voce trgnat, de birocrat
SECRETAR: Se propune retrocedarea de ctre Principatul Romniei ctre M.S. mpratul Rusiei
a portiunii de teritoriu din Basarabia care a fost desprtit de Rusia n urma (ratatului de la Paris
din 1856. Teritoriul se mrgineste la apus cu talvegul Prutului, iar la miazzi cu talvegul bratului
Chiliei si cu gura Stari-Stam-bulului. Insulele formnd Delta Dunrii, precum si Insula serpilor,
sangiacul Tulcei, cuprinznd districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin,
Babadag, Hrsova, Constanta, Medgidia sunt ntrupate cu Romnia. Principatul mai primeste
afar de aceasta tinutul situat la sudul Dobrogei pn la o linie care, plecnd de la rsrit de
Silistra, rspunde n Marea Neagr, la miazzi de Mangalia. Linia granitelor se va fixa, la fata
locului, de comisiunea european instituit pentru delimitarea Bulgariei...
Pe msur ce secretarul citeste ultimul paragraf, camera se retrage si vocea se pierde n ecoul
slii. Camera urc peste asistent si ajunge ntr-o loj unde Ignatiev este alturi de Elena Ghica.
Elena i arunc o privire dulce. Ignatiev se apleac de pe scaun si i srut mna. Ct si tine rusul
capul aplecat, Elena si schimb sursul n unul rece, ucigtor.
Berlin. Hotel Imperial
n camera de hotel, Ion C. Brtianu si Mihail Koglniceanu stau la mas si beau tuic. Sunt
amndoi n cmas, ca ntre prieteni. O usoar ameteal de pe urma buturii le-a dezlegat limba.
Pe mas se afl proiectul Tratatului de la Berlin, cu articolele 45 si 46 ncercuite cu rosu.
BRTIANU: Ce facem cu stia, Mihalache? Ne dau Dobro-gea si ne iau Basarabia.
KOGLNICEANU: Mi, Ioane, tu chiar crezi c noi putem lua Basarabia de la rusi la congresul
sta?
BRTIANU: Dac ne-am putea ntelege cu Bismarck, eu cred c da. Pe francezi i ntoarcem. Pe
englezi i pltim.
KOGLNICEANU: Nu, eu m gndeam la altceva. Lum Basarabia. si ce? Mi bgm cteva
zeci de mii de evrei n {ar, rusi, ucrainieni, bulgari. Ce dracu' facem cu ei? Mai mare beleaua.
BRTIANU: i asimilm.
KOGLNICEANU: Fugi, m, de aici! Noi n-am fost n stare s-i ducem la scoal pe romni.
BRTIANU: i dm afar.
KOGLNICEANU: Ca s-ti ridici iar Europa n cap? Nt! Mai bine facem pe victimele si lsm
timpul s treac. Urlm, plngem... Ne-au jefuit de pmntul nostru, fratilor! Romnia trdat... o
tinem asa. tine minte ce-ti spun eu: n douzeci de ani ne-o dau ei, Basarabia, dup alt rzboi.
BRTIANU: Cum s m duc eu acas si s le spun romnilor c am lsat s o ia? Tu ti dai
seama ce-or s sr conservatorii n capul meu?
KOGLNICEANU: Iau asupra mea. M-au scuipat de attea ori c nu mi se mai vede fata de
flegme.
BRTIANU: B, si ct mi doream s iesim nvingtori din chestia asta! Primul lucru: rdeam
ctiva acas si fceam liniste. Dar eu tot cred c-1 putem ntoarce pe Bismarck. Rscumprm
cile ferate si ne d ce vrem, neamtu'.
KOGLNICEANU: stii ce mi-a spus, al naibii hipopotam? Cic romnii l intereseaz ct
paharul lui de bere, cnd e gol.
BRTIANU: Trebuie s i-o tragem Iu' sta. Mie mi-a zis c sunt indolent.
272
KOGLNICEANU: Hai, nu ma-nnebuni!
BRTIANU: Da. Eram la mna lui cu armamentul. C am luat dou mii de pusti n plus
nepltite.
KOGLNICEANU: si era adevrat?
BRTIANU: hm! Carada nu s-a putut abtine. Trebuia s-mi apr omul.
KOGLNICEANU: Auzi, hai s vedem ce-au scris stia aici. (Deschide mapa.) Au pus si o
hart. Fii atent: asa cum au redactat actul, ei zic c ne dau Dobrogea n schimbul Basarabiei. Aici
au fcut o greseal. O putem specula.
BRTIANU: i spulber! Am adus cu mine hrisoavele lui Mircea din secolul XIV.
KOGLNICEANU: Prt! i doare n cot de Mircea cel Btrn. Hai, Ioane, termin cu hrtoagele
astea. Acum e nevoie de diplomatie.Dac ni se d Drobogea/n schimbul Basarabiei... ? ?
BRTIANU: nseamn c recunosc c au luat-o de la noi.
KOGLNICEANU: Pi vezi!
BRTIANU: B, a naibii lighioan de om esti. De unde ti-a crescut fie capul sta destept pe
umeri?
KOGLNICEANU: De la femei. Noi suntem mici copii. Deci, las-i n pace s-o ia. Noi n-o
dm, protestm.
BRTIANU: Vezi c e bun la ceva si hrisovul lui Mircea cel Btrn? Ia d harta aia s vd.
(Cerceteaz cu atentie harta, apoi se uit atent pe text.) Auzi, stia au mai zbrcit-o ntr-un loc. n
Dobrogea, granita se traseaz la miazzi de Magalia". Ct, pn unde? Lum ct vrem de la
bulgari?
KOGLNICEANU: Vine o comisie european...
BRTIANU: i mbtm, le dm fetite...
KOGLNICEANU: Ioane, prea mult n-o s tin cu smecheriile. Ai ncredere n mine. Le-am
studiat politica timp de dou decenii. Sunt slabi. Dau solutii ca s scape de o grij. Nu vd mai
departe de unu-doi ani. Noi nu avem armatele lor. Noi
avem de partea noastr timpul. Fi-tu, Ionel, o s-i beleasc pe stia ntr-o zi. Asa trebuie s
gndim: c lsm ce e mai bun pentru copiii nostri.
BRTIANU: si tu vrei ca un ccnar de sta rus sau austriac s vin ntr-o zi la fi-miu, s-i
scoat actul sta din geant si s-i arate: uite ce a fcut taic-tu, a dat Basarabia?
KOGLNICEANU: Nu, dac i lasi mostenirea ntreag. Din '812 nu mai avem Basarabia, dar
am luptat mereu pentru ea. i lasi mostenire misiunea asta.
BRTIANU: Mam, ce-o s m mai njure fi-miu! Bine, dar facem scandal. M lasi s-i
bestelesc.
KOGLNICEANU: Te las. Tu dai tare, eu i iau cu bi-nisorul.
BRTIANU: Bine, suntem ntelesi. Pe Bismarck l menajm. Mai e nevoie de el.
KOGLNICEANU (ncepe s se mbrace): Facem un memoriu. S rmn scris.
BRTIANU (arat i aer): Brtianu si Koglniceanu au spus nu Congresului de la Paris.
KOGLNICEANU: Te-ai pilit. E Congresul de la Berlin.
BRTIANU: Asa e! Hai s dm cu ap rece pe noi.
Koglniceanu si scoate haina, apoi cmasa si se duce la lavoar. Cei doi romni se spal pn la
bru, tipnd si blcindu-se.
n fata usilor nalte ale Congresului, Ion C. Brtianu si Mi-hail Koglniceanu, mbrcati
impecabil, asteapt s intre. Sunt umr lng umr. Se privesc zmbind.
KOGLNICEANU: Am o gselnit. Carol e sechestrat de rusi la Bucuresti.
BRTIANU: E adevrat?
KOGLNICEANU: Nu, dar stii cum merge telegraful astzi.
274 *
Pufnesc n rs abia stpnit. Usierul iese si i anunt solemn.
KOGLNICEANU: Ioane, te-am admirat ntotdeauna, chiar dac ai fcut pe nebunul.
BRTIANU: Mihalache, te-am invidiat mereu pentru femeile tale. Cum faci?
Intr amndoi n fort n sal. Brtianu trnteste mapa cu acte pe masa lung la care sunt invitati
s-si sustin pledoaria, si descheie haina si si prinde degetele de vest.
BRTIANU: Onorabili membri ai acestui Congres. Domnilor! Pentru o natiune mic, asa cum
este Romnia, puterea const n constiinta drepturilor sale. O natiune care pierde constiinta
drepturilor sale nu are viitor. Asadar, poate s vin Europa ntreag ast/i s ne ia Basarabia
(reactie a delegatiei ruse), noi nu o dm. Rspunsul nostru este NU!, domnilor. Ati auzit bine:
NU! NU! NU! (ntregul Congres freamt, secretarii protesteaz pe un ton sczut; Bismarck
surde.)
KOGLNICEANU: Fr ndoial c naltii reprezentanti ai acestei adunri au chibzuit cu atentie
pentru a gsi o solutie de compromis. Pentru c asta s-a ntmplat aici: un compromis. Ceea ce v
rog nu este s ndreptati un lucru gata judecat. V cer s nu uitati c pentru Basarabia au curs
valuri de snge romnesc n Bulgaria.
Bucuresti, vara anului 1878.
Orasul pare bntuit de cium. Strzile sunt pustii. Focuri ard pe la colturile lor. Noroi, gunoaie,
sobolani. Grupuri de hoti jefuiesc cadavrele. Femeia de Lume i asist. Pseste nalt, cu
vesminte care sugereaz culorile nationale, dar zdrentuite. Trec furgoane cu militari rusi morti.
Apoi trupe dezodonate care se
retrag din oras. De la fereastra consulatului, Nelidov priveste acest peisaj al nfrngerii.
NELIDOV: Ne-a zdrobit fr s trag un foc. Blestemat
oras!
SECRETAR (cu pustiile pe fat): Avem pierderi mari. Ne-au
umplut de boli.
NELIDOV (se ntoarce spre el): Omul sta trebuie s piar.
n cmp deschis, Armata romn cu domnitorul Carol I n frunte nainteaz n formatie compact
spre Bucuresti.
La sediul PNL are loc prima sedint de guvern dup Congresul de la Berlin. Sunt prezenti C. A.
Rosetti, D. A. Sturdza, col. Lecca, Vasile Boerescu, Mihail Koglniceanu, Dumitru Bru'anu,
primarul Bucurestiului, dr. C. Davila, Vasile Conta (33 de ani) noul ministru al Educatiei
Nationale.
ION C. BRTIANU: Domnilor, am avut doi ani grei. Dar sunt n spate. S-i uitm. Ne-am reunit
ntr-o capital eliberat pentru a ridica din nou tara din temelii. Doctore si tu, Dumitre,
introduceti carantina si curtati orasul. Doamna Elisabeta va vizita spitalele. Rosetti, aduci
arhitecti de la Paris si croiti bulevarde, cartiere, cldirile centrale.
LECCA: Domnitorul doreste s intre cu armata n oras si s defileze. S organizm arcuri de
triumf la bariere.
ION: S mai stea putin n tabr. Orasul trebuie curtat. S nu intre n cocina asta. Domnilor,
sedintele Parlamentului vor fi reluate cu o tem dureroas. Marile Puteri ne conditioneaz
recunoasterea independentei de anularea articolului sapte din Constitutie. Suntem nevoiti s dm
cettenie evreilor. (Animatie printre ministri.)
ROSETTI: Trebuia s o facem de mult. Comunitatea israelit si-a trimis tinerii ei n armat.
Evreii au luptat sub
276 *
drapelul tricolor. Apoi, v anunt c au dat bani pentru rzboi. Bani multi.
D. A. STURDZA: Problema nu este guvernul. Noi aici ne putem ntelege. Dar Parlamentul este
ca un lup hmesit. Se va rentruni si va ataca n fort situatia re/ultat n urma Congresului de la
Berlin. Pierderea Basarabiei, evreii, cile ferate...
ION: Da, avem si problema asta. Cile ferate trebuie rscumprate. Suntem ntelesi cu Bismarck
s recunoasc independenta Romniei dac rscumprm actiunile. -^
ROSETTI: sta e santaj.
ION: stiu.
KOGLNICEANU: Totusi, problema cheie rmne rezolvarea situatiei evreilor. Am semnale din
toate capitalele. Nu exist dubii: dm cettenie evreilor, ni se recunoaste independenta.
ION: Suntem supusi unui dublu santaj. Nu avem ncotro, dar, cu gloria pe care o are Carol acum,
cu inteligenta mea si cu siretenia lui Mihalache, cred c suntem n stare s ntoarcem porcria
asta ntr-un triumf.
ROSETTI: De data asta esti prea optimist, Ioane.
Ion C. Brtianu se ridic de la mas si se duce la unul dintre pereti acoperiti cu o draperie. D la
o parte draperia si dezvluie tabloul mare Romnia revolutionar" a lui Daniel Rosenthal.
ION: Ce vedeti aici? O romnc nvesmntat n drapelul national. Trsturi ferme, frumusete,
eroism. Ei bine, eu vd n aceast imagine un evreu - Daniel Rosenthal. Pictorul sta ne-a urmat
n exil, a suferit de foame alturi de noi, apoi s-a crestinat si si-a luat numele Constantin. L-a luat
de la Rosetti. n 18511-am trimis cu manifeste romnesti pentru fratii nostri din Transilvania. A
fost prins de unguri, torturat la Pesta si asasinat n celula nchisorii. Nu a scos un cuvnt. Ne
putea pierde pe toti, numai pentru faptul c sngele lui era al lui Israel si nu al lui Hristos. A
pictat asta cu suflet de romn.
KOGLNICEANU (dup un moment de tcere respectuoas): Eu vd lucrurile mai pragmatic.
Ar fi o greseal s-i gonim pe evrei acum. Au tot comertul trii n mn. S-au asezat n toat
economia romneasc. Eu vd o sansa pentru dezvoltare general cu ei n tar, cetteni, ntr-o zi
vor pleca spre Pmntul Fgduintei. Pmntul nostru n-au cum s-1 ia cu ei.
STURDZA: Propun s naintm Parlamentului proiectul de modificare a Constitutiei. (Ridic
bratul la vot; ceilalti, pe rnd, mai repede sau mai ncet ii imit gestul.)
Mosia Florica
Pia Brtianu si Anica Furduescu aranjeaz camerele pentru cei 7 copii ai lui Ion C. Brtianu. Mai
nti camera ultimelor fete: Mria (10 ani), Tatiana (8 ani) si Pia (6 ani.) A doua ncpere este a
bietilor Dinu (13 ani) si Vintil (12 ani.) O camer este a Sabinei (15 ani) si alta a lui Ionel (14
ani.) Dialogul ncepe n camera fetelor.
ANICA: Sunt nghesuite. Mriei i trebuie deja o camer. si tu, femeie, prea ai puit n fiecare an.
PIA: Nu se satur. Vrea ntr-una.
ANICA: E chiar asa de vnos? La aproape saizeci de ani?
PIA (jenata): Cnd vine acas... noapte de noapte.
ANICA: Asta numai puterile alea de Elena si Luxita 1-au nvtat, l tin n vigoare ca pe un
armsar.
PIA: E, dad Anica, alea sunt n strintate. Nu, asa e smnta lui.
ANICA: Toti au fost breji n familie, dar sta i ntrece ca o gonet. l excit politica. E o chestie
de putere. Poate dac pierde guvernul, i cade si lui...
PIA: De unde? Se stabileste aici si m ia de odihnit.
ANICA: Odat si odat trebuie s se termine. El nu se uit? V mai trebuie o cas pentru copii.
278
PIA: Poate Brtianu se nvoieste s trimit pe Sabina si pe Ionel la scoal n Bucuresti.
ANICA: Avea dreptate, srmana Ana Davila. Te slbticesti aici. Acum Ionel e mare. Trebuie s
v mutati la Bucuresti. La ur-ma-urmei, esti sotia primului-ministru! S stii c m tin de capul
lui.
PIA (brusc): Vine!
ANICA: Vai ce m-ai speriat! Tu nu esti ntreag, femeie.
Brtianu coboar din trsur si urc n cerdacul conacului. Copiii i sar n ntmpinare, se agat
de hainele lui. Ionel i srut mna, Sabina este srutat pe crestet.
PIA: Copiii sunt... ,
ION: Vd, sunt sntosi. D-mi o ciorb.
ANICA: Vii, poruncesti, o faci pe tiranul.
ION (Intr n cas cu copiii droie dup ei): Ce aveti? Ce ati pus la cale?
ANICA: Nu mai e loc n cas. Acu' douzeci de ani eram singuri.
;
ION: De asta am venit. Ne mutm la Bucuresti.
Copiii sar n sus de bucurie si pornesc alergatul prin cas. Ani-ca, bucuroas, se ia dup ei. Ion
ntoarce un chip sever spre Pia: ,,Am spus ciorb!" Femeia se duce imediat, cu capul n pmnt.
BRTIANU: (spre Ionel) Ce faci, m? IONEL: Gndesc.
Bucuresti, 4 iulie 1878; atentatul asupra lui I. C. Brtianu
Primul-ministru Ion C. Brtianu iese dintr-o sedint furtunoas a Camerei, n spatele lui se aude
hrmlaia deputatilor. Subiectul este propunerea guvernului de modificare a Con-
stitutiei n favoarea evreilor. Acuzatii asupra afacerii Cilor ferate cad ploaie peste capul
liberalilor. Ion C. Brtianu prseste nervos cldirea. Ia o trsur condus de un muscal. Acesta o
ia pe o strad ngust si dintr-o dat ncepe s dea bice cailor, alergnd la vale nebuneste. La un
moment dat, muscalul sare de pe capr ntr-o claie de fin de pe margine. Este ajutat de doi
complici s se ridice.
Trsura se striveste de un zid si Brtianu cade fr simtire pe caldarm, cu o ran urt la cap.
Primul-ministru rmne asa mult timp, desi n ecoul strzilor se aud copii jucndu-se. O minge de
crp ajunge pn la el. Se vd picioarele unui copil descult, julite de joac. Fuge. Apar acum
picioarele unor oameni maturi, l recunosc. Vd trsura si caut cadavrul muscalului, nteleg c
este un atentat al rusilor, l ridic pe Brtianu si duc trupul n casa unei femei. Mahalagii ies n
strad urlnd: L-au omort pe Brtianuuu! Rusii 1-au omort pe Brtianuuu!" Locuitorii se adun
purtnd arme albe. Brtianu este n casa unei ghicitoare. Femeia 1-a ntins pe un pat, i-a ngrijit
rana si i-a pus o compres improvizat pe frunte. Rosteste o incantatie deasupra capului su si
brbatul rspunde cu un reflex mecanic. Este readus la viat. Apare n grab, cu o trsur, dr.
Davila. l consult, vorbeste cu el.
DAVILA: Ai o ran urt la cap, fractur la mna sting si o dislocare de umr. Te doare aici?
Rabd! (//' smuceste umrul, Brtianu url, Davila i administreaz un calmant). E mna rusilor?
(Brtianu confirm, dnd din cap).
Afar, grupuri de orseni se strng din ce n ce mai repede, pe msur ce se rspndeste zvonul.
Un grup evident organizat si condus de Carada atac acum consulatul rus. Geamurile sunt sparte
cu pietre. Usile sunt mpinse cu berbeci. Se scandeaz: Asasinii! Asasinii! n interior, Nelidov,
secretarul su si alti functionari distrug documente ntr-o stare de asediu extrem de violent.
Secretarul l convinge pe consul s fug printr-o sub-
280 *
teran. Acolo este asteptat de conductorul trsurii lui Brtianu si de cei doi complici. Vorbesc
ruseste. Bucurestenii ptrund n cldire, n timp ce consulatul Rusiei la Bucuresti este devastat,
Carada caut dovezi ale actiunilor de spionaj . Culege hrtii arse, dosare intacte, liste de nume. Pe
o astfel de list apar nume de oameni politici romni si n dreptul lor sumele cu care sunt pltiti.
Grigore Sturdza este cap de list.
Brtianu este acum ntr-un salon al spitalului Coltea. Dr. Da-vila l aduce pe Ionel la patul tatlui
su. Copilul duce n brate un buchet de trandafiri galbeni. Davila i las singuri. Brtianu
primeste florile si le admir. Ionel se asaz pe marginea patului.
BRTIANU: Aceasta nu este prima lovitur pe care o primesc de la rusi. Acum s-a ntmplat s
fie direct, pe pielea mea. Dumnezeu m-a ocrotit, dar ei nu se vor opri.
IONEL: Ce au cu tine?
BRTIANU: Cu mine personal, nimic. Au ceva cu Romnia. Iar eu sunt acum Romnia. Vezi
tu, fiule, tara asta a crescut ca un trup de mai multe ori n istorie. De fiecare dat cnd a avut si un
cap, vecinii s-au cutremurat. Mircea cel Btrn, stefan cel Mare, Vlad tepes, Mihai Viteazul...
Capetele astea le-aupus mari probleme. Au ncercat s le reteze. Dac ratau, urmau rzboaie
grele cu noi. Dac reuseau, urmau ani lungi de sclavie pentru noi. Rusi au nvtat cel mai bine
lectia istoriei.
IONEL: si dac tu mori, ei o s fie stpni aici?
BRTIANU: Asa ar vrea. Dar numai ca s treac mai jos cu armatele...
IONEL: n Bulgaria.
BRTIANU: si mai jos, n tara Sfnt. Rusii vor s elibereze Ierusalimul de pgni si pentru sta
lupt de secole s ajung la el.
IONEL: si de ce nu se duc prin Asia?
BRTIANU (zmbmd): Ce note ai la Geografie?
IONEL: Numai zece.
BRTIANU: Se cunoaste. Rusia este o tar mare. Ea are un sentiment pe care noi nu-1 avem:
imperiul. S-au nvtat s fie stpni, s cucereasc. O nfrngere i nfurie.
IONEL: Asta nseamn c nu se vor lsa pn nu te vor omor.
BRTIANU: As vrea s te obisnuiesti cu gndul sta, fiule. Un brbat care alege calea politicii
trebuie s-si fac testamentul din prima zi. Politica nseamn s porti n suflet crucea poporului
tu si n mn propria ta cruce, n zece ani de acum ncolo va trebui s iei si tu decizia asta. De
voi cdea eu, tu s ridici crucea ta deasupra romnilor.
IONEL: De ce nu pui s te pzeasc? Nenea Carada e gata s te apere cu pieptul lui.
BRTIANU: Un brbat politic adevrat mbrac singur cmasa mortii. Ar fi nedemn s
plteasc alt om pentru viata mea.
IONEL: Agentii Politiei sunt pltiti...
BRTIANU: E mai periculos s reuseasc un atentat atunci cnd esti pzit, nseamn c sistemul
e slab, tara e umilit, mic si neajutorat. Pe cnd asa... Dac rusii au ncercat atentatul sta
nseamn c sunt disperati, nseamn c am nvins. Sunt slabi. M voi scula din acest pat si voi
ncepe lupta pentru Basarabia. (Duce florile la nas si le miroase. Are un gest de surpriza. Repet
gestul si deprteaz buchetul.) Am pierdut mirosul. Nu le simt. Sunt dulci?
IONEL (miroase si el:) Da. Le-am cules din curtea Bisericii Sf. Gheorghe. De la mormntul lui
Brncoveanu.
BRTIANU (repet gestul:) Am pierdut mirosul. sta s fie primul nostru secret. Juri?
IONEL: Jur!
BRTIANU: si l doilea?
IONEL: Basarabia.
BRTIANU: Bine, biatule. S nu pornesti prea tnr n politic. Nu te grbi. Douzeci si patru,
douzeci si cinci de ani e bine. Mai nti vicepresedinte. S nu-1 sapi pe lider. Fii politicos cu el,
ajut-1, observ-i greselile n tcere, n fiecare zi s consemnezi n jurnalul tu ce a fcut. Adugi
tieturi din ziare.
282
O dat pe lun citesti tot ce-ai scris si tii minte. Nu te lsa dus de lingusitori. Laudele lor
constituie primul semn c sunt incapabili, n loc s lupte singuri pentru prad, caut drumul cel
mai usor: resturile de la masa stpnului. S-ti alegi tovarsii din adversarii cei mai apropiati. Ai
nteles?
Ionel d din cap si Brtianu l binecuvnteaz.
Domnitorul Carol I intr n Bucuresti pe sub Arcul de Triumf, n fruntea trupelor sale. Populatia
i ntmpin cu flori, aclamatii, urale. Imediat dup defilare, Carol se duce direct la Spitalul
Coltea.
CAROL: Am protestat printr-o scrisoare tarului.
BRT1ANU: Inutil, Sire. Rusii nu se mpiedic de un {ar. Bine c am scpat.
CAROL: Vom schimba politica noastr. Europa v ntelege pericolul. Trebuie s ne sar n
ajutor.
BRTIANU: Voiam s stiti c am trimis pe Eugen Carada la printul Bismarck s-1 anunte c
vom rscumpra actiunile Cilor ferate. Onoarea Voastr nu trebuie pus n joc.
CAROL: ti multumesc, desi nteleg c asta te va costa mult ur din partea inamicilor politici.
BRTIANU: E si rscumprarea mea personal. Er s te dau jos de pe tron de cteva ori. Ar fi
fost o greseal.
CAROL: Ce om ciudat esti! De-ar avea Germania oameni ca tine, ar stpni lumea.
BRTIANU: S-ti spun cinstit, Mria Ta, cred c am lsat vreo doi copii pe la Berlin n tinerete.
Acum or fi n armat. (Izbucnesc amndoi n rs; Carol i strnge nana cu prietenie.)
Berlin. Cabinetul cancelarului Bismarck
Cancelarul este mpreun cu secretarul su. Acesta i prezint scrisoarea oficial a celor trei mari
puteri: Germania, Marea Britanie si Franta pentru recunoasterea independentei Romniei.
SECRETAR: Guvernul - imperial, al M. S. britanice si al Republicii Franceze - nu consider
noile dispozitii constitutio-
nale ale Romniei referitoare la evrei ca rspunznd n ntregime punctelor de vedere ce au
animat puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin. Cu toate acestea ncreztori n vointa
guvernului princiar de a se implica din ce n ce mai mult n aplicarea acestor dispozitiuni, la
gndirea liberal care a inspirat Puterile, lund act de asigurrile formale care i-au fost date,
guvernul -imperial, al M.S. britanice si al Republicii Franceze - dorind s dea natiunii romne o
mrturie a sentimentelor de prietenie, a decis s recunoasc principatul Romniei ca Stat
independent".
BISMARCK (ia pana n nun s semneze, dar se opreste): Englezii au semnat?
SECRETAR: Da.
BISMARCK: Francezii?
SECRETAR: si ei.
BISMARCK: Au intrat banii romnilor n banca noastr?
SECRETAR: Au intrat, dar... Se ntmpl ceva neobisnuit, printe. Actiunile au crescut formidabil
peste noapte.
BISMARCK: E normal. Odat reevaluate, urc.
SECRETAR: Da, dar nici un bancher german nu mai stie cine le detine!
BISMARCK: Cheam pe ministrul de finante.
SECRETAR: Este aici. L-am adus, stiind c veti ntreba.
Secretarul se duce la us si l invit pe ministrul de finante n cabinet. Este un neamt extrem de
respectuos si care nainteaz aplecat de spate. Duce o map sub brat.
MINISTRU: Alteta Voastr, am onoarea s v salut.
BISMARCK: Ce e cu actiunile Cilor ferate romnesti?
MINISTRU: Au fost pltite pn la ultima marc.
BISMARCK: si care e problema?
MINISTRU: Problema este, Alteta Voastr, ca s folosesc cuvintele Altetei Voastre, problema
este c nici un proprietar german nu a putut proba detinerea pachetului majoritar. Am.... Am
fcut cercetri si...
284
BISMARCK: si? Spune odat, nu m mai obosi aici.
MINISTRU: Alteta Voastr, cum se spune... dac mi este permis s scurtez... cum se spune...
Am fost lucrati.
BISMARCK: Domnule ministru, dumneata esti idiot? Cum adic am fost lucrati?
MINISTRU: Voi fi direct. Alteta Voastr este la curent cu operatiunea romneasc. Romnii
rscumprau actiunile, aducndu-Ie din nou la valoare, iar cele detinute de Germania ncepeau s
creasc.
BISMARCK: si n-au crescut?
MINISTRU: Ba da, numai c... mi este foarte greu s exprim... (Gest de nerbdare al lui
Bismarck; ministrul rosteste urmtoarele cuvinte grbit si speriat.) Alteta Voastr, romnii au
cumprat toate actiunile, dar din Germania.
BISMARCK (uitindu-se cndla secretar, cndla ministru): Ce?
SECRETAR: Ne-au nselat, domnule cancelar. Au cumprat actiunile czute din Germania pe un
pret de nimic, apoi au rscumprat actiunile din Romnia. Cnd actiunile au srit, romnii au
recuperat toti banii. Sunt proprietari ai cilor ferate.
BISMARCK (nc uluit): Cnd au fcut asta?
MINISTRU (si mai umil): Alteta Voastr... (citeste din map.) A venit la Alteta Voastr un
romn... Eugen Carada! (Citeste Oign Karata. Bismarck izbucneste ntr-un tis colosal.) Cel care
a venit s v anunte c vor rscumpra actiunile... a cumprat... tot... tot.
BISMARCK (printrelacrimi): Genial! Sunt geniali! (Ceidoi se privesc nedumeriti.) D-mi...
d-mi... (i cere secretarului s-i dea pana care a czut pe jos; fr s se opreasc din ris:) Merit
s primeasc independenta!
Bismarck semneaz actul de recunoastere a independentei Romniei. Ultima secvent este
semntura lui Bismarck udat cu lacrimi de rs.
EPISODUL 9
Micluseni, decembrie 1880
n castelul medieval de la Micluseni, Grigore Sturdza are o ntrevedere secret cu reprezentantii
legatiei ruse, Nelidov, secretarul su, alti doi functionari,
NELIDOV: ncercrile noastre n Romnia vor fi de acum ncolo mai bine organizate. De data
asta avem nevoie de un partid. El trebuie sa fie un partid filorus. Noi suntem cei care pltesc,
deci trebuie s fac politica Rusiei aici.
STURDZA: Excelent, eu n-am nevoie de bani. Degeaba vorbiti de ei. Ce, eu pentru bani fac
politic n Romnia?
NELIDOV: Banii leag cel mai bine politica, printe Sturdza. i dm partidului o denumire
liberal, ceva, Democratia national, si se plaseaz n zona conservatorilor, i atacati pe Brtieni
la fiecare pas.
STURDZA: Ne trebuie un ziar.
NELIDOV: Veti avea. i punem un titlu eroic, ceva, Adevrul, Dreptatea... Romnia trebuie s
devin aliat a Rusiei. Mai trziu vom nfiinta Marea Federatie a Statelor Balcanice.
STURDZA: sta e proiectul vechi al lui Rigas Velestinul.
NELIDOV: Noi vom da Romniei iesire la Marea Mediteran.
STURDZA: Conservatorii se vor bucura s aib un aliat neasteptat. In ultimul timp s-au dezbinat
si nu mai sunt n stare de opozitie. Au suferit prea mari nfrngeri n Parlament. Totusi,
286 *
parc n-ar fi momentul. Brtienii au speculat n folosul lor tot ce se putea specula: independenta,
Tratatul de la Berlin, Cile ferate.
NELIDOV: Pe noi ne intereseaz echilibrul politic n Romnia. Brtienii vor s fie stpni. Ei
sunt dusmanii de moarte ai Rusiei. Iar Rusia a fost cel mai mare aliat al Principatelor. Ne simtim
trdati de acest tiran, care se aliaz cu oricine pentru a-si pstra puterea.
STURDZA: Sunt patru ani de cnd este la guvernare si nu a ncetat s-si ntreasc puterea.
Acum vrea s pun mna pe finantele trii. La Banca National a pus pe lideri PNL s cumpere
dou treimi din actiuni.
NELIDOV: Sunt lucruri pe care nu le cunosti. Marile mprumuturi din Franta si din Germania
intr n banca asta si sunt dirijate spre membri partidului. Vrea s-i fac industriasi, s pun mna
pe toat economia. A dat tot comertul evreilor, cu care sunt 'ntelesi. Biaiienii pregtesc o
dictatur.
STURDZA: Ce putem face noi pentru Rusia, domnule Nelidov?
NELIDOV: Vrem un dram deschis si liber ctre fratii nostri slavi din Balcani. Numai prin unitate
putem garanta victoria crestinttii ortodoxe n sudul Europei. Nu mai asteptati ajutor din
Occident. A fost mereu conditionat, impus, nefast pentru tar.
STURDZA: Doriti s vorbiti cu persoanele din partid?
NELIDOV: Vorbeste-le tu. Am toat ncrederea.
Grigore Sturdza i conduce pe rusi, apoi revine la etaj, unde, ntr-un alt salon asteapt ctiva
acoliti. Printre ei Florescu (61 de ani) si Al. Lahovary (39 de ani.) Acesta din urm este tipul de
politician tnr, de bani gata, cartofor, betiv si afemeiat. Spilcuit, are pe chip amprenta
cinismului.
STURDZA: Domnilor, mi s-a confirmat o credint mai veche: partida conservatorilor nu mai
poate rezista atacului liberal. Brtienii au cumprat functionarii, pltesc alegtorii, i-au pus pe
avocati si pe dascli s fac propagand, 1-au mbrobodit pe
domnitor. Carol nu mai poate avea mostenitori. Deci, dinastia Brtianu va conduce tara.
FLORESCU: Poate revenim la domniile pmntene.
STURDZA: De ce nu? Eu n-am ncetat s caut tronul. Poate era mai bine Romniei cu un domn
romn de vit veche. Mai bine asa, dect un vizir romn cu resedinta la Florica.
FLORESCU: Drag Grigut, stia au construit pe nisip. Nu rmne nimic din politica lor, asta, cu
prin noi nsine". Sunt legati de nemti si de frantuji cu nicovalele de picioare.
STURDZA: tarul ne ofer protectia Iui. Nelidov ne-a dat toate asigurrile. A plecat acum spre
Bucuresti s organizeze bazele viitorului partid. Mai nti atacm viguros n Parlament proiectul
liberal prin care se reduce valoarea rublei de argint. Vor s rup orice legturi cu Rusia. Imediat
cerem cercetarea conducerii Bncii Nationale si a registrelor de beneficii. Lansm un ziar al
nostru cu cei mai ri gazetari. Dezvelim dictatura. Facem adunri n care demascam dictatura
acestei familii de corupti, santajisti si slugi ale evreilor. Iesim la btaie pe strzi mpotriva
agentilor lor...
LAHOVARY: Iesiti pe dracu'! V spulber Brtianu numai cu un strnutat.
STURDZA: Drag Lahovary, ce e cu iesirea asta? Ai pierdut azi-noapte la crti? Ai but
dimineat?
LAHOVARY: Oi fi eu pungas, ratat si curvar, dar cu Brtianu nu m pun. E un tigru. Ne va
sfsia ca pe zebre.
STURDZA: De unde defetismul sta la tine, mon chef!
LAHOVARY (se ridica): Zebre! Astea suntem. Dm din cur pe aici, pictati de rusi ca mazetele.
FLORESCU: tie ti s-a urcat blenoragia la cap.
LAHOVARY: A se slbi!
Bucuresti, resedinta familiei Brtianu
Ion C. Brtianu studiaz n biblioteca sa Istoria Romniei. Dou sfesnice mari i lumineaz biroul
pe care a ntins hrisoave,
288 *
acte vechi, tratate ale romnilor. Studiaz cu lupa o pecete si vorbeste singur: sta e fals, 'tu-i
mama m-si!" Ia alt document cu pecete si compar: hm, da, e falsificat la Brasov".
Can-temir nu s-a prins. Ttar, ce vrei!". Ia acum hrisovul lui Mihai Viteazul cu pecetea Unirii:
E, da, n sfrsit!" Drepturile din Transilvaniaaa... Da, da, da..." Pare putin nebun sau cel putin
ramolit. Oh, Blcescule, Blcescule, de ce ai plecat tu asa devreme? Ce nevoie aveam eu de tine
acum s aducem Ardealul acas!" Din aceast concentrare ochii i rmn fixati ntr-o amintire.
Este momentul impresionant al mortii mitropolitului Pilotei. Prin fata acestor ochi se perind
acum secventele ultimei lor ntlniri. Pilotei face gestul acela circular, imaginnd Romnia Mare.
Apoi, mitropolitul asezat pe jilt, n cript. Din nemiscarea lui, se misc mna dreapt care bate n
bratul jiltului, ca un judector care parc d un verdict.
Imaginile revin n 1880, n bibliotec. Cineva bate la us. Brtianu se trezeste speriat din aceast
amintire. Spune totusi: Intr!" Este Sabina, acum o domnisoar de 17 ani.
SABINA: Vorbesti de unul singur?
ION: Vorbeam cu Blcescu.
SABINA (ia un document n min, l las, apoi si mlngie tatl pe crestet si l srut): Uitasem.
Credeam c ai nvins, c s-a terminat lupta.
ION: N-am eu norocul sta.
SABINA (i nlntuie gtul, se pisiceste): Da, dar tu esti tticul meu cel mai puternic si mai bun.
O s-i bati.
ION (i ia o mn, o srut, apoi o priveste): Manichiur? Asa e, ai crescut.
SABINA (se ndeprteaz): Mama a mbtrnit, tat. Nu a spus nimnui, dar anii stia grei au
trecut si peste ea.
ION (absent): Blcescu parc a spus... Doamne, mai d-mi zece ani de viat. Att mi trebuie si
mie.
SABINA: Ai adus-o la Bucuresti, dar st n cas la fel ca la Florica. Lumea nici nu o cunoaste.
ION: Mi-ar trebui un rzboi. Dar unul mare, s rscoleasc imperiile, s le slbeasc. As intra n
Transilvania cu armata.
SABINA: Ionel...
ION (tresare): Da, ce-i cu Ionel?
SABINA: Are probleme la scoal. Este persecutat de un profesor. Se poart urt cu el, strig, l
umileste.
ION (rece): l fac bucti, l dau afar din nvtmnt. l dau afar din tar. Va fi gonit n colonii.
SABINA: Colegii rd de Ionel. Este fiul primului-ministru si este batjocorit de un profesoras.
ION: Cum l cheam?
SABINA: Vasile Pun.
ION (clipind moale, ca un gest de putere): Vai de mama lui.
SABINA (revine si l srut din nou pe crestet): Asa mi placi. Tticul meu e cel mai puternic. O
s iei Transilvania.
Iese. Brtianu rmne pe gnduri, mai rsfoieste o dat documentele de pe birou, apoi se ridic.
Iese n salon, unde Pia a adormit ntr-un fotoliu, cu andrelele n poale. Ion o priveste o clip, mai
ales minile muncite, mbtrnite. Asemeni si chipul macerat de griji. O zgltie de umr si i
spune tare: Dai un bal". Femeia d s sar, este oprit de aceeasi mn a brbatului. Nu ntelege,
e complet nuc. Ion o priveste fix n ochii, de sus si inflexibil: Dai un bal".
Mnstirea Cozia
Dumitru Brtianu si Eugen Carada au o ntlnire cu preotii din Transilvania. Carada face oficiul
de prezentare.
CARADA: I. P. S. S. Miron Romanul, mitropolitul Transilvaniei... S. S. episcopul de Arad, loan
Metianu... S. S. loan
Popasu, episcopul de Caransebes... Iar Sfintia Sa este Timotei Cipariu, preot greco-catolic.
DUMITRU: V mbrtisez cu dragoste, preasfinti printi. Nu v aduc urrile de bine ale fratelui
meu, primul-ministru al Romniei...V aduc strigtul lui de lupt. Rencepem btlia pentru
Transilvania.
MIRON: Doamne ajut! S ne rugm. (Rmn n picioare si ascult rugciunea rostit deMiron:)
Fiestecarele, dar cu slobod limb si cu suflet duios de Patrie, nerpindu-se de iubirea de sine,
sau de de a interesului particulariu, voroveasc fr sfial cele ce se socoteste pentru obstescu
folos si pentru fericirea Patriei. si darul Dumnezeiesc s ntreasc sfatul nostru de aci la un
cuget si s ne nvredniceasc a vedea fericirea Patriei si scparea ei de rele. Amin!
DUMITRU: Dragi printi, exist un testament al mitropolitului Fotie. Prin el ni se cere s
aducem Transilvania la patria mam. Partidul Liberal are un plan politic pe care l va pune n
practic ncepnd de azi. Eu voi trece peste munti la Sibiu.
MIRON: Lucrurile ar trebui grbite cumva. Abia m-am ntors de la Viena. Am protestat n fata
mpratului. Ungurii au dat o lege prin care au introdus limba maghiar n scolile romnesti
ortodoxe si unite. Noi mai mult nu putem face.
DUMITRU: Veti primi un semn. Partidul Liberal va introduce un proiect de lege pentru ridicarea
mitropoliei primate din Romnia la rang de Patriarhie.
CIPARIU: Sufletul meu se nclzeste la aceast veste. Mitropolitul Melchisedec vine des n
Transilvania si suntem foarte apropiati.
DUMITRU: Acest proiect se ntinde pe mai multi ani. Va trebui s ne ntrim si s profitm de
ntiul rzboi care s-ar strni. Intentia fratelui meu este s alegem ca prim-patriarh un ardelean.
MEtIANU: Ast da semn. Vom gsi mpreun un preot curat si druit luptei pentru unitatea
romnilor.
DUMITRU: Biserica noastr va trece la autocefalie. Vom fi de sine stttori. Aceste dou vesti
trebuie aduse la cunostinta romnilor.
MIRON: Toti preotii din Transilvania vor tine slujbe cu aceast veste. Vorba este dac se va
nfptui. De nu s-ar opune Patriarhul ecumenic de la Constantinopol. Ar fi ru s anuntm
romnii de aceste gnduri si ele s nu fie fapte.
DUMITRU: Asa este. Vom trece peste orice piedic. Biserica noastr va fi autocefal si va avea
patriarh.
n secventa urmtoare, Dumitru trece muntii mpreun cu un bietandru. Acesta, abia mbrcat n
zdrente si n picioarele goale, l duce printr-o trectoare slbatic spre o culme a Carpa-tilor, de
unde, aproape miraculos, apare tara Brsei. Camera cuprinde ntinderea pmntului transilvan de
dincolo de munti. Bietandrul (12 ani) se opreste n fata acestei privelisti, se nchin evlavios,
mpreuneaz palmele spre acea vale larg si rosteste o rug. Dumitru l priveste admirativ.
DUMITRU (scoate bani si i ntinde): Uite, s-ti cumperi haine si ncltri.
ILIE: Nu pun mina pe bani. Eu v cluzesc din dragoste.
DUMITRU: Cum te cheam, biete?
ILIE: Ilie Cristea, din Toplita romn6.
DUMITRU: Cnd mai treci muntii n Valahia s vii s m vezi.
ILIE: Prea bine, domnule.
Bucuresti, Colegiul Sf. Sava
n cancelaria Colegiului profesorii discut, fumeaz, ilustreaz tipologiile cunoscute. La un
moment dat usa Cancelariei
6 Este vorba, binenteles, de viitorul patriarh al Romniei, Miron Cristea. Scena este gndit
pentru o eventual continuare a serialului, n viitor, Miron Cristea este adus n secret de la
Caransebes de Ionel Brtianu la Florica, unde este pus s jure pe mormntul lui Ion C. Brtianu
c va uni bisericile romnesti.
se deschide si n prag apare primul-ministru Ion C. Brtianu. Profesorii ncremenesc. Brtianu
are un aer martial, extrem de sever.
BRTIANU: Cine e Vasile Pun?
Profesorii golesc Cancelaria imediat. Este o scen de spaim. Fiecare apuc s-si ia cu el ceva,
catalogul, pipa, un fular, ochelarii etc. n sal rmne un profesor modest, cu ochelari rotunzi,
speriat si el de acea aparitie. Brtianu se apropie ameninttor de el.
BRTIANU: M, profesorasule, tu ti bafi joc de copilul meu?
Pun ncearc s se ridice, nghite n sec, vrea s spun ceva, dar nu reuseste.
BRTIANU: Ce predai tu aici, m?
PUN: Latina si...limba romn. /v-
BRTIANU: Esti n tabra lui u scurt?
PUN: Da.
BRTIANU: si eu. De ce mi chinui copilul? i
PUN: Ddd...Domnule prim-ministru... Fiul dumneavoastr este fiul primului-ministru...
BRTIANU: Nu nvat? Nu te respect?
PUN: Este un copil educat, dar... Domnule prim-ministru, fiul primului-ministru nu trebuie s
fie, m rog, un copil obisnuit. El are rspunderi mai mari dect ceilalti elevi. De aceea si
exigentele mele sunt mai mari.
BRTIANU: Mi-1 obosesti. Vine acas nuc de cap.
PUN (si-a revenit vizibil, cu demnitate): Domnule prim-ministru, Ionel este un Brtianu. Va
obosi acum pentru a-i fi mai usor cnd va conduce Romnia. El astzi stie c este fiul celui mai
puternic om din Romnia si se las pe tnjeal. Asteapt ca puterea s-i vin de Ia tatl su.
BRTIANU: Eu i las o mostenire de lupt. N-are altceva de asteptat de la mine.
PUN: Nu e adevrat. L-afi rsftat. L-ati initiat n secretele puterii si copilul vrea acum s sar
nvtmintele scolii pentru c puterea i se pare la ndemn. La momentul oportun nu va sti s
lupte.
BRTIANU: Are exemplul meu.
PUN: Tocmai. V-ati uitat n trecut vreodat? Vreti s treac si Ionel prin ce ati trecut
dumneavoastr? De cte ori a fost tara pe muchie de cutit?
BRTIANU: De unde stii dumneata toate astea?
PUN (demn si teatral): Sunt membru fondator al Partidului Liberal.
BRTIANU: Ai s arti grij fat de el?
PUN: Voi fi cel mai mare tiran. Mai tiran ca dumneavoastr
BRTIANU: Ia vezi!
PUN: M va detesta la nceput, apoi si va da seama ce bine i-am fcut. Asa si dumneavoastr
cu tara.
BRTIANU: S nu ntreci msura. (Din us:) Ti-1 las.
In clas, Ionel st n banca sa impasibil n timp ce n jurul su colegii strig, l batjocoresc,
arunc n el cu hrtii, se sc-lmbie, rid de el. Intr Pun. Elevii se reped n bncile lor. Pun
asteapt linistirea slii, apoi cu ticuri obisnuite ale profesorilor i cere elevului Brtianu I. C.
Ionel s citeasc din Cicero.
Bucuresti. Resedinta familiei Brtianu
Pia Brtianu si Anica pregtesc invitatiile pentru bal. Este un prilej ca Pia s-i cunoasc, mcar
dup nume, pe unii brbati ai politicii romnesti. Anica face scurte prezentri ale conservatorilor,
Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Alex. Lahovary, Mavro-gheni. Intr Ion C. Brtianu cu un aer
preocupat.
294
PIA: Domnitorul va deschide balul. Tu cnd rostesti cuvntul?
ION: Eu nu particip.
ANICA: Cum vine asta? Dai un bal la care nu te duci!
ION: Voi dati balul. si s tin ct mai mult n noapte. Am nevoie s fie toti ocupati n acea
noapte.
ANICA: Iar te-ai apucat de masonerie? Mai las-o dracului.
ION: Voi s lungiti balul ct mai mult.
Bucuresti. Templul masonic.
La templul masonic venerabilii stau adunati n jurul mesei rotunde, la fel ca cei de la Paris (vezi
episodul pilot.) Conduce Carol Davila. Mai sunt asezati si cu minile pe mas: Ion C. Brtianu,
Dumitru Brtianu, C. A. Rosetti si Eugen Carada. Este semintuneric. La mas vine si se asaz
un tnr (22 de ani) cu trsturi fine, de conditie, doctorand la Paris.
IONESCU: Venerabili printi, m prezint n fata domniilor voastre cu un proiect.
DAVILA: Cum te numesti?
IONESCU: Dumitru lonescu, dar mi se spune Take lonescu.
DAVILA: sta e nume de mahala.
IONESCU: Mi-1 asum.
DAVILA: Rosteste.
IONESCU: M prezint n fafa domniilor voastre cu un proiect de unire a Transilvaniei cu
Romnia. Evolutia evenimentelor europene, de la 1870 ncoace, dovedeste c pe continentul
nostru se acumuleaz tensiuni imense. Ele vor izbucni ntr-un rzboi. Consider c, de aceast
dat, el va fi generalizat. Important pentru Romnia este pozitia pe care o va adopta n acest
conflict.
ION C. BRTIANU: Dumneata ai dubii asupra aliantei noastre eterne cu Franta?
IONESCU: Da. Noi nu stim cu cine se va alia Franta la acea dat si, n consecint, cu cine vom fi
la rndul nostru aliati sau inamici, n conditii istorice curente, Romnia se apr si si caut
mijloace pentru a se apra. De data asta vom fi ntr-o conditie cu totul schimbat. Ca s aducem
Transilvania la patria mam va trebui s atacm. Asta presupune o schimbare radical de
atitudine.
C. A. ROSETTI: Noi stim c Franta va sprijini unirea Transilvaniei. Aliatii ei o vor urma.
IONESCU: Nu exist nici o garantie pentru asta. Anglia, Italia, chiar si Rusia au fost aliati ai
Frantei si asta nu i-a mpiedicat s ne blocheze aspiratiile nationale. De aceast dat este nevoie
de un act voluntar, de un atac al nostru decisiv.
DUMITRU: Suntem suficient de puternici?
IONESCU: Nu. si nu vom fi niciodat suficient de puternici militar pentru a uni toate provinciile
romnesti.
DAVILA: Atunci cum vezi realizarea unirii?
IONESCU: Folosind politica extern ca principal arm. De-acum ncolo ministrii de externe ai
Romniei trebuie s fie cei mai buni, indiferent de partidul din care provin.
ION C. BRTIANU: Te vezi n acest post?
IONESCU: Sunt prea tnr. Dumneavoastr ns puteti alege pe baza proiectului meu. n al
doilea rnd, tot fr a tine seama de provenienta politic, vom avea nevoie de ambasadori de elit
n capitalele Marilor Puteri. Cu acesti oameni trimisi n cea mai nalt misiune putem declansa
prima faz a proiectului.
C. A. ROSETTI: Prevezi o finantare a emigratiei revolutionare maghiare pentru a actiona n
Austro-Ungaria?
IONESCU: Nu. Prima faz a actiunii noastre urmeaz a se declansa n Balcani. Noi trebuie s
devenim dominanti aici, s ne implicm n toate conflictele regiunii si s le controlm. Dac se
vor semna tratate de pace n Balcani, ele se vor semna la Bucuresti. Dac va fi rzboi, intervenim
cu trupe. Dac vor fi agitatii nationale, aducem refugiatii pe teritoriul nostru, i in-struim si i
trimitem narmati napoi.
296 *
ION C. BRTIANU: Nu ti se pare prea mult?
IONESCU: Este practica oricrui stat care trece la ofensiv diplomatica. De altfel, implicarea
Romniei n Balcani va aduce servicii Marilor Puteri, astfel c tra noastr va deveni
indispensabil oricrei reglementri n regiune. Dup opinia mea, viitorul rzboi european va
izbucni n Austro-Ungria.
DAVILA: Este foarte ndrznet programul tu, dar avem nevoie de interese comune n Balcani.
Ori, interesele sunt foarte divergente.
IONESCU: Este nevoie de un liant. Acest liant va fi ortodoxia. Biserica Ortodox Romn, odat
devenit autocefal, va ajunge dominant n regiune. Patriarhul nostru va fi pstorul
arhiepiscopiilor balcanice. A doua linie de implicare este nrudirea caselor domnitoare.
DUMITRU BRTIANU: Domnitorul Carol nu va avea mostenitori.
IONESCU: Vd o trecere a domniei ctre unul dintre nepoti: Carol-Wilhelm sau Ferdinand.
DAVILA: Esti prea ndrznet, tinere. Fantezia vrstei tale te duce n locuri negndite.
C. A. ROSETTI: Exist n proiectul dumitale si ceva care s par realist?
IONESCU: n mod cert, nici o actiune n Transilvania nu se va putea finaliza cu succes fr o
asigurare din partea Rusiei. Este obligatoriu s avem spatele asigurat. Momentul oportun este
acela n care interesele Frantei si ale Rusiei coincid. Asadar, nu ne vom implica dect ntr-un
rzboi n care Franta si Rusia sunt aliate.
ION C. BRTIANU: Altfel?
IONESCU: Altfel, rmnem neutri. Dac puterea noastr militar se va consolida, vecinii vor
cuta s ne atrag n aliant, n loc s ne atace. O neutralitate activ, de partea intereselor Frantei,
ne va aduce mari beneficii economice. Intrm n rzboi cu finantele ntrite si cu armata pregtit
de lupt.
DAVILA: Vezi eliberarea Transilvaniei pe cale militar?
IONESCU: Numai n ultim instanta. Dezvoltarea unui partid national romn n Transilvania si
activarea legturilor religioase trebuie s duc la cresterea presiunii politice romnesti dincolo de
munti. Noi ajutm deciziile pe care le iau romnii transilvneni. Ultimele dou garantii pe care le
vd indispensabile sunt adeziunea evreilor si acceptul oficial al Vaticanului.
Venerabilii se retrag n ntuneric, unde delibereaz n soapt. Revine doar Davila.
DAVILA: Esti tnr, domnule Take lonescu. Ideile dumitale ndrznete dovedesc un patos
patriotic curat. Vom urmri evolutia dumitale politic, n ceea ce priveste proiectul unirii
Transilvaniei, acesta este un act al vointei nationale liber exprimate de romni. Orice proiect
pentru a controla un sentiment att de grandios este o utopie. Multumesc.
Cobornd scrile Templului Masonic, Ion Brtianu si Rosetti rmn putin n urm.
ROSETTI: Ce prere ai de el?
BRTIANU: Are dreptate. Va avea un viitor strlucit, l iei n partid.
ROSETTI: M-am gndit oricum la asta, dar s stii c nu este un clut mblnzit. Va da din copite.
BRTIANU: Ia-1 oricum, n timp ce el vorbea, eu vedeam deja cu ochii mintii unirea. Pustiul
are putere de sugestie.
ROSETTI: Modificm proiectul nostru?
BRTIANU: Da, numai c de data asta l pregtim temeinic. Unu: la noapte distrug Partidul
Conservator. Doi: transform tara n Regat. Trei: l pun pe Carada director al Bncii Nationale.
Quatro: alegem un nou rege n stare s fac doi-trei copii.
298 *
ROSETTI: Linia asta a Hohenzollernilor a mai produs surprize. Dac nu va fi n stare s fac
bieti?
BRTIANU (rMnd complice si fcnd cu ochiul): i facem noi.
Bucuresti, sal de bal
n saloanele Teatrului National se desfsoar balul Piei Brtianu. Sunt adusi n foaier si 30 de
zulusi africani, mare atractie a serii. Sunt goi, cu frunze pe ei, cu sulite si scuturi colorate. Ei
ncep un dans traditional, care poate avea o abordare comic din partea regizorului. De altfel, pe
timpul desfsurrii urmtoarelor secvente, ele sunt punctate de mime, pozitii de dans, strmbturi
ale negrilor vopsiti de lupt.
Petre P. Carp este chemat de la o mas de pocker n clubul conservatorilor. Este iritat pentru c a
fost ntrerupt. Trece pe un culoar si ntr-un cabinet ntunecos se ntlneste cu Ion C. Brtianu.
CARP: Ah, dumneata aici?
BRTIANU: Vreau s formez un guvern pentru unirea Transilvaniei. Intri?
CARP: E o nebunie ce spui. Transilvania nu se poate lua, oricte guverne nationale am forma la
Bucuresti.
BRTIANU: Lucrez la un plan.
CARP: Mi-1 arti, l discut n Partidul Conservator si ti dm rspunsul.
BRTIANU: Va trebui s m crezi pe cuvnt. ti ofer ministerul de externe.
CARP (suspicios): Adic unde este mai greu. ntinzi o capcan, Brtianu?
BRTIANU: Accepti, mine dau de nteles presei, poimine esti numit.
CARP: Iar la un esec, trag eu toate ponoasele. Vrei s m scoti din viata politic. Vrei s m
compromiti, de fapt.
BRTIANU: Dac tu crezi c eu sunt capabil de asa ceva cnd e vorba de Transilvania,
nseamn c am gresit venind aici. Oricum, domnule Carp, dac mai stai n Partidul Conservator,
vei pieri odat cu el. si nu mai e mult. Acum noi suntem conservatori, (si pune plria si d s
plece; se opreste si se ntoarce:) ti ofer o scpare. stiu c o doresti de mult. stiu c tnjesti dup
ea, dar nu ai avut curajul s o ceri. ti ofer postul de ambasador la Viena.
CARP: Esti diavolul n persoan.
BRTIANU: O iau ca pe un compliment. De la Viena vei putea lucra pentru aducerea
Transilvaniei acas.
Secvent zulusi. Secvent Brtianu n trsur.
Casa lui Mihail Koglniceanu este luminat de un servitor care urc scrile n grab, ducnd un
sfesnic aprins n mn. Este urmat de Ion C. Brtianu. Servitorul bate ncet, discret, n usa
dormitorului. Brtianu nu mai are rbdare si d buzna. Zvrle asternutul de pe Koglniceanu.
Acesta este cu o femeie.
KOGLNICEANU: Ce e, ce s-a ntmplat/ BRTIANU: Pleci la Paris.
KOGLNICEANU: La Paris? Ce e? A nceput rzboiul? BRTIANU: Pleci ambasador.
Koglniceanu l priveste nuc, apoi se uit la femeia speriat din pat.
BRTIANU: Poti s-o iei si pe ea... secretar.
Secvent zulusi.
Ion C. Brtianu asteapt n trsur pe o strad lturalnic, n dreptul unei cafenele de cartier.
Carada intr si scoate de la citi pe Alexandru Lahovary. Acesta urc n trsur cu un aer destul
de destins.
300 *
LAHOVARY: Cnd 1-am vzut pe omul tu, am crezut c vrei s m asasinezi. De ce l lasi s
umble liber prin oras?
Brtianu face semn lui Carada s porneasc trsura. Tace.
LAHOVARY: Hotreste-te, m omori acum sau m lasi s-mi termin mna. Eram la un pot de
dou mii de ruble.
BRTIANU: Te vreau ministru al comertului n guvernul cu care iau Transilvania de la
austrieci.
LAHOVARY: Hopa! Misto propunere.
BRTIANU: ti voi da un director de minister care s-ti fac treaba. Vei participa doar la
sedintele de guvern.
LAHOVARY: Transilvania!... ti multumesc pentru intentie, domnule Brtianu. Dar nu pot
accepta. Este o miz prea mare ca s risipesti orzul pe gste. Eu sunt om de lume, haimana. Nu
vreau s sufere tara din cauza unui neavenit.
BRTIANU: Am nevoie de discretia ta.
LAHOVARY: Ai cuvntul meu de romn. Nu-mi da nimic. Pentru Transilvania te sprijin oricnd.
Secvent zulusi.
Din bal sunt scosi pe rnd Ion Ghica, Nicolae Kretzulescu si Mavrogheni si adusi ntr-un salon
apropiat. Brtianu este acolo, mbrcat ca nainte, venit din strad.
BRTIANU: Domnilor, am primit mesaje importante de la Paris. Va fi rzboi n Europa, iar aici
va fi rzboiul nostru de rentregire. Domnule Ghica vreau s fiti ambasadorul nostru la Londra.
Dumneavoastr domnule Kretzulescu, la Petersburg. Este o misiune foarte grea, dar v acord
toat ncrederea. Dumneata, Mavrogheni, pleci la Roma.
GHICA: Bine, dar astea nu sunt lucruri care s fie hotrte asa, pe picior!
BRTIANU: Mergeti unde v trimit, altfel v distrug.
n timp ce brbatii se privesc nedumeriti, Ion C. Brtianu se dezbrac de redingot, arunc
mnusile si cilindrul pe un fotoliu, apoi trece printre ei si intr n bal.
Intrat n bal, observ toaleta superb a sotiei sale si pe Sabina dansnd cu un ofiter artos. Sabina
radiaz de fericire. Le admir cu un zmbet misterios.
LUXItA (din spatele lui): Asta mic a ta o s ntoarc Bu-curestiul pe dos.
BRTIANU: Vezi c am hotrt s o cunun la Alba-Iulia.
LUXItA: Am nteles. Unde m trimiti?
BRTIANU: La Paris. Te ntlnesti cu Elena si pregtiti declararea Regatului n Romnia. Vreau
pres bun.
LUXItA: Te va cost.
BRTIANU: Ct?
LUXItA: Zece mii de ruble.
BRTIANU: Treci pe la Carada s ti le dea.
Luxita dispare. Se apropie Vasile Alecsandri (60 de ani) care i ofer un pahar de sampanie si
ciocneste cu el.
ALECSANDRI: Am auzit c mprti locuri de ambasadori. Te-ai gndit si la mine?
BRTIANU: Natiunea asta este n primul rnd de brfitori, apoi de burghezi si abia la urm de
trani. Am umblat toat noaptea pentru asta. Cum de-ai aflat deja?
ALECSANDRI: Mi-a spus o psric.
BRTIANU: Vrabia mlai viseaz. Tu ar trebui s iesi din politic, Bzil. Te numesc directorul
Teatrului National. Vei conduce cosmelia asta.
ALECSANDRI: si toat viata mea de lupt nu valoreaz dect un post de director?
BRTIANU: ti-am druit o revolutie, o unire si un rzboi de independent. Nu-ti ajunge? Te-am
nscris n cartea de istorie a trii. Pe lng astea, postul de ambasador este un mizilic. Nu cobor,
Bazil.
ALECSANDRI: ntr-adevr te porti ca un vizir. Pun pariu c tii tuiurile acas, n biroul tu
secret.
BRTIANU (soarbe din sampanie si i d paharul napoi): tara are nevoie de stpn.
ALECSANDRI: Pzeste-te, Ioane, tiranii au ntotdeauna un cutit ridicat deasupra umerilor.
Bucuresti, decembrie 1880
Ion C. Brtianu iese din cldirea PNL. Carada l opreste n curte, mpreun cu Dumitra.
CARADA: Las-m s te nsotesc. Esti n pericol. Partidul Conservator s-a spart si cioburile sunt
ascutite. Ai multi dusmani.
BRTIANU: Ar fi un semn c mi-e fiic.
DUMITRU: Are dreptate Carada. Rusii n-au miscat pn acum. S nu crezi c te-au uitat.
BRTIANU: Nu vezi ce frig este? Pe vremea asta si criminalii se trag la vatr.
Iese si porneste pe jos, dar dup numai ctiva pasi este atacat de Pietraru. Agresorul l loveste cu
un cutit n frunte, n gt si n paltonul mblnit. Strigtul de ur al agresorului este auzit de
Carada. Alearg si l loveste pe Pietraru n cap, cu bastonul. Dumitru opreste o birj. Carada l
imobilizeaz pe agresor, care este culcat pe jos, n trsur, iar Dumitru a scos batista si o
preseaz pe rana de la gt a fratelui su.
Ajunsi acas la Ion C. Brtianu, acesta i ndeprteaz pe cei doi. Vrea s intre singur. Carada si
Dumitru se duc cu birja si cu
agresorul la Politie. Brtianu intr n cas, unde Sabina cnt la pian mpreun cu profesoara ei.
Sabina se opreste, observndu-i paloarea. Brtianu i face semn s nu se ridice. Sabina si
continu lectia pn ce pe us nvlesc C. A. Rosetti si C. Davila.
ROSETTI: Unde e?
SABINA: Tata? S-a dus n bibliotec.
Cei doi nvlesc acolo si, deschiznd usa, l gsesc pe Brtianu czut ntr-o balt de snge.
14 martie 1881. Parlamentul Romniei
Camera s-a ntrunit pentru a dezbate motiunea oilor. Oile venite din Transilvania, prin
transhumant, trebuie tunse n Romnia, altfel le tund bulgarii nainte s ajung n Grecia.
Dezbaterile au o tent comic. Un deputat citeste un text la care sala reactioneaz tipic. Bancuri,
strigte, rsete. Unii citesc ziarul, altii discut subiecte personale. Lecca, presedintele Camerei,
pare nerbdtor, si priveste ceasul, se uit ctre intrare. La un moment dat, acea us se deschide
si pe ea intr Ion C. Brtianu. Este palid, slbit, supt de snge. Pe frunte si la gt se vd clar
cicatricele lsate de atentat. Vine direct spre tribun. Deputatul se opreste si pleac timorat de la
tribun. Brtianu urc, scoate ncet o hrtie si citeste.
BRTIANU: Domnilor, mi cer iertare pentru interventia la care sunt obligat de starea snttii
mele. De la o anumit vrst si dup un numr de atentate din care ai scpat, ncepe s scad si
rbdarea. Domnilor, v rog s-mi permiteti s introduc o initiativ a guvernului. Cer
Parlamentului s supun discutiei declararea Romniei Regat si propun ca zi a declaratiei cea de
10 mai, zi n care domnitorul nostru a psit pe pmntul trii.
304 *
Sala se anim subit. Se pornesc vociferri. Lecca face semn s se nchid usile, ncep proteste,
huiduieli, acuze de terorism. Brtianu asteapt un moment si revine.
BRTIANU: Domnilor, mai am un cuvnt de spus. Avnd n vedere reactia dumneavoastr la
acest important anunt, v rog s primiti demisia mea.
Coboar linistit si iese. In spatele lui, grupurile politice se adun grbite si comenteaz. Liberalii
se adun n jurul lui Dumitru Brtianu. Acesta este ales noul prim-ministru.
l O mai 1881
Ceremonia ncoronrii regelui Carol I se desfsoar n paralel cu secvente de la Florica. Brtianu
taie via, duce flori la mormntul Florici, se ciondne cu Anica, toarn vin n butoaie. Dup
finalul grandios al ncoronrii, Florica este n ntuneric. Liniste. Brtianu st ntr-un fotoliu,
singur si mngie o pisic pe genunchi. Este trist si nsingurat. Se presupune un contrapunct
cinematografic ntre ceremonia plin de fast a ncoronrii si imaginea lui Brtianu. Scena se
prelungeste un timp pn ce, pe nesimtite, n ncpere apare Carada.
BRTIANU: L-ai adus? CARADA: E aici.
Carada iese si introduce n ncpere pe profesorul Vasile Pun.
BRTIANU: Domnule profesor, ai fost transferat. Nu mai predai la Sfntul Sava.
PUN: Aflu cu neplcere c este adeyrat: sunteti un om nedrept.
BRTIANU: Vei preda n alt parte, domnule. Dumneata ai primit de la mine o burs.
PUN: Unde?
BRTIANU: n Germania.
PUN: Nu nteleg! Ce clas voi preda?
BRTIANU: Nu predai n nici o clas. Dumneata vei avea n Germania doar doi elevi.
PUN: E o glum. M-ati adus aici ca s rideti de mine? Cine sunt elevii?
BRTIANU: Nepotii regelui Carol.
PUN: Oh, Doamne! Pot s stau jos?
BRTIANU: Stai! Unul dintre ei va fi viitorul rege al romnilor.
PUN: Domnule Brtianu... Este o misiune foarte grea.
BRTIANU: Tocmai de aia te-am ales. i nveti pe amndoi limba romn. S o vorbeasc
perfect. Cnd ti trimit vorb, m informe/i asupra progreselor pe care le-au fcut. Ne-am nteles?
PUN (se ridic): V multumesc, domnule Brtianu. V rog s fifi convins c... eu... datoria...
este o onoare.
BRTIANU: ti multumesc, domnule Pun. Esti un om de ncredere.
PUN: lertati-m pentru...
BRTIANU: Nu-i nimic. Sunt obisnuit. Astept rapoartele dumitale.
Florica, vara anului 1881
La Florica vine o delegatie numeroas a PNL. Brtianu i primeste la grajduri. Liderii - C. A.
RoseUi, D. A. Sturdza, gen. Lecca, E. Carada, mitropolitul Calinic - i cer lui Brtianu s revin
la conducerea guvernului.
BRTIANU: Ia te uit, ati adus si popa cu voi! CALINIC: Ioane, nu rde, c nu e de rs. Ai lsat
tara ncurcat. BRTIANU: Ce aud din gura sfntului? Aveti prim-mi-nistru. E frati-miu.
306 *
ROSETTI: Ioane, stii ct de greu mi vine s aleg ntre voi. Ieri Dumitru s-a fcut de rs n
Parlament. Nu cunoaste legile, vorbeste necontrolat, a stat prea mult prin strintate. Azi suntem
btaia de joc a presei.
BRTIANU: Presa e liber, nvtati democratia, domnilor.
D.A. STURDZA: Nu-ti bate joc de noi, domnule presedinte...
BRTIANU: Presedinte? Asta e din republici... Noi abia am devenit regat.
ROSETTI: Ioane, revino n fruntea guvernului. Nu putem fr tine. Esti conductorul nostru.
BRTIANU (se opreste din busumat): Voi v dati seama ce spuneti? Dac atentatul reusea si eu
eram mort acum, cu tarina la gur? Ce fceati, la cine v duceati? tie, sfintia ta, nu ti se pare c
tara nu poate sta ntr-un om?
CALINIC: Ba da. Oricare popor are cluzitorii si. Acum esti tu, nainte a fost Mihai Viteazul.
BRTIANU: Vezi c si la a murit de atentat!
CALINIC: Dar nc trieste, dup dou sute optzeci de ani. Trieste! Cte milioane de oameni
mor o dat cu trupul lor si cti devin nemuritori? Tu vrei s ngheti sub o lespede sau s tii
mormntul tu la picioare?
BRTIANU: tie ti convine s vorbesti. Pe tine te ung si te sanctific. Vin tranii si-ti srut
mna cinci sute de ani de-acum ncolo. Eu n-am dect o viat, domnilor, si am pus-o toat la
picioarele poporului meu. Merit?
D. A. STURDZA: Avem de luat Transilvania, domnule presedinte. Ne asteapt Basarabia cu
sufletul la gur. Acum suntem regat. Toti romnii se uit cu sperant la tar. Ne trebuie un
conductor.
BRTIANU (arata spre cal): Vedeti fiint asta? A fost un armsar falnic. L-am crescut mai atent
dect pe copilul meu. Dar ntr-o zi a czut la o sritur si si-a frnt piciorul. Trebuia s-1
mpusc atunci. Acum trieste din mila mea. Voi mi cereti s alerg din nou? Pentru ce?
ROSETTI: Pentru ce ai luptat toat viata: s vezi tara asta asezat si apoi s mori multumit.
BRTIANU (amar): S tin Calinic o slujb lung deasupra mea si voi s v ntreceti n
discursuri funebre. Nu, prefer s mor aici. Aici e tot ce am construit solid.
C ARAD A: Mai pot tine leul trei zile la cot. Banca National asteapt decizii politice.
BRTIANU: E chiar att de grav?
ROSETTI: Ne vom descurca acum. ntrebarea este ce facem zece ani de-acum ncolo?
BRTIANU: Schimbm Constitutia, schimbm legea electoral, guvern stabil ales de mine, vot
unanim n partid. S nu aud nici un mieunat cnd cer fonduri pentru armat.
ROSETTI (dup ce se priveste cu ceilalti): De acord.
BRTIANU: Voi v retrageti din conducerea partidului. Conduc cu tinerii.
ROSETTI: Dac tu crezi c suntem o piedic...
BRTIANU: Voi porunci s v ridice statui n toate orasele. Rmneti n Parlament si votati
legile mele.
ROSETTI: Urt e gloria. Adio, Ioane!
BRTIANU (se apropie deRosetti si i vorbeste n fat): Voi mi cereti s fiu tiran, s nu uiti
asta. mi cereti mie s acopr neputinta voastr. Ati fcut din democratie o caricatur. Nu mai
poate fi ndreptat dect cu mn de fier. Eu o am si dac va fi nevoie am s v strivesc cu ea.
(Ctre ceilalti:) Planuri mari, Transilvania, Balcanii, Basarabia... Vise frumoase, dac nu puneti
osul. Iar osul vostru acum a nglbenit. Voi lupta cu cei tineri.
CALINIC: Dumnezeu s ocroteasc iubirea de frate.
BRTIANU: ntocmai! Nu uitati c eu astzi mi vnd fratele pentru voi.
308
Liberalii se retarg amrti. O ultim privire aruncat ntre Brtianu si Carada ne dezvluie c erau
ntelesi. Din padoc apare Anica. A auzit totul.
ANICA: n sfrsit, esti stpn.
BRTIANU: Preferam s fiu sclav ntr-o tar bogat si puternic. N-am reusit, dad Anica. E un
esec.
ANICA: si de ce te ntorci la ei?
BRTIANU: Fiindc n-am ncheiat lupta. Am cerut lui Dumnezeu nc zece ani de viat. Dac
n stia zece ani nu misc tara mi trag un glonte n cap.
EPISODUL 10
Bucuresti, 1888 -1890
Au trecut zece ani. Primul-ministru Ion C. Brtianu, btrn (70 de ani), viziteaz mormintele unui
cimitir, care poate fi unul imaginar. Psind ncet si cu chipul ntunecat, Brtianu priveste pe rnd
pietrele funerare si portretele mortuare ale prietenilor si decedati: C. A. Rosetti, stefan Golescu,
Nicolae Golescu, Carol Davila, gen. Lecca, Luxita Florescu, Elena Ghica. Pe msur ce trece de
la o piatr la alta, el retrieste secvente din viata lor, momente n care au fost mpreun. Pe
portretul Elenei Ghica este secventa de la Livadia. De data asta, o lacrim i se scurge pe obraz.
Este dus de Eugen Carada la trsur, unde asteapt Al. Can-diano-Popescu n uniform de
general cu ornamente de aur. Este aghiotantul palatului regal, l ajut amndoi s urce n trsur.
BRTIANU: N-am fcut nimic. (Dup o pauz.) A iesit o porcrie.
CANDIANO: Sunteti obosit si poate... un pic deprimat. Se rezolv politica.
CARADA: n oras sunt manifestatii. Vom ocoli.
BRTIANU (dup o lung pauz n care priveste bulevardul, orasul care arat acum ca o
metropol european): Mi-e scrb.
CANDIANO: Vor trece si astea, domnule prim-ministru. De cte ori n-am fost pusi noi n fata
greului, i zdrobim si acum.
BRTIANU: Nu, mi-e scrb, nu pot mnca. Duc lingura la
gur si mi se face scrb.
Au ajuns la resedinta sa. l ajut s urce n cas, unde este preluat de Pia (50 de ani.) Cei doi
discut n curte.
CANDIANO: De data asta sunt multi. Peste treizeci de mii. Vor veni s ia casa cu asalt.
CARADA: Ar trebui dus la Florica.
CANDIANO: Asta ar nsemna s demisioneze. Ai simtit vreo slbiciune?
CARADA: Ar fi si ultima. Cnd demisioneaz, va fi sfirsitul.
CANDIANO: Eu zic s chemm direct armata. Politia abia face fat n centru.
CARADA: Nu. Trei-patru agenti clare, care s ne poat anunta la vreme. Se pregtesc miscri
studentesti. Ast nseamn c vor astepta pn mine, s se alture si ei.
CANDIANO: Mine dimineat du-1 la Parlament. S stea acolo toat ziua.
A doua zi, o multime bine organizat urc Dealul Mitropoliei ntr-un mars de protest antiliberal.
Se scandeaz:, Jos dictatura!", Moarte liberalilor!", Moarte lui Brtianu!" La clopotnit sunt
opriti de militari si de un procuror. Acesta le cere ordine si desemnarea unor delegati care s
poat intra la Parlament. Manifestantii sunt violenti, nu vor s asculte. Se produce o busculad n
care ctiva militari trag n aer. Un manifestant si sfsie cmasa si ncepe s urle isteric: M-a
ucis, fratilor!" Cordonul militar este dat peste cap; ctiva soldati sunt clcati n picioare. Gloata se
repede spre curtea Mitropoliei, unde preotii tocmai ies din biseric ntr-o ceremonie religioas.
Multimea, condus de agitatori violenti, d peste preoti, le rstoarn obiectele de cult, i
mbrncesc. Se npustesc spre intrarea n cldirea Parlamentului. Portarul a nchis usile si se
propteste n ea, ncercnd s
opreasc nvala manifestantilor. Usile sunt sparte si omul este strivit. Deputatii le blochez
ptrunderea. Se naste o nou busculad, pn ce afar urc unitti militare, care lovesc multimea
din flanc.
Curtea Mitropoliei este pustie. Resturi de haine, bte, cutite, mizerie zac pe jos. n usa
Parlamentului a rmas trupul fr viat al portarului, scldat ntr-o baie de snge. Sngele a mnjit
ntreaga intrare. De la ctiva pasi, Ion C. Brtianu priveste toat scena cu o imens tristete. Ctiva
sanitari ridic trupul portarului. Femeia de lume apare n cealalt parte, dinspre Parlament, a
curtii. Se priveste cu Brtianu de la distant, si sfsie o bucat din rochia lung si ncepe s
stearg sngele cu ea. Brtianu ntoarce spatele si coboar ncet Dealul.
Bucuresti, sediul gruprii conservatoare
Lascr Catargiu (68 de ani) este n capul mesei. Mai sunt prezenti Titu Maiorescu (51 de ani),
Petre P. Carp (54 de ani), gen. Florescu (72 de ani) si tnrul Alexandru Marghiloman (37 de
ani).
CATARGIU: Domnilor, liberttile democratice nu sunt amenintate. Nu exist un pericol la
adresa Coroanei. Problema major este c tara a admis ca Brtianu s conduc guvernul
doisprezece ani la rnd. Furniturile armatei, bncile, administratia judetelor, nvtmntul stesc,
toate sunt sub control liberal. Ne vor trebui ani de zile s nlocuim aceast situatie.
CARP: Cred c primul lucru pe care trebuie s-1 facem este s oprim miscarea tranilor din
satele Munteniei. Agenti rusi au fost gsiti instignd comunele la revolt. Nu le-a trebuit mult,
cci abia acum au ajuns la culme consecintele reformelor lui Cuza. n al doilea rnd, nu cred c
prezent liberal n administratie trebuie s ne sperie. Dup ce s-au pus bazele vietii
constitutionale n Romnia, deosebirea dintre cele dou partide a
312
nceput s dispar. Noi trebuie s-i nvtm s actioneze ca functionari, nu ca liberali.
FLORESCU: De ar fi functionari, n-ar fi mult de fcut. Dar sunt agenti. Pe toti i leag
participarea la o organizatie subversiv.
MAIORESCU: S ne pstrm luciditatea. tara trebuie condus. A fost dus de Brtieni pn aici.
De aici ncolo este datoria noastr s o ducem mai departe. Primul nostru gest de oameni politici
rersponsabili este s reprimm ura. Nu ntindem o mn. Le artm c stim s conducem tara mai
bine dect ei.
FLORESCU: Drag Titule, te amgesti cu gndul. Gloata care a atacat Parlamentul n-are nici
chef, nici rbdare s astepte msurile noastre politice. Ea vrea snge si l vrea acum, imediat. Eu
v propun s trimitem ntreg guvernul liberal n judecat.
CATARGIU: Nu vreau s facem ce au fcut ei. Nu vreau s semnm. Eu as fi cel mai potrivit
s cer pedepsirea agresorilor mei. Dar n-am s-o fac. trii i mai trebuie putin ca s fie puternic.
MAIORESCU: Avem nevoie de disciplin german. Ordine si autoritate.
CARP: De acord si v cer aici s recunoastem c Partidul Conservator a pierit. S dm guvernul
junimistilor.
FLORESCU: M, a avut dreptate Vizirul. Sunteti niste oi. Liberalii trebuie distrusi. (Se ridic si
n drum spre us spune:) Eu sunt pregtit s-i nfrunt. Am o arm secret. (Deschide usa si invit
nuntru un personaj acoperit de o pelerin.) Voi credeti c eu sunt ramolit, dar sunt mai tare ca
voi. Intrati, domnule Brtianu.
De sub manta apare Dumitru Brtianu (74 de ani.) Conservatorii se ridic n picioare stupefiati.
CARP: Domnule Brtianu, nici n-ati fost aici. Nu v-am vzut nici prul alb, nici senectutea
glorioas n acest local. Rusinea fcut de fratele dumneavoastr nu trebuie s v orbeasc. Va
aflati printre dusmani.
CATARGIU: Ce ti-au fcut, Dumitre? ti-au promis rzbunare?
DINASTIA B RTIANU * 313
MAIORESCU: Vom pstra deplina tcere asupra acestui nefericit incident. Domnule
Marghiloman, te rog s conduci pe venerabilul domn la resedinta sa.
Dumitru se simte umilit. Priveste gulerul mantalei cu care a venit, pe membri conservatori,
crucea mare aflat pe perete n spatele lui Lascr Catargiu. Pleac mpreun cu Marghiloman.
FLORESCU: Crpe sunteti.
CATARGIU: A avut dreptate Vizirul: generatia noastr nu mai poate. Coane Florescule, hai s
bem o bere la Capsa si s-i lsm pe tinerii stia s fac o alta lume.
FLORESCU (catr): n ruptul capului.
CATARGIU (bag mina n buzunar si scoate o telegram): stii ce e asta? O telegram de la
Berlin. Bismarck a fost destituit n aceeasi zi cu Brtianu.
MAIORESCU: Ce destin incredibil!
CATARGIU: Asa c hai, coane Florescule, la o bere. (Din prag, lui Maiorescu, zmbind:) Nu m
mai ntorc.
Paris 1890
Ionel Brtianu (27 de ani) si face curat n mica sa garsonier mansardat. Este student n ultimul
an la scoala de poduri si sosele de la Sorbona. Bate la us si intr Anghel Saligny (37 de ani),
mpreun cu Vintil Brtianu (24 de ani), student la scoala Central, si Dinu Brtianu (25 de ani),
student la scoala de mine.
IONEL: Domnule Saligny! Dinule! Vintil! (Fratii se mbrtiseaz.)
SALIGNY: I-am adus ca s nu srbtoresti singur absolvirea Sorbonei.
IONEL: V multumesc.
DINU (rscolind prin caietele lui Ionel): Ce faci, Ionele, construiesti un pod peste Sena?
314
VENTIL: Poate unul peste Canalul Mnecii.
IONEL: Am primii prima comand: un podet n satul Fleury-les-Aubrais.
DINU: Nu pot s cred. Fiul primului-ministru al Romniei face podete n Orleans.
SALIGNY: S stiti c nu ntmpltor v-am adus pe toti aici. Avem de lucru acas. V chem s
construiti cu mine un pod peste Dunre. Cel mai mare din Europa.
IONEL: E o glum.
SALIGNY: Nu. Unesc Dunrea la Fetesti. Tatl vostru a aprobat proiectul.
IONEL: Ar fi un pariu. V prindeti?
DINU si VINTIL (unesc minile ca la un jurmnt): Ne prindem!
SALIGNY: Poate tu, Ionele, scapi de politic n felul sta.
IONEL: Ce se mai aude cu tata?
DINU: S-a retras la mosie. E definitiv. Nu vrea s mai aud de politic. Dimitrie Sturdza
conduce treburile partidului, cu nenea Carada mpreun.
VINTIL: Mama e bine. Sabina are un sot grijuliu. Binenteles, l domin.
IONEL: Hai acas, bieti. Mi-e dor de Florica. Mi-e dor si de Bucuresti.
DINU: Uf! ti-ai gsit. Lasi Parisul pentru orasul la mputit.
IONEL: Dar ce ati zice s facem din Bucuresti un Paris mai mic? Ne-am simti ca aici, dar cu
mici, cu sarmale si cu mm-ligut la ceaun n plus.
SALIGNY: Bun idee! De-am avea bani.
IONEL: Vorbesc eu cu nenea Carada.
Florica. Primvara lui 1891
Ion C. Brtianu st ntr-un scaun-balansoar pe pridvorul casei si urmreste forfota curtii. Se
pregteste un botez, al micu-
DINASTIA BRTIANH 315
lui Ion Pillat. Soseste Sabina mpreun cu sotul ei, dr. Can-tacuzino. Urc pe pridvor si si srut
tatl.
SABINA: Ce faci? BRTIANU: Astept un emisar. SABINA: Ba, eu cred c ti privesti averea?
Cti cai ai? BRTIANU: Douzeci si sapte. SABINA (ctre sof): Ct vrsta lui Ionel. Mama unde
e? BRTIANU: n cas. Nu se odihneste. Vrea s ne acopere cu aluat.
n buctrie, Pia conduce pregtirile pentru praznic.
PIA: L-ai vzut? S stii c scuip snge.
SABINA: S-1 consulte Constantin.
BRTIANU: Nu vrea. Zice c e de la o msea.
SABINA: M gndesc s rmnem mai mult. Poate l prindem ntr-o criz.
CANTACUZINO: l voi consulta disear, cnd merge la culcare.
Pe verand Brtinu urmreste hor si obiceiul de botez care se deruleaz n curte, asemeni unui
patriarh. La un moment dat, zreste n deprtare, intrnd pe sub poart trei clreti. Sabina iese
din cas.
SABINA: Pe ei i asteptai? BRTIANU: Nu.
Cei trei se apropie si descleca. Sunt Ionel, Vintil si Dinu. Urc n grab pe prisp.
BRTIANU: Ia vezi tu, Sabin, ne-au intrat careva haimanale n curte?
SABINA: Numai trei. Sunt haiduci de-ai lui Radu Anghel.
316
BRTIANU (face pe orbul, umblnd cu rnna prin aer, n timp ce bietii i srut mina): Au iesit
din codru. S chemi jandarmii, Sabin.
IONEL (zmbind): Romnia Mare, tat.
BRTIANU: Aaaa, loneeel... (Schimbat): Ai uitat parola.
IONEL: Cea mai mare bucurie pe care mi-o puteai face era s prsesti politic. Ai fcut un
popor fericit. Uite-1!
BRTIANU: Aiurea! Se bucur c au scpat de mine.
DINU: Pe drum am ntlnit o nunt. De-aia am ntrziat.
BRTIANU: M voi rsuci n mormnt dac voi, fiii mei, nu ntregiti tara. M voi rsuci si va fi
cutremur. Nu-mi place c luati lucrurile usor.
VINTIL: Noi vrem s nu mai ai grija asta. Am hotrt s construim aici cel mai mare pod din
Europa. Pe urm vom face si politic.
BRTIANU: Prea trziu. ncepeti acum, s aveti timp s nvtati.
IONEL: M vezi pe mine btndu-m cu Petre Carp?
BRTIANU: Nu, dar vreau s-ti simt rsuflarea rece n ceaf.
SABINA: Haideti si voi la hor.
BRTIANU: Coborti voi. Eu astept pe cineva.
Copiii coboar n curte. Sunt ntmpinati cu plosca de tuic si pine de test.
IONEL: Pe cine a zis c asteapt? SABINA: Glumele lui... Moartea.
Sinaia. Castelul Peles
Regele Carol si regina Elisabeta ascult muzic n seara asta. Aghiotantul palatului, gen.
Candiano-Popescu intr si i sopteste la ureche suveranului c czut guvernul gen. Mnu.
Regele Carol I nu este impresionat, asa c ascult muzic n continuare.
Candiano revine dup cteva minute si i sopteste c s-a format un nou guvern gen. Mnu. Regele
clipeste multumit. Dup alte cteva minute Candiano revine: al doilea guvern Mnu a czut si s-a
format guvernul Lascr Catargiu. Dup alte cteva pasaje muzicale - scena poate fi ntrerupt de
secventa telegrafului care bate ntr-o ncpere alturata si de unde Candiano se informeaz -
aghiotantul se apleac din nou la urechea suveranului: A czut guvernul Lascr Catargiu si s-a
format guvernul I. E. Flo-rescu". Concertul se ncheie si Carol se ntoarce spre Candiano.
CAROL: Mon cher, anunt-m dimineat cu ce guvern stau de vorb.
Florica, noaptea aceleiasi zile
Dr. Cantacuzino l consult pe Brtianu pe marginea patului. Pia l urmreste ngrijorat.
CANTACUZINO: S-a activat vechea poveste de la plmni. Primvara si toamna ar trebui s fiti
mai atent.
BRTIANU: Sunt asa de atent c am ajuns la saptezeci de ani.
CANTACUZINO: Corpul este slbit. V-ar trebui o cltorie n Italia.
BRTIANU: Nu m duc, c ia m opresc acolo s le fac unirea. Hai, Constantine, du-te la
culcare. Sabina e fie-mea si... (i face semn din sprncene.)
Imediat ce doctorul iese, Brtianu se scoal si si pune halatul. Se uit la pendul si d s ias.
PIA: Unde te duci la miezul noptii? BRTIANU: Culc-te. Astept pe cineva.
Iese n pridvor si priveste spre poart n noapte. Pare ntr-a-devr c asteapt moartea, ncepe s
tuseasc si intr repede, oprindu-se n biblioteca sa. Scoate o map cu hrti si cerceteaz
318 *
de aproape o hart militar, cu sgeti colorate si trasee de interventie n Transilvania. Are un
mormit specific btrnilor. Apoi se opreste, cnd simte o prezent strin n ncpere. Este
Eugen Carada. Brtianu ridic ochii spre el. Carada nclin usor capul si Brtianu i rspunde la
fel. si aranjeaz halatul. Pe us intr profesorul Vasile Pun. Este mbrcat elegant, n costum
german si tine n mn un dosar.
BRTIANU: Ai adus?
PUN: Da, domnule Brtianu. Le aveti aici (i ntinde dosarul).
BRTIANU (nainte s citeasc): ti-ai fcut o prere?
PUN: ntr-o astfel de chestiune nu am voie s emit preri. E prea sus.
BRTIANU: Pe mine m intereseaz si prerea ta.
PUN: Diferenta este att de adnc, nct alegerea este evident. Vom avea un rege puternic.
Brtianu deschide dosarul care este al printului Carol Wlhelm. Citeste si d paginile ncet Apoi
citeste dosarul printului Ferdinand.
BRTIANU: Mda, alegerea este evident. Multumesc, domnule profesor. De obicei, oamenii si
fac datoria pe cmpul de lupt. Li se aduc onoruri si primesc decoratii. N-am s te fac general,
ministru sau ambasador. Eu ti ofer dumitale recunostinta mea.
PUN: Mi-e de ajuns. Dumnezeu s v ocroteasc sntatea.
BRTINU:De luni te prezinti la Liceul Gh. Lazr" din Bucuresti. Esti noul director.
PUN: si dac refuz?
BRTIANU: Colegiul profesoral te va alege n unanimitate, ministerul te va numi printr-un
ordin special, presa va anunta cu surle si trimbite, regele ti va scrie si te va ruga.
PUN: Aveti atta putere?
BRTIANU: hm! Du-te, nvat-i romna pe romni.
Btrnul se ntoarce n dormitorul su cu dosarul sub brat. O trezeste pe Pia. Aceasta sare
speriat. Du-te si scoal bietii!" Femeia nu comenteaz. Urmtoarea secvent este n
sufragerie. Brtianu st n capul mesei nemiscat. Apar Ionel, Dinu si Vintil somnorosi, cu
halatele pe ei si n papuci.
IONEL: S nu-mi spui c formezi guvernul.
BRTIANU (i ntinde dosarul): Ai aici raportul secret asupra caracterului, apucturilor si
slbiciunilor celor doi printi mostenitori, Carol Wilhelm si Ferdinand.
IONEL (citeste, d filele cu Ferdinand lui Dinu): Carol Wil-helm este gentil, nobil n tinut si
atitudine, vioi si inteligent.Este cel mai nclinat spre ordine si disciplin militar. Se scoal la
sase dimineata, fie var, fie iarn...
VINTIL: Valeu! Nu e de Romnia.
IONEL:... Trece sub dusul rece, apoi se duce la scoal pe jos. Este primul la carte. Vorbeste
franceza perfect, cu accent de Ile-de-France. Superior fat de femei, temerar si tenace. Gndire
militar format, capabil nc de acum s conceap planuri de campanie la nivel de regiment.
Curajos si demn. A nvtat limba romn mai repede dect Ferdinand, dar s-a fcut c nu o stie
asa de bine ca s nu-si amreasc fratele.
DINU (citeste din raportul asupra lui Ferdinand): Ascultati aici! Principala trstur a printului
Ferdinand este timiditatea. Are momente cu comportament aproape feminin. Are momente cnd
timiditatea l paralizeaz si pierde ocaziile cnd ar putea s-si arate inteligenta. Foarte putin
voluntar, asteapt s fie ntrebat sau s i se spun ce s fac. Tcut si interiorizat, printul
Ferdinand este usor atras de femei, suferind nuntru toate pasiunile, chiar si pentru cel mai mic
gest. Slab n probleme militare, dar supus disciplinei si datoriei. Cele mai mari complexe le are
fat de fratele su, care l domin. sters, dac sunt mpreun n societate, n timp ce Carol
Wilhelm strluceste.
320 *
IONEL: Parc n-ar avea aceeasi mam.
BRTIANU: Ba da, numai c mama 1-a cocolosit pe fiul mai mic. Cum a fcut si maic-ta cu
tine, Vintil.
VINT1L: Ce, eu sunt timid n fata femeilor?
BRTIANU: Noroc c am intervenit la timp si v-am dat pe mina Elenei Ghica, Dumnezeu s-o
ierte pe femeia asta, c ea a fcut Unirea, Independenta si Regatul la un loc si lumea nu stie.
Avem doi prinfi cu trsturi diferite: unul puternic, altul slab. Pe cine alegem?
IONEL: Eu cred c nu e greu de ales: Carol Wilhelm, si hai la culcare c sunt mort de somn.
DINU: si mie mi se pare clar. Avem noroc cu un rege puternic.
VINTIL: sta va aduce Transilvania acas. Va pune armata pe picior de lupt.
Ionel si Dinu napoiaz rapoartele tatlui lor. Acesta le adun, se mai uit o dat gnditor pe
fotografiile celor doi, apoi nchide dosarul.
BRTIANU: Se cunoaste c sunteti nepregtiti pentru viat. Transilvania trebuie adus acas de
tine, Vintil, nu de un strin. Iar tu, Ionele, deja l admiri pe Carol Wilhelm. Sunteti slabi, nu
aveti discernmnt si nici cap politic. Am trit degeaba, am muncit degeaba pentru voi.
IONEL: De ce vorbesti asa?
BRTIANU (agit n aer dosarul): Trebuie ales cel moale, cel slab, cel timid, n tara asta tu vei
fi rege, Ionele, nu germanul. Nu ne trebuie un viteaz cu caracter de fier care s te domine cnd
vei fi prim-ministru. Ne este folositor un rege ntelegtor, retras, supus vointei romnului. S-i
bati din picior cnd vrei ceva pentru tar.
IONEL: Dar Carol Wilhelm este un om al datoriei, al onoarei. De ce n-am fi doi oameni
puternici n capul statului?
BRTIANU: Pentru c aici este Romnia, nu un salon de Kaffeekranzchen. Dou sbii ntr-o
teac nu stau, se taie una pe cealalt.
IONEL: Poate c mi ceri prea mult.
BRTIANU: Te-a nmuiat Parisul. O s-1 pun pe Saligny s te cocoseze de munc la podul la
peste Dunre. S dormi n crut si s mnnci mmlig rece cu ceap spart pe genunchi.
Mine s pleci de aici la locul tu de munc. Nu mai ai voie s o vezi pe maic-ta. Crezi c nu
stiu cum v giugiuleste pe ascuns. V-a fcut fetite.
DINU: Tat...
BRTIANU: Gura! Ferdinand este viitorul rege si s v pun dracu s nu-1 clcati n picioare c
vin dup voi ca strigoii. V mnnc inimile.
Bucuresti, consulatul Rusiei
Nelidov are o ntlnire secret cu Grigore Sturdza.
G. STURDZA: E btrn, e bolnav, e pe moarte. Nu mai poate reveni la conducerea guvernului. si
chiar dac ar face-o, ia gnditi-v, s-ar umple de ridicol. Greselile si slbiciunile lui ar
compromite definitiv Partidul Liberal.
NELIDOV: Dumneata, printe Grigore Sturdza, nu ntelegi politica Marii Rusii. O leoaic rnit
lupt pn n ultima clip. Dac se trste ntr-un ascunzis, si linge rnile acolo pn se las seara.
Apoi pleac n cutarea vntorului. De cum l gseste n somn su n odihn l sfsie. Noi nu
putem uita rnile fcute de Brtianu.
G. STURDZA: Nu mai are nici o putere n politica Romniei. A plecat gonit de lume, singur si
ramolit n ultimul hal.
NELIDOV: M mir ce spui, printe. Parc nu ai cunoaste ce efect are un simbol asupra unui
popor sentimental. Va rmne n istorie ca erou. Dac mine Eugen Carada public documentele
pe care le- obtinut din acest consulat, dumneata vei rmne n
322 *
istorie ca un etern trdtor. De fapt, numai Rusia va sti c n realitate ai fost un perdant pe toate
liniile.
G. STURDZA: Excelenta Voastr uit cte gafe a fcut aici, ridicnd mpotriva Rusiei cea mai
desvrsit ur. Dac actionam singur aveam mai multi sorti de izbnd. Cunosc lumea
romneasc mai bine dect oricine: este cinic si corupt.
NELIDOV: Pi, s le lum la rnd. n 1859, cnd cu Unirea, ai pierdut tronul. Atentatul
sutzu-Lamberti 1-ai ratat. Liberalii ti-au luat-o nainte si la rsturnarea lui Cuza. Lui Pietraru n-ai
fost n stare s-i pui un cutit mai ca lumea n mn. S-a frnt n blana tiranului. Ziarul Democratia
National pe care 1-ai scos este un fs. Rde lumea de el ca de-o gazet umoristic. Acum te-am
pus s strnesti o rscoal trneasc n Muntenia. S-au miscat dou judete si asta fiindc am
trimis agentii mei acolo. Ce te face s crezi c vei reusi de data asta?
G. STURDZA: Am spioni la mosia lui Brtianu. i cunosc obiceiurile. Problema este c nu mai
vreau. Fceti-o voi, dac e vorba doar de orgoliul Rusiei.
NELIDOV: Te privesc si-mi dau seama de ce s-au fcut at-tea revolutii n parcela asta de tar.
Vechile familii boieresti si-au splat sngele cu tiganii de pe mosii. A ajuns un tran ca Brtia-nu
s nasc o dinastie mai puternic dect voi toti la un loc.
G. STURDZA: Fiii lui sunt ingineri. N-au nici o pornire spre politic. Ce numeste Excelenta
Voastr dinastie este o ereditate de olteanc iubreat. Ionel Brtianu nu va fi niciodat ce a fost
tatl su.
Podul de la Cernavod, apoi Ruginoasa
Ionel si Vintil lucreaz pe santier. Conduc lucrrile la calea ferat, umbl printre lucrtori,
controleaz, studiaz planurile. Un postas se apropie de ei.
POsTAs: Aveti o telegram de la Ruginoasa, conasule.
IONEL (desface plicul): Sunt invitat la o serat, dou zile de azi ncolo.
VINTIL: Du-te, lonele.Urmresc eu lucrrile mai departe.
Trsura cu Ionel Brtianu intr n curtea conacului de la Ruginoasa. Cldirea este cufundat n
ntuneric. Nici urm de bal. Un servitor destul de jigrit deschide ntr-un trziu, purtnd un sfesnic
cu un singur brat. l conduce prin saloane neluminate pn n salonul central unde, n
semintunericul ntretinut de un se-mineu, stau n fotolii Alexandru Cuza (27 de ani), primul fiu
al lui Al. I. Cuza si Mria Moruzi, sotia acestuia. Alexandru Cuza este bolnav de ftizie, tuseste
groaznic, arat mbtrnit si neputincios. Mria se ridic si l ntmpin. Se vede din prima clip
c este topit" dup Ionel, n salon domneste un aer bolnvicios. Hainele Mriei sunt ntunecate.
Ea nssi pare suferind.
MRIA: Domnule Brtianu, prezenta dumitale onoreaz aceast cas. Ati cltorit usor prin
Vrancea? Mi s-a spus c sunt haiduci prin pdurile Trotusului.
IONEL (usor derutat): V rog s m iertati. Am primit o invitatie la un bal. Probabil c a fost o
glum a vreunui prieten.
MRIA: Nu, domnule Brtianu, invitatia este autentic, dar n ultimul moment lui Alexandru i
s-a fcut ru si...
ALEXANDRU (i d mna): Te rog s primesti scuzele unui ofticos. N-am fost niciodat ntreg.
Se spune c numai copiii din dragoste se nasc sub o stea norocoas. Dup cum vezi, domnitorul
Cuza si iubita lui au dat nastere unei ruine. Ca si domnia lui, de altfel.
IONEL: Doamna Mria Obrenovici a fost una din cele mai frumoase romnce, iar domnitorul
Cuza, un erou.
ALEXANDRU: Rahat... Voi i-ati aruncat n mocirl pe amndoi.
MRIA: Alexandre, cum poti vorbi astfel?
324 *
ALEXANDRU (dup un acces de tuse): Scuz-m, drag. Suntem de aceeasi vrst. Uit-te la
mine. Cti ani mi dai?
IONEL: Pentru c nu te ngrijesti. Stai aici pe averea gloriosului tu tat si lncezesti. Urc-te n
tren si cltoreste trei luni n Italia
MRIA: Nu poate suporta cltoria.
ALEXANDRU: i e fric s nu-i mor pe drum n brate, s care cosciugul cu diligenta si s fac
parastase printre strini pe bani multi.
MRIA: Doamne, ce vorbe urte pot s-ti ias din gur!
ALEXANDRU: St aici n fotoliu si asteapt s dau ortul popii. Parc e un cioclu.
IONEL (se retrage): V cer iertare pentru deranj. Bun seara.
ALEXANDRU: Du-te, du-te, ai ratat balul.
Ionel iese pe culoarul dinspre iesire si este ajuns din urm de Mria. Aceasta se repede la el din
spate, l rsuceste isteric si-1 mbrtiseaz ntr-un hohot.
MRIA: Nu mai pot, nu mai pot.
IONEL: Esti nebun? Inventezi baluri ca s vin de la ma-ma-dracului pentru cinci minute de
ridicol.
MRIA (pasional): Nu mai pot, nu-1 mai suport pe ofticosul sta. Scap-m, dragostea mea.
IONEL: Abia te-ai mritat de sase luni.
MRIA: Nu-1 iubesc. Am vrut averea lui ca s pot tri cu tine. (l mngie febril.) Te rog, nu
pleca, te vreau aici, acum, te simt, esti primul meu brbat.
IONEL: Tu ai nnebunit de urt, Mria. Acum esti mritat.
MRIA: Nu exist pentru mine. E un monstru. Te implor... (i caut sexul; Ionel se fereste;
Mria se las n genunchi, nco-lcindu-i picioarele.) Ionel, d-mi acum ce e al meu.
IONEL: Ridic-te. Nu vei primi nimic de la mine.
MRIA: Nu m pedepsi. Te iubesc. Nimeni nu te iubeste ca mine.
IONEL: Ridic-te. Vorbim alt dat.
Ionel se lupt cu ea pentru a se desprinde din strnsoare. Reuseste si o mpinge ntr-o parte. Mria
rmne pe jos, n spasme de plns. Din salon se aude o nou criz de tuse violent a lui Alexandru
Cuza. Mria se ridic, n ntunericul culoarului se vd ochii ei slbatici, lucind de lacrimi.
Florica, vara 1891
Ion C. Brtianu st la soare pe verand, si priveste gospodria cu o liniste seren. Pia apare n
spatele lui.
PIA: Nu te-ai tinut de cuvnt.
ION: Ba da. Uite, mi-am pus fularul de ln.
PIA: stii bine c nu despre asta e vorba. Ai promis c nu-mi iei bietii.
ION (lungind cuvintele, nemultumit): stiu, aceeasi poveste.
PIA: Ionel nu vrea. De ce l obligi?
ION: Ba vrea, dar nc i lipseste ceva: gustul Puterii.
PIA: Cel mai amar si cel mai scrbos.
ION: Ascult, olteanco, tu n mod sigur ai fost nscut ca s faci copii, la rndul tu. Eu am fost
nscut ca s nu cad mosia pe mini strine. Pe bieti i-am fcut pentru tar. stiam asta de la
nceput. stiai si tu. Fiecare are o misiune n viat, altfel e o vit minat din spate cu crdul.
PIA: Dar avem noi dreptul s le stabilim destinul? Vintil e nc un copil.
ION: Au fost la femei. Au cunoscut viata.
PIA: Femeile tale. Crezi c n-am stiut?
ION: Esti una dintre ele, Pia. Ce n-au putut face ele pentru tar, ai fcut tu. Mi-ai druit bieti.
PIA: M ntreb dac a meritat. S-i vd ntr-o zi scuipati de adversarii politici, njurati de golanii
de pe ulite, mpuscati de fanatici. Asta le oferi.
ION: Tocmai asta le ofer destinul: s-au nscut aici, n tara asta fr de noroc. ti-ar fi plcut s-i
vezi la Paris, cstoriti cu artiste, umblnd prin tar cu negotul, nselati la cntar sau nnmoliti
prin vreun sat uitat de lume? Ionel o s termine ntr-o zi podul la. Cel mai mare din Europa! A
doua zi ce va face? Un pod peste Trichinesti.
PIA: As prefera s stiu c moare sub o grind, dect s fie njunghiat din pasiune politic. Tu tot
nu ntelegi. Sub grind as fi convins c asta a fost vointa lui Dumnezeu. Dar ucis n politic
nseamn omort de tine, Ioane.
ION (o priveste sever, cu ochii subtiati): Ai mers prea departe. I-ai nvtat pe ascuns s nu m
asculte. I-ai slbit si i-ai fcut vulnerabili. Opreste-te aici.
PIA: Las-mi-1 mcar pe Vintil.
ION (se ridic cu greu n baston): Vor sta mpreun pn mor. Dac ei decid atunci c sunt mort
si ngropat nseamn c am gresit: nu trebuia s cred n Romnia.
Coboar ncet scrile si porneste agale spre vie. De cum intr pe o potec ntre spalieri se
strneste un vnt ciudat. Frunzele de vit fosnesc n diferite locuri. Brtianu se opreste si ascult
ngrijorat. Fosnetul nceteaz. sopteste: O vulpe". Pseste mai departe, dar fosnetul revine.
Frunzele se misc la un stat de om. Nu poate fi vulpe. Un trosnet de creag uscat. Brtianu se
ntoarce brusc, n spatele lui, dreapt n mijlocul crrii este Ileana. Uscat de btrnefe, este
nvesmntat n haine negre, care cad pe ea asemeni unei cortine negre. Pare a fi Moartea, n
martialitatea ei, ceea ce fascineaz sunt ochii violenti si violeti. Ochii din prima noapte de
dragoste. Scena este ntrerupt de sritura dintre vite a asasinului. A nimerit ntre el si Ileana.
Ridic arma grbit. Brtianu nu are reactie. Cnd glontul tsneste, o mn l loveste peste brat pe
asasin.
Apoi, cealalt mn l njunghie. Salvatorul este Rochit, lart-m, stpne. l urmresc de
azi-dimineat".
Brtianu priveste dincolo de el. Ileana a intrat n pmnt.
Bucuresti, Banca National.
Ionel Brtianu intr n cabinetul de director general al lui Eugen Carada (55 de ani.) Prietenul de
o viat al lui Ion C. Brtianu s-a ngrsat, umbl mbrcat cu haine scumpe, poart atrnat de gt
un colan cu medalion de aur (poate sugera sefia n masonerie.) Rmne n jiltul capitonat, afisnd
pn la final un aer de superioritate, putere, distant.
IONEL (agitat): Nene Carada, am venit s m ajuti.
CARADA: Ia loc.
IONEL: Voi fi direct. Eu si Dinu vrem s deschidem firma noastr de constructii metalice. Ne
trebuie o sum cu care s ncepem. Dup primele comenzi ti dm banii napoi.
CARADA: Ce sum v trebuie?
IONEL: Eu si Dinu ne-am gndit, m rog, am fcut calcule si credem c cinci mii de franci ar fi
suficienti.
CARADA: E mult.
IONEL (socat): Poftim?
CARADA: Am spus: e mult!
IONEL: Bine, dar... M rog, s zicem patru mii.
CARADA: Tot e mult.
IONEL: Bine, dar sunt mostenitorul averii. Prezint toate garantiile. Nene Carada, sunt eu, Ionel
Brtianu.
CARADA: stiu cine esti. Tocmai de aia nu-ti dau.
IONEL: Ce este asta? Sunt si banii mei aici. Nu am nici un credit?
CARADA: Ba da. Banii ti sunt n sigurant.
IONEL: Atunci, nu nteleg! Nu pot ridica cinci mii de franci pentru a construi onest poduri n
tara asta?
328
CARADA: Nu.
IONEL: Ei, nene Carada, s stii c nu-mi plac glumele astea. Vreau s-mi lichidez contul. Sper
c pot?
CARADA: Binenteles, (i ntinde peste birou un formular si un toc.)
IONEL: Ce sum am?
CARADA: Cincizeci de milioane!
IONEL (rmne ncremenit, cu gura. cscat): Ct!
CARADA (ia un bilant de pe birou si citeste): Cincizeci de milioane aici, douzeci de milioane
n banca Brasovului, opt milioane n Banca National a Frantei, unsprezece milioane n Banca
Angliei.
IONEL: Bine, dar stia sunt toti banii Romniei!
CARADA: ntocmai. Cere-mi orice sum pentru o actiune militar n Transilvania, pentru
spionaj n Rusia, pentru a cumpra presa din Anglia, pentru a elimina un adversar politic. O ai pe
loc. Nu primesti nici un ban ca s faci poduri si case pe care le face orice zidar.
IONEL: Dar ce, podul de la Cernavod este o jucrie?
CARADA: Saligny e omul meu.
IONEL (las capul n piept): nteleg. tata.
CARADA: Tu ai impresia c eu stau aici pe tone de aur ca s finantez nimicuri? Nu, dragul meu,
eu pzesc averea strns de Ion Brtianu pentru ca tu s nu te mai milogesti la evrei, la francezi si
la englezi cernd un franc necesar trii, cum a fost nevoit el.
IONEL (bravnd): si dac vreau s aduc biserica lui Horea de pe malul Ariesului la Florica?
Eugen Carada sun un clopotel de aur si pe us intr un functionar fr mimic.
CARADA: Semnezi un bon de o sut de mii de franci la banca din Viena pe numele dlui
Brtianu. Se elibereaz numai dup ce vezi marfa.
FUNCtIONAR: Am nteles, domnule director general. Ce marf este?
CARADA: O biseric.
FUNCtIONAR: Prea bine. (Iese asa cum a intrat.)
C ARAD A (ctre Ionel): Altceva?
IONEL: nteleg c sunt condamnat.
CARADA: ntr-adevr. Esti condamnat la glorie etern. Tu vei face tara asta ntreag si rotund
ca un soare. De strlucirea ei m voi ocupa eu. (Scoate un napoleon de aur din buzunarul vestei.)
Arat banul sta n orice banc din Europa si vei fi ascultat.
IONEL: Ai preluat sefia masoneriei?
CARADA: Ceea ce conduc eu este armata secret a celor care si iubesc neamul. Spune-i cum
vrei. Dar vreau s stii c, din 1876, de cnd francmasoneria a renuntat la Biblie si la doctrina
national, noi n-am mai fost acolo. Aici functioneaz Oculta, organizatia liberal a Romniei
Mari.
IONEL: si dac eu refuz aceast ofert?
CARADA: l vom lua pe Dinu.
IONEL: Guvernul stie ce faci aici?
CARADA: Conservatorii nu exist. Sunt niste marionete. Btie prin sedinte.
IONEL: Avem totusi un rege.
CARADA: Tatl tu nu a ncetat nici o clip s fie stpnul acestei tri.
IONEL: si cnd el va muri?
Carada se ridic de la birou si vine ncet lng Ionel, care s-a ridicat n picioare, l priveste o clip
n ochi, apoi apleac un genunchi si din aceast pozitie umil i srut respectuos mna.
Florica, ultimele zile
Este dimineat. Ion C. Brtianu deschide ochii ntr-o lumin proaspt. Prin perdelele fine o
creang de copac si joac umbra pe
330 *
chipul su. Ascult zgomotele ncperii: pendula, un rcit de soricel, fosnetul discret al perdelei,
nchide ochii la loc, dar brusc i apar secventele mortii tatlui su si strigtul obsesiv:, Acolo, n
pdure este averea noastr", apoi camera fuge spre ntunericul ferestrei. Brtianu deschide ochii
speriat, n ceafa ochilor o vede pe Pia.
PIA: A sosit partidul. S-i trimit napoi la Bucuresti? ION: Nu. Cobor.
n salonul mare, la masa lung, liderii Partidului Liberal discut aprins. Multe fete noi, tinere.
Discutia este dus mai ales de Dimitrie A.Sturdza (58 de ani), Mihail Koglniceanu (74 de ani),
Eugen Carada.
STURDZA: Regele este obligat s intervin pentru a lsa alegerile libere.
KOGLNICEANU: O s declare c alegerile sunt libere. Nu, trebuie s-1 obligm noi. Guvernul
este la a cincea tentativ de formare.
STURDZA: Eu nu pot s nteleg de ce se ncptneaz Coroana s le dea junimistilor guvernul.
E o pacoste.
CARADA: i este fric de noi.
KOGLNICEANU: Va ntelege c un guvern conservator acum este o lovitur de moarte dat
institutiilor pe care abia le-am pus pe picioare.
CARADA: Sunt liberale. Asta l deranjeaz.
STURDZA: Dar tara functioneaz. Te apuci acum s schimbi organizarea statului?
Intr Ion C. Brtianu si se face liniste imediat. Se asaz, i priveste apoi le vorbeste cu voce
egal.
BRTIANU: Lsati conservatorii s vin la guvernare. Prezenta lor la putere ne ofer timp s
pregtim temeinic programul nostru. Dar trebuie s muncim n timpul sta. Nu s ne certm.
STURDZA: Discutam strategia politic.
BRTIANU: Pi ce strategie politic discutati voi, cnd eu mor mine? Ct e ceasul?
CARADA: Unsprezece minute dup nou.
BRTIANU: Ce ceas ai?
CARADA: Elvetian.
BRTIANU: Elvetia trebuia s o copiem noi. Asadar, mine, pe la ora asta voi fi mort. Ce
faceti?
STURDZA: Domnule presedinte, s nu glumim cu chestiunile astea. Dumnezeu s v dea
sntate si s ne ngropati pe toti.
BRTIANU: Voi credeti c glumesc? Eu simt tot. Mine am terminat. Take lonescu e aici?
IONESCU: Da, domnule presedinte.
BRTIANU: Scrie! Vechiul stat romnesc avea temelii adnci si solide. Asa a supravietuit prin
istorie. Noi am fost o mn de idealisti, nvtati la scolile din strintate, si n-am avut alt model al
societtii moderne dect societatea francez. Mult timp am fost ncredintati c dac dm
poporului romn formele constitutionale gata fcute n Franta, am gsit mijloacele pentru a
functiona n Romnia. Stm si astzi mbrcati ca ei. Am creat statul modern pe baza unor idei
abstracte foarte frumoase, pe baza unor teorii liberale inventate n Occident, din dezvoltarea
Revolutiei Franceze, pe niste aspiratii generoase dar neurmate de un popor ignorant. Am gresit.
Scrie, Take.
IONESCU: Scriu.
BRTIANU: Scrie, c te-am vzut cum ai srit: am gresit! Scrieti, fratilor, c am gresit, fiindc
asa este. Am chinuit tara cu revolutii, cu lovituri de stat, cu interminabile comploturi. A avut
dreptate srmanul Barbu Catargiu, dar ne era imposibil s vedem ca el atunci. De aceea spun c e
posibil ca astzi unul dintre junimisti s vad mai bine ca noi. Petre P, Carp, Titu Maiorescu,
Alex Marghiloman, nu stiu care dintre ei poate fi acela. Urm-riti-i cu atentie. Nu le mai puneti
piedic, n sfrsit, mine, dup
332
priveghi, s v adunati si s puneti pe frate-meu, Dumitru, presedinte n locul meu.
STURDZA: Domnule presedinte, refuz s particip la un astfel de testament. Dumitru a trecut la
conservatori. Dumneavoastr mine o s clriti, o s plecati cu trenul la Paris, o jucati la vreo
nunt n sat. Ce rost are toat aceast lamentatie?
BRTIANU: Dup Dumitru, vii tu presedinte al partidului. Frate-meu va asigura interimatul pe
perioada de doliu. S-a dus la conservatori din orgoliu. Mine o sa vin la patul meu si-si va cere
iertarea. si acum, copiii mei, ascultati ce trebuie s faceti mai departe. Imediat ce dl Dimitrie
Sturdza va fi ales presedinte, schimbati strategia politic. Veti spune c nu s-a putut pe vremea
mea, fiindc eram un vechi revolutionar, mazzinist, socialist, mason, prostii de-astea. Dar acum,
c Vizirul e mort, Partidul National Liberal se asaz pe calea cea bun, pe calea cea dreapt.
Fiindc, dragii mei, Partidul National Liberal trebuie s devin un partid de Dreapta.
KOGLNICEANU: Ioane, de ar ngdui Dumnezeu, te-as urma pe ultima ta cale. Dac ar fi
vreo rug ascultat pe lumea asta, atunci m-as ruga s m ia Dumnezeu si pe mine odat cu tine.
Probabil c eu sunt singurul care stie c tu nu minti. Mine te duci. Dar partidul are nevoie de o
doctrin.
BRTIANU: Doctrina nationalist: prin noi nsine. Cutati traditia romneasc si fceti-o s
functioneze. Artati lumii cine suntem noi. Dati poporului toate liberttile democratice si lsati-1
s prospere. Voi s-1 conduceti cu realitatea n fat.
STURDZA: Bine, dar asta chiar este doctrina Dreptei!
BRTIANU: Noi suntem cei puternici. Statul e croit de noi. Cnd Partidul National Liberal va
ocupa locul Dreptei, Partidul Conservator si va pierde orice ratiune. Asa l desfiintm.
Germania, modelul lor, se ndreapt spre socialism. Asta i va pierde desvrsit. Partea asta n-o
scrie, Take. S v intre n cap.
IONESCU: Am sters.
BRTIANU: Cnd vedeti c rzboiul imperiilor st s izbucneasc, l aduceti la conducere pe
Ionel. Carada, tie ti-1 dau de grij. Toate fortele si fondurile s se duc spre Transilvania.
Basarabia o putem lua mai usor. Ridicati, cum v-am spus, Biserica la rang de Patriarhie si
unificati slujbele n toate provinciile. Cnd o veni unirea cea mare s v rugati toti la fel.
Mihalache, s lasi cu limb de moarte executia pentru cei care fur de la Armat. Nu glontul,
spnzurtoarea. Pe Ferdinand s-1 ocrotiti. E un neamt bun.
i mai priveste o dat roat n tcere, apoi se scoal n picioare.
BRTIANU: Pe cei btrni am s-i iau cu mine. Pe cei tineri o s-i veghez. Am iubit destul pe
pmnt. Merg s fiu si eu iubit mcar pe Lumea Cealalt.
si face cruce. Toti ceilalti, ridicati n picioare, si fac o cruce n tcere. Brtianu iese si pseste
ncet prin cas pn ajunge la scara care duce la dormitorul de la etaj. Priveste n sus, ca si cum ar
trebui s urce un munte. Pune piciorul pe prima treapt. Apare Ionel, care vrea s-1 ajute.
Btrnul refuz. Urc cu greu, urmat de aproape de fiul su. Cnd ajunge la ultima treapt, pare
multumit, dar gfie greu, tuseste si tusea se transform ntr-o convulsie puternic. Ionel l
sprijin.
BRTIANU: Toat viata am trit din instinct. Odat am prezis si eu ceva si se adevereste.
Du-m la pat.
Urmtoarea secvent este noaptea, spre dimineat. Ion C. Brtianu zace ntins n pat si
agonizeaz. Pia, Sabina, Ionel, Dinu, Vintil, toti liderii PNL stau la captul patului. Este si
preotul din sat. Brtianu abia vorbeste: Doamne, ai grij de poporul meu". , Apr pe fiii mei de
glont".,.Rzboiul... Romnia... tranii...."
La un moment dat, n spatele grupului apare gen. Candiano-Po-pescu. Toti se dau la o parte cu
respect si n camer intr regele Carol I si printul Ferdinand. Carol se asaz pe marginea patului.
CAROL: Ce faci, Ioane, m lasi singur? BRTIANU: Te las cu Ionel. CAROL: E tnr. M va
bga n mormnt. BRTIANU: Pagub-n-ciuperci!
CAROL: Odihneste-te mpcat, Ioane. N-am s las tara la voia sortii.
BRTIANU: stiu. Esti mai catr ca mine. CAROL: De-aia te-am iubit ca pe fratele meu.
BRTIANU: si eu, dar n-am vrut s ti-o spun.
Carol i ia mna si i-o strnge. Brtianu rspunde cu acelasi gest. Se privesc intens n ochi. Carol
se ridic si Ferdinand salut militreste.
BRTIANU (lui Carol): S nu pleci, s iei o suvit din prul meu.
CAROL: Bine. Adio, Ioane. BRTIANU: Adio, Carol.
Carol si Ferdinand pleac. Muribundul si tadreapt privirile spre amicii politici:
BRTIANU: Ct oi lipsi eu, s stati cu ochii pe regele Carol, c 1-am fcut prea mare.
Brtianu respir din ce n ce mai greu. Se apropie Pia.
BRTIANU: S m ngropati sus pe deal, lng Florica. PIA: Ce flori s-ti punem pe mormnt?
DINASTIA BRTIANU
BRTIANU: Cetin de brad.
PIA: Altceva mai vrei s fac?
BRTIANU: S m ierti.
Ion C. Brtianu nchide ochii si moare. Pia l srut pe frunte si i mngie prul alb. Camera
coboar pe bratul drept unde mna a rmas asa cum i-o strnsese Carol: degetele usor flexate,
asezate ca o chemare deasupra palmei. Stop cadru.
SFRSIT

Alex Mihai Stoenescu - Dinastia Bratianu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alex Mihai Stoenescu - Dinastia Bratianu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BRCNESCU (ramolit): Pi sta n-a murit?

S-ar putea să vă placă și