Bobul de gru-Vladimir Colin

A fost odat un bob de gru. Lipsit de griji i fericit, locuia mpreun cu familia lui ntr-un sac
mare de cnep.
Sacul, la rndul lui, sttuse toat iarna n cmara unui ran harnic.
Acum, cnd primvara cu suflarea ei blnd i cald trezi la via ntreaga suflare, ranul nostru
prinse boii la car, ridic sacul n car i porni pe cmp, la semnat.
Bobul nostru fu trezit de hurducturile carului tras de boi ce se apropia de tarlaua proaspt arat.
Bobul nu pricepu ce se ntmpl, aa c, se hotr s atepte cu rbdare.
O mn puternic desleg gura sacului, lu un pumn de boabe i le azvrli voios n vnt. n
curnd i veni rndul i micului nostru bob plpnd. El simi cum zboar ntre cer i pmnt, apoi
czu ntr-un loc umed i strmt.
Tare ntunecos i rece era aici. A privit de jur-mprejur, i-a strigat fraii, prietenii nimeni nu l-
a auzit, nimeni nu i-a rspuns. Singur i trist, bobul se nchise n csua lui. Un spin vnt se
apropie de bob i-i zise:
n Pmnt ai ajuns, n Pmnt vei muri, Soarele nu-l vei privi!
Un strop de ploaie l ncuraj s nu-i piard ndejdea. i n timp ce stropul l mngia duios,
bobului i czu mantia de pe umeri i ncepu s se nale. Dar o piatr sttea n calea lui i orict a
ncercat el s-o mping, n-a reuit.
Spnul cel vnt s-a apropiat din nou de bob i i-a zis:
n Pmnt ai ajuns, n Pmnt vei muri, Soarele nu-l vei privi!
O crti, tocmai se trezise din lungul somn de iarn i cuta ceva de mncare. Ea trecu chiar prin
faa bobului i ddu piatra cea mare la o parte.
Vznd drumul liber, bobul continu s se nale. n scurt timp ajunse la un strat de pmnt
argilos prin care nu reuea s strbat.
Spnul cel vnt se apropie din nou i opti:
n Pmnt ai ajuns, n Pmnt vei muri, Soarele nu-l vei privi!
Bobul sttea descurajat. S se ntoarc? Nu era chip. S mearg mai departe? Nu avea destul
putere.
Dar, ca i cum ar fi auzit gndurile bobului, o rm i fcu drum ntr-acolo i deschise prin
stratul tare de pmnt un coridor, chiar pe msura bobului.
Uimit, bobul i adun ultimele fore i se nl mai departe. n sfrit iei la suprafa. Sfntul
Soare l atepta. Bobul de gru radiind de bucurie i nl braele n semn de recunotin i
deodat, n jurul lui i vzu fraii i prietenii de care fusese atta vreme desprit.
Acetia, ca i el, purtau acum hain nou, de srbtoare Haina nvierii!