MURMUR GLASUL MRII

Murmur glasul mrii stins i molcom

ncunjurnd a Italiei insul mndr
O, luminai, a cerului stelele albe,
Cmpilor notri.

V vrsai icoanele voastre n Tibur,

Nori, zugrvii pe cmpie umbre fuginde,
Tu, mreie a nopii, a mrii, a lumei
mple Italia.

Mare, poart pe undele tale corbii,

Unele goale ni-aduc aur din Ofir,
Altele nfoiate de roze d-Egipet,
Vinuri i smirn.

Ah, trimitei popoare vulturii votri

Cei de lemn s zboare pe marea mrea;
Cci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri ateapt.

Numai singur asupra lumei n pace,

Nepestor tmii i laudei voastre,
nvluit n maiestatea tcerii
St-mperatorul.

Vezi-l atins de umbra gndirilor regii!

Vorba-i va s fie o raz-n lume;
Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
Salve-imperator!

[1874]