Dati-mi arpa de arama

Dar cu strunele de fier

Caci sa cnt acuma cer

Ca un vnt ce se sfarama

Printre stnci de-nghet si ger.

Dati-mi arpa de arama

Pe-a mea frunte crengi de brad

Voi sa cnt ca largul vad

Sau c-a lumei snta drama

Sau ca racnetul din iad.

Dati-mi cupa cea de piatra

Dar umpleti cu snge rosi

Din dusmanii fiorosi

Voi sa cnt n poezie

De-acei timpi urti pagni

Cnd stramosii cei batrni

Se luptau cu barbatie

Si-i dau nume , , La romni!

La romni! Popor de fala

Cap de geniu, piept de foc

Cu judetiul de proroc

Dar cu inima regala

Si cu flamuri de noroc.
Cti maghiari cu cap de cne,

Cti tatari cu ochii mici,

Cte limburi de peltici

S-au zdrobit de stnci batrne

Ce vegheaza nc-aici.

Cte ginti cu limba slava

Au venit si-au revenit

Dar cu toti s-au nimicit,

O cmpie de otava

Sub al coastei fier negrit.

Dati-mi arpa n rugina

Sa mai cnt zguduitor

De-al romnilor popor

Si-de-al tarei cei romne,

Si de-al secolilor dor!

Ce sa cnt, fii de-armonie,

Ce sa cnt ca sa va-ntrec

Si-n durere sa ma-nec

Caci cntarea mi-e stafie

Pieptu-i rece, capul sec!

Sa cnt natiei ce vie

Poarta jugul cel de lemn

Sub al barbarilor semn,

Multe semne de sclavie

Si de viata nici un semn.

Sa cnt tarei

Legei far de Dumnezeu!

Sa cnt fruntii de ateu

Ce reneaga tata, mama

Si-i ca dusmanul mai rau