Paul Celan - "Fuga" mortii

Negru lapte al zorilor seara l bem

la amiza l bem dimineata l bem noaptea
l bem si l bem
sapam o groapa-n vazduh acolo patul nu-i strmt.
In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie
cnd seara se lasa el scrie-n Germania parul tau argintiu
Margareta
el scrie si iese n fata casei si stele scnteie el fluiera si-si
cheama dulaii
si fluiera jidovii sa sape o groapa-n pamnt
ne ordona cntati acum pentru dans.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
te bem dimineata-n amiaza si seara te bem
te bem si te bem.
In casa sta un barbat cu serpii se joaca el scrie
cnd seara se lasa-n Germania parul tau argintiu
Margareta.
Parul tau de cenusi Sulamita sapam o groapa-n vazduh
acolo patul nu-i strmt.
El striga sapati mai adnc n pamnt voi unii voi altii
cntati miscati din arcus
si scoate pistolul din bru l flutura albastri-i sunt ochii
Infingeti mai bine lopata voi unii voi altii cntati pentru
dans mai departe.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
la amiaza te bem si seara
Te bem si te bem
n casa sta un barbat cu parul tau auriu Margareta
parul tau cenusiu Sulamita cu serpii se joaca.
El striga mai dulce ca moartea cntati moartea-i un maestru
din tara germana
el striga mai sumbru atingeti viorile atunci veti sui ca
fumu-n vazduh
atunci veti avea o groapa n nori acolo patul nu-i strmt.
Negru lapte al zorilor noaptea te bem
Te bem la amiaza moartea-i un maestru din tara germana
Seara te bem dimineata te bem si te bem
moartea-i un maestru din tara germana ochiul lui e

albastru
cu glontul de plumb te loveste te loveste precis
n casa sta un barbat parul tau aurit Margareta
dulaii asupra-ne asmute, ne daruie-o groapa-n vazduh
cu serpii se joaca viseaza e moartea-un maestru din tara
germana
parul tau aurit Margareta
parul tau de cenusi Sulamita.

Paul Celan - Anii de la tine la mine

Iarasi ti unduie parul cnd plng. Albastrul ochilor tai
l asterni pe masa dragostei noastre: un pat ntre vara si toamna.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregatit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfrsit.
Ne privim pe noi n oglinzile-oceanului,
si ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, ncepe cu zorile,
alaturi de tine ma culca.

Paul Celan - Cel ce inima-si smulge din piept

Cel ce inima-si smulge din piept, trandafirul atinge,
a lui sunt petala si spinul,
lui i asterne lumina pe talger,
lui i umple paharul cu adieri,
lui i susura umbrele dragostei.
Cel ce inima-si smulge din piept si-o zvrle nalt,
nimereste la tinta,
piatra cu pietre ucide,
lui orologiul sngele-si suna,
lui vremea, din palma, ceasul i bate,
cu mingi mai frumoase se poate juca,
si poate de tine vorbi si de mine.

Paul Celan - Copac din Aspen...

opac din Aspen, frunzele tale arunca raze albe in intuneric
Parul mamei n-a apucat sa albeasca.
Papadie, atat de verde in Ucraina
Mama mea cea blonda nu s-a mai intors acasa.

Nor de ploaie, e bine in cerul pe care il ascunzi?

Tacuta mea mama lacrimeaza pentru toti.
Stea rotunda, legata in inel de aur
Inima mamei a fost secerata de moarte.
Usa de stejar, cine te-a rupt din balamele?
Buna mea mama nu se mai poate intoarce...

Paul Celan - Coroana

Toamna-mi mannca frunza-i din palma: suntem prieteni.
Vremea din nuci o cojim si-i nvatam sa se duca;
vremea se-ntoarce n coaja.
n oglinda-i dumineca,
n vis este somn,
adevar gura graieste.
Ochiul meu se apleaca spre sexul iubitei:
noi ne privim.
Ne spunem ceva de-ntuneric,
ne iubim ca mac si memorie,
dormim ca vinul n scoici,
ca marea n raza de snge a lunii.
Stam la fereastra mbratisati, ei se uita din strada la noi:
e vremea sa stie!
E vremea piatra sa purceada a-nflori,
nelinistea-n inima sa se abata.
E vremea, vremea sa vina.
E vremea.

Paul Celan - Elogiul departarii

n izvorul ochilor tai
freamata navoadele pescarilor de pe Marea Dementei.
n izvorul ochilor tai
marea si tine fagaduiala.
Aici mi lepad eu
o inima care-a zabovit printre oameni
vesmintele si stralucirea unui juramnt:

Mai negru n negru, snt si mai gol.

Doar abjurnd devin credincios.
Snt tu, abia cnd snt eu.
n izvorul ochilor tai
plutesc, la prada visnd.
Un navod de-un altul se prinde:
ne despartim mbratisati.
n izvorul ochilor tai
un spnzurat sugruma streangul.

Paul Celan - Erau nopti

Erau nopti cnd mi se parea ca ochii tai, carora le desenasem mari cearcane
portocalii, si aprind din nou cenusa. In acele nopti ploaia cadea mai rar.
Deschideam geamurile si ma urcam, gol, pe pervazul ferestrei ca sa privesc
lumea. Copacii padurii veneau nspre mine, cte unul, supusi, o armata nvinsa
venea sa-si depuna armele. Ramneam nemiscat si cerul si cobora steagul sub
care si trimisese ostile in lupta. Dintr-un ungher ma priveai si tu cum stateam
acolo, nespus de frumos n nuditatea mea nsngerata : eram singura constelatie
pe care nu o stinsese ploaia, eram Marea Cruce a Sudului. Da, n acele nopti era
greu sa-ti deschizi vinele, cnd flacarile ma cuprindeau, cetatea urnelor era a
mea, o umpleam cu sngele meu, dupa ce concediam ostirea dusmana,
rasplatind-o cu orase si porturi, iar pantera de argint sfsia zorile care ma
pandeau. Eram Petronius si din nou mi varsam sngele ntre trandafiri. Pentru
fiecare petala patata stingeai cte o torta.
Tii minte? Eram Petronius si nu te iubeam.

Paul Celan - Floare

Piatra
Piatra din aer pe care o urmaresc
Ochiul tau e la fel de orb ca ea
Am fost
maini
am impachetat vidul intunericului, am gasit
cuvantul care aduce vara
floare.

Floare-cuvantul unui orb

ochii nostrii
privesc
catre apa
Creste
Inima zidita peste inima zidita
adauga petale
Inca un cuvant ca acesta si ciocanele
se vor balansa deasupra crapaturilor pamantului...

Paul Celan - Marianne

Fara liliac ti este parul, iar chipul tau cel din sticla oglinzii.
Dintr-un ochi ntr-altul norul trece ntocmai Sodomei spre Babel:
precum frunzisul de piatra spulbera turnul si cum mai spumega crngul de sulf
Apoi ti zvcneste un fulger n jurul gurii - acel ascunzis cu aschii de vioara.
Cu dinti de zapada mnuieste unul arcusul: O, mai frumos rasuna trestia-n vnt!
Esti si tu, iubito, o trestie si cu totii o ploaie suntem;
Un vin fara-seaman ti-e trupul si-l bem cu toti zece;
o luntre n lanul de gru inima ta, vslim ndreptnd-o spre noapte;
un ulcior de albastriu, cum mai sari tu peste noi, iar noi dormim...
n fata cortului soseste plutonul, te ducem la groapa chefuind.
Cum rasuna pe dalele lumii talerul greu din vis.
CU MNA PLIN DE ORE, asa ai venit tu la mine - ti-am spus:
Parul nu ti-e nchis la culoare.
Asa l-ai ridicat tu usor pe talerul suferintei, era mai greu ca mine...
Ei vin pe corabii la tine si-l ncarca, l ofera spre vnzare n trgul placerilor mi zmbesti din adncuri, ma plng tie de pe terezia care ramne usoara n
vnt.
Ma plng: Parul tau este nchis la culoare, ei ti ofera apele marii, iar tu le
daruiesti buclele...
Soptesti: Ei umplu deja lumea cu mine, iar eu ti ramn ca o strunga n inima!
Tu spui: Pune-ti pe tine frunzisul anilor - e timpul sa faci asta, ca apoi sa vii sa ma
saruti!
Frunzisul anilor este de culoare nchisa, parul tau nu.

Paul Celan - Psalm

Nimeni nu ne framanta din nou din pamant si argila

nimeni nu discuta pulberea noastra.
Nimeni.
Laudat sa fii tu nimeni.
De dragul tau vrem
noi sa inflorim.
Tie
in intampinare.
Un nimic
eram noi, suntem noi, vom
ramane noi, infloritor:
Trandafirul Nimicului,
Trandafirul Nimanui.
Cu
condeiul luminos ca sufletul,
stamina pustie ca cerul,
coroana rosie
de cuvant purpuriu,
pe care il cantam,
peste, o peste
spin.

Paul Celan - Sonata mortii

Lapte negru al zorilor bem seara
bem la amiaza si dimineata bem noaptea
il bem si il bem
sapam o groapa in vazduh in care zaci inghesuit
Un barbat e in casa el se joaca cu serpii el scrie
el scrie cand se insereaza in Germania parul tau de aur Margareta
isi scrie scrosoarea si fuge in fata casei si fulgera stelele
isi fluiera dulaii
isi fluiera evreii sa iasa in fata ii punesa sape o groapa in pamant
el ne porunceste sa cantam de dans.

Lapte negru al zorilor te bem noaptea

te bem dimineata si la amiaza ste bem seara
te bem si te bem
Un barbat e in casa el se joaca cu serpii el scrie
el scrie cand se intuneca in germania parul tau de aur margareta
Parul tau de cenusa Sulamitanoi sapam o groapa in vazduh in care zaci
neinghesuit
El striga scobiti mai adanc in pamant voi unii

voi ceilalti cu glasurile cu instrumentele

isi smulge arma din centura o agita ochii lui sunt albastrii
infigeti mai adanc cazmalele voi unii voi ceilalti cantati mai departe
de dans
Lapte negru al zorilor te bem noaptea
te bem la amiaza te bem seara
te bem si te bem
Un barbat e in casa parul tau de aur Margareta
parul tau de cenusa Sulamita el se joaca cu serpii
El striga cantati mortii cu dulceata moartea este un mester din
Germania
el striga trageti mai melancolic arcusul pe vioriapoi inaltati-va
ca fumul in vazduh
acolo aveti o groapa in nori in care zaci neinghesuit
Lapte negru al zorilor te bem noaptea
te bem la amiaza moartea e un mester din germania
te bem seara si dimineata te bem si te bem
moartea este un mester din Germania ochiul ii este albastru
te loveste cu glonte de plumb te nimereste
un barbat e in casa parul tau de aur Margareta
el isi asmute dulaii asupra noastra el ne daruieste o groapa in vazduh
el se joaca cu serpii si viseaza moartea este un mester din Germania
parul tau de aur Margareta
parul tau de aur Sulamita

Paul Celan - Tenebre

Suntem aproape, Doamne
aproape si mana in mana.
Manuim deja, Doamne
ghiarele noastre ascutite si puternice
trupul fiecaruia dintre noi, a fost
trupul tau, Doamne.
Roaga-te, Doamne,
roaga-te noua
caci suntem aproape.
Vant-starmbi am mers acolo
ne-am aplecat peste scorburi si canale
cautand mantuirea.

Spre a ne spala pacatele am fost acolo, Doamne.

Era sange, asta era
in asta ai ales tu sa ne speli, Doamne.
Sange stralucitor.
El ne-a aratat ochilor imaginea ta, Doamne.
Ochii nostri sunt deschisi si goi;gurile noastre deschise si goale,
Doamne.
Ne-ai imbatat, Doamne
Cu sange si cu imaginea inchegata in sange.
Roaga-te, Doamne,
caci suntem aproape.

Paul Celan - Zadarnic pe geam pictezi inimi

Zadarnic pe geam pictezi inimi:
printul tacerii
strnge ostasi, jos, n curtea castelului
Flamura sa o-nalta-n copac o frunza, de-azur cnd e toamna;
mparte ostirii iarba tristetii, florile timpului;
cu pasari n plete el merge spadele sa le cufunde.
Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu ntre cete
nfasurat n manta ce cndva de pe umerii tai cazuse, noaptea, pe scara,
cndva, cand era castelul n flacari si tu rosteai omeneste: Iubito...
El manta nu o cunoaste si steaua n-a implorat-o si se ia dupa frunza ce-i plutestenainte.
O, iarba, i se pare c-aude, o, floare a timpului.