Referat

Depresie postpartum – interventie TCC

Psihoterapii

A elaborat: Caraion Irina grupa PJ21 M

A verificat: Daniela Cazacu , lector universitar
 Depresia postpartum (dupa nastere)

Depresia postpartum este o conditie medicala severa ce poate apare in primele luni dupa
nastere. Fara tratament depresia postpartum poate avea o evolutie prelungita si disabilitanta.
Aceasta boala este foarte frecventa, afectand 1 din 8 femei in timpul primelor luni dupa nastere.
Depresia postpartum poate apare si dupa avort spontan, nastere cu fat mort sau adoptie. In cazuri
rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice care o pot pune in pericol
pe pacienta si pe cei din jur (psihoza postpartum).

 Cauze
Depresia postpartum pare sa fie determinata de modificari hormonale bruste care apar dupa
nastere. Aceste modificari hormonale pot determina depresie postpartum cand sunt asociate cu alti
factori de risc cum ar fi depresie anterioara (inclusiv tulburarea bipolara), absenta sprijinului din
partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres excesiv. Atat avortul spontan cat si nasterea
cu fat mort pot determina aceleasi modificari hormonale care pot duce la depresie postpartum.

 Simptome

 Tristetea postpartum

Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de

dispozitie sunt normale in primele zile dupa nastere. Aceste stari, de obicei ating un maxim in ziua
a patra si dispar in mai putin de 2 saptamani, cand modificarile hormonale se atenueaza. Starea
este comuna, jumatate din femei au temporar depresie medie alternand cu stari de fericire dupa
nastere. Aceste stari este bine sa fie impartasite cu personalul medical pentru a putea fi urmarite.

 Depresia postpartum

Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum

sau pot apare mai tarziu dupa nastere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele pot atinge
un varf dupa o crestere continua de 3-4 luni. Posibilele simptome de depresie postpartum necesita
o evaluare medicala. Depresia postpartum se caracterizeaza prin 5 sau mai multe simptome
depresive (inclusiv una din primele doua din cele de mai jos), in majoritatea timpului in ultimele
doua saptamani:
 dispozitie depresiva - plans facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau
nu cu anxietate severa;
  absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice;
 modificari in apetit sau greutate - de obicei o scadere a apetitului si a greutatii, mai rar o
crestere;
 probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar si atunci cand copilul doarme;
 modificari in felul de a vorbi si a merge - de obicei neliniste, dar uneori si incetineala;
 oboseala extrema sau pierdere a energiei;
 sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta;
 dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii;
 ganduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ganduri
infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decat dorinte
de a face rau.
Tratamentul timpuriu al depresiei postpartum este important atat pentru mama cat si pentru
copil. Poate fi de folos intocmirea unei liste de simptome ale depresiei postpartum care sa fie
prezentata personalului medical.

 Psihoza postpartum

Aceasta conditie severa afecteaza in special femeile cu tulburare bipolara sau istoric de
psihoza postpartum. Simptomele, care de obicei se dezvolta de-a lungul primelor 3 saptamani dupa
nastere (cel mai devreme la 1-2 zile dupa nastere), includ:
 sentimentul de indepartare de copil, alti oameni si mediul inconjurator (depersonalizare);
 somn intrerupt, chiar si atunci cand copilul doarme;
 gandire confuza si dezorganizata, care creste riscul de autoranire, ranire a copilului sau a
altor persoane;
 modificari drastice ale dispozitiei si comportament bizar;
 halucinatii, care implica vazul, mirosul si atingerea;
 gandire deliranta care nu se bazeaza pe realitate.
Psihoza postpartum este considerata o urgenta, necesitand tratament medical imediat. In
cazul aparitiei simptomelor psihotice, este necesara interventia medicala de urgenta. Pana la
initierea tratamentului exista riscul sa fie raniti atat mama cat si copilul.

 Mecanism fiziopatologic
 Mai mult de jumatate din femei au simptoame legate de dispozitie in primele doua
saptamani dupa nastere. In cazul majoritatii femeilor cu tristete postpartum, schimbarile de
dispozitie, insomnia, sentimentul de coplesire si agitatia dispar in urmatoarele doua saptamani.
Totusi 1 din 8 femei dezvolta depresie postpartum de lunga durata in saptamanile si lunile de dupa
nastere. Modificarile hormonale si durerea cauzata de avortul spontan sau nasterea de fat mort, de
asemenea pot declansa depresie postpartum la multe femei.
Depresia postpartum face dificila functionarea femeii, inclusiv afecteaza ingrijirea
copilului si formarea atasamentului cu acesta. Bebelusii mamelor depresive tind sa fie putin atasati
de mamele lor si sa fie mai inceti in comportament, limbaj si dezvoltarea mentala.
Fara tratament, depresia post partum poate dura aproximativ 7 luni si poate continua peste un an.
Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este
inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei
si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei.
In cazuri rare (1 din 500) simptome periculoase ale psihozei postpartum - cum ar fi
comportament bizar, halucinatii vizuale, legate de miros si de atingere, sentimentul de a fi detasat
de ceilalti si de realitate si impulsul de a-si face rau precum si celorlalti - se pot dezvolta brusc in
primele 3 saptamani postpartum, cel mai devreme in prima sau a doua zi dupa nastere. Aceste
simptome tind sa fie mai severe decat cele ale psihozelor nelegate de nastere si pot declansa
comportamente amenintatoare de viata, imprevizibile. Psihoza postpartum afecteaza mai frecvent
femeile care sufera de tulburare bipolara sau care au antecedente de psihoza postpartum. Aceasta
afectiune este considerata o urgenta si necesita tratament medical imediat si ingrijire continua.
Deseori, simptomele psihotice care au fost tratate cu succes sunt urmate de simptome ale depresiei
postpartum care necesita tratament aditional.

 Factori de risc

Fiecare femeie are risc de tristete postpartum in primele doua saptamani dupa nastere,
datorita modificarilor homonale bruste si a solicitarii determinate de ingrijirea nou-nascutului.
Femeile care au avut un avort spontan sau o nastere cu fat mort, au de asemeni un risc. In total,
20% din femeile cu tristete postpartum vor suferi de depresie postpartum.
Totusi, sunt cunoscuti cativa factori care cresc riscul de depresie pe termen lung dupa sarcina.
Daca femeia a avut depresie postpartum la o sarcina anterioara, exista un risc crescut de a face din
nou. Aproximativ 50% din femeile cu istoric de depresie postpartum vor avea aceasta afectiune si
dupa urmatoarea sarcina. Alti factori de risc includ:

 absenta sprijinului din partea familiei, partenerului sau a prietenilor;

 stres aditional cum ar fi probleme financiare, nou-nascut bolnav sau probleme de familie;
  prima sarcina;
 depresia in timpul sarcinii actuale; 75% din femeile care sunt depresive in timpul sarcinii
vor avea depresie postpartum;
 depresie inainte de sarcina; 25% din femeile care au avut un episod depresiv de-a lungul
vietii vor avea depresie postpartum;
 tulburarea bipolara, cunoscuta si ca boala maniaco-depresiva, poate de asemeni creste
riscul de comportament psihotic dupa nastere;
 istoric familial de depresie sau tulburare bipolara;
 tulburare disforica premenstruala anterioara sarcinii, tipul sever de sindrom premenstrual.
Factorii de risc pentru psihoza postpartum includ:
 istoric personal sau familial de tulburare bipolara. Femeile cu acest factor de risc sunt de 3
ori mai predispuse la psihoza postpartum decat cele fara acest istoric;
 psihoza postpartum in antecedente. In cazul in care femeia a avut psihoza postpartum la o
sarcina anterioara, este necesara supravegherea medicala, in special daca apare o noua
sarcina.

 Consultul de specialitate

Se apeleza serviciul de urgenta daca femeia se teme sa nu se raneasca pe sine, sa raneasca

copilul sau pe cei din jur. Consultarea imediata a personalului medical in cazul:
 aparitiei halucinatiilor care implica mirosul, atingerea, auzul sau vazul sau a gandurilor
care nu au baza in realitate (delir). Exemple de delir ar fi teama de supraveghere, de a nu
fi furata sau de citire a mintii;
 mentinerii simptomelor de depresie mai mult de 2 saptamani. Nu este necesara prezenta
tuturor simptomelor de depresie posibile pentru a avea aceasta afectiune. Se recomanda
consultul cat mai precoce, inainte ca boala sa se agraveze.

 Diagnostic precoce

Daca pacienta a avut, depresie, depresie postpartum sau psihoza postpartum in antecedente,
prezinta depresie in timpul sarcinii actuale sau sufera de tulburare bipolara, este necesar ca medicul
sau familia sa urmareasca cu atentie pacienta. Unii experti sugereaza ca femeile cu risc ar trebui
sa se prezinte la control la 3-4 saptamani dupa nastere si nu dupa 6 saptamani.

 Tratament - Generalitati
 Tratamentul precoce al depresiei postpartum este important pentru mama, copil si restul
familiei. Cu cat tratamentul este mai precoce, revenirea este mai rapida iar depresia va afecta mai
putin bebelusul. Bebelusii mamelor depresive pot fi mai putin atasati de mamele lor, pot ramane
in urma in dezvoltarea comportamentului si a abilitatilor mentale. Consultarea medicului pentru
acest tip de simptome duce la alegerea unui tratament potrivit. Medicatia antidepresiva si terapia
cognitiv - comportamentala s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei. Consilierea si
terapia suportiva sunt considerate tratament de prima linie pentru depresia postpartum de la usoara
la severa. Femeile cu depresie usoara beneficiaza mai mult de pe urma consilierii decat cele cu
depresie moderata sau severa la care se combina consilierea cu tratamentul antidepresiv.
Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ:
 consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficienta
ca si medicatia pentru depresia usoara. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea
interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv
comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de
asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si
pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta
pentru rezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri.
 medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru
majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti inhibitori
ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ
sigure in timpul alaptarii.

 Prevenire

Pentru minimalizarea efectelor schimbarilor hormonale postpartum si a stresului, este

importanta mentinerea unui echilibru al mintii si al corpului:
 solicitarea ajutorului din partea celor din jur, astfel incat femeia sa doarma destul, sa
manance sanatos, sa faca exercitii fizice si sa obtina cat mai mult sprijin;
 evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor droguri si medicamente, daca nu au fost prescrise
de medic;
 monitorizarea stricta este importanta. Daca femeia este ingrijorata de aparitia depresiei
postpartum, este bine ca primul control dupa nastere sa fie dupa 3-4 saptamani si nu dupa
6 saptamani.

 Tratament ambulatoriu
 Depresia postpartum este o conditie medicala nu un semn de slabiciune. Este bine ca femeia
sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta. Astfel se poate forma o
echipa impreuna cu medicul, prietenii si familia pentru tratarea simptomelor acestei afectiuni.
 programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia, care pot suna regulat pacienta pentru
a-i oferi sprijin. Izolarea hraneste depresia mai ales cand se asociaza cu stresul ingrijirii
unui nou-nascut;
 dieta echilibrata. Daca apetitul este redus, se recomanda mai multe gustari de-a lungul unei
zile. Folosirea unor suplimente nutritionale sunt de ajutor pentru mentinerea energiei;
 exercitii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos. Miscarea imbunatateste dispozitia;
 profitarea de razele solare cat mai mult timp posibil - mentinerea draperiilor deschise si
iesirea in aer liber cat mai des;
 solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa. Familia si
prietenii sunt deseori fericiti sa ajute o mama cu un nou-nascut;
 evitarea alcoolului si a cofeinei. Evitarea alcoolului si a altor droguri pentru imbunatatirea
starii (automedicatie). Solicitarea ajutorului medical in cazul aparitiei simptomelor ce
necesita tratament medical;
 evitarea suprasolicitarii; se recomanda cat mai multa odihna si somn. Oboseala poate creste
depresia;
 participare la un grup de suport pentru proaspete mamici. Nimeni nu poate intelege mai
bine si oferi suport decat alte femei care trec prin aceleasi incercari.
Potentialul pentru violenta domestica poate creste in timpul sarcinii sau in timpul adaptarii
cuplului la nou-nascut. Daca partenerul este violent sau abuziv emotional, mama si copilul prezinta
un risc fizic, crescand astfel si riscul pentru depresie postpartum. In aceste conditii este cruciala
protejarea mamei si a copilului prin solicitarea de ajutor si sprijin.

 Alte tratamente

 Consilierea
Consilierea s-a dovedit de ajutor pentru preventia si tratamentul depresiei in timpul sarcinii
si dupa nastere. Expertii recomanda ca ambii parinti sa participe pentru imbunatatirea succesului
tratamentului. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala s-au dovedit
eficiente in tratamentul depresiei postpartum. Intr-un studiu, terapia cognitiv-comportamentala s-
a dovedit la fel de eficienta ca si medicatia in tratamentul depresiei postpartum usoare:
 terapia cognitiv-comportamentala ajuta pacienta sa aiba control asupra felului in care simte
si gandeste, oferind in acelasi timp o relatie suportiva. Intr-un studiu, femeile cu depresie
 postpartum s-au ameliorat dupa o singura sedinta de terapie cognitiv-comportamentala si
au aratat o imbunatatira semnificativa dupa 6 sedinte.
 consilierea interpersonala (se axeaza pe relatiile clientei si pe adaptarea personala de a avea
un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si
stabilirea de scopuri. Intr-un studiu, procentul femeilor cu revenire dupa 12 sedinte de
consiliere interpersonala a fost mai mare decat cel al femeilor care nu au beneficiat de
terapie.

 Terapii alternative
 terapia prin lumina foloseste expunerea la lumina stralucitoare (nu tot spectrul luminii care
include si raze ultraviolete). In mod obisnuit o persoana care urmeaza terapia prin lumina
va sta in fata unei lampi fluorescente cu intensitate mare (intre 2500 si 10000 lucsi),
crescand gradat intervalul de expunere pana la 1-2 ore, in fiecare dimineata. Desi terapia
prin lumina pentru depresia postpartum nu a fost inca suficient studiata, aceasta s-a dovedit
benefica pentru femeile insarcinate si pentru depresia din timpul iernii (tulburare afectiva
sezoniera), fara efecte secundare severe;
 antrenamentul parintilor ofera atat educatie cat si sprijin pentru ingrijirea si rezolvarea
problemelor bebelusului, la fel ca si sprijinul in tranzitia cuplului spre a fi parinti;
 orele de masaj a copilului ofera abilitati de legare fizica si emotionala cu copilul si sansa
de a petrece timp cu alte mame.
Bibliografie:
1 http://www.qbebe.ro/nasterea/dupa_nastere/cum_sa_infrunti_depresia_postnatala
2. http://mindcare.ro/depresia-postpartum