Insulte grave

Moişe a venit acasă,

Într-o dispoziţie ardentă,

Ş-a găsit pe Blima, într-o

Situaţie indecentă.

Goală toată şi frumoasă,

O ispită, – ma parolo! –

Asta n-ar fi fost nimic,

Dar era şi Şmil acolo!

Ce a fost, nu ne priveşte.

Nici nu ştim a cui e vina,

Şi întocmai ca la teatru,

O să coborâm cortina.

E destul numai să spunem,

Cum că Moişe, de astă-dată,

Dovedind că-i ferm, a dat-o

Pe nevastă-n judecată.

S-a mutat în altă parte,

Şi cu sentimente brave,

A cerut urgent divorţul

Pe motiv: "Insulte grave".

Cazul a produs rumoare,

Mai ales printre limbuţi,

Fiindcă Moişe şi cu Blima

Erau foarte cunoscuţi.

A stârnit şi controverse

Şi atâta interes,

C-a venit toată Beer Şeva

Să asiste la proces.

Sala de şedinţe-i plină

De bărbaţi şi de femei,

Mulţi de-ai lui, colegi de breaslă

Şi prietene-ale ei.

După ce-a citit dosarul,

Judele a spus: "- Ascultă,

Între soţi, orice discuţii

Nu-i considerat insultă!

Pentru alt motiv, probabil,

Vrei divorţul imediat."

"- Da! Menţiu! Insultă gravă!"

Urla Moişe, disperat.

A sărit ca o nălucă

Şi c-o voce bătăuşe

Mi-a spus: "- Boule! Când intri,

Pentru ce nu baţi la uşe?"

"Nu permit la mine-n casă,

O asemenea dojană,
Mai ales c-a fost de faţă,

Şi... pardon... terţa persoană!"