I.

1 Principalele reglementări legale în domeniul auditului intern

Printre principalele reglementări legale în domeniul auditului intern se numără:
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit
financiar, republicată;
 Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar
preventiv, republicată 2003;
 Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările şi completările
ulterioare;
 Ordinul MFP nr. 880/2002 pentru aprobarea Codului privind conduita etică a
auditorului intern;
 Norme BNR nr. 17/2003 privind organizarea şi controlul intern al activităţii
institutiilor de credit şi administrarea riscurilor semnificative, precum şi organizarea
şi desfăşurarea activităţii de audit intern a instituţiilor de credit.
 Ordonanţa Guvernului nr. 37 din 29 ianuarie 2004 pentru modificarea şi
completarea Legii 672/2002 peivind reglementările auditului intern;
 Hotărârea nr. 35/2004 a Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România
privind aprobarea asimilării Standardelor Internaţionale de Audit Intern, ediţia 2004,
elaborate şi publicate de Institutul Auditorilor Interni, inclusiv a Cadrului General
al Standardelor Internaţionale de Audit Intern.

I.2 Generalităţi privind auditul

Definiţii:

Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către

auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de
audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor
Financiari din România.
Auditorul financiar este persoana fizică/ juridică ce dobândeşte calitatea de auditor.
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor
entităţii economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului,
controlului şi proceselor de conducere a acestuia.

Obiectivele auditului intern

Obiectivele auditului intern sunt:

a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată cu politicile,
programele şi managementul acesteia, în conformitate cu prevederile legale;
b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse
şi efectuate de către conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii
economice;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate
conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea economică;
d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor
de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel.

Obiectivul central al activităţii de autorizare, reglementare şi supraveghere prudenţială a

băncilor îl constituie realizarea stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem bancar prin stabilirea
unor norme şi indicatori de prudenţă bancară şi urmărirea respectării cu stricteţe a acestora,
precum şi prin asigurarea eliminării din sistem a băncilor neviabile. Prin urmare, rolul
supravegherii prudenţiale a băncilor este acela de a preveni riscul sistemic, avându-se însă în
vedere respectarea autonomiei fiecărei bănci în organizarea şi desfăşurarea activităţii sale pe
baze concurenţiale.

Exercitarea independentă a profesiei de auditor financiar

Auditorul financiar poate exercita independent profesia de auditor financiar numai dacă
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este membru al Camerei, ca persoană activă;
b) îndeplineşte condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Camerei.
O persoană nu poate exercita independent profesia de auditor financiar al unei entităţi
economice dacă este angajată a acesteia ori dacă are relaţii cu aceasta sau cu orice persoană
cu care entitatea economică respectivă are relaţii care conduc la situaţia de incompatibilitate
sau conflict de interese.
Prin incompatibilitate sau conflict de interese se înţeleg toate situaţiile care conduc la
ştirbirea cerinţei fundamentale de independenţă în exercitarea independentă a profesiei de
auditor financiar.
Dacă pe durata exercitării independente a profesiei de auditor financiar nu mai sunt
îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acesteia, auditorul financiar are obligaţia să renunţe
imediat la contractul său şi să notifice clientului încetarea acestuia, precum şi motivul
renunţării.

Auditul intern în sistemul bancar are la bază cinci principii fundamentale, şi anume:
 Permanenţa auditului intern
Auditul intern reprezintă o activitate cu caracter permanent. Conducătorii
instituţiilor de credit sunt responsabili pentru asigurarea unei activităţi de audit intern
adecvate, corespunzătoare dimensiunii şi naturii operaţiunilor lor.
 Independenţa auditului intern
Instituţiile de credit trebuie să asigure independenţa activităţii de audit intern de
activităţile auditate şi de activităţile zilnicee pe care le implică controlul intern.
Activitatea de audit intern este subordonată Consiliului de Administraţie.
Coordonatorul activităţii de audit intern trebuie să aibă competenţa de a comunica,
direct şi din proprie iniţiativă,cele constatate în cadrul activităţii desfăşurate,
Consiliului de Administraţie, Comitetului de audit, precum şi auditorilor financiari
ai instituţiilor de credit.
 Obiectivitatea şi imparţialitatea auditului intern
Auditorii interni trebuie să fie obiectivi şi imparşiali,astfel incât să fie evitat orice
conflict de interese. Orice situaţie prin care se prejudiciază obiectivitatea şi
imparţialitatea auditului intern, trebuie adusă imediat la cunoştinţa conducerii
instituţiei de credit. Persoanele care sunt soţi, rude sau afini până la gradul al
patrulea inclusiv, cu conducătorii unei instituţii de credit nu pot fi auditori interni ai
instituţiei de credit. Auditorii interni nu vor putea audita activităţi sau funcţii
desfăşurate şi, respective,deţinute decât după trecerea unei perioade de cel puţin un
an şi nu vor putea fi angrenaţi în operaţiuni ale instituţiilor de credit ori în proiectarea
sau implementarea oricăror procedure de control.
La cererea conducătorilor instituţiei de credit, auditorul intern poate să
exprime opinii legate de modul în care principiile de control intern sunt respectate
 în unele situaţii specific. Fără a prejudicial obiectivitatea şi imparţialitatea auditului
intern, auditorii interni vor putea acorda consultanţă asupra unor operaţiuni pentru
care au avut anterior responsabilităţi.
 Integritatea şi competenţa profesională
Auditorii interni trebuie să fie corecşi, oneşti şi incoruptibili, să respecte prevederile
legale şi ale Codului privind Conduita etică în activitatea de audit intern. Instituţiile de credit
trebuie să se asigure că auditorii interni sunt incoruptibili din punct de vedere profesional; la
evaluarea competenţei profesionale a acestora trebuie avută în vedere complexitatea
activităţilor instituţiei de credit ce fac obiectul auditului intern, iar aceştia răspund din punct de
vedere profesional obiectivelor prevăzute de statutul auditului intern.
Pentru a nu fi afectată capacitatea de evaluare critică a auditorilor interni, ca urmare a
rutinei şi executării permanente a aceloraşi sarcini, instituţiile de credit trebuie să asigure, în
măsura posibilităţilor, rotirea acestora, cu condiţia respectării principiului obiectivităţii şi
imparţialităţii.
Instituţiile de credit trebuie să se asigure că, pe ansamblu, auditorii interni răspund din
punct de vedere profesional obiectivelor prevăzute de statutul auditului intern.

 Confidenţialitatea
Auditorii interni trebuie să fie prudenţi în utilizarea informaţiilor colectate şi să
asigure protejarea acestor informaţii, totodată, nu vor utiliza informaţiile colectate
pentru obţinerea unor avantaje personale. Auditorii interni nu vor utiliza
informaţiile colectate în detrimentul obiectivelor stabilite la nivel central.

Externalizarea activităţii de audit intern

Potrivit cadrului legal aplicabil în domeniul auditului intern al instituţiilor de credit,
respectiv, Normele BNR nr. 17/2003 privind organizarea şi controlul intern al activităţii
instituţiilor de credit şi administrarea riscurilor semnificative, precum şi organizarea şi
desfăşurarea activităţii de audit intern a instituţiilor de credit, Consiliul de administraţie al
instituţiilor de credit, cu avizul comitetului de audit, poate lua decizia externalizării totale sau
parţiale a activităţii de audit intern. Pentru luarea deciziei privind externalizarea activităţii de
audit intern se va ţine cont de următoarea precizare:
“Instituţiile de credit nu pot externaliza următoarele activităţi: (…) activitatea de audit
intern, în condiţiile în care furnizorul extern de servicii în domeniul auditului intern are şi
calitatea de auditor financiar al instituţiei de credit în cauză; (…)”
Instituţiile de credit pot externaliza activitatea de audit intern numai unui auditor
financiar specializat în auditarea respectivei categorii de instituţii de credit.
Principiile fundamentale ale auditului intern rămân aplicabile şi în cazul externalizării acestei
activităţi.

Etapele auditului intern

Obiectivul principal al auditului performanţei este de a oferi informaţii şi recomandări
referitoare la modul în care entitatea auditată a folosit şi justificat banii publici, precum şi cu
privire la raportul dintre banii alocaţi şi rezultatele obţinute. La realizarea auditului intern
trebuie avute în vedere obiectivele specifice cuprinse în Programul de control financiar şi audit
al Curţii de Conturi a României 1.

1
Curtea de Conturi decide în mod autonom asupra programului său de activitate, desfăşurându-şi
activitatea în baza „Programului anual de activitate”. Planificarea activităţii de control şi audit public extern se
realizează pe două niveluri, multianual (3 ani) şi anual. www.curteadeconturi.ro.
 Rolul auditorului este de a aprecia activitatea în mod independent şi obiectiv,
raportându-se la cerinţe deja instituite (o practică bună, cote de nivel existente, până în ce
moment entitatea auditată operează cu economicitate, eficacitate şi eficienţă). Elementele de
audit ale performanţei prezentate în continuare ţin seama de următoarele obiective specifice :
 analiza managementului asupra modului de îndeplinire a obiectivelor stabilite
prin actele normative;
 analiza economicităţii, eficienţei şi eficacităţii utilizării resurselor umane,
material şi financiare, corespunzător obiectivelor programului ce urmează a fi
verificat.

Tehnicile ce trebuie utilizate sunt : interviurile, chestionarele, observaţia, examinarea

documentelor, analiza deciziilor managerial, analiza activităţii desfăşurate şi a rezultatelor
obţinute de entitatea auditată.
Desfăşurarea activităţii de audit intern presupune parcurgerea unor etape,
difrenţiate în funcţie de obiectivul urmărit, astfel:
1. Pentru desfăşurarea angajamentelor de audit, se vor parcurge cel putin următoarele etape:
 planificarea activităţii de audit intern;
 examinarea şi evaluarea informaţiilor avute la dispoziţie;
 comunicarea rezultatelor;
 monitorizarea implementării recomandărilor date.
2. Pentru desfăşurarea unui angajament de consultanţă, se vor parcurge cel putin
următoarele etape:
 planificarea unor întâlniri cu beneficiarul serviciului de consultanţă - reprezentantul
compartimentului/sediului secundar al instituţiei de credit, pentru evaluarea naturii
şi întinderii serviciului ce va fi furnizat;
 confirmarea faptului că beneficiarul serviciului înţelege şi este de acord cu tipul de
consultanţă prevăzut de statutul auditului intern;
 evaluarea angajamentului de consultanţă sub raportul compatibilităţii cu planul de
audit;
 stabilirea printr-un acord a condiţiilor şi cerinţelor generale, precum şi a altor
factori importanţi ai unui angajament oficial de consultanţă;
 comunicarea rezultatelor;
 monitorizarea implementării recomandărilor date.