Sunteți pe pagina 1din 111

Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași

Facultatea de Mecanică
Specializarea Mașini și Instalați pentru Agricultură și Industria Alimentară

CONSERVAREA Şl CONDIŢIILE DE REGENERARE A SOLULUl COMPACTAT

DISCIPLINA: Calitatea proceselor de lucru și siguranța produselor agroalimentare

Absolvent:
Ciubota George-Cristian
Îndrumator:
prof.univ.dr.ing. Dănuţă Cozma
Resursele de sol, componente esenţiale ale capitalului natural, se impun analizei din perspectiva dezvoltării
durabile, datorită funcţiei şi rolului lor atât în relaţiile cu celelalte componente ale mediului, cât şi în relaţiile cu
capitalul socio-economic al unui

teritoriu.

Din această perspectivă, a asigurarii securităţii ecologice şi sociale, studiul dinamicii resurselor de sol
este foarte important în proiectarea dezvoltării economice a unui spaţiu geografic.

Starea acestei componente este dependentă de starea celorlalte componente naturale, însă un
rol esenţial îl au şi modificările induse de intervenţia antropică.

Solul, ca mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură este o resursă naturală a cărei regenerare este
condiţionată de modul de utilizare.

Fiind vulnerabil la procese de degradare, atunci când este utilizat în mod inadecvat, fără a fi respectate
condiţiile de protecţie şi conservare, el poate fi deteriorat sau chiar distrus într-un timp scurt, iar o refacere ulterioară
este dificil de realizat, îndelungată şi foarte costisitoare.
•Pe lângă termenul de sol s-a generalizat şi utilizarea termenului, mai larg, de teren.

•Unităţile de teren nu sunt simple unităţi de soluri, ci unităţi de mediu în care se dezvoltă plantele, denumite
pedotopuri sau unităţi de sol-teren.

•Deci termenul de teren este mai cuprinzător decât cel de sol, incluzând şi celelalte condiţii de mediu în care se
desfăşoară producţia agricolă.

•Pentru caracterizarea unei unităţi de teren se iau în considerare, caracteristicile solului, climei, reliefului, vegetaţiei,
cele hidrofizice, dar şi caracterul intervenţiei antropice.

•În plus, termenul de utilizarea terenului (land use) include şi alte situaţii în afara celor referitoare la exploatarea
biologică.
• Comparativ, utilizarea solului implică numai exploatarea biologică (pentru producţia de biomasă) fiind excluse
situaţiile în care nu se realizează corelaţia sol-plantă.

•Aceasta din motivul că principalul rol al solului este acela de a asigura plantelor elementele

nutritive şi apa necesară dezvoltării lor.

•Pe lângă termenul land use, F.A.O. (1993) a introdus şi termenul de acoperirea terenurilor (land cover), care include
atât modul de folosinţă, cât şi vegetaţia naturală.

•Această abordare a fost necesară, întrucât modul de folosinţă a terenurilor este un concept limitat, fiind prezente situaţii
în care unele suprafeţe de teren sunt acoperite cu vegetaţie (de ex. tufărişurile), dar nu pot fi asimilate unui anumit mod
de folosinţă.
• Prin degradarea solurilor (terenurilor) se înţelege diminuarea potenţialulul productiv al acestora, ca urmare a
utilizării necorespunzătoare de către om.

• Pot fi separate două mari categorii de procese de degradare:

• primul include o serie de procese care generează deteriorarea unor caracteristici ale solului, însă fără
prejudicierea în ansamblu (succesiunea orizonturilor) a acestuia,

• iar secundul cuprinde procesele care prejudiciază în ansamblu învelişul de sol, distrugându-l.
DETERIORAREA CARACTERISTICILOR SOLURILOR

Fizice : - destructurare, - compactare, - formare de crustă; - plintizare, - poluare radioactivă

Chimice : - acidifiere prin fertilizare, căderi acide, levigare

-poluare (chimică) cu compuşi toxici prin substanţe chimice sau emisii industriale

Biologice : - reducerea populaţiei de microorganisme

- reducerea populaţiei de macro şi mezofaună -poluare cu


agenţi patogeni

Complexe

- exces de apă (înmlăştinire) şi anaerobioză


- salinizare şi/sau alcalizare

- deşertificare

- epuizarea fertilităţii
DISTRUGEREA SOLULUI

Dislocare

- eroziune hidrică (superficială sau în adâncime)

- eroziune eoliană

- deplasare de mase de pământ

-excavare

Acoperire

- acoperire (colmatare) cu sedimente nefertile -acoperire cu deşeuri,


steril, cenuşi, deponii etc.

Pierdere de teren

- pierdere de teren prin construcţii, pavaje, drumuri, amenajări de lacuri etc.


•O noţiune care nu trebuie confundată cu cea de degradare este aceea de limitare / restricţie, o proprietate naturală care
reduce utilizarea solului / terenului pentru un anumit scop sau pentru o cultură anume.

•Altfel spus, un anumit tip de utilizare sau de cultură trebuie să ia în consideraţie natura şi intensitatea factorului sau a
factorilor restrictivi.

•Limitările pot fi absolute / necorectabile (de ex. temperatura scăzuta, panta foarte accentuată, caracterul bolovănos
intens etc.) şi corectabile / ameliorabile (umiditatea în exces, sărăturarea şi aciditatea solului etc.) prin diferite lucrări
sau tratamente.
Repere ale importanţei acordate studiului degradării solurilor/terenurilor

• in cadrul celui de-al XIV-lea Congres International de Stiinta solului (Kyoto, 1990) a fost prezentata Harta lumii cu
starea de degradare a solului indusa de om, realizata in cadrul programului GLASOD (Global Assessement of Soil
Degradation) sponsorizat de UNEP si coordonat de ISRIC.

• la 19 aprilie 2004, la Bruxelles a avut loc seminarul European Strategy for Soil Protection dedicat realizarii unei
strategii referitoare la protectia solului, ca parte integrata a planificarii teritoriale si managementului mediului. Acest
seminar a fost vazut ca o contributie in cadrul Environmental Conference of the Regions of Europe (ENCORE).
Repere ale importanţei acordate studiului degradării solurilor/terenurilor

• Comisia Europeana printr-o serie de programe - EuDASM (European digital archive on soil maps of the World),
Corine European soil database, PESERA (Pan European Soil Erosion Risk Assessment) are preocupari in perfectionarea
bazei de date referitoare la resursele de sol ale Europei si la natura si extinderea degradarii solurilor, in primul rand prin
eroziune.

• Conform datelor European Environment Agency problemele cele mai acute sunt cele legate de eroziunea solurilor
(dar si diminuarea fertilitatii si biodiversitatii, compactarea solurilor).

• Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, in conformitate cu directivele de mediu
ale Uniunii Europene prevede:

- evaluarea Capitalului Natural al Romaniei in acord cu diversitatea si vulnerabilitatea actuala a


acestuia, dezvoltarea Retelei Nationale de Arii Protejate;

- initierea masurilor de refacere a Capitalului Natural in zonele deteriorate;

- realizarea programului national de amenajare si utilizare durabila a solurilor si de combatere a


eroziunii solurilor.
CARTA MONDIALA A SOLURILOR - adoptata oficial în noiembrie 1981, la cea de-a 21-a sesiune a Conferintei
F.A.O. care s-a desfasurat la Roma si are la baza 13 principii pentru utilizarea durabila a resurselor de sol :

•Printre resursele majore disponibile pentru om se numara terenul, care cuprinde solul, apa si plantele, ca si conditiile
asociate acestora; utilizarea acestor resurse nu trebuie sa cauzeze deteriorarea sau distrugerea lor, pentru ca existenta
omului depinde de continua lor productivitate.

•recunoscând importanta esentiala a resurselor de sol pentru existenta si bunastarea popoarelor si independenta
economica a tarilor, cât si cerinta tot mai mare pentru cresterea productiei de alimente, este absolut necesar sa se acorde
prioritate promovarii utilizarii optime a terenului, mentinerii si îmbunatatirii productivitatii solului si conservarii
resurselor de sol.

•degradarea solului reprezinta pierderea partiala sau totala a productivitatii solului, fie cantitativa, fie calitativa, fie sub
ambele aspecte, ca rezultat al unor procese cum sunt eroziunea, salinizarea, supraumezirea, pierderea substantelor
nutritive, deteriorarea structurii, poluarea.

Extinderea si intensitatea acestor procese este alarmanta în raport cu nevoia urgenta de crestere a productiei de
alimente, fibre si lemn.
•degradarea solului afecteaza direct agricultura si silvicultura, prin diminuarea recoltelor si perturbarea regimului
hidrologic ; de asemenea, afecteaza si alte sectoare ale economiei,

incluzând industria si comertul, cât si mediul înconjurator, generând inundatii si colmatarea râurilor, lacurilor de baraj
si porturilor.

•este o responsabilitate majora a guvernelor, ca programele care vizeaza utilizarea terenurilor sa

includa masuri pentru utilizarea cea mai buna a terenului, în limita posibilitatilor, asigurându-

se mentinerea si îmbunatatirea pe terem lung a productivitatii, evitându-se pierderile de sol. Utilizatorii de teren
(fermierii) trebuie implicati ei însisi în aceste programe, astfel încât sa se realizeze utilizarea tuturor resurselor de teren
în modul cel mai rational.

•prevederea de stimulente adecvate la nivelul fermei, cât si a unui cadru juridic si institutional cuprinzator, reprezinta
conditii de baza pentru realizarea unei bune utilizari a terenului.

•asistenta acordata agricultorilor si altor utilizatori de teren, trebuie sa aibe un caracter practic
si sa încurajeze aplicarea unor masuri corespunzatoare unei bune cultivari a solului.

• ?! anumite structuri de proprietate a terenului pot constitui un obstacol în adoptarea unor masuri de conservare sau
de gospodarire adecvata a resurselor de sol. Vor fi gasite diferite cai si mijloace pentru eliminarea acestor obstacole,
tinându-se seama de drepturile, îndatoririle si raspunderea proprietarilor de teren sau ale celor care folosesc terenul.
•utilizatorii de terenuri si marele public, vor fi bine informati asupra necesitatii si mijloacelor de îmbunatatire a
productivitatii si conservarii solului. Trebuie pus un accent deosebit pe

programul de educatie si instruirea personalului agricol la toate nivelurile.

•în scopul asigurarii unei utilizari optime a terenului este important ca resursele de sol si teren ale unei tari sa fie
evaluate referitor la pretabilitatea si favorabilitatea lor la diferite tipuri de

utilizare, incluzând activitatile agricole, pastorale si silvice.

•terenul, având potential pentru o gama larga de utilizari, trebuie pastrat în forme flexibile de

utilizare, astfel ca optiunile viitoare pentru o alta utilizare DISCIPLINA: Calitatea proceselor de lucru și siguranța
produselor agroalimentar
sa nu fie anihilate pe o

perioada lunga de timp sau pentru totdeauna. Utilizarea terenului pentru scopuri neagricole trebuie astfel organizata
încât sa evite cât mai mult posibil, ocuparea sau degradarea permanenta a solurilor de buna calitate.
•deciziile privind folosirea si gospodarirea terenului si resurselor sale trebuie sa favorizeze

solutiile avantajoase pe termen lung, în detrimentul celor pe termen scurt sau care pot conduce la degradarea sau
distrugerea resurselor de sol.

•includerea în planul de dezvoltare economică a teritoriului a măsurilor de conservare a

terenului, inclusiv a costurilor necesare (prevăzute în buget).


MĂSURI DE PREVENIREA ȘI COMBATEREA
DEGRADĂRII TERENURILOR

PREVENIREA DEGRADĂRII SOLURILOR FOLOSITE ÎN PRODUCŢIA VEGETALĂ

LUCRĂRI DE AMENAJAREA TERENURILOR ȘI AMELIORAREA


SOLURILOR DEGRADATE
PREVENIREA DEGRADĂRII SOLURILOR FOLOSITE ÎN PRODUCŢIA VEGETALĂ

1. Atenuarea deteriorării fizice


2. Fertilizarea şi prevenirea epuizării solului

3. Prevenirea eroziunii solului prin apă (măsuri agrotehnice şi fitotehnice)

4. Prevenirea eroziunii eoliene


PREVENIREA DEGRADĂRII SOLURILOR FOLOSITE ÎN PRODUCŢIA VEGETALĂ
5. Prevenirea formării excesului de apă şi al sărăturării
(în special în teritoriile amenajate pentru irigaţie)

6. Atenuarea secetei pedologice

7. Protecţia solurilor împotriva poluării


1. Atenuarea deteriorării fizice

- efectuarea lucrărilor solului doar în condiţii de umiditate


optimă (50-70 % din capacitatea de câmp pentru apă; adică
sol reavăn-jilav)

- reducerea la minimum (strictul necesar) a lucrărilor de


pregătire a solului, de întreţinere a culturilor etc., ca şi a
numărului de treceri a tractoarelor prin efectuarea mai
multor lucrări la o singură trecere

- tocarea şi încorporarea în sol, prin discuire şi arătură a


miriştii şi a oricăror alte resturi vegetale

- includerea în rotaţia culturilor a unor plante amelioratoare


(plante furajere perene)

- utilizarea de maşini agricole cu pneuri de presiune joasă şi


cu roţi late pentru a reduce acţiunea de compactare a solului

- evitarea păşunatului pe solul prea umed


2. Fertilizarea şi prevenirea epuizării solului

- aplicarea de îngrăşăminte organice sau de reziduuri de plante în mod periodic

- încorporarea în sol a paielor şi altor resturi de plante

- cultivarea de ierburi câţiva ani în cadrul unei rotaţii de culturi


3.Prevenirea eroziunii solului prin apă (măsuri
agrotehnice şi fitotehnice)

- lucrarea solului pe versanţi pe direcţia


curbelor de nivel

- arătura adâncă de toamnă este foarte

importantă deoarece asigură infiltrarea apei în


sol şi reducerea scurgerii; se recomandă ca
arătura să nu fie mărunţită, iar brazdele să nu
fie nivelate, contribuind la reţinerea zăpezii şi
diminuarea scurgerii

- pe pante mari răsturnarea brazdei se face


numai spre amonte

- subsolajul (scormonirea şi afânarea solului


sub fundul brazdei fără aducerea materialului
la suprafaţă) măreşte infiltraţia apei în sol,
diminuând scurgerea la suprafaţă
3.Prevenirea eroziunii solului prin apă (măsuri agrotehnice şi fitotehnice)

- amplasarea pe terenurile înclinate a culturilor în fâşii alternative (păioase, prăşitoare etc.), eventual intercalate cu
benzi-tampon (fâşii de 15-60 m lăţime cultivate cu ierburi perene sau leguminoase perene) dispuse între culturi la
distanţe de 20-150 m (în funcţie de pantă); benzile-tampon se mentin 2-4 ani, apoi se desţelenesc şi se refac mai
sus sau mai jos
- drumurile de exploatare dintre parcelele plantate cu vii şi livezi să fie orientate pe direcţia curbelor de nivel, iar de-a
lungul drumurilor să fie lăsate benzi înierbate

- pe pajiştile de pe versanţi trebuie evitat păşunatul în perioada când solul este prea umed şi suprapăşunatul.
4. Prevenirea eroziunii eoliene

- eroziunea eoliană afectează în primul


rând solurile nisipoase (sub 8-12 %
argilă)

- prevenirea sau atenuarea ei se poate


realiza prin: reducerea vitezei vântului şi
prin mărirea rezistenţei solului la deflaţie
4. Prevenirea
eroziunii
eoliene

Reducerea vitezei
vântului

- înfiinţarea
de

perdele forestiere

de protecţie
(perpendicular pe
direcţia vântului
dominant)
- lăţimi de 10-20 m

- 150-300 m
distanţe între ele

- de regulă alcătuite
din salcâm, stejar,
pin negru, păr,
zarzăr, dud, cireş
etc.
150-300 m

Vânt dominant

10-20 m

Efectul favorabil se resimte pe o distanţă de până la 25 ori înălţimea perdelei


4. Prevenirea eroziunii eoliene

Mărirea rezistenţei solului la deflaţie

- arătura de bază a solului trebuie făcută primăvara;


mobilizarea solului prin lucrări să fie cât mai redusă; este
utilă o uşoară presare a solului după lucrare

- păstrarea miriştei cât mai înaltă după recoltarea păioaselor

- păstrarea terenului cât mai mult timp ocupat cu vegetaţie cât


mai densă, mai ales în perioada cu vânturi puternice; este o
măsură foarte eficace în condiţii de irigaţie

- fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi minerale.


5. Prevenirea formării excesului de
apă şi al sărăturării (în special în
teritoriile amenajate pentru irigaţie)

- crearea de rigole temporare de


evacuare a surplusului de apă care
apare în perioadele ploioase

- asigurarea unei structuri de culturi


adecvate şi asolamente cu plante
amelioratoare pentru refacerea stării
fizice a solului

- umezirea solului irigat cu norme de


udare strict stabilite în funcţie de
caracteristicile solului, pentru
evitarea infiltraţiei de apă în
adâncime sau a stagnării la suprafaţa
solului
5. Prevenirea formării excesului de
apă şi al sărăturării (în

special în teritoriile amenajate pentru


irigaţie)

- menţinerea canalelor de
desecare în stare bună de funcţionare
prin curăţirea de vegetaţie şi
despotmolire

- utilizarea de apă de irigaţie de


calitate bună

- aplicarea unui surplus de apă de


irigaţie (cerinţa de spălare) periodic
pentru prevenirea acumulării
sărurilor solubile în stratul superior al
solului irigat şi eventual a unei doze
reduse de gips pentru prevenirea
sodizării solului.
6. Atenuarea secetei pedologice

- în condiţii în care nu este posibilă introducerea irigaţiei, efectele secetei pot fi atenuate prin diverse metode
agrotehnice („dry farming”) enumerate în continuare:
6. Atenuarea secetei
pedologice

• cultivareaspeciilor,

soiurilor, hibrizilor rezistenţi la


secetă

• măsuri speciale
pentru captarea apei pe
terenurile în pantă

• dezmiriştirea şi alte
lucrări pentru menţinerea
umidităţii solului

(mulcirea,
combaterea

buruienilor, înfiinţarea de
perdele de protecţie etc.)
7. Protecţia solurilor împotriva poluării

- instalaţii de epurare a apelor uzate

- tehnologii adecvate de prelucrare a produselor reziduale


7. Protecţia solurilor împotriva poluării

- aplicarea cu precauţie (avându-se în vedere concentraţiile admisibile) a nămolurilor sau a apelor uzate, care pe
lângă unii nutrienţi au şi contaminanţi potenţiali
7. Protecţia solurilor împotriva poluării

- administrarea cu precauţie şi cu o strictă evidenţă a îngrăşămintelor şi pesticidelor pentru evitarea acumulării în sol a
compuşilor reziduali dăunători.
7. Protecţia solurilor împotriva poluării

- administrarea cu precauţie şi cu o strictă evidenţă a îngrăşămintelor şi pesticidelor.

foarte ridicate şi
în timpul amiezii.

• Nu se fac tratamente cu pesticide cand


viteza maxima a vantului este mai mare de
4 m/s

• Nu se vor
face

tratamente
la
temperaturi
• Limitarea folosirii mijlloacelor aero de tratament în
zonele cu ape de suprafaţă (aceste mijloace de
tratament au o împrăştiere prea mare). O situaţie
asemănătoare este şi cazul utilizării mijloacelor
mecanice puternic suflante cum ar fi cele utilizate în
vii şi livezi.

• Nu se fac tratamente cu pesticide pe ploaie (nici


înainte sau după) şi când umiditatea amosferică
este ridicată

• La efectuarea tratamentelor cu pesticide de o


mare importanţă este distanţa dintre masele de
apa adiacente şi câmpul tratat. Tratarea
câmpurilor din apropierea unor ape de suprafaţă
duce la poluarea acestor ape cu mari cantităţi de
pesticide.
LUCRĂRI DE AMENAJAREA TERENURILOR ȘI AMELIORAREASOLURILOR DEGRADATE AU ÎN
VEDERE:

• Refacerea solurilor şi terenurilor degradate intens prin activitatea omului

• Stoparea unor procese de degradare declanşate sau accentuate de activitatea omului şi ameliorarea solurilor
respective
LUCRĂRI DE AMENAJAREA TERENURILOR ȘI AMELIORAREASOLURILOR DEGRADATE

A. Combaterea eroziunii solului

B. Combaterea alunecărilor de teren C. Combaterea


poluării solului

D. Recuperarea terenurilor degradate prin activități social-economice


A. COMBATEREA EROZIUNII SOLURILOR

1. COMBATEREA EROZIUNII ÎN SUPRAFAŢĂ

• Lucrări hidroameliorative speciale:

• Valuri de pământ

• Canale de coastă

• Agroterase

• Terase

• Debuşee

• Plantaţii forestiere
A. COMBATEREA EROZIUNII SOLURILOR

2. COMBATEREA EROZIUNII ÎN ADÂNCIME

- Pentru protecţia terenurilor agricole / căilor de comunicaţie şi aşezărilor umane

- În general sunt lucrări complexe şi costisitoare

- Au ca scop reducerea afluxului de apă din bazinul formaţiunii de eroziune în adâncime, reducerea pantei de
scurgere pe firul principal şi protejarea malurilor

- Versanţii se taluzează şi se consolidează prin înierbare

- Pe firul formaţiunilor de eroziune liniară (ogaşe, ravene, torenţi) se practică:


- cleionaje,

- praguri,

- gabioane,
- baraje.
- Solurile din terenurile amenajate cu lucrări de combatere a eroziunii, pot fi folosite ca terenuri arabile /
pajişti, saupot fi împădurite (cele puternic degradate)

- Pe terenurile ce vor fi folosite ca arabil / pajişti este necesară fertilizarea şi cultivarea de plante
amelioratoare şi bune protectoare contra eroziunii
B. Combaterea alunecărilor
de teren

- Acţiune foarte costisitoare şi dificilă

- Se realizează doar pentru apărarea unor obiective


importante

- Se bazează pe studii speciale care vizează găsirea


soluţiilor optime pentru eliminarea excesului de apă
- Printre lucrările uzuale se numără:
- Drenuri şi canale de scurgere
- Ziduri de sprijin

- Piloni adânci
- După un timp necesar aşezării terenului, se realizează o oarecare nivelare pentru
împiedicarea formării de areale cu exces de umiditate la suprafaţă

- Urmează pregătirea terenului pentru însămânţare (cu ierburi perene) sau împădurire, eventual după copertarea cu
sol fertil

- Apoi se fertilizează (organic şi mineral) pentru a ajuta dezvoltarea vegetaţiei şi refacerea solului

- Se asociază măsuri de combaterea eroziunii în adâncime


LUCRĂRI DE AMENAJAREA TERENURILOR ȘI AMELIORAREASOLURILOR DEGRADATE AU ÎN
VEDERE:

• Refacerea solurilor şi terenurilor degradate intens prin activitatea omului

• Stoparea unor procese de degradare declanşate sau accentuate de activitatea omului şi ameliorarea solurilor
respective
LUCRĂRI DE AMENAJAREA TERENURILOR ȘI AMELIORAREASOLURILOR DEGRADATE

A. Combaterea eroziunii solului

B. Combaterea alunecărilor de teren C. Combaterea


poluării solului

D. Recuperarea terenurilor degradate prin activități social-economice


C. Combaterea poluării solului

•Situaţia cea mai răspândită este aceea a solurilor poluate în


orizontul superior.
• Procedeeele care pot fi aplicate sunt:

 arătura adâncă (pt. diluarea poluantului în masa solului)

 decopertarea şi îndepărtarea stratului subţire de sol


poluat; copertarea ulterioară cu strat de sol fertil

 materialul de sol preluat se depozitează în spaţii aparte


pt. a nu deveni o sursă de poluare; copertarea solului preluat
cu un strat fin de material pământos, suficient de gros
C. Combaterea poluării solului

• Procedeeele care pot fi aplicate sunt:

 trecerea în stare inactivă (blocarea) metalelor grele prin diverse căi:

 creşterea pH prin calcarizare (scade mobilitatea m.g., cu excepţia Mo şi Sn)


adaos de îngrăşământ organic (fixează unele metale grele) tratarea cu compuşi chimici (acid
ortofosforic, sulfaţi, carbonaţi) care formează compuşi greu solubili cu m.g.

 reducerea absorbţiei unor metale grele de către plante prin fenomenul de antagonism al unor perechi de ioni;
exemple:

 scade conţinutul de Cd în plantă dacă în sol e suficient Zn cel de Cs e scăzut prin K


• Pentru aplicarea tuturor procedeelor descrise, trebuie în
prealabil înlăturată sursa de poluare.

• Solurile poluate a căror ameliorare e dificilă sau


neeconomică, pot fi cultivate cu plante ale căror produse nu
intră în circuitul alimentar (plante folosite la obţinerea de
uleiuri industriale, plante ornamentale, plantaţii forestiere).

• Măsura cea mai importantă rămâne prevenirea poluării


prin adaptarea proceselor şi fluxurilor tehnologice, în
vederea stopării difuzării agenţilor poluanţi în mediul
înconjurător.
LUCRĂRI DE AMENAJAREA TERENURILOR ȘI AMELIORAREASOLURILOR DEGRADATE AU ÎN
VEDERE:

• Refacerea solurilor şi terenurilor degradate intens prin activitatea omului

• Stoparea unor procese de degradare declanşate sau accentuate de activitatea omului şi ameliorarea solurilor
respective
LUCRĂRI DE AMENAJAREA TERENURILOR ȘI AMELIORAREASOLURILOR DEGRADATE

A. Combaterea eroziunii solului

B. Combaterea alunecărilor de teren C. Combaterea


poluării solului

D. Recuperarea terenurilor degradate prin activități social-economice


D. Recuperarea terenurilor degradate
prin
activități social-economice


Lucrări variate cu sensuri foarte apropiate: recuperare, recultivare, restaurare, reabilitare, refacere a
solurilor/terenurilor


Renaturarea peisajului – în cazul unor teritorii largi, fie degradate (exploatări miniere la zi), fie modificate
intens prin îndiguiri sau desecări
D. Recuperarea terenurilor degradate prin activități social-economice


Recuperare
a
solurilor/terenuri
lor se referă la
amenajarea şi
refacerea
acestora pe
suprafeţele:

degradate prin
exploatări miniere
la zi

acoperite cu
halde de steril, de
cenuşă, de
fosfogips şi alte
deşeuri industriale,
de gunoaie, de
reziduuri din
zootehnie

degradate prin
prăbuşiri de teren
în areale cu
exploatări
miniere la mică
adâncime
D. Recuperarea terenurilor degradate
prin
activități social-economice

 În toate cazurile, după o prealabilă pregătire a terenului (depozitarea şi nivelarea materialelor excavate),
urmează o serie de măsuri care să declanşeze şi să creeze condiţii optime pentru dezvoltarea intensă a circuitului
biogeochimic al elementelor implicate în nutriţia plantelor. Copertarea cu sol fertil (transplant de sol) este foarte
eficientă în refacerea solului
GRUPELE ECOLOGICE DE SOLURI DIN
ROMÂNIA

Este o grupare ameliorativă a solurilor şi una care reflectă modul lor de folosire şi gospodărire.

Criterii:

• tipul şi subtipul de sol

• textura (materialul parental)

• regimul hidric şi cel salin

• volumul edafic

• gradul de afectare de către procesele de denudaţie sau de degradare.


Sunt 13 grupe ecologice de soluri adunate în 4 mari categorii:

· soluri dezvoltate cu caracteristici determinate predominant de condiţiile bioclimatice zonale:

- soluri cernoziomice

- argilice

- luvice

- acide/montane

· soluri variat dezvoltate cu caracteristici condiţionate predominant de materialul parental:


- soluri cu textură grosieră

- soluri cu textură fină


Sunt 13 grupe ecologice de soluri adunate în 4 mari categorii:

· soluri slab-moderat dezvoltate cu caracteristici determinante predominant de relief - denudaţie, acumulare:


- BM

- soluri cu volum edafic redus

- soluri erodate
- soluri aluviale

· soluri variat dezvoltate cu caracteristici determinate de excesul de umiditate sau de săruri solubile:

- soluri puternic afectate de exces de umiditate


- soluri sărăturate

- soluri turboase
1.1. Solurile cernoziomice:

• SB, CZ, CC
• S - 15,5%

• factor limitativ - deficitul de umiditate din perioadele secetoase

• fertilitate ridicată - folosite pentru cultura mare

• în regim irigat prezintă pericol de instalare a regimului de umiditate şi a salinizării


• necesită măsuri de prevenire a tasării, a destructurării şi a pierderii de nutrienţi;
1.2. Solurile argilice:

• CI, CM, CN, BR, BD;


• S - 8,6%

• deficitul de umiditate este mai redus şi nu se manifestă decât în anii secetoşi

• fertilitate bună - folosite ca arabil, viţă de vie, pomi fructiferi şi mai puţin silvic

• necesită măsuri de prevenire a compactării, destructurării şi pierderii de nutrienţi;


1.3. Solurile luvice:

• BRP, BP, SP
• S – 17%

• factor limitativ - reacţia acidă; fertilitate scăzută la moderată (datorată reacţiei acide, slabei aprovizionări cu
nutrienţi şi excesului de umiditate pluvială)

• folosinţă mixtă, cele mai mari suprafeţe sunt ocupate cu păduri şi pajişti

• necesită amendamente cu calcar, fertilizare organică şi minerală, eliminarea excesului de umiditate şi combaterea
eroziunii
1.4. Solurile acide/montane:

• BO, BF, PD, AN, NA, HS


• S - 19,7% - grupa cea mai extinsă

• factori limitativi - reacţia acidă, volumul edafic relativ redus (grosime relativ redusă + caracter scheletic), sărăcia
în elemente nutritive, toxicitatea în Al, temperatura scăzută şi perioada scurtă de vegetaţie

• fertilitate slabă - folosinţă silvo-pastorală (oferă condiţii optime pentru fag şi molid)

• necesită lucrări de combatere a eroziunii, fertilizare şi amendare a pajiştilor, eliminarea excesului de umiditate din
pajişti
2.1. Solurile cu textură grosieră/nisipoase:

• PS şi oricare alte soluri cu textură N şi NL (excepţie fac cele din grupa solurilor acide) care au sub 12% argilă
2.1. Solurile cu textură
grosieră/nisipoase:

• S - 1,6%

• factori limitativi - rezerva mică de apă,


sărăcia în elemente nutritive
2.1. Solurile cu
textură
grosieră/nisipoase:

• fertilitate

redusă - folosinţă
mixtă (arabil, viţă de
vie, livezi, pajişti,
silvică)
• sunt în mare

parte irigate; necesită


lucrări de

combatere a deflaţiei şi
fertilizare
2.2. Solurile cu textură fină/argiloase:

• VS şi subtipurile vertice cu un conţinut ridicat de argilă (PR, NF)


• S - 4,9%
• factori limitativi - regim aerohidric nefavorabil; sunt soluri reci; se lucrează greu

• fertilitate redusă - folosinţă mixtă

• necesită lucrări de prevenire şi combatere a excesului de umiditate, alunecărilor, fertilizare organică şi afânare
adâncă
3.1. Solurile brune eu-mezobazice:

• BM de pe versanţi
• S - 3,7%

• fertilitate moderată la bună - folosite predominant silvic şi ca pajişti, mai rar livezi şi culturi cerealiere

• necesită lucrări de prevenire şi combatere a eroziunii şi alunecărilor


3.2. Solurile cu volum edafic redus - litice şi/sau scheletice:

• toate solurile care prezintă în profil roca compactă la sub 50 cm adâncime (LS şi soluri litice) sau care conţin peste
40% schelet (RZ, SR)

• S - 2,3%

• factori limitativi - volumul edafic redus determină o rezervă mică de apă şi nutrienţi şi probleme pentru sistemele
radiculare

• fertilitate redusă la moderată - folosite predominat silvo-pastoral şi foarte rar ca livezi, viţă de vie sau culturi
cerealiere;
3.3. Solurile erodate:

• ER, RS şi celelalte categorii de sol puternic erodate


• S - 9,8%
3.3. Solurile erodate:

• ER, RS şi celelalte categorii de sol puternic erodate


• S - 9,8%

• fertilitate redusă datorită îndepărtării orizontului A


• se recomandă împădurirea sau înierbarea lor;
3.4. Solurile aluviale:

• toate solurile dezvoltate în lunci şi în zone de divagare (AA, SA, CA, BA)
• S - 8,9%

• fertilitate bună - folosite pentru culturi agricole, păşuni, fâneţe, zăvoaie

• necesită măsuri de întreţinere a digurilor, de prevenire a excesului de umiditate freatic şi/sau sărăturării
4.1. Solurile afectate puternic de exces de umiditate:

• LC, GC, PG, PL şi subtipurile gleice, pseudogleice şi puternic pseudogleizate


• S - 3,4%

• fertilitate ridicată pentru pajişti, fiind folosite ca fâneţe

• necesită măsuri de combatere a excesului de umiditate (drenaj) şi fertilizare


4.2. Solurile sărăturate:

• SC, SN şi subtipurile salinizat şi alcalizat


• S - 2,4%

• fertilitate foarte redusă - folosite ca


păşuni cu valoare furajeră redusă
• necesită drenaj, amendare şi fertilizare
4.3. Solurile turboase:

• T şi subtipurile turboase
• S - 5000 ha

• fertilitate redusă - folosite ca pajişti, arborete cu productivitate redusă sau exploatate ca îngrăşământ organic sau
combustibil.
Principalele aspecte referitoare la utilizarea şi administrarea terenurilor cu diferite grupe de soluri de referinţă, conform
WRB-SR, 2006

Solurile cu orizont organic gros


Solurile puternic influenţate de activitatea omului
Solurile cu restricţii pentru pătrunderea rădăcinilor provocate de permafrost sau de roca dură
Solurile influenţate în diferite forme de către apă
Solurile influenţate în diferite forme de către apă
Solurile influenţate în diferite forme de către apă
Solurile influenţate de chimia Al/Fe
Solurile influenţate de chimia Al/Fe
Solurile influenţate de chimia Al/Fe
Solurile formate prin stagnarea apei în profil
Solurile bogate în humus şi cu grad de saturaţie în baze ridicat
Solurile din regiuni aride şi semiaride cu acumulare de gips, silice sau carbonat de calciu
Solurile cu orizont intermediar îmbogăţit în argilă
Solurile cu orizont intermediar îmbogăţit în argilă
Solurile relativ tinere sau soluri care au un profil slab diferenţiat
Solurile relativ tinere sau soluri care au un profil slab diferenţiat