uri

CAPITOLUL 4.
CARACTERIZAREA APELOR SUBTERANE

is
4.1. Identificarea, delimitarea şi caracterizarea corpurilor de apa
subterana

Cr
Identificarea şi delimitarea corpurilor de apa subterana s-a făcut pe baza
următoarelor criterii:
 geologic;

.A.
 hidrodinamic;
 starea corpului de apă:
 calitativă
 cantitativă.

-D
Delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut numai pentru zonele în care
există acvifere semnificative ca importanţă pentru alimentări cu apă şi anume debite
exploatabile mai mari de 10 m3/zi. În restul arealului, chiar dacă există condiţii locale
de acumulare a apelor în subteran, acestea nu se constituie în corpuri de apă, conform
prevederilor Directivei Cadru 60 /2000 /EC.
Criteriul geologic, intervine nu numai prin vârsta depozitelor purtătoare de apă,
ne
ci şi prin caracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea şi proprietăţile lor de a
înmagazina apa. Au fost delimitate şi caracterizate astfel corpuri de apă de tip poros şi
carstic-fisural.
Criteriul hidrodinamic acţionează în special în legătură cu extinderea corpurilor
ma

de apă. Astfel, corpurile de ape freatice au extindere numai până la limita bazinului
hidrografic, care corespunde liniei de cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de
adâncime se pot extinde şi în afara bazinului.
Starea corpului de apă, atât cea cantitativă cât şi cea calitativă, a constituit
obiectivul central în procesul de delimitare, evaluare şi caracterizare a unui corp de apă
Ro

subterană.
Corpurile de ape subterane care se dezvoltă în zona de graniţă şi se continuă pe
teritoriul unor ţări vecine sunt definite ca transfrontaliere.
În spaţiul hidrografic Crişuri au fost identificate, delimitate şi descrise un
număr de 9 corpuri de ape subterane (fig. 4.1).
Codul corpurilor de ape subterane (ex: ROCR01) are următoarea structură:
ele

RO = codul de ţară; CR= spaţiul hidrografic Crişuri; 01= numărul corpului de apă în
cadrul spaţiului hidrografic Crişuri.
Din cele 9 corpuri de ape subterane identificate, 5 aparţin tipului poros, fiind
acumulate în depozite de vârstă cuaternară şi pannoniană, iar patru corpuri aparţin
tipului carstic-fisural, dezvoltate în depozite de vârstă triasică şi triasic – cretacică.
.Ap

Un corp de apă subterană şi anume ROCR01 (Oradea) a fost delimitat în zona

de luncă a râurilor Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Ierul şi Barcău, fiind
dezvoltat în depozite aluvial-proluviale poros-permeabile, de vârstă cuaternară. Fiind
situat aproape de suprafaţa terenului, prezintă nivel liber. Acest corp este
transfrontalier.
A.N

65
 is uri
Cr
.A.
-D
ne
ma
Ro
ele
.Ap
A.N

Fig. 4.1. Harta cu delimitarea corpurilor de apa subterana atribuite

Directiei Apelor Crisuri

66
 uri
Patru corpuri de apă subterană şi anume ROCR02 (Zece Hotare - Munţii Pădurea
Craiului), ROCR03 (Dumbrăviţa de Codru - Munţii Codru Moma), ROCR04
(Clăptescu- Munţii Codru Moma) şi ROCR05 (Vaşcău- Munţii Codru Moma) se
dezvoltă în zone montane şi sunt de tipul carstic- fisural, fiind dezvoltate în roci dure,

is
calcaroase.
Alte trei corpuri şi anume ROCR06 (Valea lui Mihai-Câmpia de Vest),
ROCR07 (Crişuri-Câmpia de Vest) şi ROCR08 (Arad-Oradea-Satu Mare) sunt sub

Cr
presiune, cantonate în depozite cuaternare sau pannoniene şi prezintă importanţă
economică. Corpuri de ape subterane ROCR06 şi ROCR07 sunt transfrontaliere.
Corpul de apă subterană ROCR09 Depresiunea Beiuş este dezvoltat în

.A.
depozitele de vârstă pannonian-cuaternară şi este de tip poros-permeabil.
Toate caracteristicile semnificative privind corpurile de ape subterane din
cadrul spaţiului hidrografic Crişuri, cum sunt caracteristicile geologice şi
hidrogeologice, gradul de protecţie, riscul şi modul de utilizare a apei ca şi poluatorii,
eventualul caracter transfrontalier şi ţara au fost sintetizate în tabelul 4.1.

-D
Caracterizarea tuturor celor 9 corpuri de apă subterană care au fost identificate
şi delimitate în spaţiul hidrografic Crişuri este prezentată în continuare.

Corpul de apă subterană ROCR01 Oradea

Corpul de apă subterană freatică este cantonat în depozitele aluvionare, poros-
ne
permeabile de vârstă cuaternar superioară (fig 4.1.1.).
Litologic, în zonele de lunci şi conuri, depozitele purtătoare de apă au o
constituţie grosieră în partea de est (pietrişuri şi chiar bolovănişuri în masa de nisip)
scăzând ca granulometrie spre vest, la nisipuri medii şi fine, nisipuri prăfoase argiloase.
ma

Depozitele grosiere sunt bine conturate cu grosimi de 4-5 m dar uneori mergând chiar
la 15-20 m (pe Crişul Repede la Oradea Borş, în lunca şi terasele Barcăului, în bazinul
superior al Ierului în unele zone de interfluviu).
Ro
ele
.Ap
A.N

Fig.4.1.1 Dezvoltarea stratelor poros-permeabile din alcătuirea corpului de apă

subterană freatică ROCR01

67
 uri
ris
Tabelul 4.1 Caracteristicile corpurilor de ape subterane

Caracteriz. geol./hidrogeol. Utiliz. Grad de Stare Transfrontalier/

A.C
Cod/nume Supraf. Tip Sub pres. Strate acop. apei Poluatori protectie Calit. Cant. tara
globala
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
6700/

D.
1. ROCR01/ Oradea (Câmpia de Vest) 8787 P Nu 1.0 - 10.0 PO, I, Z I, A PM,PG B** B Da/ Ungaria
2. ROCR02/ Zece Hotare (Munţii Pădurea Craiului) 463 K+F Mixt variabilă PO PU, PVU B B Nu
3. ROCR03//Dumbraviţa de Codru-Moneasa (Munţii
Codru Moma) 141 K+F Mixt variabilă PO PU, PVU B B Nu

-
4. ROCR04/ Clăptescu (Munţii Codru Moma) 29 K+F Mixt variabilă PO PU, PVU B B Nu
5. ROCR05/ Vaşcău (Munţii Codru Moma) 142 K+F Mixt variabilă PO PU, PVU B B Nu

ne
2292/
6. ROCR06/ Valea lui Mihai (Câmpia de Vest) 5373 P Da 30 PO, I A PVG B B Da/Ungaria
4288/

ma
7. ROCR07/ Crişuri (Câmpia de Vest) 3414 P Da 30 PO,I, PVG B B Da/Ungaria
8. ROCR08/ Arad-Oradea-Satu Mare 15977 P Da 0 – 150.0 PO, I, PG,PVG B B Nu
9.ROCR09/Depresiunea Beiuş 236 P Nu 0-5,0 PO,I,Z PM, PG B B Nu
Ro
Suprafata: are la numarator suprafata (Kmp) din Romania; pentru corpurile transfrontaliere la numitor este suprafata totala a corpului.
Tip predominant: P-poros; K-karstic; F-fisural.
Sub presiune: Da/Nu/Mixt.
Strate acoperitoare: grosimea in metri a pachetului acoperitor.
ele

Utilizarea apei: PO- alimentari cu apa populatie; IR - irigatii; I - indrustrie; P - piscicultura; Z - zootehnie.
Poluatori: I-industriali; A-agricoli; M-menajeri; Z-zootehnici
Gradul de protectie globala: PVG - foarte buna; PG - buna; PM - medie; PU - nesatisfacatoare; PVU - puternic nesatisfacatoare
Stare calitativa si cantitativa: Buna (B)/ Slaba (S)
.Ap

-B ** local stare calitativa slaba

Transfrontalier: Da/Nu.
A.N

68
 uri
Strat acoperitor constituit din argile prăfoase, argile şi prafuri de grosime
variabilă, 1-10m; infiltraţia eficace este în general redusă şi se încadrează în ecartul
15-60 mm coloană apă pe an ceea ce-i conferă corpului un grad de protecţie de la
suprafaţă de clasă medie PM şi bună PG.

is
Corpul este format din mai multe strate separate de intercalaţii pelitice, dar are
un caracter hidraulic unitar. Direcţia de curgere este pe plan regional E-V, dar cu o
particularitate care trebuie semnalată: în zona de graniţă între localităţile valea lui

Cr
Mihai-Diosig apele sunt drenate V-E spre valea Ierului (fig.4.1.2).

.A.
-D
ne
ma
Ro

Fig.4.1.2 Hidroizohipsele complexului acvifer Holocen

ele

Gradienţii hidraulici sunt în partea de nord a corpului de 0,003-0,0015 iar în

sud de 0,0003-0,0006. Alimentarea apelor freatice din acest corp se realizează prin
precipitaţii şi subordonat în zonele conurilor de pe Crişul Repede la Oradea şi Crisul
Alb la Ineu şi prin apele de suprafaţă în perioadele de ape mari. Nivelul piezometric
variază de la sub 1 m la 2 m în lunci, în câmpia joasă de subsidenţa a Crişurilor şi
.Ap

cresc slab spre est.

Parametrii hidrogeologici principali sunt următorii: debitul specific (q)=<1-5
l/s/m şi transmisivitatea (T) =<100-450 m2/zi pentru zona dintre Crişul Repede şi
Crişul Alb şi respectiv q=<1-20 l/s/m şi T=<100-2000 m2/zi în zona dintre Crişul
Repede şi Barcău.
A.N

Din acest corp s-au extras în anul 2008 peste 19628,71 mii m3 de apă
subterană prin captarea municipiului Oradea (Compania de Apă Oradea), care a
construit în acest scop 4 drenuri. Detalii şi amplasarea captării se regăsesc în (tabelul
4.3.şi figura 4.2).

69
 is uri
Cr
.A.
-D
ne
ma
Ro
ele
.Ap
A.N

Fig. 4.2. Captari de ape subterane – spatiul hidrografic Crisuri

70
 uri
Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig.4.1.3 şi 4.1.4) au fost executate după
datele forajelor de observaţie ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale şi după rapoartele
din arhiva PROSPECŢIUNI S.A. (Ittu, et al., 1960, 1967; Padovici et al., 1971;
Mlenajek, 1983). Acestea indică o foarte mare variaţie a chimismului apelor corpului,

is
de la bicarbonatat calcic magnezian, sulfatat calcic magnezian, clorosodic magnezian,
sau bicarbonatat sodic.
Apele bicarbonatate-clorocalcice sunt prezente în partea de est şi centrală iar cele

Cr
bicarbonatate– sodice - calcice în partea de vest şi nord.

.A.
-D
ne
Fig.4.1.3 Diagramele Pipper şi Schoeller executate pe baza analizelor chimice ale
unor foraje din zona (ROCR01)
ma
Ro
ele
.Ap

Fig.4.1.4 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice

A.N

ale forajelor Cefa F1, Mocrea şi a două foraje din Oradea (ROCR01)

Din punct de vedere al paragenezei minerale apele sunt în general potabile

înregistrându-se local depăşiri la Fe.

71
 uri
Valorile concentraţiilor în compuşii azotului arată vulnerabilitatea la poluare a
corpului, iar depăşirile puternice la azotiţi, clor şi sulfaţi sunt indicatori de poluare.
Corpul are caracter transfrontalier.

is
Corpul de apă subterană ROCR02 Zece Hotare, Munţii Pădurea Craiului

Cr
Apele subterane sunt acumulate în depozite triasice, jurasice şi cretacice,
reprezentate prin calcare şi dolomite, intens fracturate şi carstificate. Rocile
carbonatice mezozoice aflorează pe o suprafaţă de circa 330 km2. Sistemele carstice
sunt numeroase şi de mărimi diferite; suprafaţa totală a carstului este de circa 452

.A.
km2. Resursele importante de ape subterane sunt localizate în sistemele carstice
majore.
Reţelele acvifere subterane locale sunt alimentate atât din precipitaţii, cât şi din apele
de suprafaţă, căile de infiltraţie fiind reprezentate prin zonele intens fracturate şi
fisurate. Descărcările sunt lineare, punctuale sau difuze, semnalându-se izvoare ale

-D
căror debite oscilează între valori subunitare (0,33 l/s) şi valori foarte mari (izbucul
Aştileu 575 l/s, în anul hidrologic octombrie1982- octombrie1983, Orăşanu, 2000).
Depozitele carbonatice acvifere, de vârstă triasic-cretacică, sunt acoperite, pe
alocuri, de depozite permo-mezozoice (gresii şi conglomerate cu intercalaţii de şisturi
argiloase) cu permeabilităţi diferite.
Analizele chimice au arătat că apele din depozitele carbonatice triasic-
ne
cretacice sunt de tip HCO3-Ca, HCO3-Ca-Mg şi mai rar SO4-Ca.
Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig. 4.1.5 şi 4.1.6) executate pe analizele
apelor izvoarelor identificate în zonă (Orăşeanu et al., 1983) arată o variaţie a
chimismului apelor corpului de la bicarbonatat calcic la bicarbonatat sodic. Apele
ma

bicarbonatat calcice sunt legate exclusiv de acviferul carbonatic, iar cele bicarbonatat
sodice au un aport mai mare sau mai mic de ape din alte acvifere necarstice.
Ro
ele
.Ap

Fig.4.1.5 Diagramele Pipper şi Schoeller executate pe baza analizelor chimice ale

celor 11 izvoare (ROCR02)
A.N

72
 is uri
Cr
.A.
-D
Fig.4.1.6 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice ale izvoarelor Davelii
şi Topliţa de Vida (ROCR02)

Lipsa analizelor privind microbiologia, concentraţia metalelor şi compuşilor

metalici, solvenţii, hidrocarburile, bifenilii policloruraţi şi a pesticidelor nu permite
stabilirea exactă a gradului de poluare a corpului de apă.
ne
Protecţia naturală a corpului dezvoltat în roci carstice este redusă dar lipsa
factorilor poluanţi oferă condiţiile ca apa să fie de calitate.
ma

Corpul de apă subterană ROCR03 Dumbrăviţa de Codru – Moneasa,

Munţii Codru Moma
Terenurile carbonatice din Munţii Codru-Moma ocupă o suprafaţă de circa
165 km2, repartizată urmatoarelor 3 corpuri: Dumbrăviţa de Codru-Moneasa (62 km2;
la Moneasa se menţionează pe lângă ape subterane reci-potabile şi ape geotermale);
Ro

Clăptescu (13 km2); Vaşcău (90 km2).

Corpul Dumbrăviţa de Codru-Moneasa, de tip carstic-fisural, corespunde
calcarelor şi dolomitelor triasic–cretacice. In general, calcarele şi dolomitele se
caracterizează printr-o infiltraţie eficace mare (157,5 – 220,5 mm/an) şi printr-o
circulaţie intensă a apelor subterane. Stratul acoperitor local lipseşte, local este
reprezentat prin sol, gradul de protecţie fiind nesatisfăcător sau puternic
ele

nesatisfăcător. Sistemele carstice conţin resurse importante de ape subterane,

capacităţile de debitare ale izvoarelor fiind cuprinse între 0,7-123 l/s. Alimentarea
acviferului localizat în depozitele carbonatice triasic-cretacice se realizează,
predominant, din precipitaţii, şi, subordonat, din apele de şiroire provenite de pe
versanţii necarstici limitrofi zonei Dumbrăviţa de Codru-Moneasa şi infiltrate în
.Ap

subteran la intrarea în carst. Descarcarea acviferului se realizează prin izvoare precum

şi prin alimentarea stratului freatic din lunca râului Crişul Negru. Apele subterane
sunt de tip HCO3-Ca, HCO3-Ca-Mg şi HCO3 –Mg-Ca.
Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig.4.1.7 şi fig.4.1.8) executate pe
analizele apelor izvoarelor din zonă (Orăşeanu et al., 1983) arată o variaţie a
A.N

chimismului apelor corpului de la bicarbonatat calcic, la bicarbonatat calcic

magnezian şi bicarbonatat sodic. Apele bicarbonatat calcice sunt legate exclusiv de
acviferul carbonatic, cele bicarbonatat calcicmagneziene de dolomite iar cele
bicarbonatat sodice au un aport mai mare sau mai mic de ape din alte acvifer
necarstice.
73
 is uri
Cr
.A.
Fig.4.1.7. Diagramele Pipper si Schoeller executate pe baza analizelor chimice ale

-D
unor izvoare (ROCR03)

ne
ma

Fig.4.1.8 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice ale izvoarelor Valea
Ro

Luncii şi Valea Morii şi a Izbucului Feredeu (ROCR03)

Lipsa analizelor privind microbiologia, concentraţia metalelor şi compuşilor

metalici, solvenţii, hidrocarburile, bifenilii policloruraţi şi a pesticidelor nu permite
stabilirea exactă a gradului de poluare a corpului de apă.
Protecţia naturală a corpului dezvoltat în roci carstice este redusă dar lipsa
ele

factorilor poluanţi oferă condiţiile ca apa să fie de calitate.

Corpul de apă subterană ROCR04 Clăptescu, Munţii Codru-Moma

Acest corp de tip carstic- fisural este localizat în calcare şi dolomite triasic–
.Ap

cretacice. In general, calcarele şi dolomitele se caracterizează printr-o infiltraţie

eficace mare (157,5 - 220,5 mm/an) şi printr-o circulaţie intensă a apelor subterane.
Sistemele carstice conţin resurse importante de ape subterane, capacităţile de debitare
ale izvoarelor fiind cuprinse între 0,01-80 l/s.
Alimentarea acviferului se realizează predominant din precipitaţii şi
A.N

subordonat din apele de şiroire provenite de pe versanţii necarstici limitrofi zonei

Clăptescu şi infiltrate în subteran la intrarea în carst. Descarcarea acviferului se
realizează prin izvoare precum şi prin alimentarea stratului freatic din lunca râului
Crişul Negru. Depozitele carbonatice acvifere sunt în general lipsite de strate
acoperitoare. Apele subterane sunt de tip HCO3-Ca, HCO3-Ca-Mg şi HCO3 –Mg-Ca.
74
 uri
Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig. 4.1.9 şi 4.1.10) executate pe
analizele apelor izvoarelor din arhiva PROSPECŢIUNI S.A. (Orăşeanu et al., 1987)
evidenţiază caracterul bicarbonat magnezian al apelor, caracter determinat de
dizolvarea dolomitelor.

is
Valorile compuşilor azotului arată lipsa poluării corpului ca urmare a folosirii
apelor, caracter determinat de dizolvarea dolomitelor.

Cr
.A.
-D
Fig.4.1.9 Diagramele Pipper şi Schoeller executate pe baza analizelor chimice
ale celor 2 izvoare (ROCR04)
ne
ma
Ro
ele

Fig.4.1.10 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice ale Izvorului de sub
Costişu şi Izvorul Mare (ROCR04)

Lipsa analizelor privind microbiologia, concentraţia metalelor şi compuşilor

metalici, solvenţii, hidrocarburile, bifenilii policloruraţi şi a pesticidelor nu permite
.Ap

stabilirea exactă a gradului de poluare a corpului de apă.

Protecţia naturală a corpului dezvoltat în roci carstice este redusă dar lipsa
factorilor poluanţi oferă condiţiile ca apa să fie de calitate.

Corpul de apă subterană ROCR05 Vaşcău, Munţii Codru-Moma

A.N

In calcarele şi dolomitele triasice este localizat un acvifer de tip carstic-fisural.

In general, calcarele şi dolomitele se caracterizează printr-o infiltraţie eficace mare
(220,5-315 mm/an) şi printr-o circulaţie intensă a apelor subterane. Sistemele carstice
conţin resurse importante de ape subterane, capacităţile de debitare ale izvoarelor
75
 uri
fiind cuprinse între 0,05-139 l/s. Alimentarea acviferului se realizează, predominant,
din precipitaţii, şi, subordonat, din apele de şiroire provenite de pe versanţii necarstici
limitrofi platoului Vaşcău şi infiltrate în subteran la intrarea în carst. Descarcarea
acviferului se realizează prin izvoare precum şi prin alimentarea stratului freatic din

is
lunca râului Crişul Negru, pe sectorul cuprins între localităţile Vaşcău şi Cărpinet.
Depozitele carbonatice acvifere sunt în general lipsite de strate acoperitoare. Apele
subterane din platoul Vaşcău sunt de tip HCO 3-Ca, HCO3-Ca-Mg şi HCO3 –Mg-Ca.

Cr
Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig. 4.1.11 şi 4.1.12) executate pe
analizele apelor izvoarelor arată o variaţie a chimismului apelor corpului de la
bicarbonatat calcic, la bicarbonatat calcic magnezian şi bicarbonatat sodic. Apele

.A.
bicarbonatat calcice sunt legate exclusiv de acviferul carbonatic, cele bicarbonatat
calcicmagneziene de dolomite iar cele bicarbonatat sodice au un aport mai mare sau
mai mic de ape din alte acvifere necarstice.

-D
ne
ma

Fig.4.1.11 Diagramele Pipper şi Schoeller executate pe baza analizelor

chimice ale celor 7 izvoare (ROCR05)
Ro
ele
.Ap

Fig.4.1.12 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice ale izbucurilor

Sopoteasa şi Pepineaua (ROCR05)

Protecţia naturală a corpului dezvoltat în roci carstice este redusă dar lipsa
A.N

factorilor poluanţi oferă condiţiile ca apa să fie de calitate.

76
 uri
Corpul de apă subterană ROCR06 Valea lui Mihai
Corpul de apă subterană de medie adâncime este cantonat în depozite
preponderent aluvionar-fluviatile, poros-permeabile de vârstă cuaternar inferioară

is
(Pleistocen).
Corpul se dezvoltă la adâncimi cuprinse între 30 m şi 120 m şi este reprezentat
prin strate nisipoase, fine şi medii în alternanţa cu intercalaţii semipermeabile şi

Cr
impermeabile de prafuri argiloase şi nisipoase, argile, marne.
Corpul are un caracter hidraulic unitar, cu direcţii generale asemănătoare cu
cele semnalate şi la nivelul freaticului, adică E-V pentru jumătatea SE a corpului şi V-
E pentru cea de NV, ambele fiind dirijate spre valea Ierului şi drenat spre Crasna.

.A.
Gradienţii hidraulici variază între 0,0005 şi 0,005, scăzând de la N spre S. Adâncimile
nivelului piezometric nu sunt foarte mult diferite de cele ale corpului superior,
variind de la 1 m în special în lungul văii Ierului la cca 7 m.
Parametrii hidrogeologici principali sunt următorii: conductivitatea hidraulică
(K) =1-15 m/zi; transmisivitatea (T) =20-150 m2/zi şi debitul specific (q) =0,2-1,5

-D
l/s/m.
Stratul acoperitor constituit din corpul freatic Oradea se dezvoltată la partea
superioară si îi conferă o bună protecţie corpului de apă faţă de poluarea de la
suprafaţă.
Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig. 4.1.13 şi 4.1.14) sunt realizate pe
baza analizelor apelor forajelor realizate de PROSPECŢIUNI S.A. (Ittu, 1967 şi
ne
Mlenajek, 1983). Ele arată caracterul unitar al corpului şi faptul că apele sunt
bicarbonatat sodice.
Corpul are caracter transfrontalier.
ma
Ro
ele
.Ap

Fig.4.1.13 Diagramele Pipper şi Schoeller executate pe baza analizelor

chimice ale celor 6 foraje (ROCR06)
A.N

77
 is uri
Cr
.A.
-D
Fig.4.1.14 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice ale forajului
Ghereuşa 10506 şi Sălacea 10503 (ROCR06)

Corp de apă subterană ROCR07 Crişuri

Corpul de apă subterană de medie adâncime este cantonat în depozite poros-
ne
permeabile, aluvionar fluviatile, de vârstă cuaternar inferioară (Pleistocen).
Aceste depozite sunt situate în zona de câmpie dintre râul Mureş în sud şi râul
Barcău în nord la adâncimi cuprinse între 30 şi aproximativ 150 m.
Litologic, depozitele purtătoare de apă sunt constituite din nisipuri cu
ma

pietrişuri şi chiar bolovănişuri, depozitele mai grosiere găsindu-se în partea dinspre

rama piemontană. Ele formează strate bine conturate, relativ continue, în alternanţă cu
intercalaţii impermeabile sau semipermeabile, deseori preponderente în succesiunea
litofacială.
Direcţia de curgere este identică cu a corpului de apă subterană freatică
Ro

(ROCR01) adică în general E-V, dinspre zona piemontană spre graniţă, iar gradienţii
hidraulici au valori similare cu ale corpului ROCR01 de 0,003-0,0006.
Parametrii hidraulici principali sunt inferiori corpurilor freatice şi au
următoarele valori medii: conductivitatea hidraulică (K) =3-30 m/zi şi transmisivitatea
(T) =50-1000 m2/zi.
Stratul acoperitor îl constituie corpurile freatice dispuse suprajacent în regiune
ele

(corpurile Oradea din bazinul hidrografic Crişuri şi corpul Arad din bazinul
hidrografic Mureş Aranca în sud) (fig.4.1.15). Această poziţie spaţială îi conferă o
bună protecţie faţă de eventualele surse de poluare de la suprafaţă.
.Ap
A.N

78
 Fig.4.1.15 Dezvoltarea corpului de apă subterană de medie adâncime
ROCR07 Crişuri

Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig. 4.1.16 şi 4.1.17) realizate pe baza

analizelor apelor forajelor executate arată o variaţie a chimismului apelor corpului de
la bicarbonatat calcic magnezian la bicarbonatat sodic.

Fig.4.1.16 Diagramele Pipper şi Schoeller executate pe baza analizelor

chimice ale celor 9 foraje (ROCR07)

79
 is uri
Cr
.A.
Fig.4.1.17 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice ale forajelor Moroda

-D
14305 şi Gepiu 11507 (ROCR07)

Lipsa analizelor privind microbiologia, concentraţia metalelor şi compuşilor

metalici, solvenţii, hidrocarburile, bifenilii policloruraţi şi a pesticidelor nu permite
stabilirea exactă a gradului de poluare a corpului de apă.
Corpul de apă subterană este transfrontalier.
ne
Corpul de apă subterană ROCR08 Arad-Oradea-Satu Mare
Corpul de apă subterană de mare adâncime este cantonat în depozite poros-
ma

permeabile, aluvionare lacustre, de vârstă pannoniană, situate în zona de câmpie

piemontană la nord de râul Mureş şi până în râul Tur. Adâncimile la care este găsit
acoperişul acestui corp este în general de 150 m în zona de câmpie şi se micşorează
spre rama piemontană unde depozitele pannoniene aflorează.
Dezvoltarea cea mai mare a acestor depozite apare în bazinul râului Crasna.
Ro

Litologic, depozitele purtătoare de apă sunt constituite din orizonturi subţiri de

nisipuri, nisipuri argiloase, rar pietrişuri sau gresii prinse într-un fond argilo-marnos
preponderent. Grosimile acumulate ale orizonturilor permeabile variază într-un ecart
larg, de la 10 m la cca 150 m.
Corpul are ape sub presiune, uneori arteziene, dar trebuie subliniat că
posibilităţile de comunicare hidraulică, mai ales pe verticală, sunt foarte reduse.
ele

Direcţiile de curgere sunt în general E-V cu excepţia zonei din lungul văii
Ierului care, şi la acest nivel mai profund drenează, dar într-o proporţie mai mică,
apele subterane (fig.4.1.18).
Aplatizarea remarcată la acest nivel a suprafeţei piezometrice denotă o
dinamică regională mai lentă decât în corpurile superioare. Gradienţii hidraulici sunt
.Ap

elocvenţi în acest sens: 0,003 în zona Crişului Repede şi numai 0,0003 în zona
Someşului .
Transmisivităţile variază în general între 10-50 m2/zi, iar conductivităţile între
0,2-4 m/zi ceea ce evidentiază un slab potenţial al acestui corp care dealtfel este
numai pe alocuri exploatat pentru alimentări cu apă. Debitele obţinute au valori de
A.N

0,2-15 l/s pentru denivelări de 1,5-47 m.

80
 is uri
Cr
.A.
-D
ne
ma
Ro

Fig.4.1.18 Hidroizopiezele complexului acvifer Pleistocen

ele

Stratul acoperitor îl constituie, în zona de câmpie, corpurile freatice şi de

medie adâncime dispuse deasupra corpului pannonian, ceea ce îi conferă o bună
protecţie.
In sectorul piemontan, formaţiunile pannoniene aflorează, fiind acoperite
.Ap

numai de stratul de sol, dar existenţa unei infiltraţii eficace de maximum 60 mm

coloană de apă pe an, exclude şi această parte a corpului de apă de la pericolul
poluării.
Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (fig.4.1.19 şi 4.1.20) sunt realizate pe baza
analizei apelor forajului ce aparţine Reţelei Hidrogeologice Naţionale (Arad - F6),
adâncimea de 300 m. Apele acestui foraj sunt bicarbonatat magnezian calcice, slab
A.N

clorosodice.

81
 is uri
Cr
.A.
-D
Fig.4.1.19 Diagramele Pipper şi Schoeller executate pe baza analizelor
chimice ale forajului Arad F6 (ROCR08)

ne
ma
Ro

Fig. 4.1.20 Diagrama Stiff efectuată pe baza analizelor chimice

ale forajului Arad F6 (ROCR08)

Lipsa analizelor privind microbiologia, concentraţia metalelor şi a compuşilor

metalici, solvenţii, hidrocarburile, bifenilii policloruraţi şi a pesticidelor nu permite
ele

stabilirea exactă a gradului de poluare a corpului de apă.

Corpul de apă subterană ROCR09 Depresiunea Beiuş

Corpul de apă subterană freatică este de vârstă pannonian-cuaternară şi este de
.Ap

tip poros-permeabil.
Acviferul freatic este alimentat din precipitaţiile atmosferice şi din apele de
suprafaţă. Acviferul prezintă variaţii destul de mari din punct de vedere al capacităţii
de debitare, fiind constituit din unul sau două strate cu legături hidrodinamice între
ele, plasate în general până la adâncimea de 25 m. Cele mai importante strate acvifere
A.N

freatice sunt localizate în depozitele holocene din alcătuirea luncii Crişului Negru,
care străbate depresiunea de la sud-est spre nord-vest, precum şi în depozitele
pleistocen-superioare şi holocene din alcătuirea teraselor şi a conurilor aluviale.
Acviferul freatic din aceste depozite constituie surse locale de alimentare cu apă.

82
 uri
Lunca râului Crişul Negru prezintă un acvifer cantonat în silturi, nisipuri,
pietrişuri şi bolovănişuri, până la adâncimi de circa 10 m. Nivelul apei subterane este
influenţat direct de nivelul apei din râu, constatându-se o bună alimentare a
acviferului de către Crişul Negru. Adâncimea nivelului hidrostatic este de 1-3 m, iar

is
grosimea coloanei de apă variază între 2,5-4,5 m. Direcţia de curgere a apelor freatice
în lunca râului Crişul Negru, din zona Beiuş, este orientată, în general, de la sud-est la
nord-vest. Gradienţii hidraulici prezintă valori de 6-10 0/00 .

Cr
În interfluvii, stratele acvifere freatice cantonate în nisipurile fine de la partea
superioară a depozitelor pannoniene au o dezvoltare neuniformă, prezintă o capacitate
mică de debitare, fiind nesatisfăcătoare pentru alimentări cu apă.

.A.
Depozitele aluviale ce formează acoperişul acviferului au o permeabilitate
redusă, ceea ce face ca, local, apele să fie sub presiune, manifestându-se uşor
ascensional.
În zona Beiuş, acviferul freatic este cunoscut şi prin patru foraje de observaţie,
de ordinul I (F1-F4), care aparţin Reţelei Hidrogeologice Naţionale, dispuse pe un

-D
aliniament în lungime de circa 2 km, orientat nord-sud şi situat la circa 1 km vest de
Beiuş. Cotele forajelor sunt cuprinse între 175,16 şi 183,65 m. Două foraje sunt
amplasate pe malul stâng al Crişului Negru, la distanţa de circa 500 m între ele, iar
două pe malul drept, la distanţa de circa 700 m. Acviferul freatic are grosimi cuprinse
între 2,8 şi 4,4 m. Adâncimile forajelor sunt următoarele: 16 m pentru F1; 9 m pentru
F2; 10 m pentru F3; 15 m pentru F4. Debitele au următoarele valori: 0,46-0,94 l/s, la o
ne
denivelare de 0,37-0,85 m, în cazul forajului F1; 0,62-0,91 l/s, la o denivelare de 0,76-
1,29 m, în cazul forajului F2; 0,81-1,39 l/s, la o denivelare de 0,88-1,73 l/s, în cazul
forajului F3; 0,21-0,28 l/s, la o denivelare de 2,8-5 m, în cazul forajului F4.
Conductivitatea hidraulică determinată din testele de pompare experimentală are
ma

valori cuprinse între 1,41 şi 31,99 m/zi, valoarea medie fiind de 16,7 m/zi.
Alimentarea cu apă potabilă a municipiului Beiuş se realizează din sursă
subterană, printr-un dren de captare, construit in anul 1965, situat în depozitele
holocene din lunca de pe malul drept al râului Crişul Negru, precum şi din sursă de
suprafaţă din acelaşi râu, cu ajutorul unei prize de apă, a unor canale de aducţiune şi a
Ro

nouă bazine de îmbogăţire a acviferului freatic, utilizate în situaţii de debite scăzute

ale drenului.
Din rezultatele analizelor fizico-chimice şi bacteriologice efectuate în perioada
02.02-31.03.2004 asupra probelor de apă prelevate din drenul de la Beiuş nu se
constată depăşiri peste concentraţiile maxim admise de Legea privind calitatea apei
potabile nr. 458/2002, modificată şi completată cu Legea nr. 311/2004.
ele

Infiltraţia eficace este cuprinsă între 31,5-63 mm/an, gradul de protecţie fiind
mediu sau nesatisfăcător.

4.2. Corpurile de apă subterană în interdependenţă cu corpuri de

.Ap

ape de suprafaţă şi cu ecosisteme terestre

Toate informaţiile în legătură cu interdependenţa corpurilor de ape subterane
existente în spaţiul hidrografic Crişuri cu corpurile de apă de suprafaţă sau cu
ecosistemele terestre aferente sunt incluse în tabelul 4.2.1 şi 4.2.2.
A.N

Ecosistemele terestre din lunca râurilor Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul
Alb şi Ier dependente de apele subterane sunt constituite din zăvoaie de salcie şi
plop, şleauri de luncă cu vegetaţie mixtă (arborescentă, lemnoasă şi ierboasă) şi pajişti
de luncă.

83
 uri
Ecosistemele carstice (Zece Hotare, Dumbraviţa de Codru-Moneasa,
Clăptescu şi Vaşcău) găzduiesc în formele lor endo şi exocarstice complexe faunistice
şi floristice caracteristice zonelor, strâns dependente de apele subterane ale corpurilor
(ROCR02, ROCR03, ROCR04, ROCR05).

is
Tabelul 4.2.1. Corpurile de ape subterane in interdependenţă cu
corpurile de apă de suprafaţă

Cr
Codul corpului
Nr.
de apă Denumire corp Interdependent cu râul
crt.
subterană

.A.
Râurile Ier, Barcău,Crişul
Oradea (Câmpia de Mic, Crişul Repede,
1 ROCR01
Vest) Alceu, Crişul Alb, Crişul
Negru
Zece Hotare (M.Pădurea Râurile Vârciorog, Holod,

-D
2 ROCR02
Craiului) Crişul Repede, Soimuş
Dumbraviţa de Codru- Râurile Crişul Negru,
3 ROCR03
Moneasa Pârâul Ursului
Clăptescu (Munţii Codru Râul Crişul Văratecului,
4 ROCR04
Moma) Tărcăiţa
Vaşcău (Munţii Codru Râul Crişul Negru
5 ROCR05
ne Moma)
6 ROCR09 Depresiunea Beiuş Râul Crişul Negru
ma

Tabelul 4.2.2. Corpurile de ape subterane in interdependenţă cu

ecosisteme terestre
Codul corpului
Nr.
de apă Denumire corp Ecosistem terestru
crt.
subterană
Ro

-pădurile de salcie şi plop de

la Diosig,de la Săcuieni ;
- zăvoaie de salcie şi plop de
pe Crişul Repede amonte de
Oradea;
Oradea (Câmpia de
1 ROCR01 - zăvoaie de salcie şi plop
ele

Vest)
din Defileul Crişului Negru;
- pădurea de alun, fag,
stejar, frasin de la Drocea;
- pădurea de stejar şi carpen
de la Goronişte.
.Ap

Tufărişuri, pajişti, mlaştini

Zece Hotare
2 ROCR02 din Defileul Crişului
(M.Pădurea Craiului)
Repede-Pădurea Craiului
Dumbraviţa de Codru- Păduri de fag, pajişti din
3 ROCR03
Moneasa Defileul Crişului Negru
A.N

Pajişti, tufărişuri şi păduri

4 ROCR09 Depresiunea Beiuş
din defileul Crişului Negru

84
 uri
4.3. Prelevări de apă şi reîncărcarea corpurilor de apa subterana

is
În spaţiul hidrografic Crişuri există, la nivelul anului 2008, un număr de 126
captări de apă subterană destinate consumului populaţiei, dintre care pentru 108

Cr
captări au fost instituite zone de protecţie sanitară, stabilite conform HG 930/2005
(fig. 4.2)
În graficele alăturate (fig.4.3.1) sunt prezentate debitele prelevate în anul 2008
din captările de subteran, comparativ cu anul 2005, precum şi numărul captărilor

.A.
existente şi a celor cu zonă de protecţie sanitară cu regim sever (fig.4.3.2.) .

-D
ne
Fig.4.3.1. Debite prelevate din captările de apă subterană
ma

D.A. C ris uri

Ro

14%

cu zone de protectie
fara zone de
ele

protectie

86%
.Ap

Fig. 4.3.2. Situaţia instituirii zonelor de protecţie sanitară pentru captările de apă
subterană din spaţiul hidrografic Crişuri
A.N

85
 uri
Cea mai importantă sursă de alimentare cu apă, avand volumul anual captat
de peste 1500 mii m3/an, este captarea municipiului Oradea (Compania de Apă
Oradea). Datele privind această sursă semnificativă sunt prezentate în tabelul 4.3.

is
Tabelul 4.3 - Exploatări semnificative de ape subterane (de peste 1500 mii m3 /an)

Cr
de pe teritoriul Direcţiei Apelor Crişuri

Nr. Codul corpului de Volum

Nume

.A.
crt. apă subterană Localizare Tip captare captat 2008
captare
(mii m3 /an)
Compania de
1 ROCR01 Oradea 4 drenuri 19628,71
Apă Oradea

-D
Reîncărcarea acviferelor aferente corpurilor de ape subterane din spaţiul
hidrografic Crişuri se realizează prin infiltrarea apelor de suprafaţă şi meteorice.
În ceea ce priveşte balanţa prelevări/reîncărcare nu se semnalează probleme
deosebite, prelevările fiind inferioare ratei naturale de realimentare.
ne
4.4. Evaluarea impactului antropic asupra resurselor de apă
subterană şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu
ma

Impactul presiunilor antropice asupra corpurilor de apa subterana se

evalueaza pe baza rezultatelor obtinute din monitorizarea cantitativa si calitativa
(chimica) prezentata in sub-capitolul 6.1.2. De asemenea, in sub-capitolul 6.2.2. se
prezinta starea corpurilor de apa subterana.
Riscul neatingerii obiectivelor de mediu are la bază criterii calitative şi
Ro

cantitative. Pentru evaluarea riscului se analizează mai întâi suficienţa informaţiilor

referitoare la numărul şi distribuţia forajelor de monitorizare.

Pentru determinarea riscului din punct de vedere calitativ se au în vedere :

 corpul este considerat la risc dacă este poluat în cel puţin 20% din numărul total al
punctelor de monitorizare;
ele

 corpul nu este considerat la risc dacă este total nepoluat, sau dacă, din numărul
punctelor de monitorizare, numărul celor poluate este mai mic de 20%.
Valorile indicatorilor de calitate ai apelor şi a altor parametri de poluare au
fost interpretaţi având ca reper valorile prag (pentru NO 3, NO2, NH4, PO4, cloruri,
sulfaţi, plumb, cadmiu, mercur, arsen etc) determinate, după caz, pentru fiecare corp
.Ap

de apă subterană..

În cazul corpurilor de ape subterane nepoluate s-au evaluat, în continuare,

presiunile antropice, astfel :
 dacă nu există surse de poluare atunci corpul nu este la risc ;
A.N

 dacă exista surse de poluare la suprafaţă s-a trecut la evaluarea gradului de

protecţie globală, prin luarea în consideraţie a doi parametri esenţiali, litologia şi
infiltraţia eficace (fig.4.4.1), astfel:

86
 uri
o conform caracteristicilor litologice ale stratelor acoperitoare se consideră
următoarele clase de protecţie :
- favorabilă (F): strat acoperitor continuu, grosime mare (mai mare de 10
m), predominant coeziv (argilă, loess, marnă) ;

is
- medie (M): strat acoperitor discontinuu, grosime variabilă,
permeabilităţi variate (coezive pînă la nisipuri siltice, marne
fracturate) ;

Cr
- nefavorabilă (U): grosimi mici şi constituţie coezivă sau grosimi mari
şi permeabilitate mare (nisipuri + pietrişuri, carst etc.).
o conform infiltratiei eficace (realimentării) din zona de alimentare se

.A.
consideră următoarele situaţii:
- realimentare scazută, <100 mm/an;
- realimentare medie, 100-200 mm/an;
- realimentare mare, >200 mm/an.
De notat că acviferele sub presiune sau arteziene prezintă condiţii favorabile,

-D
suplimentare, de protectie.

mm/an

Realimentare
200 PM PU PVU
ne
100 PG PM PU

PVG PG PM
ma

F M U
Clasa de protectie a zonei acoperitoare
Fig 4.4.1. Diagrama de evaluare a gradului de protecţie globală a unui corp de
apă subterană
Ro

PVG =protecţie globală foarte buna; PG = protecţie globală buna; PM = protecţie

globală medie; PU = protecţie globală nesatisfacatoare; PVU = protecţie globală
puternic nesatisfacatoare.
ele

În funcţie de gradul de protecţie globală stabilit prin diagramă, corpurile de ape

subterane se caracterizează astfel:
 pentru clasele PVG si PG, corpul nu este la risc;
 pentru clasa PM, corpul este posibil să nu fie la risc dar este necesar să fie
monitorizat în viitor;
.Ap

 pentru clasele PU si PVU, corpul este la risc.

Pentru aprecierea corpurilor de ape subterane care sunt la risc cantitativ s-au
avut în vedere evaluarea următoarelor criterii :
 starea cantitativă a apelor subterane - scăderea continuă a nivelurilor piezometrice,
A.N

pe o durată de minim 10 ani, sub impactul unor exploatări;

 deteriorarea stării calitative a apelor subterane prin atragerea de poluanţi;
 starea ecosistemelor dependente de apele subterane ca urmarea a variaţiei
nivelurilor.

87
 uri
Ca urmare a analizei de risc efectuate pe baza criteriilor enumerate anterior
rezultă două clase de corpuri de apă :
- corpuri de apă subterana care nu sunt la risc - ele respectă criteriile de risc ;
- corpuri de apă la risc - cele pentru care criteriile de risc nu sunt respectate.

is
Din punct de vedere al riscului neatingerii starii cantitative bune, se specifica ca
in Spatiul Hidrografic Crişuri, toate corpurile sunt clasificate ca nefiind la risc.

Cr
Din punct de vedere al riscului neatingerii starii calitative bune, se specifica ca
in Spatiul Hidrografic Crişuri, toate corpurile sunt clasificate ca nefiind la risc de
neatingere a stării bune până în anul 2015.

.A.
-D
ne
ma
Ro
ele
.Ap
A.N

88