Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid Admitere 2009 Actualizat-1 PDF
Ghid Admitere 2009 Actualizat-1 PDF
Încărcat de
Rodica GeorgescuTitlu original
Drepturi de autor
Formate disponibile
Partajați acest document
Partajați sau inserați document
Vi se pare util acest document?
Este necorespunzător acest conținut?
Raportați acest documentDrepturi de autor:
Formate disponibile
Ghid Admitere 2009 Actualizat-1 PDF
Ghid Admitere 2009 Actualizat-1 PDF
Încărcat de
Rodica GeorgescuDrepturi de autor:
Formate disponibile
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
Facultatea de Matematică şi Informatică
GHID PENTRU ADMITERE LA
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
ŞI INFORMATICĂ
1
G Ax | x \
2
Probleme propuse
Probleme rezolvate
x 0 1 x
Ax 0 0 0 M3
1 x 0 x
Admiterea 2000 – 2008
BUCUREŞTI
2009
1
ALGEBRĂ
EXERCIŢII REZOLVATE
1 1
1) Dacă z 3 să se calculeze z n n .
z z
3 i
R. Avem z 2 3 z 1 0 , z cos i sin .
2 6 6
2) Dacă zk , zk 0, k 1, n să se arate că
( z1 z2 )( z2 z3 )...( zn1 zn )( zn z1 )
E
z1 z2 ...zn
R. zk zk 2 . Calculăm E şi obţinem E E şi deci E .
3) Dacă 2 1 0 să se calculeze
E (1 )(1 2 )(1 4 )(1 5 )
R. 3 1 şi apoi E (1 ) (1 2 ) 9. 2
1 i m 1 i n
4) Câte elemente are mulţimea : , m, n
2 2
R. Avem
n
m
x cos i sin : cos i sin
4 4 4 4
( m n)
cos (m n) i sin . Mulţimea are 8 elemente.
4 4
2
5) Să se rezolve ecuaţia ( x i)n ( x i)n 0.
xi
n
R. 1 şi apoi
xi
xi n (2k 1) (2k 1)
cos i sin cos i sin
xi n n
(2k 1)
cu k = 0, 1,… n–1 adică xk ctg .
2n
6) Să se calculeze termenii comuni ai progresiilor 4, 9, 14,… şi
7, 19, 31... .
10n 2n 5 2 2
R. 5m 4 12n 7, m 2n 1 (n 1)
5 5
n 1 5 k şi deci m 12 k 3 şi 5m 4 60k 19 , k etc.
n
2k 3k
7) Să se calculeze
k 0 5k
.
5 2 5 3 n 1
k k n 1
n
2 n
3
R. S 1 1 .
k 0 5 k 0 5 3 5 2 5
8) Într-o progresie aritmetică sk este suma primelor k termeni. Să
se calculeze E 3sn 3s2n s3n .
R. sk
2a1 r (k 1)k , E 0.
2
9) Fie (an ), n 1 o progresie geometrică. Să se arate că
2
n 2 n 2 n
ai ai 1 ai ai 1 .
i 1 i 1 i 1
3
10) Dacă într-o progresie aritmetică de numere naturale există un
pătrat perfect să se arate că există o infinitate de pătrate perfecte.
R. Fie ak a 2 şi an a1 r (n 1) . Avem an a 2 r (n k ) .
Alegem n astfel ca n k 2a m r m2 şi avem an (a rm)2 , n .
n
11) În progresia geometrică (an )n1 notăm Pn ak . Dacă
k 1
Pn P2 n , să se calculeze P3n .
n ( n 1) n ( 3n 1)
n ( 2 n 1)
R. Avem a q n
1
2
a q 2n
1 şi deci a q n
1
2
1. Rezultă
P3n 1.
b c a
ln ln ln
12) Să se calculeze a c
b a
c b
.
R. 1
log3 8
13) Dacă a log 6 4 log8 12, b . Să se calculeze b în
log12 6
funcţie de a.
2 2 x 4 3a
R. log 2 3 x . Avem a şi deci x şi
1 x 3 3a 4
3 (2 x)
b etc.
x (1 x)
14) Să se rezolve ecuaţia 9 x 4 x 5x 2 20 x .
2
2x x
2
R. 9 4 5 şi deci
x
4
x x
4 2 5 2
x x x
4 5 9 1 x 2.
2 2 2
9 9
x 2 y 2 5
log x log y
15) Să se rezolve sistemul .
(log 2 x ) 2
(log 2 y ) 2
2
R. xlog2 x a , y log2 y b şi deci a b 5 , log 2 a log 2 b 2.
16) Să se rezolve ecuaţia x 2 3x 1 x 5
1.
R. a) x 2 3x 1 1, b) x 5 0 şi x 2 3x 1 0 ,
c) x 2 3x 1 1 şi x+5 par şi deci x 3, 0, 5, 1.
17) Să se compare log 2 3 cu log 3 8.
3 log 2 3
2
3
R. log 3 8 şi deci log 3 8 log 2 3 . Din 25 33
log 2 3 log 2 3
5
rezultă log 2 3 3 şi log 3 8 log 2 3.
3
18) Fie f :[1, ) , f ( x) x 3 4 x 1 x 8 6 x 1
Să se rezolve ecuaţia f (log 2 x) 1.
5 2 x 1, x [1,5)
R. Avem f ( x) 1 , x [5,10] .
2 x 1 5 , x (10, )
Soluţia este [32, 1024].
19) Câte numere de n cifre (n 3) au suma cifrelor 3 ?
R. Numerele sunt de forma 3 0...0, 1 00... 2... 0, 2 00... 1... 0.
n (n 1)
1 0... 1 0... 1 0... 0 în total 1 (n 1) (n 1) Cn21 numere.
2
5
20) Câte numere de n cifre (n 3) au produsul cifrelor 8 ?
R. Există numere cu cifra 8, celelalte cifre fiind 1 şi numere cu
cifrele 2 şi 4 şi numere în care apare de trei ori cifra 2. În total n An2 Cn3
numere.
21) Să se determine cel mai mic număr n pentru care numerele de
n cifre care conţin pe 9 sunt mai multe decât cele care nu îl conţin pe 9.
R. Avem 9 10n 1 8 9n 1 8 9n 1 . Numărul n minim este 7.
22) Câte laturi are un poligon convex cu 1127 diagonale ?
R. Cn2 n 1127, n 49.
23) Pentru ce numere n avem n ! C2nn ?
R. n 6. Pentru n 7 se arată prin inducţie că C2nn n ! adică
(n!)3 (2n)!
24) Care este numărul termenilor iraţionali ai dezvoltării
5
2 3
7
2003
.
2003 k
2003 k
2003 k
R. 1947. Avem C
k 0
k
2003 2 5
3 , cu k 7t şi
7
5
şi
deci k 35s 7 cu 1 s 57 .
25) Fie f ( X 1)n ( X 2 1)n 1 ( X 3 1)n 2 ....( X n 1)1.
a) Să se afle gradul lui f.
b) Să se determine numerele z cu z 1 şi f ( z ) .
6
R.
n
n (n 1) (n 2)
a) Gradul este k (n 1 k )
k 1 6
.
12k
b) f (cos i sin ) , k .
n(n 1)(n 2)
n
(1) k 1 k
26) Să se calculeze S Cn .
k 1 k 1
R. Avem
(1) k 1 n!
n n
1 1
S (1) k 1 Cnk11 (1 1)n 1 n 1 1 .
k 1 ( k 1) !( n k ) ! n 1 k 1 n 1
27) Fie numerele naturale n k. Calculând coeficientul lui Xk din
polinomul
f (1 X )n X (1 X )n 1 X 2 (1 X )n 2 ... X n
să se arate că Cnk Cnk11 ... Cn0 k Cnk1 .
R. Avem
ak Cnk Cnk11 ... Cn0 k
şi
(1 X ) n X n 1
f 1 (1 X ) n 1 X n 1
n 1
1
X (1 X )
1 x
şi deci ak Cnk1 .
(3n)!
28) Să se arate că numărul N este întreg.
6 (n!)3
R. N C3nn11 C2nn11 .
29) Să se determine f [ X ], f X n an1 X n1 ... a1 X a0
dacă f (1 i) 1 şi f are toate rădăcinile reale.
7
R. Avem
n n n
f ( X xk ) şi deci f (1 i) 1 xk i (1 xk ) 2 1 1 şi
k 1 k 1 k 1
deci (1 xk ) 0, k 1, n.
2
30) Să
se afle a şi b dacă f 2 X 4 3 X 3 aX 2 1 ,
g 2 X X b şi g divide f.
2
(b a 1) b(a b 1)
R. Împărţim şi găsim restul X 1 0 şi
2 2
deci a = 2, b=1 sau a=1, b = –1.
31) Să se determine a şi b dacă rădăcinile ecuaţiei
x 8x3 ax2 8x b 0 sunt în progresie aritmetică.
4
R. Fie 3r, r, r, 3r rădăcinile.
Avem 4 8 şi 2 (2 r 2 ) 2 (2 9r 2 ) 8 şi apoi
2, r 1 şi a=14, b= –15.
32) Să se descompună în [ X ] , f X 8 5 X 4 36 .
R. Avem
f ( X 4 4) ( X 4 9) ( X 2 2) ( X 2 2) ( X 2 3)2 6 X 2
( X 2 ) ( X 2 ) ( X 3 3 X ) ( X 3 3 X ).
2 2
33) Să se determine f [ X ] ,
rădăcinile polinomului
f X 2 X X aX bX cX d ştiind că x1 i este rădăcină
7 5 4 3 2
dublă.
R. Cum f [ X ] rezultă că şi x2 i este rădăcină dublă şi f
divide cu ( X 2 1)2 . După împărţire găsim a 1, b 2 , c 0 , d 1 şi
1 i 3
rădăcinile 1 şi .
2
8
34) Să se determine a dacă ecuaţia x3 ax 2 6ax 8 (a 1) 0 are
rădăcinile în progresie geometrică.
R. x1 , x2 , x3 q. Se scriu relaţiile lui Viète.
q
35) Să se determine f [ X ], f 0 de grad minim care admite
rădăcina 5 2.
R. Punem x 5 2 şi avem
x 2 7 2 10 2 10 7 x 2 40 49 14 x 2 x 4
şi deci
f X 4 14 X 2 9.
36) Se arată că dacă g aX 3 bX 2 cX d X are rădăcina
5 2 rezultă a b c d 0.
37) Dacă f ( X 1)n X n 1 are rădăcinile x1 , x2 ,..., xn să se
n
1
calculeze S .
k 1 2 xk
1 1
R. Notăm yk , punem Y şi eliminăm pe X.
2 xk 2 X
Avem (3Y 1)n (2Y 1)n Y n 0 adică
(3n 2n 1) Y n Cn1 3n 1 2n 1 Y n 1 ... 0.
n
S yi
n 1
n 3 2 n 1
.
k 1 3n 2n 1
9
38) Fie f [ X ], f X n aX b, n 3 .
a) Pentru n = 2003 să se determine a şi b dacă restul împărţirii lui f
la X X 1 este X 2 .
2
n n
b) Să se determine n, a, b dacă s2 xk2 1, s3 xk3 1.
k 1 k 1
R.
a) Fie cu 2 1 0 Avem 3 1 şi 2003 2 ; a 2, b 3
n
b) Dacă n 4 rezultă contradicţia x
k 1
2
k 0 . Deci n = 3 şi apoi
1 1
a , b .
2 3
39) Fie a, b, c, d numere reale nenegative date. Să se rezolve în
mulţimea numerelor reale sistemul
x y axy b
y z ayz c .
x z axz d
R.
Prin înmulţirea cu a a fiecărei ecuaţii şi adunarea lor obţinem :
ax 1 ay 1 ab 1
ay 1 az 1 ac 1
az 1 ax 1 ad 1
Cu notaţiile
u ax 1 A ab 1
v ay 1 B ac 1
w az 1 C ad 1
vom avea sistemul :
uv A
vw B ,
wu C
a cărui rezolvare se lasă în seama cititorului.
10
1
40) Fie z pentru care Re z . Să se arate că
8
1 1
z 2 dacă şi numai dacă z .
z z
R.
Fie r z . Avem
z 2 z 2 z 2 z 2 z 3 z 1
1 1 1 1 1 1
z z z z z z
3
z2 z z 1 z2 z z z zz z z z z z z 0
2
z z r r 2 Re z 0 ,
4 2
unde am avut în vedere că z z z r 2 şi că z z 2 Re z
2
Însă r 4 r 2 2 Re z 0 (deoarece ecuaţia de gradul al doilea
x2 x 2 Re z 0 are discriminantul 1 8Re z care este strict negativ).
Aşadar,
1 1
z 2 z z .
z z
După cum se cunoaşte, ultima afirmaţie echivalează cu z .
1 1
41) Fie z astfel încât z 3 3
2 . Atunci z 2 .
z z
R.
Avem
3
1 1 1
z z 3 3 z .
3
z z z
1
Notând t z , t 0, , obţinem :
z
3
1 1 1 1 1
t z
3
z 3 3 3 z z 3 3 3 z 2 3t .
z z z z z
11
Prin urmare, obţinem t 3 3t 2 0 , adică t 1 t 2 0 , ceea
2
ce înseamnă că t 0, 2 , de unde concluzia.
1 1
42) Fie z astfel încât z 6 6
2 . Atunci z 2 .
z z
R.
3
1 1 1
Din z 2 2 z 6 6 3 z 2 2 obţinem (ca mai sus)
z z z
1
z2 2 2 .
z
Dar
2
1 1
z z 2 2,
2
z z
deci
2
1 1 1
z z2 2 2 z2 2 2 2 2 4 .
z z z
Prin urmare
1
z 2.
z
43) Să se arate că, dacă polinomul f X ,
f X X X , are rădăcinile de modul 1, atunci şi polinomul
2
g X X 2 X are aceeaşi proprietate.
R.
Pentru 0 , polinomul are forma f X , 0, deci
pentru rădăcina x a sa, avem x 1.
12
Polinomul g X X are rădăcina x şi deci
x 1.
Pentru 0 , f are rădăcinile de modul 1 dacă şi numai dacă
polinomul f1 X X 2 X are rădăcinile de modul 1.
f1 X X 2 uX v
Cu notaţiile u , v , avem .
g1 X X 2 u X v
Fie x1 , x2 rădăcinile polinomului f1 şi z1 , z2 rădăcinile
polinomului g1 .
Cum x1 x2 v , avem x1 x2 v , deci v 1 .
Deoarece x1 x2 u , rezultă u x1 x2 x1 x2 2 .
Aşadar g1 X X 2 u X 1 , unde u 2 .
Pentru u 2 , avem g1 X X 1 , deci z1 z2 1 , de unde
2
z1 z2 1 ;
Pentru u 2 , avem u 4 0 şi atunci
2
u i 4 u
2
z1,2 ,
2
deci
u 4 u
2 2
z1 z2 1.
4
m
1
44) Fie m, n şi a m, n n 1 .
k 1 k 1 k k k 1
a) Se cere forma lui n , astfel încât a m, n ;
b) Pentru m 999 se cere cel mai mic număr natural n , pentru
care a m, n este raţional (natural).
13
R.
După amplificarea termenului general din suma de mai sus cu
conjugata numitorului, obţinem
m
1 1 n
a m, n n 1 m 1 .
k 1 k k 1
a) Prin urmare, forma lui n , pentru care a m, n , este
n m 1 s 2 , unde s , s .
n n 1 n
b) În acest caz, a m, n a 999, n .
m 1 1000 10 10
Ca atare, cel mai mic număr natural n , pentru care a 999, n ,
este 10, iar cel mai mic număr natural n , pentru care a 999, n , este
1000.
45) Fie k şi polinomul Pk X X k 1 X k 2 X 1.
Să se arate că, dacă m, n , m, n 1 , atunci polinomul Pm X Pn X
divide polinomul Pmn X .
R.
Se ştie că, dacă m, n 1 , atunci X n
1, X m 1 X 1 .
[Într-adevăr, fie z o rădăcină comună a polinoamelor X n 1 şi X m 1 .
Din m, n 1 există k , l cu nl mk 1. Atunci
z z mk nl z m z n 1k 1l 1 ].
k l
Putem scrie
X n 1 Pn X X 1 şi X m 1 Pm X X 1 ,
unde Pn , Pm 1 . De asemenea X mn 1 Pmn X X 1 .
Cum X mn 1 X n 1 X n m 1
X
n m 2
1 , de unde X n 1
divide X mn 1, deci Pn divide Pmn . Analog, Pm divide Pmn .
Cum Pn , Pm 1 , rezultă că Pn Pm divide Pmn .
14
46) Fie n , n 1. Să se arate că, pentru orice z , avem
n z n Re z n Im z .
R.
Fie z x iy , unde x, y . Inegalitatea din enunţ revine la
2n
2n
x 2 y 2 n x n y , care este echivalentă cu x 2 y 2 2n
x2 2n y 2 ,
care la rândul ei este echivalentă cu
x
2 n 1
x 2 y 2 x 2 C21n 2n 2
2n y 2 y 2 ,
inegalitate ce este evidentă.
15
16
ALGEBRĂ
EXERCIŢII PROPUSE
x3
1) Se consideră expresia E x , x \ 1 .
x 1
Să se determine :
a) toate numerele raţionale x pentru care E x este număr întreg ;
b) toate numerele întregi x pentru care fracţia este număr întreg.
2) Se consideră mulţimea A x, y | 4 x 3 y 1980 .
Să se determine cardinalul mulţimii A.
3) Să se determine mulţimea 10 x 3 | x 12 y 7 | y .
4) Se consideră mulţimile A x | x 11 k1 8 , k1 ,
B x | x 4 k2 , k2 şi C x | x 44 k 8 , k .
Să se arate că A B C .
5) Să se determine numărul de elemente al mulţimii
n2 3
M x | x 2 , n 1, 2,,50 .
n n
6) Să se determine toate mulţimile finite X cu proprietatea :
x X x x .
7) Fie a, b, c numere impare. Să se arate că
x | ax 2
bx c 0 .
17
8) Fie a, b . Să se arate că, dacă a b 1 0 , a b , a, b 1
a2
sau b şi a 4 , mulţimea A x | x 2 ax b 0
4
x | x bx a 0 are trei elemente.
2
9) Să se determine rădăcinile ecuaţiei x 2 m 9x m 2 12 0 ,
ştiind că m este o rădăcină a ecuaţiei date.
10) Să se determine valorile parametrului p şi rădăcinile
x1 , x2 ale ecuaţiei x 2 p 1x p 2 0 ştiind că x1 2x2 .
1
7
11) Să se rezolve ecuaţia de gradul doi cu coeficienţi reali
Px x S 0 , ştiind că , S şi P sunt respectiv discriminantul, suma
2
şi produsul rădăcinilor sale.
12) Fie a, b, c lungimile laturilor unui triunghi. Să se demonstreze
că :
i) ecuaţia x 2 2ab c x 2b c 1 0 are rădăcini reale şi
2
distincte ;
ii) ecuaţia a 2 x 2 2 b 2 c 2 x 2 b 2 c 2 a 2 0 nu are rădăcini
reale ;
iii) cel puţin una din ecuaţiile x 2 2ax 2bc 0 ,
x 2 2bx 2ac 0 , x 2 2cx 2ab 0 nu are rădăcini reale.
13) Fie ai , bi , i 1, 2,, n . Să se arate că :
n n n
i) ai2 x 2 2 ai bi x bi2 0 , x .
i 1 i 1 i 1
2
n n n
ii) ai bi ai2 bi2 .
i 1 i 1 i 1
Precizaţi când are loc egalitatea.
18
n n 1
iii) ai n 2 , dacă ai 0 , i 1, 2,, n.
i 12 i 1 ai
Când are loc egalitatea ?
14) Să se arate că oricare ar fi a, b, c 0 distincte, ecuaţia
a b c x 2 6 x 1 1 1 0 nu are rădăcini reale.
a b c
15) Fie a, b, c cu a 0 , c 0 şi x1 , x2 rădăcinile ecuaţiei
ax bx c 0 . Să se determine ecuaţia de gradul al doilea ale cărei
2
ax b ax b
rădăcini sunt y1 1 , y2 2 .
bx2 c bx1 c
16) Se consideră ecuaţia x 2 mx 2 0 ce are rădăcinile x1 , x2
m .
i) Arătaţi că
1 1 1 1 21
E x12 2
x22 2 0 , m .
x1 x2 x1 x2 4
ii) Determinaţi m astfel încât E să aibă valoarea cea mai mică.
17) Fie p, q astfel încât p 2 4q 0 , p 0 şi q 0 . Dacă
x1 , x2 sunt rădăcinile ecuaţiei x 2 px q 0 , să se calculeze
x1 x2 , 4 x1 4 x2 şi 8 x1 8 x2 .
18) Fie x1 , x2 rădăcinile ecuaţiei x 2 ax 1 0 şi x3 , x 4
rădăcinile ecuaţiei x 2 bx 1 0 . Să se arate că
x1 x3 x2 x3 x1 x4 x2 x4 b 2 a 2 .
19) Dacă x1 , x2 sunt rădăcinile ecuaţiei x 2 x 1 0 , să se
calculeze :
19
x12 x1 1 x 22 x 2 1
i) E1 2 ;
x1 3x1 1 x22 3x2 1
x13 1 x23 1
ii) E 2 .
x13 2 x 23 2
20) Să se determine m , astfel încât ecuaţiile
2 x 3m 2x 12 0 , 4 x 2 9m 2x 36 0 să aibă o rădăcină
2
comună.
21) Dacă ecuaţiile x 2 ax b 0 şi x 2 cx d 0 au o rădăcină
iraţională comună şi a, b, c, d , arătaţi că a c şi b d .
22) Să se determine numerele m şi n astfel încât mulţimea
x | mx 3m 4 x 6 m 1 0
2
x | n 1 x n 1 x 6 n 2 0
2
să aibă două elemente.
23) Să se determine m astfel încât mulţimea
x | 3m 1 x 3m 2 x 2m 5 0
2
x | 2m 5 x 3m 2 x 3m 1 0
2
să aibă trei elemente.
24) Să se determine valorile reale ale lui m astfel ca ecuaţia
mx 2m 1x 2m 5 0 să aibă rădăcini mai mari ca –1.
2
25) Să se determine m astfel ca ecuaţia
2m 1x 3x 2m 0 să admită o rădăcină între 1 şi 2, iar cealaltă
2
rădăcină să fie mai mică decât 1.
20
1
26) Dacă x, y astfel încât x 2 y 1 , arătaţi că x 2 y 2 .
5
27) Dacă numerele reale x şi y verifică relaţia
x y 168 24 x 10 y , atunci x 11,13 şi y 4,6.
2 2
28) Să se determine m astfel încât
x 2 m 1 x 5
7 3 , x.
x2 x 1
29) Pentru ce valori ale lui m, m 2x 2 22m 3x m 2 0 ,
oricare ar fi x 0 ?
2x 2 4x 1
30) Să se determine valoarea minimă a expresiei .
x 2 2x 3
31) Să se determine valorile lui m pentru care trinomul
2m 5x 2 2m 1x 1 are un maxim mai mare decât 5.
32) Fie familia de funcţii de gradul al doilea :
f m x x 2 2 m 1 x m , m .
i) Să se arate că vârfurile parabolelor asociate acestor funcţii se
găsesc pe o parabolă ;
ii) Să se arate că vârfurile parabolelor asociate funcţiilor f m se
5
găsesc sub dreapta y .
4
33) Fie funcţia de gradul al doilea :
f m x mx 2 2m 1x m 1 , m 0 .
Să se determine m astfel încât vârful parabolei asociate acestei
funcţii să se găsească pe prima bisectoare.
21
34) Se consideră funcţia f : , f x x 2 3x 2 x a
unde a .
i) Să se reprezinte grafic funcţia f. Discuţie ;
ii) Să se determine a astfel încât f 0, .
35) Fie funcţiile f , g : , f x 2x 1 x x 1 şi
g x x 2 x 2 , x . Calculaţi f g şi g f .
2
36) Se consideră funcţiile f , g : date de f x x 2 x 2
şi g x x 2 x 2 . Să se arate că nu există o funcţie h : astfel
încât h f x h g x g f x , x .
37) Să se rezolve următoarele sisteme :
2 y x 2 1
x 1 y 1 27 xy
2 2
i) 2 z y 2 1 ; ii) 2
;
2 x z 2 1
x 1 y 2
1 10 xy
x 2 xy y 2 37
x 2 y 2 z 2 3
iii) x 2 xz z 2 28 ; iv) ;
y 2 yz z 2 19 xy xz yz 3
x y z 24 x 2 y 2 z 4
v) xy 48 ; vi) x y z 2 6 .
x2 y 2 z 2 xy xz yz 5
38) Să se arate că 4 7 4 7 2.
22
39) Să se verifice egalităţile :
i) 3
94 5 3 94 5 3 ;
ii) 5
41 29 2 5 41 29 2 2
iii) 6
26 15 3 6 26 15 3 6
40) Să se arate că x0 8 7 4 3 8 7 4 3 este rădăcină a
ecuaţiei x 8 30 x 4 40 x 2 24 0 .
41) Să se rezolve inecuaţiile
x
a) x ;
x 1
x
b) x ;
x 1
x
c) x ;
x 1
x
d) x.
x 1
42) Fie P X X 6 X 3 1 X şi fie C o rădăcină a lui
P X . Să se demonstreze că :
a) P 5 0 ;
b) P X X X 5 X 7 X 11 X 13 X 17 ;
c) Pentru orice număr natural m polinomul Q X X 9m X 9 1
nu se divide cu P X .
43) Se consideră matricea
0 1 1
A 0 1 1 M3 .
1 0 1
a) Să se calculeze A 2 ;
23
b) Să se demonstreze că A3 2 A ;
c) Pentru fiecare număr natural n 1 să se determine numerele
naturale xn , y n astfel încât An xn A2 y n A .
1 1
44) Fie A M 2 2 .
1 0
a) Să se calculeze matricea A A 2 ;
b) Să se calculeze matricea A 3 ;
0 0 1 0
c) Dacă 0 este matricea nulă şi I matricea
0 0 0 1
unitate, 0, I M 2 2 , să se arate că F 0, I , A, A2 este corp în raport
cu adunarea şi înmulţirea matricilor ;
d) Să se demonstreze că orice corp K cu 4 elemente este izomorf
cu corpul F de la punctul precedent.
45) Fie m şi
Am x | mx 2 m 1 x m 1 0 m 1 x 2 mx m 1 0
a) Să se demonstreze că pentru orice m mulţimea Am are cel
mult 4 elemente ;
b) Să se determine numărul de elemente ale mulţimii Am pentru
m 0 , m 1, m 7 ;
c) Să se determine m astfel încât mulţimea Am să aibă 4
elemente.
46) Să se rezolve inecuaţiile :
a) ln x ln x 1 ;
x3
b) ln ln x 1 ;
x 1
x3
c) max ln x , ln ln x 1 .
x 1
24
47) Considerăm matricea
0 1 1
A 1 0 0 M3 .
1 1 0
a) Să se calculeze matricele A , A3 ;
2
b) Să se demonstreze că pentru orice n există numere naturale
xn , y n astfel încât An xn A y n I 3 (unde I3 M 3 este matricea
unitate) ;
c) Să se determine în funcţie de n numerele naturale xn , y n de
la punctul b).
48) Fie a, b, c . Pe definim legea de compoziţie prin
x y axy bx y c
a) Să se decidă dacă legea de compoziţie este asociativă pentru
a 2 , c 1, b 4 ;
b) Să se determine o condiţie necesară şi suficientă pentru ca legea
de compoziţie să fie asociativă.;
c) Să se decidă dacă legea de compoziţie are element neutru
pentru a 2 , c 1 , b 4 ;
d) Să se determine o condiţie necesară şi suficientă pentru ca legea
de compoziţie să aibă element neutru.
49)
a) Să se rezolve ecuaţia
x2 x 1 x , x ;
b) Să se demonstreze că pentru orice m , ecuaţia
x x 1 mx are exact două soluţii reale.
2
50) Fie P X X .
a) Dacă restul împărţirii lui P X la X 1 este 2 şi restul
împărţirii lui P X la X 1 este 3 să se determine restul împărţirii lui
P X la X 2 1 ;
25
b) Dacă restul împărţirii lui P X la X 1 este X 1 şi restul
2
împărţirii lui P X la X 1 este X 1 să se determine restul împărţirii
2
lui P X la X 2 1 .
2
1 2
1 i 3
51) Fie şi A 2 1 .
2 2 1
a) Să se calculeze matricele A 2 şi I 3 A ;
2
b) Să se calculeze în funcţie de n matricele A n şi I 2 A ;
n
c) Să se determine n astfel încât
I 3 An I 3 341A
( I 3 este matricea unitate din M 3 ).
52) Pentru a, b notăm
a 0 b
M a, b 0 0 0 M 3 .
b 0 a
a) Să se calculeze în funcţie de a, b, c, d matricea
M a, b M c, d ;
b) Să se demonstreze că
G M a, b | a, b , a 2 b2 0
este grup în raport cu înmulţirea matricilor. Să se precizeze care este
elementul unitate al acestui grup ;
c) Să se demonstreze că
H M a, b | a, b , a 2 b2 0
şi
K M a, b | a, b , a 2 b2 0
sunt monoizi în raport cu înmulţirea matricelor şi să se determine
elementele inversabile ale acestor monoizi.
26
53) Fie a . Se consideră inecuaţia
xa
x , x.
x 1
a) Să se rezolve inecuaţia pentru a 0 ;
b) Să se rezolve inecuaţia pentru a 1 ;
c) Să se discute şi să se rezolve inecuaţia în funcţie de parametrul
a .
54) Să se rezolve ecuaţiile :
a) log 2 x 1 log 2 x 2 x 16 ;
b) log 4 x 1 log 2 x x 16 .
2 2
1 3
55) Fie A M 2 .
2 6
a) Să se calculeze A 2 şi A 3 ;
b) Să se calculeze în funcţie de n matricea A n ;
c) Să se calculeze în funcţie de n matricea I 2 A ( I 2 este
n
matricea unitate din M 2 ).
56) Pe se consideră legile de compoziţie şi definite prin
x y x y 1 ,
.
x y x y 1 , x, y
a) Să se arate că , şi , sunt grupuri ;
b) Să se construiască izomorfism de grupuri.
f : , , ,
g : , , ,
h : , , .
57)
a) Fie x1 , x2 , x3 .
Să se demonstreze că x12 x22 x32 x1 x2 x1 x3 x2 x3 0 dacă şi
numai dacă x1 x2 x3 .
27
b) Fie x1 , x2 , x3 astfel încât x1 x2 x3 0 . Să se
demonstreze că
x1 x2 x3
x2 x3 x1 0
x3 x1 x2
dacă şi numai dacă x1 x2 x3 ;
c) Fie a, b, c şi r . Să se rezolve sistemul
ax by cz rx
bx cy az ry .
cx ay bz rz
58) Să se rezolve inecuaţiile :
a) x 1 x 1 ;
b) x 1 x 1 ;
c) x 1 x 1 .
59)
a) Să se determine m astfel încât
m 1x 2 2m 1x m 0
pentru orice m ;
b) Să se determine m astfel încât
m 1x 2 2m 1x m 0
pentru orice x , x 0 ;
c) Să se determine m astfel încât
m 1x 2 2m 1x m 0
pentru orice x , x 1 .
60) Fie G un grup cu proprietatea x 2 1 pentru orice x G .
a) Să se demonstreze că G este abelian ;
b) Pentru orice subgrup H al lui G notăm
28
xH xh | h H .
Să se demonstreze că H xH este subgrup al lui G.
c) Dacă G este grup finit să se arate că ordinul lui G este o putere a
lui 2.
61) să se rezolve inecuaţiile :
a) x 2 2 x x 3 ;
b) x 2 2 x x 3 ;
c) x 2 2 x x .
3
62) Fie n , n 1 .
a) Demonstraţi că
1 Cn1 Cn2 Cnn 2 n ;
b) Determinaţi în funcţie de n, cel mai mare număr natural k astfel
încât 2k n şi demonstraţi că
1 Cn2 Cn4 Cnk 2 n1 ;
c) Determinaţi în funcţie de n, cel mai mare număr natural k astfel
încât 4k n şi demonstraţi că
1 n
n
1 C n4 C n8 C nk 2 n 1 2 2 cos ;
2 4
d) Demonstraţi că
1 X X n 1 X 1 Cn1 X 1 Cn2 X 1
n 1 n2 n 3
.
Cnn 2 X 1 n
29
ANALIZĂ MATEMATICĂ
EXERCIŢII REZOLVATE
1) Fie a un număr strict pozitiv şi f : 0, a o funcţie
continuă. Să se arate că există
x
1
lim f t dt
x 0 x
x 0 0
şi să se calculeze această limită.
Soluţie
Deoarece f este continuă, aplicăm teorema de medie şi găsim
pentru orice 0 x a câte un număr 0 c x x cu proprietatea că
x
f t dt f c x x 0 x f c x
0
deci
x
f t dt f c x
1
x 0
Fie acum un şir xn n format cu numere 0 xn a aşa ca
lim xn 0 .
n
Avem pentru orice n
x
f t dt f c xn .
1 n
xn 0
Rezultă că lim c xn 0 , prin urmare lim f c xn f 0
n n
(deoarece f este continuă în 0).
Rezultă în final că
x
lim f t dt lim f c xn f 0
1 n
n x n
n 0
x
1
deci lim f t dt f 0 .
x 0 x
0
30
2)
a) Să se arate că pentru orice x avem inegalitatea :
1 x2
1
1 x2
b) Să se demonstreze identitatea
1 x2
arccos 2 arctg x
1 x2
pentru orice x 0, .
Soluţie
a) Avem de arătat că
1 x2
1 1
1 x2
ceea ce este echivalent cu (înmulţim cu 1 x 2 0 )
1 x2 1 x2 1 x2
1 x2
evident. Dacă x 0 , inegalităţile sunt stricte, deci 1.
1 x2
b) Funcţia : 1,1 , u arccos u , este derivabilă pe
1
1,1 şi u .
1 u2
1 x2
Fie f : 0, , f x arccos se poate scrie ca o
1 x2
compunere de funcţii f h unde avem schema
1 x2
0,
h
1,1
, h x (deci h este derivabilă) şi a
1 x2
fost definită. Deoarece pentru x 0, 1 h x 1 , rezultă, cu teorema de
derivare a funcţiilor compuse că f este derivabilă.
Avem, pentru x 0
31
1 2 x 1 x 2 2 x 1 x 2 1 x2 4 x
f x
1 x
1
2 2
1 x
2 2
4x 2
1 x
2 2
2
1 x
1 4 x 2
2
1 x2
.
2 x 1 x
Funcţia g : 0, , g x 2 arctg x este derivabilă şi
2
g x .
1 x2
Avem funcţiile continue f , g : 0, cu proprietatea că
f x g x pentru orice x 0 . Deci există o constantă reală C aşa ca
f x g x C pentru orice x 0, .
Din continuitate, prin trecere la limită în x 0 , avem de asemenea
f 0 g 0 C .
Dar :
f 0 arccos 1 0
g 0 0
f 0 g 0 0 .
Deci C 0 .
Prin urmare, f x g x 0 , pentru orice x 0 .
Aşadar, f g
adică
1 x2
arc cos 2 arctg x
1 x2
pentru orice x 0, .
Observaţie. Putem obţine C şi luând valorile în x 1 .
32
3) Fie a un număr real, a 0 . Se consideră şirul xn n definit
astfel :
1 a n4 n2 1
2
xn
a n2
a) Să se arate că şirul xn n este convergent şi să se calculeze
lim xn ;
n
b) Pentru ce valori ale lui a avem lim xn 2 ?
n
Soluţie
a) Avem, dacă a 1 :
1
n 2 1 2 n 1 12 1
1 2
n 1 2
n n n
xn 2
2
2 n
0.
n n n n
Dacă a 1 , avem succesiv
1 1
1 a n 4 1
2
2 4
1 a n 1 a n
2 2
xn
a n2
1 1
1 a n4 1
2
1 a 1 a
2 2
n2 n4
a n2
1 1
1 a n2 1
1 a 1 a
2 2 2
n n4
a n2
33
1 a 1 1 1 a
1 .
1 a n 1 a n
2 2 2 4 n
a a
Deci, în toate cazurile :
1 a
lim xn .
n a
b) Trebuie să avem
1 a
2
a
adică 1 a 2a .
Dacă a 1 , revine la a 1 2a a 1 , imposibil.
1
Dacă a 1 , revine la 1 a 2a 3a 1 a .
3
1
Unica soluţie este a .
3
4) Se consideră funcţia f : 0, , definită prin
1 , daca x 0
f x x .
x , daca x 0
a) Să se arate că f este continuă ;
b) Să se arate că f este derivabilă pe 0, şi să se calculeze
f x pentru x 0 ;
c) Să se arate că f nu este derivabilă în x 0 .
Soluţie
a) Avem de studiat continuitatea lui f în 0 (în rest, f este banal
continuă).
Avem, pentru orice x 0 , ln f x x ln x .
34
Atunci :
lim ln f x lim x ln x lim
ln x
lim
ln x
1
x 0 x 0 x 0 1 x 0
x
x
1
lim x lim x 0 .
x 0 1 x 0
2
x
(am folosit regula lui l’Hôspital ; se vor verifica ipotezele de
aplicabilitate).
Atunci :
lim ln f x
lim f x lim e e x0
ln f x
e0 1 f 0 .
x 0 x 0
b) Din nou, un procedeu asemănător.
Pentru x 0 , avem f x e e x ln x , deci
ln f x
1
f x e x ln x x ln x x x ln x x x x 1 ln x .
x
c) Avem lim ln x , lim x 1 (cum am văzut),
x
deci
x 0 x 0
lim f x .
x 0
Cu consecinţa teoremei creşterilor finite (deoarece f este continuă),
avem
f 0 lim f x
x 0
deci f nu este derivabilă în x 0 .
5) Fie f : , funcţia definită astfel :
x , daca x 0
2
f x 2 .
x , daca x 0
35
a) Să se arate că f este derivabilă şi să se calculeze funcţia derivată
f : ;
b) Să se arate că f este de două ori derivabilă pe \ 0 şi nu este
de două ori derivabilă în 0 ;
Soluţie
a) În orice punct x 0 avem
2 x , daca x 0
f x .
2 x , daca x 0
Cu consecinţa teoremei creşterilor finite (deoarece f este continuă
!…verificare…!) rezultă că
f s 0 lim f x lim 2 x 0
xo xo
f d 0 lim f x lim 2 x 0 .
x0 xo
Deci există f 0 0 .
Avem deci derivată în orice punct x . “Formula” derivatei
f : este
2 x , daca x 0
f x .
2 x , daca x 0
2 , daca x 0
b) Avem f x .
2 , daca x 0
În punctul x 0 , vom aplica funcţiei continue h f consecinţa
teoremei creşterilor finite.
hs 0 lim h x lim f x 2
x0 x0
hd 0 lim h x lim f x 2 .
x0 x0
36
Deci h nu este derivabilă în x 0 , adică f nu este derivabilă în
x 0 , prin urmare f nu este de două ori derivabilă în x 0 .
6) Fie a 0 . Se defineşte şirul xn n1 după cum urmează:
x1 a
xn1 a xn , pentru orice n 1.
a) Să se scrie termenii x1 , x2 , x3 ;
b) Să se arate că şirul este strict crescător ;
c) Să se arate că şirul xn n este mărginit ;
d) Să se calculeze lim xn .
n
Soluţie
a) x1 a , x2 a a , x3 a a a .
b) Avem x2 x1 (evident v.1.)
Admitem că xn xn1 şi arătăm că de-aici rezultă că xn1 xn . Cu
pasul precedent va rezulta (inducţie) că x p 1 x p pentru orice p, deci
xn n este strict crescător
xn1 a xn a xn1 xn
(folosind ipoteza xn1 xn a xn1 a xn a xn1 a xn etc.).
c) Avem de arătat că există M 0 aşa ca xn M pentru orice n
(deoarece xn n este strict crescător).
“Ghicirea” marginii M se face astfel : dacă xn n este convergent,
atunci limita sa l sup xn .
Dar, l (despre care nu ştim că există în !) ar trebui să satisfacă
ecuaţia obţinută prin trecere la limită în relaţia de recurenţă
37
xn1 a xn
adică
l a l l2 a l l2 l a 0 .
Rădăcinile sunt
1 1 4a
l12 .
2
1 1 4a
Soluţia negativă nu este acceptabilă. Rămâne l .
2
1 1 4a
Prin inducţie se arată că xn .
2
În adevăr :
1 1 4a
x1 a 2 a 1 1 4a
2
4a 1 1 4a 2 1 4a
evident.
1 1 4a
Apoi, admitem că xn .
2
1 1 4a 1 1 4a 2 1 4 a
xn1 a xn a xn
2 4
1 2a 1 4a 1 1 4a
xn a
2 2
evident.
1 1 4a
d) Din cele ce preced, rezultă lim xn .
n 2
7) Să se calculeze :
1
2 sin x dx
0
38
Soluţie
Avem sin x 1 , deci 2 sin x 0 pentru orice x şi numitorul
nu se anulează.
Se încearcă folosirea schimbării de variabilă standard
x
tg t
2
care nu poate fi folosită pentru x .
În consecinţă, vom proceda astfel :
a
1
a) Definim funcţia I : 0, , I a dx .
0
2 sin x
Vom calcula I a , pentru 0 a .
a
1
I a
dx
0
2 sin x
se calculează cu schimbarea de variabilă
x 0 t 0
x
tg t a
2 x a t tg
2
x
arctg t x 2 arctg t (v. intervalul !)
2
1
dx 2 dt .
1 t2
x 2t
tg t sin x .
2 1 t2
Integrala devine
tg a2 tg a
1 2 2
1 t2 2
I a dt dt
o 2 t t 1
2t 1 t 2 2
1 t2
o 2
1 t2
tg a2 2
tg a 2
tg a
1 1 1
t t 1
2
dt
2
dt
0
2
2
dt
1 3 1 3
t
0 0
t
2 4 2 2
39
a
2 tg 1
2 2t 1 tg a2 2 2 1
arctg |o arctg arctg
3 3 3 3 3
a
2 tg 1
2 2
arctg
3 3 6
a
2 tg 1
a 2
Deoarece lim tg , vom avea lim , deci
a 2 a 3
a a
a
2 tg 1
2
lim arctg 2 lim I a .
a
a
3 2 a
a
3 2 6
2
b) Avem : integrala cerută este I lim I a .
a 3 3
a
8) Să se calculeze :
1
x4
0 x 2 1 dx .
Soluţie
a) Întâi facem împărţirea x 4 : x 2 1 , adică
x4 x2 1
x4 x2 x2 1
/ x2
x2 1
/ 1
40
Câtul este x 2 1 , restul este 1, deci
x 4 x 2 1 x 2 1 1 ,
deci
x4 1
x2 1 2 .
x 1
2
x 1
b) Rezultă
1 1 1
x4
0 x2 1 dx 0 x 1 dx 0 x2 1 dx
2 1
x3 1 1 2 2
x | arctg x| arctg 1 .
3 0 0 3 4 3
Observaţie. Referitor la prima parte, puteam scrie
x4 x4 x2 x2 x2 x2 1 1
x 2
x 2
x2 1 x2 1 x2 1 x2 1
1
x2 1 2 etc.
x 1
9) Să se reprezinte grafic funcţia f : , definită astfel:
1 x2
, daca x0
f ( x) x
0 x0
, daca
Soluţie
Avem f(–x) = –f(x), pentru orice x .
Este suficient să desenăm graficul pe 0, ), graficul fiind simetric
în raport cu punctul O (0, 0).
Fie deci restricţia : 0, , x f x (deci f /[0,) ).
Avem
41
0 , daca x 0
1 x
2
1
( x) x , daca 0 x 1
x x
x 1
2
1
x , daca x 1
x x
lim ( x) , lim ( x) . Dreapta x = 0 este asimptotă verticală.
x 0 x
( x) 1 1
lim lim 1 2 1 şi lim ( x) x lim x x 0 .
x x x
x x x
x
Prin urmare, dreapta y = x este asimptotă oblică la (ea va fi
asimptotă oblică şi la –, din motive de simetrie).
1
( x) 1 0 pe (0 , 1) . Avem lim ( x) 2 .
x2 x1
1
( x) 1 2 0 pe (1, ) . Avem lim ( x) 2 .
x x1
Deoarece este continuă, folosim consecinţa teoremei creşterilor
finite şi s (1) 2 , d (1) 2.
Aşadar, punctul 1, f (1) 1, 0) este punct unghiular pentru
grafic.
2 2
Derivata secundă: ( x) 3 , dacă 0 x 1 şi ( x) 3 , dacă
x x
x 1.
Tabel de variaţie
x 0 1
f(x) | – –2/2 +
f(x) 0 0
42
f(x) | + | –
Punctul O (0, 0) este punct izolat al graficului lui , şi prezentat
mai jos:
0 1 x
În punctul unghiular (1, 0) avem punct unghiular cu semitangente
de pantă –2 (la stânga) şi pantă 2 (la dreapta). Asimptota este reprezentată
punctat.
Prin simetrie, graficul lui f este următorul:
43
y
-1
0 1 x
10) Fie a 0 . Se consideră funcţia f : a, , definită prin :
xa
a
f x .
xa
44
Să se arate că există lim f x şi să se calculeze această limită.
x
Soluţie.
Pentru orice x a , avem
x a x a 2a 2a
1 ,
xa xa xa
deci
2 ax
x
xa xa
2 a 2a 2 a
f x 1 1 .
x a x a
xa
2a 2a 2 a
Avem lim 0 şi deci există lim 1 e.
x x a x
xa
Deoarece
2ax
lim 2a
x x a
rezultă că există
lim f x e2 a .
x
11) Se consideră funcţia f : 0,1 1, 2 , definită prin :
1
x x 1
f x tg .
4
Să se arate că există lim f x şi să se calculeze această limită.
x 1
Soluţie.
Funcţia este corect definită, deoarece pe D 0,1 1, 2 avem :
x x
x 1 0 şi 0, , deci tg 0, .
4 2 4
Limita este de tipul 1 .
45
Pentru x D avem
x x
sin sin
x x 4 4 4 4
tg 1 tg tg 1 1 2.
4 4 4 x x
cos cos cos
4 4 4
x
Apoi x 1 , \ 0
4 4 4 4 4
deci
x
sin 0
4 4
pentru x D .
Putem deci scrie, pentru x D :
sin x 1 1
4 2
x
cos
4 1
cos x x 1
sin x 1 2
4
sin x 1 4
f x 1 4 2 .
x
cos
4
Paranteza mare are limita egală cu e (când x 1 ), deoarece
sin x 1 0 .
4
Apoi,
sin x 1 1
sin x 1
1
e x 4 2 4 2 .
x x 1 x
cos x 1 4 cos
4 4 4
sin x 1
Deoarece lim 4 1 , avem
x 1
x 1
4
46
1
lim e x 1 2 .
x 1 4 2 2
2
În final, lim f x e 2 .
x 1
12) Fie f : o funcţie periodică. Să se arate că următoarele
afirmaţii sunt echivalente.
a) Funcţia f este constantă ;
b) Există lim f x ;
x
Soluţie.
1) 2) este evident.
2) 1) . Fie T 0 o perioadă a lui f. Să presupunem prin absurd
că f nu este constantă. Fie deci a, b în aşa ca f a f b .
Definim şirurile xn n şi yn n după cum urmează :
xn a nT
yn b nT
deci lim xn lim yn .
n n
Avem f xn f a pentru orice n , deci lim f xn f a .
n
La fel lim f yn f b .
n
Deci lim f xn lim f yn , ceea ce este contradictoriu, deoarece
n n
există lim f x .
x
n
dx
13) Fie n , n 2 şi I n n
x , unde . Să se
1
n
x
calculeze lim I n .
n
47
Soluţie.
Avem
x n2
n
I n n dx .
1 x n 1 x n 1 1
Dacă x x avem n 1 x n2 , de unde, folosind formula
n 1
de schimbare de variabilă, obţinem :
n
n
x n x
n n
x
I n
n 1 1 x x 1 n 1 1 x 1 x 1
dx dx dx
n dt dt n
n1 n1
n n n 1
n n
ln t |1n ln t 1 |1n
n1 n1
ln ln 2
n 1 1 t 1 t 1 n 1 n 1 n 1
n 1
Prin urmare
, daca 1
lim I n ln 2 , daca 1 .
n
0 , daca 1
14) Fie an n0 , un şir de numere reale, cu proprietatea că
an 1 an 1
an , pentru orice n . Să se arate că şirul bn n1 , definit
2
prin bn n 1 an nan1 , n , este mărginit superior.
Soluţie.
Avem 2an an1 an1 , pentru orice n de unde, prin
înmulţirea cu n , obţinem 2nan nan1 nan1 , pentru orice n .
Prin urmare
2a1 a0 a2
4a2 2a1 2a3
6a3 3a2 3a4
2nan nan 1 nan 1.
Însumarea acestor inegalităţi ne conduce la
48
n 1 an nan1 a0
adică
n 1 an nan1 a0 .
Prin urmare
bn a0 ,
pentru orice n , adică şirul bn n este mărginit superior.
x
n x
15) Fie , , n . Să se calculeze lim n k .
x0
k 1
Soluţie.
x
n
Dacă 0 , cum lim x 0 , obţinem lim n k x
1.
x 0 x0
k 1
Dacă 0 , cum x 1, avem
n
lim n k x n 1
1
1 n n n 1 .
x 0
k 1 n ori
Dacă 0 , cum lim x avem următoarele cazuri :
x 0
x
1 n
1 ) 1 0 . În acest caz avem de studiat lim k x . Suntem
0
k 1
x0 n
în prezenţa unei nedeterminări de tipul 1 , deci vom studia
1 n
lim x k x 1 .
x0
n k 1
Avem
1 n n
k x 1 1
lim x k x 1 lim x 1 .
x 0
n k 1 x 0 k 1 x n
n
k x 1 n
Dar cum lim ln k ln n ! , deducem că :
x 0 x
k 1 k 1
49
x
n
i) pentru 1 0 rezultă lim n k x eln n n! ;
n
n!
x0
k 1
x
n
ii) pentru 1 0 rezultă lim n k x e0 1 ;
x0
k 1
x
n
iii) pentru 1 0 rezultă lim n k x .
x0
k 1
x
n
20) 1 0 . Atunci lim n k x .
x0
k 1
x
n
30) 1 0 . Atunci lim n k x 0.
x0
k 1
16) Să se determine funcţiile f : 0, pentru care există o
funcţie : 0, şi astfel ca f x lim y xy , pentru
y
orice x 0 .
Soluţie.
Fie f o funcţie cu proprietatea cerută, iar f 1 . Atunci
lim y y . Avem
y
f x lim y xy x lim xy xy x
y y
Prin urmare f x x , pentru orice x 0, .
Se verifică imediat că funcţiile f : 0, , date de
f x x , pentru orice x 0, , unde , verifică condiţiile
impuse, anume putem alege : 0, , x x , pentru orice
x 0, .
50
17) Să se determine funcţiile derivabile f : cu
proprietăţile:
a) f 0 a, f 0 b şi
yx
y
b) f t dt 2
f x f y , pentru orice x, y .
x
Soluţie.
Derivând, în raport cu y , în relaţia de la b), obţinem
f y f x f y y x f y ,
1
2
de unde
f y f x y x f y , pentru orice x, y .
Pentru x 0 avem
f y f 0 yf y , pentru orice y .
Vom avea f y a yf y , pentru orice y .
Pentru y 0 putem scrie
yf y f y a
2
,
y y2
adică
f y 1
a .
y y
O consecinţă a teoremei lui Lagrange ne asigură că există
constantele c1 şi c2 astfel încât
a
c1 , y 0
f y y
y a c , y 0
y 2
adică
a c1 y , y 0
f y .
a c2 y , y 0
51
Din derivabilitatea funcţiei f şi din f 0 b , rezultă c1 c2 b ,
deci f y a by , pentru orice y .
18) Fie n , a şi
1
I n a x n e x a ee ax
x
dx
0
a) Să se arate că şirul I n a n1 este convergent ;
b) Să se demonstreze că lim I n a 0 .
n
Soluţie.
a)
Pentru orice n şi a avem :
1
I n 1 a I n a x n e x a ee ax
x 1 dx 0 ,
x
deci I n1 a I n a şi prin urmare şirul I a
n n 1
este descrescător.
Evident, I n a 0 . Obţinem astfel că şirul din enunţ este convergent.
b) Observăm că 0 x n e x a ee ax
x n e a eea , pentru orice
x
1
x 0,1 . De aici obţinem 0 I n a e a eea de unde, conform
n 1
lemei ”cleştelui”, rezultă lim I n a 0 .
n
19) Fie n .
a) Să se arate că
1 logn2 3n1 n n 1 n 2 n 3 2 ;
b) Să se calculeze
lim log n2 3n1 n n 1 n 2 n 3 ,
n
unde x reprezintă partea fracţionară a numărului real x .
52
Soluţie.
a) Inegalitatea considerată este echivalentă cu următoarea :
n2 3n 1 n n 1 n 2 n 3 n2 3n 1 .
2
Observând că
n n 1 n 2 n 3 n2 3n 1 1 ,
2
inegalitatea de mai sus este imediată.
b) Din a) rezultă că
log n2 3n 1
n n 1 n 2 n 3 log n2 3n1 n n 1 n 2 n 3 1
log n2 3n1 n
3n 1 1 1 .
2 2
Pentru calculul limitei date este suficient să calculăm :
m2 1 1
ln ln m ln 1 2
lim log m m2 1 1 lim m lim m 1.
m m ln m m ln m
Prin urmare, lim log n2 3n1 n n 1 n 2 n 3 1 .
n
1 2
xn
20) Să se calculeze lim n dx . 2
n
0
1 x
Soluţie.
Avem
n2
x n 1
1 2 1 2 1 2 1 2
xn x xn 1 xn
n
2
dx x dx 1
dx dx .
0 1 x
1 x 1 x 1 x 2 0 1 x 2
0 2
0 0
Cum
1 2 1
xn 1
0 dx x n dx 0,
2
1 x n 1 n
2 2
0 0
53
1
rezultă că limita cerută este .
2
21) Să se arate că dacă f : este o funcţie periodică şi
neconstantă, atunci nu există lim f x şi nu există lim f x .
x x
Soluţie
Fie T 0 o perioadă a funcţiei f şi x1 , x 2 0, T astfel încât
f x1 f x 2 .
Atunci
lim f x1 nT lim f x1 f x1
n n
şi
lim f x 2 nT lim f x 2 f x 2 .
n n
Deoarece
lim x1 nT ,
n
lim x 2 nT
n
şi
f x1 f x 2 ,
conform teoremei de caracterizare a limitei unei funcţii cu ajutorul
şirurilor, deducem că nu există lim f x .
x
Similar se arată că nu există lim f x .
x
22) Să se determine funcţiile f : 0, astfel încât
f x 1 10 f x ,
pentru orice x şi
lim x lg f x 1 .
x
Soluţie
Prima relaţie din ipoteză se rescrie astfel
54
f x 1 f x
,
10 x 1 10 x
pentru orice x , deci funcţia g : 0, , dată de
f x
g x ,
10 x
pentru orice x , este periodică, de perioadă 1.
Cea de a doua parte a ipotezei ne asigură că
lim lgg x 1 ,
x
deci
lim g x
1
.
x 10
Prin urmare, folosind problema anterioară, deducem că funcţia g
1
este constant egală cu , de unde
10
f x 10 x 1 ,
pentru orice x .
23) Fie, k 2 fixat. Fie x n nN* un şir de numere reale pozitive
astfel încât
x nk1 kxn 1 k ,
pentru orice n * .
Să se arate că şirul xn n* este convergent şi să se afle limita sa.
Soluţie
Conform ipotezei avem
x n 1 k kxn 1 k 11 ... 1 ,
k 1 ori
de unde, conform inegalităţii mediilor, obţinem
kx 1 k k 1
x n 1 n xn ,
k
pentru orice n * , deci şirul xn n* este descrescător şi mărginit
inferior de 0.
Prin urmare x n nN* este convergent.
Fie
55
lim x n l 0 .
x
Prin trecere la limită în inegalitatea din ipoteză, obţinem
l k kl 1 k ,
i.e.
l 1l k 1 l k 2 ... l 1 k 0 .
Dacă l 1, atunci vom obţine contradicţia
l k 1 l k 2 ... l 1 k l k 1 l k 2 ... l 1 ,
iar dacă l 1 , atunci vom obţine contradicţia
k l k 1 l k 2 ... l 1 k .
Aşadar
l 1,
adică
lim x n 1 .
n
24) Fie xn n un şir de numere reale astfel încât x0 0,1 şi
xn1 xn xn2 xn3 xn4 ,
pentru orice n .
Să se arate că şirul xn n este convergent şi să se calculeze
lim x n .
n
Soluţie
Vom arăta, folosind metoda inducţiei matematice, că
x n 0,1 ,
pentru orice n .
Fie Pn : x n 0,1 , unde n .
P0 este adevărată conform ipotezei.
Dacă presupunem că Pn este adevărată, atunci şi Pn 1 este
adevărată deoarece
x n 1 x n 1 x n 1 x n 1 x n .
Prin urmare şirul xn n este mărginit.
Pe de altă parte, deoarece
x n 1 x n x n2 x n2 x n 1 0 ,
56
pentru orice n , şirul xn n este descrescător, deci convergent.
Fie
lim x n l
n
Prin trecere la limită în relaţia de recurenţă din ipoteză obţinem
l 2 l 2 l 1 0 ,
de unde l 0 , adică
lim x n 0 .
n
25) Fie xn n* un şir de numere reale astfel încât x1 0 şi
nxn
xn 1 ,
n xn2
pentru orice n .
Să se arate că şirul xn n* este convergent şi să se calculeze
lim xn .
n
Soluţie
Se verifică imediat, folosind metoda inducţiei matematice, că
xn 0 ,
pentru orice n * .
Deoarece
xn 1 n
1,
xn n xn2
pentru orice n , deducem că şirul xn n este descrescător şi
mărginit inferior, deci convergent.
Fie
lim x n l .
n
Pentru a calcula pe l vom folosi relaţia
nx
xn n
n
şi vom aplica lema lui Stolz-Cesàro.
În acest scop formăm raportul
57
n 1 xn1 nxn n 1 x n x 2 x x 1 x 2
n1 n n 1 n 1 n
n 1 n
Deoarece
lim x n 1 1 x n2 l 1 l 2 ,
n
conform lemei de mai sus amintite, avem
l l 1 l 2 ,
de unde l 0 , adică
lim x n 0 .
n
26) Fie f , g : astfel încât f este continuă iar g este
monotonă. Dacă f x g x , pentru orice x , să se arate că f g .
Soluţie
Fie . Să considerăm şirurile de numere raţionale
xn n
* şi yn n* care au proprietatea că
xn y n ,
pentru orice n şi *
lim xn lim yn .
n n
Putem presupune, fără pierderea generalităţii, că g este
crescătoare.
Atunci avem
g xn g g yn ,
i.e., conform ipotezei,
f xn g f yn (*)
pentru orice n * .
Cum f este continuă, avem
lim f xn lim f yn f
n n
de unde, conform lemei cleştelui, din obţinem (*),
f g .
Prin urmare
f g.
27) Să se calculeze:
58
sin 2 x sin 2 x 1
e x sin 2 x 1 dx
Soluţie
Avem
sin 2 x sin 2 x 1 e x sin 2 x 1
e x sin 2 x 1
e x sin 2 x 1 dx e x sin 2 x 1 dx e x sin 2 x 1 dx
x ln e x sin 2 x 1 C.
28) Există funcţii f : * , care admit primitive şi astfel ca,
pentru o primitivă F a lui f, să avem, F x F 1 x F x 2 , pentru orice
x ?
Soluţie
Să presupunem, prin reducere la absurd, că există o astfel de
funcţie. Prin derivarea relaţiei date în ipoteză, obţinem
f x F 1 x f 1 x F x 2 x f x 2 ,
pentru orice x .
Pentru x 0 , avem
f 0F 1 f 1F 0 0 ,
iar pentru x 1 avem
f 1F 0 f 0F 1 2 f 1 .
Ca atare, obţinem contradicţia f 1 0 .
29) Să se calculeze
kx n k a
1 n
lim e n
n n
k 0
unde a, x , cu a x .
Soluţie
Fie
kx n k a
1 n
Sn e
n k 0
n
.
Atunci
59
k
ea 1 n x a
Sn ea e n ,
n n k 1
deci, cum
ea
lim 0
n n
şi
e xa 1
1
1 n kn x a
lim e e dt
t x a
,
n n
k 0 0
xa
deducem că
kx n k a
1 n e x a 1 e x e a
lim e n
ea .
n n
k 0 xa xa
30) Fie a 0,1 . Să se arate că nu există nici o funcţie continuă
f : 0,1 0, , astfel încât
1
f x dx 1,
0
1
x f x dx a
0
şi
1
x
2
f x dx a 2 .
0
Soluţii
I. Avem
1
x a f x dx 0 ,
2
de unde, cum Id0,1 a f este continuă, avem
2
Id 0,1 a f 0 ,
2
deci
f 0,
fapt care contrazice ipoteza.
II. Din inegalitatea Cauchy-Buniakowsky-Schwarz avem
60
2 2
1 1 1 1
a xf x dx x f x f x dx x f x dx f x dx a 2 .
2
2
0 0 0 0
Aşadar avem egalitate în integralitatea Cauchy-Buniakowsky-
Schwarz, cea care implică proporţionalitatea lui f cu Id 0,1 f , fapt
ce contrazice ipoteza.
31) Să se calculeze
1
n n
lim 1 arctg 2 x dx
n
0
Soluţie
Avem
n 1 n 1
1 arctg x dx 1 arctg x dx
2 2
0
1 n
,
1 arctg x dx 1 arctg x dx
n n
2 2
0 0
de unde, conform teoremei de medie, există n n, n 1 , astfel încât
n 1
1 arctg x dx
2
1 arctg 2 n
0
1 .
1 arctg x dx 1 arctg x dx
n n
2 2
0 0
Deoarece
1 arctg x dx 1dx n ,
n n
2
0 0
deducem că
n
lim 1 arctg 2 x dx .
n
0
Cum, pe de altă parte,
2
n
lim 1 arctg 2 n 1 4
,
deducem că
61
1 arctg 2 n
lim 1 1,
1 arctg x dx
n n
2
0
de unde, conform unui rezultat cunoscut,
1
n n
lim 1 arctg 2 x dx 1 .
n
0
32) Fie f : 0,1 0,1 o funcţie continuă astfel încât
f x dx f x dx ,
1 1
n n
0 0
pentru orice n . *
Să se arate că f 0 .
Soluţie
Deoarece f este continuă şi 0,1 este interval compact, există
M sup f x 1 .
x0,1
Atunci
1 1 1
0 x n 1 f x n dx f x n dx f n
x dx M n ,
0 0 0
de unde, cu schimbarea de variabilă y x , obţinem n
1
f y dy M n ,
1
n 0
0
i.e.
1
0 f nM n ,
0
pentru orice n . *
Cum
lim nM n 0 ,
n
conform lemei cleştelui,
62
1
f
0
0
Deoarece f este continuă şi pozitivă, deducem că f 0 .
a
33) Fie n şi x . Să se arate că dacă sin 2 n 1 t x dt
*
nu depinde de x , atunci există k , astfel încât a 2k .
Soluţie
Fie f : , dată de
a
f x sin 2 n 1 t x dt
0
pentru orice x .
Cu schimbarea de variabilă y t x obţinem
a x
f x y dy ,
1
sin
2 n 1
x
pentru orice x .
Deoarece f este constantă, deducem că f 0 , adică
sin 2n 1 a x sin 2n 1 x ,
de unde
sin a x sinx ,
pentru orice x .
Relaţia de mai sus se rescrie sub forma
a 2x a
2 sin cos 0,
2 2
pentru orice x , de unde
a
sin 0,
2
deci există k , astfel încât a 2k .
63
ANALIZĂ MATEMATICĂ
EXERCIŢII PROPUSE
1) Se consideră şirul ( xn ) n 1 definit prin
1 x
xn x cos dx
0 n
1 1
a) Să se arate că xn n sin n 2 cos 1 ;
n n
b) Să se calculeze lim xn ;
n
c) Să se arate că lim n (2 xn 1) 0.
n
2) Fie x0 [1, 1] şi ( xn )n şirul definit prin
1 1
xn 1 xn sin xn .
2 2
a) Să se arate că şirul ( xn )n este monoton şi mărginit ;
b) Să se calculeze lim xn .
n
3) Se consideră funcţia f : [1, ) definită prin
1
f (t ) sin t 2
2
cos t 2
2t
a) Să se arate că funcţia f admite primitive şi să se calculeze o
primitivă a sa ;
b) Să se arate că :
n 1 1
n
sin t 2 dt , n * .
n
64
4) Fie I n 4 tg n x dx, n 1
0
1
a) Să se arate că I n I n 2 ;
n 1
b) Să se calculeze I3 ;
c) Să se arate că lim I n 0.
n
5) Fie f : [0, 1] o funcţie continuă.
a) Să se arate că 0
x f (sin x) dx
2 0
f (sin x) dx ;
x sin x
b) Să se calculeze 0 1 cos 2 x
dx
6) Se consideră funcţia f : [0, ) definită prin
f ( x) arctg x x
a) Să se studieze variaţia funcţiei f ;
b) Fie x0 0 şi ( xn )n şirul definit prin
1
x n 1 x n2 arctg
.
xn
Să se arate că şirul ( xn )n este convergent şi să se calculeze limita sa.
7) Să se arate că
5 n 1
1 5 1
a) lim dx ;
n
k 0 nk 0 1 x
499
1 5
b) 0 ln 6 .
k 0 100 k 600
65
8) Fie f : [0, ) funcţia definită prin
x
f ( x) s(s 1)...(s n) ds
0
x
a) Să se calculeze 0
s( s 1)( s 2) ds ;
b) Să se arate că dacă n este număr natural par, atunci f (n) 0 şi
f ( x) 0 pentru orice x [0 , ) .
9) Fie c .
a) Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei
F : [0, 1] ,
1
x cos ln x x sin ln x c , daca x (0 , 1] ,
F ( x) 2
c , daca x 0 .
b) Să se arate că funcţia f : [0 , 1] ,
cos ln x , daca x (0 , 1] ,
f ( x)
0 , daca x 0 ,
nu admite primitive şi are proprietatea lui Darboux.
10) Se consideră funcţia
x et
f :[1, ) , f ( x) x dt e x .
1 t
a) Să se arate că funcţia f este crescătoare ;
b) Să se arate că lim f ( x) ;
x
a et ea
c) Să se arate că există şi este unic a 1 astfel încât 1 t
dt
a
11) Fie F : ,
cos t sin t sin t cos t dt
x
F ( x)
0
66
cos t sin t sin t cos t dt ;
5
a) Să se calculeze 4
4
b) Să se arate că funcţia F este periodică.
12) Se consideră şirul ( xn )n ,
n x x
xn sin x sin 2
...sin 2 dx
0 2 n
a) Să se calculeze x1 şi x2 ;
b) Să se arate că lim n k xn 0 pentru orice k * .
n
13) Să se calculeze
x 2 ln 2 ( x 1)
a) lim ;
x x3
x ln ( x 1)
b) lim , unde , 0 .
x 0
x0
x 1
14) Fie f : , f ( x) 2 x3 3x2 6 x 1 .
a) Să se arate că f este o bijecţie ;
b) Să se calculeze f 1 (1) ;
12
c) Să se calculeze 5
f 1 ( y ) dy .
15) Fie x0 (0 , 1) şi ( xn )n şirul definit prin
xn 1 xn xn2 .
a) Să se arate că şirul ( xn )n este convergent şi lim xn 0 ;
n
b) Să se arate că lim n xn 1.
n
67
16) Fie f : [0 , 1] o funcţie integrabilă Riemann şi
1
xn n n f ( x) dx
0
a) Să se arate că dacă f este continuă în zero, atunci şirul ( xn )n
este convergent. Să se calculeze lim xn ;
n
b) Să se arate că dacă f este injectivă şi continuă pe 0, 1, atunci
şirul ( xn )n este monoton.
17) Fie a 0.
a) Să se afle numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei
ln x a x 0
b) Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei
ln x , daca x (0, ) ,
f ( x)
a x , daca x (0, ) .
18) Fie f : [0 , 1] o funcţie integrabilă Riemann.
1
a) Să se arate că lim x n f ( x) dx 0 ;
n 0
b) Să se arate că dacă funcţia f este continuă, atunci există
n (0 , 1) astfel încât
1
f n .
1
0
x n f ( x) dx
n 1
19) Se consideră şirurile ( xn )n 1 , ( yn )n 1 definite prin
1 n1 k k n
k k 1 k
xn
n k 0 n
cos ,
n
yn sin
k 0 n n
sin .
n
68
Să se arate că :
1
a) Să se arate că lim xn x cos x dx ;
n 0
b) lim ( yn xn ) 0.
n
20) Fie ( xn )n un şir crescător de numere reale pozitive. Să se
arate că :
a) ( xn )n este convergent dacă şi numai dacă şirul [ xn ] n
este convergent ;
b) ( xn )n este convergent dacă şi numai dacă lim ( xn 1 xn ) 0
n
şi x
n n
este convergent. (x este partea fracţionară a lui x).
69
GEOMETRIE
PROBLEME REZOLVATE
1) Fie M un punct interior triunghiului echilateral ABC şi
MX , MY , MZ perpendicularele din M pe laturile BC, AC, AB respectiv,
unde X BC, Y AC, Z AB . Arătaţi că au loc relaţiile
a) AZ 2 BX 2 CY 2 ZB2 XC 2 YA2 ;
b) AZ BX CY ZB XC YA .
Soluţie
a) Aplicând teorema lui Pitagora avem
AZ BX 2 CY 2 AM 2 MZ 2 BM 2 MX 2 CM 2 MY 2
2
şi
ZB2 XC 2 YA2 BM 2 MZ 2 CM 2 MX 2 MA2 MY 2 .
Evident cele două expresii sunt egale.
A1
A2
Y
Z
M
B1 C2
B B2 X C1 C
Fig. 4.1.
70
b) Construim prin M paralelele A1B2 , B1C2 şi C1 A2 la dreptele
AB, BC şi CA respectiv (Fig. 4.1). Segmentele MX , MY şi MZ sunt
mediane în triunghiurile MB2C1 , MAC 1 2 şi MA2 B1 respectiv şi
AA1 BB2 , BB1 CC2 , CC1 AA2 . Rezultă că
AZ BX CY AA2 A2 Z BB2 B2 X CC2 C2Y
CC1 ZB1 AA1 XC1 BB1 YA1 ZB XC YA .
2) Fie AC diagonala cea mai mare a paralelogramului ABCD .
Prin C se construiesc perpendicularele CE şi CF pe dreptele AB şi AD
respectiv, E AB, F AD . Arătaţi că are loc relaţia
AB AE AD AF AC 2
Soluţie
D C
A B E
Fig.4.2.
Construim prin B perpendiculara BG pe AC (Fig. 4.2.). Din
AC AB
asemănatrea triunghiurilor ABG şi ACE deducem , adică
AE AG
AC AG AE AB . De asemenea, triunghiurile CBG şi ACF sunt
71
AC BC
asemenea şi avem , adică AC CG AF BC . Adunând
AF CG
membru cu membru egalităţile obţinute deducem că
AB AE BC AF AC AG CG AC AC AC 2 .
3) O dreaptă intersectează laturile AB şi AD ale paralelogramului
ABCD în punctele E şi F respectiv şi diagonala AC în G . Arătaţi că
AB AD AC
are loc relaţia .
AE AF AG
Soluţie
B C
E D'
B'
G
A F D
Fig. 4.3.
Fie B şi D puncte pe diagonala AC astfel încât BB EF şi
AB AB AD AD
DD EF . Atunci şi . Observăm că triunghiurile
AE AG AF AG
ABB şi CDD sunt congruente şi avem deci AB CD . Rezultă că
AB AD AB AD CD AD AC
.
AE AF AG AG AG AG
4) Trei cercuri C1 , C2 , C3 sunt tangente exterior două câte două.
Arătaţi că cele două drepte care trec prin punctul de tangenţă al cercurilor
C1 şi C2 şi prin câte unul dintre celelalte două puncte de tangenţă,
intersectează încă o dată cercul C3 în puncte diametral opuse.
72
Soluţie
C2
C1
O1 A O2
C
B
C' O3 B'
C3
Fig. 4.4.
Fie O1 , O2 şi O3 centrele cercurilor C1 , C2 şi C3 respectiv.
(Fig. 4.4.) şi A, B, C punctele de tangenţă ale cercurilor C1 şi C2 , C2 şi
C3 , C3 şi C1 respectiv.
Atunci O A O C deoarece m O
1 3
AC m O
1
C C şi O A O B
3 2 3
deoarece
m O
2 AB m O3 B B .
Deoarece punctele O1 , A, O2 sunt
coliniare, rezultă că şi punctele B, O3 , C sunt coliniare, ceea ce înseamnă
că B şi C sunt puncte diametral opuse în cercul C3 .
5) Fie AB şi CD două segmente oarecare şi punctele
M AB, N CD care împart segmentele AB şi CD în acelaşi raport k .
1 k
Arătaţi că MN AC BD .
k 1 k 1
73
Soluţie
M B
A
C
N D
Fig. 4.5.
Din relaţiile MA k MB şi CN k DN deducem
AB k 1 MB şi respectiv CD k 1 ND . De asemenea, din relaţia
AB BD DC CA 0 deducem AB CD AC BD şi putem scrie
1 1 1
MN MB BD DN
k 1
AB BD
k 1
CD
k 1
AB CD BD
1 1 k
k 1
AC BD BD
k 1
AC
k 1
BD .
6) Arătaţi că egalitatea AC 2 BD2 AD2 BC 2 este o condiţie
necesară şi suficientă pentru ca segmentele AB şi CD să fie
perpendiculare.
Soluţie
Relaţia din enunţ se mai poate scrie :
2 2 2 2
OC OA OD OB OD OA OC OB
OC OA OD OB OD OA OC OB
OC OA OC OB OD OA OD OB
OC OA OB OD OA OB BA DC 0 .
74
7) Fie ABCD un pătrat circumscris unui cerc de rază 1 şi a, b, c, d
distanţele de la un punct oarecare P de pe cerc la vârfurile pătratului.
Arătaţi că a 2c2 b2 d 2 10 .
Soluţie
D (-1,1) C (1,1)
0 1 x
A (-1,-1) B (1,-1)
Fig. 4.7.
Dacă x 2 y 2 1 este ecuaţia cercului C 0,1 , atunci
P x0 , y0 C 0,1 x02 y02 1
a 2c 2 b2 d 2 x0 1 y0 1 x0 1 y0 1
2 2 2 2
x0 1 y0 1 x0 1 y0 1
2 2 2 2
2 x0 2 y0 3 2 x0 2 y0 3 2 x0 2 y0 3 2 x0 2 y0 3
9 4 x0 y0 9 4 x0 y0 18 8 x0 y0 4 8 x0 y0 4 10 .
2 2
8) Fie ABC un triunghi în care mediana din vârful B este
împărţită de cercul înscris în triunghi în trei părţi egale. Determinaţi
BC
raportul .
AB
75
Soluţie
Puterea punctului B faţă de cerc este BE 2 x 2 x , deci
BE x 2 . Analog MF x 2 . Notăm y AM MC şi deci
AD AF y x 2 . Observăm că MC BC , adică BC y .
x 2
x
x 2
D
x
yx 2
E
x
y
A M x 2 F C
Fig.4.8.
Aplicăm teorema medianei
2 y 2 2x y2 4 y2
2
2 AB BC AC
2 2 2
MB
2
9x
2
4 4
36 x 2 4 y 2 2 y 2 2 x y 2 18 x 2 2 y 2
2
2
y 2 2 x y 2 18 x 2 2 y 2 y 2 4 2 xy 8 x 2 y 2
8
10 x 2 4 2 xy 5 x 2 2 y 2 2 x y.
5
Prin urmare
BC y 1 5
.
AB y 8 y 1 8 13
5 5
76
9) Fie ABC un triunghi oarecare şi E un punct pe latura AC
astfel încât segmentul BE împarte triunghiul ABC în două triunghiuri
asemenea, raportul de asemănare fiind egal cu 3 .
Să se determine unghiurile triunghiului ABC .
Soluţie
Triunghiurile ABE şi BCE fiind asemenea au unghiurile două
câte două congruente. Sunt posibile următoarele 6 cazuri în care
1 2 3 4 5 6 , 1 2 3 4 5 6 .
B B B
1 3 5
1 1 3 3 5 5
A E C A E C A E C
1) 3) 5)
B B B
2 4 6
2 2 4 4 6 6
A E C A E C A E C
2) 4) 6)
Fig. 4.9.a
În cazul
1) AB EB căci 1 ;
2) AB EB ;
3) 3 3 180 A, B, C coliniare ;
4) 4 90 ABC isoscel şi raportul de asemănare al
triunghiurilor ABE, CBE este 1 ;
5) Este posibil numai cazul 5) în care 5 90 şi
77
90 5 5
5 5 90 .
5
6) EB CB căci 6 .
=60° 5
x 3
=30° =90° 5 5
x
Fig. 4.9.b.
10) Determinaţi unghiurile unui triunghi ştiind că înălţimea,
bisectoarea şi mediana corespunzătoare unui vârf, împart unghiul în patru
părţi egale.
Soluţie
2
M
A B
D 2
Fig. 4.10.
78
CDB
CAB deoarece subîntind arcul BC . Atunci CBD
este
unghi drept, deci CD este diametru. Deoarece diametrul CD trece prin
mijlocul coardei AB şi CD nu este perpendicular pe AB rezultă că şi
AB este diametru. Deci C
3
A B .
2 8 2 8 8 8
11) Pe arcul mic BC al cercului circumscris triunghiului
echilateral ABC se consideră un punct oarecare P . Fie Q BC AP .
1 1 1
Arătaţi că .
PQ PB PC
Soluţia a
A
Q
B C
P
Fig. 4.11.a.
Construim M , N AP astfel încât PM PB şi PN PC . Atunci
triunghiurile PBM şi PCN sunt echilaterale şi PC BM , PB CN .
Avem QPC QMB şi QCN QPB . Folosim una din asemănări:
PC PQ PC PQ PB PB PQ PB
1
BM MQ PB PB PQ PC PQ PQ
1 1 1 1 1 1
.
PC PQ PB PQ PB PC
79
Soluţia b
A
Q
B C
P
D
Fig. 4.11.b.
Construim D pe dreapta BP astfel încât PD PC . Atunci
PCD este echilateral şi CD QP . Din BPQ BDC rezultă
PB DB PB PC PB 1 1 1
1 .
PQ DC PC PC PQ PC PB
Soluţia c
PQ este bisectoare în triunghiul PBC :
2 120 2 1 1
PQ cos .
1 1 2 1 1 2 1 1
PB PC PB PC PB PC
12) Fie ABC un triunghi ascuţitunghic oarecare.
a b c
a) Pentru ce puncte M Int ABC expresia este
d a db d c
minimă ?
b) Pentru ce puncte M Int ABC expresia da2 db2 dc2 este
minimă ?
da , db , dc sunt distanţele de la punctul M la dreptele BC, CA, AB
respectiv.
80
Soluţie
A
dc
M
db
da
B C
Fig.4.12.
a) Avem
a d a b db c d c
ABC a d a b db c dc 2
2 2 2
De asemenea
a b c
a d a b db c d c
d a db d c
d d d d d d
a 2 b2 c 2 ab a b bc b c ac a c
db d a d c db dc d a
a2 b2 c2 2ab 2bc 2ac ,
de unde rezultă că
a b c
1
d a db dc 2
a 2 b2 c 2 2ab 2bc 2ac const.
Minimul se atinge da db dc M este centrul cercului
înscris în ABC .
81
b) Identitatea lui Lagrange
a 2
b2 c 2 da2 db2 dc2 a d a b db c dc
2
a db b d a b d c c d b c d a a d c
2 2 2
ne dă
a 2
b2 c 2 da2 db2 dc2 2
2
a db b d a b d c c d b c d a a d c
2 2 2
de unde rezultă că
da2 db2 dc2 min a db b da 0, b dc c db 0 ,
d d d
c da a dc 0 a b c M
a b c
este punctul lui Lemoine (punctul de intersecţie al simedianelor,
simediană = simetrica medianei faţă de bisectoare).
13) Dintre toate triunghiurile de perimetru constant, cel de arie
maximă este triunghiul echilateral.
Soluţie
p p a p b p c este maximă p a p b p c este
maxim, deoarece p este constant. Dar
p a p b p c 3
p a p b p c
3
şi deci p a p b p c este maxim
p a p b p c a b c .
14) Dintre toate triunghiurile de arie constantă, cel de perimetru minim
este triunghiul echilateral.
Soluţie
82
a b c a b c a b c a b c
2 2 2 2
abc 16 2
a b c a b c a b c (const.).
3 3
Dar, din inegalitatea mediilor
abc
a b c a b c a b c
3
4
abc
4 a b c a b c a b c
3
deducem
abc
a b c a b c a b c
3 16 2
4
4 3
sau
a b c 4 16 2
3 3
deci perimetrul a b c va fi minim
abc
a b c a b c a b c a b c .
3
15) Dintre toate paralelipipedele dreptunghice de volum constant,
acel care are aria totală minimă este cubul.
Soluţie
Fie x, y, z dimensiunile unui paralelipiped. Atunci volumul este
xyz , iar aria totală este xy yz xz 2 . Avem
xy yz xz 3
xy yz xz 3 xyz const.
2
3
ceea ce se realizează xy yz xz x y z .
83
16) Dintre toate paralelipipedele dreptunghice care au aceeaşi arie
totală, cel care are volumul maxim este cubul.
Soluţia rezultă din problema 15).
17) Dintre toţi cilindrii circulari drepţi (cilindri de rotaţie) de
acelaşi volum, să se găsească acela de arie totală minimă.
Soluţie
Volumul R2G const., iar
totala 2 RG 2 R2 2 RG R2 .
Trebuie găsit minimul sumei RG R 2 ştiind că R 2G const. Dar
R 2G const. R 2G const. R 4 G 2 R 2 RG const.
2 1 2
şi avem
RG RG
R2
2 3 R 2 RG const.
2
2
3 4
RG
Minimul se va realiza pentru R 2 G 2 R , deci pentru
2
cilindrul echilateral.
18) Să se găsească maximul volumului unui con de rotaţie, a cărui
arie laterală este constantă.
Soluţie
84
x2 y2
x
Fig. 4.18.
Aria laterală x x 2 y 2 RG const. a 2 şi trebuie găsit
maximul volumului
1 1 1 a2 1
v x2 y R2h x2 2 x2 x a4 x4 ,
3 3 3 x 3
adică maximul produsului x a4 x4 sau maximul produsului
x a x
4 4
4 2
ştiind că x a x
4 4 4
a 4
const. Din
a4 x4 a4 x4
x4 4 2
2 3 x4 a x
4
2
3 2
a4 x4 a
rezultă că vom avea maxim când x , adică x 4 .
4
2 3
a 2
Din x x2 y 2 a2 şi x 4
găsim y a 4
şi
a 3
x 2 y 2 a 4 3 , ceea ce înseamnă G R 3 .
Altă soluţie
Aria laterală RG const. RG const., iar volumul
2
1
v R 2 G 2 R 2 va fi maxim odată cu
3
85
R 4 G 2 R 2 R 2 R 2G 2 R 4 R 4 R 2G 2 R 4
2 12 1
R2 G 2 R2
sau cu R 4 R 2G 2 R 4 .
2
Din
R 2G 2 R 4 R 2G 2 R 4
R4 4 2
4 R G R
2 2
2 2 R
3
3 2
R 2G 2 R 4
rezultă că vom avea maxim când R 4 G R 3.
2
19) Să se găsească minimul ipotenuzei unui triunghi dreptunghic,
în care produsul înălţimii prin proiecţia unei catete pe ipotenuză este
constant.
Soluţie
x y
Fig. 4.19.
Trebuie găsit minimul sumei x y având h x const k sau
x xy k x y k . Din
3 2
x x x
y 3
3 3 3 x
4 y
4 3
x
rezultă că minimul se atinge atunci când y , deci x 3 y .
3
20) Se consideră toate triunghiurile echilaterale ale căror laturi
conţin respectiv punctele date A, B, C . Să se determine acela de perimetru
maxim.
86
Soluţie
N
A
M
O2
O1
C
B
O3
P
Fig. 4.20.
Vârfurile M , N , P ale unui astfel de triunghi sunt situate pe arcele
de cerc capabile de 60 şi care conţin perechile de puncte
A, B , B, C , C, A . Perimetrul triunghiului MNP este maxim dacă
MN este maxim, ceea ce înseamnă că MN O1O2 , unde O1 şi O2 sunt
centrele cercurilor care conţin arcele de mai sus.
21) Dintre toate triunghiurile circumscrise aceluiaşi cerc de rază r
să se găsească cel de arie minimă.
Soluţie
Vom folosi formula
r2
A B C
tg tg tg
2 2 2
pe care o demonstrăm.
Într-adevăr, din
p p a p b p c rp
deducem
p p a p b p c r 2 p 2 p 2 p p a p b p c r 2 p 4
87
r 2 p4
p 2
p p a p b p c
r2
p a p b p b p c p c p a
p p c p p a p p b
r4
p 2 r 2 (1) 2 2 2
,
A B C
tg tg tg
2 2 2
deoarece tg
A
p b p c , etc. Din (1) deducem
2 p p a
r2
pr .
A B C
tg tg tg
2 2 2
22) Să se găsească maximul ariei unui dreptunghi înscris într-un
cerc dat.
Soluţie
Fie x, y lungimile laturilor dreptunghiului şi r raza cercului.
Avem x 2 y 2 4r 2 şi trebuie găsit maximul produsului xy (sau al
pătratului său x 2 y 2 ). Rezultă x y r 2 , deci aria maximă este egală cu
2r 2 .
23) Trei sfere de rază R sunt tangente unui plan şi sunt tangente
1
două câte două. Arătaţi că există o sferă de rază r R tangentă la planul
3
şi tangentă cu cele trei sfere.
88
Soluţie
O3
O3 2R 2R
R-r
O1 O2
2R 2R O4 O'3
R+r
R r R
O'4
O'1 O'2
O1 R A R O2 2R
Fig. 4.23.
AO3 4 R 2 R 2 R 3
2 2
O1 R 3 R.
3 3
Teorema lui Pitagora în O1O4 :
4
R r R r R2
2 2
4
R 2 2 R r r 2 R 2 2Rr r 2 R 2
3
4 2 1
4 Rr
R r R
3 3
24) Fie VABCD o piramidă patrulateră regulată în care latura bazei
are lungimea a şi unghiul format de o muchie laterală cu planul bazei este
congruent cu unghiul format de două muchii laterale ale unei feţe, măsura
lor fiind .
89
5 1
a) Să se arate că cos ;
2
b) Să se calculeze volumul piramidei VABCD .
Soluţie
V
2
D C
A B
Fig. 4.24.
a
EC a2
sin VC ;
2 VC
sin 2sin
2 2
a 2
OC OC a 2
cos VC 2 ;
VC cos cos 2 cos
a 1 a 2
cos 2 sin
2 sin 2 cos 2
2
5 1
cos 2 2sin 2 1 cos cos 2 cos 1 0 cos
2 2
90
b)
5 1
sin 1 cos 2
2
VO a 2 sin
tg VO OC tg
OC 2 cos
a 2 5 1 a 5 1
2 2 2
1 1 a 5 1 1 3
vol a 2 h a 2 a 5 1 .
3 3 2 6
25) Într-o piramidă triunghiulară regulată distanţa de la centrul
bazei la una din feţele laterale este egală cu a , iar măsura unghiului diedru
format de bază cu o faţă laterală este . Arătaţi că aria laterală a piramidei
6 3 a2
este egală cu .
sin sin 2
Soluţie
V
C
A
a E
O
D
Fig. 4.25.
91
1
Aria laterală 3 BC VD .
2
a OD a 2a
OD , VD .
sin cos sin cos sin 2
3a
AD 3 OD .
sin
AD 3a 2 6a
BC AB
sin 60 sin 3
3 sin
3 6a 2a 6 3 a2
.
2 3 sin sin 2 sin sin 2
26) Să se arate că în orice triunghi există inegalitatea
A A p b c
2 sin cos .
4 4 bc
Soluţie.
Inegalitatea din enunţul problemei este echivalentă cu
A A p b c
2 1 2sin cos
4 4 bc
adică
A p b c
1 sin .
2 2bc
Această ultimă inegalitate este echivalentă cu
p b p c pb pc 2bc
,
bc 2bc
adică cu
p b p c
p b p c b c .
bc 2
92
Ultima inegalitate este adevărată căci reprezintă inegalitatea
p b pc
mediilor (pentru numerele pozitive şi ).
b c
27) Fie a, b 0, . Să se arate că
2
2 2
cos a sin a
3 2 1
cos b sin b
dacă şi numai dacă
a b.
Soluţie.
Avem succesiv
2 2
cos a sin a
3 2 1 3cos a sin b 2sin a cos b
2 2 2 2
cos b sin b
cos b sin b 3cos2 a 1 cos 2 b 2 1 cos 2 a cos 2 b
2 2
cos2 b 1 cos2 b 3cos2 a 3cos2 a cos2 b 2cos2 b 2cos2 a cos2 b
cos2 b cos4 b cos4 b cos2 a cos2 b 3cos2 b 3cos2 a 0
cos2 b cos2 a cos2 b 3 0
cos2 b cos2 a sau cos2 b 3 .
Cum cos2 b 0,1 , avem cos2 a cos2 b , inegalitate care este
echivalentă cu a b , deoarece a, b 0, .
2
93
GEOMETRIE
PROBLEME PROPUSE
1) Pe latura BC a triunghiului ABC se consideră punctul A
BA
astfel încât 2 . Fie D punctul de intersecţie al segmentului AA cu
AC
AD
mediana CC . Determinaţi raportul .
AD
2) În triunghiul ascuţitunghic ABC se consideră înălţimile AA şi
AC AC
BB . Arătaţi că .
BC BC
3) Bisectoarea AD a triunghiului ABC intersectează cercul
circumscris în punctul P . Arătaţi că triunghiurile ABP şi BDP sunt
asemenea.
4) Fie a şi b lungimile catetelor unui triunghi dreptunghic şi c
lungimea ipotenuzei. Arătaţi că raza cercului înscris în triunghi este egală
1
cu a b c , iar raza cercului tangent la ipotenuză şi la prelungirile
2
1
catetelor este egală cu a b c .
2
5) Două cercuri se intersectează în A şi B . Un punct X este
situat pe dreapta AB , dar nu pe segmentul AB . Arătaţi că lungimile
tangentelor duse din X la cele două cercuri sunt egale.
6) Fie C O, R şi C o, r două cercuri tangente exterior şi
A C O, R , B C o, r puncte astfel încât dreapta AB este tangenta
celor două cercuri. Calculaţi lungimea segmentului AB .
94
7) Trei cercuri C A, a , C B, b , C C, c , unde a b c , sunt
tangente exterior două câte două şi sunt tangente unei drepte d . Arătaţi că
1 1 1
.
c a b
8) Fie X un punct interior paralelogramului ABCD . Arătaţi că
S ABX SCDX SBCX S ADX , unde S MNP este aria triunghiului MNP .
9) Arătaţi că medianele împart un triunghi în şase triunghiuri de
arii egale.
10) Fie P un punct interior triunghiului ABC astfel încât
triunghiurile ABP, BCP şi ACP au arii egale. Arătaţi că P este centrul
de greutate al triunghiului ABC .
11) Fie AM bisectoarea interioară a triunghiului ABC . Arătaţi că
b AB c AC
AM , unde b AC , c AB .
bc
2 2 2 2
12) Arătaţi că v w v w 2 v w , v , w .
13) Arătaţi că dacă vectorii v w şi v w sunt perpendiculari,
atunci v w .
14) Se consideră dreptele de ecuaţii x 1, y 1, x y 1 şi
cercurile de ecuaţii
2 2
1 1 1
x 1 y 1 2,
2 2
2 2
1 1 1
x 1 x 1 2,
2 2
95
2 2
3 2 1 2 1
x y ,
2 2 2 2
2
2 2
2 2
3 2 1 2 1
x y .
2 2 2 2
2
2 2
Arătaţi că fiecare dintre cele trei drepte este tangentă cu cele patru
cercuri.
15) Arătaţi că elipsa ale cărei focare sunt punctele de coordonate
1, 0 şi 0,1 şi a cărei axă mare are lungimea egală cu 2, are ecuaţia
3x2 2 xy 3 y 2 4 x 4 y 0 .
96
INFORMATICĂ
PROBLEME REZOLVATE
1) Scrieţi un program care să afişeze câte numere prime există mai
mici decât un N dat.
Exemplu : N=1000; rezultat : 168.
Soluţie :
#include "stdio.h"
bool prim(int n)
{
int i;
for(i=2;i<=n/2;i++)
if(n%i==0)return false;
return true;
}
void main(void)
{
//variabile
int n,i,k;
//citire date
printf("n=");scanf("%d",&n);
//procesare: incrementăm k
//pt fiecare numar prim găsit
k=0;
for(i=2;i<n;i++)
if(prim(i))k++;
//afişare rezultat
printf("%d\n",k);
}
97
2) Fie şirul :
a0= x (unde x este un număr natural nenul dat) ;
an+1 = an/2, dacă n>=0 şi an este par ;
an+1 = 3*an+1, dacă n>=0 şi an este impar.
Scrieţi un program care primind x afişează numărul n minim cu
proprietatea ca an=1.
Exemplu : x=27; rezultat : 111.
Soluţie :
#include "stdio.h"
void main(void)
{
//variabile
int x,n,a;
//citire date
printf("x=");scanf("%d",&x);
//procesare: calculăm următorul termen
// al şirului
//şi ne oprim când este egal cu 1
//menţinem în n indicele curent
n=0;
a=x;
while(a!=1)
{
n++;
if(a%2==0)a/=2;
else a=3*a+1;
}
//afişare rezultat
printf("%d\n",n);
}
3) Conjectura lui Goldbach spune că orice numar par > 2 este suma
a două numere prime. Nimeni nu a putut demonstra că este adevarat.
Scrieţi un program care verifică acest lucru pentru toate numerele pare
până la N dat.
98
Soluţie :
#include "stdio.h"
#include "stdlib.h"
bool prim(int n)
{
int i;
for(i=2;i<=n/2;i++)
if(n%i==0)return false;
return true;
}
bool verifică(int n)
{
int i;
for(i=2;i<=n/2;i++)
if(prim(i) && prim(n-i))
return true;
return false;
}
void main(void)
{
//variabile
int n,k;
//citire date
printf("n=");scanf("%d",&n);
//procesare: verificăm
// pentru fiecare k par
for(k=4;k<=n;k+=2)
if(!verifică(k))
{
printf("%d nu verifica!\n",k);
exit(0);
}
//afişare rezultat
printf("se verifică pentru numere >2”
” si <=%d\n",n);
}
99
4) Folosiţi calculatorul (scrieţi un program) pentru a determina
care este cel mai mic număr care se poate scrie în două moduri distincte ca
sumă de cuburi de numere naturale nenule.
Soluţie :
#include "stdio.h"
#include "stdlib.h"
int cub(int n)
{
return n*n*n;
}
//testează dacă n este un x^3, cu x>=inf
bool este_cub(int n,int inf)
{
int i;
for(i=inf;i<=n;i++)
{
int c=cub(i);
if(c==n)return true;
else if(c>n)return false;//optimizare
}
return false;
}
//găseşte prima descompunere cu elemente >=inf
int primulcub(int n,int inf)
{
int i;
for(i=inf;i<=n/2;i++)
{
int c=cub(i);
if(c>n)return -1;//optimizare
if(este_cub(n-c,i))return i;
}
return -1;//nu există
}
100
bool verifica(int n)
{
//verifică dacă există două variante distincte
int c=primulcub(n,1);
if(c!=-1)
{
int d=primulcub(n,c+1);
if(d!=-1)return true;
}
return false;
}
void main(void)
{
//variabile
int n;
//procesare: incrementăm n
// până când obţinem o valoare convenabilă
n=2;
while(!verifică(n))n++;
//afişare rezultat
printf("n=%d\n",n);
}
5) Se dă un şir de numere a1, a2,… an şi un număr S. Să se
determine subşirul cu număr minim de elemente al lui a de sumă S şi să se
afişeze, sau să se afişeze “nu există” atunci când suma oricărui subşir al lui
a este diferită de S.
Exemplu :
a=(10,10,10,30,60,20) S=50; rezultat (30,20)
Soluţie :
#include "stdio.h"
//variabile globale
const nmax=100;
int v[nmax],a[nmax],sol[nmax],opt[nmax],minim;
int n;
101
void bk(int k,int s,int nr)
//s=suma încă disponibilă
//nr=câte elemente are submulţimea curentă
{
if(k>n)
{
if(s==0)
{
if(nr<minim)
{
minim=nr;
int i;
for(i=0;i<n;i++)opt[i]=sol[i];
}
}
}
else
{
sol[k]=0;
bk(k+1,s,nr);
if(s>=a[k])
{
sol[k]=1;
bk(k+1,s-a[k],nr+1);
}
}
}
void main(void)
{
//variabile
int i,s;
//citire date
printf("n=");scanf("%d",&n);
for(i=0;i<n;i++)
{
printf("a[%d]=",i);scanf("%d",&(a[i]));
}
printf("s=");scanf("%d",&s);
102
//procesare: generăm toate submulţimile
//prin backtracking
//şi o alegem pe cea mai bună
minim=n+1;
bk(1,s,0);
//afişare rezultat
if(minim<=n)//cel puţin o soluţie a
// fost găsită
{
for(i=0;i<n;i++)
if(opt[i])printf("%d ",a[i]);
printf("\n");
}
else
{
printf("nu există soluţii\n");
}
6) Se dă un grup de oameni, numerotaţi de la 1 la N. Se mai dă o
listă de M perechi de numere de forma (i,j) cu semnificaţia că persoanele i
şi j se antipatizează. Să se spună câte variante există pentru crearea unei
grupe de K persoane în care să nu existe antipatii şi să se listeze aceste
grupe.
Exemplu :
n=4
m=1 perechile: (1,2)
k=3
Rezultat :
există 2 variante
Soluţie :
Vom memora graful dat de perechile citite într-o matrice de
adiacenţă.
Se vor genera combinările de N luate câte k şi se va testa condiţia
suplimentară folosind matricea de adiacenţă.
#include "stdio.h"
103
//variabile globale
const nmax=100;
int a[nmax][nmax];//matrice de adiacenţă
int sol[nmax],n,k,nr;
bool ok(int pers, int completate)
//testează dacă persoana pers poate fi adaugată
//la grupul curent din sol
{
int i;
for(i=0;i<completate;i++)
if(a[pers][sol[i]])return false;
return true;
}
void bk(int t,int inf)
//t=câte elemente mai trebuie stabilite
//inf=valoarea minimă a elementelor
{
if(t==0)nr++;
else
{
int i;
for(i=inf;i<=n;i++)
if(ok(i,k-t))
{
sol[k-t]=i;
bk(t-1,i+1);
}
}
}
void main(void)
{
//variabile locale
int i,j,t,m;
//citire date
printf("n=");scanf("%d",&n);
printf("m=");scanf("%d",&m);
104
printf("k=");scanf("%d",&k);
for(i=0;i<n;i++)
for(j=0;j<n;j++)
a[i][j]=0;;
for(t=0;t<m;t++)
{
printf("i%d=",t);scanf("%d",&i);
printf("j%d=",t);scanf("%d",&j);
a[i][j]=a[j][i]=1;
}
//procesare: generăm toate combinările
//de n luate câte k
//prin backtracking
//şi le numărăm pe cele acceptabile
nr=0;
bk(k,1);
//afişare rezultat
printf("există %d variante\n",nr);
7) Arătaţi mai multe (cel putin două) moduri posibile de a
interschimba valorile a două variabile de acelaşi tip.
Soluţie : (pentru variabile de tip int)
1) t=a; a=b; b=t;
2) a+=b; b=a-b; a-=b;
3) a^=b; b^=a; a^=b;
8) Scrieţi un program care roteşte elementele unui vector circular
spre dreapta de K ori.
Exemplu: k=2, V=(5, 2, 8, 6, 4); Rezultat : (6, 4, 5, 2, 8)
Soluţie :
#include "stdio.h"
void rotaţie(int a[],int n)
105
{
int i,t;
t=a[n-1];
for(i=n-1;i>0;i--) a[i]=a[i-1];
a[0]=t;
}
void main(void)
{
//variabile
int v[100],n,i,k;
//citire date
printf("n=");scanf("%d",&n);
for(i=0;i<n;i++)
{
printf("v[%d]=",i);scanf("%d",&(v[i]));
}
printf("k=");scanf("%d",&k);
//procesare: rotim de k ori spre dreapta
for(i=0;i<k;i++)rotaţie(v,n);
//afişare rezultat
for(i=0;i<n;i++) printf("%d ",v[i]);
printf("\n");
}
Soluţie alternativă :
- se inversează ordinea primelor n-k componente :
- se inversează ordinea ultimelor k componente ;
- se inversează ordinea elementelor din vectorul astfel obţinut ;
Timpul nu depinde de k9) Citeste un şir de numere întregi
şi scrie maximul dintre ele; se presupune că şirul conţine cel puţin un
număr.
# include <stdio.h>
void main (void)
{ int max, i ;
scanf ("%d ", & max);
scanf ("%d", &i);
106
while ( i !=0){scanf("%d", &i );
if ( i > max ) max =i; }
printf ("max = % d \n ", max );
}
10) Citeşte valoarea lui x şi scrie valoarea funcţiei de mai jos:
4 x3 5 x 2 2 x 1 pentru x0
100 pentru x0
2 x2 8x 1 pentru x0
#include <stdio.h>
void main(void)
{float x,y;
scanf("%f",&x);
if (x<0)y=4*x*x*x*+5*x*x-2*x+1;
else if (x = = 0) y = 100.0;
else y = 2*x*x+8*x-1;
printf (" y( x) % f \ n", y);
}
11) Testează dacă s-a citit o literă mare din fişierul standard de
intrare şi numai în acest caz o rescrie ca literă mică la ieşirea standard.
Dacă la intrare nu se află o literă mare, se rescrie caracterul respectiv.
# include <stdio.h>
void main (void)
{int c;
putchar (((c = getchar ()) > = ’A’ && c <=’Z’ )?
c – ’A’ + ’a’ : c );
}
107
12) Citeşte componentele a doi vectori u şi v, calculează şi afişează
produsul lor scalar
n
P ui vi
i 1
# include <stdio.h>
#define MAX 20
void main (void)
{int n,i; float u[MAX],v[MAX],s;
scanf ("%d",&n);
if (n<=0 | | n > MAX)
printf ("dimensiune eronată :%d\ n",n);
else {i=0 ;
while (i<n && scanf("%f",&u[i]==1) i ;
if (i<n)
printf("vectorul u are componente eronate \n ");
else{i=0;
while(i<n && scanf("%f",&v[i]==1) i++;
if (i<n)
printf("vectorul v are componente eronate \n");
else {i=0;s=0;
while (i<n){s=s+u[i]*v[i];i++;}
printf("produsul scalar = % f \n ",s);
}
}
}
}
13) Afişează numerele lui Fibonacci, mai mici sau egale cu n dat.
( f0 0; f1 1, fi fi 2 fi 1 )
# include <stdio.h>
#define MAXFIB 32767
void main(void)
{long n;
unsigned f0,f1,fi;
if(scanf("%ld"&n)!=1| |n<0| |n>MAXFIB)
printf("n este eronat \n");
108
else { printf ("%d\n",0);
for ( f 0 0, f 1 1; f 1 n; f 0 f 1, f 1 fi)
{ fi f 0 f 1;
printf ("%u\n", f 1 );}
}
}
14) Programul efectuează operaţii cu mulţimi de numere întregi
cuprinse între 0 şi 255 ale căror elemente sunt citite.
var a:array[1..2] of set of byte; c:set of byte;
at:array[1..2,1..256] of integer;
ds:array[1..256] of integer;
na:array[1..2] of byte;i,j,j1,j2,k,1:byte;
d:string[1];
begin
for j:=1 to 2 do
begin
writeln('Daţi elementele mulţimii ',j, ' de
nr.intregi între 0 si 255’);
a[j]:=[];
write('Continuaţi?(d/n) ');readln(d);
i:=0;
while not((length(d)>0)and(d[1] in ['N','n'])) do
begin
write('Următorul: '); readln(l);
c:=a[j]; a[j]:=a[j]+[1];
if c<>a[j] then
begin
i:=i+1;
at[j,i]:=1
end
else writeln('Elementul se repetă! ');
write('Continuaţi?(d/n) '); readln(d);
end;
na[j]:=i
end;
c:=a[1]*a[2];
writeln('S-au citit: ');
109
for j:=1 to 2 do
begin
write('mulţimea',j, '=');
write('{');
if na[j]>0 then begin
for i:=1 to na[j]-1 do
write at[j,i], ', ');
write(at[j,na[j]])
end;
writeln('}')
end;
writeln('Reuniunea='); write('{'); d:= ' ';
if na[1]>0 then begin
d:=’,’;
for i:=1 to na[1]-1 do
write(at[1,i], ', ');
write(at(1,na[1]])
end;
if c<>a[2] then
begin
i : 1;
while at[2, i ] in c do i:=i+1
write (d,at[2,i]);
for j:=i+1 to na[2] do
if not(at[2,j] in c)
then write(', ',at[2,j])
end;
writeln('}');
writeln('Intersecţia='); write('{');
if c<> [] then
begin
i:=1 while not(at[1,i] in c) do i:=i+1;
write(at[1,i]);
for j:=i+1 to na[1] do if at[1,j] in c then
write (',',at[1,j])
end;
writeln('}');
k:=0;
writeln('Diferenţe: ');
110
for jl:1 to 2 do
begin
j2:=(j1+1) div j1;
writeln('mulţimea ',j1, ' – mulţimea ',j2, '=');
write('{');
if not (a[j1] <=a[j2]) then
begin
i:=1;
while at[j1,i] in a[j2] do i1:=i+1;
write(at[j1,i]);
k:=k+1;
ds[k]:=at[j1,i];
for j:=i+1 to na[j1] do if not(at[j1,j] in a[j2])
then
begin
write(', ',at[j1,j]);
k:=k+1; ds[k]:=at[j1,j]
end
end;
writeln('}')
end;
writeln('Diferenţa simetrică='); write('{');
if k>0 then
begin
for i:=1 to k-1 do write(ds[i],',');
write(ds[k])
end;
writeln('}'); readln
end.
15) Programul numară apariţiile unui subşir într-un şir de caractere
dat şi afisează poziţiile în care apare.
var s,sc:string; n,i,1 byte; pos:array[1..255] of
byte;
begin
writeln('Daţi un şir de caractere: '); readln(s);
writeln('Daţi subşirul căutat: '); readln(sc);
111
1:=length(sc); n:=0;
for i:=1 to length(s)-l+1 do
if sc=copy(s, i ,1) then
begin
n:=n+1;
pos[n]:=i
end;
write('Subcuvântul apare de ',n, ' ori');
write('în poziţiile: ');
for i:=1 to n-1 do write(pos[ i ],’,’);
writeln(pos[n]);readln
end.
16) Recursivitate
Să se afişeze valoarea n! calculată într-o funcţie recursivă.
program factorial-recursiv;
type natural =0 … maxlongint;
var n: byte;
function fact (n:byte) : natural:
begin
if n=0 then fact : = 1
else fact : = n * fact(n-1);
end;
begin
write('Daţi n = '); readln(n);
writeln(n, '!= ',fact(n))
end.
17) Se citesc n cuvinte terminate cu câte un blanc din n linii şi să
se afişeze fiecare cuvant aşa cum s-a citit şi apoi cu literele inversate.
program inversare-cuvinte;
var i;n:byte;
procedure inversează;
var c : char;
begin
read(c); write(c);
if c<>' ' then inversează;
112
write (c);
end;
begin
write('daţi numărul de cuvinte');
readln(n);
for i:=1 to n do
begin
write('cuvântul terminat cu blanc');
inversează
writeln;
end;
end.
18) Fişiere
Să se intercaleze două fişiere ordonate strict descrescător.
program interclasare;
var aa,bb,cc: file of integer;
l,x,y:integer;
begin
assign(aa, 'a.dat');
assign(bb, 'b.dat');
assign(cc, 'c.dat');
rewrite(aa);
repeat read(x);
write(aa,x);
until x=0;
close(aa);
rewrite(bb);
repeat read(y);
write(bb,y);
until y=0;
close(bb);
rewrite(cc); reset(aa); reset(bb);
read(aa,x); read(bb,y);
while not eof(aa) and not eof(bb) do
begin
if x<y then begin
113
write(cc,y);
read(bb,y);
end
else if x>y then begin
write(cc,x);
read(aa,x);
end
else begin
write(cc,x);
read(aa,x);
read(bb,y);
end;
end;
while not eof(aa) do begin
write(cc,x);read(aa,x);
end;
while not eof(bb) do begin
write(cc,y);read(bb,y);
end;
close(cc);
reset(cc);
while not eof(cc) do begin
read(cc,l);
write(l, ' ');
end;
end.
19) Liste
Se citeşte un şir de litere mici din alfabet, terminat cu caracterul
"$". Să se pună într-o stivă toate literele citite. Se citeşte apoi o literă
oarecare y din alfabet. Să se genereze două liste de tip stivă ; prima să
cuprindă literele din stiva iniţială care preced în alfabet literei alese y,
cealaltă să cuprindă literele din stiva iniţială care succed literei alese.
program prelucrare;
type reper = ^ element;
element = record
litera:’a’..’z’;
urm:reper
end;
114
var vârf, vârf1, vârf2, p,q:reper;
şir:string; i :byte;y:’a’..’z’;
begin
write('Şirul terminat cu $');readln(şir);
vârf:=nil;
i:=1;
while şir[i]<>'$' do
begin new(p);
p^.litera:= şir[i];
p^.urm:=vârf;
vârf:=p;
i:=i+1
end;
write ('litera y='); readln(y);
if vârf = nil then
writeln('stiva iniţială este vidă')
else
begin vârf1:=nil;
vârf2:=nil;
p:=vârf;
repeat
if p^.litera <y then begin
new(q);
q^.litera:=p^.litera;
q^.urm:=vârf1;
vârf1:=q;
end;
else
if p^.litera > y then
begin
new(q);
q^.litera:=p^.litera;
q^.urm:=vârf2;
vârf2:=q;
end;
p:=p^.urm;
until p = nil;
if vârf1=nil then
writeln('nu există litere care preced y')
115
else begin
p:=vârf1;
repeat
write(p^.litera:2);
p:=p^.urm;
until p=nil;
end;
writeln;
if vârf2 =nil then writeln('nu există litere
care succed y')
else begin
p:=vârf2;
writeln' ‘literele care succed y');
repeat
write(p^.litera:2);
p:=^.urm;
until p=nil;
end;
end;
end.
20) Să se creeze un arbore binar şi să se determine înălţimea lui.
Soluţie
#include <iostream.h>
typedef struct nod{
int inf;
nod *legs,*legd;
}arb;
void creare(arb * &rad){
int x;
cin>>x;
if(x) {rad=new arb;
116
rad->inf=x;
creare(rad->legs);
creare(rad->legd);
}
else rad=0;
}
int inaltime(arb * rad){
int x,y;
if(rad){x=inaltime(rad->legs);
y=inaltime(rad->legd);
if (x<y) return y+1;
else return x+1;
}
else return 0;
}
void main(){
arb *rad;
creare(rad);
cout<<"inaltimea arborelui este "<<inaltime(rad);
}
21) Fie A o matrice cu m linii şi n coloane cu elemente de la 1 la 9.
Numim componenta conexă în A un grup de elemente cu aceeaşi valoare
aşezate consecutiv pe aceeaşi linie sau coloană. Să se determine aria
componentei lui A cu număr maxim de elemente.
Soluţie
#include <iostream.h>
int max=0;
int n,m,contor;
int a[10][10];
void parcurg(int u,int v,int z){
117
if (!((u<0)||(u>=n)||(v<0)||(v>=m)))
if (a[u][v]==z )
{a[u][v]=0;
contor++;
parcurg(u-1,v,z);parcurg(u+1,v,z);
parcurg(u,v+1,z);parcurg(u,v-1,z);
}
}
22) Problema lui Josephus. Un număr de n persoane sunt aşezate în
cerc şi numărate din m în m începând de la persoana de pe poziţia k.
Persoana care a fost numărată pe poziţia m pleacă. Dându-se n, m şi k, să
se afişeze ordinea plecării persoanelor. Se cere o implementare care
foloseşte alocarea secvenţială.
Soluţie
#include <iostream.h>
void main(){
int n,m,k,i,j;
int a[50];
cout<<"Numarul de persoane ";
cin>>n;
cout<<"Pasul de numarare ";
cin>>m;
cout<<"Pozitia de plecare ";
cin>>k;
for(i=0;i<n;i++) a[i]=i+1;
i=k-1;
cout<<a[i]<<" ";
a[i]=0;
for(int repeta=1;repeta<n;repeta++){
j=m;
while(j>=1){if (a[(i+1)%n]) j--;
i=(i+1)%n;
}
cout<<a[i]<<" ";
118
a[i]=0;
}
}
119
120
INFORMATICĂ
PROBLEME PROPUSE
1) Se consideră un graf neorientat cu structură de arbore. Să se
determine cel mai lung drum în arbore.
2) Se citeşte de la intrare un şir de paranteze rounde deschise şi
închise. Să se determine dacă şirul de paranteze este corect.
3) Se dau numerele naturale n şi k, cu 1kn. Să se calculeze C kn fără
a depăşi valoarea finală.
4) Se dau numerele naturale n şi k, cu 1kn. Să se determine toate
combinările de k obiecte din {1,2,…,n}.
5) Se consideră un caroiaj 3n, ce trebuie pavat cu dale de dimensiuni
12. Să se calculeze numărul de pavări distincte. Două pavări simetrice
dar neindentice sunt considerate distincte.
6) Se consideră vectorul x=(x1,…,xn) ale cărui elemente sunt numere
reale.
a) Ordonaţi crescător elementele vectorului ;
n
b) Determinaţi numărul real care minimizează suma | x
i 1
i | .
7) Se citesc de la intrare numere întregi până la întâlnirea primului
număr negativ. Să se listeze numerele naturale astfel citite în ordinea
directă şi în ordinea inversă în care au fost introduse de la intrare.
8) Fiind date numerele reale x1,…,xn, să se determine coeficienţii
polinomului de grad n, în care coeficientul lui xn este 1, care le admite ca
rădăcini.
121
9) Se consideră o matrice pătrată de ordin n având ca elemente numere
reale. Să se reordoneze elementele matricii astfel încât pe orice linie şi pe
orice coloană elementele să apară în ordine crescătoare.
10) Se consideră o lege de compoziţie pe mulţimea {1,2,…,n} dată
prin matricea A de ordin n: ij = aij. Să se determine dacă legea de
compoziţie are element neutru, caz în care se cere şi acest element.
11) Pe mulţimea 1, 2, , n, n citit de la tastatură, se defineşte o
relaţie de echivalenţă sub forma unei matrice pătratice astfel:
1 , daca ij
a ij
0 , altfel
Să se alcatuiască clasele de echivalentă determinate de .
12) Se consideră următoarea matrice infinită
Considerând ordinea indicată de săgeţi, să se determine care este
numărul raţional aflat pe poziţia k citită de la tastatură.
13) Se dau n cuburi, şi pentru fiecare cub i se cunoaste lungimea laturii
li si culoarea ci. Să se formeze un turn de înăltime maximă astfel încât dacă
cubul i stă pe cubul j atunci lj>li şi cicj.
14) Se dă un graf conex neorientat. Să se determine un ciclu de
lungime maximă.
122
15) Fie 1 n 10 şi se citeşte o permutare a mulţimii 1, 2, , n.
Determinaţi numărul de ordine al permutării în cadrul mulţimii de
permutări ordonate lexicografic.
Exemplu: dacă n=4, permutarea 2134 are numărul de ordine 7.
123
MODELE DE TESTE PENTRU ADMITERE
TESTUL A
I. Pentru n 1 se consideră polinomul f n X .
1. f n X 1 X 2 1.
n n
a) Să se afle n dacă X n2 are coeficientul 15 ;
b) Să se afle dacă 3 este soluţie pentru ecuaţia f n x n 2 ;
c) Să se determine rădăcinile reale ale lui f n ;
d) În ce cazuri f 2 n se divide cu f n ?
a b
2. Fie M a, b Q, a 2 b 2 1 .
b a
Să se arate că :
a) M , este grup comutativ ;
b) Mulţimea M are o infinitate de elemente.
x 3x
2
, pentru x 1
II. Fie f : şi f x 2 .
ax ax b , pentru x 1
a) Să se determine a şi b dacă f este derivabilă pe .
2
b) Să se determine a şi b dacă f x dx 3 .
1
III. Un trapez ABCD AB CD cu diagonalele perpendiculare.
Lungimile laturilor AB, BC , CD, DA sunt a, b, c, d . Să se arate că :
a) a 2 c 2 b 2 d 2 ;
b) Aria trapezului este pătratul înălţimii dacă şi numai dacă
trapezul este isoscel ;
c) Dacă trapezul admite un cerc înscris atunci una dintre diagonale
este axă de simetrie ;
d) Se consideră în spaţiu un punct M şi se notează
V1 MA , V2 MB , V3 MC . Dacă C 2a să se calculeze MD în
funcţie de V1 ,V2 ,V3 .
124
SOLUŢII
I.
1)
nn 1
a) Avem Cn2 1 2 2 15 şi deci
2
3 adică n 3 .
b) Ecuaţia se scrie 2 n 2 2 . Verificările făcute pentru n 4 arată
că n 2 şi n 4 sunt soluţii.
Pentru n 5 se arată prin inducţie că 2n n2 şi deci soluţiile sunt
numai n 2 şi n 4 .
c) Avem f n x n x 1 x 2 . Dacă n este impar
n 1 n 1
ecuaţia f nx 0 nu are soluţii şi din teorema lui Rolle ecuaţia f n x 0
are cel mult o soluţie.
Avem f n x 0 dacă şi numai dacă x 2 . Dacă n este par avem
f n x 0 x 1 2 x x . lim f n x
3
Avem şi
2 x
3 1 1 3 3
f n n n 1 0 şi deci x1 , şi x 2 , . Rădăcinile
2 2 2 2 2
sunt x1 1 şi x2 2 .
d) Dacă n 1 avem f 2 2 X 2 3 X 2 şi f1 2 X 2 şi deci
f1 | f 2 . Dacă n 2 avem f 4 2 X 2 3 X 2 X 2 3 X 4 şi deci
f 2 | f 4 . Pentru n 3 , f n are rădăcini din . Fie cu
f n 0 adică
1n 1 2n (1)
Dacă f n | f 2 n rezultă
12n 1 22n (2)
Din (1) şi (2) rezultă
1 2
n 2 2n n
n
1 2 adică . 2 2 1 0 .
Ţinând seama de (1) avem 2 1 0 ceea ce este în
n n
contradicţie cu . Valorile acceptabile pentru n sunt n 1 şi
n 2.
125
2.
a) Fie
a b c d
A , B a, b, c, d , a b 1 , c d 1 .
2 2 2 2
b a d c
Avem AB unde ac bd ; ad bc . Avem ,
şi 2 2 ac bd ad bc a 2 b 2 c 2 d 2 1 .
2 2
Rezultă AB M şi AB BA . Cum în M 2 înmulţirea este
asociativă această proprietate se regăseşte şi în M . Pentru a 1 , b 0
avem a, b Q , a 2 b 2 1 şi deci I 2 M . Inversa matricii A este
a b
A 1 M deoarece a, b şi a 2 b2 1 . Rezultă deci
b a
că M , este grup comutativ.
2r 1 r
b) Fie r şi a , b . Avem a 2 b 2 1 pentru
1 r 2
1 r 2
orice r , adică mulţimea M are o infinitate de elemente.
II.
a) f este derivabilă pe fiecare dintre intervalele ,1 şi 1,
fiind suma sau produs de funcţii elementare. Continuitatea în 1 este
asigurată de condiţiile lim f x lim f x 1 , adică b 2 .
x 1 x 1
x 1 x 1
f x f 1 f x f 1
Condiţia de derivabilitate este lim lim ,
x 1
x 1
x 1 x
x 1
1 x 1
x 2 3x 2 ax 2 ax
adică lim lim a 1 .
x 1
x 1
x 1 x 1 x 1
b) Avem
f x dx x
2 0 1 2
I 2
3x dx x 3x dx f x dx
2
1 1 0 1
2
3 ax 2 ax b dx .
1
126
2
Avem I 3 ax 2 ax b dx 0 .
1
Vom demonstra că dacă g : 0, este o funcţie continuă şi
b
g x dx 0 atunci g x 0 pentru orice x a, b. Presupunem că
a
există x0 a, b astfel ca g x0 0 . Cum f este continuă există o
vecinătate V x0 astfel că pentru orice x V x0 avem g x0 0 .
Fie 0 astfel ca x0 , x0 V x0 a, b şi m minimul lui f pe
intervalul închis x0 , x0 . Rezultă m 0 . Dacă x0 a, b avem
contradicţia
b x0 x0 b x0
g x dx g x dx g x d x g x d x m d x 2m 0 .
a a x0 x0 x0
Analog se tratează cazul x0 a sau x0 b . În cazul nostru rezultă că
ax 2 ax b 0 pentru orice x 1,2 . Cum polinomul P ax 2 ax b
are o infinitate de rădăcini rezultă P 0 adică a b 0 .
III.
a) Fie o intersecţie a diagonalelor. Avem
a 2 c 2 OA2 OB 2 OC 2 OD 2
şi
b 2 d 2 OB 2 OC 2 OA2 OD 2
deci a 2 c 2 b 2 d 2 .
a c
b) Fie M şi N mijloacele lui AB şi DC. Avem OM , ON şi
2 2
ac
deci ABCD h OM ON h . Perpendiculara din O pe AB
2
intersectează AB şi DC }n M şi N . Avem h OM ON şi
OM OM , ON ON şi deci ABCD h 2 . Egalitatea are loc dacă şi
numai dacă OM OM şi ON ON . În acest caz avem
OA OB , OD OC şi deci AD BC , adică trapezul este isoscel.
127
c) Se arată că a c b d şi cum a 2 c 2 b 2 d 2 rezultă
ac bd şi deci a b şi c d sau a d şi c b , adică BD este axa de
simetrie sau AC este axă de simetrie.
Observaţie. Este valabilă şi reciproca acestei proprietăţi.
cV aV cV a MD
d) Avem MO 1 3
2
şi deci
ca ca
c c
MD V1 V3 V2 2 V1 2 V2 V3 .
a a
TESTUL B
I.
1.Fie a şi f , g : , f ( x) x3 x a, g x 2 ax 1.
7
a) Pentru a să se rezolve ecuaţia f (2 x ) g (4 x ) .
3
b) Să se arate că f este inversabilă şi să se determine a ştiind că
ecuaţia f 1 ( g ( x)) x are exact două rădăcini distincte.
c) Să se afle a astfel încât ecuaţiile f ( x) 0 şi g ( x) 0 au o
rădăcină reală comună.
II.
1. Fie f : , f ( x) xe x .
a) Să se determine a şi b dacă funcţia F :
F ( x) (ax b)e x este o primitivă a lui f.
n
b) Să se calculeze lim
n f ( x) dx .
0
c) Dacă f este derivata de ordin n a lui f şi f ( n ) ( x) 0 să se
(n )
arate că x = n.
III.
1. Se consideră un triunghi dreptunghic ABC cu ipotenuza AB de
lungime a şi m (CAB ) x .
a) Să se arate că dacă r este raza cercului înscris în triunghiul
ABC atunci :
128
a
r(sin x cos x 1) .
2
b) Dintre triunghiurile dreptunghice înscrise într-un cerc dat să se
găsească acela cu raza cercului înscris maximă.
2. Faţă de sistemul ortogonal Oxyz se consideră punctele
A1 1, 2, 1 , A2 2,1,1 şi A3 , diferit de O, în planul xOy astfel ca
triunghiul A1 A2 A3 să fie echilateral.
a) Să se arate că vectorii OA1 , OA2 , OA3 sunt coplanari.
b) Să se determine unghiul format de dreapta A2 A3 cu planul xOy .
SOLUŢII
I.
1.
7 7
a) Notăm 2 x y şi avem y 0 şi y 3 y y4 y2 1,
3 3
adică ( y 1) ( y 2) (3 y 6 y 5) 0 şi deci y 1 sau y 2 . Rezultă
2
x 0 sau x 1 .
b) Deoarece f ( x) 3x 2 1 0 funcţia f este strict crescătoare şi
deci injectivă.
Cum lim f ( x) şi lim f ( x) iar f este continuă (şi deci are
x x
proprietatea lui Darboux) rezultă că f , adică f este surjectivă.
Aşadar f este bijectivă şi deci inversabilă.
Din f 1 ( g ( x)) x rezultă f ( f 1 ( g ( x)) f ( x) adică g ( x) f ( x)
şi deci
x3 x 2 x 1 a(1 x) 0 ( x 1) ( x 2 1 a) 0.
Avem x1 1 .
Cum ecuaţia are două rădăcini distincte rezultă că ecuaţia
x 1 a 0 are rădăcina dublă diferită de 1 sau are rădăcina 1 precum şi
2
o altă rădăcină. Avem deci cazurile 1- a 0 sau 1 1 - a 0 . Pentru
a 1 rădăcinile distincte sunt 1 şi 0. Pentru a 2 avem x1 1 şi x2 1.
129
c) Fie rădăcina comună. Avem 3 a 0 şi
2 a 1 0. Eliminăm a şi obţinem 4 1 adică 1. Pentru
1 rezultă a 2 , iar pentru 1 rezultă a 2 .
II.
1.
a) Avem F ( x) ae x (ax b) e x ( ax a b) e x xe x şi
deci a b 1.
n 1
n
n
b) Avem I n f ( x) dx ( x 1) e x 1 n .
0
0 e
n 1
Din lema lui Stolz rezultă lim 0 şi deci ln I n 1.
n en n
c) Avem
f ( n) ( x) (e x x)( n) Cn0 (e x )( n) x Cn1 (e x )( n1) 1
(1)n xe x n(1)n1 e x (1)n e x ( x n) .
Avem deci f ( n) ( x) 0 x n 0 x n .
III.
1.
a) Fie A, B, C punctele de tangenţă ale cercului înscris cu
laturile triunghiului. Avem CB CA r şi deci AB AC r ,
BA BC r .
Cum
AB AC BC AB BA AC BC 2r
AC BC AB a cos x a sin x a
rezultă r .
2 2
b) Fie R raza cercului dat. Rezultă a 2R şi r r ( x)
R(sin x cos x 1) cu x 0, . Avem r( x) R(cos x sin x) . Din
2
r( x) 0 rezultă tg x 0 şi deci x0 . Avem r( x) 0 pentru
4
130
x 0, şi r( x) 0 pentru x , . Maximul lui r se realizează
4 4 2
în x0 , deci pentru triunghiul dreptunghic isoscel.
4
2.
a) Fie A3 (a, b, 0) . Condiţiile A3 A1 A1 A2 , A3 A2 A1 A2 conduc la
(a 1)2 (b 2)2 12 12 12 22
(a 2)2 (b 1)2 12 12 12 22
adică a 2 b2 2a 4b 4a 2b , adică a b 0 sau a b 3.
Cum A3 este diferit de 0, rezultă A3 (3, 3, 0).
Vom arăta că punctele O, A1 , A2 , A3 sunt coplanare.
1 0 0 0
1 2 1
1 1 2 1
Avem A 2 1 1
1 2 1 1
3 3 0
1 3 3 0
Adunăm prima linie la a doua linie şi avem
1 2 1
A 3 3 0 0.
3 3 0
Observaţie. Punctele O, A1 , A2 , A3 sunt coplanare.
b) Fie B proiecţia lui A2 pe planul xOy şi măsura unghiului
AB 1
format de dreapta A2 A3 cu planul xOy . Avem sin 2 şi deci
A2 A3 6
1
arcsin .
6
TESTUL C
I.
1. Fie polinomul f [ X ], f X n X 1, n 2 .
131
a) Să se determine n dacă f (4) 3 f (2) .
b) Dacă x1 , x2 ,..., xn sunt rădăcinile lui f să se calculeze
P (1 x1 )(1 x2 )(1 xn ) .
c) Pentru ce valori ale lui n, f are cel puţin o rădăcină de modul 1.
a b
2. Fie M a, b 3 .
b a
a) Să se afle numărul elementelor mulţimii M.
b) Să se arate că M , , este corp.
c) Dacă A M să se calculeze A8 .
II.
1.
a) Să se arate că pentru x 0 avem
x2
x ln(1 x) x .
2
1 2 n
b) Dacă an 1 2 1 2 1 2 să se calculeze lim an .
n n n n
3
c) Să se afle prima zecimală a numărului I ln(1 sin x)dx .
0
III.
1. Pe un cerc C de rază 1 se consideră punctele A, B, C, D astfel ca
AD CD , m( BAD) 105, m( ABC) 90 .
a) Dacă BA v1 şi BC v2 să se exprime BD în funcţie de v1 şi
v2.
b) Se consideră în spaţiu punctul V astfel ca VA VB VC 2 . Să
se arate că piramida VABCD admite sferă circumscrisă şi să se calculeze
raza acestei sfere.
2. Faţă de sistemul rectangular xOy se consideră punctele
A 1, 2 , B 1,1 .
a) Să se afle coordonatele centrului de greutate G, al triunghiului
ABC.
132
b) Dacă H este ortocentrul triunghiului OAB şi C este centrul
cercului său circumscris, să se arate că punctele G, H , C sunt coliniare.
SOLUŢII
I.
1.
a) Avem 4n 5 3(2n 3) 4n 3 2n 4 0 . Fie 2n y şi deci
y 0 , y 2 3 y 4 0 , adică y = 4 şi deci n = 2.
b) Avem P 1 x1 x1 x2 ... x1 x2 ...xn1 x1 x2 ...xn . Din
relaţiile lui Viète rezultă P 1 (1)n 1 (1)n 1. Altfel : avem
1 xk xkn şi deci P (1)n ( x1 x2 ...xn )n . Cum x1 x2 ...xn (1)n rezultă
P (1)n (1)n (1)n ( n 1) 1, deoarece n (n 1) este par.
2
c) Fie cos i sin rădăcina lui f de modul 1. Avem
cos n cos 1 i(sin n sin ) 0 şi deci cos n 1 cos şi
sin n sin . Ridicăm la pătrat şi adunăm : cos2 n sin 2 n
2
1 1
(1 cos ) sin , adică cos şi de aici sin 1
2 2
2 2
3
Deoarece f are coeficienţi reali rezultă că f admite rădăcinile
2
1 3 1 3
x1 i şi x2 i .
2 2 2 2
Cum x12 x1 1 0 şi x13 1, din f ( x1 ) 0 rezultă
n 2 2
x1 x1 x1 x1 1 0 adică n 2 n2
x1 x1 0 x1 1. Punând
n 2 3k r cu r 0,1, 2 , rezultă ( x13 )k x1r 1 r 0 şi deci
n 3k 2, k .
2.
ˆ ˆ 2ˆ
a) Deoarece a, b 0,1, rezultă că există 3 3 = 9 matrice
distincte.
133
b) Se arată uşor că M , , este inel. Pentru ca elementul
a b a b
să fie inversabil este necesar ca det a b să fie
2 2
b a b a
inversabil în 3 adică a 2 b2 0̂ Verificăm a, b 3 şi constatăm că
a 2 b2 0ˆ a b 0ˆ . Aşadar A O este inversabilă2 şi
cu a(a b ) , b(a b ) adică A M .
2 1 2 1 1
A1 2 2
c) Fie M M O2 . Cum M * , este grup cu 8 elemente
rezultă că pentru A M * avem A8 I 2 . Dacă A O2 atunci A8 = O2.
II.
1.
a) Pentru x>0 notăm f ( x) x ln(1 x) şi
2
x x
, f , g : (0, ) . Avem f ( x)
g ( x) ln(1 x) x 0 şi
2 x 1
deci f este strict crescătoare adică f ( x) f (0) 0. Deoarece
x2
g ( x) 0 rezultă analog g ( x) g (0) 0.
1 x
k k k2 k k
b) Punând x 2 rezultă 2 4 ln 1 2 2 . Însumăm
n n 2n n n
aceste inegalităţi pentru k = 1, 2,... n şi avem
n n n
k k
2
k n k
k 1
ln 1 2 k 12
k 1
k 1 n n
2 4
n 2n
n(n 1) n(n 1) (2n 1) n(n 1)
2
4
ln xn .
2n 12n 2n 2
Trecem la limita pentru n şi din teorema “cleştelui” obţinem
1
lim xn şi deci lim xn e .
n 2 n
134
sin 2 x
c) Avem sin x ln(1 sin x) sin x şi deci
2
3
sin 2 x 3
1 3 1
0 sin x
2
dx I
0
sin x dx , adică
2 12 16
I
2
şi deci
3,15 1,73
0,5 I 0,5 0,4 . Prima zecimală a lui I este 4.
2 2
III. C
1.
a) Fie E intersecţia dreptelor 45°
AC şi BC. Avem 30°
m DAC m DCA 45 ,
m CAB 60 , mACB 30 şi D
AC v2 v1 Din teorema bisectoarei
E
AE AB 1
avem tg 30 şi deci
EC BC 3
AE
1
adică B 45°
AE EC 1 3 60° 45°
3 1
AE AC şi de aici A
2
3 1
AE v2 v1 . Rezultă
2
3 1 3 3 3 1
BE BA AE v1 v2 v1 v1 v2
2 2 2
3 1
2
3v1 v2 .
BE AB BD AB
Din teorema sinusurilor avem ,
sin 60 sin 75 sin105 sin 30
BD 4sin 75 2 3
2
şi deci adică
BE 3 3
135
(2 3)( 3 1) 1 3
BD
2 3
3v1 v2
2 3
3v1 v2 .
Altfel: Punem BD v1 v2 şi calculăm BD v1 şi BD v2 . Avem
6 2 2 6 2 2
1 şi 3 .
2 2 2 2
b) Fie O proiecţia lui V pe planul ABCD. Cum VA VB VC
rezultă OA OB OC şi deci O este centrul cercului. Sfera circumscrisă
conului cu vârful V şi cu baza cercul C, este circumscrisă piramidei. Conul
are raza R 1 şi generatoarea G 2 şi deci secţiunea sa axială este un
triunghi echilateral.
Raza sferei circumscrisă este raza cercului circumscris unui
2
triunghi echilateral de latura 2 adică .
3
2.
a) Coordonatele centrului de greutate sunt
x x x 0 1 1 y y y3 0 2 1
xG 1 2 3 0, yG 1 2 1
3 3 3 3
b) Avem OA (0 1)2 (0 2)2 5 şi
AB (1 1)2 (2 1)2 5 , adică AO AB şi deci triunghiul este
isoscel. Punctele C, G, H se găsesc pe înălţimea din A şi deci sunt
coliniare.
Observaţie. Această proprietate are loc pentru orice triunghi.
Dreapta pe care se găsesc aceste puncte se numeşte dreapta lui Euler.
TESTUL D
I.
1. Fie f X , f X n X 1 .
a) Să se arate că f 2 este iraţional.
b) Pentru n 3 se consideră , rădăcină a lui f.
Să se afle prima zecimală a numărului Re .
136
a b
2. Fie M a, b .
4b a
a) Arătaţi că M , este inel comutativ ;
b) Determinaţi elementele inversabile ale inelului ;
c) Demonstraţi că inelul are divizori ai lui zero.
II.
x3 a
1. Fie funcţia f : , f x 2 .
x 1
a) Să se arate că f este inversabilă dacă şi numai dacă a 0 .
2. Pentru a 0 să se calculeze :
b) Aria mărginită de graficul lui f şi dreptele x 2, x 1, y 0 .
1
c) f 1 .
2
III.
1. Fie un dreptunghi ABCD în care AB 2, BC 1 . Notăm M
mijlocul lui AD şi N mijlocul lui DC :
a) Raza cercului înscris în triunghiul ANB ;
b) Unghiul format de dreptele AN şi BM.
2. Fie un cub ABCDABC D şi O centrul său.
1
a) Să se arate că AO BC DC BB .
2
b) Să se calculeze unghiul format de planele ABD şi BAC .
137
SOLUŢII
I.
1.
a) Presupunem f 2 k N . Rezultă 2 n 3 k 2 şi deci
k 2m 1 , m N . Pentru n 1 avem contradicţia 5 k 2 . Pentru
n 2 , 2 n 4m m 1 2 şi contradicţia este 4 | 4m m 1 2 .
b) Fie funcţia f : , f x x3 x 1 şi f x 3x 2 1 0 .
~
Fiind strict crescătoare f este injectivă şi deci se anulează cel mult o dată.
Avem f 1 1 , f 0 1 şi deci polinomul f are o singură rădăcină
reală care este situată în 1, 0 . Mai precis
f 0,7 0,343 0,7 1 0 şi f 0,6 0,21 0,6 1 0 şi deci
~ ~
rădăcina reală x1 se află în 0,7 , 0,6 . Fie x2 , x3 celelalte rădăcini.
Avem x2 şi x3 . Cum x1 x2 x3 0 rezultă x1 2 Re 0
x1
şi deci Re 0,3 ; 0,35 , adică prima zecimală a lui este 3.
2
2.
a b c d
a) Fie A , B , a, b, c, d .
4b a 4d c
Avem AB unde ac 4bd , ad bc cu
4
, şi deci AB M . Rezultă de asemenea AB BA . Este imediată
afirmaţia A B M . Elementele neutre se obţin pentru a 0 , b 0 şi
a b a b
respectiv a 1 , b 0 . Opusul lui M este M .
4b a 4 b a
Ţinând seama că M , , este inel şi
2 M M 2 rezultă că şi
M , este inel (subinel al lui M , , .
2
a b
b) Fie A . Dacă det A a 2 4b 2 0 , adică a 2b
4b a
atunci A este inversabilă. Avem
5
a b
a 4b
2 2
a 4b 2
2
A1 şi
4b a
2 2
a 4b 2
a 4b
2
a b
A1 M 2 şi 2 .
a 4b 2
a 4b 2
b a2 b2
2 2
a 1
Cum 2 2
4 2 2
2 rezultă că
a 4b a 4b a 4b
2 2 2
a 4b 2
este necesară condiţia a 2 4b2 |1 , adică a 2b a 2b 1 . Rezultă
b 0 şi a 1. Elementele inversabile sunt I 2 şi I 2 .
c) Cu notaţiile de la a) punem 0 , 0 . Putem lua, de
exemplu, a 2b şi c 2d şi avem AB 0 2 , adică A şi B sunt divizori
ai lui zero.
II.
2.
a) Avem f
x x 3 3 x 2a . Cum f este continuă, injectivitatea
x
1 2
2
este echivalentă cu stricta monotonie. Pentru ca f să nu-şi schimbe
semnul în 0 este necesar ca ecuaţia x 3 3x 2a 0 să aibă rădăcina 0,
adică a 0 . Rezultă f x
x2 x2 3
0 , adică f este strict crescătoare,
x2 1
2
adică injectivă. Avem lim f x şi lim f x şi cum f este
x x
continuă, rezultă f şi deci este şi surjectivă.
x3
0 1
x3 x3 x
b) Avem A 2 x2 1 dx 0 x2 1 dx . Cum
x 1
2
x 2
x 1
x2 0 1 0 x2 1 1 1 5 ln10
rezultă A ln x 2 1 ln x 2 1 .
2 2 2 2 2 0 2 0 2
6
x3
f x 0
1
c) Din adică rezultă x 1 şi deci
x 1 2
2
f 12 f 11 1.
1
III.
1.
a) Triunghiurile ADN şi BCN sunt dreptunghice isoscele şi deci
m DNA m CNB 450 . Rezultă de aici m ANB 90 0 şi
AN BN 2 2 . Avem r
S 4
p 2 2
2 2 2 .
D N C
45° 45°
M P
A B
b) Fie P intersecţia dreptelor AN şi BM. Notăm m AMP şi
AB
avem tg 4.
AM
Deoarece m PAM 45 0 rezultă m APM 180 0 45 0 şi
tg 1350 tg 1 4 5
deci tg APM tg 1350 , adică
1 tg 1350
tg 1 4 3
5
unghiul dintre dreptele AN şi BM are măsura arctg .
3
7
2.
1 1
a) Avem AO AC AB BB BC . Cum AB DC şi
2 2
BC BC rezultă relaţia din enunţ.
b) Considerăm sistemul rectangular ABDA şi latura cubului de
lungime 1. Vârfurile cubului au coordonatele A 0, 0, 0 , B 1, 0, 0 ,
A 0, 0, 1 , B 1, 0, 1 , C 1, 1, 1 , D 0, 1, 1 .
Fie ax by cz d 0 ecuaţia unui plan. Dacă punctele A, B, D
se găsesc în acest plan avem d 0 , a c 0 , b c 0 şi deci
a c , b c şi ecuaţia planului ABD este
x yz 0 (1)
Considerăm planul ce trece prin B, A, C şi avem
a d 0 , a b c d 0 , c d 0 , adică a d , b d , c d şi
ecuaţia planului este
x y z 1 (2)
Dacă este măsura unghiului dintre planele ABD şi BAC
avem
1 1 1 1 1 1 1
cos
3 3 3
1
şi deci arccos .
3
TESTUL E
I. Fie a , n * . Să se determine toate polinoamele
P [ X ] având proprietatea
( X n) P( X 1) XP( X ) n a 0 .
II. Se consideră şirul ( xn )n , definit prin xn1 3 2 xn ,
x0 [0, 3] . Să se arate că :
a) Şirul ( xn )n este monoton, mărginit şi lim xn 3.
n
b) Pentru orice k , lim n (3 xn ) 0 .
* k
n
8
III. Se consideră piramida ABCD în care DA AB 3 şi
m( DAB) m( DAC) 90, m( BAC) 60, m( BDC) 45 .
a) Să se arate că AC 4 .
b) Să se calculeze volumul piramidei şi raza sferei înscrisă în
piramidă.
SOLUTII
I. Considerând egalitatea din enunţ pentru funcţiile polinominale
asociate şi înlocuind succesiv pe x cu 0, 1, …, n–1 se obţine
P 1 P n a . Polinomul P este deci de forma
T ( X ) ( X 1)... ( X n) a unde T [ X ]. Relaţia din ipoteză devine :
T ( X 1) ( X 1)... ( X n) T ( X ) ( X 1)... ( X n) 0 .
Rezultă că T ( X 1) T ( X ) şi de aici că T este constant şi deci
polinoamele din enunţ sunt de forma b ( X 1)...( X n) a unde b .
II.
a) Presupunând prin inducţie că xn [0, 3] rezultă că
0 3 2 xn 9 şi deci xn 1 [0, 3]. S-a demonstrat deci că şirul ( xn )n
este mărginit.
Avem apoi xn21 xn2 ( xn 1) (3 xn ) . Din etapa precedentă
rezultă atunci că şirul ( xn )n este crescător. Fiind monoton şi mărginit
şirul ( xn )n este convergent. Trecând la limită în relaţia xn 1 3 2 xn
se obţine lim xn 3.
n
n
1
b) Se poate arăta că 0 3 xn 3 , n .
3
9
III.
a) Notăm AC = x şi avem DC x 2 9, BD 3 2 . Din teorema
cosinusurilor aplicată în triunghiurile ABC şi DBC obţinem:
BC 2 9 x 2 3x ,
BC 2 18 x 2 9 6 x 2 9 .
Rezultă că 3x 18 6 x 2 9 şi deci x = 4.
1
b) Aria ( ABC ) AB AC sin 60 3 3 şi volumul este
2
V 3 3 . Deoarece BC 13 , cu formula lui Heron în triunghiul BCD
15
obţinem aria ( BCD) . Aria totală a piramidei este
2
1
S 12 6 3 9 2 . Raza sferei înscrise rezultă din relaţia r
2
3V
S
.
TESTUL F
I. Pe se consideră operaţiile
( z, w) (u, v) ( z u, w v)
( z, w) (u, v) ( zu wv), zv wu )
a) Să se arate că ( , , ) K este un corp necomutativ.
b) Să se calculeze (cos ,sin )n .
II. Se consideră funcţia f : definită prin :
1
x sin , daca x 0 ,
f ( x) x
0 , daca x0 .
a) Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f.
b) Fie x0 şi ( xn )n şirul definit prin xn 1 f ( xn ) . Să se
arate că şirul ( xn )n este convergent.
10
III. În triunghiul ascuţitunghic ABC se notează BC proiecţiile
lui B pe AC şi a lui C pe AB. Fie H ortocentrul şi R raza cercului
circumscris triunghiului ABC. Să se arate că :
a) AH 2R cos A , BC R sin 2 A
b) Dacă AH BC BC , atunci m ( BAC) 75 .
SOLUŢII
I.
a) Este uşor de arătat că ( , ) este un grup comutativ în care
elementul neutru este (0, 0). Se verifică direct că legea „ “ este asociativă.
Deoarece (u, v) ( z, w) ( zu wv, zv wu) rezultă că operaţia „ “ nu
este comutativă. Faţă de această lege (1, 0) este element neutru şi
( , , ) este inel necomutativ. Pentru a stabili elementele inversabile
faţă de înmulţire se ajunge la sistemul
uz vw 1
.
vz uw 0
În raport cu necunoscutele z, w sistemul are determinantul
u v . Rezultă că dacă (u, v) (0, 0) sistemul are soluţie unică şi deci
2 2
u v
(u, v) 1 2 ,
u v2 u2 v2
b) este izomorf cu un subcorp al lui K.
11
II.
a) Este evident că funcţia f este continuă în zero şi deci continuă pe
1
. Deoarece nu există lim sin , funcţia nu este derivabilă în zero.
x 0 x
b) Şirul ( xn ) n este descrescător şi deci convergent.
Convergenţa şirului ( xn )n rezultă din continuitatea funcţiei f, din care
rezultă lim f xn f lim xn , şi observaţia f ( x) f x .
n n
III.
a) Fie a, b, clungimile laturilor triunghiului ABC. Avem
AC b cos A . Cum m AHC m Bˆ avem
AC b cos A 2 R sin B cos A
AH 2 R cos A
sin B sin B sin B
Patrulaterul ABHC este inscriptibil şi deci AH este diametrul
BC
cercului circumscris triunghiului ABC . Avem AH şi deci
sin A
BC 2R cos A sin A R sin2A .
b) Avem relaţia 2R cos A R sin 2 A a 2R sin A şi deci
1
sin A cos A sin2A . Notăm sin A cos A x şi avem
2
sin 2 A cos2 A sin 2 A x2 . Atunci sin 2 A 1 x2 şi deci 2 x 1 x2 .
Rezultă că x 1 2 , adică sin A cos A 2 1 . De aici
2 2 2 2 1
sin A cos A de unde 0 sin( A 45) Atunci
2 2 2 2
A 45 30 .
TESTUL G
I.
a) Fie a un număr real. Să se arate că dacă a 0, atunci există
z , z 1 astfel încât z a 1.
12
b) Fie a1,..., an numere reale astfel încât
z n a1 z n 1 ... an 1
pentru orice număr complex z de modul 1. Să se arate că a1 an 0 .
1
II. Fie f : , f (t ) 0
x cos tx dx .
a) Să se arate că
sin t cos t 1
t t 2 , daca t 0
f (t ) .
1 , daca t 0
2
b) Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f.
1 1
c) Să se arate că f ( x) t pentru orice t [0, 1].
2 3
III. Fie H hiperbola de ecuaţie 4 x 2 9 y 2 1.
a) Să se arate că pe H nu există puncte având ambele coordonate
întregi.
b) Să se determine ecuaţiile tangentelor la hiperbolă perpendiculare
pe dreapta 3x 4 y 1 0.
SOLUŢII
I.
a) Se poate lua z i .
13
b) Pentru n = 2 ipoteza este z 2 a1 z a2 1 pentru orice z
cu z 1. Înlocuind z cu iz rezultă că z 2 a1iz a2 1 pentru orice
număr complex z cu z 1. Atunci 2 z 2 a1 (1 i) z 2 pentru orice
1 i 1
număr complex z cu z 1, de unde rezultă că z a1 1 ,
2 2
z cu z 1. Din a) rezultă că a1 = 0. Ipoteza devine z 2 a2 1
pentru orice număr complex z cu z 1, ceea ce este echivalent cu a
spune că z a2 1 pentru orice z cu z 1.
Din a) rezultă că a2 = 0. Demonstraţia se continuă apoi prin inducţie
folosind ideile precedente (se va utiliza o rădăcină complexă de ordinul n a
lui –1).
II.
a) Pentru t 0 se face schimbarea de variabilă tx = s şi obţinem
1 t
f (t ) 2 s cos s ds . Integrând apoi prin părţi rezultă că
t 0
sin t cos t 1
f (t ) .
t t2
t 2 cos t 2t sin t 2 2 cos t
b) Pentru t 0 avem f (t ) . Atunci
t3
lim f (t ) 0 şi dintr-o consecinţă a teoremei lui Lagrange rezultă că f este
t 0
derivabilă în zero şi f (0) 0.
1
c) f (t ) x 2 sin tx dx .
0
III.
a) Presupunem că există a, b astfel încât 4a 2 9b2 1.
Rezultă că b este impar adică b 2c 1, c . Atunci
4a 2 9(2c 1)2 1 36c (c 1) 10 .
14
Relaţia ce rezultă : 2a 2 18c (c 1) 5 este contradictorie.
3 4
b) Panta dreptei este şi deci panta tangentei este .
4 3
4
Intersectăm dreptele y x n cu hiperbola şi obţinem ecuaţia
3
4 x (4 x 3n) 1 echivalentă cu 12 x 2 24 xn 9n2 1 0. Ecuaţiile
2 2
tangentelor se obţin dacă rădăcinile acestei ecuaţii sunt egale, deci dacă
4 1
36n2 ‚ 12. Tangentele au deci ecuaţiile y x .
3 3
15
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2000
I.
1. Să se determine funcţia de gradul al doilea f : , dată prin
f x ax 2 bx c , ştiind că admite un minim egal cu 9 şi graficul său
trece prin punctele A 1,13 şi B 2,10 .
2. Fie ecuaţia x3 2 x2 2 x 17 0 şi x1 , x2 , x3 rădăcinile sale. Să
se calculeze x12 x22 x32 , x13 x23 x33 şi determinantul
x1 x2 x3
x2 x3 x1 .
x3 x1 x2
II.
1. Să se reprezinte grafic funcţia f : definită prin
2
x
f x .
x 1
2
2. Se consideră funcţia f : 0,1 definită prin
f x x ln x .
2
a) Să se calculeze derivata funcţiei f şi să se arate că 0 f x 1
pentru orice x 0,1 .
b) Să se arate că şirul xn n definit prin relaţia de recurenţă
xn1 xn2 ln xn cu x0 0,1 este convergent şi să se calculeze limita sa.
2
16
III.
1.
i) Să se enunţe teorema sinusurilor într-un triunghi ABC .
ii) Fie ABCD un romb circumscris cercului C O, R . Considerăm
o tangentă variabilă la cercul C O, R , care intersectează laturile AB şi
AD în punctele M şi respectiv N. Să se arate că produsul BM DN este
constant.
2. Se consideră piramida VABCD unde ABCD este dreptunghi,
O AC BD , VO ABC .
i) Să se afle aria laterală, aria totală şi volumul piramidei, ştiind că
AB a, BC b şi VO h .
ii) Un plan oarecare intersectează muchiile laterale ale piramidei în
punctele A VA , B VB , C VC şi D VD . Să se arate că
1 1 1 1
.
VA VC VB VD
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2000
Subiectele I şi II coincid cu cele de la Facultatea de Matematică
Subiectul III
1
1. Să se calculeze xe dx .
x
2. Fie a un număr strict pozitiv. Se consideră şirul xn n definit
prin xn n a n . Să se arate că acest şir este strict monoton,
mărginit şi să se calculeze limita sa.
17
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2000
I.
1. Prima condiţie este 9 , adică 4ac b2 36a (1). Condiţiile
4a
f 1 13 şi f 2 10 devin a b c 13 (2), 4a 2b c 10 (3).
Din relaţiile (2) şi (3) obţinem b 1 a , c 12 2a . Înlocuind în (1)
obţinem 9a 2 10a 1 0 . Avem soluţiile a 1, b 2, c 10 şi
1 10 106
a ,b ,c .
9 9 9
2. Din relaţiile lui Viète obţinem :
x1 x2 x3 2 şi x1 x2 x2 x3 x3 x1 2 .
Rezultă de aici
x12 x22 x32 x1 x2 x3 2 x1 x2 x3 x2 x3 4 4 0 .
2
Apoi x1 , x2 , x3 verifică ecuaţia dată, adică
x13 2 x12 2 x1 17 0 ; x23 3x22 2 x2 17 0 ; x33 3x32 2 x3 17 0 .
Prin urmare avem x13 x23 x33 2 x12 x22 x32 2 x1 x2 x3 51 0
şi de aici
x13 x23 x33 55 .
Pentru determinant adunăm toate liniile la prima şi ţinem seama că
x1 x2 x3 2 . Obţinem
2 2 2 2 0 0
x2 x3 x1 x2 x3 x2 x1 x2
x3 x1 x2 x3 x1 x3 x2 x3
2 x12 x22 x32 x1 x2 x2 x3 x3 x1 4 .
Dacă se dezvoltă determinantul după regula lui Sarrus obţinem
3x1 x2 x3 x13 x23 x33 .
Deoarece x1 x2 x3 17 , rezultă 51 55 4 .
18
II.
2x
1. Avem D f , lim f x 1, f 0 0 , f x ,
x 1
x 2 2
1 3x 2
f x 2 . Tabelul de variaţie al funcţiei f este
x2 1
3
x 1 0 1
3 3
f x 1 1 0 1 1
4 4
f x - - - - 0 + + + + 0 - - - -
f x 1 1
4 4
Graficul lui f admite asimptota orizontală y 1 pentru x , punctul
1 1 1 1
de minim 0, 0 şi punctele de inflexiune , şi , .
3 4 3 4
Graficul este prezentat în fig. 1.
Fig. 1.
2.
19
1
a) Avem f x ln x ln x 2 şi f x 0 x şi
e2
ln x
2
2 ln x
lim x ln x lim lim
lim 2 x 0 .
2
x 0 x 0 1 x 0 1 x 0
x 0 x 0 x 0 x 0
x x
Tabelul de variaţie al funcţiei f este
x 0 1 1
e2
f x + + 0 - -
f x 0 4 0
e2
4
Cum 1 rezultă că 0 f x 1 .
e2
b) Relaţia de recurenţă se mai scrie xn1 xn f xn . Deoarece
x0 0,1 şi f xn 0,1 rezultă că x1 0,1 şi prin inducţie obţinem
că xn 0,1 . Pentru studiul monotoniei calculăm diferenţa
xn1 xn xn f xn 1 . Cum xn 0,1 şi f xn 0,1 rezultă
xn1 xn . După demonstrarea existenţei limitei L prin trecerea la limită în
relaţia de recurenţă L 1 f L 0 şi deci L 0 deoarece f L 1 .
III.
1.
i) În orice triunghi ABC avem :
a b c
2R ,
sin A sin B sin C
notaţiile fiind cele consacrate.
ii) Fie E, F , G punctele de tangenţă ale cercului cu AB, MN şi
AD . Notăm
m BOE m DOG ;
20
m EOM m FOM x ;
m FON m GON y .
Avem 2 x 2 y 2 şi m OBM m ODN . Rezultă
2
m OMB y m DON şi m OND x m BOM .
BM OB
Deducem BOM DMO şi deci de unde BM DN OB2 .
OD ND
2.
abh b2 a2
i) vol VABCD Alat VABCD a h2 b h2 .
3 4 4
ii) Fie V , A, O şi C proiecţiile lui V , A, O şi C pe planul
CC CC AA AA
ABCD . Din asemănare rezultă şi şi prin
VC VV VA VV
adunare, membru cu membru, a celor două egalităţi avem
AA CC AA CC
. Din teorema liniei mijlocii aplicată trapezului
VA VC VV
AV VA CV VC 2OO
AACC rezultă AA CC 2OO şi deci
VA VC VV
1 1 1 2OO
şi cum AV CV m rezultă 2 .
VA VC m VV
1 1 1 2OO
Analog se arată că 2 .
VB VD m VV
Altă soluţie. Într-un triunghi ABC bisectoarea din A are lungimea
A
2bc cos
la 2 . Aşadar,
bc
A
2 cos
1 1 2.
b c la
21
Notăm E intersecţia lui VO cu planul ABCD . În triunghiul
AVC
2 cos
1 1
VAC, VE este bisectoare şi rezultă 2 .
VA VC VE
BVD
2 cos
1 1 2 .
Analog din triunghiul VBD obţinem
VB VD VE
1 1 1 1
Cum AVC BVD rezultă .
VA VB VC VD
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2000
Subiectul III
1. Integrând prin părţi obţinem
1 1
xe dx xe | e dx e e | e e 1 1 .
x x 1 x x 1
0 0
0 0
2. Amplificând cu n a n avem
nan a
xn .
na n na n
Şirul na n n
este strict crescător şi cu termeni pozitivi şi
deci xn n este strict descrescător. Rezultă de aici că x1 xn 0 şi deci
şirul este mărginit. Deoarece lim
n
n a n rezultă lim xn 0 .
n
22
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2001
I.
1. Se dă polinomul f X 4 aX 3 bX c , unde a, b, c sunt
numere reale.
i) Să se arate că nu există valori ale lui a, b, c astfel încât f să se
dividă cu X 3 X .
ii) Dacă f 0 f 1 , să se determine a, b, c astfel ca polinomul
1 i 3
să aibă rădăcina şi apoi, să se afle celelalte rădăcini.
2
iii) Dacă g este câtul împărţirii polinomului determinat la punctul
ii) prin X 2 X 2 , să se calculeze suma g 1 g 2 g n , unde n
este număr natural.
2.
1 1
i) Să se arate că dacă x , y sunt numere reale, atunci
2 2
1
xy 1 x 1 y .
2
1
ii) Fie G Ax | x \ , unde
2
x 0 1 x
Ax 0 0 0 M3 .
1 x 0 x
Să se arate că G este grup comutativ în raport cu înmulţirea
matricelor.
23
II.
1. Fie a un număr real strict pozitiv şi f : 0, definită prin
x2 a2
f x
2x
i) Să se studieze monotonia funcţiei f.
xn2 a 2
ii) Se consideră şirul xn n0 definit prin relaţia xn 1 ,
2 xn
unde x0 a .
iii) Să se studieze monotonia şi convergenţa şirului xn n0 . Să se
calculeze limita şirului. Ce se poate spune dacă 0 x0 a ?
1
2. Fie n 0 un număr natural şi fie I n x n e x dx .
0
i) Să se calculeze I1 şi I 2 ;
ii) Să se stabilească legătura între I n şi I n 1 ;
iii) Să se arate că I n e 1 pentru orice n 0 .
III.
1. În planul xOy se consideră punctele A 4, 4 , B 1,0 şi C 0,
unde este un parametru real.
i) Să se determine astfel încât AB AC ;
ii) Să se calculeze aria triunghiului ABC pentru toate valorile lui
determinate mai sus.
2. Fie ABCD un tetraedru regulat şi M un punct variabil în
interiorul tetraedrului.
i) Să se arate că suma distanţelor punctului M la feţele tetraedrului
este constantă.
ii) Să se calculeze volumul tetraedrului ABCD şi raza sferei
înscrise în tetraedru ştiind că AB a .
24
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2001
I.
1. Se dă polinomul f X 4 2 X 3 mX 2 nX p , unde m, n, p
sunt numere reale.
i) Să se determine m, n şi p astfel încât restul împărţirii lui f la
X 1 să fie -15, iar polinomul f să admită rădăcina 1 i .
ii) Pentru valorile lui m, n şi p de la punctul i), să se afle
rădăcinile polinomului f.
2. Se dă matricea
1 3
A 2 2 .
3 1
2 2
i) Să se calculeze A2 , A3 , A302 ;
ii) Să se arate că mulţimea G I 2 , A, A2 formează grup
comutativ în raport cu operaţia de înmulţire a matricelor, unde
1 0
I2 .
0 1
3. Se dă sistemul de ecuaţii
log x y log y x 2
n
x y 12
unde n este un număr natural nenul.
Să se determine valorile lui n astfel încât sistemul să aibă soluţii
numere întregi şi apoi să se rezolve sistemul.
25
II.
1. Să se reprezinte grafic funcţia f : \ 1 , definită prin
x
f x .
x 1
2
2. Să se calculeze integrala x ln x dx .
1
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2001
I.
1. Fie ecuaţia x 2 px q 0 unde p şi q sunt numere complexe
q 0 . Notăm cu x1 şi x2 rădăcinile ecuaţiei.
i) Să se calculeze în funcţie de p şi q expresiile :
x12 x22 , x13 x23 , x14 x24 .
ii) Să se formeze o ecuaţie de gradul al doilea ale cărei rădăcini
1 1
sunt y1 x1 şi y2 x2 .
x2 x1
iii) Să se arate că dacă x1 x2 1 , atunci şi rădăcinile ecuaţiei
x p x q 0 au modulul egal cu 1.
2
2. Fie G 0, \ 1 .
i) Să se arate că dacă x, y G , atunci xln y G .
ii) Să se arate că G este grup comutativ în raport cu legea de
compoziţie definită prin x y xln y , pentru orice x, y G .
26
II.
1. Fie a şi b două numere reale. Se consideră funcţia f :
definită prin
ax b , daca x 1
f x 2 .
x 1 , daca x 1
i) Să se determine o relaţie între a şi b astfel încât funcţia f să fie
continuă.
ii) Să se determine a şi b astfel încât funcţia f să fie derivabilă.
2.
i) Fie a un număr real. Să se calculeze integrala
2
x2
1 x2 a 2 dx .
ii) Să se demonstreze că funcţia f : , definită prin
2
x2
f a dx
1
x2 a2
este continuă.
III.
1. Fie ABCD un patrulater cu diagonalele perpendiculare, înscris
într-un cerc de centru O şi rază R.
i) Să se arate că AB2 BC 2 CD2 DA2 8R2 .
ii) Să se demonstreze că oricare ar fi punctele
E AB , F BC , J CD şi K AD are loc inegalitatea
OE 2 OF 2 OJ 2 OK 2 2R2 .
iii) Să se determine punctele E, F , J , K pentru care inegalitatea de
mai sus devine egalitate.
27
x2
2. Fie elipsa de ecuaţie y 2 1.
4
i) Să se scrie ecuaţia tangentei la elipsă care trece prin punctul
3
M 1, de pe elipsă.
2
ii) Să se determine ecuaţiile tangentelor la elipsă duse din punctul
P 1,1 .
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2001
I.
1.
i) Dacă X3 X divide f atunci f 1 0, f 1 0 şi
f 0 0 1 a b c 0 ; 1 a b c 0 şi c 0 . Din adunarea
primelor două relaţii avem c 1 , contradicţie.
ii) Din f 0 f 1 rezultă a b 1. Deoarece f X
1 i 3
rezultă că şi este rădăcină pentru f şi deci f se divide la
2
1 i 3 1 i 3
X X X X 1 . Se obţine câtul
2
2 2
X a 1 X a şi restul b 1 X c a . Cum X 2 X 1 divide f
2
rezultă b 1 0, c a 0 . Rezultă a 2, b 1, c 2 . Câtul este deci
X 2 X 2 şi deci celelalte rădăcini sunt -1 şi 2.
28
iii) Câtul este X 2 X 1. Avem
n n 1 2n 1 n n 1 n n2 2
g k k k 1
n n
k 1 k 1
2
6
2
n
2
.
2.
1
i) Dacă, prin absurd, xy 1 x 1 y , atunci
2
1 1
1 2 x 1 2 y 0 , de unde x sau y , contradicţie.
2 2
x 0 1 x y 0 1 y
1
ii) Fie Ax 0 0 0 şi Ay 0 0 0 cu x
1 x 0 2
x 1 y 0
y
1
şi y două elemente din G . Cum
2
1 x y 2 xy 0 x y 2 xy
Ax Ay 0 0 0
x y 2 xy 0 1 x y 2 xy
1
şi 1 x y 2 xy (din pct. i)) rezultă că Ax Ay A1 x y 2 xy G .
2
Deoarece înmulţirea matricelor este asociativă rezultă că operaţia
lui G este asociativă. Este clar că Ax Ay Ay Ax şi deci operaţia este
1 0 0
comutativă. Dacă punem y 1 , avem Ax A1 Ax şi deci A1 0 0 0
0 0 1
este elementul neutru al lui G . Cum ecuaţia 1 x y 2 xy 1 , în raport
x 1 1
cu y , are soluţia y (când x ) rezultă că simetricul
2x 1 2 2
elementului Ax este matricea A x .
2 x 1
29
II.
1.
x2 a2
i) Avem f x şi deci f este descrescătoare pe 0, a şi
2 x2
crescătoare pe a, .
ii) şi iii) Prin inducţie se arată că xn 0 pentru orice n . Avem
x a 0 . Cum x 0 rezultă x a pentru
2
x2 a2
xn 1 a n a n n n
2 xn 2 xn
xn2 a 2 a 2 xn2
orice n 1. Avem de asemenea xn 1 xn xn 0 şi
2 xn 2 xn
deci şirul xn n1 este descrescător. Deoarece xn 0, x1 rezultă
convergenţa lui xn n1 . Prin trecere la limită în relaţia de recurenţă,
rezultă că limita şirului este a. Dacă x0 a , atunci şirul este constant, egal
cu a . Dacă 0 x0 a , atunci x1 a şi se ajunge la cazul precedent.
2.
i) Integrând prin părţi se obţine I1 1 şi I 2 e 2 .
ii) Integrând prin părţi avem succesiv
1 1
I n 1 x n 1e x dx x n 1e x | n 1 x ne x dx e n 1 I n .
1
0
0 0
iii) Deoarece x 0,1 avem x 1 şi integrând rezultă
n
1 1
I n x e dx e x dx e 1 .
n x
0 0
III.
1.
i) Avem AB 5 şi AC 4 16 şi deci
2
AB AC 4 16 5 4 16 25 4 9
2 2 2
4 3 1 sau 7 .
30
1 1 1
1
ii) Cum aria unui triunghi este S unde x1 y1 z1
2
x2 y2 z2
7 25
obţinem pentru 1, S , iar pentru 7, S .
2 2
2.
i) Avem
vol ABCD vol MABC vol MABD vol MACD vol MBCD .
Cum feţele tetraedrului au arii egale notate cu S rezultă că
d D, ABC d M , ABC d M , ABD
d M , ACD d M , BCD
ceea ce arată că suma căutată este egală cu înălţimea tetraedrului.
2
ii) Înălţimea tetraedrului este h a . Volumul este
3
1 a3 2
vol ABCD aria ABC h .
3 12
Fie I centrul sferei înscrise în tetraedru. Distanţele sale la feţele
tetraedrului sunt egale cu raza r a sferei. Conform i) avem 4r h şi deci
a 6
h .
12
31
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2001
I.
1.
i) Cum f X din f 1 i 0 rezultă şi f 1 i 0 , deci f
X 1 i X 1 i X 1 1 X 2 2 X 2 . Restul
2
se divide cu
împărţirii lui f la X 2 2 X 2 este n 2m 4 X p 2m 4 şi deci
n 2m 4 0 şi p 2m 4 0 . Cum f 1 154 avem şi
m n p 18 . Rezultă m 2, n 8, p 8 .
ii) Avem f X 2 2 X 2 X 2 4 . Rădăcinile lui f sunt deci
1 i şi 2 .
2.
i) Avem
1 1 3 3
A2 , A I2
2 3 1
şi deci A302 A3
100
A2 A2 .
ii) Deoarece A A A2 , A A2 A2 A I 3 şi A2 A2 A rezultă
că mulţimea G este stabilă faţă de înmulţire. Înmulţirea matricelor este
asociativă şi deci această proprietate este valabilă şi pentru G. Elementul
neutru este I 2 G . Din A A2 A2 A I 2 , rezultă că A1 A2 şi
A
2 1
A . Aşadar, elementele lui G sunt inversabile. Cum demonstrarea
comutativităţii este imediată totul rezultă.
3. Avem x, y 0,1 1, . Prima ecuaţie se scrie succesiv
ln y ln x
2 ln 2 x ln 2 y 2ln x ln y ln x ln y 0
2
ln x ln y
ln x ln y x y .
32
A doua ecuaţie devine xn x 12 . Rezultă x divide 12 deci
x 1, 2,3, 4,6,12 . După încercări se constată că soluţiile sunt x 3
pentru n 2 şi x 6 pentru n 1 .
II.
1. Avem lim f x şi lim f x şi deci x 1 este
x 1 x 1
x 1 x 1
asimptotă verticală. lim f x 1 deci y 1 este asimptotă orizontală.
x
1
Graficul intersectează axele în A 0, 0 . Avem f x şi
x 1
2
1
f x . Avem tabelul :
x 1
3
x -1
f x + + + + + + + +
f x 1 1
f x + + + + + - - - - - -
Graficul este schiţat în figura de mai jos :
y
(-1,0)
0 x
2. Integrând prin părţi avem :
2 x2 21 3
1 ln x| x dx 2ln 2 .
2
x ln x dx
2 1 1 2 4
33
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2001
I.
1.
x12 x22 x1 x2 2 x1 x2 p 2 2q
2
i)
x13 x23 x1 x2 3x1 x2 x1 x2 3 pq p3 ;
3
x14 x24 x12 x22 2 x12 x22 p 4 4 p 2 q 2q 2 .
2
1 1 p pq p
ii) y1 y2 x1 x2 p ;
x1 x2 q q
q 1 .
2
1 1 1
y1 y2 x1 x2 x1 x2 2
x2 x1 x1 x2 q
q 1 0 .
2
1
Ecuaţia căutată este y p 1 y
2
q q
iii) Din x1 x2 q rezultă q x1 x2 x1 x2 1, iar din
x1 x2 p avem p x1 x2 x1 x2 2 . Ecuaţia se scrie
x2 p x 1 0 .
Dacă p 2 rădăcinile sunt egale cu –1.
Dacă p 2 atunci p 4 0 şi deci x1 , x2 .
2
Deoarece coeficienţii ecuaţiei sunt reali, rădăcinile sunt conjugate, adică
x2 x1 . Cum x1x2 1 rezultă că x1 1 şi deci x1 x2 1 .
2
2.
i) Trebuie arătat că xln y 1 , adică ln y ln x 0 , ceea ce este
adevărat deoarece x 1, y 1 .
ii) Legea se mai scrie x y eln x ln y . Evident operaţia este
comutativă. Avem x y z eln x ln y ln z x y z , adică legea este
asociativă.
34
Din xln x deducem ln ln x ln x şi deci ln 1 , adică
e G . Pentru x G căutăm x G astfel încât x x e , adică
1
ln x ln x 1 . Deci x e ln x G este simetricul lui x .
II.
1.
i) Pe ,1 şi pe 1, funcţia este continuă. Pentru continuitate
în 1 se impun condiţiile f 1 lim f x lim f x , adică a b 2 .
x 1 x 1
x 1 x 1
ii) Cum f este derivabilă pe ,1 şi pe 1, şi continuă în 1 se
pune condiţia f s1 f d 1 , adică a 2 . Rezultă b 0 .
2.
i) Pentru a 0 avem
x a2
2 2 2 2
x2 a2 2 1 x 2
1 x2 a2 1 x2 a2 1 x2 a2 dx x|1 a a arctg a |1
2
dx dx
2 1
1 a arctg arctg .
a a
2
Pentru a 0 avem dx x| 1 .
2
1
1
2 1
1 a arctg arctg , pentru a 0
Aşadar f a a a .
1 , pentru a 0
ii) f este continuă pe , 0 şi pe 0, .
Avem
lim f a 1 0 1
a 0
a 0 2 2
şi
lim f a 1 0 1 .
a 0
a 0 2 2
Cum f 0 1 rezultă că f este continuă în 0.
35
III.
1.
i) Notăm a, b, c şi d măsurile arcelor , CD
AB, BC , DA . Rezultă
a
a c şi b d . Lungimile coardelor sunt AB 2 R sin ,
2
b c d
BC 2 R sin , CD 2 R sin , DA 2 R sin .
2 2 2
Avem
a c a a
AB 2 CD 2 4 R 2 sin 2 sin 2 4 R 2 sin 2 sin 2
2 2 2 2 2
a a
4 R 2 sin 2 cos 2 4 R 2 .
2 2
Analog BC DA 4R şi de aici rezultă relaţia cerută.
2 2 2
AB 2
ii) Fie M mijlocul lui AB . Avem OE 2 OM 2 R 2 şi deci
4
2 AB 2 8R 2
OE R 4 4R 4 2R2 .
2 2
2.
xx0
i) Ecuaţia se scrie prin dedublare. Avem yy0 1 şi deci
4
x 3
y 1.
4 2
ii) Fie M x0 , y0 punctul de tangenţă. Ecuaţia tangentei la elipsă
xx0
în punctul M este yy0 1 . O dreaptă oarecare care trece prin
4
P 1,1 are ecuaţia y 1 m x 1 cu m , adică mx y 1 m 0 .
Pentru a fi tangentă în M , trebuie ca
x0 1
y0 ,
4m m 1
4m 1
de unde x0 şi y0 .
m 1 m 1
36
x02
Cum M aparţine elipsei rezultă y02 1 şi deci
4
4m 2 1 2
1 . De aici m 0 şi m . Ecuaţiile tangentelor
m 1 m 1
2 2
3
2
sunt y 1 şi y 1 x 1 .
3
37
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2002
I.
1. Se consideră ecuaţia x4 3x2 4 x 1 0 , cu rădăcinile
x1 , x2 , x3 , x4 . Să se calculeze :
4 4
1 4 3
a) xi2 ,
i 1 i 1
, xi ;
xi i 1
x1 x2 x3 x4
x x3 x4 x1
b) 2 .
x3 x4 x1 x2
x4 x1 x2 x3
2. Fie n şi r1 , r2 ,, rn . Se notează
Gn a1r1 a2 r2 an rn | a1 , a2 ,, an . Să se arate că :
a) Gn este grup abelian în raport cu adunarea numerelor ;
b) Gn .
II.
1. Se consideră funcţia f : 0, definită prin
x e x , pentru x 0, , unde
1
f x .
0 , pentru x 0
a) Să se determine astfel încât funcţia f să fie continuă ;
b) Să se arate că pentru 0 funcţia f este derivabilă cu derivata
continuă.
2. Se consideră funcţia f : 0, 2 definită prin
38
3
2 x , pentru x 0,1
f x
2x 1
2 , pentru x 1, 2
x x 1
a) Să se arate că funcţia f este continuă ;
2
b) Să se calculeze f x dx .
0
III.
1. Fie A şi B două puncte fixe în plan. Să se determine locul
geometric al punctelor M din plan cu proprietatea că M , A şi B sunt
vârfurile unui triunghi isoscel.
2. Fie ABC un triunghi cu lungimile laturilor a, b, c .
a) Scrieţi două formule de calcul pentru aria triunghiului ABC .
b) Să se arate că
1 2
4
a b2 S
unde S este aria triunghiului ABC .
c) Să se determine unghiurile triunghiului ABC în cazul în care, la
punctul b), are loc egalitate.
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2002
I.
1. Se dă polinomul f X X 3 mX 2 2 X m 1 , unde m ,
având rădăcinile x1 , x2 , x3 .
a) Să se arate că x13 x23 x33 m3 3m 3 ;
b) Să se determine valorile parametrului m pentru care
x1 x2 x33 3 x1 x2 x3 ;
3 3 2
39
c) Să se determine m astfel încât polinomul f X să se dividă cu
X 1 şi, în acest caz, să se găsească rădăcinile polinomului f X .
2. Fie sistemul de ecuaţii
2 x y z t 1
x 2 y z 4t 2 unde .
x 7 y 4 z 11t
Să se determine astfel încât sistemul să fie compatibil şi, în
acest caz, să se rezolve sistemul.
x2
II. Se consideră funcţia f : , definită prin f x .
1 x 1
1. Să se reprezinte grafic funcţia f .
2
2. Să se calculeze f x dx .
0
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2002
I.
1. Fie a 0, a 1 . Să se rezolve şi să se discute după valorile
3
parametrului a inecuaţia log a x log a2 x log a4 x .
4
2. Se definesc pe operaţiile algebrice şi astfel :
x y 3 x3 y 3 şi x y xy pentru orice x, y . Să se arate că :
i) , , este corp comutativ ;
ii) Corpul numerelor reale , , este izomorf cu corpul
R, , .
40
II.
1. Fie a . Se defineşte funcţia f : , dată prin
f x a x . Să se arate că :
i) Funcţia este continuă ;
ii) Avem echivalenţa : f este derivabilă a 0 .
2. Fie a , 1 0, . Să se calculeze
1
1
x
0
2
a
dx .
III.
1. Laturile unui triunghi ABC au lungimile AB 13, BC 14,
AC 15 .
i) Să se afle aria triunghiului ABC ;
ii) Să se afle volumul corpului obţinut prin rotirea triunghiului
ABC în jurul laturii BC .
2. Fie A 2,3 , B 2,1 , C 0, 3 mijloacele laturilor BC , CA
şi respectiv, AB ale unui triunghi ABC . Se cere :
i) Să se scrie ecuaţiile dreptelor AB, BC, CA .
ii) Să se afle coordonatele punctelor A, B, C .
iii) Să se afle coordonatele centrului de greutate, ortocentrului şi
centrului cercului circumscris triunghiului ABC .
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2002
I.
1. Să se determine numerele a şi b astfel încât polinomul
f aX 4 bX 3 3 să fie divizibil cu polinomul g X 1 .
2
2. Să se găsească câtul împărţirii lui f la g pentru numerele a şi b
determinate la punctul 1.
41
II.
1. Să se determine numerele , şi astfel încât următorul
sistem să fie compatibil şi matricea sistemului să aibă rangul 2
2 x y z t 1
x y z t 1
x y z t
2. Să se rezolve sistemul pentru numerele , , determinate la
punctul 1.
III. Se consideră şirul xn n1 definit prin xn 1
n
n 1 n .
1. Să se scrie termenii x1 , x2 , x3 , x4 şi să se stabilească semnul lor.
2. Să se arate că şirul xn n nu este monoton.
3. Să se arate că şirul xn n este convergent şi să se calculeze
limita sa.
x 1
1
IV. Să se calculeze x
0
2
1
dx .
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2002
I.
1.
a) Din relaţiile lui Viète : x1 x2 x3 x4 0 , x x
1 2 3,
x x x
1 2 3 4 , x1 x2 x3 x4 1 , avem :
42
2
4
4
i 1
2
x
2 x2 2 x1 x2 0 2 3 6
i 1
şi
x
4
1 xx x 4
1 2 3
4.
i 1xx xx
1 1 2 3 4 1
Cum x1 este rădăcină avem x14 3x12 4 x1 1 0 şi deci
1
x13 3x1 4 0 .
x1
Analog avem :
1 1 1
x23 3x2 4 0 , x33 3x3 4 0 , x43 3x4 4 0 .
x2 x3 x4
4 4
1
Însumând aceste relaţii obţinem : x13 3 x1 16 0 şi deci
i 1 i 1 x1
4
x
i 1
3
i 16 4 12 .
S S S S
x2 x3 x4 x1
b) Adunând toate liniile la prima linie avem : D
x3 x4 x1 x2
x4 x1 x2 x3
unde S x1 x2 x3 x4 . Deoarece S 0 rezultă 0 .
n n n
2. Dacă x ai ri , y bi ri cu ai , bi atunci x y ci ri
i 1 i 1 i 1
unde ci ai bi şi deci x y Gn . Cum adunarea numerelor naturale
este asociativă şi comutativă rezultă că în Gn avem asociativitate şi
comutativitate.
Pentru a1 a2 an 0 obţinem elementul neutru 0.
n n
Pentru x ai ri considerăm y ai ri cu ai şi avem
i 1 i 1
x y y x 0 . Aşadar, Gn , este grup abelian.
43
pi 1
b) Fie ri cu qi şi pi . Arătăm că Gn .
qi q1q2 qn 1
1 p
Presupunem ai i . Notând q q1q2 qn rezultă q
q1q2 qn 1 qi
1 m m 1
şi unde m , de unde q 1 .
q 1 q 1 m 1 m
Cum q rezultă 1 m |1 de unde 1 m 1 sau 1 m 1 şi
deci m 0 sau m 2 . Rezultă q 0 sau q 2 ceea ce este în
contradicţie cu q .
II.
1.
a) Restricţia lui f la 0, este continuă, fiind compunere de
funcţii continue. Pentru continuitatea în 0 calculăm
lim f x a 0 şi f 0 0 şi f este continuă în 0 dacă şi numai
x 0
x 0
dacă lim f x f 0 , adică 0 .
x 0
xe x , pentru x 0,
1
b) Pentru 0 avem f x . Pentru
0 , pentru x 0
x 0, funcţia este derivabilă ca produs de funcţii derivabile. Avem de
asemenea :
f x f 0 1
lim lim e x 0 .
x 0
x 0
x0 x 0
x 0
Deci funcţia f are derivabila în zero şi f 0 0 .
1 1x
1 e , pentru x 0,
Aşadar, f x x . Funcţia f este
0 , pentru x 0
1
e x 1
continuă pe 0, . În plus lim f x lim lim y 0 şi cum
x 0 x 0 x y e
x 0 x 0
44
f 0 0 rezultă că f este continuă şi în 0, adică este continuă pe
0, .
2.
a) f este continuă pe 0,1 şi pe 1, 2 pentru că este funcţie
3
polinomială şi respectiv raţională. Avem lim f x lim x
x 1 x 1 2
x 1 x 1
3 2x 1 3 2 1 1 3
lim f x lim 2 şi f 1 . Deoarece
2 xx
1
1 x 1 x x 1
x 1
2 11 1 2
3
lim f x f 1 rezultă că f este continuă şi în 1 adică este continuă
x 1 2
pe 0, 2 .
b) Avem
2x 1
2 1 2 1 2
3 3 x2 1
f x dx f x dx f x dx x dx 2 dx |
0 0 1 0
2 1
x x 1 2 2 0
2
x x 1 3
2
1
2
1
2 2 dx dx 2 dx
1
x x 1 x x 1 4 1 x x 1 1
x
1 1
2
3 1 2 3 x 2 1
dx |1 ln | 1
4 1 x x 1 x 4 x 1 1 2
5 2 1 5 4
ln ln ln .
4 3 2 4 3
III.
1. Dacă MA MB atunci M se află pe mediatoarea lui AB . Dacă
MA AB atunci M se află pe cercul C1 A, R unde R AB , iar dacă
MB AB atunci M se află pe C2 B, R . Punctul M nu poate fi plasat în
mijlocul C al lui AB sau în intersecţia cercurilor C1 sau C2 cu dreapta
AB . Dacă E şi F sunt simetricul lui A faţă de B şi respectiv simetricul
lui B faţă de A locul este M C1 C2 A, B, C, E, F .
45
ab sin C abc
2. Avem S p p a p b p c pr unde
2 4R
abc
p , iar r şi R sunt razele cercurilor înscris şi circumscris.
2
b) Avem
4
1 2
a b2 a b
1
4
2 ab 1
2 4
ab ab
a b sin C 1 sin C
2
2 2
1 ab
a b S 1 sin C S
2
4 2
deoarece sin C 1.
c) Relaţia a 2 b 2 S se scrie a b 1 sin C 0 ,
1 1 2 ab
4 4 2
adică a b 0 şi 1 sin C 0 . Rezultă C 90 şi A B 45 .
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2002
I.
1. Relaţiile lui Viète sunt : x1 x2 x3 m , x1 x2 x2 x3 x3 x1 2
şi x1 x2 x3 1 m . Notăm Sk x1k x2k x3k , k . Avem
S2 x1 x2 x3 2 x1 x2 x2 x3 x3 x1 m2 4 .
2
Cum x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile ecuaţiei avem
x13 mx12 2 x1 m 1 0
x23 mx22 2 x2 m 1 0 .
x33 mx32 2 x3 m 1 0
Adunând aceste egalităţi, membru cu membru, avem
S3 mS2 2S1 3 m 1 0
şi deci
S3 m m2 4 2 m 3m 3 m3 3m 3 .
46
b) Inegalitatea se scrie
m3 3m 3 3 1 m m3 3m2 9m 0
2
3 3 5 3 3 5
m , 0, .
2 2
c) Avem X 1 divide f X f 1 0 1 m 2 m 1 0
m 1 .
2 1 1 1
2. Matricea sistemului este A 1 2 1 4 . Deoarece
1 7 4 11
2 1 1 2 1 1
2 1
0 şi 1 2 1 0 , 1 2 4 0 rezultă rang A 2 .
1 2
1 7 4 1 7 11
2 1
Alegem pr şi deci x, y sunt necunoscutele principale iar
1 2
primele două ecuaţii sunt principale. Avem
2 1 1 0 1 0
car3 1 2 2 0 5 2 4 0 5 7 15 4 0 5
1 7 15 7 7
Sistemul este compatibil pentru 5 .
Notăm z , t şi avem
2 x y 1
x 2 y 2 4 .
4 6 3 7 3
Deci soluţiile sunt : , , , , , .
5 5
47
II.
x2
, x 1
1. Avem f x 2 x . Avem lim f x şi
x
x , x 1
f x
lim f x . Asimptota la : m lim 1 şi
x x x
x2
n lim f x x lim
2x
x lim 2 şi deci pentru
x 2 x
x
x 2 x
x asimptota este y x 2 . Pentru x avem asimptota y x .
4 x x2
, pentru x 1
Avem f x 2 x , f s1 3, f d 1 1 deci f are
2
1 , pentru x 1
punct unghiular în A 1,1 .
8
, pentru x 1
Avem f x x 2
3
.
0 , pentru x 1
Comportarea funcţiei este dată de tabelul :
x 0 1
f x - - - - - 0 + + + + + + + +
f x 0 1
f x + + + + + + 0 0
48
y
y=x
-2 -1 1 x
-2
-3
2. Avem :
x2 1 x 44
2
x2 2
I f x dx f x dx
1 2 1 2
dx x dx dx |
0 1 0 2 x 1 0 2 x 2 1
x 2
2
dx 3 3
x 2 dx 4
1 1 1
| 2 4ln 2 1.
0 0 x2 2 2 0
49
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2002
I.
log a x log a x log a x
1. Avem log a2 x 2
şi log a4 x .
log a a 2 4
1 1 3
Inecuaţia se scrie log a x 1 log a x 1 . Pentru
2 4 4
a 0,1 avem 0 x a şi deci x 0, a . Pentru a 1 avem x a deci
x a, .
2.
i) Pentru orice x, y avem x y x3 y 3 şi deci este
stabilă faţă de operaţia . Pentru orice x, y, z avem
x y z 3 x3 y 3 z 3 x3 y 3 z 3 . Analog avem x y z
x 3 y 3 z 3 3 x3 y 3 z 3 şi deci x, y, z avem
x y z x y z adică operaţia este asociativă. Rezultă
imediat că este şi comutativă. Avem xe x adică
3
x e x x e x e 0 . Aşadar e 0 este elementul neutru al
3 3 3 3
legii. Pentru x căutăm x astfel ca x x e , adică
x3 x 3 0 x3 x 3 0 x x . Aceste proprietăţi arată faptul
că , este grup comutativ. Cum coincide cu înmulţirea rezultă că
,
este grup comutativ. Arătăm că legea este distributivă faţă de
. Pentru x, y, z avem
x y z x y x z x 3 y3 z 3
xy xz 3 x3 y 3 x3 z 3 xy xy
3 3 3
ceea ce este adevărat. Rezultă că , , este corp comutativ.
50
ii) Fie f : , f x 3 x . Avem f x y 3 x y şi
f x f y 3 x 3 y x y 3 x y . Aşadar f x y
3 3
3 3 3
f x f y . De asemenea : f xy 3 xy 3 x 3 y f x f y .
Mai mult, funcţia f : , f x 3 x este inversabilă, inversa sa fiind
g : , g x x3 . Cele de mai sus arată că f stabileşte un izomorfism
între corpurile , , şi , , .
II.
1.
ax , x 0
i) Avem f x . Restricţiile lui f la , 0 şi la
ax , x 0
0, sunt funcţii elementare şi deci continue. Cum lim f x x 0
x0
lim ax 0 , lim f x 0 şi f 0 0 avem lim f x f 0 adică f
x 0 x 0 x 0
x 0 x 0
este continuă în 0 şi deci f este continuă pe .
ii) f este derivabilă pe ,0 0, . Pentru ca f să fie derivabilă
este necesar şi suficient ca f să fie derivabilă în 0.
Avem
f x f 0 ax
f s 0 lim lim a
x 0
x 0
x 0 x 0 x
x 0
şi
f x f 0 ax
f d 0 lim lim a .
x 0
x 0
x0 x 0 x
x 0
Aşadar, f este derivabilă în 0 (şi deci pe ) dacă şi numai dacă
f s 0 f d 0 a a 2a 0 a 0 .
2. Pentru a 1 avem
1 1 1 1 1
x a x 2 a
x
2 a x a x a
2 2
a x a
şi deci
51
x a
1 1
1 1 1 1 1
0 x2 a dx 2 a 0 x a x a dx 2 a ln x a
1
|
0
1 1 a a 1 a 1
ln ln ln .
2 a 1 a a 2 a a 1
Pentru a 1 avem
1 1
1 1 1 x 1 1 1
0 x2 a 0 2
dx dx arctg | arctg
2
x a a a 0 a a
III.
1.
abc
i) Notând p are loc formula lui Heron
2
a b c 13 14 15
S p p a p b p c . Cum 21 avem
2 2
S 21 21 13 21 14 21 15 212 42 84 .
ii) Fie D proiecţia lui D pe BC . Deoarece AC este cea mai mare
latură şi AC 2 AB2 BC 2 rezultă că triunghiul ABC este ascuţitunghic
şi deci D BC . Prin rotirea triunghiului ABC în jurul lui BC se obţin
două conuri de rază AD şi înălţimi BD şi CD . Avem
AD 2 AD 2 AD 2
V BD CD BC .
3 3 3
BC AD 14 AD
Avem S , adică 84 7AD , de unde AD 12 şi
2 2
122 14
V 672 .
3
2.
i) Dreapta BC este paralela dusă prin A la BC . Avem
y y 3 1
mBC 2 1 2 şi ecuaţia lui BC este y 3 2 x 2 ,
x2 x1 0 2
52
adică BC : 2 x y 7 0 . Analog se obţin ecuaţiile AB : x 2 y 6 0
şi AC : 3x y 7 0 .
ii) Punctul A se găseşte la intersecţia dreptelor AB şi AC .
x 2 y 6 0
Coordonatele sale se obţin prin rezolvarea sistemului .
3x y 7 0
x 2 y 6 0
Rezultă A 4, 5 . Din sistemul se obţine B 4, 1 , iar
2 x y 7 0
2 x y 7 0
din sistemul se obţine C 0, 7 .
3x y 7 0
iii) Centrul de greutate are coordonatele
x x x y y y3 1
G 1 2 3 , 1 2 G 0, .
3 3 3
1
Deoarece mAB şi mBC 2 rezultă că AB BC . Ortocentrul
2
triunghiului dreptunghic ABC este B 4, 1 , iar centrul cercului
circumscris este mijlocul lui AC adică B 2,1 .
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2002
I.
1. Este necesar şi suficient ca f 1 0 şi f 1 0 . Avem
f x 4aX 3 3bX 2 şi condiţiile sunt a b 3 0 şi 4a 3b 0 .
Rezultă a 9, b 12 . O altă soluţie, se obţine aplicând schema lui
Horner de două ori.
2. Împărţind polinoamele 9 X 4 12 X 3 3 şi X 2 2 X 1 găsim
câtul : 9 X 2 6 X 3 . Altfel, câtul se obţine şi din schema lui Horner.
53
II.
1. Determinanţii de ordin trei sunt nuli. Avem deci
2 1 1 2 1 1
1 1 1 0 şi 2 1 1 1 0 . Din 1 0 obţinem
1 1 1 1 1
1 0 şi deci 1 . Din 2 0 , obţinem 3 1 0 şi deci
2 1
1 . Deoarece 0 minorii obţinuţi prin bordarea acestui
1 1
determinant sunt nuli, rezultă rang A 2 .
2 1
Alegem determinantul principal p 3 şi pentru
1 1
2 1 1
compatibilitatea sistemului avem condiţia car 0 , adică 1 1 1 0
1 1
2 1 0
şi deci 1 1 0 0 . Rezultă de aici 1 .
1 1 1
Aşadar 1 şi 1 .
2 x y z t 1
2. Reţinem ecuaţiile principale
. Notăm
x y z t 1
2 x y 1
necunoscutele secundare : z , t şi avem . Din
x y 1
adunarea ecuaţiilor rezultă x 0 şi apoi y 1 . Soluţiile sunt
0, 1 , , , , , sistemul fiind dublu nedeterminat.
III.
1. Avem
x1 1 2 0, x2 3 2 0, x3 3 2 0, x4 5 2 0 .
2. Deoarece x2k 2k 1 2k 0 şi x2 k 1 2k 1
2k 2 0 rezultă că xn1 xn 0 pentru n impar şi xn1 xn 0
54
pentru n par adică nu există n0 astfel ca pentru n n0 şirul xn n x să fie
0
monoton.
1
n
3. Avem xn
n 1 n
şi cum lim
n
n 1 n rezultă că
lim xn 0 .
n
IV. Avem
x 1
1 1 1
x dx
0 x2 1 0 x2 1 0 x2 1 2
1
1 1
dx dx ln x 2
1 | arctg x|
0 0
1 1 1
ln 2 ln1 arctg 1 arctg 0 ln 2 .
2 2 2 4
55
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2003
I.
1. Fie p, q , fie x1 , x2 , x3 rădăcinile ecuaţiei x3 px q 0 , şi
fie
1 1 1
A x1 x2 x3 M 3 .
x2 x2 x2
1 2 3
i) Să se arate că det A x2 x1 x3 x1 x3 x2 .
ii) Să se calculeze matricea A t A în funcţie de p şi q (unde t A
este transpusa matricei A ).
iii) Să se arate că det A 4 p3 27q 2 .
2
iv) Să se arate că rădăcinile x1 , x2 , x3 sunt reale dacă şi numai dacă
4 p3 27q 2 0 .
2. Pe mulţimea a numerelor întregi se definesc operaţiile
algebrice şi astfel : x y x y 2, x y xy 2 x y 6 ,
oricare ar fi x, y .
i) Să se arate că , , este un inel comutativ.
ii) Să se determine a, b astfel încât funcţia f : ,
f x ax b , oricare ar fi x , să fie izomorfism de la inelul al
numerelor întregi la inelul , , .
iii) Să se determine elementele inversabile ale inelului , , .
II.
1. Fie a şi b două numere strict pozitive. Se defineşte şirul xn n1
astfel :
n
1
xn .
k 1 an bk
2
56
i) Să se scrie x1 , x2 , x3 .
ii) Să se arate că şirul xn n1 este convergent şi să se calculeze
lim xn .
n
2. Fie f : o funcţie continuă. Să se arate că următoarele
două proprietăţi sunt echivalente :
i) Pentru orice x , avem f x 0 .
xh
ii) Pentru orice x şi orice h 0 , avem f t dt h 2 .
x
III.
1. Se dă familia de drepte
: 1 x 2 1 y 3 2 0, ,
într-un plan raportat la un sistem de coordonate carteziene xOy .
Să se determine dreapta din familia care intersectează axele
Ox şi Oy în punctele A , respectiv B , astfel încât să fie satisfăcută relaţia
1 1
5.
OA OB 2
2
2. Fie ABCDABCD o prismă dreaptă circumscrisă unei sfere cu
diametrul de lungime d . Să presupunem că baza ABCD este un romb
având unghiurile ascuţite de măsură 4 . Să se calculeze aria secţiunii
prismei cu planul determinat de dreptele BC şi AD .
57
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2003
I.
1. Se dă polinomul
f X X 3 X 2 aX b X .
Să se determine a şi b şi să se afle rădăcinile x1 , x2 , x3 ale lui
f X , ştiind că restul împărţirii lui f X 1 la X 1 este 4 şi
x13 x23 x33 8 .
2. Se dă sistemul de ecuaţii liniare :
3 2m x 2 m y z m
2 m x 2 m y z 1
x y 2 m z 1
unde m este un parametru real.
a) Să se arate că determinantul matricei sistemului este egal cu
m 1 3 m .
2
b) Să se determine valorile parametrului m pentru care sistemul
este compatibil determinat şi să se rezolve sistemul în acest caz.
II.
1. Fie funcţia f : , definită prin
x 1
2
f x , x .
x 1
a) Să se studieze derivabilitatea funcţiei f în punctul x 0 .
b) Să se reprezinte grafic funcţia f .
2 2x 1
2. Să se calculeze integrala 2 dx .
1 x
x 1
58
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2003
I.
1.
i) Prin înmulţirea primei linii cu x1 şi scăderea ei din cea de-a doua
linie, obţinem :
1 1 1
det A det 0 x2 x1 x3 x1 ,
x2 x22 x32
1
iar prin înmulţirea primei linii cu x12 şi scăderea ei din cea de-a treia linie,
obţinem :
1 1 1
det A det 0 x2 x1 x3 x1 .
0 x2 x2 x2 x2
2 1 3 1
Prin urmare :
det A x2 x1 x32 x12 x3 x1 x22 x12
x2 x1 x3 x1 x3 x1 x3 x1 x2 x1 x2 x1
x2 x1 x3 x1 x3 x2 .
După cum este binecunoscut, acest tip de determinant se numeşte
Vandermonde.
ii) Vom folosi următoarea notaţie : sk x1k x2k x3k , unde k .
Avem :
1 1 1 1 x1 x12 3 s1 s2
A A x1 x2
t
x3 1 x2 x22 s1 s2 s3 .
x2 x2 x32 1 x3 x32 s2 s4
1 2 s3
Relaţiile lui Viète, împreună cu tehnicile cunoscute, ne conduc la s1 0,
s2 2 p , s3 3q şi s4 2 p 2 , de unde :
59
3 0 2 p
A A 0 2 p 3q .
t
2 p 3q 2 p 2
iii) Folosind faptul că determinantul unui produs de matrici este
produsul determinanţilor şi că determinantul unei matrici este egal cu
determinantul matricii transpuse, avem, pe de o parte :
det A t A det A det t A det A
2
Pe de altă parte, un calcul direct arată că :
3 0 2 p
det A A det 0
t
2 p 3q 4 p 3 27q 2 .
2 p 3q 2 p 2
Prin urmare, avem :
det A 4 p3 27q 2 .
2
iv) Dacă rădăcinile x1 , x2 , x3 sunt reale, atunci det A , deci
det A 4 p3 27q 2 0 , adică
2
4 p3 27q 2 0 .
Să observăm că, deşi pare simplă, această implicaţie foloseşte
punctele anterioare ale problemei.
O soluţie alternativă foloseşte şirul lui Rolle (îndemnăm cititorul să
completeze detaliile).
Pentru implicaţia inversă vom presupune că 4 p3 27q 2 0 şi vom
arăta că rădăcinile x1 , x2 , x3 sunt reale.
După cum este binecunoscut, un polinom de grad impar are cel
puţin o rădăcină reală. Putem presupune, fără pierderea generalităţii, că x1
este o rădăcină reală a polinomului considerat în problemă.
Dacă presupunem că nu toate rădăcinile polinomului sunt reale,
atunci există , , cu 0 , astfel ca x2 i şi x3 i .
Prin urmare :
det A
2 2 2 2
x2 x1 x3 x1 x3 x2 4 2 x1 2
2
60
Cum :
det A 4 p3 27q 2 0 ,
2
deducem că :
4 x
2
1
2
2 0,
de unde găsim că :
4 2 0 ,
ceea ce contrazice , cu 0 .
Prin urmare, presupunerea că nu toate rădăcinile polinomului sunt
reale, conduce la o contradicţie, deci, în ipoteza 4 p3 27q 2 0 , toate
rădăcinile polinomului sunt reale.
Comentariu. În mod evident, esenţa acestei probleme este
subpunctul iv). Fără a fi însoţit de subpunctele premergătoare, el constituie
un exerciţiu cu o dificultate peste medie. Majoritatea candidaţilor au
rezolvat corect i) şi ii). Mulţi candidaţi au abordat subpunctul iii)
calculând expresia x2 x1 x3 x1 x3 x2 , calculul fiind, într-o
2
oarecare măsură, anevoios. Numărul candidaţilor care au rezolvat iv) a fost
redus.
Neliniştitor este faptul că majoritatea candidaţilor, deşi au făcut
dovada stăpânirii tehnicilor de calcul, par a nu fi înţeles sensul expresiei
”dacă şi numai dacă”, care apare în cadrul enunţului de la iv).
2.
i) Trebuie arătat că , este grup abelian, că , este
monoid comutativ şi că operaţia este distributivă faţă de operaţia .
Acestea sunt nişte simple verificări şi drept urmare ne limităm la a
menţiona că 2 este elementul neutru pentru legea şi că 3 este elementul
neutru pentru legea . Simetricul lui x , în , , este 4 x .
ii) Pentru ca f : , f x ax b , oricare ar fi x , să fie
morfism de la inelul al numerelor întregi la inelul , , , trebuie ca:
f x y f x f y
şi
f xy f x f y ,
61
pentru orice x, y , adică :
a x b b ax b ay b
şi
axy b ax b ay b ,
pentru orice x, y , ceea ce înseamnă :
a x y b ax b ay b 2
şi
axy b ax b ay b 2 ax b ay b 6
pentru orice x, y .
După identificarea coeficienţilor, obţinem b2, a 2 a,
a b 2 0 , b2 5b 6 0 , deci obţinem morfismele f x 2 şi
f x x 2 , pentru orice x .
Evident, primul morfism nu este bijecţie, deci răspunsul la punctul
ii) este a 1 şi b 2 .
iii) Dacă x este un element inversabil al inelului , , ,
atunci există y astfel ca :
x y xy 2 x y 6 3
deci :
x 2 y 2 1,
de unde x 2 1,1 , adică x 1,3 .
Observaţia că 1 are drept invers pe 1, iar 3 are drept invers pe 3, în
inelul , , , încheie demonstraţia faptului că elementele inversabile
ale inelului , , sunt 1 şi 3.
Comentariu. Majoritatea candidaţilor au rezolvat corect
subpunctul i), deşi a existat şi un număr relativ însemnat de lucrări în care
axiomele din definiţia inelului apăreau neînsoţite de cuantificatorii logici
corespunzători sau cu aceşti cuantificatori într-o ordine necorespunzătoare.
Chiar şi subpunctele ii) şi iii) s-au dovedit dificile pentru unii dintre
concurenţi.
II.
1.
62
i) Avem
1 1 1
x1 , x2 şi
ab 4a b 4a 2b
1 1 1
x3 .
9a b 9a 2b 9a 3b
ii) Pentru orice k 1, 2,, n , avem
1 1 1
,
an2 bn an2 bk an 2 b
de unde, prin sumare după k , obţinem :
n n
xn .
an2 bn an2 b
Cum şirurile de încadrare au limită comună, anume :
n 1n
lim lim ,
n
an bn
2
an b
n a2
se deduce, cu lema ”cleştelui”, că şirul xn n1 este convergent şi că
1
lim xn .
n a
Comentariu. Mai mult decât surprinzător, mulţi candidaţi nu au
putut soluţiona punctul i), ceea ce arată că sensul simbolului este încă
neclar pentru mulţi elevi de liceu, fapt care implică o slabă înţelegere a
unor noţiuni fundamentale, precum cea de determinant sau de integrală.
Nici în privinţa subpunctului ii) lucrurile nu au stat cu mult mai bine, mulţi
candidaţi încercând, fără succes, fie să arate că şirul în cauză este monoton
şi mărginit, fie să-l prezinte ca pe un şir de sume Riemann.
2.
Implicaţia i) ii) este evidentă, căci dacă pentru orice x ,
avem f x 0 , atunci :
xh
f t dt 0 h 2 ,
x
pentru orice x şi orice h 0 .
Pentru implicaţia ii) i) vom prezenta trei variante de soluţie.
63
A. Considerăm funcţia F : , dată astfel :
x
F x f t dt , pentru orice x .
0
După cum se cunoaşte, deoarece f este continuă, F este
derivabilă şi
F x f x , pentru orice x .
Pentru x şi h 0 arbitrare, avem :
xh
f t dt F x h F x ,
x
deci condiţia ii) înseamnă :
F x h F x
h.
h
Prin trecere la limită pentru h tinzând la 0, obţinem :
F x 0 ,
adică f x 0 .
B. În conformitate cu teorema de medie, pentru x şi h 0
arbitrare, există cx,h x, x h astfel încât
xh
f t dt hf c ,
x
x,h
iar condiţia ii) devine :
f cx , h h .
Considerând un şir xn n1 arbitrar de numere reale, astfel ca
lim xn x şi xn x , pentru orice n (deci şirul hn n1 definit, pentru
n
orice n , prin xn x hn , are proprietăţile hn 0 şi lim hn 0 ),
n
obţinem :
cx ,hn x, xn ,
astfel ca :
64
f cx ,hn hn .
Deoarece lim hn 0 , din inegalitatea de mai sus, deducem că
n
lim f cx ,hn există şi că :
n
lim f cx ,hn 0 .
n
Din lim xn x decurge că :
n
lim cx ,hn x ,
n
iar cum f este continuă în x , tragem concluzia că :
lim f cx,hn f x 0 .
n
C. Să presupunem, prin reducere la absurd, că există x0 astfel ca :
f x0 0 .
Putem presupune, fără pierderea generalităţii, că f x0 0 .
Pentru un 0 fixat, astfel ca 0 0 f x0 , deoarece f este
continuă, există 0 astfel că pentru orice x x0 , x0 , avem :
f x 0 .
Prin urmare, pentru orice h 0, , avem, conform cu ipoteza :
x0 h x0 h
h 0 0 dt f t dt h
2
,
x0 x0
deci 0 0 h , pentru orice h 0, , relaţie care este contradictorie.
Drept urmare, f x 0 , pentru orice x .
Comentariu. Au fost foarte puţini candidaţii care au reuşit să
rezolve această problemă. Este cu totul regretabil că nici măcar implicaţia
i) ii) nu a fost abordată decât de un foarte mic număr de candidaţi. Se
pare că majoritatea candidaţilor nu au conştientizat faptul că pentru
această problemă era necesar să demonstreze două lucruri, anume i) ii)
şi ii) i), adică, altfel spus, nu au cunoscut semnificaţia sintagmei ”dacă
şi numai dacă”.
65
III.
1.
1
Să observăm că pentru 1, , dreptele corespunzătoare ale
2
familiei intersectează numai una dintre axele de coordonate, deci aceste
valori ale parametrului sunt necorespunzătoare.
Un calcul simplu ne conduce la determinarea coordonatelor
2 3 2 3
punctelor A şi B , anume A , 0 şi B 0, .
1 2 1
2
Pentru OA 0 sau OB 0 , adică pentru , expresia
3
1 1
nu are sens, deci şi această valoare este necorespunzătoare.
OA OB 2
2
1 1
Relaţia 5 devine
OA OB 2
2
1 2 1 5 2 3 .
2 2 2
Soluţiile ecuaţiei de mai sus, care este echivalentă cu :
20 2 29 9 0 ,
9
sunt 1 şi . Dreptele cerute sunt :
20
2 x y 1 0 şi 29 x 2 y 13 0 .
Comentariu. Deşi această problemă este una de rutină, au existat
destui candidaţi care au efectuat greşit calculele.
2. Să observăm că sfera se proiectează ortogonal într-un cerc
înscris în rombul de bază, anume ABCD (fig. 1)
Fie E proiecţia lui D pe BC . Este clar că DE d .
Deoarece triunghiul DEC are unghiul E drept, avem :
d
DC d 2.
sin
4
În conformitate cu teorema celor trei perpendiculare (fig. 2),
deoarece DD ABCD şi DE BC , rezultă că DE BC .
66
Prin urmare, DE este înălţime în paralelogramul de secţiune,
anume ADCB . Să observăm că DD are lungimea egală cu diametrul
sferei înscrise, anume DD d . Prin urmare, teorema lui Pitagora
aplicată în triunghiul dreptunghic DDE , ne asigură că DE d 2 .
Aria secţiunii căutate este
AADCB BC DE d 2 d 2 2d 2
A' D'
A D B' C'
d d
D
A
B E C B E C
Fig. 1 Fig. 2
Comentariu. Majoritatea candidaţilor nu au reuşit să rezolve
această problemă, principalul obstacol fiind impresia falsă că secţiunea
este un dreptunghi.
SOLUŢII
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2003
67
I.
1. Avem f x 1 x 1 g x 4 . Pentru x 1 rezultă
f 2 4 , adică 8 4 2a b 4 şi deci b 2a . Notând
Sk x x x
k
1
k
2
k
3 şi utilizând relaţiile lui Viète avem S1 1 şi
S2 1 2a . Deoarece x x ax1 b 0 ,
3
1
2
1 x x ax2 b 0
3
2
2
2 şi
x33 x32 ax3 b 0 , prin adunare obţinem S3 S2 aS1 3b 0 şi deci
S3 1 2a a 3b . Din S3 8 rezultă a b 3 . Deoarece b 2a
obţinem a 3 şi b 6 . Ecuaţia se scrie x3 x2 3x 6 0 , adică
3 i 3
x 2 x2 3x 3 0 şi rădăcinile sunt x1 2, x2 ,
2
3 i 3
x3 .
2
2.
3 2m 2 m 1
a) Avem D 2 m 2m 1 . Scăzând a doua linie din
1 1 2m
prima, obţinem
1 m 0 0
D 2m 2m 1 1 m 2 m 1
2
1 1 2m
1 m 1 m 3 m m 1 3 m .
2
b) Sistemul este compatibil determinat dacă şi numai dacă D 0 ,
adică m \ 1,3 . Pentru rezolvarea sistemului folosim regula lui
Cramer.
m 2m 1 m 1 0 0
Dx 1 2m 1 1 2m 1
1 1 2m 1 1 2m
m 1 2 m 1 m 1 3 m .
2 2
68
3 2m m 1
Dy 2 m 1 1 .
1 1 2m
Scădem ultima linie din celelalte şi obţinem
2 1 m m 1 m 1 2 1 1
Dy 1 m m 1 m 1 1 0
2
0 1 .
1 1 2m 1 1 2m
Adunăm ultimele coloane la prima
0 1 1
1 1
Dy m 1 1 m 1 4 m m 1 4 m .
2 2 2
0 0
0 1
4m 1 2m
3 2m 2 m m
Avem Dz 2 m 2 m 1 . Scădem ultima linie din celelalte
1 1 1
2 1 m 1 m m 1 2 1 1
Dz 1 m 1 m 0 m 1 1 1 0
2
1 1 1 1 1 1
2 1 1
2 1 0
m 1 1 0 0 m 1 m 1 .
2 2
1 1
1 0 1
Rezultă
m 1 3 m m 1 x m m 4 ,
2 2
D D
x x 1 , y y
m 1 3 m D m 12 3 m m 4
2
D
m 1
2
D 1
z z
D m 1 3 m 3 m
2
m4 1
şi deci soluţia este 1, , cu m \ 1,3 .
m 3 3 m
II.
69
x 12
, pentru x 0
1. Funcţia se scrie f x 1 x .
x 1 , pentru x 0
x 1
2
1
x 2 3x x3
a) Avem f s lim 1 x lim lim 3,
x 0 x0 x 0 x 1 x x 0 1 x
x0 x0 x0
x 1 1
f d lim 1.
x 0
x 0
x0
b) Avem D f , lim f x lim x 1 şi
x x
1
x x 1 1
lim f x lim x . Asimptotele sunt y x 1 pentru
x x 1
x 1
x
x şi y x 3 pentru x deoarece
f x x 1 1
2
m lim lim
x x x x 1 x
şi
x 12 3x 1
n lim f x mx lim x lim 3 .
x x 1 x x 1 x
Derivatele funcţiei sunt
x 2x 3
, pentru x 0
f x x 1
2
,
1 , pentru x 0
8
, pentru x 0
f x x 1
3
.
0 , pentru x 0
Prima derivată se anulează pentru x2 2 x 3 0 şi x 0 . Se obţine
x 1 .
Tabelul de variaţie este
70
x -1 0
f x ---- -- 0 + + + + constanta 1
f x + + + + + + + + + constanta 0
f x 0 1
Graficul este :
-3 -1 0
Descompunem în fracţii simple. Avem succesiv
2x 1 A B C
2 ,
x x 1 x x
2
x 1
2 x 1 Ax x 1 B x 1 Cx 2 , 2 x 1 A C x 2 A B x B
şi deci A C 0, A B 2 , B 1 şi deci A 1, B 1, C 1 adică
2 2x 1 2 1 1 1
1 x2 x 1 1 x x2 x 1 dx
dx
1 2 1 1 4
ln x ln x 1 | ln 2 ln 3 ln1 1 ln 2 ln .
x 1 2 2 3
71
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2003
I.
1. Fie polinomul f X aX 4 bX 3 3 , unde a, b . Să se
determine :
i) Câtul şi restul împărţirii lui f X la X 1 ;
ii) Numerele a şi b astfel încât f X să fie divizibil cu X 1 .
2
2. Fie a 0 şi A x | x , 0 x a . Pe intervalul 0,
definim legea de compoziţie * astfel :
x y
x y
xy
1 2
a
oricare ar fi x, y 0, .
Să se arate că :
i) A este partea stabilă a lui 0, în raport cu * ;
ii) * este asociativă, comutativă şi cu element neutru ;
iii) Dacă x, y, z A şi x y y z , atunci x y .
iv) A împreună cu operaţia indusă de * nu este grup.
II.
1. Fie f : 0, definită astfel :
f x 3 2x .
i) Să se calculeze f x , pentru orice x 0, .
ii) Să se arate că f este crescătoare.
iii) Să se arate că f 0,3 3,3 .
1 x
2. Să se calculeze 0 x 1
2
dx .
72
III.
1. Faţă de sistemul rectangular xOy se consideră punctele
A 1, 2 , B 1,1 . Pentru triunghiul ABO să se determine :
i) perimetrul ;
ii) ecuaţiile înălţimilor din A şi din O ;
iii) coordonatele ortocentrului H .
Să se demonstreze că H , centrul de greutate G şi centrul cercului
circumscris C sunt colineare.
2. Fie tetraedrul ABCD , cu lungimile muchiilor AB AC 5,
BC 6 , AD 3 şi AD ABC .
i) Să se determine volumul V şi aria totală S ale tetraedrului.
ii) Să se demonstreze că raza r a sferei înscrise în tetraedru este
3V
r . Să se calculeze r .
S
iii) Să se determine raza sferei circumscrise tetraedrului.
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2003
I.
1. Fie expresia
2 ax x 2
E x , a .
1 x x2
i) Să se arate că E x are sens pentru orice x .
ii) Să se determine valorile parametrului real a astfel încât
inegalitatea E x 3 să fie adevărată pentru orice x .
2. Fie x1 , x2 , x3 rădăcinile ecuaţiei
x3 2 x2 2 x 17 0
şi
Sk x1k x2k x3k , k .
73
Să se calculeze :
i) S1 , S2 , S3 ;
x1 x2 x3
ii) determinantul x2 x3 x1 .
x3 x1 x2
II.
1. Să se calculeze lim xn , unde
n
xn n 1 n , n .
2. Să se reprezinte grafic funcţia f : \ 1 definită prin
x
f x .
x 1
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2003
I.
1.
i) După împărţire obţinem
f X X 1 aX 3 a b X 2 a b X a b a b 3
şi deci c X aX 3 a b X 2 a b X a b şi r a b 3 .
X 1 , deci f 1 1 şi f 1 1 . Cum
2
ii) f se divide la
f X 4aX 3 3bX 2 condiţiile se scriu a b 3 0, 4a 3b 0 . De aici
rezultă a 9, b 12 .
74
2.
x y
i) Deoarece x, y 0 rezultă x y 0 şi arătăm că deşi
xy
a 2
a
x y
x, y a rezultă x y a , adică a ax ay a 2 xy
xy
1 2
a
a x a y 0 ceea ce este adevărat deoarece a x 0 şi
a y 0.
ii) Fie x, y, z 0 . Avem
x y
z
xy
1 2 a 2 ax y z xyz
x y
x y z xy z a .
1 2 1
x y z a 2
xy yz zx
a xy
a 2 1 2
a
a 2 x y z xyz
Analog se arată că x y z 2 şi deci pentru orice
a xy yz zx
x, y, z 0 avem x y z x y z , adică legea este ”asociativă”.
x y yx
Comutativitatea rezultă din x y y x , pentru x, y 0 .
xy yx
1 2 1 2
a a
Determinăm e0 astfel încât pentru x0 să avem
xe
xe e x x x e x 2 a 2 0 e 0 . Aşadar elementul
xe
1 2
a
neutru este e 0 .
iii) Pentru x, y, z 0, a avem succesiv
xz yz a2 x z a2 y z
xz yz 2 2
xz
1 2 1 2
yz a xz a yz
a a
a yz x z a xz y z x y a 2 z 2 0 .
2 2
75
Cum a 2 z 2 0 rezultă x y şi deci x z y z x y .
iv) Pentru orice x 0, a căutăm x astfel ca x x x x e
x x
0 x x . Pentru orice x 0, a rezultă x A şi deci
xx
1 2
a
A, nu este grup.
II.
1.
2 1
i) Avem f x .
2 3 2x 3 2x
ii) Cum f x 0 rezultă că f este strict crescătoare.
iii) Deoarece f este strict crescătoare, minimul său pe 0,3 este
f 0 3 , iar maximul este f 3 3 2 3 3 . Cum f este continuă
rezultă că f are proprietatea lui Darboux şi deci f 0,3 3,3 .
1 1 x 1
2
x 1
1
1
1
2. Avem dx dx ln x 2
1 | .
0 x 1
2
2 0 x 1
2
2 0 2ln 2
III.
1.
i) Deoarece O 0,0 , A 1, 2 , B 1,1 rezultă OA 5, OB 2
şi AB 5 . Aşadar perimetrul este 2 5 2 .
2 1 1
ii) Panta lui AB este mAB şi deci panta înălţimii din O
11 2
este 2 . Ecuaţia înălţimii din O este 2x . Ecuaţia înălţimii din A este
y 2 x
y x 1. Rezolvând sistemul se determină coordonatele
y x 1
1 2
ortocentrului şi se obţine H , .
3 3
iii) Deoarece OA OB rezultă că triunghiul este isoscel şi deci
înălţimea din A este mediană şi mediatoare. Deci punctele H , G, C se
76
găsesc pe înălţime, adică sunt coliniare. Fie E proiecţia lui A pe BC .
Din teorema celor trei perpendiculare avem DE BC .
AE AB2 BE 2 25 9 4 ; DE AD2 AE 2 9 16 5 şi
64 5 3 15
aria ABC 12 , aria DAC aria DAB aria
2 2 2
65 15 15
DBC 15 . Aria totală este S 12 15 42 . Volumul
2 2 2
este
aria ABC AD 12 3
vol ABCD 12 .
2 3
ii) Dacă I este centrul sferei înscrise şi r este raza sa atunci
relaţia
vol ABCD vol IABC vol IACD vol IABD vol IBCD
devine V
r
3
aria ABC aria ACD aria ABD aria BCD şi
3V 3 12 6
deci r . Rezultă de aici r .
S 42 7
iii) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC . Raza
abc
acestui cerc se calculează după formula R şi deci
4S
AB AC BC 5 5 6 25
AO . Centrul P al sferei circumscrise
4 aria ABC 4 12 8
tetraedrului ABCD se află la intersecţia perpendicularei în O pe planul
ABC cu planul mediator al lui AD . Raza este dată de
2 2
25 3 1
AP AO 2 OP 2 769 .
8 2 8
77
SOLUŢII
COLEGIUL DE INFORMATICĂ
SESIUNEA SEPTEMBRIE 2003
I.
1.
i) Condiţia 1 x x2 0 este îndeplinită deoarece ecuaţia
x2 x 1 0 nu are rădăcini reale.
ii) Inegalitatea E x 0, x se scrie 2 ax x 2 3 1 x x 2 ,
x, adică 4 x 2 a 3 x 1 0 , x . Condiţia este
D a 3 16 0 , adică a 7,1 .
2
2.
i) Relaţiile lui Viète sunt :
x1 x2 x3 2
x1 x2 x2 x3 x3 x1 2 .
x1 x2 x3 17
Avem deci
S1 2
S2 x1 x2 x3 2 x1 x2 x2 x3 x3 x1 22 2 2 0 .
2
Cum x1 , x2 , x3 verifică ecuaţia, avem
x13 2 x12 2 x1 17 0
x23 2 x22 2 x2 17 0 .
x33 2 x32 2 x3 17 0
Adunând aceste relaţii obţinem
S3 2S2 2S1 51 0
şi deci S3 55 .
ii) Dezvoltând determinantul după prima linie rezultă
D 3x1 x2 x3 x13 x23 x33 51 55 4 .
78
II.
1
1. Avem lim xn lim 0.
n n n 1 n
2. Domeniul de definiţie rezultă din condiţia x 1 0 . Aşadar,
x 1
D f \ 1 . Avem lim f x lim lim 1 şi deci
n n 1 n 1
x 1 1
x x
y 1 este asimptotă orizontală pentru x .
x 1
Avem lim şi lim f x şi deci x 1
x 1 x 1 1 0 1 x 1
x 1 x 1
1 2
este asimptotă verticală. Avem f x 0 şi f x şi
x 1 x 1
2 3
tabelul de variaţie este
x -1
f x + + + + + + + +
f x 1 1
f x + + + + + - - - - - -
Graficul este schiţat în figura de mai jos :
y
(-1,0)
0 x
79
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2004
I. Algebră
1. Fie polinomul f X X 4 4 X 3 aX 2 bX c X .
i) Determinaţi numerele reale a, b, c astfel încât f 1 i 0 , iar
restul împărţirii polinomului f X la X 1 este egal cu -2.
ii) Pentru numerele a, b, c determinate la punct i), găsiţi rădăcinile
polinomului f X .
x y
2. Fie G | x, y , x y 0 . Arătaţi că :
2 2
y x
i) Dacă A, B G , atunci A B G .
ii) G împreună cu înmulţirea matricelor este grup abelian.
x y
iii) Funcţia f : * G, f x iy , este un izomorfism
y x
de la grupul multiplicativ * , la grupul G, , unde * 0 .
II. Analiză matematică
1. Fie funcţia f : , f x x 3x .
i) Să se calculeze f şi să se arate că f este strict crescătoare.
ii) Să se calculeze f şi să se arate că f este funcţie convexă.
f 1 f 2 f n
iii) Să se calculeze lim .
n 3n
3x 3
2. Fie funcţia f : 1, 2 , f x 3 .
x 1
i) Să se găsească numerele reale A, B, C astfel încât să avem :
A Bx C
f x 2 ,
x 1 x x 1
pentru orice x 1, 2 .
80
2
ii) Să se calculeze f x dx .
1
III. Geometrie şi trigonometrie
1. Se consideră cercul de ecuaţie x2 y 2 2 x 2 y 2 0 şi
dreapta de ecuaţie x y a 0 , unde a . Să se determine valorile
parametrului a astfel încât dreapta să fie exterioară cercului.
2. Într-un tetraedru ABCD se consideră că AC BD . Să se arate
că secţiunea determinată de intersecţia tetraedrului cu un plan paralel cu
muchiile AC şi BD este un dreptunghi.
IV. Informatică
Se consideră tabloul de numere reale A a1 , a2 ,, an . Se cer
următoarele:
i) Un algoritm pentru ordonarea crescătoare elementelor tabloului
A.
ii) Un algoritm performant (preferabil liniar) pentru eliminarea
dublurilor din tabloul astfel ordonat.
iii) Presupunând că a1 , a2 ,, an sunt coordonatele a n persoane
aflate pe o dreaptă, să se determine o coordonată x, cu proprietatea că
aducerea tuturor celor n persoane pe poziţia x să se realizeze cu efort total
minim (efortul pentru o persoană este distanţa de la poziţia sa iniţială la
poziţia x).
Exemplu : Pentru A 1,3,1,6,9,6, 2 :
1) 1,1, 2,3,6,6,9 ; 2) 1, 2,3,6,9 ; 3) x 3 .
Precizări. Pentru fiecare algoritm veţi scrie ideea soluţiei, precum
şi complexitatea sa în timp (în funcţie de n). Nu pot fi folosite tablouri
suplimentare. Datele de intare (n şi A) se consideră citite, iar pentru
datele de ieşire se va preciza locaţia lor. Pentru unul dintre primele două
puncte se va da soluţia şi sub forma unei proceduri/funcţii Pascal, C sau
C++, în rest fiind suficient pseudocod.
81
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2004
I. Algebră
1.
i) Deoarece f X , cum f 1 i 0 , deducem că
f 1 i 0 , deci restul împărţirii polinomului f X la
X 1 i X 1 i , adică la X 2 2 X 2 , este 0. Cum
X 4 4 X 3 aX 2 bX c X 2 2 X 2 X 2 2 X a 6
2a b 8 X c 2a 12 ,
deducem că :
2a b 8 0 ; c 2a 12 0 (*)
Cum restul împărţirii polinomului f X la X 1 este egal cu
f 1 , deducem că f 1 2 , adică :
a b c 1 (**)
Sistemul dat de ecuaţiile (*) şi (**) are soluţiile a 5, b 2 şi c 2 .
ii) Având în vedere cele stabilite la punctul i), ecuaţia f X 0
se scrie :
X 2
2 X 2 X 2 2 X 1 0 .
Soluţiile ei, deci rădăcinile polinomului f X , sunt
1 i, 1 i, 1 2, şi 1 2 .
2.
x y
i) Dacă notăm cu Ax , y matricea G , atunci :
y x
Ax1 , y1 Ax2 , y2 Ax1x2 y1 y2 , x1 y2 x2 y1 .
82
x1 x2 y1 y2 x1 y2 x2 y1 x12 y12 x22 y22 0 ,
2 2
Cum
deoarece x 2
1 y12 0 şi x22 y22 0 (căci Ax1 , y1 , Ax2 , y2 G ), deducem
că :
Ax1 , y1 Ax2 , y2 G .
ii) După cum am văzut la i), înmulţirea matricelor din G este o lege
de compoziţie pe G, adică înmulţirea a două matrice din G este o matrice
din G.
Este binecunoscut faptul că înmulţirea matricelor este asociativă,
deci înmulţirea matricelor din G este asociativă.
1 0
Există I 2 G (deoarece I 2 şi 1 0 1 0 ) astfel încât
2 2
0 1
I 2 A A I 2 , pentru orice A G . Prin urmare I 2 este elementul neutru
pentru înmulţirea matricelor din G.
Pentru orice Ax , y G , există A x , y , G (deoarece x 2 y 2 0
x2 y 2 x2 y 2
2 2
x y 1
şi deci : 2 2
2 2
2 0 ), astfel încât :
x y x y x y2
Ax , y A x , y A1,0 I 2 ,
x2 y 2 x2 y 2
deci orice element din G este inversabil.
Ca atare G, este grup.
Deoarece pentru orice Ax1 , y1 , Ax2 , y2 G , avem :
Ax1 , y1 Ax2 , y2 Ax1x2 y1 y2 , x1 y2 x2 y1 ,
şi :
Ax2 , y2 Ax1 , y1 Ax2 x1 y2 y1 , x2 y1 x1 y2 ,
deducem că :
Ax1 , y1 Ax2 , y2 Ax2 , y2 Ax1 , y1 ,
pentru orice Ax1 , y1 , Ax2 , y2 G .
Prin urmare G, este grup abelian.
iii) Pentru început să observăm că f este bine definită deoarece,
x y
dacă, z x iy * , atunci z x 2 y 2 0 , deci f z G .
2
y x
83
x y
Deoarece pentru orice Ax , y G , există z x iy
*
y x
(deoarece x y 0 ) astfel încât :
2 2
f z Ax, y ,
rezultă că f este surjectivă.
Deoarece pentru orice Ax1 , y1 , Ax2 , y2 G , astfel încât
x y1 x2 y2
f Ax1 , y1 f Ax2 , y2 , rezultă 1 , deci x1 x2 şi
y1 x1 y2 x2
y1 y2 de unde Ax1 , y1 Ax2 , y2 , deducem că f este injectivă.
Aşadar f este bijectivă.
Deoarece pentru orice z1 x1 iy1 * şi z2 x2 iy2 * , avem:
f z1 z2 f x1 x2 y1 y2 i x1 y2 x2 y1 Ax1x2 y1 y2 , x1 y2 x2 y1 ,
deducem că :
f z1 z2 f z1 f z2 ,
pentru orice z1 , z2 * , deci f este morfism.
x y
În concluzie, f x iy
f : * G , , este un
y x
izomorfim de la grupul multiplicativ * , la grupul G, .
Comentariu. La punctul i) mulţi dintre candidaţi nu au verificat că
suma elementelor de pe prima coloană a produsului a două matrice din G
este nenulă. Majoritatea candidaţilor au rezolvat subpunctele ii) şi iii), deşi
a existat şi un număr relativ însemnat de lucrări în care axiomele din
definiţia grupului apăreau neînsoţite de cuantificatorii logici
corespunzători sau cu aceşti cuantificatori într-o ordine necorespunzătoare.
II. Analiză matematică
1.
i) Avem f x 1 3x ln 3 0 , pentru orice x , deci f este
strict crescătoare.
ii) Avem f 1 3x ln 3 0 , pentru orice x , deci f este
2
funcţie convexă.
84
iii) Avem
f 1 f 2 f n 1 2 n 3 32 3n
n n 1 3n 1
,
2 3 1
de unde :
n n 1 3n 1
f 1 f 2 f n
2 n n 1 3 1 1 .
3
2
3 n
3n
2 3n 2 3n
n n 1 1
Cum lim 0 şi lim 1 n 1 , deducem că :
n 2 3
3
n n
f 1 f 2 f n 3
lim .
n 3n 2
Comentariu. Cu părere de rău trebuie să spunem că destui
candidaţi au avut dificultăţi în a deriva corect funcţia x 3x . Punctul iii)
al problemei a fost rezolvat corect de către puţini candidaţi. Menţionăm că
acest punct poate fi rezolvat şi cu ajutorul lemei lui Stolz-Cesàro.
2.
i) Egalitatea din enunţ revine, după efectuarea calculelor, la :
3x 3 A B x 2 A B C x A C ,
pentru orice x 1, 2 de unde obţinem sistemul :
A B 0
A B C 3
A C 3
care are soluţia A 2, B 2 şi C 1 .
ii) Folosind i), avem :
2 2
2 2x 1
2
2
2
x 2 x 1
f x dx dx dx 2
1 1
x 1 x2 x 1 1
x 1 1
x x 1
2ln x 1 |12 ln x 2 x 1 |12 2 ln 3 ln 2 ln 3
4
2ln 2 ln 3 ln 4 ln 3 ln .
3
85
Comentariu. Acest subiect a fost rezolvat de către majoritatea
candidaţilor. Cei care nu au reuşit să-l rezolve au efectuat, de regulă, în
mod eronat calculele.
III. Geometrie şi trigonometrie
1. Vom prezenta două soluţii.
A. Pentru ca dreapta să fie exterioară cercului, trebuie ca sistemul :
x2 y 2 2x 2 y 2 0
x y a 0,
să nu aibă soluţie, adică trebuie ca următoarea ecuaţie de gradul 2 :
2 x2 2ax a 2 2a 2 0 ,
să aibă discriminantul strict negativ. Aceasta revine la a2 4a 4 0 ,
ceea ce înseamnă a , 2 2 2 2 2 2, .
B. Pentru ca dreapta dată să fie exterioară cercului, trebuie ca
distanţa de la centrul cercului la dreaptă să fie strict mai mare decât raza
cercului.
Deorece cercul se scrie sub forma x 1 y 1 22 , centrul
2 2
său este 1,1 , iar raza sa este 2. Cum distanţa de la punctul 1,1 la
2a
dreaptă este , soluţia problemei este dată de soluţia inegalităţii
2
2a 2 2 .
Atunci soluţia problemei este :
a , 2 2 2 2 2 2, .
Comentariu. Numărul candidaţilor care au rezolvat acest subiect a
fost mare. Cei mai mulţi dintre ei au urmat calea prezentată la A.
2. Să presupunem că planul , paralel cu muchiile AC şi BD ,
intersectează muchiile AB în M , BC în N , CD în P şi AD în Q . Prin
urmare, dorim să arătăm că MNPQ este dreptunghi. Planul ABC , care
conţine dreapta AC , intersectează planul , care este paralel cu dreapta
AC , după dreapta MN paralelă cu AC . Analog se arată că PQ este
86
paralelă cu AC . Prin urmare MN este paralelă cu PQ . Similar se
demonstrează că MQ este paralelă cu PN . Deci MNPQ este
paralelogram. Deoarece MQ BD, MN AC şi AC BD , deducem că
MN MQ , deci MNPQ este dreptunghi.
Comentariu. Numărul candidaţilor care au rezolvat acest subiect a
fost redus, el constituind un obstacol major pentru mulţi candidaţi.
IV. Informatică
i) Există o mare varietate de algoritmi pentru ordonarea crescătoare
a elementelor unui tablou de numere reale (multe prezente în programa de
liceu) : sortare prin inserţie binară, sortare prin interclasare, sortare rapidă,
sortare prin metoda bulelor etc. Se cunoaşte că timpul optim este
O log n , unde n ete numărul elementelor tabloului. Întrucât s-a cerut clar
un algoritm oarecare, a fost acceptat orice algoritm corect. Unul dintre cei
mai simpli algoritmi este următorul :
- se determină ak max a1 ,, an şi se face interschimbarea
ak an ; numărul de comparări este n-1 ;
- se determină ak max a1 ,, an1 şi se face interschimbarea
ak an1 ; numărul de comparări este n-2 ;
………………………………………………………………………
- se determină ak max a1 , a2 şi se face interschimbarea
ak a2 ; numărul de comparări este 1.
for u = n, 2,-1
max a1; k 1
for i = 2, u,
if ai max
then max ai ; k i
endfor
ak au ; au max
endfor
87
Complexitatea în timp a algoritmului este O n 2 , deoarece se fac
n 1 n 2 1 comparări între elementele tabloului.
ii) Pentru eliminarea dublurilor este nevoie de o singură parcurgere
a tabloului, deci complexitatea în timp a algoritmului este O n , adică
liniară. Fie i poziţia curentă analizată şi u numărul elementelor distincte
din a1 ,, ai 1 , elemente ce apar acum pe primele u poziţii ale tabloului
A.
u 1
for i 2, n
if ai au
then u u 1; au ai
endfor
iii) Formularea matematică este : să se determine x care
n
minimizează funcţia f x x ai . Din păcate funcţia f nu este
i 1
derivabilă.
Se pleacă de la faptul că elementele tabloului A sunt sortate
crescător şi se raţionează prin inducţie :
- pentru n 1 este evident că x a1 ;
- pentru n 2, x poate fi orice valoare din intervalul a1 , a2 ,
deoarece pentru un astfel de x avem f x a2 a1 , iar pentru un y în
afara acestui interval avem f y f x ;
- pentru n 3 : din punctul de vedere al elementelor a1 şi a3 , x
poate fi ales arbitrar în a1 , a3 ; prezenţa lui a2 impune însă valoarea
x a2 ;
………………………………………………………………………
- pentru n 2k 1, x ak 1 ;
- pentru n 2k , x poate fi ales arbitrar în ak , ak 1 .
În concluzie, este suficientă atribuirea x a n1 / 2 cu explicaţiile
necesare. Să observăm că această soluţie nu depinde de existenţa
dublurilor în tabloul A.
88
A fost acceptată şi soluţia care presupune fără demonstraţie că x
poate fi ales ca unul dintre elementele tabloului, calculează valorile lui f
în aceste puncte şi determină valoarea minimă. Motivul este că în
concursurile de elevi proba se dă pe calculator, verificarea este automată şi
deci se ţine cont doar de valoarea produsă la ieşire şi de timpul de lucru,
deci nu de raţionamentul/algoritmul prin care elevul a ajuns la această
valoare.
Comentariu. Forma simplă a algoritmilor de la primele două
subiecte nu a ridicat candidaţilor probleme la implementarea lor într-un
limbaj de programare admis. Proba de informatică s-a redus la cunoştinţe
de clasa a IX-a plus isteţime !
Notă. Timpul de lucru a fost de 3 ore. S-a cerut să se trateze 3
subiecte la alegere.
89
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
CONCURS DE ADMITERE
DOMENIUL DE LICENŢĂ MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2005
I. Algebră
Fie matricele
2 1 1 1 1 1
t 1
A 1 2 1 , B 1 1 1 şi M t A 2 B ,
1 1 2 1 1 1 3 3t
unde t \ 0 .
*
1. Să se calculeze A2 , B2 , AB, BA .
2. Să se arate că :
i) Dacă t , t* , atunci M t M t M tt .
ii) G M t | t * este grup în raport cu înmulţirea matricelor.
iii) Funcţia f : * , G, este izomorfism de grupuri, unde
f t M t .
II. Analiză matematică
ln x
, pentru x 1
Fie funcţia f : 0, , f x x 1 .
1 , pentru x 1
i) Să se arate că funcţia f este continuă.
ii) Să se găsească asimptotele graficului funcţiei f .
2
iii) Să se calculeze x f x 1 dx .
2
III. Geometrie
1. Se consideră în plan familia de cercuri
x y 4 x 2 y 3 0 unde este un parametru real.
2 2
90
i) Să se arate că există două puncte prin care trec toate cercurile
familiei.
ii) Să se determine cercul de rază minimă din familie.
iii) Să se scrie ecuaţiile cercurilor din familie care sunt tangente
axei Oy .
IV. Informatică
Se consideră două numere naturale strict pozitive a, b
reprezentabile în calculator. Să se scrie proceduri / funcţii pentru listarea :
i) Numărului c obţinut prin inversarea ordinii cifrelor lui b .
ii) Unei cifre care apare de cele mai multe ori în scrierea lui a .
iii) Celui mai mare divizor comun şi celui mai mic multiplu comun
al lui a şi b .
Cel puţin una dintre proceduri / funcţii va fi scrisă în Pascal, C sau
C++, iar celelalte în pseudocod.
91
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
DOMENIUL DE LICENŢĂ MATEMTICĂ
SESIUNEA IULIE 2005
I.
1. Un calcul simplu arată că A 2 3 A, B 2 3B şi că
AB BA O 3 .
2.
i) Avem
t 1 t 1 tt 2 1
M t M t A 2 B A B A B2
3 3 3 t 9 9 tt
2 2
3t
tt 1
A B M tt ,
3 tt
2
3
pentru orice t , t *
ii) Punctul anterior arată că este lege de compoziţie pe G .
Pentru t , t , t * , avem
M t M t M t M ttt M ttt M t M t M t ,
deci pe G este asociativă.
M 1 G este elementul neutru la pe G.
Simetricul elementului M t , t * este M 1 t .
iii) Dacă f t f t , t , t * , atunci
t 1 t 1
A 2 B A B
3 t
2
3 3t 3
de unde, prin înmulţirea la stânga, cu A, obţinem tA t A , deci t t .
Aşadar, f este injectivă.
Evident f este surjectivă.
Prin urmare, f este bijectivă.
Deoarece, pentru orice t , t * , avem
92
f tt M tt M t M t f t f t ,
deducem că f este morfism de grupuri.
II.
i) Este evident că în orice punct al mulţimii 0, 1 funcţia f
este continuă.
Deoarece există lim
ln x lim 1 1 , conform cu regula lui
x 1
x 1 x1 x
l’Hospital, avem lim f x 1 f 1 . Cum 1 este punct de acumulare al
x 1
mulţimii 0, , deducem că f este continuă în 1.
Prin urmare, f este continuă.
ln x 1
ii) Deoarece există lim lim 0 , conform cu regula lui
x
x 1 x x
l’Hospital, avem lim f x 0 .
x
Prin urmare, dreapta y 0 este asimptotă orizontală la pentru
graficul funcţiei f .
Deoarece lim f x , deducem că dreapta x 0 este asimptotă
x 0
verticală pentru graficul funcţiei f . Întrucât, pentru orice x 0 0, ,
lim f x f x 0 , nu mai există alte asimptote verticale pentru
x x 0
graficul funcţiei f .
iii) Avem, pentru x 0, 1 ,
x 1 x ln x
f x
x x 1
2
Pentru a studia derivabilitatea lui f în punctul 1 vom studia limita
ln x
f x f 1 1
x 1 ln x x 1
lim lim lim .
x 1 x 1 x 1
x 1 x 1 x 1 2
Deoarece
93
1
1
lim
ln x x 1 lim x lim
1 1
,
2 x 1
x 1
x 1 2 x 1 x 1 2x 2
ln x x 1 1
conform cu regula lui l’Hospital deducem că lim , deci
x 1
x 1 2
2
1
f 1 .
2
x 1 x ln x
, x 1
x x 1
2
Aşadar, f x .
1
2 , x 1
Fie g : 0, , dată de g x x 1 x ln x . Atunci
g x ln x , pentru orice x 0, .
Prin urmare, g x 0 , pentru x 0,1 şi g x 0 , pentru
x 1, , deci g este crescătoare pe 0,1 şi descrescătoare pe 1, , de
unde g x g 1 0 , pentru orice x 0, .
Aşadar, f x 0, pentru orice x 0, , deci f este
descrescătoare.
iv) Avem
2
ln x 1
2 2
x 2
1 x f x 1 dx 1 x dx ln x 1 dx
2 2
1
x 2
x 2 ln x 1 1
2
1 4ln 3 ln 2 1 x 2 1 1
2
2 1
2
x 2
dx dx
x 1 2 1 x 1
1
2 2
4ln 3 ln 2 1
2 2
1 4ln 3 ln 2 1 x 2
x 1 dx dx x 2
ln x 1 2
x 1
1 1
2 21 1
2 2 2
4ln 3 ln 2 1 1 4ln 3 ln 2 ln 3 ln 2 1
ln 3 ln 2
2 22 2 2 4
3ln 3 1
.
2 4
94
III.
i) Fie x 0, y 0 un punct care aparţine cercului
x 2 y 2 4 x 2 y 3 0 , pentru orice . Atunci
x 02 y 02 4 x 0 3 2 y 0 0 , pentru orice , deci
x 02 y 02 4 x 0 3 0 şi 2 y 0 0 , de unde y 0 0 şi x 02 4 x 0 3 0 ,
deci x 0 1 şi y 0 0 sau x 0 3 şi y 0 0 .
Aşadar, punctele 1, 0 şi 3, 0 aparţin cercului
x y 4 x 2 y 3 0 , pentru orice .
2 2
ii) Ecuaţia cercului x 2 y 2 4 x 2 y 3 0 se rescrie sub forma
x 2 y 2 1 , deci raza acestui cerc este 2 1 . Prin
2 2
urmare, cercul de rază minimă din familie este cel de rază 1.
iii) Condiţia ca cercul x 2 y 2 4 x 2 y 3 0 să fie tangent
axei Oy este ca sistemul
x 2 y 2 4 x 2 y 3 0
x 0
să aibă soluţie unică. Aceasta revine la a spune că ecuaţia
y 2 2 y 3 0 are soluţie unică. Prin urmare, discriminantul acestei
ecuaţii trebuie să fie zero, adică 4 2 4 3 0 , de unde 3, 3 .
Aşadar, ecuaţiile cercurilor din familie care sunt tangente axei Oy sunt
x 2 y 2 4 x 2 3 y 3 0 şi
x 2 y 2 4x 2 3 y 3 0 .
IV.
i) Dacă b=(bkbk-1...b0)10 = bk10k+bk-110k-1+...+b110+b0,
atunci numărul c căutat este b010k+b110k-1+...+bk-110+bk şi deci:
c 0; x b;
while x>0 do
rest restul împărţirii lui x la 10;
x câtul împărţirii lui x la 10;
c c10+rest
write c
95
ii) La fel ca la punctul precedent, detectăm cifrele lui b şi numărăm
de câte ori apar ele, după care determinăm una dintre cifrele cu cele mai
multe apariţii:
xa;
for i=0,9 do apari 0;
while x>0 do
rest restul împărţirii lui x la 10;
aparrest aparrest +1
x câtul împărţirii lui x la 10;
cifra 0;
for i=1,9 do
if apari>aparcifra then cifra i
write cifra
iii) Există o mare varietate de algoritmi pentru determinarea celui
mai mare divizor comun d a două numere naturale a şi b, dintre care
alegem algoritmul lui Euclid. În plus folosim relaţia [a,b]=a*b/d.
x a; y b;
while y0
rest restul împărţirii lui x la y;
x y; y rest
write x, a*b/x
96
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
CONCURS DE ADMITERE
DOMENIUL DE LICENŢĂ INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2005
I. Algebră
Fie G z | z 3 1
1) Să se arate că G, împreună cu înmulţirea numerelor complexe,
este grup izomorf cu 3 , .
2) Fie G \ 1 şi matricele
1 1 1 2 1
A 1 2 , B 2 1 .
1 2 1 1 1
i) Să se calculeze A2 , A3 , A4 .
ii) Să se arate că A este inversabilă şi să se calculeze A 1 .
iii) Să se rezolve ecuaţiile matriceale : AX B, YA B .
II. Analiză matematică
x
Fie funcţia f : , f x .
1 x
i) Să se studieze derivabilitatea lui f şi să se calculeze f .
ii) Să se reprezinte grafic funcţia f .
iii) Fie un număr a 0 şi fie şirul x n n definit astfel :
x 0 a ; x n1 f x n
pentru orice n .
Să se arate că şirul xn n este mărginit şi monoton şi să se
calculeze limita lui.
2
iv) Să se calculeze f x dx .
1
97
III. Geometrie
Fie ABCD un pătrat de latură 1. Considerăm punctele variabile M
şi N pe latura AB , respectiv BC , astfel încât AM BN .
Să se determine mulţimea punctelor care sunt mijloacele
segmentelor MN .
IV. Informatică
Se consideră două numere naturale n, k cu 1 k n 15 , precum
şi un vector c c 1 , c 2 ,, c k cu elemente numere naturale astfel încât
1 c 1 c 2 c k n reprezentate în memoria calculatorului. Să se scrie
proceduri / funcţii pentru listarea :
i) Numărului binomial C nk , efectuând un număr cât mai mic de
înmulţiri / împărţiri.
ii) Unei valori i 0,1,, n pentru care C ni are valoarea maximă.
iii) Succesorului în ordinea lexicografică al lui c ipoteza
c n k 1,, n 1, n .
Cel puţin una dintre proceduri / funcţii va fi scrisă în Pascal, C sau
C++, iar celelalte în pseudocod.
98
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
DOMENIUL DE LICENŢĂ INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2005
I.
1. Fie z 1, z 2 G . Atunci z 13 z 23 1 , de unde
z 1z 2 z 13 z 23 1 , deci z 1 z 2 G . Aşadar, este lege de compoziţie
3
pe G. Evident este asociativă, iar elementul neutru la este 1 G .
1 1 3 1
Pentru orice z G , există G deoarece 3 1 astfel încât
z z z
1 1
z z 1 . Prin urmare, G, este grup. Ecuaţia z 3 1 are soluţiile
z z
z 0 1, z 1 şi z 2 z 12 , unde z 1 este una dintre soluţiile ecuaţiei
z 2 z 1 0 .
Fie f : G, 3 , dată de f z 0 0̂ , f z 1 1̂ şi
f z 2 2̂ . Evident f este bijectivă. Se verifică uşor că f este morfism.
Deci f este un izomorfism de grupuri.
2.
i) Având în vedere că 2 1 0 şi că 3 1 , un calcul simplu
1 0 0 1 1 1
arată că A 3 0 0 1 , A 3 1
2 3 2
şi că A 4 9 I 3 .
0 1 0 1 2
1 1
ii) Deoarece A A 3 A 3 A I 3 , pe baza unicităţii
9 9
1
inversei unei matrici, deducem că A 1 A 3 .
9
99
1 3
iii) Ecuaţia AX B are soluţia X A 1 B , adică X A B ,
9
0 0 1
de unde X 0 0 .
2 0 0
1
Ecuaţia YA B are soluţia Y B A 1 , adică Y B A 3 , de unde
9
0 0 2
Y 0 0 .
1 0 0
II.
x
x 1 , x 0
i) Avem f x .
x
, x0
1 x
1
, x0
x 1
2
Prin urmare f x .
1 , x0
x 1 2
f x f 0 1
Deoarece lim lim 1 , deducem că f este
x 0 x x 0 1 x
derivabilă în 0 şi f 0 1 .
1
, x0
2
x 1
Aşadar f x
1 , x0
x 1 2
ii) Ecuaţia f x 0 are soluţia x 0 , deci intersecţiile graficului
funcţiei f cu axele Ox şi Oy sunt date de punctul 0, f 0 0,0 .
100
Cum f x f x , pentru orice x , funcţia f este impară,
deci graficul lui f este simetric faţă de origine. Se constată uşor că
f x 0 , pentru x 0 şi că f x 0 , pentru x 0 .
De asemenea avem
2
, x0
x 1
3
f x .
2
, x0
x 1 3
Funcţia f nu este derivabilă de două ori în 0 deoarece
f x f 0
f s 0 lim 2 şi
x 0 x
x 0
f x f 0
f d 0 lim 2 .
x 0 x
x 0
x x
Deoarece lim f x lim 1 şi lim f x lim 1, deducem
x x x 1 x x 1 x
că dreapta y 1 este asimptotă la pentru graficul funcţiei f , iar
dreapta y 1 este asimptotă la pentru graficul funcţiei f .
Deoarece, pentru orice x 0 , lim f x f x 0 , deducem
x x 0
că nu există asimptote verticale pentru graficul funcţiei f .
Toate informaţiile de mai sus pot fi sumarizate în tabelul următor
x -∞ 0 +∞
f ' x +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
f " x ++++++++++++++++++++++++++++|– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
f x -1 0 1
Prin urmare putem schiţa graficul funcţiei f .
101
y
y=1
0
x
y = -1
iii) Se verifică uşor că x 1 x 0 deoarece această inegalitate este
a
echivalentă cu a , adică cu 0 a 2 .
1 a
Fie P n propoziţia x n1 x n .
Evident, conform celor discutate mai sus, P 0 este adevărată.
Vom arăta că P n implică P n 1 .
Într-adevăr, dacă x n1 x n , atunci, deoarece f este strict
crescătoare, f x n1 f x n , i.e. x n 2 x n1 .
Conform metodei inducţiei matematice obţinem că x n1 x n ,
pentru orice n , deci şirul x n n este descrescător. Aceeaşi metodă a
inducţiei matematice ne asigură că x n 0 , pentru orice n . Prin
urmare, şirul x n n este mărginit şi monoton, deci există lim x n l .
n
Din relaţia x n1 f x n , pentru orice n , având în vedere
continuitatea funcţiei f , obţinem, prin trecere la limită, că f l l , i.e.
l
l , de unde l 0 . Deci lim x n 0 .
1 l n
102
2 0 2 0 2
x x
iv) f x dx f x dx f x dx dx dx
1 1 0 1
1 x 0
x 1
x 1 1 x 1 1
0 2 0 0 2 2
1 1
dx dx 1 dx dx 1 dx dx
1
1 x 0
x 1 1 1
1 x 0 0
x 1
x | 01 ln 1 x | 01 x | 02 ln 1 x | 02
2
1 ln 2 2 ln 3 1 ln .
3
III.
Să alegem un sistem de axe rectangulare cu originea în B. Atunci
A 0,1 , B 0,0 , C 1,0 şi D 1,1 . Dacă M 0, , 0,1 , atunci
N 1 ,0 .
y
A (0,1) D (1,1)
M (0,λ)
B (0,0) N (1-λ,0) C (1,0) x
1
Dacă Q este mijlocul segmentului MN atunci Q , , deci
2 2
1
xQ şi y Q .
2 2
1 1
Prin urmare, x Q y Q şi x Q 0, .
2 2
Aşadar, mulţimea punctelor care sunt mijloacele segmentelor MN
1 1
este segmentul RT , unde R 0, şi T , 0 .
2 2
103
IV.
i) Valoarea căutată poate fi calculată fără efectuarea vreunei
înmulţiri/împărţiri, folosind triunghiul lui Pascal, ce se bazează pe
egalitatea Cim Cim 1 Cim11 . Dar mai întâi vom aplica formula
combinărilor complementare, pentru a ne asigura că kn/2, cu scopul de a
reduce numărul de adunări necesare. Apoi vom folosi un tablou
T=(T0,T1,...,Tk) de dimensiune k+1 iniţializat cu (1,1,0,...,0):
k1 k; if k>n/2 then k1 n-k;
T0 1; T1 1; for i=2,k1 do Ti 0;
for j=2,n do
for i=k1,1,-1 do Ti Ti-1+Ti;
write Tk1
ii) Folosind faptul că valoarea
coeficienţilor binomiali creşte şi apoi
descreşte, valoarea maximă va fi atinsă pentru
coeficientul / coeficienţii "din mijloc", deci
este suficient să scriem:
if n impar
then write (n+1)/2
else write n/2
iii) Fie c=(c1,c2,...,ck) combinarea curentă care, conform
ipotezei, admite un succesor. Determinarea succesorului se poate face în
trei etape:
- determinarea celui mai mare i cu ci<n-k+i, adică a celei mai din
dreapta poziţii ce poate fi majorată;
- majorarea lui ci cu o unitate;
- înscrierea pe poziţiile i+1,...,k din c a valorii de pe poziţia
precedentă, mărită cu o unitate:
i k;
while ci=n-k+i do i i-1;
cici+1;
for j=i+1,k do cj cj-1+1
for i=1,k do write ci
104
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
CONCURS DE ADMITERE
DOMENIUL DE LICENŢĂ MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2006
I. Algebră
1. Fie polinomul cu coeficienţi reali f X 4 2 X 3 X 2 nX p .
i) Să se determine n şi p astfel încât X 2 1 să dividă pe f.
ii) Dacă g este câtul împărţirii lui f la X 2 1 , să se calculeze
g (1) g (n)
unde n * .
2. Fie mulţimea
1 a b
G 0 1 c | a, b, c .
0 0 1
i) Să se arate că G, împreună cu operaţia de înmulţire a matricelor
este grup.
ii) Este G grup comutativ ? Justificare.
II. Analiză matematică
1.
Să se determine a 0 , astfel încât
lim n
n
n a n 1.
x2 x2
2. Fie f : 1 , f ( x) .
x 1
4
i) Să se verifice că f ( x) x 2 , pentru orice x 1 .
x 1
A
ii) Pentru A 2 , să se calculeze F A f ( x) dx .
2
105
F ( A)
iii) Să se calculeze lim .
A A 2
III. Geometrie
1. Fie ABC un triunghi şi M BC . Bisectoarele unghiurilor
AMB şi AMC intersectează laturile AB şi AC în P şi, respectiv Q. Să
se arate că PQ este paralelă cu BC dacă şi numai dacă M este mijlocul
laturii BC.
2. Fie ABCD un tetraedru cu AC BD . Printr-un punct
M AB ducem un plan paralel cu AC şi BD care intersectează BC în N,
CD în P şi AD în Q.
i) Să se demonstreze că MNPQ este dreptunghi.
ii) Presupunând că MNPQ este pătrat, să se determine latura sa în
funcţie de lungimile laturilor lui ABCD.
IV. Informatică
1. Se consideră numărul natural n 1 şi tabloul
p p 1 , p 2 ,, p n , cu elemente din 1, 2,, n . Să se scrie
proceduri/funcţii care să afişeze :
i) Valoarea 0 sau 1 după cum p este sau nu o permutare a mulţimii
1, 2,, n .
ii) Numărul de perechi i, j care verifică 1 i j n şi p i p j .
2. Se cunosc numărul natural n 1, coeficienţii reali ai
polinomului P a 0 a 1 X a n X n , precum şi numărul real b. Să se
scrie proceduri/funcţii care să afişeze :
i) Valorile P 1 şi P 1 .
ii) Valoarea 1 sau valoarea 0, după cum P se divide sau nu prin
X b.
Cel puţin una dintre proceduri / funcţii va fi scrisă în Pascal, C sau
C++, iar celelalte în pseudocod.
106
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
DOMENIUL DE LICENŢĂ MATEMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2006
I.
1.
i) Deoarece
X 4 2 X 3 X 2 nX p X 2 1 X 2 2 X n 2 X p ,
deducem, conform teoremei împărţirii cu rest, că X 2 1 divide
X 4 2 X 3 X 2 nX p ,
dacă şi numai dacă polinomul n 2 X p , care reprezintă restul
împărţirii polinomului X 2 X X nX p la X 2 1 , este 0.
4 3 2
Prin urmare, X 4 2 X 3 X 2 nX p se divide cu X 2 1 dacă
şi numai dacă
n 2
şi
p 0.
ii) Aşadar :
g X 2 2X .
Având în vedere că :
n n 1
1 2 n
2
şi că :
n n 1 2n 1
1 2 2 2 n 2 ,
6
deducem că :
n n 1 2n 1
g 1 g 2 g n n n 1 ,
6
i.e.
n n 1 2n 5
g 1 g 2 g n
6
107
pentru orice n * .
2.
i) Deoarece, pentru orice a, b, c, a 1 , b 1 , c 1 , avem :
1 a b 1 a 1 b 1 1 a a 1 b 1 b ac 1
0 1 c 0 1 c1 0 1 c c1
0 0 1 0 0 1 0
0 1
deducem că înmulţirea matricelor este o lege de compoziţie pe G.
Este binecunoscut faptul că înmulţirea matricelor cu elemente
numere întregi este asociativă.
Elementul neutru pentru înmulţirea matricelor din G este :
1 0 0
I 3 0 1 0G .
0 0 1
1 a b
Se poate verifica imediat că inversa matricei 0 1 c G , în
0 0 1
raport cu înmulţirea matricelor din G, este matricea
1 a b ac
0 1 c G .
0 0 1
ii) Deoarece :
1 1 1 1 1 1 1 2 4
0 1 1 0 1 2 0 1 3
0 0 1 0 0 1 0 0 1
şi :
1 1 1 1 1 1 1 2 3
0 1 2 0 1 1 0 1 3 ,
0 0 1 0 0 1 0 0 1
rezultă că afirmaţia : pentru orice a, b, c, a 1 , b 1 , c 1 , avem
108
1 a b 1 a 1 b1 1 a 1 b1 1 a b
0 1 c 0 1 c1 0 1 c1 0 1 c
0 0 1 0 0 1 0 0 1 0 0 1
este falsă, deci G nu este grup comutativ.
II.
1. Deoarece :
n na n a n
na n
a
a
1 1
n
şi :
a a
lim ,
n a 2
1 1
n
deducem că :
lim n
n
na n a
2
.
Prin urmare
lim n
n
n a n 1
dacă şi numai dacă a 2 .
2.
4
i) Un calcul simplu ne asigură că relaţia f x x 2 ,
x 1
pentru orice x 1 , este validă.
ii) Avem
4
A A
A2
F A f x dx x 2 dx 2 A 6 4ln A 1
2 2
x 1 2
pentru orice A 2 .
iii) Deoarece, pentru orice A 2 ,
F A 1 2 6 ln A 1
4
A2 2 A A2 A2
şi
109
2 6 ln A 1
lim 2 lim 4 0,
A A A A A2
rezultă că
F A 1
lim .
A A 2 2
III.
1. În conformitate cu teorema bisectoarei, avem relaţiile
BM BP
(*)
AM AP
şi
CM CQ
. (**)
AM AQ
Prin urmare, folosind reciproca teoremei lui Thales, avem :
BP CQ
PQ BC BM MC ,
AP AQ
unde pentru ultima echivalenţă am folosit relaţiile (*) şi (**).
Aşadar, PQ este paralelă cu BC dacă şi numai dacă M este
mijlocul laturii BC.
2.
i) Fie planul MNPQ.
Deoarece AC , deducem că :
MN QP AC ,
şi deoarece BD , obţinem că :
MQ NP BD .
Prin urmare MNPQ este paralelogram.
Cum AC BD , având în vedere cele anterioare, tragem concluzia
că MNPQ este dreptunghi.
ii) Fie l latura pătratului MNPQ.
Atunci, conform teoremei lui Thales, deoarece MQ BD , avem :
MQ AQ
,
BD AD
i.e.
l AQ
.
BD AD
110
Un argument similar ne conduce la :
QP QD
,
AC AD
adică la :
l QD
.
AC AD
Prin adunarea relaţiilor (*) şi (**), obţinem :
1 1 AQ QD
l 1,
AC BD AD AD
de unde
AC BD
l .
AC BD
IV.
1.
i) Au fost acceptate atât soluţiile care folosesc un tablou
suplimentar, cât şi cele care nu folosesc un tablou suplimentar.
Dacă nu folosim un tablou suplimentar, putem mai întâi ordona
crescător elementele lui p, iar apoi verificăm că ele sunt în ordine
1, 2,, n . Timpul de executare este de ordinul O n log n .
Un timp mai bun, şi anume liniar, se obţine dacă folosim un tablou
suplimentar x x 1 , x 2 ,, x n ale cărui elemente sunt iniţializate cu 0.
Apoi pentru fiecare i 1, 2,, n , punem x p 1 . Rămâne de verificat
i
dacă toate elementele lui x au acum valoarea 1.
ii) Numărul de perechi np cu proprietatea din enunţ se obţine foarte
simplu astfel :
np 0
for i=1, n-1
for j=i+1,n
if pi> pj then np np 1
2.
i) Valorile P 1 şi P 1 se pot obţine
simplu astfel 0; 0; s 1;
for i 0, n
s a i ; a i ; s s .
111
ii) Ţinem cont de faptul că P se divide prin X b dacă şi numai
dacă P b 0 . Pentru calculul lui pb P b folosim schema lui Horner :
pb a n
for i n 1, 0, 1
pb pb b a i
if pb 0 then tipăreşte 1
else tipăreşte 0
112
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
CONCURS DE ADMITERE
DOMENIUL DE LICENŢĂ INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2006
I. Algebră
1. Fie polinomul f X 3 mX 2 X 1 X .
i) Să se determine m ştiind că rădăcinile sale x 1 , x 2 , x 3 satisfac
relaţiile :
x 13 x 23 x 33 1 şi x 14 x 24 x 34 4m 1.
ii) Pentru m determinat la punctul i), să se afle rădăcinile
polinomului.
0 0 0 1
1 0 0 0
2. Fie matricea A .
0 1 0 0
0 0 1 0
i) Să se calculeze An , unde n * .
ii) Să se arate că A este inversabilă şi să se calculeze inversa sa.
iii) Să se arate că mulţimea G A, A2 , A3 , A4 , împreună cu
operaţia de înmulţire a matricelor este un grup izomorf cu 4 , .
II. Analiză matematică
1.
Să se calculeze lim x 2arctg x .
x
1
xn
2. Fie n . Să se calculeze 0 x 2 1 dx .
*
113
III. Geometrie
1. Într-un plan raportat la un sistem de coordonate carteziene, se
consideră punctele A 1, 0 şi B 2,1 . Să se determine punctele C din plan
cu proprietatea că triunghiul ABC este echilateral.
2. Să se demonstreze că dintre toate triunghiurile incluse în
mulţimea formată dintr-un cerc dat, împreună cu interiorul său, cele de
arie maximă sunt cele înscrise şi echilaterale.
IV. Informatică
1. Se cunosc numărul natural n 1 şi două tablouri
X x 1 , x 2 ,, x n şi Y y 1 , y 2 ,, y n cu elemente cifre în baza 10.
Spunem că X Y dacă x i y i pentru orice i 1, 2,, n . Să se scrie
proceduri/funcţii care să afişeze :
i) Valoarea 1 sau 0, după cum X Y sau nu.
ii) Toate tablourile Z cu elemente cifre în baza 10 astfel încât
X Z Y , precum şi numărul lor, în ipoteza că X Y .
2. Şirul lui Fibonacci este definit prin x 0 x 1 1 şi
x k x k 1 x k 2 , pentru orice k 2 . Se consideră date un număr natural p
şi numerele naturale a 1 , a 2 ,, a n n * .
Să se scrie proceduri/funcţii care să afişeze :
i) 1 sau 0, după cum p este sau nu termen al şirului lui Fibonacci.
ii) 1 sau 0, după cum a 1 , a 2 ,, a n sunt, într-o ordine convenabilă,
termeni consecutivi ai şirului lui Fibonacci.
La fiecare problemă, cel puţin una dintre proceduri / funcţii va fi
scrisă în Pascal, C sau C++, iar celelalte în pseudocod.
114
SOLUŢII
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ
DOMENIUL DE LICENŢĂ INFORMATICĂ
SESIUNEA IULIE 2006
I.
1.
i) Conform relaţiilor lui Viète avem :
x 1 x 2 x 3 m şi x 1 x 2 x 1 x 3 x 2 x 3 1 .
Prin urmare :
x 12 x 22 x 32 x 1 x 2 x 3 2 x 1 x 2 x 1 x 3 x 2 x 3 m 2 2 .
2
Aşadar, cu notaţia S k x 1k x 2k x 3k , unde k , avem :
S 1 m
şi
S2 m2 2.
Deoarece x1, x2 şi x 3 sunt rădăcinile polinomului
f X mX X 1, putem scrie :
3 2
x 13 mx 12 x 1 1 0 (1)
x mx x 2 1 0
3
2
2
2 (2)
x mx x 3 1 0 ,
3
3
2
3 (3)
de unde, prin adunarea acestor relaţii, obţinem :
S 3 mS 2 S 1 3 0 (*)
Înmulţind (1) cu x 1 , (2) cu x 2 şi (3) cu x 3 , avem
x 14 mx 13 x 12 x 1 0
x 24 mx 23 x 22 x 2 0
x 34 mx 33 x 32 x 3 0 ,
de unde, prin adunarea acestor relaţii, obţinem :
S 4 mS 3 S 2 S 1 0 . (**)
Pe de o parte, aşa cum am văzut mai sus :
S 1 m
115
şi
S2 m2 2.
Pe de altă parte, conform ipotezei :
S 3 1
şi
S 4 4m 1.
Prin urmare, relaţiile (*) şi (**) devin :
m 1 m 2 0
2
şi respectiv
m 1 m 3 0 ,
de unde
m 1.
ii) Pentru m 1 polinomul considerat este :
f X 3 X 2 X 1,
i.e.
f X 2 1 X 1 ,
deci rădăcinile sale sunt -1, i şi –i.
2.
i) Un calcul simplu arată că :
0 0 1 0
0 0 0 1
A
2
,
1 0 0 0
0 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
A
3
0 0 0 1
1 0 0 0
şi
A4 I 4.
Atunci pentru orice n , avem :
116
A 4n I 4 ,
A 4n1 A ,
A 4n2 A 2
şi :
A 4 n 3 A 3 .
ii) Relaţia A 4 I 4 , scrisă sub forma A A 3 A 3 A I 4 , ne
asigură că A este inversabilă şi că A 1 A 3 .
iii) Se constată cu uşurinţă că operaţia de înmulţire a matricelor
este o lege de compoziţie pe G.
Este binecunoscut faptul că înmulţirea matricelor este asociativă.
Se verifică imediat că A 4 I 4 G este element neutru pentru
înmulţirea matricelor din G.
Să observăm că orice element din G are invers faţă de înmulţirea
matricelor, anume A are drept invers pe A 3 , A 2 are drept invers pe A 2 ,
A 3 are drept invers pe A şi A 4 I 4 are drept invers pe A 4 I 4 .
Aşadar G împreună cu operaţia de înmulţire a matricelor este un
grup.
Se verifică imediat că funcţia f : G 4 , dată de f A 4 0̂ ,
f A 1̂ , f A 2 2̂ şi f A 3 3̂ , este un izomorfism între grupurile
G, şi 4 , .
II.
2arctgx
1. Deoarece x 2arctgx ,
1
x
1
2
lim
1
lim 2arctgx 0 ,
2arctgx 1 x 2 2 x
2
x x x 1 2
1 1 x 2
x
x
şi
117
x2
lim 2 2,
n 1 x 2
având în vedere regula lui l’Hôspital, deducem că :
lim x 2arctgx 2 .
n
1
1
2. Fie I 0 dx . Pentru orice n * , pentru simplitate,
0
x 12
4
1
xn
vom folosi notaţia I n dx .
0
x 2 1
Atunci :
1 1
dx ln x 2 1 | 10 ln 2
x 1 2x 1 1
I1 2 dx 2
0
x 1 2 0 x 1 2 2
şi :
x2
1
1 1
I2 dx 1 2 dx 1 .
0
x 1
2
0
x 1 4
Pentru n , n 3 , avem :
In
1
x n
x n 2 x n 2 x n 4 x n 4 x n 6
dx ,
0
x 2 1
de unde :
a) cazul n 2k , unde k , k 2
2 k 2 1
1 k
1 2
k 1
I n I 2k x x 2 k 4
x 2 k 6
dx
0
x 1
1 1 1 k 1 1 k
1 1 ;
2k 1 2 k 3 2 k 5 1 4
b) cazul n 2k 1 , unde k , k 1
x
1
I n I 2 k 1 x 2 k 1 x 2 k 3 x 2 k 5 1 x 1
k 1
dx
k
0 x 2
1
1 1 1 k 1 1 k 1
1 1 ln 2 .
2k 2k 2 2 k 4 2 2
118
III.
1. Fie C x, y . Condiţia ca triunghiul ABC să fie echilateral se
exprimă prin egalitatea AB=BC=AC, adică 2 x 1 y 0
2 2
x 2 y 1 . Ultima egalitate implică x y 2 , de unde
2 2
2 x 1 2 x , adică :
2 2
2x 2 6x 3 0 .
3 3 1 3
Prin urmare, x , de unde y .
2 2
3 3 1 3
Aşadar, punctele căutate sunt , şi
2 2
3 3 1 3
, .
2 2
2. Dacă A, B şi C se găsesc în interiorul cercului considerat, să
considerăm A şi C intersecţiile semidreptelor (BA şi (BC cu cercul.
Atunci A ABC A ABC .
Dacă B este intersecţia lui C B cu cercul dat, atunci
A ABC A ABC .
Prin urmare, dintre toate triunghiurile incluse în mulţimea formată
dintr-un cerc dat, împreună cu interiorul său, cele de arie maximă se
găsesc printre cele înscrise.
Să considerăm atunci un triunghi ABC înscris într-un cerc dat de
centru O şi rază R.
AB dist C , AB
Deoarece A ABC , deducem că A ABC A ABC ,
2
unde C este intersecţia diametrului perpendicular pe AB cu arcul mare
AB .
Prin urmare, dintre toate triunghiurile incluse în mulţimea formată
dintr-un cerc dat, împreună cu interiorul său, cele de arie maximă se
găsesc printre cele înscrise care sunt isoscele şi al căror vârf din care
pleacă cele două laturi egale se găseşte pe arcul mare de cerc determinat
de celelalte două vârfuri.
119
Să considerăm atunci un triunghi isoscel ABC AC CB înscris
într-un cerc dat centru O şi rază R, pentru care C se află pe arcul mare
AB .
Fie 0, măsura arcului mic
AB şi măsura arcelor mici
.
AC şi BC
Cum 2 2 , deducem că , , deci cos 1,0 .
2
Să observăm că :
R2
A ABC A OAB A OBC A OAC 2sin sin
2
R2 R2
2sin sin 2 2sin 2sin cos
2 2
R 2 sin 1 cos R 2 1 cos 1 cos 2 .
Ca atare, cu notaţia x cos , suntem conduşi la studiul
maximului funcţiei f : 1,0 , f x 1 x 2 1 x .
2x 2 x 1
Un calcul simplu arată că f x , deci f x 0 ,
1 x 2
1 1
pentru x 1, şi f x 0 , pentru x , 0 .
2 2
1
Prin urmare f este crescătoare pe 1, şi descrescătoare pe
2
1 1
2 , 0 , deci maximul funcţiei f se atinge pentru x 2 , ceea ce
2
corespunde lui , adică cazului în care triunghiul ABC este
3
echilateral.
În concluzie, am arătat că dintre toate triunghiurile incluse în
mulţimea formată dintr-un cerc dat, împreună cu interiorul său, cele de
arie maximă sunt cele înscrise şi echilaterale.
120
IV.
1.
i) Să observăm mai întâi că relaţia de ordine este doar parţial
definită : de exemplu, pentru X 1, 2 şi Y 2,1 nu avem nici X Y
şi nici Y X .
Funcţia următoare întoarce -1, 0 sau 1, după cum x y (adică
x y şi x y ), x y sau nu este adevărat că x y :
function f x, y
v 0; i 1
while v 1 & i n
if x i y i
then i i 1
else if x i y i
then v 1; i i 1
else v 1
return v
end
Este acum suficient să executăm instrucţiunea :
if f x, y 1 then tipăreşte 1
else tipăreşte 0
ii) Următoarea funcţie înlocuieşte pe z cu succesorul său, în situaţia
în care z y :
function succ x, y, z
in
while z i y i
z i x i ; i i 1
z i z i 1 ; return z
end
Folosind această funcţie, putem proceda astfel :
nr 0; z x
if f z, y 1 then tipăreşte x ; nr nr 1
while f z, y 1
z succ x, y, z ; tipăreşte z; nr nr 1
121
tipăreşte nr
2.
i) În variabilele x şi y vom memora doi termeni succesivi ai şirului
lui Fibonacci şi le vom actualiza cât timp y p . Rămâne de verificat dacă
y=p :
if p=0 then tipăreşte 1 ; stop
x 0; y 1
while y p
z y; y x y; x z
if y=p then tipăreşte 1
else tipăreşte 0
ii) Începem prin a ordona crescător numerele naturale
a 1 , a 2 ,, a n . Verificăm apoi, ca mai sus, dacă a 1 este termen în şirul lui
Fibonacci ; în caz afirmativ, verificăm dacă a 2 ,, a n sunt termenii care îi
succed lui a 1 în şirul lui Fibonacci. Pentru simplificare, vom considera că
a 1 1.
x 0; y 1
while y a 1
z y; y x y; x z
if y a 1 then tipăreşte 0 ; stop
i2
while i n & x y a i
z y; y x y; x z; i i 1
if i n 1 then tipăreşte 1
else tipăreşte 0
122
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Matematica si Informatica
Concursul de admitere iulie 2008, Domeniul de licenta - Matematica
I. Algebra 1. Se dă sistemul de ecuaţii lineare
mx + y + z = 1
x + my + z = m
x + y + mz = m2 ,
unde m este un parametru real.
a) Să se arate că determinantul matricei sistemului este egal cu (m − 1)2 (m + 2).
b) Să se discute şi să se rezolve sistemul ı̂n funcţie de valorile lui m.
2. Definim pe R legea de compoziţie ∗ prin x ∗ y = xy − 2x − 2y + 6 pentru orice x, y ∈ R.
Fie G = (2, ∞). Să se arate că:
a) x ∗ y = (x − 2)(y − 2) + 2 pentru orice x, y ∈ R. Deduceţi că G este parte stabilă ı̂n raport cu ∗.
b) (G, ∗) este grup comutativ.
c) Funcţia f : G → (0, ∞), f (x) = x − 2, este izomorfism ı̂ntre grupul (G, ∗) şi grupul multiplicativ ((0, ∞), ·).
1
II. Analiza 1. Fie şirul (xn )n de numere reale xn = 2 + (−1)n , n ∈ N∗.
n
Să se studieze:
a) monotonia şirului (xn )n ;
b) mărginirea şirului (xn )n ;
c) convergenţa şirului (xn )n .
2. Se consideră funcţia f : R → R,
(
−x dacă x ≤ 0
f (x) =
x2 e−x dacă x > 0
a) Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f .
b) Să se determine asimptotele graficului funcţiei f .
c) Să se traseze graficul funcţiei f .
III. Geometrie 1. Fie ABCD un paralelogram ı̂n care BD = AD. Fie M mijlocul laturii CD şi E un punct pe
dreapta BM , astfel ı̂ncı̂t BM = M E. Să se arate că:
a) BM ⊥ CD;
b) punctele A, D şi E sunt colineare;
c) AD = DE.
2. Fie ABCD un pătrat de latură 1.
a) Dacă P este un punct interior pătratului, să se arate că suma ariilor triunghiurilor P AB şi P CD este
jumătate din aria pătratului.
b) Să se determine punctele O din interiorul pătratului, cu proprietatea că ariile triunghiurilor OAB, OBC,
OCD, ODA sunt proporţionale cu numerele 1, 2, 4 şi 3 respectiv.
IV. Informatica Se dă un vector de dimensiune n, n ≥ 1 dat, cu valori nenegative, care se citesc de la tastatură.
Să se scrie un program, ı̂ntr-unul din limbajele de programare studiate ı̂n liceu (Pascal/C/C++), care listează
secvenţa de lungime maximă de elemente din vectorul dat ce se obţine conform algoritmului următor de vizitare
a vectorului:
1. Se vizitează primul element al vectorului.
2. Următorul element vizitat se obţine prin deplasarea spre dreapta cu un număr de poziţii nevizitate egal cu
valoarea ultimului element vizitat. Dacă ı̂n deplasarea spre dreapta se atinge capătul vectorului, deplasarea
continuă cu primul element nevizitat din stânga vectorului.
Se vor explica informal detaliile de implementare a algoritmului sub formă de program: variabile, structuri de
date, structuri iterative, instrucţiuni condiţionale.
Timp de lucru - 3 ore.
Problemele propuse la concursul de admitere la
Facultatea de Matematică şi Informatică, sesiunea iulie
2008. Indicaţii, comentarii, modele de redactare.
1 Domeniul de licenţă Matematică. Subiectele
de matematică.
1.1 Algebră
1.1.1 Problema 1
Se dă sistemul de ecuaţii lineare
mx + y + z = 1
x + my + z = m
x + y + mz = m2 ,
unde m este un parametru real.
a) Să se arate că determinantul matricei sistemului este egal cu
(m − 1)2 (m + 2).
b) Să se discute şi să se rezolve sistemul ı̂n funcţie de valorile lui m.
Indicaţii şi comentarii
a) Pentru a calcula determinantul matricei M a sistemului (care este un
determinant de ordinul trei), putem folosi regula triunghiului sau regula lui
Sarrus şi obţinem
¯ ¯
¯ m 1 1 ¯
¯ ¯
det(M ) = ¯¯ 1 m 1 ¯¯ = m3 − 3m + 2.
¯ ¯
¯ 1 1 m ¯
Această metodă are dezavantajul că, după dezvoltarea determinantului, tre-
buie să mai demonstrăm identitatea
m3 − 3m + 2 = (m − 1)2 (m + 2).
1
De aceea, este mai indicat să folosim ı̂n calcul proprietăţi ale determinanţilor.
De exemplu, adunând toate coloanele la prima coloană, apare factorul m + 2.
Putem folosi ı̂n continuare proprietăţile determinanţilor: de exemplu, scădem
prima coloană din celelalte două, pentru a obţine mai multe zerouri, apoi
dezvoltăm determinantul obţinut.
b) Discuţia unui sistem de ecuaţii lineare ı̂nseamnă precizarea cazurilor ı̂n
care sistemul este compatibil. Pentru discuţia unui sistem, se folosesc Teo-
rema Kronecker-Capelli (un sistem de ecuaţii lineare este compatibil dacă
şi numai dacă rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei ex-
tinse), sau Teorema lui Rouché (un sistem este compatibil dacă şi numai dacă
toţi determinanţii caracteristici sunt nuli). De aceea, discuţia sistemului dat
porneşte de la considerarea cazurilor: det(M ) 6= 0, respectiv det(M ) = 0.
Dacă det(M ) 6= 0, sistemul este compatibil determinat. Pentru rezolvarea
sistemului, se pot folosi diverse metode, ca de exemplu metoda reducerii,
metoda substituţiei, metoda lui Gauss: orice metodă de rezolvare se ia ı̂n
considerare la corectarea lucrărilor de examen. In cazul nostru, deoarece
coeficienţii necunoscutelor sistemului conţin şi parametri, este mai indicat să
folosim ı̂n rezolvare regula lui Cramer.
În cazul când m = 1, sistemul devine
x+y+z =1
x+y+z =1
x + y + z = 1.
Am putea să studiem compatibilitatea sistemului folosind teorema lui Rouché.
In cazul analizat de noi, putem ajunge mai uşor la o concluzie, deoarece o
aceeaşi ecuaţie apare scrisă de trei ori. De aceea, sistemul dat este echivalent
cu sistemul cu o singură ecuaţie şi trei necunoscute, obţinut prin eliminarea
ecuaţiilor care se repetă, adică
n
x+y+z =1
Acest sistem este compatibil 2-nedeterminat, deoarece două dintre necunos-
cute pot lua valori arbitrare, iar a treia este unic determinată de aceste valori.
Dacă m = −2, sistemul devine:
2x + y + z = 1
x + 2y + z = 2
x + y + 2z = 4.
2
Pentru a arăta că acest sistem este incompatibil, putem proceda ı̂n mai
multe moduri: orice rezolvare corectă este punctată ı̂n examen. De exemplu,
adunând toate ecuaţiile sistemului şi ı̂mpărţind la 4, obţinem
7
x+y+z = .
4
Scăzând pe rând această ecuaţie din ecuaţiile sistemului, obţinem
3 1 9
x=− , y= , z= ,
4 4 4
numere care nu verifică, de exemplu, prima ecuaţie a sistemului. O altă
posibilitate este folosirea teoremei lui Rouché. Metoda algoritmică (dată de
teorema lui Rouché), este mai indicată ı̂ntr-un examen, pentru că nu se mai
pierde timp suplimentar cu căutarea unor argumente ad-hoc.
1.1.2 Problema 2
Definim pe R legea de compoziţie ∗ prin x ∗ y = xy − 2x − 2y + 6 pentru orice
x, y ∈ R. Fie G = (0, ∞). Să se arate că:
a) x ∗ y = (x − 2)(y − 2) + 2 pentru orice x, y ∈ R. Deduceţi că G este
parte stabilă ı̂n raport cu ∗.
b) (G, ∗) este grup comutativ.
c) Funcţia f : G −→ (0, ∞), f (x) = x − 2, este izomorfism ı̂ntre grupul
(G, ∗) şi grupul multiplicativ ((0, ∞), ·).
Indicaţii şi comentarii
a) Este mai comod să pornim demonstratrea egalităţii din membrul drept:
(x − 2)(y − 2) + 2 = xy − 2x − 2y + 4 + 2 = xy − 2x − 2y + 6 = x ∗ y.
Pentru a arăta că G este parte stabilă faţă de operaţia ∗, trebuie să ar-
gumentăm că, dacă x, y ∈ G, atunci x ∗ y ∈ G. Altfel spus, trebuie să
demonstrăm implicaţia:
x > 2, y > 2 =⇒ x ∗ y > 2,
sau, mai clar:
x > 2, y > 2 =⇒ (x − 2)(y − 2) + 2 > 2.
3
b) O mulţime G este grup comutativ faţă de operaţia algebrică ∗ dacă sunt
ı̂ndeplinite câteva condiţii: lege internă (pentru orice două elemente x, y ∈ G,
avem x ∗ y ∈ G); asociativitate (pentru orice trei elemente x, y, z ∈ G, avem
(x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z)); comutativitate (pentru orice două elemente x, y ∈ G,
se verifică egalitatea x ∗ y = y ∗ x); element neutru (există un element e ∈ G
astfel ca, pentru orice element x ∈ G să fie verificate egalităţile: x ∗ e = x
şi e ∗ x = x); elemente simetrizabile (pentru orice element x ∈ G, să putem
determina un element x0 ∈ G, care depinde de x, astfel ca x ∗ x0 = e şi
x0 ∗ x = e).
In cazul grupurilor comutative, unele dintre condiţiile de mai sus se pot
simplifica. De exemplu, existenţa elementului neutru poate fi rescrisă astfel:
există un element e ∈ G astfel ca, pentru orice element x ∈ G să fie verificată
egalitatea x ∗ e = x.
Faptul că ∗ este lege internă pe G a fost deja verificat, la punctul anterior
al problemei. Pentru a verifica celelalte condiţii din definiţie, este util să
folosim descrierea mai simplă a operaţiei ∗, sugerată la punctul a), adică
x ∗ y = (x − 2)(y − 2) + 2.
Atunci când determinăm elementul neutru al unui grup, este important să
ı̂nţelegem că egalitatea din definiţie trebuie să aibă loc pentru orice element
din G. In cazul nostru, organizăm calculele astfel:
∀x > 2 : (x − 2)(e − 2) + 2 = x
⇒ ∀x > 2 : (x − 2)(e − 2) − (x − 2) = 0
⇒ ∀x > 2 : (x − 2)(e − 3) = 0
⇒ e = 3.
După efectuarea acestor calcule, mai este necesar să precizăm dacă e ∈ G:
precizarea trebuie făcută chiar şi atunci când acest lucru este evident (aşa
cum se ı̂ntâmplă şi ı̂n cazul de faţă), deoarece unele operaţii algebrice nu
au element neutru. De exemplu, dacă considerăm mulţimea G0 = (4; ∞),
operaţia ∗ rămâne lege internă pe G0 , dar ea nu are element neutru (ı̂n G0 ).
Pentru a demonstra că orice element din G este simetrizabil, folosim
elementul neutru determinat anterior şi comutativitatea operaţiei ∗. Fie
x ∈ G un element arbitrar. Căutăm x0 ∈ G astfel ca x ∗ x0 = e; altfel spus,
trebuie să demonstrăm că ecuaţia
(x − 2)(x0 − 2) + 2 = 3,
4
(ı̂n care necunoscuta este x0 ), are soluţie ı̂n mulţimea (2; ∞), pentru orice
valoare a parametrului x din (2; ∞). Rezolvând ecuaţia, obţinem
1
x0 = + 2;
x−2
soluţia există ı̂n mulţimea numerelor reale, deoarece x 6= 2. Mai avem de
arătat că x0 > 2, ceea ce rezultă din faptul că
1 1
x>2⇒ >0⇒ + 2 > 2.
x−2 x−2
c) Funcţia f defineşte un izomorfism ı̂ntre grupurile (G, ∗) şi ((0, ∞), ·), dacă
f este funcţie bijectivă şi dacă
f (x ∗ y) = f (x) · f (y), ∀ x, y ∈ G.
Prima proprietate se poate justifica arătând că f este injectivă şi surjectivă,
sau determinând inversa lui f : aceasta este funcţia f −1 : (0, ∞) −→ G,
descrisă prin f −1 (t) = t + 2. Calculăm:
f (x ∗ y) = f ((x − 2)(y − 2) + 2) = (x − 2)(y − 2) = f (x) · f (y).
Deci f este izomorfism de grupuri.
1.2 Analiză
1.2.1 Problema 1
Fie şirul (xn )n de numere reale xn = 2 + (−1)n n1 , n ∈ N∗ . Să se studieze:
a) monotonia şirului (xn )n ;
b) mărginirea şirului (xn )n ;
c) convergenţa şirului (xn )n .
Indicaţii şi comentarii
a) De obicei, pentru a studia monotonia unui şir, determinăm semnul diferenţei
xn+1 − xn : dacă această diferenţă evită unul dintre semnele + sau -, pentru
orice indice natural n, atunci şirul dat este monoton. In cazul problemei date,
5
putem ajunge ı̂nsă mai repede la un răspuns, determinând valorile primilor
trei termeni ai şirului:
x1 = 1
x2 = 2, 5
x3 = 1, 666...
Deoarece x1 < x2 > x3 , şirul dat nu este monoton.
b) Calculul primilor câţiva termeni ai şirului dat ne poate conduce la formu-
larea ipotezei: 1 ≤ xn ≤ 3, pentru orice n ∈ N∗ . Chiar dacă acest rezultat
este plauzibil, el trebuie totuşi demonstrat. Ceea ce ”deranjează” ı̂n expresia
termenului general al şirului este alternanţa de semn dată de factorul (−1)n .
Putem scăpa de această alternanţă cu ajutorul unei duble inegalităţi:
1 1
2− ≤ xn ≤ 2 + .
n n
Trebuie să mai observăm doar că
1
0< ≤ 1, ∀n ∈ N∗ .
n
c) O greşeală de logică, des ı̂ntâlnită, este următoarea.
Ştim că un şir monoton şi mărginit este convergent. De aceea,
un şir care nu e monoton şi mărginit nu poate fi convergent.
Chiar dacă şirul propus ı̂n problemă nu este monoton, nu putem afirma nimic
despre convergenţa sa. Cu totul alta ar fi fost situaţia dacă am fi obţinut
că şirul dat nu este mărginit, deoarece orice şir convergent este mărginit.
Calculul unor termeni ai şirului ne poate conduce şi ı̂n acest caz la formularea
ipotezei:
lim xn = 2.
n→∞
Pentru demonstraţie, putem folosi, de exemplu, lema cleştelui:
1 1
2− ≤ xn ≤ 2 + ,
n n
1 1
lim (2 − ) = lim (2 + ) = 2,
n→∞ n n→∞ n
deci n→∞
lim xn = 2.
6
O altă demonstraţie poate fi dată cu ajutorul criteriului majorării:
1 1
| xn − 2 |=| (−1)n |≤ ,
n n
1
lim ( ) = 0,
n→∞ n
deci n→∞
lim xn = 2.
Pentru a scurta demonstraţia problemei, se poate ı̂ncepe rezolvarea cu
punctul c): din faptul că şirul dat este convergent, deducem imediat (folosind
teorema enunţată mai sus), că şirul este şi mărginit. O astfel de argumentare
este permisă ı̂ntr-un examen, chiar dacă astfel răspundem la ı̂ntrebările prob-
lemei ı̂n altă ordine decât cea dată.
1.2.2 Problema 2
Se consideră funcţia f : R −→ R,
(
−x dacă x ≤ 0
f (x) = 2 −x
xe dacă x > 0
a) Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f .
b) Să se determine asimptotele graficului funcţiei f .
c) Să se traseze graficul funcţiei f .
Indicaţii şi comentarii
a) Deoarece f este o funcţie descrisă ”cu acoladă”, problema continuităţii şi a
derivabilităţii se pune pentru punctul 0. Este important ı̂nsă să argumentăm
că funcţia dată este continuă şi derivabilă ı̂n toate celelalte puncte reale.
Pentru aceasta, putem folosi principiul local (dacă funcţiile f şi g coincid pe
o vecinătate a lui x0 şi dacă g este continuă sau derivabilă ı̂n x0 , atunci şi
f este continuă, respectiv derivabilă ı̂n x0 ) şi faptul că funcţiile elementare,
definite pe intervale deschise, sunt derivabile.
Punctul 0 este punct de acumulare la stânga şi la dreapta domeniului lui
f . De aceea, continuitatea lui f ı̂n 0 poate fi demonstrată folosind teorema
despre limitele laterale. Pentru studiul derivabilităţii, este indicat să folosim
definiţia: f este derivabilă ı̂n x0 dacă şi numai dacă limita limx→xo f (x)−f
x−x0
(x0 )
există şi este finită. Ajungem astfel la calculul derivatelor laterale (=limitele
7
laterale ale raportului din definiţie); din faptul că acestea nu sunt egale,
deducem că funcţia f nu este derivabilă ı̂n 0.
Pentru funcţia dată, care este continuă pe R şi derivabilă pe R \ {0},
studiul derivabilităţii ı̂n 0 s-ar putea face şi cu ajutorul corolarului teoremei
lui Lagrange. Trebuie să fim atenţi ı̂nsă când aplicăm acest corolar: el nu
stabileşte o echivalenţă ı̂ntre derivabilitatea funcţiei ı̂ntr-un punct şi existenţa
limitei derivatei ı̂n acel punct. De aceea, dacă derivata funcţiei date nu are
limită ı̂n 0, nu putem formula nicio concluzie despre derivabilitatea lui f ı̂n
0.
b) Funcţia f este continuă pe R. De aceea, graficul lui f nu are asimptote
verticale: ı̂n caz contrar, ar exista un punct x0 ı̂n care una din limitele laterale
ar fi infinită, ceea ce nu se poate.
Este util să calculăm de la ı̂nceput limitele funcţiei spre +∞ şi spre −∞:
aceste limite ne vor folosi oricum, la completarea tabelului de variaţie a
funcţiei şi la trasarea graficului. Deoarece limx→∞ f (x) = 0, deducem că
dreapta de ecuaţie Y = 0 este asimptotă orizontală spre +∞ la graficul
funcţiei f .
Putem determina asimptota oblică spre −∞ la graficul lui f aplicând for-
mulele de calcul (”m = limx→−∞ f (x) x
, n = limx→−∞ (f (x) − mx)”), sau, mai
simplu, observând că pe intervalul (−∞, 0), graficul lui f este semidreapta
de ecuaţie Y = −X.
c) Trasarea graficului unei funcţii numerice, al cărei domeniu de definiţie este
o reuniune de intervale, presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. identificarea proprietăţilor geometrice ale graficului (dacă acestea ex-
istă): studiul parităţii, imparităţii sau periodiciţăţii funcţiei;
2. determinarea comportării funcţiei la capetele domeniului de definiţie şi
a asimptotelor graficului: calculul unor valori sau limite, determinarea
asimptotelor;
3. precizarea domeniului de continuitate şi a domeniului de derivabilitate;
4. calculul primei derivate, studiul semnului acesteia, identificarea inter-
valelor de monotonie a funcţiei şi a punctelor de extrem local;
5. precizarea domeniului pe care funcţia este de două ori derivabilă, calcu-
lul derivatei a doua, studiul semnului acesteia şi precizarea intervalelor
de convexitate şi de concavitate a funcţiei şi a punctelor de inflexiune;
8
6. completarea tabelului de variaţie a funcţiei;
7. trasarea graficului.
Reprezentare grafică a unei funcţii definite pe R nu se poate face decât
pe un interval mărginit; comportarea funcţiei ı̂n partea nereprezentată a
graficului trebuie să fie sugerată prin desen. Pentru problema propusă, uni-
tatea de măsură trebuie aleasă astfel ca pătratul [−4; 4] × [−4; 4] (ı̂n care
se reprezintă punctele importante ale graficului) să fie vizibil. De asemenea,
ı̂n reprezentarea grafică a funcţiei f este important să reprezentăm pe desen
semitangentele ı̂n origine, tangenta ı̂n punctul de maxim local şi tangentele ı̂n
punctele de inflexiune. Pentru reprezentarea grafică a funcţiei, unele dintre
valorile acesteia trebuie aproximate.
1.3 Geometrie
1.3.1 Problema 1
Fie ABCD un paralelogram ı̂n care BD = AD. Fie M mijlocul laturii CD
şi E un punct pe dreapta BM , astfel ı̂ncât BM = M E. Să se arate că:
a) BM ⊥ CD;
b) punctele A, D şi E sunt colineare;
c) AD = DE.
Indicaţii şi comentarii
a) Ipoteza ABCD = paralelogram conţine foarte multe informaţii. De exem-
plu, ştim că laturile opuse AB şi CD sunt paralele, că punctul de intersecţie
al diagonalelor AC şi BD este mijlocul acestor segmente etc. Rezolvarea
presupune mai ı̂ntâi extragerea informaţiei esenţiale, şi anume faptul că
AD = BC = BD. De aceea, triunghiul BDC este isoscel, iar mediama
BM a acestui triunghi este şi ı̂nălţime.
b), c) In problemele de geometrie, observarea figurii determină dezvoltarea
demonstraţiei. O figură mai simplă, cu cât mai puţine elemente, ne permite
să ne concentrăm asupra relaţiilor cu adevărat importante ı̂ntre elementele
date. Atunci când adăugăm noi elemente figurii (cum ar fi, de exemplu, con-
struirea punctului E), este util să ı̂nţelegem legăturile nou create: BDEC
este un paralelogram, deci DE k BC şi DE = BC.
9
1.3.2 Problema 2
Fie ABCD un pătrat de latură 1.
a) Dacă P este un punct interior pătratului, să se arate că suma ariilor
triunghiurilor P AB şi P CD este jumătate din aria pătratului.
b) Săse determine punctele O din interiorul pătratului, cu proprietatea că
ariile triunghiurilor OAB, OBC, OCD, ODA sunt proporţionale cu
numerele 1, 2, 4 şi 3 respectiv.
Indicaţii şi comentarii
a) Rezolvarea problemei poate porni de la ı̂ntrebarea: ce au ı̂n comun cele
două triunghiuri? Desigur, ele au vârful P comun, dar mai au şi laturile AB
şi CD de lungimi egale. Mai mult, ı̂nălţimile duse din vârful P pe AB şi
CD sunt ı̂n prelungire, iar suma lungimilor lor este 1. Ajungem la ideea de
a calcula ariile triunghiurilor folosind bazele AB şi CD şi ı̂nălţimile duse din
vârful P .
O altă soluţie poate fi dată prin metode analitice: alegem un sistem
cartezian ı̂n care dreptele AB şi AD sunt axele de coordonate şi calculăm
ariile celor două triunghiuri cu ajutorul unor determinanţi de ordinul trei.
Metoda are dezavantajul că trebuie explicitate două module, iar ipoteza
esenţială ”P este interior pătratului” poate să nu fie ı̂nţeleasă. Putem evita
modulul, scriind coordonatele vârfurilor luate ı̂n sensul trigonometric de par-
curgere a triunghiului.
Se poate da de asemenea o demonstraţie care foloseşte dinamica figurii,
bazată pe faptul că suma ariilor celor două triunghiuri nu se schimbă dacă
punctul P se mişcă pe o paralelă la AB. De aceea, putem presupune că
P ∈ [AD], caz ı̂n care problema se rezolvă mai simplu.
b) Determinăm mai ı̂ntâi mulţimea punctelor P din interiorul pătratului pen-
tru care ariile triunghiurilor P AB şi P CD sunt proporţionale cu 1 şi cu 4 re-
spectiv. (Cuvântul ”respectiv”, prezent şi ı̂n enunţul problemei, arată că or-
dinea este importantă!). Folosind formula pentru aria triunghiului (semipro-
dusul dintre bază şi ı̂nălţime), deducem că raportul ı̂nălţimilor din P ale
triunghiurilor P AB şi P CD este 1:4. Pentru a vizualiza mulţimea punctelor
P care ı̂ndeplinesc această condiţie, este util să ı̂mpărţim pătratul dat ı̂n 25
de mici pătrate congruente, prin construirea a 8 segmente paralele cu laturile:
punctul P va descrie unul dintre segmentele nou construite, paralel cu AB.
10
Determinăm apoi mulţimea punctelor Q din interiorul pătratului pentru
care ariile triunghiurilor QBC csi QDA sunt proporţionale cu 2 şi cu 3
respectiv: Q va descrie unul din segmentele construite paralel cu AD.
Deducem că punctul O, care trebuie să ı̂ndeplinească ambele condiţii,
este punctul de intersecţie al celor două segmente (v. Figura 1).
Figura 1
Metoda descrisă mai sus (cunoscută şi sub denumirea de ”metoda celor
două locuri geometrice”), poate fi aplicată şi altfel: determinăm mai ı̂ntâi
mulţimea punctelor M pentru care ariile triunghiurilor M AB şi M BC sunt
ı̂n raportul 1:2, apoi mulţimea punctelor N pentru care ariile triunghiurilor
N CD şi N DA sunt ı̂n raportul 4:3. Punctul O va fi punctul de intersecţie
al acestor mulţimi. Rezolvarea este ı̂nsă mai dificilă, deoarece mulţimile
obţinute sunt segmente ce trec prin câte un vârf al pătratului, ca ı̂n Figura
2.
Figura 2
Este necesar să remarcăm că problema are soluţie deoarece 1 + 4 = 2 + 3:
proprietatea demonstrată la punctul a) al problemei arată, de exemplu, că
nu există puncte Z ı̂n interiorul pătratului, cu proprietatea că ariile triunghi-
urilor ZAB, ZBC, ZCD, ZDA sunt proporţionale cu numerele 1, 2, 3 şi 4
respectiv.
11
2 Un model de redactare
Comunicarea scrisă la matematică are un anumit specific: una este ca un
rezolvitor să explice oral soluţia unei probleme, şi cu totul altceva este trans-
miterea scrisă a rezolvării. In redactarea lucrărilor de examen, nu trebuie
folosite doar simboluri matematice; pentru a putea fi uşor ı̂nţeles de către
corectori, candidatul trebuie să explice pe parcurs modul de rezolvare.
Un exemplu de redactare este dat mai jos.
2.1 Algebră 1
a) Adunăm toate coloanele determinantului la prima:
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ m 1 1 ¯¯ ¯¯ m + 2 1 1 ¯ ¯ 1 1 1 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯
det(M ) = ¯¯ 1 m 1 ¯¯ = ¯¯ m + 2 m 1 ¯ ¯ ¯
¯ = (m + 2) · ¯ 1 m 1 ¯ .
¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 m ¯ ¯ m+2 1 m ¯ ¯ 1 1 m ¯
Scădem prima coloană din celelalte două, apoi dezvoltăm determinantul
obţinut:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 1 ¯¯ ¯ 1 0 0 ¯
¯ ¯ ¯
(m + 2) · ¯¯ 1 ¯
m 1 ¯ = (m + 2) · ¯¯ 1 m − 1 0 ¯
¯ = (m + 2)(m − 1)2 .
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 m ¯ ¯ 1 0 m−1 ¯
b) Dacă m ∈ R \ {1; −2}, atunci
rang(M ) = rang(M̄ ),
(M =matricea sistemului, M̄ =matricea extinsă a sistemului), deci sistemul
este compatibil determinat, conform teoremei Kronecker-Capelli. Calculăm:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 1 ¯ ¯ 1 0 0 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
∆x = ¯ m m 1 ¯ = ¯ m 0 1−m ¯ = −(m − 1)2 (m + 1),
¯ ¯ ¯ ¯
¯ m2 1 m ¯ ¯ m2 1 − m2 m − m2 ¯
¯ ¯
¯ m 1 1 ¯
¯ ¯
¯ ¯
∆y = ¯ 1 m 1 ¯ = m3 + 1 + m2 − m − m3 − m = (m − 1)2 ,
¯ ¯
¯ 1 m2 m ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ m 1 1 ¯¯ ¯¯ m 0 1 ¯¯
¯
∆z = ¯¯ 1 m m ¯¯ = ¯¯ 1 0 m ¯¯ = (m2 − 1)2 .
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 m2 ¯ ¯ 1 1 − m2 m2 ¯
12
Aplicăm regula lui Cramer şi obţinem
∆x −(m − 1)2 (m + 1) m+1
x= = 2
=− ,
det(M ) (m − 1) (m + 2) m+2
∆y (m − 1)2 1
y= = 2
= ,
det(M ) (m − 1) (m + 2) m+2
∆z (m2 − 1)2 (m + 1)2
z= = = .
det(M ) (m − 1)2 (m + 2) m+2
Dacă m = 1, sistemul devine:
x+y+z =1
x+y+z =1
x + y + z = 1.
Deoarece o ecuaţie apare scrisă de trei ori, sistemul dat este echivalent cu
sistemul: n
x + y + z = 1.
In acest caz, sistemul este compatibil 2-nedeterminat, mulţimea de soluţii a
sistemului fiind S = {(a, b, 1 − a − b) | a, b ∈ R}.
Dacă m = −2, sistemul devine:
2x + y + z = 1
x + 2y + z = 2
x + y + 2z = 4.
Un minor principal al matricei sistemului este, de exemplu:
¯ ¯
¯ 2 1 ¯
¯ ¯
∆pp = ¯ ¯ = 3.
¯ 1 2 ¯
Ecuaţiile (1) şi (2) sunt ecuaţii principale, ecuaţia (3) este ecuaţie secundară.
Calculăm determinantul caracteristic corespunzător acestei ecuaţii
¯ ¯
¯ 2 1 1 ¯
¯ ¯
¯ ¯
∆car = ¯¯ 1 2 2 ¯ = 9 6= 0.
¯
¯ 1 1 4 ¯
Conform teoremei lui Rouché, sistemul este incompatibil.
13
2.2 Algebră 2
a) Calculăm
(x − 2)(y − 2) + 2 = xy − 2x − 2y + 4 + 2 = xy − 2x − 2y + 6 = x ∗ y.
G este parte stabilă faţă de operaţia ∗, dacă
x > 2, y > 2 =⇒ x ∗ y > 2.
Observăm că:
x > 2, y > 2 ⇒ (x − 2) > 0, (y − 2) > 0 ⇒ (x − 2)(y − 2) > 0 ⇒ x ∗ y > 2.
Deci G este parte stabilă faţă de operaţia ∗.
b) G este grup comutativ faţă de operaţia algebrică ∗ dacă sunt ı̂ndeplinite
următoarele condiţii:
• lege internă: am demonstrat deja această proprietate la punctul a).
• asociativitate: pentru orice x, y, z ∈ G, avem
(x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z).
Calculăm
(x ∗ y) ∗ z = ((x − 2)(y − 2) + 2) ∗ z = (x − 2)(y − 2)(z − 2) + 2;
x ∗ (y ∗ z) = x ∗ ((y − 2)(z − 2) + 2) = (x − 2)(y − 2)(z − 2) + 2.
Deci legea * este asociativă.
• comutativitate: pentru orice x, y ∈ G, avem x ∗ y = y ∗ x. Dar
x ∗ y = (x − 2)(y − 2) + 2 = (y − 2)(x − 2) + 2 = y ∗ x
(am folosit comutativitatea ı̂nmulţirii numerelor reale). Deci * este
comutativă.
• element neutru: există e ∈ G astfel ca, pentru orice x ∈ G să avem:
x ∗ e = x (am folosit comutativitatea). Avem:
∀ x > 2 : (x − 2)(e − 2) + 2 = x
⇒ ∀ x > 2 : (x − 2)(e − 2) − (x − 2) = 0
⇒ ∀ x > 2 : (x − 2)(e − 3) = 0
⇒ e = 3.
14
Deoarece 3 ∈ G, deducem că 3 este element neutru pentru operaţia *
ı̂n G.
• elemente simetrizabile: pentru orice x ∈ G, există x0 ∈ G astfel ca
x ∗ x0 = e. Rezolvăm ecuaţia:
(x − 2)(x0 − 2) + 2 = 3,
1
x 6= 2 =⇒ x0 = + 2;
x−2
1 1
x>2⇒ >0⇒ + 2 > 2 ⇒ x0 ∈ G.
x−2 x−2
Deci orice element din G este simetrizabil ı̂n G.
Am demonstrat că (G, ∗) este un grup comutativ.
c) Funcţia f defineşte un izomorfism ı̂ntre grupurile (G, ∗) şi ((0, ∞), ·) dacă
f este funcţie bijectivă şi dacă
f (x ∗ y) = f (x) · f (y), ∀ x, y ∈ G.
f este injectivă deoarece
∀ x1 , x2 ∈ G : f (x1 ) = f (x2 ) ⇒ x1 − 2 = x2 − 2 ⇒ x1 = x2 .
f este surjectivă deoarece
∀ y ∈ (0; ∞), ∃ x = y + 2 ∈ G astfel ca y = f (x).
Calculăm:
f (x ∗ y) = f ((x − 2)(y − 2) + 2) = (x − 2)(y − 2) = f (x) · f (y).
Deci f este izomorfism de grupuri.
2.3 Analiză 1
a) Pentru n ≥ 1, calculăm
1 1 1 1
xn+1 − xn = (2 + (−1)n+1 ) − (2 + (−1)n ) = (−1)n+1 ( + ).
n+1 n n+1 n
15
Observăm că semnul diferenţei xn+1 − xn depinde de paritatea lui n: pentru
n par, diferenţa este negativă, iar pentru n impar, este pozitivă. Deci şirul
(xn )n nu este monoton.
b) Din inegalităţile
1 1 1
| xn |=| 2 + (−1)n |≤ 2+ | (−1)n ) = 2 + ≤ 3,
n n n
deducem că şirul (xn )n este mărginit.
c) Folosim criteriul majorării:
1 1
| xn − 2 |=| 2 + (−1)n − 2 |=| (−1)n ) |≤ ,
n n
1
lim ( ) = 0,
n→∞ n
deci limn→∞ xn există şi este egală cu 2.
2.4 Analiză 2
Funcţia f este continuă şi derivabilă pe fiecare din intervalele (−∞; 0) şi
(0; ∞), deoarece pe aceste intervale f coincide cu funcţii elementare. Studiem
continuitatea lui f ı̂n 0. Calculăm:
ls (0) = lim f (x) = lim(−x) = 0;
x→0 x→0
x<0 x<0
ld (0) = lim f (x) = lim(x2 e−x ) = 0;
x→0 x→0
x>0 x>0
f (0) = 0.
Deoarece ls (0) = ld (0) = f (0), funcţia f este continuă ı̂n 0.
Studiem derivabilitatea lui f ı̂n 0:
f (x) − f (0) −x
fs0 (0) = lim = lim = −1;
x→0
x<0
x − 0 x→0 x
x<0
f (x) − f (0) x2 e−x
fd0 (0) = lim = lim = 0.
x→0
x>0
x − 0 x→0
x>0
x
Deoarece fs0 (0) 6= fd0 (0), funcţia f nu este derivabilă ı̂n 0.
b) Deoarece f este continuă pe R, graficul lui f nu are asimptote verticale.
16
Pe intervalul (−∞; 0), graficul lui f este semidreapta de ecuaţie Y = −X.
Dreapta de ecuaţie Y = −X este deci asimptotă oblică la graficul funcţiei
spre −∞.
Studiem existenţa asimptotelor spre +∞. Să presupunem că dreapta de
ecuaţie Y = mX + n este asimptotă la graficul lui f . Atunci
f (x)
m = x→∞
lim , n = x→∞
lim (f (x) − mx),
x
cu condiţia ca aceste limite să existe şi să fie finite. Deoarece
f (x) x2 e−x x
lim = x→∞
lim = x→∞
lim x = 0,
x→∞ x x e
iar
x2
lim (f (x) − mx) = lim (x2 e−x ) = lim = 0,
x→∞ x→∞ x→∞ ex
deducem că dreapta de ecuaţie Y = 0 este asimptotă orizontală a graficului
lui f spre +∞.
c) Funcţia f nu este funcţie pară, funcţie impară sau funcţie periodică. Cal-
culăm prima derivată a lui f :
(
0 0 −1, dacă x < 0
f : (−∞; 0) ∪ (0; ∞) −→ R, f (x) = 2 −x .
(2x − x )e , dacă x > 0
S
Ecuaţia f 0 (x) = 0 are soluţia x = 2. f 0 (x) < 0 pe (−∞; 0) (2; ∞) şi
f 0 (x) > 0 pe (0; 2).
Calculăm a doua derivată a lui f :
(
00 00 0, dacă x < 0
f : (−∞; 0) ∪ (0; ∞) −→ R, f (x) = 2 −x .
(x − 4x + 2)e , dacă x > 0
√ √
Ecuaţia√f 00 (x) = 0,
√ x > 0 are soluţiile 2 − 2
√ şi 2 + 00
√ 2. f (x) > 0 pe
00
(0, 2 − 2) ∪ (2 + 2; ∞) şi f (x) < 0 pe (2 − 2; 2 + 2).
Tabelul de variaţie al funcţiei f este următorul:√ √
x −∞ -1 0 2− 2 2 2+ 2 ∞
0
f (x) – – – – −1 | 0 + + 0 – – –
4
f (x) +∞ & 1 & 0 % % e2
& & 0
00
f (x) 0 0 0 0 | + 0 – 0 + +
Graficul lui f este reprezentat ı̂n figura 3.
17
Figura 3
2.5 Geometrie 1
a) !
ABCD paralelogram
⇒ BD = DC ⇒ ∆BDC este isoscel.
AD = BD
Deoarece E este mijlocul laturii DC, BM este mediană ı̂n ∆BDC, deci este
şi ı̂nălţime a acestui triunghi. Deci BM ⊥ CD.
b), c) !
BM = M E
⇒ BDEC este paralelogram ⇒ DE k BC şi DE = BC.
DM = M C
Dar AD k BC şi, din axioma paralelelor, deducem că dreptele AD şi DE
coincid. Deci A, D, E sunt puncte coliniare. Pe de altă parte, AD = BC =
DE, deci AD = DE.
2.6 Geometrie 2
a) Fie P E ⊥ AB,
! E ∈ AB şi P F ⊥ DC, F ∈ DC.
AB ⊥ AD
⇒ P E k AD
AB ⊥ P E !
⇒ P, E, F colineare.
DC ⊥ AD
⇒ P F k AD
DC ⊥ P F
Calculăm suma ariilor celor două triunghiuri:
AB · P E P F · CD AB A(ABCD)
A(P AB)+A(P CD) = + = (P E+P F ) = .
2 2 2 2
18
b) Determinăm mai ı̂ntâi mulţimea punctelor M din interiorul pătratului pen-
tru care ariile triunghiurilor M AB şi M CD sunt proporţionale cu numerele
1 şi 4, respectiv. Dacă M0 este un astfel de punct, fie M0 E ⊥ AB, E ∈ AB
şi M0 F ⊥ CD, F ∈ CD. Condiţia din enunţ devine:
1 A(M0 AB) M0 E
= = .
4 A(M0 CD) M0 F
Folosind proporţii derivate, obţinem:
M0 E 1
= ,
M0 E + M0 F 1+4
deci
1
M0 E = AD.
5
Deducem că mulţimea punctelor M din interiorul pătratului, pentru care
ariile triunghiurilor M AB şi M CD sunt proporţionale cu numerele 1 şi 4,
este un segment situat pe o paralelă la AB. Acesta este segmentul P Q, unde
PA 1 QB 1
P ∈ [AD], = , Q ∈ [BC], = .
PD 4 QC 4
Analog, mulţimea punctelor N din interiorul pătratului, pentru care ariile
triunghiurilor N BC şi N DA sunt proporţionale cu 2 şi cu 3, respectiv, este
segmentul RS, unde
RB 2 SC 2
R ∈ [AB], = , S ∈ [DC], = .
RA 3 SD 3
(vezi Fig. 2)
Figura 2
19
Fie {O} = P Q ∩ RS. Vom arăta că acesta este unicul punct care verifică
condiţiile din enunţ. Este clar că O este interior pătratului. Ştim că:
A(OAB) 1
O ∈ P Q =⇒ = ;
A(OCD) 4
A(OBC) 2
O ∈ RS =⇒ = .
A(ODA) 3
Deoarece
1
A(OAB) + A(OCD) = A(OBC) + A(ODA) = A(ABCD),
2
obţinem următorul şir de rapoarte egale:
A(OAB) A(OCD) A(OAB) + A(OCD)
= = =
1 4 1+4
A(OBC) + A(ODA) A(OBC) A(ODA)
= = = .
2+3 2 3
Deducem că ariile triunghiurilor OAB, OBC, OCD, ODA sunt proporţionale
respectiv cu 1, 2, 4, 3. Deci punctul O este punctul căutat.
3 Domeniul de licenţă Informatică. Subiectele
de matematică.
3.1 Algebră
3.1.1 Problema 1
à !
1 1
Fie matricea A = ∈ M2 (R).
0 2
à !
2 1 0
a) Să se arate că A = 3A − 2I2 , unde I2 = .
0 1
b) Să se arate că A este inversabilă şi să se calculeze A−1 .
c) Să se calculeze An , n ∈ N∗ .
d) Să se determine matricele X ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât X 2 = A.
20
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Matematica si Informatica
Concursul de admitere iulie 2008, Domeniul de licenta - Informatica
1 1
I. Algebra 1. Fie matricea A = ∈ M2 (R).
0 2
2 1 0
a) Să se arate că A = 3A − 2I2 , unde I2 = .
0 1
b) Să se arate că A este inversabilă şi să se calculeze A−1 .
c) Să se calculeze An , n ∈ N∗ .
d) Să se determine matricele X ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât X 2 = A.
n
2. Pentru orice n ∈ Z considerăm funcţia fn : (2, ∞) → (2, ∞), fn (x) = 2 + (x − 2)2 . Să se arate că:
a) fm ◦ fn = fm+n pentru orice m, n ∈ Z.
b) Mulţimea G = {fn | n ∈ Z} ı̂mpreună cu operaţia de compunere a funcţiilor este grup comutativ.
c) Grupul (G, ◦) este izomorf cu grupul aditiv (Z, +) al numerelor ı̂ntregi.
ln x
II. Analiza 1. Se consideră funcţia f : [1, ∞) → R, f (x) = .
x
a) Să se calculeze f 0 .
b) Să se afle maximumul funcţiei f .
1
c) Să se studieze monotonia şirului (xn )n≥3 , xn = n n .
2. Se consideră funcţia g : [−1, 1] → R,
(
x, x ∈ [−1, 0]
g(x) =
sin x, x ∈ (0, 1].
a) Să se studieze continuitatea funcţiei g.
b) Să se studieze derivabilitatea funcţiei g.
Z 1
c) Să se arate că funcţia g admite primitive, să se afle o primitivă a ei şi să se calculeze g(x)dx.
−1
III. Geometrie 1. Fie C(O, R) un cerc fixat de centru O şi rază R şi două cercuri variabile C(O1 , R1 ) şi C(O2 , R2 ),
tangente exterior ı̂ntre ele şi ambele tangente interior cercului fixat.
Să se arate că triunghiul OO1 O2 are perimetru constant.
2. În planul xOy, se consideră ecuaţia x2 + y 2 − 6x + 4y − 12 = 0.
a) Să se arate că această ecuaţie reprezintă un cerc căruia să i se determine raza şi coordonatele centrului.
b) Să se arate că dreapta de ecuaţie 12x − 5y + 19 = 0 este tangentă la cerc şi să se determine coordonatele
punctului de tangenţă.
c) Să se scrie ecuaţiile laturilor pătratului circumscris cercului, ı̂n care una dintre laturi este pe dreapta de la
punctul b).
IV. Informatica 1. Se numeşte subsecvenţă a unui vector V cu n elemente ı̂ntregi un vector cu cel puţin un
element şi cel mult n elemente care se găsesc pe poziţii consecutive ı̂n vectorul V . Să se scrie un program ı̂n
Pascal/C/C++ care citeşte de la tastatură numărul natural n şi vectorul V avand n elemente ı̂ntregi şi afişează
subsecvenţa lui V având suma elementelor maximă.
2. Se citesc de la tastatură numărul natural n şi şirul de numere naturale a1 , a2 , ..., an . Să se scrie un program
ı̂n Pascal/C/C++ care afişează indicii i şi j care ı̂ndeplinesc simultan următoarele condiţii:
a) 1 ≤ i < j ≤ n;
b) ai > ak şi aj > ak , pentru orice k, i + 1 ≤ k ≤ j − 1;
c) diferenţa j − i este maximă.
3. Să se calculeze complexitatea timp a programelor propuse pentru problemele de mai sus. În cazul ı̂n
care nici una dintre soluţiile propuse nu are complexitatea liniară, să se scrie un program ı̂n Pascal/C/C++ de
complexitate timp liniară pentru una din cele doua probleme de mai sus, la alegere.
Precizări: Pentru toate problemele de mai se presupune că datele sunt valide, şi 3 ≤ n ≤ 1000. Se vor descrie
informal detaliile implementării oricărui program: semnificaţia variabilelor, a structurilor de date, a blocurilor de
program, a condiţiilor.
Timp de lucru: 3 ore.
Fie {O} = P Q ∩ RS. Vom arăta că acesta este unicul punct care verifică
condiţiile din enunţ. Este clar că O este interior pătratului. Ştim că:
A(OAB) 1
O ∈ P Q =⇒ = ;
A(OCD) 4
A(OBC) 2
O ∈ RS =⇒ = .
A(ODA) 3
Deoarece
1
A(OAB) + A(OCD) = A(OBC) + A(ODA) = A(ABCD),
2
obţinem următorul şir de rapoarte egale:
A(OAB) A(OCD) A(OAB) + A(OCD)
= = =
1 4 1+4
A(OBC) + A(ODA) A(OBC) A(ODA)
= = = .
2+3 2 3
Deducem că ariile triunghiurilor OAB, OBC, OCD, ODA sunt proporţionale
respectiv cu 1, 2, 4, 3. Deci punctul O este punctul căutat.
3 Domeniul de licenţă Informatică. Subiectele
de matematică.
3.1 Algebră
3.1.1 Problema 1
à !
1 1
Fie matricea A = ∈ M2 (R).
0 2
à !
2 1 0
a) Să se arate că A = 3A − 2I2 , unde I2 = .
0 1
b) Să se arate că A este inversabilă şi să se calculeze A−1 .
c) Să se calculeze An , n ∈ N∗ .
d) Să se determine matricele X ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât X 2 = A.
20
Rezolvare
a) Calculăm: Ã ! Ã ! Ã !
2 1 1 1 1 1 3
A = · = ;
0 2 0 2 0 4
à ! à ! à !
1 1 1 0 1 3
3A − 2I2 = 3 −2 = .
0 2 0 1 0 4
Deci A2 = 3A − 2I2 .
b) Egalitatea anterioară se mai poate scrie:
I2 = A · (1, 5I2 − 0, 5A) = (1, 5I2 − 0, 5A) · A.
Folosim definiţia elementului inversabil, pentru a deduce că A este inversabilă
faţă de operaţia de ı̂nmulţire a matricelor şi că
à !
−1 1 −0, 5
A = 1, 5 · I2 − 0, 5 · A =
0 0, 5
à !
1 2n − 1
c) Vom demonstra că An = , pentru orice n ∈ N∗ . Folosim
0 2n
metoda inducţiei matematice. Fie à P predicatul! de mai sus.
1
1 2 −1
Etapa de verificare. P (1) : A1 = , este o propoziţie adevărată.
0 21
Etapa de demonstraţie. Arătăm că implicaţia P (n) → P (n + 1) este o
propoziţie adevărată, pentru orice n ∈ N∗ :
à !
n 1 2n − 1
P (n) : A = ⇒
0 2n
à ! à !
1 2n − 1 1 1
⇒ An+1 = · ⇒
0 2n 0 2
à !
n+1 1 2n+1 − 1
⇒A = ⇒
0 2n+1
⇒ P (n + 1).
Deoarece P (1) este o propoziţie adevărată şi din presupunerea că P (n) este
adevărată, rezultă că P (n + 1) este adevărată, deducem că propoziţia P (n)
este adevărată
à pentru ! orice număr natural n.
a b
d) Fie X = . Matricea X verifică relaţia:
c d
X 2 − (a + d)X + (det(X))I2 = 02 .
21
√
Dacă X 2 = A, atunci det(X 2 ) = det(A), deci det(X) = ± 2. Deducem că
à !
1 1 √
− (a + d)X ± 2I2 = 02 ,
0 2
deci
√
1+ 2 1
(1) X= a+d a+d
√
2+ 2
,
0 a+d
sau
√
1− 2 1
(2) X= a+d a+d
√
2− 2
.
0 a+d
√ √
Considerăm cazul (1); identificând a = 1+ 2
şi d = 2− 2
, obţinem imediat,
2
√ a+d a+d √
prin adunare, că (a + d) = 3 + 2 2, deci că a + d = ±(1 + 2). Obţinem
următoarele două matrice, soluţii ale ecuaţiei date:
√ Ã √ !
1+√2 1√
1 2√− 1
X1 = 1+ 2 1+√2
2+√2
= ;
0 0 2
1+ 2
√ Ã √ !
− 1+√2 − 1√ −1 − 2√+ 1
X2 = 1+ 2 1+ 2 √ = .
0 − 2+√2
1+ 2
0 − 2
Analog, considerând cazul (2), obţinem soluţiile:
√ Ã √ !
1−√2 1√
−1 1 −√ 2
X3 = 1− 2 1−√2
2−√2
= ,
0 0 − 2
1− 2
√ Ã √ !
− 1−√2 − 1√ 1 −1√
+ 2
X4 = 1− 2 1− 2 √ = .
0 − 2−√2
1− 2
0 2
3.1.2 Problema 2
Pentru orice n ∈ Z considerăm funcţia fn : (2, ∞) → (2, ∞), fn (x) = 2 +
n
(x − 2)2 . Să se arate că:
a) fm ◦ fn = fm+n pentru orice m, n ∈ Z.
22
b) Mulţimea G = {fn | n ∈ Z} ı̂mpreună cu operaţia de compunere a
funcţiilor este grup comutativ.
c) Grupul (G, ◦) este izomorf cu grupul aditiv (Z, +) al numerelor ı̂ntregi.
Rezolvare
a) Calculăm
m n m
fm ◦ fn (x) = fm (fn (x)) = 2 + (fn (x) − 2)2 = 2 + [2 + (x − 2)2 − 2]2 =
n m n ·2m n+m
= 2 + [(x − 2)2 ]2 = 2 + (x − 2)2 = 2 + (x − 2)2 = fn+m (x).
b) Din relaţia demonstrată la punctul a), ştim că mulţimea G este parte
stabilă faţă de operaţia de compunere a funcţiilor. Observăm că:
id(2,∞) = f0 ∈ G,
fn ◦ fm = fm ◦ fn , pentru orice m, n ∈ Z,
şi că
fn ◦ f−n = id(2,∞) , pentru orice n ∈ Z.
Toate aceste relaţii arată că funcţia identică pe (2, ∞) este element neutru ı̂n
G faţă de operaţia de compunere a funcţiilor, că operaţia ”◦” este comutativă
pe G şi că inversul elementului fn din G este elementul f−n din G. Deci (G, ◦)
este grup comutativ.
c) Definim aplicaţia
φ : G −→ Z, φ(fn ) = n.
Acestă aplicaţie este bijectivă, deoarece este injectivă şi surjectivă. Demon-
străm că φ este morfism de grupuri:
φ(fm ◦ fn ) = φ(fm+n ) = m + n = φ(fm ) + φ(fn ), pentru orice m, n ∈ Z.
Deci (G, ◦) ' (Z, +).
Analiză
3.1.3 Problema 1
ln(x)
Se consideră funcţia f : [1, ∞) −→ R, f (x) = x
.
a) Să se calculeze f 0 .
23
b) Să se afle maximumul funcţiei f .
1
c) Să se studieze monotonia şirului (xn )n≥3 , xn = n n .
Rezolvare
a) Funcţia f este funcţie elementară, deci este derivabilă pe tot domeniul său
de definiţie. Calculăm:
1
· x − ln(x) · 1 1 − ln(x)
f 0 (x) = x
2
= .
x x2
b) Pentru a determina punctele de extrem ale funcţiei f , studiem semnul
funcţiei derivate:
f 0 (x) > 0 ⇐⇒ 1 − ln(x) > 0 ⇐⇒ ln(e) > ln(x) ⇐⇒ e > x ≥ 1.
Deducem că f este strict crescătoare pe intervalul [1, e] şi strict descrescătoare
pe intervalul [e, ∞), deci e este punct de maxim global pentru f . De aceea,
valoarea maximă a funcţiei este:
ln(e) 1
f (e) = = .
e e
c) Exprimăm termenii şirului (xn )n≥3 astfel:
ln(n)
xn = e n .
Deoarece funcţia exponenţială de bază e este strict crescătoare pe R, iar
restricţia funcţiei f la intervalul [3; ∞) este strict descrescătoare, deducem
că şirul (xn )n≥3 este strict descrescător.
3.1.4 Problema 2
Se consideră funcţia g : [−1, 1] −→ R,
(
x, x ∈ [−1, 0]
g(x) =
sin x, x ∈ (0, 1].
a) Să se studieze continuitatea funcţiei g.
24
b) Să se studieze derivabilitatea funcţiei g.
c) Să se arate că funcţia g admite primitive, să se afle o primitivă a ei şi
R1
să se calculeze g(x)dx
−1
Rezolvare
a) Pe intervalele [−1, 0) şi (0, 1], funcţia g este continuă, deoarece restricţiile
ei la aceste intervale sunt funcţii elementare. Vom studia continuitatea lui g
ı̂n 0:
(3) ls (0) = lim g(x) = lim(x) = 0;
x→0 x→0
x<0 x<0
(4) ld (0) = lim g(x) = lim(sin(x)) = 0;
x→0 x→0
x>0 x>0
(5) f (0) = 0.
Deoarece ls (0) = ld (0) = g(0), deducem că g este continuă ı̂n punctul 0. Deci
funcţia g este continuă pe domeniul ei de definiţie.
b) Pe intervalele [−1, 0) şi (0, 1], funcţia g este derivabilă, deoarece restricţiile
ei la aceste intervale sunt funcţii elementare. Studiem derivabilitatea lui g ı̂n
0:
g(x) − g(0) x
(6) gs0 (0) = lim = lim = 1;
x→0
x<0
x−0 x→0
x<0
x
g(x) − g(0) sin(x)
(7) gd0 (0) = lim = lim = 1.
x→0
x>0
x−0 x→0
x>0
x
Deoarece gs0 (0) = gd0 (0) şi deoarece aceste limite sunt finite, funcţia g este
derivabilă ı̂n 0. Deci g este derivabilă pe tot domeniul ei de definiţie.
c) Orice funcţie continuă, definită pe un interval, admite primitive. Cum
g este continuă, deducem că g admite primitive pe [−1, 1]. O primitivă a
funcţiei g este de forma:
2
x
2 + a,
x ∈ [−1, 0);
G : [−1, 1] −→ R, G(x) = b, x = 0;
−cos(x) + c, x ∈ (0, 1].
Vom determina constantele a, b, c astfel ca funcţia G să fie continuă pe [−1, 1]:
folosind consecinţa Teoremei lui Lagrange, va rezulta că G este şi derivabilă
25
pe [−1, 1] şi că G0 = g. Este evident că G este continuă pe [−1, 0) ∪ (0, 1].
Calculăm:
x2
(8) ls (0) = lim G(x) = lim( + a) = a;
x→0
x<0
x→0
x<0
2
(9) ld (0) = lim G(x) = lim(−cos(x) + c) = c − 1;
x→0 x→0
x>0 x>0
(10) G(0) = b.
Deducem că G este continuă dacă şi numai dacă a = b = c − 1. Orice
primitivă a funcţiei g este deci de forma:
2
x
2 + a,
x ∈ [−1, 0);
G : [−1, 1] −→ R, G(x) = a, x = 0;
−cos(x) + a + 1, x ∈ (0, 1].
Fie G0 primitiva obţinută pentru a = 0; folosim această primitivă şi Teorema
Leibniz-Newton pentru a calcula:
Z1
(−1)2 1
g(x)dx = G0 (1) − G0 (−1) = (−cos(1) + 1) − ( ) = −cos(1) + .
2 2
−1
3.2 Geometrie
3.2.1 Problema 1
Fie C(O, R) un cerc fixat de centru O şi rază R şi două cercuri variabile
C(O1 , R1 ) şi C(O2 , R2 ), tangente exterior ı̂ntre ele şi ambele tangente inte-
rior cercului fixat. Să se arate că triunghiul OO1 O2 are perimetru constant.
Rezolvare
Pentru două cercuri C(A, r1 ) şi C(B, r2 ) sunt adevărate afirmaţiile:
cercurile sunt tangente exterior ⇐⇒ r1 + r2 = AB;
cercurile sunt tangente interior ⇐⇒| r1 − r2 |= AB.
Ţinem cont de ipotezele problemei pentru a calcula perimetrul P al triunghi-
ului OO1 O2 :
P(∆OO1 O2 ) = OO1 + OO2 + O1 O2 = (R − R1 ) + (R − R2 ) + (R1 + R2 ) = 2R.
Deci perimetrul triunghiului OO1 O2 este constant, deoarece cercul C(O, R)
este fixat.
26
3.2.2 Problema 2
In planul xOy, se consideră ecuaţia x2 + y 2 − 6x + 4y − 12 = 0.
a) Să se arate că această ecuaţie reprezintă un cerc căruia să i se deter-
mine raza şi coordonatele centrului.
b) Să se arate că dreapta de ecuaţie 12x − 5y + 19 = 0 este tangentă la
cerc şi să se determine coordonatele punctului de tangenţă.
c) Să se scrie ecuaţiile laturilor pătratului circumscris cercului, ı̂n care
una dintre laturi este pe dreapta de la punctul b).
Rezolvare
a) Ecuaţia dată se mai scrie astfel:
(x − 3)2 + (y + 2)2 = 52 .
Deducem că ecuaţia dată este ecuaţia cercului C(A, 5), unde A este punctul
de coordonate (3, −2).
b) Fie ∆ dreapta dată prin ecuaţia din enunţ. Calculăm distanţa de la
punctul A la dreapta ∆:
| 12 · 3 − 5 · (−2) + 19 | 65
d(A, ∆) = q = = 5.
122 + (−5)2 13
Deoarece d(A, ∆) este egală cu raza cercului, dreapta ∆ este tangentă cer-
cului. Fie M punctul de tangenţă; deoarece AM ⊥∆, ecuaţia dreptei AM
este:
5(x − 3) + 12(y + 2) = 0.
Coordonatele punctului M verifică sistemul:
(
12x − 5y + 19 = 0
5(x − 3) + 12(y + 2) = 0.
21 1
Obţinem M (− 13 , − 13 ).
c) Dreptele-suport ale laturilor pătratului dat ı̂n enunţ au următoarea pro-
prietate: una dintre drepte este ∆, o altă dreaptă (notată ∆1 ) este paralelă
27
cu ∆, iar celelalte două drepte (notate d1 şi d2 ) sunt perpendiculare pe ∆.
De aceea, ecuaţiile acestor drepte sunt de forma:
(11) ∆1 : 12x − 5y = a,
(12) d1 : 5x + 12y = b,
(13) d2 : 5x + 12y = c,
unde a, b, c sunt trei numere reale, ce urmează a fi determinate din sistemul
de ecuaţii:
d(A, ∆1 ) = d(A, d1 ) = d(A, d2 ) = 5.
(Această condiţie este echivalentă cu proprietatea de tangenţă a dreptelor la
C(A, 5).) Calculăm:
| 12 · 3 − 5 · (−2) − a |
d(A, ∆1 ) = = 5 ⇒ a = 111.
13
(Soluţia a = −19 a ecuaţiei de mai sus corespunde dreptei ∆.) Analog,
exprimând d(A, d1 ) şi d(A, d2 ) ı̂n funcţie de b şi c, obţinem b = 56 şi c = −74
(sau invers). Deci ecuaţiile dreptelor cerute ı̂n problemă sunt:
(14) 12x − 5y + 19 = 0;
(15) 12x − 5y − 111 = 0;
(16) 5x + 12y − 56 = 0;
(17) 5x + 12y + 74 = 0.
4 Domeniul de licenţă Informatică. Subiectele
de informatică.
4.1 Subiectul 1.
O primă soluţie constă ı̂n calculul sumei elementelor subsecvenţei vectorului
V ce ı̂ncepe pe poziţia i şi se termină pe poziţia j pentru toate valorile
1 ≤ i < j ≤ n. La fiecare moment se memorează suma maximă şi perechea
(i, j) pentru care se realizează această sumă. Acest algoritm necesită un timp
pătratic.
Vom prezenta o soluţie care necesită un timp liniar. Daca vectorul nu
conţine elemente pozitive, atunci subsecvenţa căutată este formată din cel
28
mai mare element al vectorului. Altfel, convenim ca suma subsecvenţei vide
să fie 0. Vom parcurge vectorul o singura dată. Să presupunem că ne aflăm la
poziţia k, 1 ≤ k ≤ n, ı̂n vector. La fiecare poziţie se memorează subsecvenţă
de sumă maximaă gasită până atunci (despre care presupunem că se află
ı̂ntre pozţiile im si jm ı̂n vector şi are suma Gm) şi sufixul de sumă maximă
(adică subsecvenţa de sumă maximă care se termină pe poziţia k, ı̂ncepe
pe pozţia tm , şi are suma Sm). Initial, pentru k = 1, dacă V [1] ≥ 0, cele
două subsecvenţe memorate vor fi ambele egale cu V [1], vor ı̂ncepe şi se vor
termina pe poziţia 1 (adică im = jm = tm = 1); dacă V [1] ≤ 0, vom avea
Gm = V [1], im = jm = 1, şi Sm = 0, tm = 2. Pentru actualizarea lor, la
parcurgerea elementului V [k + 1] din vector, se procedează astfel:
if Gm < Sm + V [k + 1]
then
Sm := Sm + V [k + 1];
Gm := Sm,im = tm , jm = k + 1;
else
if Sm + V [k + 1] > 0
then
Sm := Sm + V [k + 1];
else
Sm = 0, tm := k + 2;
endif
endif.
Complexitatea timp a acestei soluţii este liniară deoarece vectorul este
parcurs o singură dată, şi pentru fiecare element din vector se face doar un
număr constant de operaţii.
4.2 Subiectul 2.
O primă soluţie constă ı̂n verificarea, pentru toate valorile 1 ≤ i < j ≤ n
dacă subsecvenţa ai , ai+1 , . . . , aj verifică condiţiile a), b), c) din enunţ. Se
memorează numerele i şi j pentru care sunt verificate aceste condiţii şi pentru
care j − i este maxim. Acest algoritm necesită un timp cubic.
In continuare vom prezenta un algoritm liniar pentru rezolvarea proble-
mei. Acest algoritm are la bază alocarea dinamică a memoriei, folosindu-se
două stive Q1 şi Q2 . In algoritmul de rezolvare al problemei vom folosi aceste
stive astfel:
29
• La orice moment al calculului, stiva Q1 verifică următoarea proprietate:
două elemente consecutive i şi j din stivă (i fiind situat imediat sub j
ı̂n stivă) verifică proprietatea: i < j, ai ≥ aj , şi oricare ar fi k, astfel
ı̂ncât i ≤ k ≤ j, avem ai > ak şi aj > ak . Evident, stiva Q1 , parcursă
de la bază către top, va fi un şir ordonat descrescător.
• La orice moment al calculului, stiva Q2 verifică următoarea proprietate:
două elemente consecutive i şi j din stivă (i fiind situat imediat sub j
ı̂n stivă) verifică proprietatea: i > j, ai ≥ aj , şi oricare ar fi k, astfel
ı̂ncât i ≤ k ≤ j, avem ai > ak şi aj > ak . Evident, stiva Q2 , parcursă
de la bază către top, va fi un şir ordonat descrescător.
Modul ı̂n care se calculează aceste stive este următorul:
• Mai ı̂ntâi se va completa stiva Q1 ; sunt parcurse pe rând elementele
şirului a1 , . . . , an :
– pentru fiecare k ≤ n se vor şterge din stivă toate numerele mai mici
decât ak din stivă, şi, apoi, ak va fi inserat ı̂n topul stivei.
• Apoi se va completa stiva Q2 ; sunt parcurse pe rând elementele şirului,
ı̂n ordine inversă, an , . . . , a1 :
– pentru fiecare k ≤ n se vor şterge din stivă toate numerele mai mici
decât ak din stivă, şi, apoi, ak va fi inserat ı̂n topul stivei.
Este uşor de observat că o pereche (i, j) cu i < j este soluţie pentru
problemă dacă şi numai dacă i şi j se vor regăsi pe poziţii consecutive in
stiva Q1 (i sub j, dacă ai ≥ aj ), sau j şi i se vor regăsi pe poziţii consecutive
in lista Q2 (j sub i, dacă ai ≤ aj ).
Pentru a găsi soluţia nu ne rămâne decât sa parcurgem de la bază către
top stivele Q1 şi Q2 ı̂n căutarea unei perechi de elemente consecutive din
aceste stive i şi j, astfel ı̂ncât modulul diferenţei lor |i − j| să fie maxim.
Odata găsită o astfel de pereche, soluţia problemei va fi dată de perechea de
numere (min(i, j), max(i, j)).
Complexitatea algoritmului este liniară deoarece calculul celor două stive
se face ı̂n timp liniar (fiecare element este introdus o dată ı̂n fiecare stivă, şi
apoi este şters din fiecare stivă cel mult o dată) şi căutarea soluţiei presupune
parcurgerea elementelor celor două stive, ce poate fi executată ı̂n timp liniar
O(n).
30
5 Domeniul de licenţă Matematică. Subiec-
tul de Informatică.
Vom presupune că vectorul din enunţul problemei este notat cu V , şi are n
elemente. Soluţia problemei depinde de varianta de memorare a vectorului.
In varianta de alocare statică de memorie se poate utiliza un vector car-
acteristic c definit astfel: ci = 1, daca elementul de pe poziţia i a fost vizitat
şi ci = 0, dacă elementul de pe poziţia i nu a fost vizitat ı̂ncă. Dacă ne
aflăm pe poziţia t din vector, afişăm V [t], şi vom parcurge vectorul pornind
de la această poziţie, cum este descris ı̂n enunţul problemei, numărând câte
poziţii ce au asociat ı̂n vectorul c valoarea 0 am ı̂ntâlnit, până când acest
număr ajunge egal cu V [t]. Algoritmul se opreşte când ajungem la o poziţie
ce conţine valoarea 0 ı̂n vector, sau când nu mai exista elemente nevizitate.
Varianta de alocare dinamică presupune stocarea elementelor vectorului
sub forma unei liste circulare. In acest caz, elementele vizitate vor fi sterse din
listă dupa ce au fost afişate. Algoritmul se opreşte când ajungem la o poziţie
ce conţine valoarea 0 ı̂n listă, sau când lista este vidă. Remarcăm faptul că
ı̂n acest caz parcurgerea vectorului se va face fără memorie suplimentară.
31
S-ar putea să vă placă și
- Formule Matematica BAC M2Document16 paginiFormule Matematica BAC M2Alecs Curly94% (34)
- Matematica Pentru Performanta. Clasa a II-aDe la EverandMatematica Pentru Performanta. Clasa a II-aEvaluare: 3 din 5 stele3/5 (4)
- Rezolvare Detaliata-Simulare Bistrita Matematica Examenul de Bacalaureat 16 Mai 2013 Mate-InfoDocument6 paginiRezolvare Detaliata-Simulare Bistrita Matematica Examenul de Bacalaureat 16 Mai 2013 Mate-InfoAndrei Petru ParvÎncă nu există evaluări
- Rezolvare - Simulare BAC 2013 Dambovita 15 Aprilie 2013 Mate-InfoDocument6 paginiRezolvare - Simulare BAC 2013 Dambovita 15 Aprilie 2013 Mate-InfoLidia MihailidisÎncă nu există evaluări
- Numere ComplexeDocument13 paginiNumere Complexesdasdafgdhd100% (1)
- Rezolvare Detaliata Simulare Bacalaureat Matematica 2013 Bucuresti 1 Februarie 2013 ST NaturiiDocument5 paginiRezolvare Detaliata Simulare Bacalaureat Matematica 2013 Bucuresti 1 Februarie 2013 ST NaturiiAndrei Petru ParvÎncă nu există evaluări
- Rezolvare Subiecte Bac A M2 2011Document8 paginiRezolvare Subiecte Bac A M2 2011stanescu feliciaÎncă nu există evaluări
- UPT Culegere de Admitere 2014Document202 paginiUPT Culegere de Admitere 2014c_otescuÎncă nu există evaluări
- Bacalaureat Model Subiecte 2013 Stiintele-Naturii RezolvareDocument5 paginiBacalaureat Model Subiecte 2013 Stiintele-Naturii RezolvareAndrei Petru ParvÎncă nu există evaluări
- Rezolvare Detaliata Simulare BAC 2013 Mures 13 Martie 2013 Mate InfoDocument8 paginiRezolvare Detaliata Simulare BAC 2013 Mures 13 Martie 2013 Mate InfoAndrei Petru ParvÎncă nu există evaluări
- Simulare BAC 2013 Bihor 27 Martie 2013 Mate Info RezolvareDocument7 paginiSimulare BAC 2013 Bihor 27 Martie 2013 Mate Info RezolvareLidia MihailidisÎncă nu există evaluări
- Barem Simulare Bacalaureat Matematica Mate-Info Suceava 15 Mai 2013Document3 paginiBarem Simulare Bacalaureat Matematica Mate-Info Suceava 15 Mai 2013Andrei Petru ParvÎncă nu există evaluări
- Rezolvare Detaliata Model Subiecte Bacalaureat 2012 M2Document5 paginiRezolvare Detaliata Model Subiecte Bacalaureat 2012 M2denysaellaÎncă nu există evaluări
- Rezolvare Detaliata Simulare BAC 2013 Brasov 11 Martie 2013 TehnologicDocument7 paginiRezolvare Detaliata Simulare BAC 2013 Brasov 11 Martie 2013 TehnologicUniq1994Încă nu există evaluări
- Rezolvare Model Varianta Bac 2014 Mate InfoDocument5 paginiRezolvare Model Varianta Bac 2014 Mate InfoMaria ItuÎncă nu există evaluări
- Derivate de Ordinul NDocument9 paginiDerivate de Ordinul NBogdan PisaiÎncă nu există evaluări
- Rezolvare BDocument3 paginiRezolvare Bviatr0nicÎncă nu există evaluări
- Barem Simulare Salaj BAC Matematica 14 Martie 2013 Mate-InfoDocument3 paginiBarem Simulare Salaj BAC Matematica 14 Martie 2013 Mate-InfoAndrei Petru ParvÎncă nu există evaluări
- Teste Politehnica AdmitereDocument95 paginiTeste Politehnica Admiterestanculeanu80% (5)
- UPB - Probleme de Matematică Pentru Pregătirea CandidațilorDocument7 paginiUPB - Probleme de Matematică Pentru Pregătirea CandidațilordumitruionutandreiÎncă nu există evaluări
- Mate - Info.Ro.752 Probleme Propuse Pentru Pregatirea Admiterii La Facultate PDFDocument8 paginiMate - Info.Ro.752 Probleme Propuse Pentru Pregatirea Admiterii La Facultate PDFalb2goÎncă nu există evaluări
- Argument 2012 SolutiiDocument14 paginiArgument 2012 SolutiiMircea SabauÎncă nu există evaluări
- Bac - 2011 - Cls 10Document4 paginiBac - 2011 - Cls 10Noapte PolaraÎncă nu există evaluări
- 9 Fisa de LucruDocument2 pagini9 Fisa de LucrugabiellleÎncă nu există evaluări
- Rezolvare Subiecte Bacalaureat Matematica 4 Iulie 2012 M1 PDFDocument6 paginiRezolvare Subiecte Bacalaureat Matematica 4 Iulie 2012 M1 PDFGeanina AdinaÎncă nu există evaluări
- Auxiliar Elevi Clasa 9-1Document14 paginiAuxiliar Elevi Clasa 9-1Daniela LuticÎncă nu există evaluări
- Bi NewtonDocument7 paginiBi Newtonalina_01Încă nu există evaluări
- Elemente de Geometria Triunghiului În Coordonate Baricentrice (Egalitãţi Şi Inegalitãţi În Triunghi) - R M SDocument6 paginiElemente de Geometria Triunghiului În Coordonate Baricentrice (Egalitãţi Şi Inegalitãţi În Triunghi) - R M SAlmășan ValentinaÎncă nu există evaluări
- Rezolvare - Bacalaureat Matematica Subiecte 29 August 2012 M2Document6 paginiRezolvare - Bacalaureat Matematica Subiecte 29 August 2012 M2CORNEL PLUGARU100% (1)
- Exercitii Bac Clasa A IX-A Multimi SiruriDocument3 paginiExercitii Bac Clasa A IX-A Multimi SiruriRaluca StefanaÎncă nu există evaluări
- Subiectul 1.: Concursul Național de Matematică AplicatăDocument2 paginiSubiectul 1.: Concursul Național de Matematică Aplicatăstefanstancu809Încă nu există evaluări
- 1260Document35 pagini1260Stefanache MironÎncă nu există evaluări
- Exercitii Cu IntegraleDocument5 paginiExercitii Cu IntegralePatricia PetrutaÎncă nu există evaluări
- Culegere de Probleme Timisoara!Document103 paginiCulegere de Probleme Timisoara!Raluka Popescu100% (3)
- Examenul de Bacalaureat 69-72Document6 paginiExamenul de Bacalaureat 69-72Traciu AndreiÎncă nu există evaluări
- 50 De Idei Pe Care Trebuie Să Le Cunoști. MatematicăDe la Everand50 De Idei Pe Care Trebuie Să Le Cunoști. MatematicăEvaluare: 5 din 5 stele5/5 (1)
