Sunteți pe pagina 1din 6

ALGORITMUL REANIMĂRII NEONATALE

1. REANIMAREA NEONATALĂ - paşii iniţiali


90% din nou-născuţi prezintă o adaptare normală la viaţa extrauterină având respiraţii
regulate, frecvenţa cardiacă peste 100 bătăi/minut, sunt rozaţi. Copiii sunt viguroşi şi au aspect
sănătos. 10% din nou-născuţi necesită intervenţie şi/sau susţinerea funcţiilor vitale la naştere,
0,2-0,5% prezintă apnee, bradicardie, paliditate, hipotonie, iar sub 0,1 % sunt morţi dar
resuscitabili (cordul a fost decelabil cu 10 minute înainte naşterii).
Reanimarea neonatală (RN) este totalitatea procedurilor, manevrelor şi terapiei medicale
utilizate pentru a ajuta nou-născutul în tranziţia de la viaţa intrauterină la cea extrauterină sau în
cazul în care în timpul perioadei neonatale apare insuficienţă cardio-respiratorie. Reanimarea
nou-născutului este o intervenţie de mare urgenţă, deci trebuie instituită rapid, având în
vedere că fiecare minut de întârziere atrage după sine creşterea incidenţei sechelelor neurologice
ulterioare şi a mortalităţii neonatale. Ghidul de reanimare neonatală este conceput la nivel
naţional şi precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale reanimării neonatale
care trebuie respectate de practicieni indiferent de nivelul unitaţii sanitare în care activează. [14]
Condiţiile unei reanimări adecvate trebuie să asigure evitarea pierderilor de căldură, a
traumatizării şi infectării nou-născutului. Aceste condiţii trebuie să fie asigurate prin existenţa
unui colţ de reanimare (salon), situat preferabil în sala de naştere sau în imediata apropiere a
acesteia. Masa de reanimare va avea sursă de încălzire radiantă iar condiţiile de asepsie şi
antisepsie vor fi riguroase. Colţul de reanimare trebuie dotat cu:
 echipament de asigurare a confortului termic: sursă de încălzire radiantă, lenjerie sterilă
pentru ştergerea copilului de lichidul amniotic
 aspirator de secreţii şi sonde sterile Nelaton (de unica folosinţă) nr 5, 6, 8,10 pentru
aspirarea secreţiilor din gură şi nas.
 laringoscop cu lamă 0 şi 1 şi sonde de intubaţie endotraheală de diferite mărimi
 balon de reanimare tip ambu (pentru nou-născuţi), cu rezervor de oxigen şi măşti de
diferite dimensiuni
 medicamente: adrenalina 1/10000, bicarbonat de Na 4,2%, volum expanderi,
 ace, seringi, catetere , mănuşi, halate sterile
Reanimarea neonatală presupune existenţa unui personal instruit, care să cunoască
fiziologia tranziţiei la viaţa extrauterină, precum şi algoritmul de resuscitare. Manevrele de
reanimare trebuie să fie blânde, dar rapide. În permanenţă se urmează ciclul: evaluare-decizie-
acţiune. Nou-născutul este evaluat, se ia o decizie apoi se acţionează (timp de 30 secunde),
fiecare acţiune fiind urmată de o nouă evaluare, pentru aprecierea efectelor acesteia. Pentru
evaluarea rapidă a nou-născutului se utilizează 3 criterii:

Figura.3. Echipament de reanimare neonatală


1. Frecvenţa cardiacă (FC) se determină - stetacustic, prin palparea pulsului la artera
femurală sau prin numărarea pulsaţiilor cordonului ombilical pe o durata de 6 secunde şi se
înmulţeşte rezultatul cu 10 (pentru a afla frecvenţa/minut).
2. Frecvenţa respiratorie (FR) se apreciază prin prezenţa/absenţa respiraţiilor şi numărarea
lor, iar stetacustic prin prezenţa/absenţa murmurului vezicular
3. Culoarea tegumentelor se apreciază prin inspecţie: acrocianoză, cianoză, tegumente
palide, albe.
Manevrele de reanimare alcătuiesc ABC-ul reanimării
A – airways – permeabilizarea căilor respiratorii
B – breath – asigurarea respiraţiei
C – circulation – asigurarea circulaţie
ALGORITMUL REANIMĂRII
Factori de risc  pregǎtire/verificarea echipamentului
suplimentar
prezenţi
 solicitarea personalului neonatal suplimentar
NAŞTERE

Anamneza şi date clinice Mǎsuri de


RN
• VG > 37 sǎptǎmâni Îngrijiri de rutină:
• fǎrǎ semne de suferinţǎ • asigurarea eclilibrului termic
30 s
fetalǎ • dezobstrucţia căilor
• plâns viguros respiratorii superioare (la
nevoie)
• VG < 37 sǎptǎmâni  asigurarea eclilibrului termic
• semne de suferinţă  poziţionare, dezobstrucţie
fetalǎ (după cum este necesar)
• apnee, SDR  ştergere, stimulare,
• hipotonie repoziţionaţi

Respirǎ, FC > 100, Monitorizare


rozat în TINN
• Evaluare
la fiecare Rozat
30 de Respiră, FC > 100, dar
cianotic • oxigen
secunde
Cianozǎ
30 s persistent
Apneic
FC < ǎ
• VPP
respirație 100
Ventilaţie
eficientă FC >
100, rozat
FC >
Monitorizare
60
în TINN
FC
30 s FC <  VPP*
60  MCE
FC <
60 FC >
Administrare de adrenalinǎ 60
Verificarea corectitudinii
Lipsa rǎspunsului laRN efectuǎrii fiecǎrei manevre
de RN
Ex. clinic pentru:
Lipsa rǎspunsului la RN - malformaţii congenitale
cardiace şi respiratorii
Lipsa rǎspunsului la RN - hipovolemie
dupǎ 10 minute Oprirea RN
NB. Intubaţia endotrahealǎ se poate efectua oricând este necesar în timpul RN chiar şi imediat dupǎ
expulzie, în sala de naşteri. Se pot repeta 1-2 doze de adrenalinǎ la interval de 2-3 minute.
Imediat după naştere trebuie să răspundem la următorele întrebări referitoare la nou-născut:
copilul ţipă sau respiră? are tonus muscular bun? nou-născutul este la termen? Dacă
răspunsul este DA la aceste întrebări (copil la termen, care respiră, are tonus bun) nou-născutul
nu necesită reanimare, beneficiind doar de îngrijiri suportive, de rutină. Dacă
răspunsul este NU la întrebările de mai sus, nou-născutul are nevoie de resuscitare.

1. nou-născutul ţipă/respiră
2. tonus muscular bun Îngrijiri suportive
3. nou-născut la termen

1. nou-născutul nu respiră
Iniţierea paşilor
2. tonus muscular diminuat
3. nou-născut prematur resuscitării

Până nu demult, în evaluarea necesităţii resuscitării se utiliza şi criteriul coloraţiei


tegumentelor. S-a renunţat la acest criteriu deoarece nou-născuţii sunt frecvent uşor cianotici în
timpul primelor minute după naştere, tranziţia normală având o durată de câteva minute. La nou-
născuții la termen va fi nevoie de >10 minute pentru ca saturaţiile să fie >90%. La naştere se
recomandă ataşarea unui senzor de pulsoximetru pe mâna dreaptă pentru determinarea
saturaţiilor preductale. (tabelul 5)
Tabelul 5. Evoluţia normală a SaO2 la naştere

Minute după naştere SaO2


1 60-65%
2 65-70%
3 70-75%
4 75-80%
5 80-85%
10 85-90%

PRIMII PAŞI AI REANIMĂRII


Ssunt constituiţi dintr-o serie de manevre rapide care se efectuează la toţi nou-născuţii,
indiferent de starea la naştere.
1. Asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii (A de la airways)
Se face prin aspirarea secreţiilor orofaringiene şi nazale (intâi gura, apoi nasul). Dacă
secreţiile sunt în cantitate mică, nu este nevoie de aspirarea lor. În principiu, aspirarea secreţiilor
se face cu o sonda sterilă, de unică folosinţă. Nou-născutul se plasează în decubit dorsal sau
lateral cu capul în uşoară extensie (poziţia de „adulmecare”) pentru alinierea faringelui,
laringelui şi traheei. Presiunea de aspirare va fi de maxim 80-100 mmHg, evitându-se stimularea
faringelui posterior (risc de răspuns vagal cu apnee şi bradicardie).

Figura.4, 5, 6. Poziţionare, aspiraţia secreţiilor


2. Ştergerea, stimularea, repoziţionarea.
Hipotermia nou-născutului creşte rata metabolică şi consecutiv nevoia de O2 şi de
substrat energetic. Stressul la frig creşte riscul de hipoglicemie şi acidoza metabolică. Copilul va
fi plasat imediat sub incălzire radiantă, pe scutece calde, tegumentele vor fi şterse cu scutece
sterile, cele ude fiind îndepărtate şi înlocuite cu altele uscate. Se efectuează stimulări tactile
uşoare la nivelul tălpilor, spatelui. NU se va recurge la stropire cu apă, băi alternative cu apă
caldă-rece, atârnare de picioare cu capul în jos, lovirea feselor. Aceste manevre uzitate cândva,
sunt acum proscrise.

Figura 7, 8. Stimulări tactile (după Reanimarea neonatală, 2013)[6]


Paşii descrişi trebuie să dureze aproximatix 10 secunde (primele 10 secunde de viaţă
postnatală), după care urmează evaluarea rapidă: coloraţie, FC, FR evaluare care decide dacă
este necesar să se treacă la reanimarea propriu-zisă. Dacă nou-născutul este în apnee se trece
rapid la urmatorul pas: Iniţierea respiraţiei (B)- ventilaţia cu presiune pozitivă (VPP)

Bibliografie

1. American Academy of Pediatrics, American Heart Association. Manual de reanimare


neonatală - traducere în limba română, Ed. 6-a, 2013.
2. Asociaţia de Neonatologie din România, Colegiul Medicilor din România, Comisia de
Obstetrică şi Ginecologie, Ministerul Sănătăţii, Comisia Consultativă de Pediatrie şi
Neonatologie. Reanimarea neonatală, ghid naţional, 2011, ISBN 978-973-632-712-4