INTRODUCERE �

Va aducem aminte ca aceasta este doar o carte apocrifa. Va recomandam sa o priviti

cu ochii critici, chiar daca este un exemplu complet de darnicie . Nu este nimeni
care sa confirme in mod sigur ca lucrurile scrise in aceasta carte sunt adevarate,
chiar daca da un indiciu asupra numelui sau si neamul de unde se trage Iov.
Numele este de fapt �Iob� si nu Iov, La fel ca si �Abraam� si nu Avraam. Aceasta
se intampla deoarece la inceputul primelor traducerilor in limba romana
traducatori au ales ca litera B � beta sa fie tradusa cu litera V , in romana, de
aceea in Biblia ortodoxa se gaseste Valaam si nu Balaam. Totusi si in
traducerea Cornilescu au ramas ceva urme ale literei V in loc de B � dupa cum se
vede.

In ziua in care s-a imbolnavit, a dorit sa puna randuiala in casa lui. De aceea si-
a chemat toti copiii, sapte baieti si trei fete.

Copiii mei , veniti si stati imprejurul meu, ca sa va arat ce-a facut Domnul cu
mine si toate cate mi s-au intamplat. Caci eu sunt tatal vostri Iov, care a indurat
peste poate, iar voi sunteti neam ales si slavit, din semintia lui Iacov, tatal
mamei voastre. Eu ma trag din fii lui Esau, fratele lui Iacov din care se trage si
maica voastra Dinah, care v-a nascut pe voi. Prima mea femeia a murit de o moarte
naprasnica impreuna cu cei zece copii ai nostri. Acum ascultati-ma cu luare-aminte
si va voi dezvalui tot ce mi s-a intamplat.

II

Numele meu era Iobab, inainte ca Domnul sa ma numeasca Iov. Asadar, pe cand ma
numeam Iobab locuiam chiar langa templul unui idol la care se inchina multa lume.
Si tot privind eu la jertfele necontenite ce se aduceau acolo, am prin a cugeta in
mine insumi si a zice:" Oare acesta sa fie Dumnezeul care a facut cerul si pamantul
si marea si pe noi oamenii? Cum sa aflu adevarul?".

III
Intr-o buna noapte, pe cand dormeam, un glas mare a venit asupra mea, din mijlocul
unei lumini, si mi-a strigat:"Iobab, Iobab!". Eu am raspuns :"Iata-ma !". Si glasul
a zis: "Scoala-te si iti voi arata cine este cel pe care vrei sa-l cunosti. Acesta
caruia i se aduc jertfe si (libatii) nu este Dumnezeu, ci insasi puterea Diavolului
prin care se inseala firea omeneasca". Auzind acestea, am cazut la picioarele
patului, cu fata la pamant, si am zis:" Stapanul meu, care ai venit anume ca sa
imi mantuiesti sufletul, ajuta-ma ! Caci daca lucrul acesta este al Satanei pentru
amagirea oamenilor, atunci, rogu-te, da-mi puterea sa merg si sa-l curat si sa fac
ca niciodata de acum incolo sa nu se mai slujeasca in el. Oare cine ar cuteza sa
ma impiedice pe mine, printul acestui tinut !?".

IV

Lumina mi-a raspuns, zicandu-mi: " Negresit ca vei putea sa cureti locul acela.
Asculta-ma insa. Iata ce mi-a poruncit Domnul sa-ti aduc la cunostinta !". Si eu

am raspuns: "Tot ce-a poruncit Domnul slugii Sale voi asculta si voi implini".

Si a continuat:" Iata ce spune: De te vei apuca sa cureti locul Satanei, acesta se

va ridica impotriva ta cu razboi si plin de manie. Atata doar, nu te va putea
omori.

O sa-ti faca rani fara de numar, o sa-ti mistuie averile toate, o sa iti rapeasca
pana si copiii. Dar daca rabzi pana la capat voi face numele tau vestit la toate
neamurile pamantului pana la sfarsitul veacurilor. Si am sa iti intorc la loc
averea, de doua ori mai mare decat la inceput, ca sa stii ca (Dumnezeu) nu se ia
dupa ochi frumosi,

ci-l rasplateste cu bogatii de tot felul pe cel care il asculta. Si vei fi trezit
la inviere.

Caci vei fi asemenea unui atlet care da si primeste lovituri, iar la sfarsit
castiga cununa biruintei. Atunci vei sti ca drept, adevarat si puternic este Domnul
si ca

ii invredniceste pe alesii Sai ".

Si eu, copiii mei, i-am raspuns: " Pana la moarte voi rabda fara sovaiala". Apoi,
dupa ce ingerul mi-a pus pecetea si a plecat, eu, dragii mei copii, m-am sculat in
noaptea urmatoare si luand cu mine cinci sute de slujitori, am mers la templul
idolului si l-am facut una cu pamantul. Iar dupa aceea m-am intors acasa si am
poruncit sa se intareasca toate

intrarile.
 VI

Ascultati-ma, copiii mei si va minunati ! Indata ce am intrat in casa am pus sa se

intareasca usile si am zis pazitorilor portilor: " Daca astazi ma cauta cineva, sa
nu mi se aduca la cunostinta, ci raspundeti :" Nu are vreme acum, e prins cu
lucruri grabnice".

Si aflandu-ma eu inauntru, Satana, cu chip de cersetor, batu la poarta si-i zise

portaresei :

" Du-te si spunei lui Iov ca vreau sa-l vad!". Portareasa veni si imi spuse, dar
primi de la mine raspuns ca nu aveam vreme.

VII

Auzind aceasta, Satana pleca, isi puse pe umeri un bat si prinse a se milogi
portaresei asa : " Spunei lui Iov: Da-mi paine din mainile tale, ca sa mananc". Si
eu i-am dat slugii o paine arsa, ca s-o azvarle (cersetorului). Si i-am raspuns:'
Nu astepta sa mananci din painile mele, caci imi esti strain". Portareasa - fiindu-
i rusine de painea aceea arsa, neagra ca scrumul, si pentru ca nu stia ca il are in
fata pe Satana - a luat de la dansa o paine frumos rumenita si i-a dat-o de pomana.
El o lua, dar, cunoscand cele intamplate, zise:" Pleaca sluga nemernica, si adu-mi
ce ti s-a dat sa imi aduci". Atunci sluga prinse a se jeli cu lacrimi amare si
zise:" Adevarat, bine spui ca sunt o sluga nemernica. Daca n-as fi fost, as fi
facut precum mi-a poruncit stapanul meu". Si intorcandu-se in casa ii aduse Satanei
painea arsa, cu urmatoarele cuvinte: " Asa iti zice stapanul meu: Nu o sa mananci
niciodata din painile mele, caci imi esti strain". Ci eu ti-am dat adineauri, ca sa
nu fiu judecata ca n-am miluit un cersetor strain. Apoi Satana o trimise din nou la
mine cu urmatoarele cuvinte: " Cum este arsa scrum aceasta paine, asa voi arde
scrum si trupul tau. Peste un ceas ma intorc si te nimicesc".

Eu am raspuns: " Fa ceea ce ai de facut! Sunt gata sa indur toate nenorocirile pe

care o sa le abati asupra mea !".

VIII

Satana pleca de la mine si merse drept sub bolta cerului, ca sa il roage pe Domnul
sa ii dea putere asupra tuturor averilor mele. Si luand puterea, veni si imi
spulbera toata agoniseala.

IX
Ascultati-ma cu luare aminte. Va voi povesti toate cate mi s-au intamplat si cate
mi s-au luat. Aveam o suta treizeci de mii de oi si din ele puneam deoparte sapte
mii, pe care le tundeam si faceam haine orfanilor, vaduvelor, celor saraci si
neputinciosi. Aveam o haita de opt sute de caini, care imi pazeau casa. Mai aveam
noua mii de camile, dintre care alesesem trei mii, ca sa cutreiere toate cetatile.
Dupa ce le incarcam cu tot felul de lucruri, le trimiteam prin cetati si prin sate,
poruncind ca marfurile sa fie impartite pe degeaba neputinciosilor, vaduvelor si
nevoiasilor. Aveam o suta patruzeci de magarite la pascut. Am pus deoparte cinci
sute dintre ele si am poruncit sa li se vanda manjii, iar banii sa se dea saracilor
si napastuitilor. Acestia veneau la mine din toate tinuturile dimprejur. Cele patru
porti ale gospodariei ramaneau tot timpul larg deschise, cu gandul ca nu cumva
sosind vreunul, sa ceara de pomana si vazandu-ma stand la poarta, sa se intoarca
din drum cu mainile goale, cuprins fiind de rusine. Ci, daca m-ar fi zarit stand la
una din porti sa poata intra prin alta, ca sa isi ia cele de trebuinta

Aveam si treizeci de mese intinse in mijlocul ograzii, la tot veasul din zi si din
noapte, numai pentru drumetii straini. Alte doisprezece mese erau puse anume pentru
vaduve. Daca vreun strain intra sa ceara de pomana, il sileam sa ramana sis a se
ospateze la masa, inainte sa isi ia cele de trebuinta. Nu ingaduiam nimanui sa iasa
pe poarta cu stomacul gol.

Aveam si trei mii cinci sute de perechi de vite. Puneam deoparte cinci sute sa
lucreze, cat puteau, tarinile celor care doreau sa le imprumute, iar rodul adunat
era pus deoparte si impartit saracilor la mesele acelora. Aveam si cincizeci de
cuptoare pentru copt paine, din care randuisem cateva pentru masa celor flamanzi.

XI

Unii straini, vazandu-mi darnicia, au vrut sa implineasca si ei aceasta slujire.

Altii, aflati la stramtorare cu banii si neavand de unde sa cheltuiasca, au venit
sa imi ceara, zicand : � Ne rugam tie, tare am vrea sa implinim si noi aceasta
slujire, dar suntem saraci lipiti pamantului. Fa-ti pomana cu noi si imprumuta-ne
ceva bani pentru ca mergand si facand negot in cetatile cele mari, sa castigam sis
a putem veni in ajutor saracilor. Iar dupa aceea iti dam inapoi imprumutul�. Cand
auzeam eu asa ceva ma bucuram nespus , oamenii cereau de la mine ca sa aiba grije
de napastuiti. Si cu bunavointa le dadeam cat pofteau, in schimbul unei simple
tidule. Nu le luam nici garantie, le scriam doar numele undeva. Astfel, oamenii
faceau negot cu banii mei. Se intampla ca unii sa aiba noroc sis a izbuteasca.
Castigul il imparteau saracilor. Altii insa pierdeau totul. Atunci se intorceau la
mine si ziceau :� Te rugam fii ingaduitor cu noi ! Sa vedem cum iti putem inapoia
datoria !?�. Eu aduceam insa tidula, o citeam si ii iertam, zicandu-le : � Nu iau
inapoi nimic din ce-am dat gandindu-ma la saraci�. Sin u primeam nici o
rascumparare de la datornicul meu.

XII

Daca vreodata venea la mine un om cu inima vesela si imi spunea :� Uite, eu nu am

de nici unele, ca sa ii ajut pe cei saraci. Astazi insa vreau sa ii slijesc la
masa ta�, eu ii ingaduiam cu tot dragul. Omul slujea si apoi se ospata pe cinste.
Seara cand se pregatea sa se intoarca acasa, il chemam si il sileam sa isi ia
tainul, zicandu-I :� Te-am vazut om vrednic la munca. Si orice om muncitor asteapta
si nadajduieste rasplata. De aceea trebuie sa primesti�. Si nu ingaduiam ca tainul
vreunui lucrator sa ramana la mine in casa.

XIII

Pentru ca duceam lipsa de mulgatori, laptele vitelor curgea prin vaioagele

muntilor; untul se revarsa pe drumuri iar vitele erau atat de multe, incat se
oploseau pe sub stanci si prin pesteri cand le venea sorocul sa fete. De aceea,
muntii siroiau de lapte, aratand aidoma unor calupuri inchegate de unt. Robii mei
se istoveau tot pregatind mancare pentru vaduve si scarbindu-se de atatia saraci nu
conteneau sa ma blesteme zicand :� Cine ne-ar da si noua san e indestulam din
carnurile acestuia !?/ Dar eu ma purtam bland cu dansii

XIV

Aveam sase harfe si o citera cu zece corzi. Ma sculam in fiecare zi, dupa ce
terminau vaduvele de mancat, apucam citera si incepeam sa ii ciupesc corzile, iar
ele cantau din gura. Prin aceasta cantare le aminteam de Dumnezeu, ca sa ii aduca
slava precum unui Stapan. Iar daca vreodata slugile mele incepeau sa mormaie pe
furis, puneam din nou mana pe citera si le rasplateam truda printr-o cantare.
Astfel potoleam barfa ;lor cea scarboasa.
 XV

Dup ace slujeau dandu-mi ajutor, copiii mei isi luau merindea si se duceau sa
manance cu fratele lor mai mare, chemandu-le sip e cele trei surori care stateau in
fruntea femeilor slujitoare, dupa cum feciorii mei stateau in fruntea barbatilor
slujitori. Eu ma sculam in zori de zi si aduceam jertfe pentru fiecare in parte,
trei sute de porumbei, cincizeci de iezi si doisprezece miei. Porunceam apoi ca
toate acestea sa fie pregatite saraci, dupa randuiala. Si le ziceam: � Infruptati-
va din prisosul acesta dupa randuiala si rugati-va pentru copiii mei. Nu cumva
feciorii mei sa fi pacatuit inaintea Domnului umflandu-se in pene si graind cu
trufie: � Noi suntem fii de botas. Pentru ce sa mai slujim dar
(saracilor) cu atata bogatie agonisita ?�. Caci lucru tare scarbos e
trufia inaintea lui Dumnezeu ! Si inca mai aduceam pe capiste o junica aleasa, daca
feciorii mei vor fi cugetat lucruri murdare inaintea lui Dumnezeu !

XVI

Asa am facut in primii sapte ani dup ace mi s-a aratat ingerul. Apoi Satan a luat
putere (de la Dumnezeu), si s-a pogorat fara mila asupra mea si mi-a parjolit cele
sapte mii de oi puse deoparte pentru imbracamintea vaduvelor, cele trei mii de
camile, cele cinci sute de magarite si cele cinci sute de perechi de vite. Pe toate
acestea mi le-a nimicit singur, prin puterea pe care a primita impotriva mea. Iar
pe restul averilor au pus mana concetatenii mei, carora pana atunci nu le facusem
decat bine. Ei au inceput sa ma dusmaneasca si pradau ce imi mai ramasese din
turme. Iar cand m-au instintat ca s-a ales praful de intreaga mea avere am adus
slava lui Dumnezeu si n-am b;estemat.

XVII

Atunci diavolul stiindu-mi inima, prinse a unelti impotriva mea. Lua infatisarea
imparatului persilor si veni in cetatea mea, adunand in jurul sau scursoarea
scursorilor. Si grai cu glas amenintator: � Omul acesta Iobab, a risipit toate
bunurile pamantului. Nu a mai ramas nimic din ele. Le-a dat cui a apucat :
cersetorilor orbilor calicilor. Tot el a daramat templul marelui dumnezeu, stergand
de pe fata pamantului locul inchinaciunii. Pentru tot ce a savarsit impotriva
casei lui dumnezeu il voi rasplati eu, cum se cuvine. Voi duceti-va si pradati-I
vitele care i-au mai ramas, precum si roadele ogorului�. Dar ei raspunsera: �Iobab
are sapte feciori si trei fete. Daca fug si se aciueaza in tinuturi straine,
spunand pretutindeni ca am fost niste tirani? Daca se ridica in urma noastra si ne
omoara ?�. Diavolul zise : � Nu aveti nici o teama ! Cea mai mare parte din averea
lui am mantuit-o prin foc. Alta parte am inhatat-o cu de-a sila. Acum ii voi omora
copiii�.

XVIII

Spunand acestea, , merse si pravali acoperisul casei peste copii mei, strivindu-i.
Iar concetatenii, cum vazura ca totul se intamplase asa cum a spus, venire asupra
mea si incepura sa ma prigoneasca. Si fara mila imi jefuira toata casa. Oh, ce imi
vazura ochii ! Pe mesele si paturile mele calcau cu picioarele unor oameni josnici
si scarbosi. Nu puteam scoate nici macar un cuvant din gura. Eram vlaguit ca o
femeie care nu isi mai simte soldurile de durerile cumplite ale nasterii. Imi
aminteam numai de prevestirea acestui razboi, pe care mi-o facuse Domnul prin
mijlocirea ingerului Sau , si de vorbele de laud ape care mi le spusese. Devenisem
ca omul acela care vrand sa intre intr-o cetate ca sa ii cunoasca bogatiile si sa
mosteneasca o parte din slava ei, incarca marfa pe � corabie, dar in mijlocul
marii, vazand talazurile inspumate si furia vanturilor, isi azvarle toata
incarcatura in apa zicand: � Mai degraba imi prapadesc toata averea, numai sa intru
in cetate, unde voi mosteni bunuri cu mult mai pretioase decat bagajele si corabia
aceasta�. Asa gandeam ca averea mea nu cantarea nimic pe langa minunata cetate
despre care imi vorbise ingerul.

XIX

Cand a venit si ingerul vestitor, care mi-a infatisat uciderea copiilor mei, m-am
cutremurat din rarunchi. Mi-am sfasiat toate hainele de pe mine, abia reusind sa
il intreb pe cel ce ma vestise: � Dar tu cum ai scapat viu?�. Cand

am aflat tot ce mi s-a intamplat, am inceput sa urlu, zicand : � Domnul a dat

Domnul a luat. Cum a vrut Domnul asa s-a intamplat. Fie numele Domnului
binecuvantat !�.

XX
Abia dupa ce mi se naruise tot ce aveam, Satan pricepu ca nimic nu ma putea scarbi.
Atunci merse si ceru trupul meu de la Domnul, ca sa imi faca rau chiar mie. Si
Domnul ii dadu pe maini trupul meu ca sa il chinuiasca cum va voi. Peste sufletul
meu insa nu ii dadu nici o putere. Diavolul s-a apropiat cand stateam pe tronul
imparatesc si imi plangeam copiii ucisi. S-a abatut asupra mea ca o vijelie
naprasnica, rasturnandu-mi tronul, de am ramas trei ceasuri prins sub el, caci nu
puteam nicicum sa ma strecor afara. Si m-a lovit cu gadina imputita din cap pana in
picioare. Cu mare tulburare si amaraciune am iesit din cetate si m-am asezat pe o
movila de balegar. Trupul imi era mancat de viermi, udeala stropea din belsug
tarana, tasneau din mine tot felul de scursori, iar in carne mi se oplosisera o
multime de viermi. Ori de cate ori un vierme sarea din rana, eu il luam cu mana si
il asezam in acelasi loc, zicand: � Stai aici unde ai fost asezat atat cat voi fi
stapanul tau.

XXI

Am petrecut astfel patruzeci si opt de ani bolind pe gramada aceea de balegar din
afara cetatii. Le-a fost dat ochilor mei sa o vada pe intaia mea nevasta carand
apa la casa unuia sau a altuia, intolita ca o sluga, doar ca sa poata castiga o
paine si sa mi-o aduca mie. Eu clatinam din cap si ziceam : � O, Doamne, trufasi
mai sunt carmuitorii acestei cetati! Uite cum ( nu se sfiesc) sa o puna pe femeia
mea sa ii slugareasca !�. Pe urma insa ma intorceam la ganduri mai ingaduitoare.

XXII

Dupa unsprezece ani i-au luat si portia mea de paine. Se invoira sa ii dea numai
cat sa ii ajunga ei sa manance. Dar ea impartea dumicatul pe din doua - pentru ea
si pentru mine - zicand cu naduf : " Vai mie, curand n-o sa se starure nici cu
paine!". Si nu se sfia sa mearga in piata publica si sa cerseasca ici si colo, pe
la negustori, cate un coltuc de paine, ca sa imi aduca sa mananc.

XXIII
Vazand aceasta Satana se preschimba in negustor. Femeia mea veni la pravalia lui,
ca de obicei, si ii ceru paine, socotind ca e faptura omeneasca. Dar Satana zise:"
Plateste pretul si i-a ce poftesti !". Ea ii raspunse :"De unde sa scot banii? Nu
stii cate nenorociri s-au abatut asupra noastra ? Daca ti-e mila de noi, miluieste-
ne, daca nu, fa cum vrei!". Satana insa ii zise:" Daca nu ati fi meritat
nenorocirile acestea nu le-ati fi avut. Acum, ca n-ai nici un ban asupra ta, imi
dai parul de pe cap si iti iei trei paini. Asa o sa aveti trei zile de mancare".
Nevasta mea raspunse:" La urma urmei, ce e un smoc de par pe langa foamea
barbatului ?". Si batandu-si joc de parul ei, zise aceluia: "Hai vino si ia-l!".
Atunci diavolul puse mana pe foarfece si ii taie tot parul de pe cap, dandu-i in
schimb trei paini. Si toata lumea se uita la dansii. Ea lua painile si mi le aduse
mie. Satana o urmarea pe drum, tinandu-se ascuns in urma ei si imboldindu-i inima.

XXIV

Femeia mea se apropie de mine si incepu sa strige cu glasul inecat de lacrimi: "
Iov, Iov, pana cand o sa tot sezi pe gramada asta de balegar din afara cetatii,
spunandu-ti: " inca un pic, inca un pic" si tot asteptand nadejdea mantuirii ?
[ Uite-te la mine] cum umblu de colo pana colo, pribeaga si roaba pe la toti. De
acum s-a ispravit cu amintirea ta pe fata pamantului - s-au dus feciorii mei si
ficele pantecelui meu. In zadar m-am chinuit pentru dansii. Tu zaci in
putreziciunea viermilor, petrecandu-ti noptile sub cerul gol, in frig, iar eu,
nenorocita, ziua trudesc, iar noaptea ma framant cum sa fac rost de un colt de
paine, ca sa te hranesc. Caci acum nu mai capat decat o singura portie, pentru
mine, si trebuie sa o fac pe din doua, gandind in sinea mea :" Oare nu e de ajuns
ca esti atat de chinuit, nici sa te saturi cu paine nu ai dreptul?". Pentru aceea
mi-am luat inima in dinti si fara nici o rusine m-am dus la piata . [ Am gasit un
negustor care mi-a zis] :" Da banul si i-a ce poftesti!". Eu am incercat sa ii arat
cat suntem de stramtorati, dar ce mi-a fost dat sa aud din gura lui ? " Daca nu ai
nici un ban asupra ta femeie, da-mi parul de pe cap si ia in schimb trei paini.
Veti avea cu ce trai trei zile". Atunci eu lehamesita de toate, i-am raspuns : Hai
tunde-ma!". Si el, plin de josnicie, mi-a taiat parul acolo in mijlocul pietei,
dinaintea tuturor gura-casca.

XXV

Cine oare nu s-a intrebat plin de uimire : " Aceasta este Sitis, femeia lui Iov,
care avea paisprezece praguri la veranda si o usa pana in mijlocul casei, pentru ca
oricine intra sa fie cinstit cum se cuvine? Iar acum isi da parul pentru cateva
paini!

Camilele ei incarcate cu fel de fel de bunuri strabateau tinuturile, bucurandu-i pe

saraci, iar acum isi da parul pentru cateva paini.

Cea care tinea mereu sapte mese intinse in ograda, unde ospatau saracii si drumetii
flamanziti de cale, acum isi vinde parul pe cateva paini.

Uitati-va, cea care isi spala picioarele numai in lighene de aur si argint acum
umbla desculta, cu picioarele pe pamantul gol, si isi da parul pentru cateva paini.
Cea care purta vesmintele alese din in tesut cu fir de aur umbla acum numai in
zdrente si isi da parul pentru cateva paini.

Uitati-va bine, cea care acea chiar si paturile rotunjite din aur si argint acum
isi vinde parul pe cateva paini".

Iov, Iov, dupa acestea multe insirate iti mai zic un lucru pe sleau: de la
slabiciunea inimii mi s-au zdruncinat toate oasele. Scoala-te, ia painile acestea
si potoleste-ti foamea, apoi spune un cuvant impotriva Domnului si termina! Asa
voi scapa si eu de lehamitea pe care mi-a starnit-o boala trupului tau.

XXVI

Eu i-am raspuns: " Iata sunt saptesprezece ani de cand zac acoperit cu rani peste
tot si rabdand viermii care imi scormonesc prin carne. Dar niciodata sufletul meu
n-a fost greu din pricina chinurilor indurate, cat s-a ingreuiat acum de vorba
aceasta pe care mi-ai spus-a:" Spune un cuvant impotriva Domnului si termina!".
Vezi bine, si eu si tu le rabdam pe toate - nu numai pierderea averii, dar si
moartea copiilor nostri - iar tu vrei sa spunem un cuvant impotriva lui Dumnezeu si
sa instrainam de noi cea mai mare bogatie ? Nu iti mai amintesti de averile uriase
pe care le-am stapanit ? Daca am stiut sa le primim pe cele bune din mana Domnului,
de ce nu am sti sa le rabdam si pe cele rele ? Sa rabdam asadar, pentru ca Domnul,
miscat, sa se milostiveasca de noi! Tu nu vezi ca diavolul sta in urma ta si iti
tulbura cugetul, ca sa ma ispitesti si pe mine ? Vrei sa pari ca una dintre femeile
acelea nebune care si-au ratacit barbatii pe calea simplitatii ?

XXVII

Apoi m-am intors catre Satana si i-am strigat, vazandu-l ca se tot tine de spatele
femeii mele : " Treci in fata, nu te mai ascunde! Oare leul isi arata puterea
intr-o cusca? Pasarea zboara in colivie? Iesi si lupta cu mine pe fata" . Atunci
diavolul , iesind din spatele femeii, a stat locului si a inceput sa boceasca: "
Uite, Iov, ma dau batut si ma retrag dinaintea ta, care esti carne, eu care sunt
duh. Tu esti lovit de nenorocire, iar eu ma chinuiesc. A fost ca o inclestare intre
doi luptatori, si unul l-a rapus pe celalat. Cel de deasupra l-a redus la tacere pe
cel de dedesupt astupandu-i gura cu nisip si frangandu-i madularele. Dar acum
acesta a tinut piept cu indarjire su nu s-a lasat rapus, cel de deasupra a prins a
striga cu glas mare, (recunoscandu-se invins). Astfel tu Iov, ai stat dedesupt,
lovit de cumplita nenorocire, dar pana la urma nu te-ai dat rapus si m-ai biruit".

Facut de rusine, Satana s-a dus de la mine si ma lasat in pace vreme de trei ani.
La fel si voi, copiii mei, sa aveti indelunga rabdare in imprejurarile vietii,
pentru ca indelunga rabdare le niruie pe toate.

XXVIII
Dupa douazeci de ani de nenorocire aflara si imparatii despre cate mi se
intamplasera. Si, sculandu-se, pornira catre mine, fiecare din tara lui, ca sa ma
vada si sa imi aduca mangaiere. Nu ma recunoscura insa de departe. Atunci prinsera
a striga si a plange cu jale mare. Isi sfasiara vesmintele si dupa ce isi acoperira
capetele cu tarana se asezara langa mine. Si statura sapte zile si sapte nopti fara
ca nici unul sa scoata o vorba. Nu pentru ca erau rabdatori ramasera ei asa, fara
sa vorbeasca, ci pentru ca ei ma stiau un om din cale-afara de bogat. Cand aduceam
si le aratam pietrele mele pretioase incremeneau de uimire. Apoi incepeau sa bata
din palme si ziceau: "Daca noi, trei imparati, ne-am strange si ne-am pune
laolalta averile, tot nu am izbuti sa egalam nestematele imparatiei tale". Eram de
neam mai bun decat cei din Rasarit.

Asadar, indata ce sosira incepura sa intrebe prin Ausitis: "Unde este Iov, cel care
domneste peste intregul Egipt?" Si oamenii ii instintara despre mine cum ca stau
pe o gramada de balegar undeva in afara cetatii si ca de douazeci de ani nu mai
pusesem piciorul dincoace de ziduri. Apoi iscodira despre averile mele si aflara
tot ce mi se intamplase.

XXIX

Dupa ce ascultara cu luare-aminte, iesira din oras insotiti de concetatenii mei.

Acestia aratara catre mine, dar imparatii facura cu mainile semn de impotrivire,
zicand ca nu eu sunt Iovav (Iobab). In sfarsit, una peste alta, pe cand se
ciorovaiau asa, Eliphas, regele themanitilor, ma intreba: "Tu esti Iov, imparat ca
si noiu?". Iar eu , jeluindu-ma si acoperindu-mi capul cu tarana, am facut semn din
cap si am zis: "Da, eu sunt".

XXX

Si vazand ca incuvintez, se pravalira la pamant si incepura sa planga de se

cutremurara si soldatii care vedeau trei imparati zacand de trei ceasuri la pamant
ca niste morti. Apoi se ridicara si prinsera a se intreba unul pe altul: "El o
fi?". Sapte zile ii intrebara pe oamenii din Ausitis, iscodindu-i despre toate ale
mele, turme si averi. Si ziceau asa:" Stim cate lucruri trimitea prin satele si
cetatile dimprejur, ca sa fie daruite saracilor, fara sa mai punem la socoteala
bunatatile impartite la el acasa. Cum a putut sa cada intr-o asemenea
putreziciune?".

XXXI

Dupa sapte zile, cat intoarsera totul pe fata si pe dos, Elious zise catre ceilalti
imparati:" Haideti sa ne apropiem si sa il intrebam cu grija daca el este cu
adevarat (Iobab) sau nu !". Pana atunci statusera departe de mine, cam la o
jumatate de stadiu, din pricina imputiciunii trupului meu. Asadar, se ridicara si
se apropiara, ducand fiecare in maini parfumuri bine mirositoare. Iar impreuna cu
dansii veneau si multi soldati care aruncau spre mine cu parfum, din toate
partile, ca sa se poata cat de cat apropia.

Trei zile au stat si au imprastiat buna mireasma. Iar cand au ajuns langa mine,
Elious m-a intrebat:" Tu esti Iovav, imparat ca si noi? Tu esti cel care pe vremuri
erai atat de slavit? Tu esti cel aidoma soarelui care pe timpul zilei straluceste
pe tot pamantul? Tu esti cel aidoma lunii si stelelor care lumineaza pe cer la miez
de noapte?". I-am raspuns:"Eu sunt". Atunci cu jale mare, cu glas sfasiat de
durere, a cantat un bocet imparatesc impreuna cu ceilalti trei imparati si cu
ostenii lor.

XXXII

Plangerea lui Elious

Ascultati plangerea lui Elious, care infatiseaza, pentru toti bogatia lui Iov.

Tu esti cel care ai randuit sapte mii de oi,

ca sa aiba cu ce se imbraca?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care ai randuit trei mii de camile,

ca sa duca flamanzilor de-ale gurii?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care ai randuit ca o mie de vite,

sa lucreze ogoarele nevoiasilor

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care pe vremuri aveai paturi de eur,

iar acum sezi pe o movila de balegar?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care pe vremuri aveai tronul din pietre pretioase,

iar acum te balacesti in noroi?

Unde-i acum slava tronului tau?

Cine se poate asemui cu tine,

asa cum stateai in mijlocul copiilor tai?

Erai ca un copac ce-a dat rod bine mirositor.

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care tinea saizeci de mese intinse,

pentru saturarea saracilor?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care aveai cadelnite cu tamaie pentru intreaga adunare,

iar acum zaci in imputiciune?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti cel care aveai lampi de aur si de argint,

iar acum astepti lumina de la raza lunii?

Unde-i acum slava tronului tau?

Tu esti Iov cel plin de mare slava?

Unde-i acum slava tronului tau?

XXXIII

Cum Elious jelea mai departe impreuna cu ceilalti imparati, se facu o mare
tulburare. Dupa ce tipetele se potolira cat de cat, Iov zise:

"Liniste! Am sa va arat tronul,slava si vrednicia mea intre sfinti.

Tronul meu este mai presus de lume,

iar slava mea si vrednicia mea stau la dreapta Tatalui.

Lumea asta va trece si slava ei va pieri,

cei ce nadajduiesc in ea se vor prabusi,

dar tronul meu se afla in pamantul cel sfant

si slava mea in veacul cel netrecator.

Raurile vor seca in matca,

si crestele valurilor cobora-vor in hauri adanci,

dar raurile din pamantul in care se afla tronul meu nu vor disparea,

ci vor curge la nesfarsit.

Imparatii vor trece, toti carmuitorii se petrec,

slava si mandria lor sunt ca o oglinda,

dar imparatia mea dureaza in vecii vecilor

si slava si vrednicia ei sed in carele Tatalui".

XXXIV

Eu am zis acestea ca sa fac liniste. Dar Eliphas s-a maniat peste masura si a grait
catre ceilalti doi prieteni ai sai:" Ce folos ca ne-am urnit pana aici, cu osti cu
tot, vrand sa ii aducem acestuia o mangaiere? Nu vedeti cum ne judeca? Sa ne
intoarcem chiar acum in tarile noastre! Zace in colcaiala viermilor si in putoare,
dar ati auzit cum se otareste la noi - "Imparatiile se duc si carmuitorii lor
impreuna cu ele, dar a mea dureaza in veci"?. Si Eliphas se ridica in picioare, cu
mare taraboi, si ii saluta pe ceilalti doi imparati, zicandu-le: "Eu plec, fiindca,
iata, noi am venit sa aducem acestuia un pic de mangaiere, si el ne-a facut praf in
fata ostenilor nostri".

XXXV

Interventia lui Baldad. Testarea lui Iov

Baldad insa la oprit, zicandu-i: " Nu se cuvine sa vorbesti asa unui om indoliat,
si nu numai, ci el insusi lovit de mare suferinta. Iata noi, asa sanatosi cum ne
aflam, abia am putut ajunge pana la dansul naclaindu-ne in parfumuri. Oare nu iti
amintesti, Eliphas, cum te-ai chinuit aceste doua zile? Sa avem un pic de rabdare,
ca sa aflam macar ce-i cu dansul: si-a iesit din minti? Isi mai aminteste oare
fericirea de altadata? A inebunit? Fiindca, ma intreb, cine nu ar lua-o razna si
nu ar inebuni dupa o astfel de nenorocire? Lasa-ma sa ma duc mai aproape si sa aflu
ce e cu dansul".

XXXVI

Si Baldad se ridica, se apropie de mine si imi zise: "Tu esti Iov?". Iar eu i-am
raspuns: "Da". Si el zise iarasi: "Mitea ti-e la locul ei?". Eu am raspuns: " Nu-i
la cele pamantesti, fiindca pamantul si cei ce il locuiesc nu stau o clipa locului.
Mintea mea e la cele din ceruri, fiindca in ceruri nu exista nici o framantare".
Atunci Baldad zise: " Stim ca pamantul nu sta locului si se schimba mereu la
rastimpuri; cand merge inainte, cand se linisteste, cand se incinge in razboaie
crancene. Si despre cer am auzit ca sta in buna randuiala. Dar, ca sa vad ca esti
intr-adevar in toate mintile, ingaduie sa iti pun o intrebare. Daca imi raspunzi cu
intelepciune la prima, am sa ti-o pun si pe a doua. Si daca imi raspunzi cum se
cuvine si la a doua, va fi limpede pentru noi toti ca nu ti-ai iesit din minti".

XXXVII

Apoi a continuat: "In cine ai nadejde?". Eu am raspuns: "In Dumnezeul cel viu". El
iarasi a intrebat:" Spune-mi, cine ti-a spulberat averea si te-a acoperit cu
buboiul acesta?". Eu am raspuns: " Dumnezeu". El iarasi a luat cuvantul si a zis
catre mine:" Si cum, tot in Dumnezeu ti-ai pus nadejdea, In cel care te-a acoperit
cu buboiul acesta si ti-a spulberat averea? Daca a dat apoi a luat, trebuia sa nu
fi dat nimic de la bun inceput. Oare un imparat isi bate joc de un ostas care l-a
slujit cum se cuvine? Cine e in stare sa cunoasca adancimile Domnului si ale
Intelepciunii Sale? Cine ar indrasni sa ii atribuie Domnului savarsirea unei
nedreptati?

Raspunde-mi Iov, la intrebarile acestea. Iarasi iti zic, arata-mi ca esti in toate
mintile. Daca nu ti-ai pierdut intelepciunea, spune-mi de ce vedem ca soarele urca
pe cer in partea de la rasarit si coboara de pe cer in partea dinspre apus? De ce,
cand ne trezim in zorii zilei, il vedem urcand dinspre rasarit? Lamureste-ma, daca
esti cu adevarat slujitor al lui Dumnezeu".

XXXVIII

Si eu am raspuns: "Cugetul nu mi l-am pierdut deloc, mintea mea inca nu a luat-o

razna. Pentru ce oare sa vorbesc despre minunile Domnului? Gura mea si-ar rani
Stapanul. Niciodata nu am sa fac una ca asta. Cine suntem noi, cei care fiind
fapturi de carne si avandu-ne sortii pe pamant, indraznim sa deslusim tainele
ceresti!? Ca sa stiti ca mintea mea a ramas la locul ei, ascultati ce am sa va
intreb. Mancarea intra in noi pe gura. Si apa se bea tot pe gura si apoi se scurge
prin gatlej. Dar, o data ajunse la locul usurarii, se despart una de cealalta. Cine
se desparte? Baldad zise: "Nu stiu". Iar eu am luat iarasi cuvantul si am continuat
asa; " Daca nu esti in stare sa deslusesti caile trupului, cum vei pricepe atunci
caile cerului?". Atunci interveni Sophar si zise;" Noi nu cautam sa deslusim cele
ce sunt deasupra noastra, ci vrem sa stim daca tu esti in toate mintile. Si, intr-
adevar, ne-am dat seama ca nu te-ai smintit nici un pic. Spune, ce-ai vrea sa facem
pentru tine? Caci am adus cu noi doftori vestiti, din trei imparatii. Vrei sa te
ingrijeasca vreunul dintre ei? Poate a sa te linistesti". Eu insa am raspuns: "
Vindecarea si ingrijirea mea sunt numai la Domnul, Cel care i-a facut pe doftori".
XXXIX

Si pe cand vorbeam eu asa a sosit femeia mea, Sitis, zdrentaroasa toata. Fugise de
la stapanul care o inrobise, fiindca acesta nu ii ingaduise sa iasa afara, ca nu
cumva s-o zareasca cei trei imparati si sa o ia cu dansii. Cum veni se arunca la
picioarele acestora si incepu sa boceasca: " Va amintiti, o , Eliphas si prietenii
tai, ce rochii purtam cand eram impreuna cu voi? Si acum, uitati-va in ce hal va
ies inainte!". Ei incepura sa planga cu glas sfasietor. dar apoi tacura zapaciti,
caci scarba lor se facuse de doua ori mai mare. Eliphas ceru sa i se taie mantia in
jumatate si o acoperi pe femeia mea. Dupa ce ii multumi, acesta ii mai facu o
rugaminte, zicand: " Porunceste soldatilor tai sa sape sub daramaturile casei care
s-a prabusit peste copii mei, macar oasele sa stea la loc sigur, intr-un mormant.
Noi inca nu am putut face asta din pricina cheltuielilor mari. Sa le putem vedea
barem oasele. Ce-s eu animal salbatic, am oare pantece de fiara, de mi-au murit
zece copii si pe nici unul nu l-am ingropat cum se cuvine?". Ostasii se pregateau
sa plece la sapat, dar eu nu i-am lasat, graindu-le asa: " O sa va chinuiti in
zadar. Pe copiii mei nu ii veti mai gasi, caci au fost luati la ceruri de catre
Imparatul care i-a creat". Si ei mi-au raspuns: " Cum sa nu spuna ca ti-ai iesit
din minti si ai inebunit cel ce te-ar auzi vorbind asa: " Copiii mei au fost luati
la ceruri" ? Arata-ne odata adevarul".

XL

Eu le-am zis: "Ridicati-ma, ca sa pot sta in picioare". Si ei m-au ridicat

sprijinindu-ma fiecare de cate un brat. Cum m-am ridicat, am facut o rugaciune de
marturisire catre Tatal si dupa aceea am grait prietenilor mei: " Uitati-va spre
rasarit si o sa ii vedeti pe copiii mei incoronati cu slava cereasca". Dupa ce a
privit intr-acolo, Sitis femeia mea, s-a aruncat, in genunchi, la pamant si a zis:"
Acum stiu ca Domnul isi aminteste de mine. Am sa ma scol si am sa plec in cetate.
Am sa inchid un pic ochii, ca sa ma odihnesc de truda robiei mele". Si indata a
plecat in cetate si a intrat in grajdul cu vitele sale, furate de noii stapani,
care o inrobisera. Aici se intinse langa un staul si adormi pe veci, cu sufletul
impacat.

Stapanul cel despotic a cautat-o peste tot si cum nu o gasea, a venit, pe seara la
grajdul vitelor. Si a gasit-o aici intinsa pe jos, fara suflare. Toate vitele se
adunasera in jurul ei si mugeau cu mare jale. Vestea s-a raspandit iute dintr-un
capat in altul al cetatii. Atunci au dat cu totii buzna, ca sa vada ce sa intamplat
si au gasit-o pe femeie moarta, iar animalele plangeau roata imprejurul trupului
ei.

Apoi au luat-o, au dus-o de acolo si au ingropat-o chiar langa casa care se

prabusise peste copiii ei. Toti saracii din oras au bocit-o zicand asa: " Priviti,
oameni buni, Sitis, aceasta femeie mandra si slavita, n-a fost socotita vrednica sa
aiba un mormant!".

XLI
Dupa aceea, Eliphas si ceilalti se asezara la sfat, discutand si aruncand in mine
cu tot felul de vorbe mari. In ziua a douazeci si saptea voiau sa se ridice si sa
plece, fiecare in tara sa. Dar Elious ii ruga sa mai ramana un pic zicandu-le: "Nu
plecati inca, asteptati-ma si pe mine, caci vreau sa imi vars naduful pe Iov. Toate
zilele acestea, cat ati stat aici, voi l-ati rabdat umflandu-se in pene cu
dreptatea lui. Ei bine, eu nu il mai rabd. Inca de la inceput l-am plans si l-am
jelit, caci imi aduceam aminte de fericirea lui dintai, cand eram cu totii la fel
de sus. El insa mi-a raspuns, plin de mandrie si dispret, ca tronul lui se afla in
ceruri. Ascultati-ma asadar si o sa va arat ca soarta lui nu este aceasta". Si
Elious, inspirat de Satana, incepu sa ma improaste cu tot felul de vorbe
nerusinate, care se afla scrise in Paralipomenele lui Eliphas.

XLII

Dupa ce si-a ispravit vorbele umflate, Domnul mi s-a aratat intr-o vijelie, stand
pe nori, A grait (cu glas puternic) si l-a acuzat pe Elious, aratandu-mi ca cel
care a vorbit in el nu era o fiinta omeneasca ci o fiara. Domnul vorbea cu mine de
pe un nor, insa toti cei patru imparati auzeau ce imi spunea. Si dupa ce a vorbit
cu minbe i-a zis lui Eliphas: "De ce ati pacatuit, Eliphas, tu si cei doi prieteni
ai tai ? Caci nu ati vorbit cu draptate despre slujitorul meu Iov. Ridicati-va si
rugati-l sa aduca o jertfa pentru voi, ca sa vi se ierte pacatul. Caci daca nu face
el insusi aceasta, veti pieri". Ei mi-au adus degraba cele trebuincioase jertfei.
Eu le-am luat si am jertfit pentru dansii, iar Domnul a primit si i-a deslegat de
pacat.

XLIII

Eliphas, Baldad si Sophar cunoscura ca Domnul ii iertase pe dansii, dar nu si pe

Elious. Atunci Eliphas, primind duh de sus, canta un imn, iar ceilalti doi
prieteni, impreuna cu ostasii care se aflau langa locul jertfei ii tinura isonul.
Iata cantarea lui Eliphas:

"Ridicate au fost pacatele noastre, ingropata este nelegiuirea noastra.

Numai Elious, Elious cel nemernic nu va lasa nici o amintire printre cei vii.

Lampa i s-a stins de tot, flacara ei nu mai straluceste, slava facliei lui se va
intoarece

spre osandirea lui, caci el este fiul intunericului, nu al luminii.

Slava si credinciosia i-o vor mostenii pazitorii de la usile intunericului.

Imparatia lui s-a dus, tronul lui a putrezit de tot.

Cortul lui pretios a ajuns in iad, caci el a indragit frumusetea sarpelui si solzii
dragonului.
Fierea si veninul lui ii vor fi hrana, caci nu a stiut sa castige,

iubirea Domnului si nici nu s-a temut de El,

dar a starnit mania celor pe care Domnul ii pretuieste.

Domnul l-a uitat si sfintii s-au lepadat de dansul, salas ii sunt acum mania si
patimirea.

Nu e nici un strop de mila in inima lui si nici un strop de pace,

in trupul lui pe limba are numai venin de vipera.

Drept este Domnul, drepte sunt toate judecatile Sale.

La el nu exista partinire. Pe toti ii judeca dupa aceasi masura.

Iata, Domnul s-a apropiat, iata ingerii s-au pregatit, inainte vin coroanele si
laudele.

Bucura-se toti sfintii, veseleasca-se in inimile lor,

caci au primit slava pe care o asteptau.

Smuls a fost pacatul nostru, curatita a fost nelegiuirea noastra,

numai Elious cel nemernic nu va lasa nici o amintire pentru cei vii".

XLIV

Dupa ce Eliphas a incheiat imnul, impreuna cu tpti care se aflau in jurul locului
de jertfa, ne-am ridicat si am intrat in cetate. Am venit aici, in casa unde
locuim acum, si am facut niste ospete pe cinste intru bucuria Domnului. Apoi am
cautat sa ii ajut iarasi pe saraci. Au inceput sa vina la mine toti prietenii de
odinioara si altii, doritori sa faca bine, care ma intrebau: "Ce vrei acum de la
noi?" Iar eu, amintindu-mi de cei saraci, voiam sa le fac din nou bine si le ziceam
acelora :" Dati-mi fiecare cate o miala, ca sa ii imbrac pe cei desbracati". Si
fiecare mi-a adus cate un ban de patru drahme , de aur. Si Domnul mi-a binecuvantat
avutul, sporindu-l de inca doua ori.

XLV
Copiii mei, iata acum am ajuns la capatul zilelor. (Va zic) sa nu IL uitati
niciodata pe Domnul! Ajutati-i pe saraci, nu intoarceti spatele neputinciosilor !
Nu va luati femei de neam strain! Voua copiii mei, va las tot avutul meu si fiecare
sa isi stapaneasca partea fara nici o opreliste.

XLVI

(Slugile) au adus avutul si l-au impartit numai celor sapte feciori. Neprimind
nimic, fetele s-au intristat si au zis catre tatal lor; " Stapane, perinte al
nostru, oare nu suntem si noi copiii tai? Pentru ce noua nu ne-ai lasat nici o
avere?" Dar Iov a raspuns asa fetelor: " Nu va suparati, ficele mele. Caci nu v-am
uitat. Voua v-am pregatit o mostenire cu mult mai de pret decat aceea a fratilor
vostri". Apoi a chemat-o la dansul pe fata care se numea Hemera si i-a zis: "Ia
cheia, mergi si descuie ascunzatoarea si adu-mi de acolo cele trei vase de aur, ca
sa va dau si voua mostenirea". Fata a mers si a adus ce i-sa cerut. Iov a deschis
(vasele) si a scos trei sfori colorate in atat de multe culori, incat nimeni nu ar
fi putut spune cum aratau intocmai. Caci ele nu erau de pe pamant, ci din cer,
stralucund nemaipomenit si aruncand vapai de foc, intocmai ca razele soarelui. Iov
darui fiecarei fete cate o sfoara si le zise: " Legati-va cu ele peste piept, ca sa
va poarte noroc in toate zilele vietii voastre".

XLVII

Atunci, a doua fiica, pe nume Kasia, intreba cu mirare: "Tata, aceasta-i mostenirea
noastra despre care ziceai ca e mult mai de pret decat a fratilor nostri? La ce-s
bune sforile astea fara nici un rost? Oare de pe urma lor vom avea din ce trai?".
Tata le raspunse:" Nu numai ca de pe urma lor veti avea din ce trai, dar ele va vor
conduce intr-un salas mai bun, ca sa traiti in ceruri. Nu aveti de unde cunoaste,
copilele mele, pretul acestor sfori. Domnul m-a socotit vrednic sa le primesc in
ziua in care a hitarat sa se indure de mine si sa stearga de pe trupul meu bubele
si viermii. Atunci m-a chemat si mi-a daruit aceste trei sfori, Zicandu-mi:"Ridica-
te si incingeti soldurile ca un barbat! Eu te intreb si tu sa raspunzi!". Eu am
luat sforile si m-am incins cu ele. Intr-o clipita, viermii si buboaiele de pe
trupul meu s-au facut nevazute. Cu ajutorul Domnului m-am inzdravenit atat de bine,
de parca niciodata nu as fi zacut. Mia disparut pana si amintirea chinurilor din
suflet. Domnul insa mi-a vorbit cu putere, spunandu-mi cate se intamplasera cu mine
pana atunci si cate aveau sa se intample cu mine de atunci incolo. Asadar, copilele
mele, daca aveti aceste sfori, vrajmasul nici nu o sa va tulbure, nici nu o sa isi
poata strecura gandurile necurate in cugetele voastre. E un filacteriu de la Tatal.
Ridicati-va si incingeti-va cu ele, acum inainte de a-mi da eu ultima suflare, ca
sa puteti vedea ce se intampla cu sufletul meu si sa va minunati de fapturile lui
Dumnezeu.

XLVIII

Atunci Hemera s-a ridicat si s-a incins roata imprejur cu una din cele trei sfori,
precum ii spusese tatal ei. Si a simtit alt cuget in ea, caci nu se mai gandea la
cele pamantesti si vorbea in limba ingerilor. Si a inaltat un imn lui Dumnezeu dupa
tipicul catarilor ingeresti. iar Duhul a ingaduit ca aceste cantari, spuse de ea,
sa fie incrustate in scrisoare ce ii apartine.

XLIX

Dupa aceea s-a incins Kasia si a simtit, la randu-i, alt cuget in ea, caruia nu ii
mai pasa deloc de toate cele lumesti. A prins a grai in limba Incepatoriilor si a
slavi lucrarea di Salasul cel de deasupra. Iar daca cineva doreste sa cunoasca
lucrarea din ceruri, o va putea gasi descrisa in (imnurile) Kasiei.

In sfarsit s-a incins si cea de a treia fata, numita Cornul Amaltheii. Iar gura a
inceput sa vorbeasca in limba celor de sus, caci cugetul i s-a schimbat pe loc,
intorcandu-se de la cele lumesti. Si vorbea in limbaheruvimilor, slavindul pe
Stapanul Virtutiilor si aratand slava lor. Cine vrea sa gaseasca o urma despre ziua
slavei Tatalui o va gasi in rugaciunile Cornului Amaltheii.

LI

Dupa ce fetele s-au oprit din cantari, Domnul si Duhul Sfant m-a imboldit pe mine,
Nereus, Fratele lui Iov ( ca sa merg langa dansul). Am mers si m-am asezat alaturi,
pe un pat. Si aici mi-a fost data sa ascult despre minunile pe care fetele si le
povesteau una alteia. Si am scris o carte intreaga, cea mai mare parte plina cu
imnuri invatate de la fiicele fratelui meu. Aceste imnuri sunt curata mantuire
pentru noi, Caci vorbesc despre minunile lui Dumnezeu.

LII
Dupa trei zile, Iov cazu iar la pat, bolnav. Acum insa bolea fara chin si fara
suferinta. Nici un chin nu se mai putea atinge de el datorita cingatorii facatoare
de minuni pe care o purta. Dupa inca trei zile stiu ca vin ingerii sa ii i-a
sufletul. Se ridicara iute, puse mana pe harfa si o dadu ficei sale Hemera. Kasiei
ii dadu o cadelnita, iar celeilalte, Cornul Amaltheii, o toba, ca sa ii
binecuvinteze pe cei care veneau sa ii ia sufletul. Luand cele incredintate, ele
vazura carele de lumina apropiindu-se de sufletul tatalui lor si binecuvantara si
adusera slava intr-o limba nepamanteasca. Vizitiul carului mare se dadu jos si il
saluta pe Iov. Doar cele trei fete si tatal lor vedeau acestea; noi ceilalti nu
vedeam nimic). Si dupa ce ii lua sufletul in brate urca din nou in car si o porni
catre rasarit. Iar trupul lui Iov, invelit in panza, fu ingropat in mormant.
Inaintea lui mergeau cele trei fete incinse cu cingatorile facatoare de minuni si
cantand imnurile Tatalui.

LIII

Eu Nereus, fratele lui Iov, cu cei sapte feciori ai sai, cu saracii si orfanii
laolalta si cu toti nevolnicii bocim asa: " Vai de noi astazi, de doua ori vai de
noi, caci

astazi a fost luata puterea credinciosilor

astazi a fost luata lumina orbilor

astazi a fost luat parintele orfanilor

astazi a fost luat primitorul strainilor

astazi a fost luata imbracamintea vaduvelor.

Cine nu plange dupa un asemenea om al lui Dumnezeu?"

Cand ajunsera cu trupul la mormant, vaduvele si orfanii se asezara roata-mrejur si

nu lasara sa fie ingropat. Abia dupa trei zile il pusera in mormant, cu cantare
frumoasa, pe cel ce are numele vestit intre toate neamurile din veac. Amin.

Sfarsit