Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apocrifa-Testamentul Lui Iov
Apocrifa-Testamentul Lui Iov
In ziua in care s-a imbolnavit, a dorit sa puna randuiala in casa lui. De aceea si-
a chemat toti copiii, sapte baieti si trei fete.
Copiii mei , veniti si stati imprejurul meu, ca sa va arat ce-a facut Domnul cu
mine si toate cate mi s-au intamplat. Caci eu sunt tatal vostri Iov, care a indurat
peste poate, iar voi sunteti neam ales si slavit, din semintia lui Iacov, tatal
mamei voastre. Eu ma trag din fii lui Esau, fratele lui Iacov din care se trage si
maica voastra Dinah, care v-a nascut pe voi. Prima mea femeia a murit de o moarte
naprasnica impreuna cu cei zece copii ai nostri. Acum ascultati-ma cu luare-aminte
si va voi dezvalui tot ce mi s-a intamplat.
II
Numele meu era Iobab, inainte ca Domnul sa ma numeasca Iov. Asadar, pe cand ma
numeam Iobab locuiam chiar langa templul unui idol la care se inchina multa lume.
Si tot privind eu la jertfele necontenite ce se aduceau acolo, am prin a cugeta in
mine insumi si a zice:" Oare acesta sa fie Dumnezeul care a facut cerul si pamantul
si marea si pe noi oamenii? Cum sa aflu adevarul?".
III
Intr-o buna noapte, pe cand dormeam, un glas mare a venit asupra mea, din mijlocul
unei lumini, si mi-a strigat:"Iobab, Iobab!". Eu am raspuns :"Iata-ma !". Si glasul
a zis: "Scoala-te si iti voi arata cine este cel pe care vrei sa-l cunosti. Acesta
caruia i se aduc jertfe si (libatii) nu este Dumnezeu, ci insasi puterea Diavolului
prin care se inseala firea omeneasca". Auzind acestea, am cazut la picioarele
patului, cu fata la pamant, si am zis:" Stapanul meu, care ai venit anume ca sa
imi mantuiesti sufletul, ajuta-ma ! Caci daca lucrul acesta este al Satanei pentru
amagirea oamenilor, atunci, rogu-te, da-mi puterea sa merg si sa-l curat si sa fac
ca niciodata de acum incolo sa nu se mai slujeasca in el. Oare cine ar cuteza sa
ma impiedice pe mine, printul acestui tinut !?".
IV
Lumina mi-a raspuns, zicandu-mi: " Negresit ca vei putea sa cureti locul acela.
Asculta-ma insa. Iata ce mi-a poruncit Domnul sa-ti aduc la cunostinta !". Si eu
am raspuns: "Tot ce-a poruncit Domnul slugii Sale voi asculta si voi implini".
O sa-ti faca rani fara de numar, o sa-ti mistuie averile toate, o sa iti rapeasca
pana si copiii. Dar daca rabzi pana la capat voi face numele tau vestit la toate
neamurile pamantului pana la sfarsitul veacurilor. Si am sa iti intorc la loc
averea, de doua ori mai mare decat la inceput, ca sa stii ca (Dumnezeu) nu se ia
dupa ochi frumosi,
ci-l rasplateste cu bogatii de tot felul pe cel care il asculta. Si vei fi trezit
la inviere.
Caci vei fi asemenea unui atlet care da si primeste lovituri, iar la sfarsit
castiga cununa biruintei. Atunci vei sti ca drept, adevarat si puternic este Domnul
si ca
Si eu, copiii mei, i-am raspuns: " Pana la moarte voi rabda fara sovaiala". Apoi,
dupa ce ingerul mi-a pus pecetea si a plecat, eu, dragii mei copii, m-am sculat in
noaptea urmatoare si luand cu mine cinci sute de slujitori, am mers la templul
idolului si l-am facut una cu pamantul. Iar dupa aceea m-am intors acasa si am
poruncit sa se intareasca toate
intrarile.
VI
" Du-te si spunei lui Iov ca vreau sa-l vad!". Portareasa veni si imi spuse, dar
primi de la mine raspuns ca nu aveam vreme.
VII
Auzind aceasta, Satana pleca, isi puse pe umeri un bat si prinse a se milogi
portaresei asa : " Spunei lui Iov: Da-mi paine din mainile tale, ca sa mananc". Si
eu i-am dat slugii o paine arsa, ca s-o azvarle (cersetorului). Si i-am raspuns:'
Nu astepta sa mananci din painile mele, caci imi esti strain". Portareasa - fiindu-
i rusine de painea aceea arsa, neagra ca scrumul, si pentru ca nu stia ca il are in
fata pe Satana - a luat de la dansa o paine frumos rumenita si i-a dat-o de pomana.
El o lua, dar, cunoscand cele intamplate, zise:" Pleaca sluga nemernica, si adu-mi
ce ti s-a dat sa imi aduci". Atunci sluga prinse a se jeli cu lacrimi amare si
zise:" Adevarat, bine spui ca sunt o sluga nemernica. Daca n-as fi fost, as fi
facut precum mi-a poruncit stapanul meu". Si intorcandu-se in casa ii aduse Satanei
painea arsa, cu urmatoarele cuvinte: " Asa iti zice stapanul meu: Nu o sa mananci
niciodata din painile mele, caci imi esti strain". Ci eu ti-am dat adineauri, ca sa
nu fiu judecata ca n-am miluit un cersetor strain. Apoi Satana o trimise din nou la
mine cu urmatoarele cuvinte: " Cum este arsa scrum aceasta paine, asa voi arde
scrum si trupul tau. Peste un ceas ma intorc si te nimicesc".
VIII
Satana pleca de la mine si merse drept sub bolta cerului, ca sa il roage pe Domnul
sa ii dea putere asupra tuturor averilor mele. Si luand puterea, veni si imi
spulbera toata agoniseala.
IX
Ascultati-ma cu luare aminte. Va voi povesti toate cate mi s-au intamplat si cate
mi s-au luat. Aveam o suta treizeci de mii de oi si din ele puneam deoparte sapte
mii, pe care le tundeam si faceam haine orfanilor, vaduvelor, celor saraci si
neputinciosi. Aveam o haita de opt sute de caini, care imi pazeau casa. Mai aveam
noua mii de camile, dintre care alesesem trei mii, ca sa cutreiere toate cetatile.
Dupa ce le incarcam cu tot felul de lucruri, le trimiteam prin cetati si prin sate,
poruncind ca marfurile sa fie impartite pe degeaba neputinciosilor, vaduvelor si
nevoiasilor. Aveam o suta patruzeci de magarite la pascut. Am pus deoparte cinci
sute dintre ele si am poruncit sa li se vanda manjii, iar banii sa se dea saracilor
si napastuitilor. Acestia veneau la mine din toate tinuturile dimprejur. Cele patru
porti ale gospodariei ramaneau tot timpul larg deschise, cu gandul ca nu cumva
sosind vreunul, sa ceara de pomana si vazandu-ma stand la poarta, sa se intoarca
din drum cu mainile goale, cuprins fiind de rusine. Ci, daca m-ar fi zarit stand la
una din porti sa poata intra prin alta, ca sa isi ia cele de trebuinta
Aveam si treizeci de mese intinse in mijlocul ograzii, la tot veasul din zi si din
noapte, numai pentru drumetii straini. Alte doisprezece mese erau puse anume pentru
vaduve. Daca vreun strain intra sa ceara de pomana, il sileam sa ramana sis a se
ospateze la masa, inainte sa isi ia cele de trebuinta. Nu ingaduiam nimanui sa iasa
pe poarta cu stomacul gol.
Aveam si trei mii cinci sute de perechi de vite. Puneam deoparte cinci sute sa
lucreze, cat puteau, tarinile celor care doreau sa le imprumute, iar rodul adunat
era pus deoparte si impartit saracilor la mesele acelora. Aveam si cincizeci de
cuptoare pentru copt paine, din care randuisem cateva pentru masa celor flamanzi.
XI
XII
XIII
XIV
Aveam sase harfe si o citera cu zece corzi. Ma sculam in fiecare zi, dupa ce
terminau vaduvele de mancat, apucam citera si incepeam sa ii ciupesc corzile, iar
ele cantau din gura. Prin aceasta cantare le aminteam de Dumnezeu, ca sa ii aduca
slava precum unui Stapan. Iar daca vreodata slugile mele incepeau sa mormaie pe
furis, puneam din nou mana pe citera si le rasplateam truda printr-o cantare.
Astfel potoleam barfa ;lor cea scarboasa.
XV
Dup ace slujeau dandu-mi ajutor, copiii mei isi luau merindea si se duceau sa
manance cu fratele lor mai mare, chemandu-le sip e cele trei surori care stateau in
fruntea femeilor slujitoare, dupa cum feciorii mei stateau in fruntea barbatilor
slujitori. Eu ma sculam in zori de zi si aduceam jertfe pentru fiecare in parte,
trei sute de porumbei, cincizeci de iezi si doisprezece miei. Porunceam apoi ca
toate acestea sa fie pregatite saraci, dupa randuiala. Si le ziceam: � Infruptati-
va din prisosul acesta dupa randuiala si rugati-va pentru copiii mei. Nu cumva
feciorii mei sa fi pacatuit inaintea Domnului umflandu-se in pene si graind cu
trufie: � Noi suntem fii de botas. Pentru ce sa mai slujim dar
(saracilor) cu atata bogatie agonisita ?�. Caci lucru tare scarbos e
trufia inaintea lui Dumnezeu ! Si inca mai aduceam pe capiste o junica aleasa, daca
feciorii mei vor fi cugetat lucruri murdare inaintea lui Dumnezeu !
XVI
Asa am facut in primii sapte ani dup ace mi s-a aratat ingerul. Apoi Satan a luat
putere (de la Dumnezeu), si s-a pogorat fara mila asupra mea si mi-a parjolit cele
sapte mii de oi puse deoparte pentru imbracamintea vaduvelor, cele trei mii de
camile, cele cinci sute de magarite si cele cinci sute de perechi de vite. Pe toate
acestea mi le-a nimicit singur, prin puterea pe care a primita impotriva mea. Iar
pe restul averilor au pus mana concetatenii mei, carora pana atunci nu le facusem
decat bine. Ei au inceput sa ma dusmaneasca si pradau ce imi mai ramasese din
turme. Iar cand m-au instintat ca s-a ales praful de intreaga mea avere am adus
slava lui Dumnezeu si n-am b;estemat.
XVII
Atunci diavolul stiindu-mi inima, prinse a unelti impotriva mea. Lua infatisarea
imparatului persilor si veni in cetatea mea, adunand in jurul sau scursoarea
scursorilor. Si grai cu glas amenintator: � Omul acesta Iobab, a risipit toate
bunurile pamantului. Nu a mai ramas nimic din ele. Le-a dat cui a apucat :
cersetorilor orbilor calicilor. Tot el a daramat templul marelui dumnezeu, stergand
de pe fata pamantului locul inchinaciunii. Pentru tot ce a savarsit impotriva
casei lui dumnezeu il voi rasplati eu, cum se cuvine. Voi duceti-va si pradati-I
vitele care i-au mai ramas, precum si roadele ogorului�. Dar ei raspunsera: �Iobab
are sapte feciori si trei fete. Daca fug si se aciueaza in tinuturi straine,
spunand pretutindeni ca am fost niste tirani? Daca se ridica in urma noastra si ne
omoara ?�. Diavolul zise : � Nu aveti nici o teama ! Cea mai mare parte din averea
lui am mantuit-o prin foc. Alta parte am inhatat-o cu de-a sila. Acum ii voi omora
copiii�.
XVIII
Spunand acestea, , merse si pravali acoperisul casei peste copii mei, strivindu-i.
Iar concetatenii, cum vazura ca totul se intamplase asa cum a spus, venire asupra
mea si incepura sa ma prigoneasca. Si fara mila imi jefuira toata casa. Oh, ce imi
vazura ochii ! Pe mesele si paturile mele calcau cu picioarele unor oameni josnici
si scarbosi. Nu puteam scoate nici macar un cuvant din gura. Eram vlaguit ca o
femeie care nu isi mai simte soldurile de durerile cumplite ale nasterii. Imi
aminteam numai de prevestirea acestui razboi, pe care mi-o facuse Domnul prin
mijlocirea ingerului Sau , si de vorbele de laud ape care mi le spusese. Devenisem
ca omul acela care vrand sa intre intr-o cetate ca sa ii cunoasca bogatiile si sa
mosteneasca o parte din slava ei, incarca marfa pe � corabie, dar in mijlocul
marii, vazand talazurile inspumate si furia vanturilor, isi azvarle toata
incarcatura in apa zicand: � Mai degraba imi prapadesc toata averea, numai sa intru
in cetate, unde voi mosteni bunuri cu mult mai pretioase decat bagajele si corabia
aceasta�. Asa gandeam ca averea mea nu cantarea nimic pe langa minunata cetate
despre care imi vorbise ingerul.
XIX
Cand a venit si ingerul vestitor, care mi-a infatisat uciderea copiilor mei, m-am
cutremurat din rarunchi. Mi-am sfasiat toate hainele de pe mine, abia reusind sa
il intreb pe cel ce ma vestise: � Dar tu cum ai scapat viu?�. Cand
XX
Abia dupa ce mi se naruise tot ce aveam, Satan pricepu ca nimic nu ma putea scarbi.
Atunci merse si ceru trupul meu de la Domnul, ca sa imi faca rau chiar mie. Si
Domnul ii dadu pe maini trupul meu ca sa il chinuiasca cum va voi. Peste sufletul
meu insa nu ii dadu nici o putere. Diavolul s-a apropiat cand stateam pe tronul
imparatesc si imi plangeam copiii ucisi. S-a abatut asupra mea ca o vijelie
naprasnica, rasturnandu-mi tronul, de am ramas trei ceasuri prins sub el, caci nu
puteam nicicum sa ma strecor afara. Si m-a lovit cu gadina imputita din cap pana in
picioare. Cu mare tulburare si amaraciune am iesit din cetate si m-am asezat pe o
movila de balegar. Trupul imi era mancat de viermi, udeala stropea din belsug
tarana, tasneau din mine tot felul de scursori, iar in carne mi se oplosisera o
multime de viermi. Ori de cate ori un vierme sarea din rana, eu il luam cu mana si
il asezam in acelasi loc, zicand: � Stai aici unde ai fost asezat atat cat voi fi
stapanul tau.
XXI
Am petrecut astfel patruzeci si opt de ani bolind pe gramada aceea de balegar din
afara cetatii. Le-a fost dat ochilor mei sa o vada pe intaia mea nevasta carand
apa la casa unuia sau a altuia, intolita ca o sluga, doar ca sa poata castiga o
paine si sa mi-o aduca mie. Eu clatinam din cap si ziceam : � O, Doamne, trufasi
mai sunt carmuitorii acestei cetati! Uite cum ( nu se sfiesc) sa o puna pe femeia
mea sa ii slugareasca !�. Pe urma insa ma intorceam la ganduri mai ingaduitoare.
XXII
Dupa unsprezece ani i-au luat si portia mea de paine. Se invoira sa ii dea numai
cat sa ii ajunga ei sa manance. Dar ea impartea dumicatul pe din doua - pentru ea
si pentru mine - zicand cu naduf : " Vai mie, curand n-o sa se starure nici cu
paine!". Si nu se sfia sa mearga in piata publica si sa cerseasca ici si colo, pe
la negustori, cate un coltuc de paine, ca sa imi aduca sa mananc.
XXIII
Vazand aceasta Satana se preschimba in negustor. Femeia mea veni la pravalia lui,
ca de obicei, si ii ceru paine, socotind ca e faptura omeneasca. Dar Satana zise:"
Plateste pretul si i-a ce poftesti !". Ea ii raspunse :"De unde sa scot banii? Nu
stii cate nenorociri s-au abatut asupra noastra ? Daca ti-e mila de noi, miluieste-
ne, daca nu, fa cum vrei!". Satana insa ii zise:" Daca nu ati fi meritat
nenorocirile acestea nu le-ati fi avut. Acum, ca n-ai nici un ban asupra ta, imi
dai parul de pe cap si iti iei trei paini. Asa o sa aveti trei zile de mancare".
Nevasta mea raspunse:" La urma urmei, ce e un smoc de par pe langa foamea
barbatului ?". Si batandu-si joc de parul ei, zise aceluia: "Hai vino si ia-l!".
Atunci diavolul puse mana pe foarfece si ii taie tot parul de pe cap, dandu-i in
schimb trei paini. Si toata lumea se uita la dansii. Ea lua painile si mi le aduse
mie. Satana o urmarea pe drum, tinandu-se ascuns in urma ei si imboldindu-i inima.
XXIV
Femeia mea se apropie de mine si incepu sa strige cu glasul inecat de lacrimi: "
Iov, Iov, pana cand o sa tot sezi pe gramada asta de balegar din afara cetatii,
spunandu-ti: " inca un pic, inca un pic" si tot asteptand nadejdea mantuirii ?
[ Uite-te la mine] cum umblu de colo pana colo, pribeaga si roaba pe la toti. De
acum s-a ispravit cu amintirea ta pe fata pamantului - s-au dus feciorii mei si
ficele pantecelui meu. In zadar m-am chinuit pentru dansii. Tu zaci in
putreziciunea viermilor, petrecandu-ti noptile sub cerul gol, in frig, iar eu,
nenorocita, ziua trudesc, iar noaptea ma framant cum sa fac rost de un colt de
paine, ca sa te hranesc. Caci acum nu mai capat decat o singura portie, pentru
mine, si trebuie sa o fac pe din doua, gandind in sinea mea :" Oare nu e de ajuns
ca esti atat de chinuit, nici sa te saturi cu paine nu ai dreptul?". Pentru aceea
mi-am luat inima in dinti si fara nici o rusine m-am dus la piata . [ Am gasit un
negustor care mi-a zis] :" Da banul si i-a ce poftesti!". Eu am incercat sa ii arat
cat suntem de stramtorati, dar ce mi-a fost dat sa aud din gura lui ? " Daca nu ai
nici un ban asupra ta femeie, da-mi parul de pe cap si ia in schimb trei paini.
Veti avea cu ce trai trei zile". Atunci eu lehamesita de toate, i-am raspuns : Hai
tunde-ma!". Si el, plin de josnicie, mi-a taiat parul acolo in mijlocul pietei,
dinaintea tuturor gura-casca.
XXV
Cine oare nu s-a intrebat plin de uimire : " Aceasta este Sitis, femeia lui Iov,
care avea paisprezece praguri la veranda si o usa pana in mijlocul casei, pentru ca
oricine intra sa fie cinstit cum se cuvine? Iar acum isi da parul pentru cateva
paini!
Cea care tinea mereu sapte mese intinse in ograda, unde ospatau saracii si drumetii
flamanziti de cale, acum isi vinde parul pe cateva paini.
Uitati-va, cea care isi spala picioarele numai in lighene de aur si argint acum
umbla desculta, cu picioarele pe pamantul gol, si isi da parul pentru cateva paini.
Cea care purta vesmintele alese din in tesut cu fir de aur umbla acum numai in
zdrente si isi da parul pentru cateva paini.
Uitati-va bine, cea care acea chiar si paturile rotunjite din aur si argint acum
isi vinde parul pe cateva paini".
Iov, Iov, dupa acestea multe insirate iti mai zic un lucru pe sleau: de la
slabiciunea inimii mi s-au zdruncinat toate oasele. Scoala-te, ia painile acestea
si potoleste-ti foamea, apoi spune un cuvant impotriva Domnului si termina! Asa
voi scapa si eu de lehamitea pe care mi-a starnit-o boala trupului tau.
XXVI
Eu i-am raspuns: " Iata sunt saptesprezece ani de cand zac acoperit cu rani peste
tot si rabdand viermii care imi scormonesc prin carne. Dar niciodata sufletul meu
n-a fost greu din pricina chinurilor indurate, cat s-a ingreuiat acum de vorba
aceasta pe care mi-ai spus-a:" Spune un cuvant impotriva Domnului si termina!".
Vezi bine, si eu si tu le rabdam pe toate - nu numai pierderea averii, dar si
moartea copiilor nostri - iar tu vrei sa spunem un cuvant impotriva lui Dumnezeu si
sa instrainam de noi cea mai mare bogatie ? Nu iti mai amintesti de averile uriase
pe care le-am stapanit ? Daca am stiut sa le primim pe cele bune din mana Domnului,
de ce nu am sti sa le rabdam si pe cele rele ? Sa rabdam asadar, pentru ca Domnul,
miscat, sa se milostiveasca de noi! Tu nu vezi ca diavolul sta in urma ta si iti
tulbura cugetul, ca sa ma ispitesti si pe mine ? Vrei sa pari ca una dintre femeile
acelea nebune care si-au ratacit barbatii pe calea simplitatii ?
XXVII
Apoi m-am intors catre Satana si i-am strigat, vazandu-l ca se tot tine de spatele
femeii mele : " Treci in fata, nu te mai ascunde! Oare leul isi arata puterea
intr-o cusca? Pasarea zboara in colivie? Iesi si lupta cu mine pe fata" . Atunci
diavolul , iesind din spatele femeii, a stat locului si a inceput sa boceasca: "
Uite, Iov, ma dau batut si ma retrag dinaintea ta, care esti carne, eu care sunt
duh. Tu esti lovit de nenorocire, iar eu ma chinuiesc. A fost ca o inclestare intre
doi luptatori, si unul l-a rapus pe celalat. Cel de deasupra l-a redus la tacere pe
cel de dedesupt astupandu-i gura cu nisip si frangandu-i madularele. Dar acum
acesta a tinut piept cu indarjire su nu s-a lasat rapus, cel de deasupra a prins a
striga cu glas mare, (recunoscandu-se invins). Astfel tu Iov, ai stat dedesupt,
lovit de cumplita nenorocire, dar pana la urma nu te-ai dat rapus si m-ai biruit".
Facut de rusine, Satana s-a dus de la mine si ma lasat in pace vreme de trei ani.
La fel si voi, copiii mei, sa aveti indelunga rabdare in imprejurarile vietii,
pentru ca indelunga rabdare le niruie pe toate.
XXVIII
Dupa douazeci de ani de nenorocire aflara si imparatii despre cate mi se
intamplasera. Si, sculandu-se, pornira catre mine, fiecare din tara lui, ca sa ma
vada si sa imi aduca mangaiere. Nu ma recunoscura insa de departe. Atunci prinsera
a striga si a plange cu jale mare. Isi sfasiara vesmintele si dupa ce isi acoperira
capetele cu tarana se asezara langa mine. Si statura sapte zile si sapte nopti fara
ca nici unul sa scoata o vorba. Nu pentru ca erau rabdatori ramasera ei asa, fara
sa vorbeasca, ci pentru ca ei ma stiau un om din cale-afara de bogat. Cand aduceam
si le aratam pietrele mele pretioase incremeneau de uimire. Apoi incepeau sa bata
din palme si ziceau: "Daca noi, trei imparati, ne-am strange si ne-am pune
laolalta averile, tot nu am izbuti sa egalam nestematele imparatiei tale". Eram de
neam mai bun decat cei din Rasarit.
Asadar, indata ce sosira incepura sa intrebe prin Ausitis: "Unde este Iov, cel care
domneste peste intregul Egipt?" Si oamenii ii instintara despre mine cum ca stau
pe o gramada de balegar undeva in afara cetatii si ca de douazeci de ani nu mai
pusesem piciorul dincoace de ziduri. Apoi iscodira despre averile mele si aflara
tot ce mi se intamplase.
XXIX
XXX
XXXI
Dupa sapte zile, cat intoarsera totul pe fata si pe dos, Elious zise catre ceilalti
imparati:" Haideti sa ne apropiem si sa il intrebam cu grija daca el este cu
adevarat (Iobab) sau nu !". Pana atunci statusera departe de mine, cam la o
jumatate de stadiu, din pricina imputiciunii trupului meu. Asadar, se ridicara si
se apropiara, ducand fiecare in maini parfumuri bine mirositoare. Iar impreuna cu
dansii veneau si multi soldati care aruncau spre mine cu parfum, din toate
partile, ca sa se poata cat de cat apropia.
Trei zile au stat si au imprastiat buna mireasma. Iar cand au ajuns langa mine,
Elious m-a intrebat:" Tu esti Iovav, imparat ca si noi? Tu esti cel care pe vremuri
erai atat de slavit? Tu esti cel aidoma soarelui care pe timpul zilei straluceste
pe tot pamantul? Tu esti cel aidoma lunii si stelelor care lumineaza pe cer la miez
de noapte?". I-am raspuns:"Eu sunt". Atunci cu jale mare, cu glas sfasiat de
durere, a cantat un bocet imparatesc impreuna cu ceilalti trei imparati si cu
ostenii lor.
XXXII
Ascultati plangerea lui Elious, care infatiseaza, pentru toti bogatia lui Iov.
ca sa aiba cu ce se imbraca?
XXXIII
Cum Elious jelea mai departe impreuna cu ceilalti imparati, se facu o mare
tulburare. Dupa ce tipetele se potolira cat de cat, Iov zise:
dar raurile din pamantul in care se afla tronul meu nu vor disparea,
XXXIV
Eu am zis acestea ca sa fac liniste. Dar Eliphas s-a maniat peste masura si a grait
catre ceilalti doi prieteni ai sai:" Ce folos ca ne-am urnit pana aici, cu osti cu
tot, vrand sa ii aducem acestuia o mangaiere? Nu vedeti cum ne judeca? Sa ne
intoarcem chiar acum in tarile noastre! Zace in colcaiala viermilor si in putoare,
dar ati auzit cum se otareste la noi - "Imparatiile se duc si carmuitorii lor
impreuna cu ele, dar a mea dureaza in veci"?. Si Eliphas se ridica in picioare, cu
mare taraboi, si ii saluta pe ceilalti doi imparati, zicandu-le: "Eu plec, fiindca,
iata, noi am venit sa aducem acestuia un pic de mangaiere, si el ne-a facut praf in
fata ostenilor nostri".
XXXV
Baldad insa la oprit, zicandu-i: " Nu se cuvine sa vorbesti asa unui om indoliat,
si nu numai, ci el insusi lovit de mare suferinta. Iata noi, asa sanatosi cum ne
aflam, abia am putut ajunge pana la dansul naclaindu-ne in parfumuri. Oare nu iti
amintesti, Eliphas, cum te-ai chinuit aceste doua zile? Sa avem un pic de rabdare,
ca sa aflam macar ce-i cu dansul: si-a iesit din minti? Isi mai aminteste oare
fericirea de altadata? A inebunit? Fiindca, ma intreb, cine nu ar lua-o razna si
nu ar inebuni dupa o astfel de nenorocire? Lasa-ma sa ma duc mai aproape si sa aflu
ce e cu dansul".
XXXVI
Si Baldad se ridica, se apropie de mine si imi zise: "Tu esti Iov?". Iar eu i-am
raspuns: "Da". Si el zise iarasi: "Mitea ti-e la locul ei?". Eu am raspuns: " Nu-i
la cele pamantesti, fiindca pamantul si cei ce il locuiesc nu stau o clipa locului.
Mintea mea e la cele din ceruri, fiindca in ceruri nu exista nici o framantare".
Atunci Baldad zise: " Stim ca pamantul nu sta locului si se schimba mereu la
rastimpuri; cand merge inainte, cand se linisteste, cand se incinge in razboaie
crancene. Si despre cer am auzit ca sta in buna randuiala. Dar, ca sa vad ca esti
intr-adevar in toate mintile, ingaduie sa iti pun o intrebare. Daca imi raspunzi cu
intelepciune la prima, am sa ti-o pun si pe a doua. Si daca imi raspunzi cum se
cuvine si la a doua, va fi limpede pentru noi toti ca nu ti-ai iesit din minti".
XXXVII
Apoi a continuat: "In cine ai nadejde?". Eu am raspuns: "In Dumnezeul cel viu". El
iarasi a intrebat:" Spune-mi, cine ti-a spulberat averea si te-a acoperit cu
buboiul acesta?". Eu am raspuns: " Dumnezeu". El iarasi a luat cuvantul si a zis
catre mine:" Si cum, tot in Dumnezeu ti-ai pus nadejdea, In cel care te-a acoperit
cu buboiul acesta si ti-a spulberat averea? Daca a dat apoi a luat, trebuia sa nu
fi dat nimic de la bun inceput. Oare un imparat isi bate joc de un ostas care l-a
slujit cum se cuvine? Cine e in stare sa cunoasca adancimile Domnului si ale
Intelepciunii Sale? Cine ar indrasni sa ii atribuie Domnului savarsirea unei
nedreptati?
Raspunde-mi Iov, la intrebarile acestea. Iarasi iti zic, arata-mi ca esti in toate
mintile. Daca nu ti-ai pierdut intelepciunea, spune-mi de ce vedem ca soarele urca
pe cer in partea de la rasarit si coboara de pe cer in partea dinspre apus? De ce,
cand ne trezim in zorii zilei, il vedem urcand dinspre rasarit? Lamureste-ma, daca
esti cu adevarat slujitor al lui Dumnezeu".
XXXVIII
Si pe cand vorbeam eu asa a sosit femeia mea, Sitis, zdrentaroasa toata. Fugise de
la stapanul care o inrobise, fiindca acesta nu ii ingaduise sa iasa afara, ca nu
cumva s-o zareasca cei trei imparati si sa o ia cu dansii. Cum veni se arunca la
picioarele acestora si incepu sa boceasca: " Va amintiti, o , Eliphas si prietenii
tai, ce rochii purtam cand eram impreuna cu voi? Si acum, uitati-va in ce hal va
ies inainte!". Ei incepura sa planga cu glas sfasietor. dar apoi tacura zapaciti,
caci scarba lor se facuse de doua ori mai mare. Eliphas ceru sa i se taie mantia in
jumatate si o acoperi pe femeia mea. Dupa ce ii multumi, acesta ii mai facu o
rugaminte, zicand: " Porunceste soldatilor tai sa sape sub daramaturile casei care
s-a prabusit peste copii mei, macar oasele sa stea la loc sigur, intr-un mormant.
Noi inca nu am putut face asta din pricina cheltuielilor mari. Sa le putem vedea
barem oasele. Ce-s eu animal salbatic, am oare pantece de fiara, de mi-au murit
zece copii si pe nici unul nu l-am ingropat cum se cuvine?". Ostasii se pregateau
sa plece la sapat, dar eu nu i-am lasat, graindu-le asa: " O sa va chinuiti in
zadar. Pe copiii mei nu ii veti mai gasi, caci au fost luati la ceruri de catre
Imparatul care i-a creat". Si ei mi-au raspuns: " Cum sa nu spuna ca ti-ai iesit
din minti si ai inebunit cel ce te-ar auzi vorbind asa: " Copiii mei au fost luati
la ceruri" ? Arata-ne odata adevarul".
XL
Stapanul cel despotic a cautat-o peste tot si cum nu o gasea, a venit, pe seara la
grajdul vitelor. Si a gasit-o aici intinsa pe jos, fara suflare. Toate vitele se
adunasera in jurul ei si mugeau cu mare jale. Vestea s-a raspandit iute dintr-un
capat in altul al cetatii. Atunci au dat cu totii buzna, ca sa vada ce sa intamplat
si au gasit-o pe femeie moarta, iar animalele plangeau roata imprejurul trupului
ei.
XLI
Dupa aceea, Eliphas si ceilalti se asezara la sfat, discutand si aruncand in mine
cu tot felul de vorbe mari. In ziua a douazeci si saptea voiau sa se ridice si sa
plece, fiecare in tara sa. Dar Elious ii ruga sa mai ramana un pic zicandu-le: "Nu
plecati inca, asteptati-ma si pe mine, caci vreau sa imi vars naduful pe Iov. Toate
zilele acestea, cat ati stat aici, voi l-ati rabdat umflandu-se in pene cu
dreptatea lui. Ei bine, eu nu il mai rabd. Inca de la inceput l-am plans si l-am
jelit, caci imi aduceam aminte de fericirea lui dintai, cand eram cu totii la fel
de sus. El insa mi-a raspuns, plin de mandrie si dispret, ca tronul lui se afla in
ceruri. Ascultati-ma asadar si o sa va arat ca soarta lui nu este aceasta". Si
Elious, inspirat de Satana, incepu sa ma improaste cu tot felul de vorbe
nerusinate, care se afla scrise in Paralipomenele lui Eliphas.
XLII
Dupa ce si-a ispravit vorbele umflate, Domnul mi s-a aratat intr-o vijelie, stand
pe nori, A grait (cu glas puternic) si l-a acuzat pe Elious, aratandu-mi ca cel
care a vorbit in el nu era o fiinta omeneasca ci o fiara. Domnul vorbea cu mine de
pe un nor, insa toti cei patru imparati auzeau ce imi spunea. Si dupa ce a vorbit
cu minbe i-a zis lui Eliphas: "De ce ati pacatuit, Eliphas, tu si cei doi prieteni
ai tai ? Caci nu ati vorbit cu draptate despre slujitorul meu Iov. Ridicati-va si
rugati-l sa aduca o jertfa pentru voi, ca sa vi se ierte pacatul. Caci daca nu face
el insusi aceasta, veti pieri". Ei mi-au adus degraba cele trebuincioase jertfei.
Eu le-am luat si am jertfit pentru dansii, iar Domnul a primit si i-a deslegat de
pacat.
XLIII
Numai Elious, Elious cel nemernic nu va lasa nici o amintire printre cei vii.
Lampa i s-a stins de tot, flacara ei nu mai straluceste, slava facliei lui se va
intoarece
Cortul lui pretios a ajuns in iad, caci el a indragit frumusetea sarpelui si solzii
dragonului.
Fierea si veninul lui ii vor fi hrana, caci nu a stiut sa castige,
Domnul l-a uitat si sfintii s-au lepadat de dansul, salas ii sunt acum mania si
patimirea.
Iata, Domnul s-a apropiat, iata ingerii s-au pregatit, inainte vin coroanele si
laudele.
numai Elious cel nemernic nu va lasa nici o amintire pentru cei vii".
XLIV
Dupa ce Eliphas a incheiat imnul, impreuna cu tpti care se aflau in jurul locului
de jertfa, ne-am ridicat si am intrat in cetate. Am venit aici, in casa unde
locuim acum, si am facut niste ospete pe cinste intru bucuria Domnului. Apoi am
cautat sa ii ajut iarasi pe saraci. Au inceput sa vina la mine toti prietenii de
odinioara si altii, doritori sa faca bine, care ma intrebau: "Ce vrei acum de la
noi?" Iar eu, amintindu-mi de cei saraci, voiam sa le fac din nou bine si le ziceam
acelora :" Dati-mi fiecare cate o miala, ca sa ii imbrac pe cei desbracati". Si
fiecare mi-a adus cate un ban de patru drahme , de aur. Si Domnul mi-a binecuvantat
avutul, sporindu-l de inca doua ori.
XLV
Copiii mei, iata acum am ajuns la capatul zilelor. (Va zic) sa nu IL uitati
niciodata pe Domnul! Ajutati-i pe saraci, nu intoarceti spatele neputinciosilor !
Nu va luati femei de neam strain! Voua copiii mei, va las tot avutul meu si fiecare
sa isi stapaneasca partea fara nici o opreliste.
XLVI
(Slugile) au adus avutul si l-au impartit numai celor sapte feciori. Neprimind
nimic, fetele s-au intristat si au zis catre tatal lor; " Stapane, perinte al
nostru, oare nu suntem si noi copiii tai? Pentru ce noua nu ne-ai lasat nici o
avere?" Dar Iov a raspuns asa fetelor: " Nu va suparati, ficele mele. Caci nu v-am
uitat. Voua v-am pregatit o mostenire cu mult mai de pret decat aceea a fratilor
vostri". Apoi a chemat-o la dansul pe fata care se numea Hemera si i-a zis: "Ia
cheia, mergi si descuie ascunzatoarea si adu-mi de acolo cele trei vase de aur, ca
sa va dau si voua mostenirea". Fata a mers si a adus ce i-sa cerut. Iov a deschis
(vasele) si a scos trei sfori colorate in atat de multe culori, incat nimeni nu ar
fi putut spune cum aratau intocmai. Caci ele nu erau de pe pamant, ci din cer,
stralucund nemaipomenit si aruncand vapai de foc, intocmai ca razele soarelui. Iov
darui fiecarei fete cate o sfoara si le zise: " Legati-va cu ele peste piept, ca sa
va poarte noroc in toate zilele vietii voastre".
XLVII
Atunci, a doua fiica, pe nume Kasia, intreba cu mirare: "Tata, aceasta-i mostenirea
noastra despre care ziceai ca e mult mai de pret decat a fratilor nostri? La ce-s
bune sforile astea fara nici un rost? Oare de pe urma lor vom avea din ce trai?".
Tata le raspunse:" Nu numai ca de pe urma lor veti avea din ce trai, dar ele va vor
conduce intr-un salas mai bun, ca sa traiti in ceruri. Nu aveti de unde cunoaste,
copilele mele, pretul acestor sfori. Domnul m-a socotit vrednic sa le primesc in
ziua in care a hitarat sa se indure de mine si sa stearga de pe trupul meu bubele
si viermii. Atunci m-a chemat si mi-a daruit aceste trei sfori, Zicandu-mi:"Ridica-
te si incingeti soldurile ca un barbat! Eu te intreb si tu sa raspunzi!". Eu am
luat sforile si m-am incins cu ele. Intr-o clipita, viermii si buboaiele de pe
trupul meu s-au facut nevazute. Cu ajutorul Domnului m-am inzdravenit atat de bine,
de parca niciodata nu as fi zacut. Mia disparut pana si amintirea chinurilor din
suflet. Domnul insa mi-a vorbit cu putere, spunandu-mi cate se intamplasera cu mine
pana atunci si cate aveau sa se intample cu mine de atunci incolo. Asadar, copilele
mele, daca aveti aceste sfori, vrajmasul nici nu o sa va tulbure, nici nu o sa isi
poata strecura gandurile necurate in cugetele voastre. E un filacteriu de la Tatal.
Ridicati-va si incingeti-va cu ele, acum inainte de a-mi da eu ultima suflare, ca
sa puteti vedea ce se intampla cu sufletul meu si sa va minunati de fapturile lui
Dumnezeu.
XLVIII
Atunci Hemera s-a ridicat si s-a incins roata imprejur cu una din cele trei sfori,
precum ii spusese tatal ei. Si a simtit alt cuget in ea, caci nu se mai gandea la
cele pamantesti si vorbea in limba ingerilor. Si a inaltat un imn lui Dumnezeu dupa
tipicul catarilor ingeresti. iar Duhul a ingaduit ca aceste cantari, spuse de ea,
sa fie incrustate in scrisoare ce ii apartine.
XLIX
Dupa aceea s-a incins Kasia si a simtit, la randu-i, alt cuget in ea, caruia nu ii
mai pasa deloc de toate cele lumesti. A prins a grai in limba Incepatoriilor si a
slavi lucrarea di Salasul cel de deasupra. Iar daca cineva doreste sa cunoasca
lucrarea din ceruri, o va putea gasi descrisa in (imnurile) Kasiei.
In sfarsit s-a incins si cea de a treia fata, numita Cornul Amaltheii. Iar gura a
inceput sa vorbeasca in limba celor de sus, caci cugetul i s-a schimbat pe loc,
intorcandu-se de la cele lumesti. Si vorbea in limbaheruvimilor, slavindul pe
Stapanul Virtutiilor si aratand slava lor. Cine vrea sa gaseasca o urma despre ziua
slavei Tatalui o va gasi in rugaciunile Cornului Amaltheii.
LI
Dupa ce fetele s-au oprit din cantari, Domnul si Duhul Sfant m-a imboldit pe mine,
Nereus, Fratele lui Iov ( ca sa merg langa dansul). Am mers si m-am asezat alaturi,
pe un pat. Si aici mi-a fost data sa ascult despre minunile pe care fetele si le
povesteau una alteia. Si am scris o carte intreaga, cea mai mare parte plina cu
imnuri invatate de la fiicele fratelui meu. Aceste imnuri sunt curata mantuire
pentru noi, Caci vorbesc despre minunile lui Dumnezeu.
LII
Dupa trei zile, Iov cazu iar la pat, bolnav. Acum insa bolea fara chin si fara
suferinta. Nici un chin nu se mai putea atinge de el datorita cingatorii facatoare
de minuni pe care o purta. Dupa inca trei zile stiu ca vin ingerii sa ii i-a
sufletul. Se ridicara iute, puse mana pe harfa si o dadu ficei sale Hemera. Kasiei
ii dadu o cadelnita, iar celeilalte, Cornul Amaltheii, o toba, ca sa ii
binecuvinteze pe cei care veneau sa ii ia sufletul. Luand cele incredintate, ele
vazura carele de lumina apropiindu-se de sufletul tatalui lor si binecuvantara si
adusera slava intr-o limba nepamanteasca. Vizitiul carului mare se dadu jos si il
saluta pe Iov. Doar cele trei fete si tatal lor vedeau acestea; noi ceilalti nu
vedeam nimic). Si dupa ce ii lua sufletul in brate urca din nou in car si o porni
catre rasarit. Iar trupul lui Iov, invelit in panza, fu ingropat in mormant.
Inaintea lui mergeau cele trei fete incinse cu cingatorile facatoare de minuni si
cantand imnurile Tatalui.
LIII
Eu Nereus, fratele lui Iov, cu cei sapte feciori ai sai, cu saracii si orfanii
laolalta si cu toti nevolnicii bocim asa: " Vai de noi astazi, de doua ori vai de
noi, caci
Sfarsit