perioadele de crizã, a introdus o raþiune de a fi în existenþa indivizilor ºi a

naþiunii ºi a furnizat o motivaþie pentru urmãrirea excelenþei morale ºi spirituale;
aceastã credinþã nu a degenerat decât arareori în etnocentrism.

PORUNCI, CELE 613

Ebr .: Tariag miþvot  
Porunci atestate în Pentateuh ca fiind transmise oral de Dumnezeu lui
Moise, pentru ca el sã le transmitã mai departe copiilor lui Israel. Ele alcãtuiau
condiþiile Legãmântului dintre Dumnezeu ºi poporul sãu ºi se cereau respectate
ca atare. Un amora din sec. al III-lea, Rabi Simlai, a arãtat cã din totalul celor 613
(prescurtat, tariag  , potrivit valorii numerice a consoanelor care alcãtuiesc acest
cuvânt), 365, adicã tot atâtea cât zilele anului solar, sunt negative (interdicþii) ºi
248, cât numãrul pãrþilor corpului, sunt pozitive (datorii) ( Mak . 23b). Aceste
numere, deºi absente din literatura tanaiticã, au fost ulterior recunoscute ca
autentice de cãtre autoritãþile halahice ºi au fãcut obiectul multor dezbateri
consemnate în operele rabinice clasice.
Poruncile au fost grupate dupã mai multe criterii. Tora vorbeºte de hukim
(precepte) ºi miºpatim  (sentinþe; 18, 4-5): primele cu referire la acþiuni rituale,
caracterizate ca obligaþiile „omului faþã de Cel Omniprezent” ( ben adam
la-makom); celelalte reglementând relaþiile “omului faþã de aproapele sãu” ( ben 
adam le-havero ). Înþelepþii definesc miºpatim  ca fiind legi raþionale. Astfel, de
exemplu, interdicþiile de a ucide sau de a fura, “chiar dacã nu ar fi venit de la
Dumnezeu, tot ar fi trebuit adoptate de societate”. În ceea ce priveºte hukim , —
de pildã interdicþia de a consuma carne de porc (Deut. 22, 11) sau de a purta
haine din þesãturi amestecate —, motivaþia lor scapã raþiunii omeneºti. Despre
hukim , stã scris: “Eu sunt Domnul. Eu le-am poruncit ºi voi nu aveþi dreptul sã le
puneþi la îndoialã” (Ioma   67b; Lev. 18, 5). Învãþaþii au mai adãugat ºi alte
clasificãri. Ei fac, de pildã, o deosebire între poruncile legate de pãmânt, care
implicã produse agricole, ºi celelalte porunci care nu au legãturã cu pãmântul.
Cele dintâi (cum ar fi zeciuielile asupra roadelor pãmântului) sunt valabile
numai în Þara Sfântã; celelalte (de ex., mezuza  care se fixeazã la stâlpul uºii) sunt
universal valabile. Unii comentatori susþin cã toate poruncile au fost date spre a
fi respectate în Ereþ Israel; cele care rãmân valabile în diaspora sunt respectate,
pentru ca Israel sã nu-ºi piardã obiºnuinþa pânã la revenirea în þarã (cf. Sifre   la
Deut. 11, 18)
O altã clasificare face deosebirea între poruncile pozitive legate de un
moment bine precizat — de ex., suca   ºi lulav  , care se referã la Sucot —, ºi altele
 

care nu depind de un moment anume, ca mezuza   ºi binecuvântãrile de dupã

mese. Spre a-ºi putea îndeplini sarcinile gospodãreºti, femeile sunt scutite, cu
unele excepþii, de respectarea poruncilor asociate cu anumite momente fixe. De
asemenea, femeile nu au obligaþia sã studieze Tora sau sã aducã jertfe. În plus,
mamele sunt scutite de anumite porunci în raport cu copiii, pe care taþii sunt
þinuþi sã le împlineascã. Taþii, de exemplu, trebuie sã se îngrijeascã de circumcizia
copiilor ºi sã-i înveþe Tora ( Kid . 34a-36a). Totuºi femeile pot îndeplini, din
proprie iniþiativã, anumite porunci de care sunt scutite.
Autoritãþile medievale au împãrþit, la rândul lor, poruncile în cele aflate în
vigoare doar pe parcursul existenþei Templului ºi cele care rãmân obligatorii în
toate timpurile. Astfel, legile cu privire la jertfe nu s-au mai aplicat dupã
distrugerea Templului. La fel, legile referitoare la robii evrei (Ex. 21, 6 et infra ) ºi
la anul jubileului (Lev. 25, 8 et infra ) au încetat a mai fi aplicate din momentul în
care cele zece triburi din regatul lui Israel au fost duse în robie. Mulþi învãþaþi
medievali sunt de pãrere cã nici prevederile cu privire la anul ºabatic nu mai
sunt în vigoare ca poruncã biblicã, deºi restricþiile aferente se pãstreazã ca
porunci rabinice. S-a estimat cã, în perioada Exilului, doar 270 de porunci din 613
au rãmas efectiv valabile.
Cea mai veche enumerare a celor 613 porunci apare în perioada gaonicã, în
introducerea la Halahot ghedolot  , lucrare atribuitã lui ªimon Kaiara, care a trãit
 în sec. al IX-lea. Autorul enumerã mai întâi 350 de porunci negative, grupate în
funcþie de severitatea pedepselor prevãzute pentru încãlcarea lor; urmeazã 182
de porunci pozitive cu caracter general, apoi 18 destinate preoþilor ºi, în sfârºit,
65 privitoare la diferite îndatoriri comunitare. De fapt, numãrul total al
poruncilor enumerate aici este de 615, deoarece autorul adaugã, în mod
surprinzãtor, datoria de a citi Cartea Esterei de Purim ºi cea de a aprinde
lumânãrile de Hanuca, deºi ambele sãrbãtori dateazã din epoca postbiblicã.
În aceastã perioadã ºi în secolele urmãtoare, poeþii liturgici ( paitanim)
obiºnuiau sã compunã azharot   (literal: “avertismente”, termen prin care
Talmudul desemneazã poruncile negative), în care enumerau cele 613 porunci,
spre a fi recitate de ªavuot, sãrbãtoarea primirii Torei.
În opera lui cu privire la filozofia evreiascã, Saadia Gaon împarte poruncile
 în douã categorii principale: cele pe înþelesul raþiunii omeneºti ( sihliot ) ºi cele pe
care raþiunea nu le pricepe, dar rãmân totuºi dictate de Dumnezeu ( ºimiot ).
Saadia le subîmparte în continuare în diferite grupe ( Emunot ve-Deot ). Tot el
 întocmeºte ºi o altã clasificare a celor 613 porunci în funcþie de relaþia lor cu
Decalogul. Dupã pãrerea lui, ordinul dat copiilor lui Israel de a scrie “toate
cuvintele Torei pe pietre mari” (Deut. 27, 3) se referea, de fapt, la cele 613 miþvot .
 

Bahia ibn Pakuda (sec. al XI-lea) distinge “poruncile membrelor”, cele care
se materializeazã printr-o acþiune vizibilã, de “poruncile inimii” ( hovot 
ha-levavot ), cele care se îndeplinesc în conºtiinþã; lucrarea omonimã a lui Bahia
este dedicatã acestora din urmã.
Maimonide (sec. al XII-lea), marele sistematizator al Halahei, a scris în
arabã un Sefer ha-miþvot   (“Cartea poruncilor”), în care a enumerat toate
poruncile, indicând la fiecare originea ei din Pentateuh ºi modul în care este
prezentatã în sursele talmudice. Rambam aratã în introducere cã a întreprins
aceastã lucrare pentru a corecta numeroasele greºeli de enumerare din Halahot 
ghedolot  , preluate ca atare în azharot . El enunþã de asemenea cele 14 principii pe
care ºi-a întemeiat selecþia. Aproape un secol mai târziu, Nahmanide atacã opera
lui Maimonide, venind în apãrarea Halahot ghedolot . El pune întâi ºi întâi în
discuþie numãrul de 613, având în vedere cã nici Talmudul nu este întotdeauna
consecvent când stabileºte care sentinþe biblice trebuie considerate porunci ºi
adãugate pe listã ºi care nu. Numãrul de 613 era legat de o veche tradiþie care se
cerea revizuitã cu atenþie, considerã Nahmanide. Printre multele divergenþe
dintre cei doi mari gânditori, douã meritã o atenþie specialã. Maimonide afirmã
cã rugãciunea este o poruncã pozitivã a Torei, la care înþelepþii adãugaserã doar
cadrul obligatoriu ºi formularea. Nahmanide, în schimb, susþine cã Biblia nu le
porunceºte nicãieri evreilor sã se roage. Pe de altã parte, Nahmanide considerã cã
Biblia conþine o poruncã pozitivã prin care evreii sunt somaþi sã se stabileascã în
þara lui Israel ºi s-o ia în stãpânire, dar aceastã poruncã nu figureazã în lista lui
Maimonide.
Un contemporan tardiv al lui Nahmanide, pare-se Aaron ha-Levi din
Barcelona, a compus ºi el o enumerare a celor 613 porunci, aºezându-le în
ordinea apariþiei lor în Pentateuh. În acest Sefer ha-hinuh , autorul stabilea mai
 întâi dacã porunca respectivã era sau nu valabilã în perioada exilului ºi care
persoane erau datoare s-o îndeplineascã, apoi, urmând fidel indicaþiile lui
Maimonide, expunea modul în care trebuia împlinitã.
Liste ale celor 613 porunci se regãsesc ºi în operele savanþilor aºchenazi din
Evul Mediu, care adãugau ºi practicile acceptate de Halaha ca un îndrumar util
pentru credincioºi. Dintre tosafiºti, Moise din Coucy a compus un Sefer miþvot 
gadol  (“Cartea cea mare a poruncilor”, prescurtat: Semag ), care era un rezumat al
 învãþãturii halahice despre cele 613 porunci, întemeiat în principal pe Miºne Tora 
a lui Maimonide. Halahiºtii ulteriori au recunoscut Semag   ca o lucrare de
referinþã. Ceva mai târziu, Isaac din Corbeil a alcãtuit un scurt tratat asupra celor
613 porunci, pe care l-a intitulat Sefer miþvot katan   (“Cartea cea micã a
poruncilor”, prescurtat: Semak ). El a împãrþit poruncile în ºapte categorii,
adãugând liniei pur halahice o dimensiune moralã. Mulþi autori au introdus în
 

listã ºapte porunci suplimentare, de origine rabinicã. Deºi hotãrârile rabinice

erau desigur mult mai numeroase, acestea ºapte s-au impus, deoarece fuseserã
stabilite cu atâta autoritate încât, înainte de a le împlini, credinciosul trebuia sã
rosteascã o binecuvântare, recunoscând cã Dumnezeu poruncise aceastã faptã
(ªab . 23a).
Pânã în ziua de azi, autoritãþile halahice continuã sã dezbatã dacã o
practicã sau alta este de origine biblicã ( min ha-Tora ) ºi dacã femeile sunt þinute
sã respecte o poruncã sau alta. Cu privire la diferenþele dintre poruncile biblice ºi
cele rabinice, vezi Halaha; vezi ºi Miþva .

Cele 613 porunci, conform clasificãrii Iui Rambam

  Porunci pozitive

  RUGÃCIUNI ªI CREZURI

  1. Sã crezi în existenþa lui Dumnezeu

  2. Unicitatea lui Dumnezeu ( ªema Israel )
  3. Sã-L iubeºti pe Domnul
  4. Sã te temi de Domnul
  5. Sã te rogi Domnului
  6. Sã te apropii de El, cãutând tovãrãºia înþelepþilor 
  7. Sã te juri pe Dumnezeu
  8. Sã umbli în cãile Domnului
  9. Sã sfinþeºti Numele Lui cel sfânt
  10. Sã citeºti ªema dimineaþa ºi seara
  11. Sã studiezi Tora ºi sã împãrtãºeºti ºi altora învãþãmintele ei
  12. Tfilin al frunþii
  13. Tfilin al braþului
  14. Sã porþi þiþit  la veºminte
  15. Mezuza
  16. Adunarea poporului la sfârºitul anului al ºaptelea
  17. Datoria de a transcrie o sefer Tora
  18. Obligaþia regelui de a transcrie o sefer Tora
  19. Binecuvântarea de dupã mese
 
SANCTUARUL ªI PREOÞIA

  20. Construcþia Sanctuarului

  21. Sã respecþi Sanctuarul
  22. Paza Sanctuarului
  23. Slujba leviþilor în Sanctuar 
  24. Spãlarea mâinilor ºi picioarelor la cohanimi 
  25. Aprinderea luminilor sfeºnicului în fiecare zi
  26. Binecuvântarea preoþilor în fiecare zi
  27. Darul pâinilor punerii înainte, în fiecare ªabat
  28. Tãmâierea cu mirodenii de douã ori pe zi
  29. Întreþinerea focului pe altar în fiecare zi
  30. Curãþarea cenuºii de pe altar în fiecare zi
  31. Îndepãrtarea persoanelor necurate de la altar 
  32. Cinstirea urmaºilor lui Aaron
 

  33. Veºmintele sacerdotale

  34. Obligaþia de a purta chivotul pe umãr 
  35. Ungerea marelui preot ºi a regilor 
  36. Organizarea slujbei la Templu
  37. Miþva pentru cohanimi  de a se face necuraþi, ocupându-se de un mort din familia lor 
  38. Obligaþia marelui preot de a se cãsãtori cu o fecioarã
 
JERTFELE PUBLICE

  39. Jertfa necurmatã, adusã de comunitate în fiecare zi

  40. Darul de mâncare adus de marele preot în fiecare zi
  41. Jertfa de musaf de ªabat
  42. Jertfa de musaf de roº hodeº
  43. Jertfa de musaf  în cele ºapte zile de Pesah
  44. Darul de omer  de 16 Nisan
  45. Jertfa de musaf de ªavuot
  46. Darul celor douã pâini de ªavuot
  47. Jertfa de musaf de Roº Haºana
  48. Jertfa de musaf de Iom Kipur 
  49. Jertfele marelui preot de Iom Kipur 
  50. Jertfa de musaf din  cele ºapte zile de Sucot
  51. Jertfa de musaf din  a opta zi de Sucot
  52. Haghiga  la cele trei sãrbãtori de pelerinaj
  53. Pelerinajul la Sanctuar de cele trei sãrbãtori
  54. Sã celebrezi prin bucurie cele trei sãrbãtori
  55. Jertfa mielului pascal
  56. Consumarea mielului în noaptea de 15 Nisan
  57. Al doilea Pesah de 14 Iyar 
  58. Consumarea mielului cu azime ºi verdeþuri amare
  59. Sunarea din trâmbiþã la jertfele publice ºi la rãzboi

  JERTFELE INDIVIDUALE

  60. Obligaþia ca animalul jertfit sã aibã minimum opt zile

  61. Obligaþia ca animalul jertfit sã fie fãrã cusur 
  62. Obligaþia de a sãra toate jertfele aduse pe altar 
  63. Jertfa arderii de tot, conform ritualului prescris
  64. Jertfa de ispãºire, conform ritualului prescris
  65. Jertfa pentru vinã, conform ritualului prescris
  66. Jertfa de mulþumire
  67. Darul de mâncare, conform ritualului prescris
  68. Jertfa de ispãºire a Marelui Sanhedrin când a greºit într-o hotãrâre
  69. Obligaþia individului de a aduce jertfe de ispãºire pentru anumite pãcate
  70. Jertfa pentru vinã în cazul unui pãcat de care nu eºti sigur cã l-ai comis
  71. Jertfa pentru vinã în cazul unui pãcat sigur 
  72. Jertfa de ispãºire cu caracter treptat
  73. Mãrturisirea pãcatelor în faþa Domnului
  74. Jertfa bãrbatului dupã încetarea scurgerii necurate
  75. Jertfa femeii dupã încetarea scurgerii necurate
  76. Jertfa leprosului dupã vindecarea sa
  77. Jertfa femeii la curãþirea dupã naºtere
  78. Perceperea zeciuielii din vite în fiecare an
  79. Sfinþirea primului nãscut din vitele curate
  80. Rãscumpãrarea primului nãscut al omului
  81. Rãscumpãrarea primului nãscut al mãgarului
  82. Omorârea primului nãscut al mãgarului nerãscumpãrat
 

  83. Obligaþia jertfelor ºi legãmintelor la prima sãrbãtoare de pelerinaj

  84. Obligaþia de a aduce toate jertfele la Templu
  85. Sã aduci la Templu orice animal închinat, chiar dacã nu se aflã în Ereþ Israel

  JERTFE ªI LEGÃMINTE

  86. Rãscumpãrarea animalelor închinate lovite de infirmitate

  87. Închinarea unui animal ca înlocuitor ( temura)
  88. Obligaþia pentru cohen  de a consuma rãmãºiþele unei minha
  89. Obligaþia pentru cohen  de a consuma carnea jertfelor de ispãºire ºi de vinã
  90. Obligaþia de a arde carnea de jertfã atinsã de necurãþie
  91. Obligaþia de a arde carnea de jertfã dupã expirarea termenului de consumare a ei
  92. Miþva pentru nazireu sã nu treacã pieptenul prin pãrul lui
  93. Tunderea nazireului ºi jertfele aduse de el la împlinirea legãmântului (sau dacã s-a pângãrit)
  94. Obligaþia de a împlini orice jurãmânt sau fãgãduinþã
  95. Mãsuri de anulare a jurãmintelor 

  CAUZE DE NECURÃÞIE ªI RITURI DE CURÃÞIRE

  96. Necurãþia hoitului de mamifere ( nevela)

  97. Necurãþia celor opt specii de târâtoare
  98. Necurãþia alimentelor ºi bãuturilor 
  99. Necurãþia femeii nida
100. Necurãþia femeii dupã naºtere
  101. Necurãþia leproºilor 
  102. Necurãþia veºmintelor atinse de leprã
  103. Necurãþia casei atinse de leprã
  104. Necurãþia bãrbatului atins de scurgere
  105. Necurãþia lichidului seminal
  106. Necurãþia femeii atinse de scurgere
  107. Necurãþia provenind de la morþi
  108. Apa de curãþire care-l spurcã pe cel ce o atinge ºi-l curãþã pe cel necurat
  109. Curãþirea prin scãldare în apã ( mikve)
  110. Ceremonia de curãþire a leprosului sau a casei atinse de leprã
  111. Tunderea leprosului în a ºaptea zi dupã curãþire
  112. Norme cu privire la leproºi în timpul izolãrii lor 
  113. Sacrificarea ºi incinerarea vacii roºii

  FÃGÃDUINÞE ªI PREÞUIRI

  114. Preþuirea unei persoane fãgãduite Domnului

  115. Preþuirea unui animal închinat, lovit de infirmitate înainte de rãscumpãrare
  116. Preþuirea unei case închinate de proprietarul ei
  117. Preþuirea unui teren închinat de proprietarul lui
  118. Rãscumpãrarea lucrurilor închinate cu o cincime peste preþuirea iniþialã

  DARURI DIN ROADELE PÃMÂNTULUI

  119. Sfinþirea roadelor pomilor în al patrulea an

  120. Obligaþia de a lãsa nesecerat un colþ al câmpului ( pea)
  121. Obligaþia de a lãsa nestrânse spicele rãmase în urma secerãtorilor 
  122. Obligaþia de a nu se întoarce pe câmp dupã un snop uitat
  123. Obligaþia de a lãsa un  pea din vie
  124. Obligaþia de a lãsa neadunate boabele cãzute în vie
  125. Obligaþia de a aduce primele roade la Templu
  126. Punerea deoparte a terumei 
 

  127. Punerea deoparte a primei zeciuieli pentru leviþi ( maaser riºon )

  128. Punerea deoparte a celei de a doua zeciuieli ( maaser ºeni )
  129. Punerea deoparte a terumat maaser  de cãtre leviþi
  130. Punerea deoparte a zeciuielii pentru sãraci ( maaser ani )
  131. Vidui maaser 
  132. Declaraþia solemnã cu prilejul darului primelor roade la Templu
  133. Punerea deoparte de hala pentru cohen

  ANI SABATICI ªI JUBILIARI

  134. Lãsarea pãmânturilor nelucrate ºi a roadelor neculese în anul al ºaptelea

  135. Odihna pãmântului în anul al ºaptelea
  136. Sfinþirea anului jubiliar prin odihna pãmântului ºi împãrþirea în comun a recoltelor 
  137. Suflatul din ºofar  la începutul jubileului ºi de Iom Kipur 
  138. Înapoierea pãmânturilor în anul jubiliar 
  139. Dreptul de a rãscumpãra, timp de un an, proprietãþile dintr-o cetate înconjuratã cu ziduri
  140. Numãrarea anilor în cicluri jubiliare ºi ºabatice
  141. Iertarea datoriilor la sfârºitul anului al ºaptelea
  142. Silirea datornicului strãin sã-ºi achite datoria

  PRIVILEGIILE COHANIMILOR

  143. Drepturile cohanimilor asupra animalelor sacrificate

  144. Prima lânã de la vitele mici
  145. Norme cu privire la herem (bunuri închinate)

  CONSUMAREA CÃRNII ANIMALELOR

  146. ªehita (sacrificarea ritualã)

  147. Miþva de a acoperi sângele dupã tãiere (la pãsãri ºi vânat)
  148. Obligaþia de a lãsa în libertate mama când gãseºti un cuib cu pui
  149. Verificarea semnelor de curãþie la patrupede
  150. Verificarea semnelor de curãþie la pãsãri
  151. Verificarea semnelor de curãþie la lãcuste
  152. Verificarea semnelor de curãþie la peºti

  SOLEMNITÃÞI

  153. Sfinþirea lunii noi

  154. Abþinerea de la orice muncã în ziua de ªabat
  155. Sfinþirea ªabatului ( kiduº)
  156. Îndepãrtarea aluatului dospit în ajun de Pesah
  157. Povestirea ieºirii din Egipt în noaptea de 15 Nisan
  158. Consumarea de azima în aceeaºi noapte
  159. Abþinerea de la munca în prima zi de Pesah
  160. Abþinerea de la muncã în a ºaptea zi de Pesah
  161. Numãrãtoarea Omerului   începând din 16 Nisan
  162. Abþinerea de la muncã în a cincizecea zi a Omerului  (ªavuot)
  163. Abþinerea de la muncã pe 1 Tiºri (Roº Haºana)
  164. Postul din 10 Tiºri (lom Kipur)
  165. Abþinerea de la muncã pe 10 Tiºri
  166. Abþinerea de la muncã în prima zi de Sucot
  167. Abþinerea de la muncã în a opta zi de Sucot
  168. Miþva de a locui în suca în cele ºapte zile de Sucot
  169. Miþva de a purta mãnunchiul din cele patru specii
  170. Sunatul din ºofar  de Roº Haºana