|1

Familii din Biblie

1. Adam şi Eva- prima familie
2. Noe şi casa lui - familia salvată de la potop
3. Avraam şi Sara - familia credinţei, a ascultării
4. Isaac şi Rebeca
5. Iacov şi casa lui - familia cu mulţi copii
6. Elcana şi Ana
7. Zaharia şi Elisabeta
8. Acvila şi Priscila - familia misionară

Adam şi Eva – prima familie

Text biblic: Facere 1,26-5,5
Membrii: Adam, Eva – Cain, Abel, Set, „alţi fii şi
fiice”.
1. Relaţia cu Dumnezeu
Înainte de cădere:
• Adam şi Eva vorbeau direct cu Dumnezeu,
aveau cu El o legătură directă, nemijlocită,
se bucurau de prezenţa Lui. „Au auzit
glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla
prin rai, în răcoarea serii” (Facere 3,8)
• Indicaţiile lui Dumnezeu în ceea ce îi
priveşte se rezumau la o singură poruncă:
să nu mănânce din pomul cunoştinţei
binelui şi răului.
După cădere:
• Neascultarea i-a îndepărtat de Dumnezeu. Nu
mai aveau o legătură directă cu El.
• Mâncarea din pom le-a adus cunoaşterea
binelui şi răului, dar fără Dumnezeu nu aveau
puterea să facă binele, ceea ce aduce suferinţa.
1. Relaţia dintre soţi
Înainte de cădere:
• Erau fericiţi împreună, trăiau în prezenţa
lui Dumnezeu şi lucrau împreună cu El.
• Trăiau doar în armonie.
După cădere:
• Nu mai erau uniţi. Diavolul i-a despărţit de
Dumnezeu dar şi unul de altul.
• Au început să dea vina unul pe altul şi apoi
pe Dumnezeu – să se certe.
• Consecinţele păcatului: frica, plecarea din
rai, suferinţa.
2. Relaţia cu lumea din jur
Înainte de cădere:
• Omul a fost creat să fie stăpân pe natură,
păzind-o cu iubire. „Umpleţi pământul şi-l
supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării,
peste păsările cerului, peste toate
animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă
pe pământ şi peste tot pământul!” (Facere
1,28); „l-a pus în grădina cea din Eden, ca
s-o lucreze şi s-o păzească.” (Facere
2,15); „Domnul Dumnezeu, Care făcuse
din pământ toate fiarele câmpului şi toate
păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să
vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele
vii să se numească precum le va numi
Adam.” (Facere 2,19)
După cădere:
• Natura nu mai ascultă de omul despărţit de
Dumnezeu. Munca se face greu, cu multă
trudă. „blestemat va fi pământul pentru
tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în
toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi
va rodi el şi te vei hrăni cu iarba
câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei
mânca pâinea ta…” (Facere 3,17-19)
3. Copiii
• Unii (Abel) au păstrat credinţa părinţilor şi
legătura cu Dumnezeu, au învăţat să
vorbească cu El, să-L iubească, să fie
recunoscător, să aducă jertfă; alţii (Cain) nu
priveau la Dumnezeu cu recunoştinţă, au
ascultat din nou sfatul diavolului.
• Apare ura între fraţi, invidia, gelozia.

Hristos împărtăşit copiilor | http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.ro/


• Copiii moştenesc trăsături ale părinţilor,
dar căderea în păcat nu se întâmplă fără acordul
lor. Cain a auzit glasul lui Dumnezeu: „«Pentru
ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât faţa
ta? Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină?
Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută
să te târască, dar tu biruieşte-l! »" (Facere 4, 6-
7). Dar a ales să repete neascultarea.
Concluzii
1. Le-a fost bine atâta timp cât au rămas în
binecuvântarea şi ascultarea de Dumnezeu;
diavolul i-a dezbinat între ei şi i-a depărtat de
Dumnezeu.
2. Trăirea în Împărăţia lui Dumnezeu încă din
această viaţă presupune ascultarea de Dumnezeu.
Dar şi după căderea în păcat, omul aude glasul lui
Dumnezeu şi poate vorbi cu El.
3. Greşelile lor se repetă şi azi – neascultare de
Dumnezeu, certuri între fraţi etc. Dar azi noi avem
puterea Harului de care putem beneficia prin
Domnul Hristos, Mântuitorul promis de
Dumnezeu încă de atunci, Care ne dă putere să
iubim şi să iertăm.
Noe şi familia lui - familia salvată de la potop
Text biblic: Facere 6,1-9,19
Membrii: Noe şi soţia lui – trei fii: Sem, Ham şi
Iafet şi soţiile lor.
1. Relaţia cu Dumnezeu
• Noe a dus mai departe credinţa în Dumnezeu
şi promisiunea că într-o zi oamenii vor primi
un Mântuitor.
• El a reuşit să îşi păstreze această credinţă deşi
ceilalţi oameni uitaseră de Dumnezeu şi erau
plini de răutate. „A căutat Domnul Dumnezeu
spre pământ şi iată era stricat, căci tot trupul
se abătuse de la calea sa pe pământ.” (Facere
6,12)
• Întreaga familie a dat dovadă de credinţă şi
ascultare.
• Noe a făcut absolut tot ce i-a spus Dumnezeu,
în cele mai mici detalii.
• Noe avea o relaţie vie cu Dumnezeu, în tot
ceea ce făcea se raporta mereu la Dumnezeu.
• După potop, primul lucru pe care l-a făcut
a fost să mulţumească lui Dumnezeu,
împreună cu întreaga familie.
Hristos împărtăşit copiilor | http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.ro/
|2
2. Relaţia dintre soţi
• Soţia lui Noe a fost alături de el şi a avut
încredere în el, deşi ceea ce făcea părea o
nebunie pentru ceilalţi oameni.
• Ea l-a ascultat şi l-a urmat în toate deciziile
lui, educându-i şi pe copii să facă la fel.
3. Relaţia cu lumea din jur
• Noe a ascultat de porunca lui Dumnezeu de a
stăpâni şi îngriji creaţia lui Dumnezeu. El
urmează întocmai îndrumările lui Dumnezeu
despre cum să salveze fiecare specie.
4. Copiii
• Familia lui Noe – soţia, fiii şi nurorile lui –
credea ceea ce le comunica Noe din partea
Domnului.
• Erau uniţi, între ei exista ascultare, înţelegere
şi iubire.
• Cu toţii au mulţumit şi au fost recunoscători
lui Dumnezeu la sfârşitul potopului.
Concluzii
1. Scopul vieţii pentru Noe şi familia lui era
să împlinească voia lui Dumnezeu. Noe trăia
constant în prezenţa lui Dumnezeu şi asculta
direct glasul Lui.
2. Această ascultare a fost răsplătită de
Dumnezeu prin
• salvarea lor
• binecuvântarea pe care au primit-o la
finalul potopului
• legământul pe care Dumnezeu l-a făcut
cu ei, încredinţându-le din nou
pământul şi stăpânirea lui, aşa cum a
făcut cu Adam şi Eva: „Şi a
binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii
lui şi le-a zis: «Naşteţi şi vă înmulţiţi şi
umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! Groază
şi frică de voi să aibă toate fiarele
pământului; toate păsările cerului, tot
ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii
mării; căci toate acestea vi le-am dat la
îndemână…»” (Facere 9,1-2)
3. Unitatea familiei lui Noe şi ascultarea lor
faţă de Dumnezeu ne arată ce lucruri mari
şi frumoase putem face atunci când suntem
uniţi şi trăim cu Dumnezeu.

Avraam şi Sara – familia credinţei, a
ascultării
Text biblic: Facere 11,26-12,8 şi Facere 17,1-
18,14 sau din Mica Biblie
Membri: Avraam şi Sarra – Isaac.
1. Relaţia cu Dumnezeu
• Avraam avea încredere în Dumnezeu şi a
ascultat chemarea Lui: "«Ieşi din pământul
tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău
şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta
Eu.»” (Facere 12,1), deşi era o chemare
grea. Sarra îl urmează cu dragoste şi
credinţă.
• Cei doi călătoresc foarte mult, urmând
mereu indicaţiile lui Dumnezeu, care îi
cheamă la o slujire deosebită, schimbându-
le numele (Avram-Avraam, Sarai-Sarra)
• Înalţă altare oriunde se stabilesc, chiar
dacă nu stau mult acolo. Dumnezeu ocupă
locul principal în viaţa lor.
• Au şi momente de îndoială (nu cred că vor
mai primi un fiu la bătrâneţe), dar se supun
în continuare Domnului.
• Intimitatea lor cu Dumnezeu se vede cel
mai bine prin găzduirea lui Dumnezeu-
Sfânta Treime acasă la ei.
2. Relaţia dintre soţi
• Între Avraam şi Sarra există o relaţie de
înţelegere şi comunicare.
• Iubirea lui Avraam pentru Sarra este
evidentă: nu o mustră pentru că nu putea
avea copii, deşi el primeşte de la
Dumnezeu chemarea să fie tată a multe
neamuri. N-o jigneşte în public, plânge la
moartea ei.
• Se sprijină reciproc şi conlucrează
armonios în gospodărie – vezi episodul
primirii lui Dumnezeu şi pregătirea mesei
(Facere 18,6-8).
3. Relaţia cu lumea din jur
• Avraam s-a îngrijit de familia sa lărgită, de
rudele sale.
• Se ocupa şi de slujitorii şi robii săi, şi
material, dar şi spiritual-religios – când
primeşte de la Dumnezeu porunca tăierii
împrejur, trece prin acest ritual împreună
Hristos împărtăşit copiilor | http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.ro/
|3
cu toţi cei de parte bărbătească din casa lui
(Facere 17,27)
• Avea simţul dreptăţii, era primitor de oaspeţi.
4. Copiii
Avraam transmite credinţa mai departe. Este
preocupat în mod special ca Isaac, fiul lui, să nu
îşi ia soţie de neam păgân, ci se căsătorească cu o
fată credincioasă.
Concluzii:
• Viaţa lui Avraam şi a Sarrei este o istorie a
credinţei, a ascultării permanente de
Dumnezeu, chiar dacă poruncile păreau
grele sau riscante.
• Avraam este model de credinţă, dragoste
faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.
• Dumnezeu i-a binecuvântat şi şi-a împlinit
întotdeauna promisiunile faţă de ei.
Isaac şi Rebeca
Text biblic: din Mica Biblie
Membri: Isaac şi Rebeca – copii: Isav şi Iacov.
1. Relaţia cu Dumnezeu
• Isaac s-a născut printr-o minune, ca dar al
lui Dumnezeu.
• Binecuvântarea lui Avraam se transmite şi
asupra lui. Dumnezeu îl călăuzeşte, i se arată
şi îi vorbeşte (Facere 26, 1-6; 23-25), iar
Isaac îi rămâne credincios, se roagă, ridică
altare. A păstrat credinţa primită de la tatăl
său şi a transmis-o mai departe.
• Rebeca face şi ea parte dintr-o familie
credincioasă, face ascultare de părinţi,
înţelegând că e rânduiala lui Dumnezeu.
• Trec de testul încercării credinţei lor
(infertilitatea) prin rugăciune.
2. Relaţia dintre soţi
• Au parte de un început binecuvântat al
căsniciei – sunt aleşi prin rugăciune, iar ei
fac ascultare.
• Au o căsnicie fericită, se iubesc (chiar dacă
a fost o căsătorie aranjată).
• Problemele – neîncrederea, minciuna, viclenia
– vin în momentul în care ei nu acordă
dragoste necondiţionată ambilor copii.

3. Copiii
• Isaac 1. A transmis învăţătura despre
Dumnezeu, binecuvântarea, a zidit altare;
2. a fost un tată slab, cu favoritisme.
• Rebeca era o femeie bună, iubitoare,
darnică. Dar – greşeli: favoritism,
dezbinare în familie.
• Copiii: Isav – copilul care îşi leapădă
credinţa, o vinde; Iacov – păcătosul care se
pocăieşte şi este mântuit.
Concluzii:
Povestea acestei familii începe frumos dar se
termină trist, mai ales când ne uităm la cei doi
copii care s-au duşmănit şi înşelat. Nu este
suficient un început bun, e nevoie de înţelepciune
şi respingerea răului şi pe parcursul drumului. Şi-
au dat seama de greşeli şi s-au pocăit, ceea ce a
contribuit la stingerea urii şi împăcarea celor doi
fraţi – după mulţi ani şi după multă suferinţă.
Iacov şi casa lui – familia cu mulţi copii.
Iertarea schimbă vieţi
O familie numeroasă, în care găsim toate
caracterele posibile şi tot felul de situaţii dificile.
Povestea lor este o sursă bogată de învăţături
pentru noi.
Text biblic: din Mica Biblie
Membri: Iacov a avut 12 băieţi şi o fată, iar
familia lărgită, care cuprindea nurorile şi nepoţii,
avea peste o sută de persoane.
1. Relaţia cu Dumnezeu
• Iacov nu are un start bun în relaţia sa cu
Dumnezeu, pentru că are o binecuvântare
furată. În timp însă problemele pe care le
întâmpină, faptul că este păcălit la rândul
lui de Laban – toate acestea îl maturizează
• Îşi recunoaşte greşelile, cere iertare de la
Dumnezeu şi ajunge să ceară mereu
binecuvântarea Lui.
• Iacov ridică altare lui Dumnezeu în mai
multe locuri.
• Familia lui stă la baza poporului Israel,
poporul ales al lui Dumnezeu.
Hristos împărtăşit copiilor | http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.ro/
|4
2. Relaţia dintre membrii familiei
• Sunt marcate de rivalităţi şi ură
puternică, mergând până la vinderea lui
Iosif ca rob, după ce era cât pe ce să fie
ucis de fraţii săi.
• Puterea lui Dumnezeu transformă însă
acest blestem în binecuvântare. Iosif
primeşte puterea de a-i ierta pe fraţii săi,
schimbând astfel destinul neamului său.
Iertarea lui a dus la părerea de rău şi
pocăinţa fraţilor săi. Aceasta a făcut din
familia lor o familie unită.
• Iacov sfârşeşte astfel înconjurat de toţi
fii săi, binecuvântându-i şi prorocindu-
le viitorul. Cei 12 băieţi vor deveni
capii triburilor lui Israel.
Concluzii:
Dumnezeu primeşte şi schimbă viaţa celui
care a greşit dar apoi îi pare rău, îşi cere iertare şi
îşi schimbă viaţa.
Iertarea schimbă vieţi. Prin iertare, Iosif
răscumpără întreaga familie. Iertarea face din fiii
lui Iacov cei plini de greşeli o familie unită şi
puternică.
Elcana şi Ana
O familie de oameni simpli, dar sinceri şi
credincioşi. Dintr-o situaţie ingrată şi blamată de
toată lumea (infertilitatea) au ajuns departe.
Text biblic: I Regi 1-8 (rezumat în Mica Biblie)
Membri: Elcana şi Ana – Samuel şi încă „trei
băieţi şi două fete”.
1. Relaţia cu Dumnezeu
• Elcana şi familia lui aveau o relaţie foarte
bună cu Dumnezeu. În fiecare an erau
nelipsiţi din pelerinajul anual ce se făcea la
Şilo, locul unde se afla atunci Cortul Sfânt.
• Ana se ruga mereu, şi împreună cu familia,
dar şi singură. Rugăciunea ei era profundă
şi stăruitoare. Este smerită; atunci când
preotul îi spune că este beată, nu se supără,
ci îi spune durerea ei. Rugăciunea ei este
model de rugăciune.
• Amândoi au fost de acord să îşi închine
copiii Domnului.

2. Relaţia dintre soţi
• Elcana şi Ana se iubeau mult. Pentru a o
mângâia, Elcana îi oferă dragostea lui care
să umple golul lăsat de lipsa unui copil:
„Ce plângi şi de ce nu mănânci şi pentru ce
e întristată inima ta? Nu sunt eu oare
pentru tine mai bun decât zece copii?" (I
Reg.1,8)
3. Copiii
• Samuel este închinat lui Dumnezeu încă
dinainte de naştere. Ana şi Elcana îşi
îndeplinesc promisiune la propriu – după
înţărcare, îl aduc pe băiat la templu şi îl
încredinţează preotului Eli: „eu îl dau
Domnului pentru toate zilele vieţii lui, să
slujească Domnului” (I Reg.1,28). Părinţii îşi
revăd copilul doar o dată pe an, când merg din
nou la Cortul Sfânt să ducă jertfă.
• Dumnezeu binecuvintează credincioşia lor cu
încă 3 băieţi şi 2 fete.
• Samuel este chemat la slujire direct de
Dumnezeu, Care îi vorbeşte şi îi încredinţează
îndrumarea poporului Său – devine proroc şi
judecător. A fost născut şi crescut cu rugăciune
şi devine el însuşi un om al rugăciunii – aborda
orice problemă cu rugăciune, Îl întreba mereu
pe Dumnezeu ce să facă.
Concluzii:
Doi oameni simpli, dar foarte credincioşi, prin
rugăciunea şi credincioşia lor au dat lui Dumnezeu
şi poporului Israel unul dintre cei mai mari oameni
– proroc, judecător şi mijlocitor în faţa lui
Dumnezeu pentru ceilalţi.
Hristos împărtăşit copiilor | http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.ro/
|5
Zaharia şi Elisabeta
O familie care slujeşte lui Dumnezeu în curăţie şi
ascultare desăvârşită de poruncile Lui. Rezultatul
acestei vieţi este sfinţenia.
Text biblic: Luca 1,5-80)
Membri: Zaharia şi Elisabeta – Sf. Ioan
Botezătorul.
1. Relaţia cu Dumnezeu
• Zaharia şi Elisabeta erau foarte credincioşi –
„erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu,
umblând fără prihană în toate poruncile şi
rânduielile Domnului” (Lc.1,6)
• Zaharia era preot, deci îşi închinase întreaga
viaţă slujirii lui Dumnezeu. Ducea o viaţă
curată, de rugăciune. Cu toate că are parte de o
profeţie detaliată făcută direct de Arhanghelul
Gavriil, se îndoieşte. Consecinţă – muţenia
până la naşterea lui Ioan.
• Elisabeta este smerită – nu anunţă că va avea
un copil decât foarte târziu, deşi asta însemna
ridicarea ocării ei în faţa oamenilor. Relaţia ei
cu Dumnezeu este foarte apropiată – ea este
vestită despre Pruncul pe care Îl are Fecioara
Maria, verişoara ei. Primeşte totul cu credinţă,
smerenie şi ascultare.
2. Relaţia dintre soţi
• Preotul Zaharia şi soţia lui slujeau
împreună lui Dumnezeu. Viaţa lor se baza
pe această împreună-slujire şi trăire după
poruncile Domnului – un consens absolut,
în toate.
3. Copiii
• Urmarea ascultării este primirea Duhului
Sfânt. Ioan primeşte Duhul Sfânt încă din
pântecele mamei sale. Copil născut din
viaţă curată şi rugăciune, ajunge cel mai
mare între proroci şi „cel mai mare om
născut din femeie”.
Concluzii:
Viaţa de curăţie, smerenie şi rugăciune naşte
sfinţi. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost
pregătită o viaţă întreagă de către părinţii lui.
Sunt toţi sfinţi, prăznuiţi împreună pe 24 iunie, la
Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, dar şi separat.
 |6

• Acvila şi Priscila se completează reciproc,

Acvila şi Priscila – familia misionară
O familie care din momentul în care Îl cunoaşte
pe Hristos îşi dedică viaţa Lui. Cu totul – îşi pun
la dispoziţie casa, meseria, viaţa.
Text biblic: (Faptele Apostolilor 18,2-3, Romani
16,3, I Corinteni 16,19, II Timotei 4, 19)
Membri: Acvila şi Priscila.
1. Relaţia cu Dumnezeu
• Acvila era de neam evreu. Familia a locuit în
Roma, însă au fost expulzaţi de acolo,
împreună cu toţi evreii, în anul 49, din ordinul
împăratului Claudiu. Acvila şi Priscila au
venit de acolo până la Corint, unde s-au
întâlnit cu Sfântul Pavel, care i-a ales drept
gazdă, pentru că auzise că erau evrei şi aveau
aceeaşi meserie ca şi el. Fiind cu toţii
lucrători de corturi, munceau împreună.
• Cei doi au rămas foarte apropiaţi de Sf. Ap.
Pavel, plecând împreună cu el la
propovăduire în continuarea călătoriilor
misionare. Avându-l ca model pe Sf. Ap.
Pavel, ei devin la rândul lor mărturisitori şi
propovăduitori ai lui Hristos. Şi-au pus totul
la dispoziţie pentru Dumnezeu – casa,
meseria, întreaga viaţă.
2. Relaţia dintre soţi
formează o echipă eficientă, eforturile lor
unite influenţând pe cei din jurul lor, fiind
oricând gata să se sacrifice pentru cei
dragi. Cei doi soţi nu sunt niciodată
menţionaţi separat în Biblie – erau mereu
împreună, atât în meserie, în căsătorie, în
convertire, cât şi în slujirea lui Hristos.
2. Relaţia cu ceilalţi
• Acvila şi Priscila sunt plini de dragoste
pentru aproapele, vorbeau mereu despre
Dumnezeu, îşi puneau casa la dispoziţie
pentru propovăduire.
• Dragostea lor puternică merge până la
jertfă. „Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila,
împreună-lucrători cu mine în Hristos
Iisus, care şi-au pus grumazul lor pentru
viaţa mea şi cărora nu numai eu le
mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre
neamuri” (Romani 16, 3-4)
• Sf. Ap. Pavel i-a iubit atât de mult pentru
bunătatea şi credinţa lor, încât îi
pomeneşte în mai multe dintre epistolele
sale.
Concluzii:
Această familie ne arată un model de
propovăduire a credinţei cu dăruire totală, plini de
viaţă, de bucurie, de jertfelnicie, dorind ca tot mai
mulţi să Îl cunoască pe Hristos – au ajuns sfinţi.
Sunt prăznuiţi în 13 februarie.

Concluzii generale
¾ Dumnezeu binecuvintează familia, se bucură de dragostea dintre noi, de înţelegere;
¾ Când familia ascultă de Dumnezeu şi vorbeşte mereu cu El, lucrurile merg bine;
atunci când se îndepărtează, oamenii greşesc şi suferă
¾ Toţi greşim, dar important este ca atunci când ne dăm seama că am greşit să ne cerem
iertare de la Dumnezeu şi de la cei cărora le-am greşit – lucrurile se repară şi răul nu
merge mai departe.
¾ Viaţa curată şi în ascultare de Dumnezeu duce la lucruri minunate.

Material realizat de Natalia Corlean

Hristos împărtăşit copiilor | http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.ro/