Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etiopatogenie
Insuficienţa respiratorie acută este o urgenţă medicală majoră, impune măsuri de
reanimare, uneori chiar potezare respiratorie. Condiţiile patologice pot nteresa
oricare dintre fazele respiraţiei: ventilaţia, difuziunea gazelor, circulaţia pulmonară.
Tabloul clinic
Dacă scade PaO2, cel mai fecvent, în sângele arterial, apare acidoza respiratorie, cu
următoarele semne:
. dispnee polipneică (în afecţiunile pulmonare şi pleurale) până la apnee (oprirea
respiraţiei) cu asfixie.
. cianoză, agitaţie, anxietate, tahicardie, hipotensiune arterială, colaps, nelinişte,
agitaţie, confuzie, delir, comă.
Dacă creşte PaCO2 apar:
. dispneea (sub formă de hiperpnee şi mai rar bradipnee, de tip Kussmaul sau
Cheyne-Stockes) este constantă
. ameţeli, tulburări de conştienţă, bolnavul putând intra brusc în sincopă sau colaps.
. encefalopatia respiratorie (agitaţie, urmată de stare subcomatoasă) se instalează
când hipercapnia este pronunţată.
Tratament
Tratamentul insuficienţei respiratorii acute se aplică imediat oricărei insuficienţe
respiratorii indiferent de substrat, asociat cu măsuri terapeutice speciale, adresate
cauzei (edem pulmonar, infarct pulmonar, bronhopneumonie, şa).
Măsuri imediate:
Evaluare
- Permebilitatea cailor aeriene
- Nivelul starii de constienta
- Semne vitale
Tratament
- Abord venos si fixare de cateter
- Adrenalina
- Oxigen(4-6l./min.)
Măsuri dupa evaluarea iniţială:
- Corticosteroizi (bronhospasm)
- Aminofilina (bronhospasm)
- Adrenalina (reacţie anafilactică)
- Lichide i.v.
- Antagonisti H1 si H2 (reacţie anafilactică)
- Vasopresoare (prăbuşire TA)
- Mionitorizare ECG
- Internare
Tratamentul medicamentos