CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL FINANŢELOR

1.1. Conceptul privind finanţele publice

În literatura de specialitate şi în vorbirea curentă, cuvântul finanţe se întâlneşte sub

diferite sensuri: finanţe, finanţe publice, finanţe private, etc.
Originea cuvântului se regăseşte în limba latină, astfel în secolele al – XIII – lea şi al –
XIV – lea se foloseau expresiile „finantio”, „financias”, derivate din „finis” – termen de plată
şi „financia pecuniaria” în sensul de „plată în bani”, în diferite perioade şi ţări, întâlnim
cuvântul „finante” sub diverse expresii, astfel:
- „hommes de finances” şi financiers, în Franţa, secolul al – XV – lea, pentru
denumirea arendaşilor de impozite şi a persoanelor care încasau impozitele regelui;
„finance”, respectiv „o sumă de bani” sau „un venit al statului”, iar „finances”, pentru a
desemna întregul patrimoniu al statului;
- „finanz”, respectiv „plată în bani” şi „finanzer” – cămătar, în limba germană, în
secolele al – XV – lea şi al – XVII – lea.
Odată cu apariţia statului şi a banilor, a apărut şi conceptul de finanţe, iar evoluţia în
timp a statului de drept şi a banilor, a condus şi la evoluţia finanţelor.
Modernizarea statului a generat creşterea activităţilor economice, prin implicarea sa în
economie şi în mediul social, ceea ce a dus dezvoltarea sferei de acţiune a finanţelor şi
implicit a finanţelor publice, cuvântul finanţe dobândeşte noi sensuri: bugetul de stat,
creditul, operaţiunile bancare şi de bursă, etc., adică resursele, relaţiile şi operaţiunile băneşti.
În prezent există mai multe sensuri pe care specialiştii le dau noţiunii de finanţe
publice:
- fonduri băneşti, constituite din venituri şi resurse băneşti prelevate la dispoziţia
statului, necesare îndeplinirii sarcinilor şi funcţiilor acestuia;
- fonduri băneşti şi bunuri materiale utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
- veniturile şi cheltuielile statului într-o perioadă de timp;
- formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi
responsabilităţile instituţiilor publice implicate în acest proces;
- buna gospodărire a statului, precum şi regulile şi principiile care stau la baza utilizării
fondurilor băneşti şi bunurilor economice publice;
- mijloace de intervenţie a statului în economie;
- totalitatea activităţilor desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv politicile
financiare;

1
 - relaţiile economico-sociale ale statului care apar pe tot parcursul constituirii
fondurilor băneşti publice în vederea repartizării acestora pentru satisfacerea nevoilor
societăţii.
De-a lungul timpului, concepţiile despre finanţe au evoluat continuu, astfel putem vorbi
de o concepţie clasică care corespunde capitalismului ascendent (secolele XVIII – XX), şi de
una modernă, caracterizată de dezvoltarea monopolurilor. (sec XX).
Concepţia clasică reflectă, doctrina literară potrivit căreia, intervenţiile statului asupra
activităţii economice limitau libertatea de acţiune a iniţiativei private, a liberei concurenţe.
Statul trebuie să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale, care vizează menţinerea ordinii
interne, apărarea ţării, diplomaţie, învăţământ, sănătate, etc. În cadrul acestei concepţii statul,
finanţele publice au sarcina de a asigura resursele necesare întreţinerii şi funcţionării
instituţiilor publice, astfel încât să nu fie modificate relaţiile social – economice existente.
Spre deosebire de concepţia clasică, unde prevala doctrina liberalismului economic,
orientată spre problemele procurării resurselor necesare statului, utilizării lor cu spirit de
economie, concepţia modernă la începutul secolului XX, înlocuieşte „statul-jandarm” cu
„statul bunăstării”, unde autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în viaţa
economică, să influenţeze procesele economice, să prevină sau să limiteze efectele negative
ale crizelor economice. Această modificare a apărut ca o necesitate de a găsi soluţii la
problemele modului de producţie capitalist, cu implicaţii asupra economiilor materiale, prin
înfiinţarea de întreprinderi publice, societăţi mixte, acordarea de subvenţii şi facilităţi
întreprinderilor private, precum şi alte măsuri pentru combaterea şomajului, redresarea
economiilor falimentare, restabilirea echilibrului general economic, astfel, finanţele publice
nu mai reprezintă un mijloc de acoperire a cheltuielilor statului modern, ci un mijloc de
intervenţie în economie.

1.2. Conţinutul economic al finanţelor publice

Pentru buna funcţionare a unei societăţi, este necesară constituirea unor fonduri
financiare la dispoziţia statului şi reprezentanţilor statului. Aceste fonduri se formează prin
transferul de valoare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia administraţiei
centrale şi locale de stat, pentru finanţarea nevoilor sociale de interes naţional sau local.
Satisfacerea nevoilor membrilor unei societăţi se poate realiza prin intermediul
utilizării bunurilor publice, bunurilor private şi a bunurilor cvasipublice/semipublice.
Bunuri publice – acoperirea nevoilor colective prin existenţa unor instituţii publice
capabile să ofere cetăţenilor utilităţile publice de care au nevoie, (apărare, protecţie socială,
iluminat public, etc.) de care beneficiază întreaga colectivitate, chiar dacă membrii acesteia
au participat sau nu la efortul de finanţare a acestor bunuri.
Bunuri private – stau la baza satisfacerii nevoilor individuale şi care sunt procurate
de pe piaţă la un anumit preţ şi o anume cantitate, în condiţiile de piaţă.

2
 Bunuri cvasipublice (semipublice) – întrunesc caracteristicile atât ale bunurilor
publice cât şi ale bunurilor private: nevoia de educaţie, cultură, ocrotirea sănătăţii, şi stau la
baza satisfacerii simultane atât a nevoilor colective, cât şi a nevoilor individuale.
Datorită imposibilităţii sectorului privat de a oferi servicii şi bunuri publice pentru
satisfacerea nevoilor colective ale societăţii, este necesară constituirea de fonduri publice la
dispoziţia statului.

a) Participanţii la constituirea fondurilor publice:

- Întreprinderile private;
- Întreprinderile publice;
- Întreprinderile mixte;
- Întreprinderile cooperatiste;
- Instituţii publice;
- Populaţia;
- Persoane fizice şi juridice rezidente în străinătate.

b) Modalităţi de constituire a fondurilor publice:

- Impozite;
- Taxe;
- Contribuţii;
- Redevenţe;
- Sponsorizări;
- Donaţii;
- Ajutoare;
- Împrumuturi;
- Chirii din concesionări şi închirieri de bunuri proprietate a statului;
- Amenzi, penalizări
- Alte surse.
În procesul de formare a fondurilor publice şi de repartizare a acestora, fluxurile
băneşti se derulează în sens dublu:
a) Între participanţii la constituirea fondurilor publice – agenţii economici şi
colectivitate, reprezentată prin stat,
b) Între colectivitate (stat) şi beneficiarii fondurilor băneşti: întreprinderi publice,
instituţii publice, ajutoare, burse, îndemnizaţii, etc.
Aceste fluxuri băneşti prin natura lor, generează relaţii social – economice care
reflectă procesul constituirii, repartiţiei şi modalităţii de formare a produsului intern brut,
astfel:
- Relaţiile social – economice se pot constitui în relaţii băneşti, atunci când asistăm la o
schimbare a formelor valorii
- Relaţiile social – economice se pot constitui în relaţii financiare (finanţe) care cuprind
relaţiile băneşti exprimate printr-un transfer de valoare (transfer de sume băneşti).
3
 Transferul de valoare, în cazul finanţelor publice, reprezintă un transfer de putere
(valoare), în general cu titlu nerambursabil, definitiv, fără a exista o contraprestaţie directă în
timp, şi care satisfac interesele generale ale societăţii.
Componentele relaţiilor financiare (finanţe):
a) relaţiile financiare sau clasice – sunt relaţiile care exprimă un trasfer de resurse
băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil;
b) relaţiile de credit – sunt relaţiile care exprimă un împrumut pe o perioadă
determinată, care este şi generator de dobândă;
c) relaţiile de asigurări-reasigurări – relaţiile care exprimă un transfer facultativ sau
obligatoriu de resurse băneşti, în schimbul unei contraprestaţii, care depinde de producerea
unui eveniment aleatoriu;
d) finanţele întreprinderilor – care exprimă formarea şi repartizarea fondurilor
băneşti la dispoziţia întreprinderii.

1.3. Funcţiile finanţelor publice

Pentru îndeplinirea sarcinilor sociale în procesul formării şi repartizării fondurilor

băneşti, finanţele publice îndeplinesc două funcţii:
a) Funcţia de repartiţie a finanţelor publice;
b) Funcţia de control a finanţelor publice.
Funcţia de repartiţie a finanţelor se manifestă în două faze distincte, dependente una
de cealaltă:
a 1) constituirea fondurilor financiare publice din impozite, taxe, contribuţii, amenzi,
penalităţi, redevenţe, chirii, închirieri, venituri din valorificări de bunuri, împrumuturi de stat,
dobânzi din împrumuturi acordate, donaţii, ajutoare, etc., prin participarea întreprinderilor
publice şi private, instituţii publice, populaţia, persoanele fizice şi juridice rezidente în
străinătate, etc.
a 2) distribuţia fondurilor financiare publice pe beneficiari (persoane fizice şi juridice)
şi pe domenii de activitate (învăţământ, sănătate, ordine publică, apărare, etc.) prin
dimensionarea volumului cheltuielilor publice, urmare a raportului dintre cererea şi oferta de
resurse financiare publice, pentru plata drepturilor de personal, procurări de materiale şi
servicii, subvenţii, transferuri, investiţii şi rezerve materiale, etc.
Distribuţia fondurilor financiare publice îmbracă o dublă formă:
- Distribuţia internă a fondurilor;
- Distribuţia externă a fondurilor: primirea sau acordarea de împrumuturi externe,
plata ratelor şi dobânzilor aferente împrumuturilor externe, achitarea contribuţiilor la
organizaţii internaţionale, primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat.
Funcţia de control a finanţelor publice are o sferă mai largă de manifestare decât
funcţia de repartiţie, deoarece vizează, pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor

4
publice, şi modul de utilizare a acestora,. Funcţia de control este realizată în ţara noastră prin
organe specializate de control cu scopul de a verifica integritatea patrimoniului public,
eficienţa folosirii fondurilor publice, legalitatea, necesitatea şi oportunitatea cheltuielilor
efectuate de instituţiile publice, respectarea tuturor obligaţiilor legale ale instituţiilor publice,
etc.
Având în vedere cele prezentate putem afirma că finanţele publice reprezintă relaţiile
economice, care asigură constituirea şi distribuţia fondurilor financiare publice necesare
dezvoltării economico-sociale a societăţii, precum şi acoperirii tuturor nevoilor colective ale
societăţii.

TEME PENTRU SEMINAR

1. Prezentaţi modalităţile de constituire a fondurilor financiare publice.

2. Prezentaţi participanţii la formarea fondurilor financiare publice.
3. Care sunt beneficiarii fondurilor financiare publice?
4. Prezentaţi 10 destinaţii ale fondurilor financiare publice.
5. Prezentaţi asemănările şi deosebirile dintre finanţele publice şi cele private.
6. Identificaţi procentual modul de constituire a fondurilor financiare publice pentru
România în anul 2009 comparativ cu 2008 şi estimativ pentru primul semestru al anului
2010. Explicaţii asupra diferentelor constatate.
7. Definiţi conceptul de finanţe publice.
8. Prezentaţi componentele relaţiilor financiare.
9. Care sunt funcţiile finanţelor publice.
10. Precizaţi organele specializate de control din România.