Larnaca - O experienta inedita

Argument

Cipru, a treia insula ca marime din Marea Mediterana (dupa Sicilia si Sardinia), se afla situat la
rascrucea dintre trei continente: Europa, Asia si Africa. Are o istorie si o civilizatie de 10 000 de ani.
Asupra vechii civilizatii grecesti si-au lasat amprenta, pe rand, fenicienii, assirienii, francii, venetienii,
otomanii si britanicii.

Asadar in Cipru poti vizita asezari preistorice, temple grecesti clasice, teatre si vile romane, vechi
biserici crestine, biserici si manastiri bizantine, castele ale cruciatilor, catedrale gotice, fortificatii
venetiene, moschei musulmane si cladiri in stilul colonial britanic. Satele pastreaza, multe dintre ele,
vechile obiceiuri, traditii, dar si modul de viata de demult.

Este normal ca si Larnaca sa fie, ca intreaga insula, un creuzet de religii, culturi si stiluri de viata
diferite, iar aceasta ii confera caracterul de unicitate. Daca luam in considerare si peisajele care iti
taie respiratia, cu plaje frumoase si munti, cele 340 de zile cu soare pe an, modalitatile diverse de
petrecere a timpului liber, oamenii prietenosi si deschisi, cu siguranta Larnaca se va afla in topul
destinatiilor noastre de vacanta.

Plecarea

Categoric e bine sa ajungi la aeroport cu macar 1.5 ore inainte de decolare. Chiar daca ne-am luat
biletele de avion online si tot online am facut check in – ul, n-am fost scutiti de statul la coada, ca sa
predam bagajul de cala. Dat fiind ca eram binedispusa – ca doar plecam in vacanta -, m-au amuzat
imbulzeala generala si functionarii din aeroport, care, la un moment dat, sufocati, au gasit cu
promptitudine o modalitate eficienta (si admirabila) de a dizolva gramada de turisti dezorientati,
strigand pe rand, ca la piata: “ Venetia! ”, “Dortmund! ”, “Larnaca! ”. Moment in care marea de oameni
se spargea in valuri, indreptandu-se catre cele trei ghisee.

Imbarcarea a decurs fara probleme. Am decolat conform orarului. Desi la amiaza cerul era innorat in
Bucuresti, dupa cateva minute am avut vizibilitate buna si nici n-am simtit cand au trecut cele 105
minute de zbor – am ajuns cu 15 minute mai devreme.

Aeroportul din Larnaca

Aerortul din Larnaca poate rivaliza, linistit, cu cele (cateva vazute de noi) din marile orase europene,
mai putin Otopeni, care nu poate rivaliza cu nimic.

Noul terminal a fost inaugurat, asa cum am citit acolo, in noiembrie 2009 si poate deservi pana la 7,5
milioane de pasageri pe an. Lunar se inregistreaza 800 de zboruri (sosiri). In prezent opereaza in jur
de 30 de linii aeriene internationale si tot atatea linii de chartere. Desi noul terminal este functional,
se lucreaza la extinderea lui (cand am citit asta, mi-am amintit patriotic de stopurile vesele de pe
Valea Prahovei, cand se lucra la sosea in plin sezon estival).

Cladirea aeroportului se afla mai jos fata de soseaua principala. Iesirea se face pe doua pasarele,
catre statiile de autobuz si taxiuri. Peste tot indicatoare, n-ai cum sa te ratacesti. Sunt foarte multi
pasageri, dar spatiul este atat de mare incat nu ai senzatia de aglomeratie.

La iesirea din aeroport, am vazut ghiseele de check in: sunt 85 in total. Ca fapt divers, la plecare, 3
erau deschise numai pentru zborul spre Bucuresti. Tot la plecare am ramas uimita de numarul mare
de magazine. La multe produse preturile sunt mai mici decat in oras (ma refer la toate magazinele
din incinta, nu numai cele din zona Duty - Free).

Sunt mai multe centre de informare turistica, cu sumedenie de materiale publicitare si harti, care te
ajuta sa te orientezi. Exista trei banci, o cafenea, un restaurant, o cofetarie, un oficiu postal etc.
Cei care au olfactivul dezvoltat simt imediat, la iesirea din aeroport, aerul care este diferit, nu poate fi
descris bine: parca mai ‘moale’, cald, usor umed, dar nu deranjant, chiar placut.

Transportul

Se poate face cu mijloacele de transport in comun, cu taxiul sau cu masini inchiriate.

Circulatia se face, dupa modelul britanic, pe stanga.

Cel mai simplu si usor mod de a ajunge de la aeroport la hotel este cu taxiul. Asta daca n-ai chef sa
astepti autobuzul care vine la interval de o ora. Soferii sunt baieti de treaba, buni vorbitori de engleza,
dar nu exceleaza in a oferi informatii turistice.

Mijloacele de transport in comun sunt relativ ieftine si acopera atat orasul, cat si celelalte zone de
interes. Se poate ajunge usor in Limassol / Lemesos, Ayia Napa, Nicosia, Paphos etc.Biletele de
autobuz / microbuz se cumpara de la sofer.Firma Zenonas (autobuze albastre) are biletele cele mai
ieftine: 1 euro – o calatorie, 2 euro – o zi, 10 euro – o saptamana.Mai exista o alta firma
(autobuze/microbuze verzi), dar biletul este 5 euro.Capatul de linie pentru toate autobuzele este in
fata Marinei (portul de iahturi, cel mai important din insula).Un minus este faptul ca orarul autobuzelor
de la Zenonas este in limba greaca.In general, orarul se respecta cu punctualitatea specific cipriota,
adica pana la +15 minute.Mai ales cand plecati catre aeroport, recomand transportul cu taxiul, ca sa
evitati surprizele neplacute. Noua ni s-a intamplat sa asteptam autobuzul spre Ayia Napa mai bine de
30 de minute, asa ca ne-am lasat pagubasi si in ziua aceea am vizitat Limassol!Cu autobuzele
albastre o calatorie catre localitatile din jur, numai pe ruta specificata, adica doar pe linia aceea, costa
3 euro, dar daca luati bilet dus-intors platiti 5. Bilet pentru o saptamana: 25 euro. Daca vreti sa
circulati pe orice ruta, preturile sunt: 10 euro – o zi, 50 euro – o saptamana.Taxiuri se gasesc la tot
pasul, din centru pana la aeroport costa 12-15 euro.

Se pot inchiria masini, sunt multe centre, dar cred ca e mai comod sa te deplasezi cu transportul in
comun.

Traficul in centru este intens, dar soferii au rabdare. N-am prea auzit claxoane nervoase. Pe Strada
Piale Pashia, pe o bucata buna, nu este trotuar, asa ca pietonii merg in sir indian. Masinile trec cu
viteza redusa, totul se desfasoara civilizat, nimeni “ nu felicita “ pe nimeni.

La periferie si in afara orasului e lejer, iar soselele sunt bune.

Atentie unde se parcheaza masina! Politisti pe motociclete misuna in centru si impart amenzi. Sunt
multe locuri, in fata magazinelor si a restaurantelor, unde stationarea este permisa numai 5 sau 10
minute.

Shopping-ul

Produse specific cipriote: articole de piele, obiecte/bijuterii de argint (mai ales filigran), farfurii, ulcele,
obiecte decorative de lut, dantela si broderii de Lefkara, iar in privinta alimentelor: dulciuri, fructe
uscate sau zaharisite, dulceturi, vin si ulei de masline.

In paralel cu Promenada Palmierilor este o strada comerciala cu multe magazine de firma, cu articole
scumpe, dar se gasesc si marfuri la preturi rezonabile.

In octombrie au fost multe reduceri, care la ei sunt substantiale. Daca vrei sa cumperi lucruri de
calitate, ai de unde, oferta este destul de mare, cu conditia sa ai rabdare sa iei la rand magazinele
(eu n-am avut).
In luna septembrie s-a deschis in centru un supermarket Smart. Am intrat si cei mai multi cumparatori
erau localnici.

Cand am mers cu autobuzul la Ayia Napa am vazut, destul de aproape de oras, un Lidl. Tot la iesire
din oras este si un Carrefour (nu stiu preturile, l-am vazut din mers).

Fructe si legume proaspete se gasesc la piata, preturile incep de la 3 euro / kg. Lamaile verzi sunt
cele mai ieftine, 0.80 euro /kg. Am cumparat fructe si gustul si mirosul nu se compara cu cele ale
fructelor pe care le iau din supermarket, sunt mult mai pregnante.

Preturile la alimente sunt mari comparativ cu cele de la noi, o paine mica este 3 euro, de exemplu, iar
uleiul de masline extravirgin costa 6-8 euro / 750ml. Si produsele cosmetice sunt mai scumpe.

Luam masa in oras?

De-a lungul Promenadei Palmierilor se insira cafenele, restaurante, baruri, cluburi, taverne. Toate
localurile sunt ingrijite si curate, unele chiar elegante. La ora pranzului sau seara dupa 19.00, la
unele cu greu mai gasesti o masa libera.

Meniul este afisat in fata, chelnerii te invita in local, dar discret, nu devin agasanti.

Muzica se asculta in surdina, nici nu se aude din strada. Totusi putine restaurante unde sa fie muzica
greceasca/cipriota.

Mancare pe toate gusturile: indiana, japoneza, chinezeasca, greceasca, italiana etc. ‘Alexander” se
lauda ca este singurul restaurant cu specific cipriot din zona promenadei. Am mancat acolo si a
meritat: atmosfera placuta, mancare gustoasa, servicii de calitate. Portiile au fost exagerat de mari.
Patronul trecea pe la fiecare masa, intreband daca totul e-n regula. Desertul (fructe, inghetata sau
cognac), ca si aperitivul, sunt din partea casei.

Preturile sunt mai ridicate decat in Grecia. Un pranz pentru 2 persoane la o taverna obisnuita costa in
jur de 20 euro, iar la restaurant se apropie de 30 euro, asta daca nu comanzi si o sticla de vin, care
‘sare’ de 10 euro.

Berea locala, Keo (alcool 4.5%) costa 3 euro sticla de 565 ml. La halba este un pic mai ieftina: 2.5 -
2.8 euro.

Sandvisurile au preturi rezonabile (se vad in fotografie) si sunt destul de consistente.

Cum majoritatea turistilor sunt britanici, aproape peste tot se serveste micul dejun englezesc –
bacon, carnat, fasole scazuta si 2 oua ochiuri -, iar pretul porneste de la 3-4 euro.

Mancarea cipriota difera de cea greceasca, are influente libiene, siriene etc. Legumele si fructele
sunt la mare cautare, ca si pestele si carnea de capra sau de miel/oaie, iar la gatit se folosesc numai
ulei de masline si condimente specifice (printre care chimen si scortisoara).

Am vazut multe restaurante unde statea scris mare “Home Made”, m-am gandit ca o fi vreo
campanile contra mancarii de tip fast-food.

Intre Phinicoudes si Mackenzie sunt multe restaurante care servesc meze de peste, carne sau
combinat.

Dar si pe stradutele laturalnice sunt taverne si cafenele unde, incepand cu orele diminetii, se aduna
localnicii, sa savureze cafeaua, neaparat alaturi de ceva (extrem de) dulce.

Iata cateva mancaruri specific cipriote:

Meze – un mod delicios de a face cunostinta cu bucataria cipriota; poate include 20-30 de feluri de
mancare, prezentate in boluri mici;

Yemista – sarmale mititele in frunze de vita, se servesc calde sau reci;

Shieftalies – carnati mici preparati pe gratar;

Haloumi –un fel de branza nelipsit in bucataria cipriota, din lapte de capra si de oaie, care se
serveste si pregatita la gratar;

Avgolemoni-supa de4 oua si lamiae;

Soutzoukos- siraguri de migdale sau alune inmuiate timp de cateva saptamani, in fiecare zi, in sirop
gros de struguri care se solidifica, astfel incat, la final, sunt ‘imbracate’ intr-un invelis consistent (6 - 9
euro/500 g);

Commandaria – sortiment de vin cipriot de desert, produs inca din sec. al XII-lea, din varietati
indigene de struguri.

Orasul – privire de ansamblu

Partea cea mai veche a orasului este in zona Strazii Piale Pashia, unde se afla Cartierul turcesc si in
jurul Bisericii Sf. Lazar. Casele sunt tipice zonei mediteraneene si, in functie de marime si de aspect,
iti dai seama de statutul proprietarilor (de altadata). Unele sunt pe un singur nivel, altele au un etaj.
Majoritatea locuintelor sunt de piatra, cu acoperisul plat, iar ferestrele au obloane de lemn. Unele usi
au peste 2.5 m inaltime. S-a pastrat aspectul original al cladirilor, chiar daca ele au fost renovate.
Aceasta este partea orasului care merita vizitata. Ea contrasteaza cu zona noua, a carei constructie
a inceput in sec. al XIX –lea. Aici strazile sunt mai largi, casele sunt inconjurate de zona verde, sunt
multe blocuri, sedii de firme, banci, institutii.

Precizari (zic eu) necesare

Inainte de a pleca in vacanta, m-am documentat temeinic, ca orice calator pasionat. M-am informat
despre obiectivele turistice, dar n-am facut neaparat un tur de forta – ne-am destins si, in masura in
care timpul si dispozitia ne-au permis, am vazut / vizitat ce ne-a iesit in cale. Larnaca are mult mai
multe de oferit…

Incotro ne poarta pasii…

Strada Piale Pashia

Din fericire, acesta este traseul pe care il urmam ca sa ajungem de la hotel in centru, intr-o plimbare
lejera, de 20-25 de minute (vezi impresii hotel Sanremo).

Strada face parte din cartierul turcesc si poarta numele comandantului general al flotei si armatei
care a sosit in Larnaca in 1571 pentru a ocupa Ciprul.

Abia in sec al XIX-lea orasul s-a extins in zona Bulevardului Atena.

Se intinde de la portul pescaresc Psarolimano, de unde incepe plaja Mackenzie, pana la Castel.

Pe alocuri, strada nu are o latime mai mare de 4-5 metri si farmecul ei consta in faptul ca, pe stanga
cum mergi spre centru, sunt casele, iar pe dreapta este marea, pe toata lungimea ei. Am avut ocazia
s-o vedem nu numai calma si limpede, dar si agitata, dupa o noapte in care s-au scuturat cativa nori.
Valurile se spargeau de parapet si simteam stropi fini de apa pe piele. Noaptea, cand ne intorceam
spre hotel, doar stiam ca e acolo si, uneori, auzeam valurile. Doar luna si avioanele care se
pregateau de aterizare si zburau la joasa altitudine o mai luminau din cand in cand.

Stiam ca in Cipru infractionalitatea este extrem de scazuta, dar am ramas uimita cand, in prima zi,
intorcandu-ne spre hotel seara tarziu, am vazut ca unele locuinte aveau ferestrele si usile de la
intrare deschise. Multe case au, in spatiul de la intrare, in fata usii, o canapea sau fotolii – un fel de
prelungire exterioara a camerei de zi.

De la Castel, porneste o retea de stradute – unele pietruite - inguste si intortocheate, care formeaza
Cartierul turcesc. Casele sunt foarte vechi, simple, zugravite in alb, cu un nivel sau doua, cu geamuri
mici, cu obloane. Tamplaria este vopsita cu predilectie in albastru. Curtile, acolo unde exista, sunt
foarte mici, casele sunt inghesuite. Dar fiecare metru patrat de pamant este folosit: lamai, maslini,
smochini, zorele (o varianta mai mare ca la noi), floare de hartie. Pe treptele de la intrare, la fiecare
casa sunt asezate ghivece cu flori, uneori si de-a lungul peretului exterior al casei. Este un cartier
extrem de linistit si plin de farmec, parca te-ai intoarce in timp.

Pe Strada Mehmet Ali se afla unul dintre atelierele de olarit din Larnaca, Emira, unde toti cei
interesati pot vedea mesterii olari modeland lutul. Se pot cumpara vase pentru uz casnic sau
decorativ, iar multe dintre ele se aseamana cu cele de la noi.

...

Pentru moment, ma opresc aici, dar promit sa revin, spunand despre alte cateva locuri frumoase din
Larnaca. M-as bucura daca v-ar ajuta cumva cele scrise de mine, sau macar v-ar face placere sa le
cititi. Mie sigur mi-a facut placere sa le scriu! Fortul Larnaca
Cand vii asa agale pe Strada Piale Pashia, indreptandu-te catre plaja Phinicoudes, cu marea in
dreapta (de care eu nu ma mai satur), la un moment dat privelistea se deschide si in fata se ivesc
zidurile inalte ale Fortului (sau Castelul Medieval i se mai spune), chiar pe buza falezei. Ramai
coplesit de maretia lui, in contrast cu casele scunde si modeste din Cartierul turcesc, pe langa care
tocmai ai trecut. E masiv si impunator, domina tot ce se afla in jur. Piatra din care e construit, blocuri
sanatoase, are o culoare calda, galbui – maronie, care se integreaza bine in peisaj. Dar n-ai vazut
tot. Daca o iei in dreapta, il ocolesti pe un fel de margine a zidului (ca trotuar nu pot sa-i zic) si esti
chiar deasupra marii, pe o lungime de cativa metri buni. Prin stanga e drumul normal. Pe toata
portiunea pe care circula pietonii sunt incastrate lumini si seara privelistea face toti banii.
Fortul este situat la capatul sudic al Promenadei Palmierilor. Abatele Giovani Mariti, care a trait in
Larnaca in prima jumatate a sec. al XVIII – lea, a mentionat ca fortul a fost construit de catre turci,
dar ca la data respectiva exista deja acolo o constructie in ruine, care adapostea o garnizoana. Se
crede asadar ca initial a fost ridicat in timpul domniei regelui James I, in sec. al XIV - lea. Scopul a
fost acela de a proteja portul orasului, care, dupa caderea Famagustei, a devenit principalul port al
Ciprului.
Nu se cunoaste nimic, pana in prezent, despre planul fortului initial, din sec. al XIV – lea.
In forma actuala, fortul se prezinta ca un complex de cladiri construite in diverse perioade. Cladirea
cu doua nivele din partea de nord a fost ridicata in timpul dominatiei otomane, dupa cum o arata stilul
arhitectural si inscriptia turceasca de deasupra intrarii, in timp ce aripa estica si cea sudica apartin
unor perioade mai timpurii.
In timpul primilor ani de dominatie britanica a fost folosit drept inchisoare (pana in 1948).
Astazi fortul include Muzeul Medieval. Este un muzeu de dimensiuni mici (sunt doar 3 sali) aflat la
nivelul intai al cladirii principale, exact deasupra intrarii. Intr-una din sali sunt expuse obiecte care
apartin perioadei de crestinism timpuriu si celei bizantine. In sala de mijloc pot fi vazute fotografii ale
unor picturi murale care dateaza din sec. XI – XVI. In a treia sala (cred ca cea mai mare), sunt
obiecte de ceramica din sec. XII – XVIII, ustensile pentru gatit, confectionate din metal si arme (sec.
XVIII – XIX), dar si caschete si sabii (sec. XV – XVI). Sunt si fotografii care ilustreaza stilurile gotic si
renascentist in arhitectura cipriota.
Asadar exponatele acopera o perioada de 15 secole (de la crestinismului timpuriu pana in sec. al XIX
– lea).
In curtea interioara se afla expusa o colectie de tunuri – unele dateaza din Evul Mediu.
Vara curtea interioara functioneaza ca teatru in aer liber (sunt 600 de locuri) si aici se organizeaza tot
felul de evenimente.
Moscheea Kebir (Buyuk)
In stanga fortului (cum stai avand marea in dreapta), n-ai cum sa nu vezi o alta constructie
impresionanta ca dimensiuni si ca arhitectura. Este Moscheea Kebir (Buyuk), despre care se crede
ca ar fi prima moschee turceasca ridicata in Cipru.
La origine a fost o biserica catolica, inchinata Sf. Ecaterina si construita in sec. XIII – XIV. Cea mai
veche atestare documentara dateaza din anul 1747: un document al lui Bekir Pasha (despre care se
spune ca a facut si Apeductul din Larnaca). In document este specificat ca fantana publica aflata
acolo va primi apa din apeduct. Aceasta fantana exista inca langa moschee.
Biserica Sf. Lazar
Biserica Sf. Lazar, deasemenea o constructie sobra si impunatoare, care dateaza din sec. al IX – lea
si a fost ridicata de imparatul bizantin Leo VI, exact deasupra mormantului Sfantului Lazar. A fost
restaurata in sec. al XVII – lea. Biserica este unul dintre cele mai stralucite exemple de arhitectura
bizantina din Cipru.
Se spune ca Sf. Lazar a venit in Cipru dupa invierea sa de catra Iisus si a fost hirotonisit episcop al
Kitionului (oras antic, intemeiat in sec. al XIII – lea i. Hr. de catre grecii micenieni, si pe ale carui ruine
s-a inaltat orasul Larnaca) de catre apostolii Barnabas si Paul. El a trait aici 30 de ani. Mormantul sau
poate fi vazut sub altar.
Ceea ce m-a impresionat cand am vizitat biserica: am vazut femei care se aseaza, culcate, in
sarcofagul de piatra si se roaga.
In galeria exterioara exista un mic muzeu de arta bizantina (intrarea: 1 euro) si un muzeu ecleziastic.
Am intrat si in magazinul de langa, care vinde icoane si obiecte religioase.
Sf. Lazar este patronul spiritual al orasului. Cu opt zile inainte de Paste, icoana lui este scoasa din
biserica si purtata intr-o procesiune pe strazile Larnacai.
Centrul Cultural Municipal
Vizavi de Marina (portul de iahturi) se afla Piata Europa (cu statuia lui Zenon, intemeietorul filozofiei
stoice), iar in stanga ei iti atrage atentia un sir format din cinci cladiri identice, in care se afla, in
prezent, Centrul Cultural Municipal. La origine aceste constructii - in stilul colonial britanic – au fost
depozite si au facut parte din vechea vama. Centrul Cultural este format din Galeria Municipala,
Muzeul de paleontologie Pierides - Tornaritis si Muzeul Arhivelor Istorice ale orasului.
Apeductul Kamares
Vechiul apeduct din Larnaca, Kamares, se afla la iesirea din oras, in stanga cum mergi pe autostrada
spre Limassol. Se intinde pe o lungime de 16 km si dateaza din sec. al XVIII-lea. Este o constructie
grandioasa, in stil roman, care aducea in oras apa raului Tremithos si a fost functionabila pana in
anul 1939. Multi cercetatori si istorici cred ca exista inca din perioada romana, asa dupa cum apare
mentionat in scrierile Apostolului Barnabas si ca in timpul dominatiei otomane, in anul 1745, Bekir
Pasha l-a reconstruit din resurse proprii. In sprijinul acestui argument vine faptul ca in situl arheologic
al vechiului port de pe Strada Kilkis, a fost descoperit un canal de apa construit in acelasi mod si cu
aceleasi materiale.
Moscheea Halla Sultan Tekkesi
Cum vii de la aeroport, in stanga soselei, langa Lacurile Sarate, ceva mai departe de sosea este
moscheea Halla Sultan Tekkesi (cam la 3 km de oras, pe drumul spre Kiti).
Se spune ca ea a fost ridicata in anul 648 d. Hr., din porunca Marelui Calif Moavia, pe locul unde
matusa (dupa unii, doica) profetului Mohamed, Umm Haram, a murit in urma unei cazaturi de pe un
catar, in timp ce insotea trupele arabe sosite sa cucereasca insula.
Acum moscheea este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru musulmani, al
patrulea dupa Mecca, Medina din Arabia Saudita si Al Aksha din Ierusalim.
Interesant este ca sapaturile arheologice au aratat ca locul acesta a fost locuit inca din neolitic. Dupa
unii arheologi mormantul lui Umm Haram este un mormant monolitic monumental din era preistorica.
Lacurile Sarate
Spre regretul meu, n-am avut ocazia sa vad pasarile migratoare care sosesc aici abia in noiembrie:
flamingo, rate salbatice, lebede albe si alte cateva zeci de specii.
Se spune ca pe locul unde s-au format Lacurile Sarate a fost in preistorie un estuar, folosit ca port
natural, care deservea marea asezare de langa Halla Sultan Tekkesi. Aceasta asezare ar fi fost
parasita in anul 1050 i. Hr. si, cu timpul, estuarul s-a inchis, portul s-a distrus si s-au format Lacurile
sarate. Se crede ca portul a facilitat comertul maritim dintre Cipru si marile civilizatii din jur. Dupa mult
timp, orasul Kition a inceput sa exporte sare, produs scump in vremea aceea (zacamantul a fost
exploatat din greu de-a lungul secolelor, pana recent).
In antichitate se practica vanatoarea in zona din jurul Lacurilor sarate, ca atare aici se afla unul dintre
cele mai cunoscute temple ridicate in cinstea zeitei vanatorii, Artemisparalia (paralia = gr. plaja).
Si noi pe unde ne plimbam?
Promenada Palmierilor (plantati in anii 1920) se intinde de la Fort / Castelul Medieval pana la Marina.
Aici incepe si se sfarseste obligatoriu orice plimbare prin Larnaca si este intotdeauna plina de lume,
turisti si localnici deopotriva. Sambata si duminica mai ales n-ai loc sa arunci un ac, pentru ca vin la
mare si cipriotii care locuiesc in interiorul insulei. Toti se bucura de mancare, bautura si distractie.
De-a lungul promenadei se insira cateva dintre cele mai bune hoteluri, cafenele, cluburi si
restaurante din oras.
Plaja are nisip fin, dar, ca sa poti inota, inaintezi in apa mai mult de 100 de metri.
Marina, cel mai mare port de iahturi din Cipru, este un alt loc preferat de cei care doresc sa respire
mai de-aproape aerul Mediteranei si sa admire ambarcatiunile elegante ale celor cu dare de mana.
La polul opus se afla modestul port Psarolimano, unde am vazut zeci de barci ale oamenilor care isi
castiga existenta din pescuit.
Plaja Mackenzie incepe de la Psarolimano si se afla in zona noua a orasului, cum mergi catre
aeroport. Aici sunt multe blocuri (chiat pe tarmul marii, cu o priveliste de vis) – unele apartamente isi
cauta proprietar -, iar in capat sunt cateva hoteluri.
In concluzie (rapida, ca trece serverul la relanti)
Descopera Larnaca, merita!
Larnaka - Lefkara

Una dintre excursiile incluse in pretul sejurului petrecut la Lordos Beach Hotel - Larnaka, vezi impresii
cuprindea - bineinteles - un tur al orasului, apoi o vizita in satul traditional Lefkara. Distanta fiind
relativ mica (35 km), pentru acest tur au fost suficiente cateva ore.
Asadar, la 9 dimineata, autocarul a sosit avandu-i la bord pe Felix - sofer, pe Diane - ghid si pe
Andrula - insotitor. Ne-am imbarcat, iar dupa numai 6 km am ajuns in centrul orasului Larnaka.
Aflat pe coasta sudica a insulei, orasul este al doilea port comercial si principalul aeroport al Ciprului.
Cunoscut din antichitate sub numele de Kition, orasul Larnaka este in prezent o importanta atractie
turistica, cu multe hoteluri, cu plaje si cu o frumoasa promenada umbrita de palmierii falnici.
Promenada care se intinde de la portul cu ambarcatiuni de lux pana la fort, are de o parte hoteluri
elegante, cafenele si restaurante, iar de cealalta parte marea cu imensitatea ei albastra. In sejurul
noastru in Cipru, am trecut de cateva ori pe aici cu autocarul, dar fiind dimineata, n-am prins
aglomeratia specifica orelor de plimbare.
Fortul situat in sud, la capatul promenadei cu palmieri, a fost construit de turci in anul 1625. La
inceputul stapanirii britanice fortul a fost inchisoare si cazarma, iar in prezent adaposteste un muzeu.
In apropiere, langa fort, se afla o fosta biserica romano-catolica transformata in moschee – se pare,
prima moschee a turcilor din Cipru. Am privit doar in treacat fortul si moscheea intrucat obiectivul
principal de vizitat in Larnaka era Biserica Sf. Lazar, o biserica recent renovata, cu o istorie pe cat
de veche pe atat de agitata.
Conform Noului Testament, Lazar din Betania inviat din morti de Iisus Hristos, a fost nevoit sa fuga
din Iudeea in anul 33 d. H. Ajungand in Kition (Larnaka de astazi), a mai trait 30 de ani devenind
primul episcop, ulterior fiind considerat sfant protector al orasului. Datand din sec. IX, biserica ridicata
de imparatul bizantin Leo VI pe locul mormantului Sf. Lazar, a fost restaurata in sec. XVII si ultima
oara dupa incendiul din 1970.
Dupa turnul clopotnitei, pridvorul deschis - boltit - impresioneaza prin inaltime si prin placile de
marmura incastrate in zid, cu inscriptii in greaca, latina, franceza si engleza. De-a lungul timpului
constructia a servit ca lacas de rugaciune romano-catolic, musulman si ortodox, fiecare confesiune
lasandu-si amprenta asupra arhitecturii. Biserica este mare si impunatoare, cu stalpi robusti, cu
arcade inalte si bolti de piatra. Iconostasul este deosebit, sculptat in lemn, renovat si replacat cu aur
dupa incendiul din 1970. Particele din moastele sfantului Lazar, ocrotitorul orasului Larnaka, sunt
expuse spre venerare langa altar. Coborand la subsol, intr-o incapere scunda, sub altar, am vazut
mormantul Sf. Lazar. Sarcofagul gol este inconjurat de icoane si candele aprinse. Mentionez ca in
momentul coborarii trebuie mare atentie la cap, "pragul cel de sus" fiind destul de… jos.
Pentru cei interesati adaug faptul ca in galeria exterioara a bisericii se afla un mic muzeu, un
magazin de icoane si obiecte religioase, precum si un foarte decorativ vas cu apa sfintita.
Parasind Larnaka, continuam pe langa Lacul Sarat acum secat si dam partial ocol intinderii albe,
pustii si lipsita in aceasta perioada de gratia pasarilor Flamingo. Amintirea imaginilor vazute cu Lacul
Sarat invadat de pasari, ne face sa credem ca nu am ales perioada cea mai buna pentru o vizita in
Cipru, pasarile Flamingo migrand aici abia peste cateva saptamani.
La 5 km de Larnaka, dincolo de lac, din mersul autocarului ghida ne semnaleaza Hala Sultan Tekke
sau Moscheea Umm Haram, un important loc de pelerinaj pentru musulmani. Aceasta moschee a
fost construita in 1816 deasupra mormantului lui Umm Haram – doica profetului Mohamed care a
murit aici in anul 649. Complexul alcatuit din moschee, minaret, cimitir si spatii de locuit, este un
monument istoric recent restaurat si deschis pentru vizitare.
Pe soseaua Lefkosa (Nicosia) – Lemesos, apoi pe un drum laturalnic de 9 km, (cam la 40 km de
Larnaka), pe un deal, se afla Manastirea Stavrovouni. Stavrovouni (in traducere "crucea de pe
munte") aflata la 668 m deasupra nivelului marii, este cea mai veche manastire din Cipru.
Respectandu-se regulile atonite, femeile nu au acces in incinta, dar asteptandu-si sotii dornici de a
vizita lacasul, pot admira imprejurimile si imaginile campiei Mesaoria.
Una dintre legendele Manastirii Stavrovouni spune ca Imparateasa Elena, mama lui Constantin cel
Mare, venind de la Ierusalim cu sfanta cruce, a fost surprinsa de furtuna in apropierea coastelor
Ciprului si s-a refugiat pe tarm. Intr-un vis, i s-a cerut sa construiasca o biserica. Trezindu-se, a
remarcat ca sfanta cruce disparuse, dar in curand a fost observata in varful muntelui. Se spune ca
astfel a fost ales amplasamentul Manastirii Stavrovouni. Imparateasa Elena a lasat aici o particica din
sfanta cruce care se afla in prezent ferecata intr-o cruce de argint.
Si pentru ca legendele sunt sarea si piperul prezentarilor turistice, ghida a amintit faptul ca pe atunci
in aceste locuri fiind multi serpi si soparle, imparateasa a trimis de la Constantinopol doua vapoare cu
pisici. (Imi si imaginez vapoarele acostate in port si revarsarea de pisici pe tarmurile cipriote). Asta ar
fi si explicatia faptului ca in zilele noastre, in Cipru sunt atat de multe pisici.
Continuand prin tinuturi umbrite de chiparosi, maslini si arbori de roscove, am ajuns la Lefkara, satul
traditional, al doilea obiectiv principal al turului nostru.
Lefkara (in traducere "dealul alb") se afla la numai 35 km de Larnaka, in sud-estul Muntilor Troodos.
Autocarul a oprit in piata centrala, in fata primariei, iar primarul in persoana ne-a iesit in intampinare,
ne-a urat bun venit in satul declarat monument UNESCO si ne-a oferit vin rosu si pastelaki, un
preparat din seminte de susan, migdale si miere. Ne-am bucurat cateva momente de soarele caldut
si frumusetea florilor din curtea primariei, apoi ne-am inceput plimbarea in satul cu stradute pietruite
si arhitectura pitoreasca renumit pentru dantela lucrata manual - "lefkaritika" – si pentru atelierele de
prelucrare a argintului.
Muzeul Dantelei si Argintariei din Lefkara situat intr-o frumoasa casa restaurata care a apartinut
familiei Patsalos, adaposteste exemplare de broderie manuala fina, argintarie executata in filigran,
costume locale si mobilier specific.
Cu ateliere de prelucrare a argintului, cu mesteri la lucru, modeland metalul, cu mici pravalioare in
fata carora femeile asteapta clientii cu acul in mana, brodand si facand demonstratia artei lor
strabune atunci cand privitorii par interesati, satul cu arhitectura arhaica este in intregime un muzeu.
In grup, pietonal, pe stradutele inguste, ne-am indreptat mai intai spre Biserica Sfintei Cruci
cunoscuta pentru iconostasul datand din sec. XVIII si o cruce unicat din argint din secolul XIII. Pe una
din strazi am fost intampinati si invitati la o degustare de loukoumia (rahat), preparat local. In variate
culori si arome, cu adaosuri de nuci, alune, sirop de roscove, Ciprul este renumit si pentru acest
produs. Nu cred ca merge cineva in Cipru fara sa cumpere (1 pana la 2 euro/cutia hexagonala de
0,250 kg) sau macar sa deguste faimoasa loukoumia.
In satul Lefkara am avut o ora si jumatate program de voie urmand sa ne regrupam in piata centrala,
langa primarie, scoala si Lefkara Pavilion – o taverna rustica cu preparate traditionale. Unii au
preferat o cafea la taverna, dar cei mai multi au ales shoppingul. Nu sunt atrasa atat de mult de
bijuterii, dar lucrul manual m-a fascinat inca de mica, asa incat am luat pravaliile de doua ori la rand
analizand modelele broderiilor.
Broderia de Lefkara nu se rezuma doar la o singura tehnica de lucru. Sunt obiecte executate cu
croseta, dar cele mai multe sunt executate cu acul, pe panza. Broderiile uni sau in mai multe culori,
sunt concurate de o dantela posibil de modelat in milieuri, evantaie sau umbrelute, obtinuta prin
montarea in variate forme si desene a unei panglici inguste.
In toata aceasta diversitate, celebritatea dantelariei de Lefkara este data de un anumit model, acela
al acoperamantului achizitionat de Leonardo da Vinci in anul 1481 pentru altarul Domului din Milano.
Maestrele broderiei din Lefkara perpetueaza acest model si nu ezita sa indice prin etichete speciale
designul ales de Leonardo da Vinci.
Preturile broderiilor sunt variate functie de marimea obiectului lucrat, in medie 15-20 euro. Argintaria,
in mare parte bijuterii, dar si obiecte de decor, sfesnice, vase, pahare de sticla imbracate cu argint in
filigran, de asemenea, au preturi variate. Bijuteriile se pot achizitiona sub 50 euro, dar am vazut si
piese mai scumpe (ex. 200 euro o bratara masiva).
Stradutele pietruite si curate, cu plante inflorite la orice poarta si pisicile care se ivesc peste tot, fac
nota definitorie a satului Lefkara de astazi. Cu arhitectura lui traditionala inca nestirbita de trecerea
timpului, cu broderiile si argintariile care-i fac faima, satul Lefkara este un loc linistit, lasand uneori
impresia ca este parasit. Doar noi, vizitatorii si - la datorie - primarul, pravaliasii si carciumarul.
Aproape de ora 12 insa, linistea centrului rural a fost curmata brusc de zarva copiilor care au iesit in
recreatie in curtea scolii navalind inspre masina cu inghetata.
Intre timp a sosit si autocarul nostru care ne-a readus in Larnaka, la hotel, unde ne astepta pranzul,
marea si o noua seara frumoasa.
In Cipru, cu Blue Air

Ilustratie muzicala - fond sonor/video pentru review:

Alkeos - Sagapao

Am avut zbor din Bucuresti-Baneasa de dimineata, la ora 7,30 cu compania Blue Air. Dormisem in
capitala, la Hotel Sunset, despre care am scris aici, iar masina am lasat-o in parcarea hotelului, pana
la intorcerea din Cipru. Biletele de avion, sunt cele doua premii pe care le-am primit la concursurile
saptamanale, unul de anul trecut, din decembrie, celalalt din iunie. Multumesc pe aceasta cale
companiei Blue Air, pentru generozitatea si promtitudinea de care au dat dovada pana in ultimul
moment. Apoi lui Admin si nu in ultimul rand voua celor care mi-ati citit si apreciat reviews-urile prin
voturi.
Acum, va voi povesti despre zborul spre Cipru si retur si despre Hotelul San Remo, din statiunea
Larnaca, unde am fost cazati in cele 5 zile de vacanta.
La inceput am vrut sa renunt la bilete, deoarece nu-mi era deloc la indemana sa vin din cel mai vestic
oras al tarii, unde locuiesc, pana la Bucuresti (630 km), pentru ca Blue Air-ul nu mai opera zboruri din
Timisoara de anul trecut.
Alte aeroporturi mai apropiate decat Bucurestiul mai erau Sibiul sau Clujul, dar de acolo sunt doar 2-
3 destinatii de zbor, care nu m-au incantat. Si pe langa distanta mare, timp si oboseala mai sunt si
alte cheltuieli. De anul trecut, de la Targul de Turism de la Timisoara, mi se pusese pata pe Cipru. O
anumita agentie timisoreana prezenta acolo, prezenta niste oferte care mi-au atras atentia si am
retinut acest aspect, care mai tarziu s-a transformat intr-un vis.
Daca tot faceam atata drum pana la Bucuresti (plus ca aveam nevoie si de doua cazari la dus si la
intors), m-am gandit sa aleg o destinatie mai speciala, adica nu una la care puteam ajunge usor si
ierftin cu o alta companie de la noi, din Timisoara. Am oscilat pana in ultimile zile intre Irlanda si
Cipru. Si a invins si de data aceasta dragostea mea pentru mare si soare! Si nu regret.
Am ales Cipru, pentru ca era 1 octombrie si acolo mai era vara. Si ne doream sa mai putem sta la
soare cateva zile, inainte ca acasa sa dam drumul la centrala si sa ne imbracam cu haine groase. Am
ales Larnaca, pentru promenada ei cu palmieri si pentru ca era cea mai apropiata statiune de
aeroport si nu avea rost daca tot stam 5 zile sa ni le petrecem pe drum.
Zborul catre Larnaca
Ne-am prezentat la aeroportul Baneasa dimineata, la ora 5. De la hotel pana aici am venit cu masina
unui coleg de pe site din Bucuresti si tot el a venit dupa noi la aeroport cand ne-am intors. ’’Nu spui
cine (vorba lui nea Caragiale), persoana importanta’’) !
Din spusele voastre imi imaginam si mai rau ca poate arata aeroportul. Aveam chekin-ul online si a
mers foarte repede. Am avut fiecare cate un mic bagaj de lasat la cala. La ora aceea nu era
aglomerat. Apoi am asteptat vreo 5 min si am si trecut frontiera. Am scapat de pipaiala, niciodata nu
mi-am dat seama dupa ce se ghideaza autoritatile vamale cand aleg omul sa-l caute asa de
amanuntit! Bag seama ca noi i-am parut oamnei seriosi si am trecut ca pe strada.
Apoi am vizitat magazinele din incinta, preturi mari, ca peste tot, in aeroporturi. Mi-am luat doar o
sticla de apa, 1,50 euro si ne-am cautat un loc in care sa putem astepta.
Eram deja in spatiul destinat asteptarii pentru imbarcare. Acolo s-au adunat in scurt timp foarte multi
oameni, pentru ca la acele ore erau mai multe curse de zbor, in diferite directii. Din acest motiv s-a
facut foarte cald, spatiul fiind destul de mic, iar aerul conditionat nu functiona decat pana la frontiera
si se mai simtea un pic si pana la poarta 1. Banci erau in numar foarte mic, deci insuficiente pentru
numarul mare de oameni care asteptau in picioare, copii, batrani si altii veniti din zone indepartate ale
tarii, care, poate n-au inchis nici un ochi peste noapte. Asadar, am rabdat caldura si aerul greu, in
asteptarea orei cand trebuia sa plecam.
Un amanunt pe care ar trebui sa-l stie orice posibil calator al companiei Blue Air, ar fi acela ca bagajul
de mana nu trebuie sa depaseasca greutatea de 7 kg, iar marimea trolerului sa fie aceeasi care este
specificata pe site-ul lor, deoarece in aeroport este un suport metalic unde poti proba daca are loc,
inainte de imbarcare. Langa noi era o doamna care a avut probleme din acest motiv, adica trolerul ei
era confectionat dintr-un material care nu se putea turti sa incapa in spatiul acela si cu toate ca era
pe jumatate gol, a fost nevoita cu cateva minute de a decola avionul, sa puna bagajul la cala.
Avionul a plecat la rasarit, doar cu cateva minute intarziere. Nu am avut locuri alaturate si acest motiv
ne-a cam luat pe nepregatite, dar a fost ok in final. Foarte multi pasageri cred ca mergeau in Cipru, la
munca, in rest foarte putine cupluri. Avionul a fost chiar plin. Nu mi-a fost niciodata teama de zbor, ba
chiar din contra, intotdeauna am fost incantata de acest lucru. Am avut loc langa geam si asa am
putut sa ma bucur si mai mult de calatoria cu avionul si am facut si cateva fotografii dragute.
Personalul de la bordul avionului – tanar, dragut, amabil si foarte profesionist! Era pentru prima data
cand primeam informatii despre zbor in limba romana. Am gasit acolo si reviste cu informatii turistice
in limba romana despre Cipru si alte destinatii in care opereaza zboruri compania Blue Air. Am citit-o
toata si cred ca am si adormit pentru cateva minute. In rest totul a fost minunat, de cand ne-am
dezlipit de pamantul romanesc si pana am aterizat pe aeroportul din Cipru, cand pilotul si personalul
a primit din belsug aplauzele noastre, in semn de multumire. Zborul a durat cam 2 ore.
M-am bucurat ca am ajuns cu bine. La ora 10 dimineata, temperatura era deja 26 de grade!
Aeroportul din Larnaca este foarte mare. Sa nu va imaginati ca este ca la noi, sa mergi cu autobuzul
de pe pista pana in interior! Nu! Legatura se face direct din avion pana in interiorul aeroportului. Acolo
nu trebuie sa te chinui sa tragi trloerul dupa tine, chiar daca nu-s scari, e un fel de banda rulanta,
care te ajuta sa ajungi pana in apropiere de locul de unde iti poti recupera bagajul de la cala.
De aici ca sa poti ajunge afara, in statia de autobuz sau de taxi va trebui sa urci pe alte scari rulante,
apoi in partea stanga este iesirea catre strada si imediat iar in stanga statia. Adica soseaua si statia
de autobuz este situata undeva cam ‘’la etaj’’, fata de aeroport, ca sa ma puteti intelege! Autobuzele
catre Larnaca circula cam din ora in ora. In statie mai erau turisti din Romania, majoritatea care
aveau cazare la Hotel Flamingo sau la Hotel Sveltos. Dupa o jumatate de ora de asteptare a venit
autobuzul, nr. 431, nr. lui il stiam de pe acest site, din review-ul unui coleg, pentru care ii multumesc.
Au urcat toti si la coborare am aflat ca nu suntem singurii romani care mergem la Hotel San Remo, ci
mai erau inca doua familii din Targu Jiu. Biletul de autobuz a costat doar 1 euro de persoana si in
aproximativ 10-15 minute am si ajuns. O calatorie cu taxiul pana la hotel costa 12 euro.
Pe drum ne distra la nebunie circulatia masinilor, pe partea stanga, cu volanul pe dreapta, ca la
Londra. Eram numai romani in autocar si toti erau bine dispusi. Soferul vorbea greceste, iar o tanara
din grupul nostru care stia aceasta limba ne traducea si noua. Pe partea stanga a soselei am
recunscut din pozele voastre Lacul Sarat, care era acum doar o mare alba, fiind secat. Cei care au
fost in primavara au avut norocul sa poata vedea aici pasarile Flamingo, care migreaza aici in numar
foarte mare.
Imediat pe dreapta a aparut marea!!! Si nu am rezistat tentatie de a lua aparatul de fotografiat in
mana, sa imortalizez prima mea intalnire cu ea. Apoi, prima oprire a fost la Hotelul Flamingo, cel la
care am vrut si eu la inceput sa ma cazez, dar m-am razgandit. Este exact cum l-au descrie colegii
de pe site. La urmatoarea statie am coborat si noi.
Hotel San Remo
Am ales acest hotel cu ajutorulcolegei mele de site, @Roth, care a fost in Cipru, anul trecut, iar
rezervarea a avut-o facuta prin intermediul unei prietene, care are o agentie de turism si mi-a
recomandat-o cu draga inima. Dupa mai multe dialoguri cu prietena ei, la telefon, aceasta mi-a oferit
3 variante de cazare in Larnaca, iar eu am ales acest hotel, dupa ce am citit cateva reviews-uri pe
alte site-uri de turism straine.
Hotelul este situat, deci, in partea de la intrarea in statiune, dinspre aeroport. Adica in vest, pe a doua
strada paralela cu marea. Ca punct de reper, daca sunteti cu masina, pe prima strada de langa mare,
cand apare pe drepata Restaurant Zephiros, va trebui sa mergeti pe straduta din stanga si apoi dai
chiar in strada William Shakespeare, unde este hotelul. Langa Zephiros este si portul pescaresc.
Am ajuns la ora 11 dimineata si imediat am fost repartizati in camere. Hotelul are 3 etaje, noi am avut
camera la etajul intai. Sunt doua lifturi. Holuri curate, zugravite in mov, cu cateva tablouri si flori. Se
puteau inchiria frigidere cu 5 euro pe zi, pentru cine dorea.
Hotelul are un bar, unde seara se aduna toata lumea, cu iesire inspre gradina de vara, din spatele
hotelului, unde se afla si piscina exterioara. Acesul la piscina este gratuit. Nu am calcat pe acolo,
decat in prima zi, pentru a face cateva fotografii. In hol este un colt rezervat pentru internet. Eu am
avut laptopul si am achitat din prima zi suma de 4 euro, pentru toate cele 5 zile, si am avut internet
wireless, cu parola, care a functionat perfect in barul hotelului.
Din spatele hotelului se pot inchiria masini sau scutere, dar pe noi nu ne-a interesat acest lucru, am
folosit serviciile de maxi-taxi, autobuzele si excursiile optionale.
Personalul de la bar, receptie, bucatarie este deosebit de amabil. Ne-au ajutat intotdeauna cand am
avut intrebari referitoare la orarul mijloacelor de transport, sau la diferite trasee pe care vroiam sa le
facem.
In fata hotelului, este si aici o mica terasa, pentru cei care doresc sa serveasca aici micul dejun, sau
ceva bun de la bar, peste zi. Intrarea are cateva trepte, dar pentru cei cu dizabilitati loco-motorii este
un loc special pe unde acestia sa poata urca mai usor.
La bucatarie lucreaza de mai multi ani Elena, o doamna din Romania, care a fost foarte draguta cu
noi, din prima zi. De la ea am aflat ca atat hotelul nostru, hotelul din spate, ’’Cactus’’, cat si
‘’Flamingo’’, sunt ale aceluiasi proprietar. Deci, exact cele 3 hoteluri pe care le aveam propuse pentru
a alege, de la agentia din Romania!
Camera - Cand intri este necesar sa introduci cheia in dispozitivul special de pe perete, ca sa poti
folosi curentul electric. Am avut probleme in prima zi cu prizele, pentru ca si ele erau tot pe sistemul
englezesc si nu se potriveau, dar problema s-a rezolvat, cumparand de la receptie cu 2 euro un
adaptor, care a ramas al nostru dupa aceea Camera suficient de mare, avea balcon, cu vedere catre
strada. In balcon era o masuta din plastic si doua scaune, pe care niciodata nu am putut sta din
cauza caldurii, care se simtea de la ora 7 dimineata si le-am bagat in camera.
Mobierul era simplu, confectionat din lemn si era in stare buna. In afara de patul matrimonial, doua
noptiere, o comoda, o oglinda si-o masuta, mai aveam un dulap destul de incapator, dotat cu cateva
umerase. Si in camere zugraveala avea ca si in hol, culoarea mov. Mocheta si draperiile erau de
culoare bleu-marin.
Avem aer conditionat inclus in pret, care a fost mai necesar acum, decat in luna iulie in insula Corfu,
din Grecia. A functionat perfect, fara nici un fel de probleme. In rest mai era seif, televizor si telefon.
Tamplarie din temopan. Fiind o straduta linistita, nu ne deranja zgomotul din strada, doar intr-o
dimineata devreme, cand au venit sa ridice containerele de gunoi au cam exagerat un pic, dar am
adormit din nou, fiind rupti de oboseala de peste zi.
Lenjeria era intotdeauna foarte curata. Zilnic ne faceu patul, probabil ne si schimbau lenjeria, dar nu
pot spune exact de cate ori, pentru ca nu am urmarit, dar va garantez ca zilnic ne aspira, ne facea
curat in baie, balcon, etc. Prosoapele le schimbau in fiecare zi. Totdeauna mirosea placut, a curat. Cu
toate ca hotelul este de 2 stele, va pot spune ca serviciile sunt net superioare, nu doar cele din
camera, ci toate in general.
Baia – era suficient de mare, cu cada, cu gresie si fainata alba. Apa calda era in permanenta. In rest
obiecte sanitare obisnuite, care functionau perfect ,sapun, sampon si hartie igienica, care se
completa pe masura ce se consuma. In rest, o oglinda mare, o chiuveta cu un blat mare, unde iti poti
insira in voie produsele de cosmetica... Cosul de gunoi se golea in fiecare zi. Nu ne-am intalnit
niciodata cu camerista, pentru ca toata ziua eram plecati, imediat dupa micul dejun.
Micul –dejun –era in sistem bufet suedez. Se putea servi intre orele 7-9. De obicei alegeam sa
servim masa in interior, pentru ca afara deja batea soarele si fix din fata, asa ca umbrelele erau doar
de decor.
Aici ne intalneam, de obicei, cu celelalte 2 familii din Romania sa mai schimbam impresii din ziua
precedenta, dar si cu restul. In general erau turisti din Marea Britanie. Multi cam in varsta. Aeroportul
fiind foarte aproape, la fiecare 15 minute venea sau pleca cate un avion, chiar si acum cand era
sfarsit de sezon. dar nu deranja, din camera nu auzeam nimic. Cred ca hotelul era ocupat la
capacitatea lui maxima, daca e sa ma iau dupa cata lume era la micul dejun.
Meniul era diversificat. Pe langa ceai, cafea, lapte, suc de la dozator de lamaie sau portocale,
cereale, unt, gem, fineti, cereale, paine prajita, mezeluri, branzeturi, etc, in unele zile mai serveau si
cabanos, cu costita si fasole, in recipiente din ceramica, care se pastrau calde pe un suport metalic,
sub care era cate o lumanare aprinsa. M-a impresioanat aceasta modalitate.
Totul era deosebit de bun. Painea era neagra sau alba. La desert mereu erau bucati de portocale,
foarte dulci si bune. Am mancat intotdeauna cu placere, totul a fost foarte gustos. Pesonalul de
serviciu era mereu pe faza, cand trebuia aduca servetele, sa schimbe o fata de masa care s-a udat
din greseala sau sa debarase cand un client pleca, incat sa fie totul ok cand vin urmatorii.
De la hotel pana in centru sunt aproximativ 2 km, pe care ii poti parcurge usor, chiar pe malul marii.
In apropierea hotelului este un mic punct alimentar, de unde iti poti cumpara apa, bere, inghetata si
alte cateva produse, dar nu prea diversificate.
La cea mai apropiata plaja se poate ajunge in 3-5 minunte, daca hotelul este situat pe a doua strada
de langa mare. Am auzit vorbindu-se romaneste foarte des, cam peste tot in aceasta insula.
Concluzia –Cand am achitat cazarea si am plecat din tara nu aveam prea multe asteptari, pentru ca
mi se pare normal ca acestea sa fie direct proportionale cu pretul platit! Dar am primit o lectie, ca
daca esti norocos, poti beneficia de servicii de calitate si la bani putini. Am platit 37 de euro /camera
pe noapte cu mic dejun bufet. Si a fost ca in Italia cand am platit 80 de euro, pentru aproximativ
acelasi lucru. Daca compar cu toate hotelurile in care am fost cazata anul acesta, aici am platit cel
mai putin si am fost foarte multumiti. Deci se poate si cu bani putini!
In ultima zi a trebuit sa predam camera la ora 11 si noi aveam zborul la orele 22. Dar am putut lasa
bagajele intr-o camera speciala si am plecat la plaja, pana seara.
Zborul catre Bucuresti
Aici la ora 18 era deja intuneric, pe atunci. De aceea ne-am luat bagajele de la hotel, am multumit la
receptie pentru tot si ne-am pregatit de plecare. Am asteptat autobuzul care sa ne duca din nou la
aeroport.
Dar, un mic incident a umbrit frumusetea acestor zile de vacanta, petrecute in acesta insula de-o
frumusete rara. Un pas gresit, alergand dupa autobuz si mi-am sucit o glezna, care mi-a dat dureri
aproape insuportabile, dar…trebuia sa ma ridic! Si-am reusit, am continuat sa merg si prin aeroport,
pentru ca trebuiau urmati anumiti pasi, pentru imbarcare.
Din nou nu aveam locurile alaturate, dar la chekin am rugat-o pe domnisoara de la ghiseu si ne-a
schimbat locurile si asa am putut sta alturi. La aeroport, in ciuda durerilor de glezna, nu puteam sa nu
remarc cat de frumos si de ordonat este totul aici! Am trecut de control din nou fara nici un fel de
probleme. Mi-a placut foarte mult. Foarte multe magazine, multe spatii cu banci unde poti astepta.
Foarte mult spatiu. Nu se putea pune problema lipsei aerului conditionat! Am observat angajati ai
aeroportului cum ajutau persoanele bolnave care erau in carucioare. Curatenie exemplara peste tot.
Foarte multe tabele unde se afisau zborurile.
Dar, pentru ca intotdeauna trebuie sa existe si un dar si nimic pe lumea asta nu poate fi perfect,
avionul a plecat cu intarziere. Dar nu din vina lor, un pasager s-a hotarat in ultimul moment sa
renunte la zbor si din acest motiv a trebuit sa asteptam pana i-au cautat bagajul in cala, printre
celelalte. Cel putin asa ne-a comunicat pilotul.
Nu am mai zburat pana acum niciodata noaptea. Era atat de frumos cand am decolat din Larnaka!
Mii si mii de luminite straluceau sub noi la tarmul marii, delimitand zeci de golfuri. O imagine de
poveste, care incet, incet a disparut, luandu-i locul intunericul.
Zborul ar fi fost la fel de placut ca si cel de la sosire, daca nu ar fi fost anumite sticle de whisky, pe
jumatate golite de niste pasageri de nationalitate cipriota, care pe fond alcoolic au cam tulburat
linistea in avion, pe toata durata calatoriei. Destul de neplacut, atat pentru noi, dar si pentru
insotitoarele de bord. Sa mai zica cineva ca au viata de printese, ca nu-i adevarat!
Deci, am reusit sa aterizam cu bine pe aeroportul Baneasa. Acum mai trebuia sa ne recuperam
bagajele de la cala, o alta aventura si aceasta. Avionul a fost plin. Imaginati-va atatia oameni care se
inghesuiesc la 1 noaptea intr-o incapere destul de mica, pe o banda mica de 5-7 metri pe care vin cu
greu zeci de bagajele! Toti te impingeau sa te darame, toti erau grabiti. Si erai in Romania, mai
trebuia sa ai grija si la buzunar, ca... nu se stie.
Eu eram intr-un picior, ca nu aveam echilibru decat pe unul si riscam sa mi-l aranjeze si pe acesta.
Sotul a reusit sa recupereze primul troler si-a iesit cu el din aglomeratie si nu mai putea intra asa ca
eu, fiind in fata a trebuit sa suport mai doi, trei pe spatele meu.
In final am reusit sa ne recuperam bagajele cu bine si sa iesim din aeroport. In parcare ne astepta
dragul nostrum colegul care ne-a dus inapoi la hotel, unde lasasem si masina. Aici frig, lumea cu geci
de toamna, noi bronzati si dezbracati.
Am adormiti rupti, iar dimineata abia am mai putut calca, din cauza gleznei. Am mers la farmacie de
unde mi-am luat un gel si asa am tot tras-o pana acum.
Despre Cipru si alte nebunii, poate in alte reviews-uri, aici m-am intins cu povestea 6 ore, deci toata
dupa amiaza de duminica. Intr-un cuvant, mi-e ciuda pe bucuresteni si pe cei din jur, ca aveti
posibilitatea sa zburati cu atatea companii in toate colturile lumii. Daca iei un bilet din vreme, cu pret
mic, poti merge si-n week-end in Cipru. In doua ore ajungi. Cu bani putini.
Mi-e ciuda…am zis in gluma! Sa nu cumva s-o luati in serios si sa-mi dati voturi negative :)
Hotel Sanremo, Larnaca - Peste asteptari

Proaspat intoarsa dintr-o calatorie de o saptamana in Cipru, va impartasesc parerile mele despre
hotelul Sanremo din Larnaca, locul unde ne-am cazat (vezi impresii Larnaca).
Recomandari
In primul rand recomand celor care merg pe cont propriu sa nu excluda varianta de rezervare online,
care inseamna o economie la buget de pana la 40%, comparativ cu achizitionarea pachetului de
servicii prin agentiile interne. In plus, inainte de a face rezervarea, e important sa citim review-urile
celorlalti turisti (sunt cateva site-uri externe serioase, asa cum exista, la noi, Amfostacolo), nu sa ne
limitam la prezentarile oficiale de pe site-ul hotelului respectiv. Mi se pare deasemenea important sa
localizam hotelul pe harta orasului, asta pentru ca foarte rar mi s-a intamplat ca informatia prezentata
oficial sa corespunda realitatii – ma refer la distanta fata de centru si de obiectivele turistice. Ceea ce,
de multe ori, apare ca ’plimbare de 10 minute’, inseamna, de fapt, jumatate de ora de mers pe jos.
Localizare
Hotelul Sanremo se afla intr-un cartier linistit de locuinte, case mai vechi si blocuri cu apartamente
(multe sunt constructii noi), in zona dintre cele doua plaje ale orasului Larnaca, Phinicoudes si
Mackenzie, mai aproape de cea de-a doua. In 5 minute de mers pe jos lejer, se ajunge la Mackenzie,
care incepe de la portul pescaresc Psarolimano, iar pana la Phinicoudes se fac 20-25 de minute,
plimbare usoara, pe strada Piale Pasha, care face parte din cartierul turcesc si reprezinta unul dintre
obiectivele turistice ale orasului. (Strada poarta numele comandantului flotei otomane care care a
sosit in Larnaca in 1571 pentru a ocupa Ciprul. Nu mai lata de 4-5 m –sens unic pe o anumita
portiune-, este marginita, pe toata lungimea, de mare pe de-o parte, iar pe de alta, de case simple,
cu arhitectura traditionala, zugravite in alb, cu usi si obloane albastre).
Accesul
Accesul de la aeroport este facil. Se poate face cu autobuzul sau cu taxiul (12 euro). Drumul nu
dureaza mai mult de 10 minute, daca traficul este lejer.
Prezentare generala
Cladirea hotelului nu impresioneaza prin dimensiuni sau aspect, dar este ingrijita si curata. Pentru cei
care doresc un loc civilizat, linistit, foarte aproape de centru si rezonabil financiar in care sa se
odihneasca, Sanremo este hotelul ideal.
La parter se afla receptia, barul, sala mare de billiard (o masa), sala de fitness si salonul pentru micul
dejun. Exista si un spatiu, la bar, prevazut cu o canapea si cateva fotolii mari si confortabile, unde
turistii se pot uita la televizor. Util mi s-a parut faptul ca exista o minibiblioteca: carti, reviste si ziare in
mai multe limbi, presupun lasate de turisti.
Piscina este curata, inconjurata pe trei laturi de paturi de plaja, umbrele de soare si masute. In
dreapta piscinei, este un spatiu amenajat ca o terasa. Oaspetii hotelului au acces gratuit, dar se
permite si accesul altora, contra unei taxe.
Desi hotelul are numai 3 etaje, este deservit de doua lifturi. Holurile sunt destul de spatioase.
Camerele au vedere catre piscina sau catre strazile din jur. Noi am stat la etajul al doilea si am vazut,
din balcon, in departare, marea, pe doua laturi.
Camera
Camerele sunt destul de mari, mochetate si au peretii proaspat zugraviti. Ofera toate conditiile:
televizor, telefon, aer conditionat (acesta porneste doar cand usa de la balcon este inchisa), seif,
paturi cu saltele de calitate si asternut curat, spatiu pentru depozitare mai mult decat suficient (un
dulap la intrare, in perete, inalt cat camera, cu trei usi glisante, raft sus, multe umerase si trei sertare
mari in interior, dar si o bancheta de 1 m de-a lungul peretelui camerei, unde poti sa-ti pui geanta,
aparatul foto etc.) Pentru doamne mai ales, este binevenita masa de toaleta, prevazuta si ea cu doua
sertare. In camera, ca si in restul spatiului interior, fumatul este interzis (senzor de fum pe tavan).
Baia este foarte curata si ingrijita, suficient de incapatoare, cu obiectele sanitare noi. Chiuveta este
incastrata intr-un blat (cu un raft dedesubt) pe toata lungimea peretului. Cada, joasa si lunga, are
perdea. Prosoape mari si mici, sapun, sampon, gel de dus, hartie igienica.
Pe balcon, doua scaune de plastic si un taburet pe post de masuta.
Ca fapt divers, din balconul camerei noastre vedeam avioanele – mai dese ca masinile de pe strada.
Cele care aterizau, veneau deasupra marii, catre centrul orasului, faceau o intoarcere ca sa piarda
din altitudine si sa reduca viteza, apoi se indreptau spre pista de aterizare. Traficul aerian este intens
in Larnaca. La plecare, am vazut pe tabel trei zboruri la aceeasi ora.
Micul dejun
Sala de mese este primitoare, spatioasa si aerisita. Sunt mese de 4 persoane. Cei care doresc pot
lua micul dejun pe terasa. Oferta este variata: lapte, cereale (2 feluri), oua fierte, branza/cascaval,
sunca, salam, gem, iaurt cu fructe, smantana, margarina, salata de cruditati, muraturi, mancare de
fasole, carnati, cafea ness, ceai, portocale, doua feluri de paine, suc la dozator. Totul este proaspat.
In permanenta cineva de la bucatarie debaraseaza si sterge mesele, iar altcineva are grija ca tavile/
castroanele/recipientele cu mancare sa nu ramana goale.
Curatenia
In hotel curatenia este exemplara. Zilnic se aspira, se sterge praful, se face curat in baie, se spala
geamurile. In jurul piscinei sunt arbusti ornamentali plantati in ghivece mari, iar la receptie nu lipsesc
aranjamentele florale. (Am folosit din plin piscina, pentru ca, la Phinicoudes, te plimbi in apa vreo 100
m si abia iti ajunge pana la genunchi si, cum nu era multa lume in apa, mai departe nu m-am
aventurat).
Atitudinea personalului
Un lucru inedit: in stanga lifturilor, pe perete este un panou pe care sunt expuse, alaturi de materiale
publicitare, illustrate/ felicitari trimise de fostii oaspeti ai hotelului, care multumesc personalului pentru
modul in care au fost primiti. Intr-adevar, oaspetii sunt tratati cu atentie, consideratie si multa
amabilitate. Ca exemplu, am intrebat la receptie cum se poate ajunge in Ayia Napa cu mijloacele de
transport in comun (retea bine pusa la punct, dar orarul in limba greaca, cel putin la Zenonas). Am
primit imediat informatia si, cand ne-am intors, am gasit, la receptie, printat in mai multe exemplare,
orarul autobuzelor pe diverse trasee, lucru deosebit de util pentru toti turistii hotelului.
De la personalul de la receptie, pana la cel de la bucatarie, toata lumea este amabila, te saluta si iti
zambeste. Dincolo de zambetul profesional, chiar ai sentimentul ca te intampina si te trateaza cu
placere.
Turisti si atmosfera
In proportie de 80%, hotelul a fost ocupat de turisti britanici, majoritatea la varsta a treia. N-am putut
sa nu remarc politetea caracteristica insularilor.
Atmosfera in hotel este degajata si primitoare, n-ai cum sa nu te simti bine. Toti in Larnaca sunt
vorbitori de engleza, de la copii la persoanele in etate.
Vecinatati
De cealalta parte a strazii, este hotelul Cactus, o idee mai atragator ca arhitectura, dar mai slab cotat
pe site-urile de profil. La doua strazi distanta se afla si hotelul Larco. In vecinatatea hotelului se
gaseste un supermarket bine aprovizionat (adaptorul pentru priza - 1.40 euro). La 2 minute de hotel,
este un local fara pretentii, cu terasa, care deschide la 11a. m. N-am mancat acolo, dar preturile sunt
rezonabile, oferta diversificata, iar la ora pranzului si seara aproape toate mesele erau ocupate nu
numai de turisti, ci si de localnici, ceea ce inseamna ca mancarea era buna (se stie ca preturile cresc
cu cat te apropii de mare, iar oamenii locului cunosc cele mai bune restaurante).
Exact langa intrarea principala, este un centru care inchiriaza masini si organizeaza excursii in zona,
Tot de aici se poate lua si taxiul catre aeroport.
In concluzie
... din toate punctele de vedere, Sanremo este de luat in calcul cand doriti cazare in Larnaca. Noi ne-
am bucurat ca am facut alegerea potrivita si am reveni oricand cu placere.
Vacante (viitoare) cat mai frumoase va doresc!