Pădurile mediteraneene din Nord

Aspecte generale

Pădurile de tip mediteranean din Europa sunt localizate în sudul Spaniei, Franței, Italiei,
Greciei, Iugoslaviei. În regiunile muntoase din această zonă domină arboretele amestecate de
rășinoase cu foioase.
Acest tip de vegetaţie este dominat de arbuştii sempervirescenţi şi arborii sclerofili, cu
adaptări specifice climatului caracterizat de veri uscate şi ierni calde şi umede. Astfel de
condiţii apar în regiuni situate pe extremitatea vestică a cinci continente, la latitudini cuprinse
între 30 şi 40° . Suprafaţa totală ocupată de astfel de ecosisteme este de cca 180 milioane ha,
din care mai mult de jumătate formează o bandă discontinuă în jurul Mării Mediterane.

Conditii climatice

Climă

După Köppen este de tipul Cs, fiind caracterizată de: - veri călduroase şi calde, temperatura
medie a perioadei calde de vară fiind de cca 25 °C, deşi valori diurne de 35 °C se
înregistrează frecvent în acest anotimp; - ierni calde şi umede, cu temperaturi între 10 şi 12
°C; - precipitaţii medii anuale între 275 şi 900 mm, cel puţîn 65% din acestea căzând în
perioada de iarnă.

Soluri

Soluri întâlnite în astfel de regiuni sunt superficiale şi cu fertilitate redusă, adesea deficitare în
azot şi fosfor. Fac parte din clasa Xeralfs (cu pH-ul aproape neutru la suprafaţă şi care creşte
în adâncime, unde şi gradul de saturaţie în baze ajunge la peste 90%; cu conţinut ridicat de
argilă, structură nediferenţiată pe profil şi tendinţe de crăpare în perioada de vară) şi a
solurilor terra rossa (dezvoltate pe roci calcaroase, cum este cazul fostei Iugoslavii şi al
sudului Italiei).

Vegetaţia

Ion Victor Silvicultură Anul IV

Majoritatea zonei este acoperită cu arbuşti, ierburi sau terenuri goale, dar apariţia rară a
arborilor sugerează că arborete mixte, din specii sempervirescente, erau altădată dominante în
zonă.

Speciile lemnoase cele mai frecvent întâlnite sunt: - Quercus ilex, care apare în întreaga
regiune şi are înălţimi până la 20m; - Quercus suber, care poate fi dominant pe soluri
necalcaroase. Adesea Q. ilex şi Q. suber cresc împreună şi sunt asociate cu diverşi arbuşti,
între care Arbutus unedo este cel mai reprezentativ; - diverşi pini (Pinus pinea, P. pinaster şi
P. halepensis), în special în vestul Mediteranei; - Quercus calliprinos, pînul negru de Corsica
(Pinus nigra var. corsicana.

Vegetaţia arbustivă se grupează în trei categorii:

1. Maquis, format din arbuşti sempervirescenţi şi arbori mici, cu înălţimi peste 2m. Specile
principale sunt Olea oleaster şi Ceratonia siliqua;

2. Garrigue, localizat pe soluri calcaroase şi alcătuit din arbuşti de talie mijlocie (0,6-2m).
Speciile principale sunt Pistachia lentiscus, Arbutus andrachne, Myrthus communis, în
asociaţie cu Buxus sempervirens, Juniperus sp., Ulex sp., Levandula pedunculata, Thymus
mastichina;

3. Phyrgana (batha), alcătuit din arbuşti de talie mică, cu înălţimea sub 0,6m, unde speciile
principale fac parte din genurile Cytisus şi Genista.

Spania

Cadrul natural de dezvoltare al vegetației forestiere

Relieful este puternic accidentat, două treimi din teritoriul țării fiind ocupat de platourile
înalte ale podișului Meseta, iar în partea de nord domină Pirineii. Climatul prezintă mari
contraste, distingandu-se 4 zone:

-Zona atlantică, în partea de nord și nord-vest, cu un climat temperat, ploi, abundente tot anul;

-Zona mediteraneană cu ierni blânde și veri calde

Ion Victor Silvicultură Anul IV

-Zona sudică, cu un climat apropiat de cel subtropical, veri foarte calde, lipsite de ploi ierni
temperate

-Zona platourilor cu valori extreme de temperatura

În raport cu aceste carecteristici, se deosebesc 3 zone forestiere, de interes fiind zona

mediteraneană.

Climatul este favorabil culturilor de banane și Pinus canariensis. Se dezvoltă cu bune rezultate
Pinus halepensis, Pinus pinea, Pinus pinaster și Pinus lariceo.

Specii că Quercus ilex și Q. Suber au, de asemenea, condiții favorabile de vegetație. Dau
rezultate excelente plantațiile cu eucalipt și plopi euroamericani.

Forme de proprietate, suparafata, creștere

Terenurile forestiere ocupă în Spania 26 703 000 ha inclusiv insulele Baleare și Canare ceea
ce reprezintă 55% din întinderea țării de 504 748 km2.

Aproape 67%, respectiv 18 300 000 ha , din întinderea fondului foerestier spaniol constituie
proprietate privată. Pădurile de interes public ocupă 6 400 000 ha. Pădurile proprietate privată
sunt tratate în crang și crang-compus iar cele de interes public se aplică regimul de codru în
proporție de 77%.

Suprafață păduroasa este ocupată în proporție de 44% de rășinoase: Pinus pinaster 1400 000
ha, P.halepensis 1,2 mil ha, P. Silvestris 760 000 ha, P.laricio 404840 ha și alte specii de pin.

Quercus ilex 3,04 mil ha,, fagul 577 460 ha, stejar de pluta 530 300 ha, stejar pedunculat 342
300 ha și gorunul 190 060 ha.

Volumulul pe picior a fost estimat în 1963 la 210 mil m3 din care 150 mil m3 în păduri de
rășinoase și 60 mil m3 în cele de foiase.

Creșterea anuală a pădurilor este de 5 780 000 m3 . Pe an și hectar creșterea medie este de
0.390 m3. În păduri de rășinoase 0,57 m3 și în cele de foioase de 0,250 m3.

Tendința generală în aceste păduri este de reîmpădurire.

Franța

Ion Victor Silvicultură Anul IV

Din suprafață totală a Franței continentale de 547 026 km2, fondul forestier ocupă 11 963 000
ha, respectiv 21,9 %, revenind pe locuitor 0,23 ha pădure.

Statul deține din suprafață ocupată de păduri 1 668 000 ha, respectiv 14,3%, iar comunele și
diferitele persoane juridice 2 523 500 ha. Pădurile particulare, reprezintă 62 % din totalul
fondului forestier.

Cadrul natural de dezvoltare a vegetației forestiere din Franța este determinat, în primul rând,
de climat. Se disting trei influențe principale: atlantică în vest, mediteraneeană în sud-est și
continentală la est.

Sub influență climatului mediteranean vegetează Quercus ilex, pe soluri calcaroase din
Languedoc și Provence se dezvoltă stejarul de pluta, iar pe roci silicioase pînul maritim.

Administrarea pădurilor se asigura de Direcția generală a apelor și pădurilor din cadrul

Ministerului Agriculturii, reorganizat în 1966 în oficiul Național al Pădurilor.

Tratamente utilizate: regim de codru, crânguri simple și crânguri compuse.

Creșterea anuală este apreciată la 43 000 000 m3, pe an și pe ha creșterea fiind de 4,170 m3 la
foioase și 3,780 m3 la rășinoase.

Grecia

Din suprafață țării pădurile ocupă aproximativ 19,8%.

Circa 63% din întinderea fondului forestier aprtine statului, 23 % păduri proprietate privată și
14% aprtin comunelor, bisericilor și altor comunități.

În majoritatea pădurilor se aplică regimul de crang și crang compus. Într-o proporție mică se
aplică și regimul codrului.

Climatul cu ierni și veri calde și secetoase, puțîn mai rece decât în celelalte zone ale Greciei,
acesta fiind sub influență vânturilor din nord. Alături de specii că Philliyrea sp. , Erica spp,
Paliurus spp. vegetează cu rezultate bun și Quercus coccifera, Q. Aegelops, Pinus halepensis,
P pinea.

Administrarea pădurilor se face de către Ministerul Agriculturi.

Italia

Pădurile ocupă 6 079 000 ha, respectiv 20,2% din suprafață țării. Majoritatea pădurilor
italiene sunt situate în zona de munte(62%) și coline (31%).

Ele aparțîn în principal proprietarilor particulari și comunelor. Numai 3% din suprafață

pădurilor din Italia aparține statului.

Creșterea anuală se apreciază la 11 852 000 m3, în arboretele de rășinoase fiind de 3 000 000
m3. Pe an și pe ha se înregistrează o creștere medie de 1,979 m 3.

Ion Victor Silvicultură Anul IV

Pădurile mediteraneene sunt mai semnificative în zona Apeninilor insulari, climat caracterizat
prin veri călduroase și ierni blânde. Precipitațiile medii anule:700-900 mm, rareori 1000mm.

Se deosebește o zona a castanului și una a fagului. Pe platouri, arborete formate din cer,
garniță, stejar pedunculat, arțar, mojdrean, ulm, carpen. Plantațiile noi de eucalipt prezintă
creșteri viguroase și lemn de calitate.

Administrarea pădurilor este asigurată prin Direcția generală a pădurilor su economieri

regiunilor montane, aparțînând de Ministerul Agriculturii.

Bibliografie

I. Milescu- A. Alexe Pădurile pe Glob

Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Fitogeografie şi Fitosociologie Curs anul III

www.wikipedia.com

Gheorghe Mohan Vegetația Terrei

Ion Victor Silvicultură Anul IV