Dumbrava minunată

de Mihail Sadoveanu

Lizuca are 6 ani și este o fetiță orfană pentru că mama ei a murit. Tatal ei s-a
recăsătorit cu doamna Mia Vasilian. Mama vitregă nu o iubește pe Lizuca și se se poartă urât
cu ea.

Într-o zi când domnul Vasilian era plecat la București, mama vitregă a Lizucăi, are
musafiri: pe cucoana Emilia și (fiica) madam Neicu. În așteptarea cafelei, doamnele discută.
Mia Vasilian mărturisește că este fericită, deși se află la a doua căsătorie. Soțul ei, care este
mai bătrân decât ea cu 15 ani, o răsfașă și îi satisface toate capriciile.

Sosește în vizită și locotenentul Micuș Lazăr. În timp ce doamna Mia primește

musafirul, se strecoară în salon Lizuca vrând să mănânce șerbet. Servitoarea o ceartă și o
trimite afară. Bătută și certată, fetița merge la prietenul ei, câinele Patrocle. Plânge și îi spune
că a hotărât să plece la bunici.

La amiază fetița și câinele părăsesc casa părintească și merg în orașelul bunicilor. În

drum spre bunici ei trebuie să traverseze dumbrava Buciumenei. Din poveștile bunicii ei,
Lizuca știe că atunci când traversezi o pădure trebuie să lași un semn pe unde treci. Așadar,
își umple buzunarele cu cenușă și o bucată de pâine de mâncat pentru drum și pleacă.

În drumul ei, Lizuca vorbește cu Sora Soarelui și cu Sfânta Miercuri, care îi spun că
e foarte bine că a plecat de la mama vitregă și că vre să locuiscă la bunici.

Când soarele apune, Lizuca intră în lumea magică a poveștilor, unde se întâlnește
viețuitoarele (animalele) pădurii, care o primesc cu drag.

Fiindcă (pentru că) se înnoptează și numai luna luminează, fetița își găsește
culcuș(loc de dormit) împreună cu Patrocle în scorbura unei răchite (copac) bătrâne. Lizuca îi
spune lui Patrocle că se teme de fantoma cu coarne lungi.

Apoi, în dumbrava Buciumenilor, plină de farmec, se petrec lucruri minunate. Totul

se transformă într-o lume de basm și apar: Domnița cea bălaie, prichindeii, bătrâneii, făurarii,
diferite animale ieșite din peretele unei stânci. Lizuca află astfel povestea Zânei închipuirii
(imaginației). Apoi, în visul ei apare și mama sa, care îi spune că mereu va fi cu ea și că o
iubește mult.

În același timp, observând că Lizuca lipsește de acasă, doamna Vasilian trimite pe

servitoare să o caute la bunici, dar n-o găsește acolo. Bunicii află că fetița a plecat de acasă și
o caută în dumbravă unde știu că ea fuge uneori. O găsesc și o aduc acasă la ei.

Când se trezește a doua zi, Lizuca vede cu bucurie că este în camera micuță și curată
de la casa bunici. Este camera în care s-a născut și a trăit cu mama ei. Liniștea este spartă de
vocea mamei vitrege și a slujnicei care cer fetița să o ducă acasă. Bunicul le spune că Lizuca
va rămâne la el. Gesticulând, femeile atrag spre ele albinele care le alungă din livadă.

Astfel, Lizuca rămâne la bunici, înconjurată de dragostea acestora.

https://www.youtube.com/watch?v=WuRuLIVCTZY