INSTRUCŢIUNI TEHNICE PRIVIND ÎMBINAREA ELEMENTELOR DE

CONSTRUCŢII METALICE CU ŞURUBURI DE ÎNALTĂ REZISTENŢĂ

PRETENSIONATE

Indicativ: C 133-82

Înlocuieşte: C 133-71

Cuprins

1. GENERALITĂŢI

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la proiectarea şi executarea cu şuruburi de înaltă

rezistenţă pretensionate, a îmbinărilor cu eclise, la construcţiile metalice.

Transmiterea solicitărilor între elementele îmbinării (eclise şi componentele elementelor de

construcţii metalice care se îmbină) se face prin forţele de frecare dezvoltare sub sarcini între
suprafeţele de contact ale acestor elemente, în limitele forţelor de frecare capabile, determinate
de pretensionarea şuruburilor la montare.

Şuruburile sunt executate din oţel aliat, cu rezistenţe superioare, obţinute prin tratament termic
adecvat.

Suprafeţele de contact ale elementelor îmbinării se prelucrează pentru a se realiza coeficientul de

frecare adoptat în calculul îmbinării.

1.2. Fac obiectul prezentelor instrucţiuni tehnice, îmbinările elementelor de construcţii metalice
din domeniul construcţiilor civile şi industriale folosite în medii de agresivitate până la 3, conform
STAS 10128-75 "Protecţia contra coroziunii a construcţiilor supraterane din oţel".

Prevederile instrucţiunilor se pot adopta altor tipuri de construcţii, altor tehnologii de prelucrare a
suprafeţelor şi altor clase de agresivitate, pe bază de experimentări.

[top]

2. MATERIALE

Elementele îmbinării

2.1. Elementele îmbinării pot fi executate cu laminate de oţel marca: OL 37, OL 52, OCS 44, OCS
52, OCS 55, OCS 58, RCA 37, RCA 52 şi RCB 52, conform STAS 500/1-78, "Oţeluri de uz
general pentru construcţii. Condiţii tehnice generale", STAS 500/2-80, "Oţeluri de uz general
pentru construcţii rezistente la coroziune atmosferică. Mărci" şi STAS 9021-80 "Table de oţel
pentru construcţii metalice sudate, din oţel cu granulaţie fină. Condiţii tehnice de calitate".

Prezentele instrucţiuni tehnice conţin parametri tehnici şi tehnologici de proiectare şi de execuţie

pentru elementele îmbinării din OL 37, OL 44, OCS 44, OL 52, OCS 55, OCS 58.
2.2. Pentru elementele îmbinării din laminate de oţel de alte mărci, parametrii tehnici şi
tehnologici de proiectare şi de execuţie se vor stabili numai pe bază de experimentări, fie prin
completarea prezentelor instrucţiuni tehnice, fie prin proiectele construcţiilor metalice respective.

2.3. Grosimea minimă a tablelor care se îmbină este de 4 mm.

Organele de asamblare

2.4. Şuruburile de înaltă rezistenţă pot fi din grupa de caracteristici mecanice 8.8 sau 10.9. Ele se
vor executa conform STAS 8796/0-77 şi 8796/1-80 "Organe de asamblare de înaltă rezistenţă,
folosite prin pretensionare la îmbinarea structurilor din oţel. Condiţii tehnice generale de calitate"
şi respectiv "Şuruburi I.P. Dimensiuni".

2.5. Piuliţele vor fi aferente şuruburilor de înaltă rezistenţă grupa 8.8 sau respectiv 10.9, după
caz.

Ele se vor executa conform STAS 8796/0-77 şi 8796/2-80 "Organe de asamblare de înaltă
rezistenţă, folosite prin pretensionare la îmbinarea structurilor din oţel. Condiţii tehnice generale
de calitate" şi respectiv "Şaibe I.P. Dimensiuni".

2.7. În cadrul prezentelor instrucţiuni tehnice se vor putea folosi, conform STAS 8796/1, 2, 3 – 80,
tipurile dimensionale de organe şi de asamblare corespunzătoare următoarelor şuruburi: M 16,
M20, M 22, M 24 şi M 27.

2.8. Prezentele instrucţiuni tehnice conţin parametri tehnici şi tehnologici de proiectare şi de

execuţie pentru îmbinările cu şuruburi pretensionate de înaltă rezistenţă, grupa 8.8 de tipurile M
16, M 20, M 22, M 24 şi grupa 10.9 de tipurile M 20, M 22, M 24, M 27, conform STAS 8796/0-77
şi 8796/1, 2, 3 – 80. Pentru organe de asamblare corespunzătoare unor şuruburi pretensionate
de înaltă rezistenţă din alte grupe, de alte tipuri sau conform altor prescripţii tehnice, parametrii
tehnici şi tehnologici de proiectare se vor stabili numai pe bază de experimentări, fie prin
completarea prezentelor instrucţiuni, fie prin proiectele construcţiilor metalice respective.

2.9. Livrarea organelor de asamblare se face numai însoţită de certificat de calitate întocmit
conform STAS 8796/0-77.

La unitatea de construcţii-montaj calitatea organelor se verifică:

- la primirea organelor de asamblare;

- înainte de montaj.

2.10. Verificarea la primirea organelor de asamblare de către unitatea de construcţii-montaj,

constituie verificări de confruntare şi se fac conform pct. 3.23.

Verificările înainte de montaj se fac conform pct. 3.25.

[top]

3. CONDIŢII TEHNICE DE PROIECTARE DE EXECUŢIE UZINALĂ ŞI DE

MONTAJ LA ŞANTIERE, VERIFICAREA CALITĂŢII
Condiţii tehnice de proiectare şi de execuţie uzinală, verificarea calităţii îmbinării la
întreprinderea producătoare a construcţiilor metalice

3.1. La proiectarea îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate, se vor respecta

prevederile din anexa 3 la prezentele instrucţiuni tehnice "Elemente de dimensionare şi de
verificare a îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate, constituind precizarea
prevederilor corespunzătoare din STAS 10108/0-78". "Construcţii civile, industriale şi agricole.
Calculul elementelor din oţel", precum şi completarea acestora cu prevederi privind metoda
rezistenţelor admisibile aplicabile structurilor metalice, cărora nu li se aplică STAS 10108/0-78.

Pe planşee cu detalii de execuţie, proiectantul va trece în mod obligatoriu grupa de calitate a

organelor de asamblare şi standardul de produs. De asemenea la execuţia uzinală se vor
respecta condiţiile tehnice de calitate cuprinse în STAS 767/0-77 "Construcţii civile, industriale şi
agricole. Construcţii de oţel. Condiţii tehnice generale de calitate" şi condiţiile de alcătuire,
înscrise în cap. 3.4 şi 5 din prezentele instrucţiuni tehnice.

3.2. Pentru distanţele dintre şuruburi, precum şi cele dintre şuruburile marginale şi marginile
corespondente ale elementelor care se îmbină, se vor prevedea valorile minime prevăzute în
STAS 10108/0-78 "Construcţii civile, industriale şi agricole. Calculul elementelor din oţel",
corelate cu distanţele minime impuse de tehnologia de strângere a şuruburilor.

3.3. Diametrele şuruburilor se vor alege în funcţie de grosimea maximă a elementelor care se
îmbină şi a pachetului de strâns, conform tabelului 1 al anexei 1 la prezentele instrucţiuni tehnice.

3.4. Lungimile şuruburilor, pentru organele de asamblare cu caracteristicile dimensionale înscrise

în STAS 8796/1-80 (şuruburi), STAS 8796/2-80 (piuliţe) şi STAS 8796/3-80 (şaibe), sunt date în
funcţie de grosimea pachetului de strâns, în tabelul 1 al anexei 1 la prezentele instrucţiuni tehnice
(şurubul) trebuie să depăşească piuliţa cu doi paşi de filet).

3.5. Elementele care se îmbină vor fi astfel concepute în zona îmbinării, încât să se asigure
planeitatea, fără prag, a suprafeţelor corespondente de contact.

Compensările de grosimi necesare îndeplinirii condiţiilor de la aliniatul 1 al acestui punct, se vor

prevede numai prin fururi, care de regulă nu vor mai fi subţiri de 4 mm (fig. 1 a).

3.6. Zonele de îmbinare vor fi localizate, faţă de rigidizări, la o distanţă mai mare de 30 de ori
grosimea maximă a tablelor care se îmbină, pentru a permite executarea îndreptării, eventual
necesară, a acestora, în zona îmbinării.

Tabelul 1

ABATERI ADMISE

Abateri admise fără

Nr. crt. Denumirea abaterilor
remedieri

1 Abateri de la alinierea suprafeţelor superioare,

respectiv inferioare, ale elementelor care se
îmbină - tălpi – (H)  H < 1 mm*) max.
 2 Abateri de la alinierea suprafeţelor stânga,
respectiv dreapta, ale elementelor care se
îmbină – inimă – (g)  g < 1 mm*)

3 Abateri de la diametrul găurilor (dg) -0,5 dg + 0,5 mm

4 Abateri de la distanţele dintre găuri (ls) -0,5 ls +0,5 mm

5 Abateri de la distanţele dintre găurile marginale

şi marginile corespondente ale elementelor
care se îmbină (lm) -0,5 lm +0,5 mm

*) Abaterile se măsoară în axul primului şir de şuruburi.

3.7. Eclisele vor fi cât mai subţiri şi nu vor depăşi grosimea de 22 mm pentru şuruburile din grupa
8.8 şi de 30 mm pentru şuruburile din grupa 10.9, pentru a se realiza un contact continuu pe
suprafeţele de contact ale elementelor care se îmbină. Nu se vor folosi eclise cu grosimi mai mici
de 4 mm. Lăţimea şi poziţia ecliselor va fi astfel proiectată încât marginile eclisei şi tălpii să nu fie
situate în acelaşi plan vertical, pentru a se permite aplicarea cordonului de chit, în vederea
etanşării îmbinării.

3.8. La îmbinările supuse la solicitări repetate, care pot produce fenomene de oboseală (ex. la
grinzile de rulare), muchiile ecliselor vor fi prelucrate similar cu muchiile elementelor care se
îmbină. Eclisele se vor prelucra la marginea spre piesă, perpendiculară pe direcţia efortului, în
vederea evitării schimbării bruşte a secţiunii fig. 1 b).

3.9. În cadrul execuţiei uzinale se admit, fără remedieri, abateri de la dimensiunile caracteristice
proiectate ale îmbinării, conform fig. 2, în limitele înscrise în tabelul 1.

Simbolurile dimensiunilor caracteristice şi ale abaterilor sunt arătate în fig. 2.

Diametrul nominal al găurilor (dg) se va prevedea cu 1 mm mai mare decât diametrul nominal al
tijei şurubului.

3.10. În cazurile în care abaterile în secţiune transversala de la suprapunerea suprafeţelor în

contact sunt mai mari decât cele admise, fara remedieri (tabelul 1), dar mai mici de 3 mm, vor fi
eliminate prin polizarea plana numai a marginilor elementelor care se îmbină.

Polizarea se va executa cu o înclinare de maxim 1/8, preferabil 1/10 şi se va apropia la cel mult
30 mm de linia centrelor primului rând de găuri, paralel cu marginea în cauză.

Pentru cazul când nu se pot respecta ambele condiţii (panta şi distanţa minimă), se va adopta o
soluţie de remediere cu acordul proiectantului.

Reprezentarea schematică a acestor cazuri este dată în fig. 3.

3.11. Îndoiturile locale sau proeminenţele rezultate din tăierea cu foarfeca, sau din găurirea cu
burghiul în zonele îmbinării, vor fi îndepărtate prin prelucrări mecanice, în scopul asigurării
suprapunerii continue a ecliselor pe elementele care se îmbină.
Reprezentarea schematică a acestor situaţii este dată în fig. 4.

3.12. În cazurile unor elemente cu deformaţii datorate sudurilor (ciupercări), chiar în limite mai
mici decât cele admise de STAS 767/0-77 "Construcţii civile, industriale şi agricole Construcţii din
oţel. Condiţii tehnice generale de calitate", se vor prevedea eclisări separate ale zonelor (fig. 5).

3.13. Elementele care se îmbină vor fi preasamblate de către întreprinderea producătoare a

construcţiei metalice, folosindu-se şuruburi obişnuite, cu aceleaşi diametre nominale ca şi cele
ale şuruburilor de înaltă rezistenţă destinate îmbinării.

Presamblarea uzinală efectuată în scopul detectării abaterilor de la dimensiunile caracteristice

proiectate ale îmbinării şi a verificării contractului între elementele îmbinării, se va finaliza după
eliminarea abaterilor admise, cu remediere prin polizare, ca la punctul 3.10, fig. 3, după
eliminarea defectelor marginale din zona îmbinării, prin prelucrarea mecanică, ca la punctul 3.11.,
fig. 4 şi după realizarea condiţiilor de calitate ale contactului dintre elementele îmbinării.

În poziţia de preasamblare, şuruburile vor trebui să poată fi introduse normal, fără efort.

Strângerea şuruburilor se va face începând de la centrul îmbinării către marginile ei (ex. ordinea
indicată în fig. 6), până când piesele ajung în contact şi se pot efectua verificările prevăzute la
pct. 3.27, 3.28, 3.29. Pentru strângere se va folosi o cheie standard, acţionată manual.

După strângerea şuruburilor din îmbinare, se va executa verificarea acesteia cu spionul de 0,2
mm, care nu va trebui să pătrundă în intervalul dintre şuruburile marginale, pe o adâncime mai
mare de 20 mm de la marginea elementelor îmbinării, iar în jurul şuruburilor marginale, nu mai
aproape de 1,25 dg. mm de axul fiecărui şurub.

Zonele de acces ale spionului de 0,2 mm de la marginea pieselor spre interiorul îmbinării, sunt
arătate în fig. 7.

Se vor consemna într-o notă de consemnări aducerea abaterilor dimensionale la limitele

admisibile, metodele prescrise folosite în acest scop, rezultatele verificării primare a contactului
dintre elementele îmbinării şi remedierile eventuale intervenite, precum şi constatările asupra
înscrierii abaterilor în limitele admise şi a realizării contactului dintre piese. O copie după nota de
constatare se va transmite unităţii de construcţii-montaj, odată cu livrarea elementelor respective.

După preasamblare, elementele care se îmbină şi eclisele se vor marca cu simbolurile indicate în
proiecte, distincte pentru fiecare element al îmbinărilor şi pentru fiecare poziţie în cadrul acestora,
astfel încât să se asigure recunoaşterea şi asamblarea lor corectă în etapele următoare.

La preasamblarea din uzină, vor participa şi delegaţi ai unităţii de construcţii-montaj.

3.14. Elementele care se îmbină nu vor fi grinduite la producător în zonele de contact ale
îmbinării şi ale ecliselor.

3.15. La manipulările şi transporturile uzinale, precum şi la încărcarea pentru expediţie, se va

asigura în mod special păstrarea curată a suprafeţelor de contact ale elementelor îmbinării.

3.16. Pentru expediţie, eclisele se vor fixa în zona de îmbinare corespunzătoare a elementelor
care se îmbină, cu organe de asamblare obişnuite. Se interzice fixarea lor prin hafturi de sudură.
Strângerea şuruburilor pentru expediţie se va face manual, cu chei standard, până la asigurarea
contactului dintre piese. Se interzice expedierea ecliselor nesolidarizate provizoriu la elementele
respective, care se îmbină.

Condiţii tehnice de verificare pe şantier a calităţii elementelor îmbinării şi organelor de

asamblare, prelucrarea suprafeţelor de contact, montarea îmbinărilor şi verificarea calităţii
îmbinării

3.17. Desfacerea ecliselor din solidarizarea provizorie, executată ca la pct. 3.16 din prezentele
instrucţiuni tehnice pentru operaţiunile de verificare precizate la pct. 3.18 şi 3.19, se va face
numai la locul de montaj, interzicându-se deplasări ulterioare ale elementelor care se îmbină.

3.18. La primirea pe şantier a elementelor ce se îmbină se va verifica confecţionarea lor conform

proiectului şi normelor tehnice în vigoare (STAS 767/0-77 şi C 56-75 fascicola 15), inclusiv poziţia
şi dimensiunile găurilor în raport cu valorile admise ale abaterilor; precum şi grosimea tălpilor şi
inimilor care trebuie să corespundă proiectului şi lungimilor de strâns a şuruburilor.

3.19. Preasamblarea la sol de către unitatea de construcţii-montaj este obligatorie la primirea

elementelor pe şantier, în următoarele cazuri:

- delegatul întreprinderii de construcţii montaj nu a participat la verificarea în stare preasamblată

a elementelor metalice la uzina furnizoare, sau nu a consemnat punctul său de vedere în actul de
constatare prevăzut la pct. 3.13;

- dacă se constată că au survenit accidente în timpul expedierii şi transportului.

Această preasamblare se va executa în aceleaşi condiţiuni tehnice ca şi preasamblarea de la

uzina furnizoare, conform pct. 3.13, urmărindu-se aceleaşi obiective şi adoptând, pentru
remedierea defecţiunilor, măsurile prevăzutela pct. 3.10, 3.11 şi 3.13 din prezentele instrucţiuni
tehnice, întocmindu-se o notă de constatare.

3.20. Înainte de montaj, montatorul va face următoarele verificări şi remedieri:

- dacă nu s-au produs deformări ale elementelor în timpul operaţiunilor de transport, manipulare
şi depozitare, în cadrul şantierului, efectuându-se remedierile necesare;

- dacă sudurile cap la cap corespund normelor de verificarea calităţii (conf. prevederilor C 150-82
"Normativ privind calitatea îmbinărilor sudate din oţel, ale construcţiilor civile, industriale şi
agricole");

- dacă organele de asamblare au fost conservate pe şantier în condiţii corespunzătoare normelor

tehnice;

- dacă există nota de constatare a preasamblării prevăzută la punctul 3.13, sau în cazul lipsei
acesteia, nota de constatare a preasamblării pe şantier (pct. 3.19);

- dacă există acte de verificarea calităţii organelor de asamblare şi a elementelor ce se îmbină, la

primirea pe şantier.
3.21. Prelucrarea şi tratarea suprafeţelor de conctat se va executa prin decapare (spălare şi
frecare cu peria) şi ardere cu flacăra, cu respectarea următoarelor condiţii:

- spălarea materiilor uleioase cu substanţe degresante şi spălarea materiilor pământoase cu apă;

- frecarea cu peria de sârmă din oţel moale pentru îndepărtarea ruginei neaderente şi a pojghiţei
de laminare (se interzice frecarea care să conducă la o sprafaţă lucioasă);

- frecarea se va executa transversal pe direcţia de transmitere a efortului;

- arderea cu flacăra cu oxigen se va executa cu o viteză de înaintare de 1 ... 2 m pe minut, cu o

înclinare a suflaiului de cca. 30° , suflaiul înaintând în urma flăcării; temperatura suprafeţei în
timpul arderii cu flacăra nu trebuie să depăşească 200° C. Pentru această operaţie se vor folosi
arzătoare cu un singur bec sau cu mai multe becuri asamblate.

În utilizarea acestora se urmăresc trasee de ardere pe zone delimitate, asigurându-se încălzirea

uniformă a zonei, evitându-se supraîncălziri locale. După arderea cu flacăra, suprafaţa de contact
va avea un grad de rugozitate pronunţat. Suprafeţele de contact vor fi uscate înainte de
asamblare, iar piesele de contact se vor monta la temperatura mediului.

3.22. Aplicarea corectă a tehnologiilor de prelucrarea şi tratarea suprafeţelor de contact, cu

asigurarea pretensionării şuruburilor la valorile stabilite prin prezentele instrucţiuni, permite luarea
în calcul a următoarelor valori pentru coeficienţii de frecare (f N).

f N = 0,35 pentru şuruburi din grupa de calitate 8.8. şi elemente ale îmbinării din oţeluri OL 37; OL
44; OL 42; OL 52 pentru şuruburi din grupa de calitate 10.9. şi elemente ale îmbinării din oţelurile
OL 37; OL 44; OL 52; OCS 44; OCS 52; OCS 55 şi OCS 58.

Se pot folosi şi alte valori ale coeficienţilor de frecare stabilite pe cale experimentală numai la
schimbarea valorilor forţei de pretensionare, a regimurilor de strângere, a oţelurilor din
elementele îmbinării sau a tehnologiei de prelucrarea şi tratarea suprafeţelor.

Folosirea unor astfel de coeficienţi se va face prin completarea prezentelor instrucţiuni, fie prin
proiectele construcţiilor metalice.

3.23. Întreprinderea de montaj are dreptul şi obligaţia să execute verificările de confruntare

privind calitatea organelor de asamblare primite pe şantiere. Ele constau din:

- verificarea dimensiunilor şi aspectului şuruburilor, piuliţelor şi şaibelor, verificarea filetelor şi

verificarea calităţii organelor de asamblare prin încetarea de duritate Brinell, care se execută
asupra eşantioanelor stabilite conform aceluiaşi tabel.

În cazurile în care din această verificare de confruntare, nu rezultă îndeplinirea condiţiilor de

acceptare, se întocmesc note de constatare şi situaţia va fi imediat sesizată întreprinderii
producătoare a organelor de asamblare şi întreprinderii producătoare a construcţiei metalice, în
cazul când organele de asamblare au fost comandate şi livrate de aceasta, pentru luarea
măsurilor corespunzătoare.

În cazuri de litigiu cu furnizorul privind duritatea Brinell, determinante sunt caracteristicile

mecanice , stabilite prin încercarea la tracţiune a epruvetelor confecţionate şi

încercate conform STAS 8796/0-77.
Întreaga procedură de acceptare a cantităţilor de organe de asamblare pe şantier se va încheia
înainte de termenul de începere a execuţiei îmbinărilor pe şantier şi nu mai târziu de 50 de zile
calendaristice de la primirea organelor de asamblare, pe şantier.

3.24. Montarea îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă va începe numai după efectuarea
tuturor verificărilor şi remedierilor menţionate şi a pregătirii pentru montaj a organelor de
asamblare, conform pct. 3.20, 3.21 şi 3.23.

Nu se va efectua montarea ecliselor dacă suprafeţele de contact, după prelucrarea de la pct.

3.21, nu au un aspect uniform, lipsite de pete de rugină, ţunder, ulei etc. şi nu au un grad
pronunţat de rugozitate.

Prelucrarea suprafeţelor şi fazele succesive de realizare ale fiecărei îmbinări, inclusiv toate
verificările şi chituirea, se vor efectua în acelaşi schimb de lucru.

3.25. Organele de asamblare vor fi pregatite pentru montaj cu pu?in înainte de introducerea lor în
îmbinare, prin cura?irea cu substanţe degresante pentru îndepărtarea unsorii de protecţie şi a
murdăriei, precum şi prin frecare cu peria din oţel moale, pentru îndepărtarea ruginei, dacă este
cazul.

În situaţiile în care rugina nu va putea fi îndepărtată prin frecare cu peria din oţel moale, organele
de asamblare în cauză nu vor putea fi utilizate.

În continuare, filetul piuliţelor va fi uns cu o cantitate mică de unsoare consistentă de tip LDE-L
sau cu unsoare consistentă preparată din ulei mineral grupa 400, amestecat cu praf de grafit sau
alte produse cu caracteristici similare, evitându-se producerea refulării unsorii în exces.

Se interzice ungerea filetului şuruburilor pentru a se evita ca unsoarea să ajungă pe suprafeţele

de contact ale elementelor îmbinării.

3.26. Şaibele se vor monta cu muchia neteşită spre elementele îmbinării.

Strângerea şuruburilor pentru elementele montate.

3.27. Strângerea şuruburilor de înaltă rezistenţă se va face în două faze distincte, prima denumită
faza iniţială şi a doua fază finală, după cum urmează:

a) faza iniţială

- strângerea se va face cu o cheie dinamometrică de tip "Steagu Roşu – Braşov" sau altă cheie
similară, cu o capacitate minimă de 25 daNm, până la valoarea normată a momentului iniţial de
strângere;

- valorile normate ale momentelor iniţiale de strângere sunt date, pentru şuruburi 8.8, respectiv
10.9, în coloana 5 din tabelul 2, respectiv 3;

- strângerea se face dinspre centrul îmbinării spre extremităţi similar punctului 3.13 prezentat în
exemplul din fig. 6.

b) faza finală
- începerea execuţiei strângerii în faza finală se face numai după verificarea prealabilă a
strângerii din faza iniţială (cu cheie dinamometrică) conform prevederilor de la pct. 3.28 aliniat a;

- strângerea în această fază se execută prin rotierea în două trepte aproximativ egale a piuliţei,
până la atingerea unghiurilor prevăzute în tabelul 2, respectiv 3, în coloana 6.

Aceste unghiuri se numesc "rotiri finale normate" şi sunt diferenţiate de grupa şuruburilor 8.8
(tabelul 2) şi 10.9 (tabelul 3) şi grosimea pachetului de strâns.

Treapta a doua de strângere se începe după ce toate şuruburile au fost strânse în treapta întâia.

Unghiul "rotiri finale normate" se măsoară după rotirea piuliţei cu cele două trepte între semnele
marcate, prin imprimarea concomitentă, înaintea începerii acestei faze, cu dalta în aceeaşi
secţiune, atât de piuliţă cât şi de tija şurubului.

Ordinea de strângere a şuruburilor în faza finală este aceeaşi cu cea indicată la aliniatul a) al
acestui punct, respectiv cea indicată la punctul 3.13.

3.28. Verificarea strângerii şuruburilor de înaltă rezistenţă după faza iniţială şi după faza finală de
strângere, se face prin:

 controlul calităţii contractului dintre piese;

 controlul pretensionării prin măsurarea momentului de strângere cu cheia dinamometrică.

a) După faza iniţială de strângere efectuată conform punctului 3.27 aliniat a, se controlează
calitatea contactului dintre elementele îmbinării, pe toate intervalele între şuruburi şi în dreptul
tuturor şuruburilor.

Controlul se face cu spionul de 0,2 mm, care nu trebuie să pătrundă pe o adâncime mai mare de
15 mm de la marginea elementelor îmbinării, în intervalele dintre şuruburi, iar în dreptul
şuruburilor nu mai aproape de 1,5 dg de axul fiecărui şurub.

Zonele de acces maxime admise ale spionului de 0,2 mm de la marginea pieselor spre interiorul
îmbinării, sunt arătate în fig. 8.

b) După faza finală de strângere efectuată conform punctului 3.27 al. b:

- se controlează atât calitatea contactului dintre elementele îmbinării, cât şi calitatea

pretensionării şuruburilor de înaltă rezistenţă;

- calitatea contactului dintre elementele îmbinării se controlează în aceleaşi secţiuni în care s-a
făcut verificarea de la lit. a, însă cu spionul de 0,1 mm, care nu trebuie să pătrundă în intervalele
dintre şuruburile marginale, pe o adâncime mai mare de 15 mm, de la marginea elementelor
îmbinării, iar în jurul şuruburilor marginale nu mai aproape de 1,5 dg de axul fiecărui şurub.
Zonele de acces maxim admise ale spionului de 0,1 mm de la marginea piesei spre interiorul
îmbinării sunt prezentate în fig. 8;

După verificarea calităţii contactului dintre elementele îmbinării, după faza finală de strângere, în
acelaşi schimb de lucru şi înainte de trecerea la verificarea calităţii pretensionării şuruburilor, se
va face chituirea îmbinării pentru a evita pătrunderea apei sau altor agenţi agresivi între
suprafeţele în contact.
- calitatea pretensionării şuruburilor de înaltă rezistenţă se controlează prin măsurarea
momentelor de strângere cu cheia dinamometrică.

Valorile acestora sunt denumite "valori normate minime şi maxime ale momentului de strângere" (

; ) şi sunt trecute în coloanele 7 şi 8 ale tabelului 2 pentru şuruburile din grupa 8.8 şi
în tabelul 3 pentru şuruburile din grupa 10.9.

Verificarea prin măsurarea momentului de strângere se face pe cel puţin un şurub din fiecare
zonă caracteristică a îmbinării. Zonele caracteristice sunt delimitate la dreapta şi la stânga celor
două axe de simetrie ale elementelor secţiunii ce se îmbină şi anume pentru talpa superioară,
talpa inferioară şi inimă (la inima cu rigidizări longitudinale apar mai multe zone caracteristice de
verificat, după soluţia constructivă adoptată la rigidizare).

Măsurarea momentelor de strângere pentru controlul calităţii pretensionării se face cu o cheie

dinamometrică adecvată ca mărime, conform modului operator indicat în anexa 2.

În cazul în care valorile momentelor de strângere efectiv realizată la controlul pretensionării

şuruburilor, se abat de la valorile normate (tabelele 2 şi 3), se va verifica în continuare un număr
egal de şuruburi de înaltă rezistenţă alese în acelaşi mod, ca la prima verificare.

În funcţie de rezultatul acestor verificări se va trece la remedierea strângerii finale a şuruburilor de

înaltă rezistenţă, atât prin înlăturarea cauzelor care împiedică contactul dintre piese, cât şi prin
remedierea defecţiunilor de strângere a şuruburilor, prin completarea strângerii sau înlocuirea
şuruburilor conform cu condiţiile prevăzute la pct. 3.29.

Şuruburile verificate vor fi marcate vizibil pentru a putea fi identificate în vederea recepţiei.

3.29. Remedierea strângerii şuruburilor de înaltă rezistenţă se face în funcţie de sensul şi

frecvenţa abaterilor constatate la verificarea momentului de strângere cu cheia dinamometrică,
conform pct. 3.28.

Remedierile se fac după caz:

- prin completarea strângerii (respectiv a momentului efectiv realizat) până la valoarea normată

minimă a momentului de strângere ( );

- prin înlocuirea şuruburilor la cele la care momentul de strângere realizat este mai mare decât

valoarea normată maximă ( ).

Tabelul 2

ŞURUBURI GRUPA 8.8

VALORI NORMATE PENTRU FORŢA DE PRETENSIONARE, UNGHIUL DE ROTIRE,
MOMENTE DE STRÂNGERE INIŢIALE ŞI CELE DE VERIFICAREA ŞI CORECTAREA
STRÂNGERII
 Grosimea
pachetului de Parametrii normaţi pentru strângerea şuruburilor
strâns
Diam.
Nom. al Momentele de
şuru- Momentul Unghiul strângere pentru
burilor, tipul de de rotire verificarea şi
Forţa de strângere a piuliţei corecţia strângerii
Nr. filetului min. max.
pretens. pentru pentru
crt. şuruburilor
faza faza
iniţială finală
min. max.

g, g,
mm
mm mm KN daNm grade daNm daNm
hexag.
15 30 30
1 M 16 86,4 15 25 40
31 50 60

51 80 90
15 30 45
2 M 20 125,4 25 50 75
31 50 75

51 80 105

81 95 135
15 30 45
3 M 22 155,4 30 70 100
31 50 75

51 80 105

81 110 134
15 30 45
4 M 24 180,7 35 85 125
31 50 75

51 80 105

81 120 135

Notă: Pentru alte tipuri dimensionale de şuruburi şi alte grupe de grosimi ale pachetelor de strâns
parametrii normaţi de strângere ai şuruburilor col. (4, 5, 6, 7, 8, 9) urmează a se stabili pe bază
experimentală şi folosite fie prin completarea prezentelor instrucţiuni tehnice, fie prin prevederea
lor în proiectele construcţiilor metalice respective.
Tabelul 3

ŞURUBURI GRUPA 10.9

VALORILE NORMATE PENTRU FORŢA DE PRETENSIONARE, UNGHIUL DE ROTIRE,
MOMENTE DE STRÂNGERE INIŢIALE ŞI CELE DE VERIFICAREA ŞI CORECTAREA
STRÂNGERII

Grosimea
pachetului de Parametrii normaţi pentru strângerea şuruburilor
strâns
Diam.
Nom. al Momentele de
şuru- Momentul Unghiul strângere pentru
burilor, de de rotire verificarea şi
tipul Forţa de strângere a piuliţei corecţia strângerii
Nr. filetului min. max.
pretens. pentru pentru şuruburilor
crt. faza faza
iniţială finală
min. max.

g, g,
mm
mm mm KN daNm grade daNm daNm
hexag.
15 30 120
1 M 20 154,4 25 80 110
31 50 150

51 80 180

81 95 210
15 30 120
2 M 22 190,9 30 110 150
31 50 150

51 80 180

81 110 210

15 30 120
3 M 24 222,4 35 140 190
31 50 150

51 80 180

81 120 210
 30 50 180
4 M 27 289,2 35 185 *
51 80 210 ()

81 120 240

Notă: Pentru alte tipuri dimensionale de şuruburi şi alte grupe de grosimi ale pachetelor de
strâns, parametrii normaţi de strângere ai şuruburilor col. (4, 5, 6, 7, 8, 9) urmează a se stabili pe
bază experimentală şi folosite fie prin completarea prezentelor instrucţiuni tehnice, fie prin
prevederea lor în proiectele construcţiilor metalice respective.

* Nu se indică datorită lipsei cheilor dinamometrice corespunzătoare.

Valorile normate minime ( ) şi maxime ( ), sunt trecute în coloanele 7 şi 8 din tabelele

2 şi 3.

Remedierile se limitează numai la şuruburile verificate:

 dacă se constată abateri la maximum 10% din şuruburile verificate şi/sau

 dacă abaterile nu sunt sistematice ca sens (maxim 60% într-unul din sensuri) –
 dacă se constată abateri la mai mult de 10% din şuruburile verificate şi/sau
 dacă abaterile sunt sistematice ca sens (mai mult de 60% într-unul din sensuri).

Completarea strângerii

Aducerea momentului de strângere final în intervalul valorilor normate ( şi ) din

coloanele 7 şi 8 a tabelelor 2 şi 3, se face prin efectuarea unor rotiri suplimentare, mai mari decât

rotirile normate (col. 6 din tabelele 2 şi 3), simbolizată prin .

Valorile rotirilor suplimentare nu vor depăşi 15° pentru g 50 mm şi 30° pentru g 50 mm, unde
g este grosimea pachetului de table.

Şuruburile care se înlocuiesc

Şuruburile care se folosesc la înlocuire trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la pct. 3.23.

Şuruburile vor fi strânse în trepte, direct cu cheia dinamometrică de capacitate corespunzătoare,

până la domeniul definit de valorile normate ale momentului de strângere ( şi din

col. 7 şi 8 ale tabelelor 2 şi 3).

3.30. Verificarea calităţii curăţirii suprafeţelor ce vin în contact conform pct. 3.24, verificarea
calităţii contactului între suprafeţe în ambele etape de lucru şi verificarea strângerii şi remedierilor
conform pct. 3.13, 3.19, 3.27, 3.28 şi 3.29, vor fi efectuate de o echipă de control numită prin
decizie de unitatea de construcţii-montaj.
Rezultatele controlului vor fi consemnate în procese verbale de verificare, pe faze, pentru
garantarea calităţii execuţiei îmbinărilor prin şuruburi de înaltă rezistenţă cu conţinutul din
Buletinul Construcţiilor nr. 2/1981, pag. 167 şi anexa 4 din prezenta instrucţiune.

La aceste procese se anexează câte un tabel cu schema de poziţionare a îmbinărilor şi poziţia

şuruburilor încercate cu cheia dinamometrică. Procesul verbal se înregistrează obligatoriu la
şantier sau beneficiar, în ziua întocmirii.

3.31. Execuţia îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă se face numai cu lucrători atestaţi.
Atestarea se referă atât la conducătorul lucrării cât şi la maiştri, şefii de echipă şi muncitorii
calificaţi care execută astfel de îmbinări. În conformitate cu prevederile Ordinului Inspectoratului
General de Stat pentru Investiţii-Construcţii nr. 4/1981, atestarea personalului se face de
organizaţiile de construcţii-montaj de specialitate, pe baza "Instrucţiunilor pentru atestarea
cadrelor tehnice şi a muncitorilor care execută îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenţă",
elaborate de Ministerul Construcţiilor Industriale în colaborare cu Ministerul Industriei Metalurgice.

3.32. După încheierea verificărilor şi remedierilor se trece la aplicarea protecţiei anticorosive.

[top]

4. RECEPŢIILE FURNITURILOR ŞI LUCRĂRILOR DE MONTAJ

4.1. Recepţiile furniturilor şi lucrărilor de montaj se vor face în conformitate cu prescripţiile în

vigoare: STAS 767/0-77, STAS 8796/1, 2, 3-80, normativele C 56-75 şi C 150-82 şi prevederile
prezentelor instrucţiuni.

În acest sens, rezultatele verificărilor şi încercărilor mecanice ale furniturilor şi lucrărilor de

montaj, în diversele faze de realizare a îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate,
vor fi consemnate în documente de certificare a calităţii, după cum urmează:

- notă de constatare asupra preasamblării uzinale, consemnându-se abaterile dimensionale, de la

limitele admisibile, remedierile efectuate şi metodele prescrise folosite, conf. pct. 3.13;

- o copie după nota de constatare se constituie în piesă la dosarul de recepţie;

- notă de constatarea asupra preasamblării la şantier executată în condiţiile prezentate la pct.

3.19, care se constituie, de asemenea în piesă, la dosarul de recepţie;

- documentele de certificare a calităţii organelor de asamblare: şuruburi, piuliţe, şaibe, precum şi

buletinul de încercări mecanice efectuate la şantier sau de laboratoare de specialitate, în cazurile
de litigiu, conf. pct. 3.23;

- procesele verbale de verificare pe faze a calităţii execuţiei îmbinărilor prin şuruburi de înaltă
rezistenţă, în care se consemnează rezultatele tuturor verificărilor efectuate în diferite faze de
execuţie a montajului, inclusiv pregătirea suprafeţelor de contact (pct. 3.23, 3.24, 3.28, 3.29, 3.30
din prezentele instrucţiuni). Procesele verbale se vor întocmi conform modelului din anexa 4.

4.2. Toate documentele de verificare a calităţii emise pe baza verificărilor şi încercărilor mecanice
executate pe şantiere, de întreprinderea de montaj, vor fi certificate de beneficiar la meomentul
executării lor.
 [top]

5. VERIFICAREA ÎMBINĂRILOR ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII

5.1. Verificările periodice se efectuează la intervale de timp în funcţie de destinaţia construcţiilor,

precum şi de condiţiile de exploatare.

În afara acestor verificări, la termenele normate, se vor executa verificări suplimentare ori de câte
ori vor surveni solicitări mecanice, fizice şi chimice, depăşind limitele mormale considerate în
proiectare şi în prezentele instrucţiuni, sau apar defecţiuni vizibile.

5.2. Verificările se fac de către beneficiar, şi vor consta în verificarea strângerilor de pretensionare
şi verificarea stării suprafeţelor în contact din îmbinări.

5.3. Soluţiile de remediere, în cazurile unor situaţii necorespunzătoare rezultate din aceste
verificări, vor fi stabilite pe bază de expertize tehnice efectuate de unităţi de specialitate.

[top]

6. CONDIŢII TEHNICE PRIVIND PROTECŢIA ŞI SECURITATEA MUNCII

6.1. La operaţiile de execuţie uzinală de expediere şi de montaj pe şantier a elementelor îmbinate

cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate, se vor respecta prevederile din capitolele generale
şi specifice, din următoarele prescripţii tehnice;

- Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu

ord. nr. 34/1975 şi nr. 60/75.

- Norme de protecţia muncii (construcţii montaj), aprobate de Ministerul Construcţiilor Industriale

cu ord. nr. 7/N-70.

[top]

ANEXA 1

Tabelul 1

Lungimea Lungimea de strângere (Ls), în mm Lungimea filetului (b) în mm

nominală
(L) în mm
Şuruburi conform STAS 8796/0-77 şi 8796-1-80 Şuruburi conform STAS 8796/1-80
 M 16 M 20 M 22 M 24 M 27 M 12 M 16 M 20 M 22 M 24 M 27

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

40

45 11...18

50 16...23 10...17

55 21...28 15...22 14...20

60 26...33 20...27 19...25

65 31...38 25...32 24...30 20...27

70 36...43 30...37 29...35 25...31

75 41...48 35...42 34...40 29...36 27...33

80 46...53 40...47 39...45 34...41 32... 38

85 51...58 45...52 44...50 39...46 37...43

90 56...63 50...57 49...55 44...51 42...48

95 61...68 55...62 54...60 49...56 47...53 23 28 33 34 37 39

100 66...73 60...67 59...65 54...61 52...58

105 65...72 64...70 59...66 57...63

110 70...77 69...75 64...71 62...68

115 75...82 74...80 69...76 67...73

120 80...87 79...85 74...81 72...78

125 84...90 79...86 77...83

130 89...95 84...91 82...88

135 94...100 89...96 87...93

140 99...105 94...101 92...98

145 99...106 97...103

150 104...111 102...108

155 109...116 107...113

160 114...120 112...118

165 117...123

170 122...128

175 127...133

180 132...138

[top]

ANEXA 2

EXECUŢIA STRÂNGERII ŞURUBURILOR, VERIFICAREA STRÂNGERII ŞI

REMEDIEREA STRÂNGERII ÎN FUNCŢIE DE REZULTATELE VERIFICĂRII
ACESTEIA

1. Strângerea şuruburilor de înaltă rezistenţă se execută conform prevederilor de la pct. 3.17 din
textul prezentelor instrucţiuni tehnice, prin realizarea valorilor prescrise ale momentului de
strângere şi rotirii piuliţei, specificate în tabelele 2 şi 3, în raport cu grupa de caracteristici
mecanice a şuruburilor considerate.

Aşa cum se arată în capitolul menţionat, faza iniţială a strângerii se execută cu o cheie
dinamometrică de mică capacitate (produsă în ţară sau de import), iar faza finală, cu o cheie fixă
cu prelungitor (sau chiar dinamometrică, dar fără a fi absolut necesar). Verificarea strângerii se va
face numai cu cheia dinamometrică de capacitate corespunzătoare.

Remedierea strângerii se face cu cheia dinamometrică sau o cheie fixă cu prelungitor, în raport
cu rezultatele verificării momentelor de strângere.
Cheile dinamometrice şi cheile fixe utilizate vor fi adecvate tipului de şurub folosit şi vor avea
capacitatea de strângere corespunzătoare nivelului momentului de strângere prescris al acestuia.
Pot fi utilizate orice fel de chei dinamometrice, în ţară existând o mare diversitate de tipuri de
chei, în special la cele de capacitate mare, cu condiţia etalonării lor prealabile şi
corespunzătoare.

Calitatea corespunzătoare sau nu a strângerii este dată atât de corectitudinea aplicării

parametrilor prescrişi cât şi de respectarea prevederilor cuprinse în instrucţiuni şi care se referă la
ordinea de strângere a şuruburilor, a alternanţei în strângere a şuruburilor de o parte şi de alta a
secţiunii de îmbinare, a respectării "etapelor" de strângere, pentru o uniformă şi egală
pretensionare a şuruburilor.

2. Verificarea strângerii şuruburilor de înaltă rezistenţă se face pe un număr de şuruburi ce

reprezintă un procent variabil din şuruburile îmbinării, alese astfel încât să fie verificate atât toate
tipodimensiunile de şuruburi, cât şi toate condiţiile specifice de strângere, reprezentate de toate
zonele caracteristice ale îmbinării (talpa superioară/inferioară, aripa dreaptă/stânga, de o parte şi
de alta a secţiunii îmbinării etc.).

Verificarea constă în verificarea atât a contractului dintre piese, pe toată lungime acestuia, cât şi
a momentului de strângere realizat.

În cazul în care la verificarea cu spionul se constată zone în care nu se realizează contactul

perfect dintre suprafeţele în contact, se va desface îmbinarea şi se vor efectua prelucrările
mecanice sau operaţiunile de îndreptare necesare, după caz, se reface îmbinarea şi, odată cu ea
şi verificarea cu spionul.

Împreună cu verificarea contactului se controlează şi rotirile piuliţelor; măsurarea unghiurilor de

rotire realizate, concretizate prin semnul imprimat cu dalta înainte de faza finală de strângere, se
face cu un raportor simplu, precizia de măsurare satisfăcătoare fiind de ± 2° . Se va observa,
dincolo de abaterile individuale proprii fiecărui şurub şi tendinţa generală a ansamblului rotirilor
realizate.

Momentul de strângere se verifică în raport cu valorile normat minime şi maxime ale momentului
de strângere de verificare-corecţie, din tabelul 1, respectiv 2, coloanele 7 şi 8, efectuându-se
deci, practic, două verificări.

La cheile dinamometrice prevăzute cu declanşator mecanic pentru indicarea momentului de

strângere stabilit, operaţia este simplă şi constă în reglarea acestora, succesiv la valorile minimă
şi maximă a momentului de verificare-corecţie, urmărindu-se pentru valoarea minimă şuruburile
care nu o realizează, iar pentru valoarea maximă şuruburile care o depăşesc.

Pentru cheile dinamometrice fără declanşator mecanic procedura de lucru este următoarea:
pentru măsurarea momentului efectiv realizat, se imprimă piuliţei o uşoară rotire maxim 5° ,
înregistrându-se valorile acestuia şi comparându-se cu valorile minimă şi maximă ale momentului
de verificare.

La verificare, dacă nu se realizează valoarea normală minimă a momentului de verificare, nu se

continuă strângerea, ci, după încheierea ei pe ansamblul îmbinării se procedează sau nu în
funcţie de rezultatele verificării, la remedierea strângerii, conf. pct. 3.29 din prezentele
instrucţiuni.

3. Cheile dinamometrice pentru executarea strângerii iniţiale, precum şi verificarea strângerii

finale şi remedierea acesteia, vor fi etalonate şi certificate metrologic (de către un laborator de
specialitate), înainte de începerea acestor operaţiuni, cât şi pe parcursul strângerii, la fiecare al
200-lea şurub strâns, precum şi după încheierea lucrărilor, se vor face verificări sau reetalonări,
după caz.

În cazul în care la etalonare sau la verificare se constată diferenţe faţă de etalon, mai mari de
10% se adoptă măsuri de verificare prin sondaj a şuruburilor strânse a strângerii acestora, sau în
funcţie de sensul abaterii, sau de înlocuire a acestora.

[top]

ANEXA 3

ELEMENTE DE DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE A ÎMBINĂRILOR CU

ŞURUBURI DE ÎNALTĂ REZISTENŢĂ PRETENSIONATE

I. GENERALITĂŢI

1. Prezenta anexă se referă la proiectarea îmbinărilor elementelor din oţel cu şuruburi de înaltă
rezistenţă pretensionate.

2. Dimensionarea şi verificarea îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate, se

poate face prin:

- metoda stărilor limită (conf. STAS 10108/0-78);

- metoda rezistenţelor admisibile.

3. Datele din prezenta anexă se referă la îmbinările cu şuruburi de înaltă rezistenţă, calculate în
următoarele ipoteze:

- valoarea pretensionării şuruburilor este constantă în exploatare;

- valoarea pretensionării şuruburilor asupra elementelor îmbinării poate fi diminuată prin solicitări
în direcţia axei tijei;

- solicitările sunt numai în direcţia axei tijei şuruburilor.

4. Determinarea numărului de şuruburi de înaltă rezistenţă pentru o îmbinare solicitată la

întindere sau compresiune axială perpendiculară pe axa tijei şuruburilor se face pe baza
eforturilor de frecare de calcul normate ce se opun lunecării suprafeţelor de contat ale pieselor
îmbinării.

Pentru îmbinările solicitate numai la eforturi de întindere în direcţia axei şuruburilor, numărul de
şuruburi se determină în raport numai cu această solicitare.

Verificarea îmbinărilor se face prin compararea eforturilor de frecare efective cu cele normate ce
se dezvoltă pe suprafeţele de contact şi eforturile unitare la presiunea pe pereţi găurii, cu valorile
normate ale acestor eforturi unitare.

[top]
II. RELAŢII ŞI PARAMETRI DE DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE

A. METODA STĂRILOR LIMITĂ

1. Eforturi pentru calcul

a) Efortul de pretensionare (Nt) din tija unui şurub, se stabileşte prin relaţia (1):

(1)

în care:

R – coeficient ce ţine seama de eforturile secundare de torsiune din tija şurubului, rezultate prin
strângerea piuliţei;

As – aria secţiunii de rupere a şurubului în zona filetată, conform STAS 2700/3-80.

Rp0,2 – limita de curgere minimă a oţelului din care este confecţionat şurubul, conform STAS
8796/0-77 şi STAS 200-75.

Valorile coeficientului R şi valorile limitei de curgere R p0,2 ale şuruburilor, sunt date în tabelul 3.1,
iar valorile ariilor secţiunii de rupere (As) în tabelul 3.2.

Tabelul 3.1.

Nr. Grupa de calitate a şuruburilor de înaltă Rp0,2

K
crt. rezistenţă (N/mm2)

1 Şuruburi grupa 8.8 0,8 640

2 Şuruburi grupa 10.9 0,8 900

b) Efortul de frecare de calcul (Nf), transmis prin frecare de un şurub pe o singură suprafaţă de
contact normală pe axa acestuia, este dat de relaţia (2):

(2)

în care:

f – coeficient de frecare între suprafeţele de contact;

m – coeficientul condiţiilor de lucru al îmbinării;

Nt – efortul de pretensionare de calcul din tija unui şurub definit la punctul 1.a, a căror valori
normate sunt date în tabelul 3.2;

Z – forţa suplimentară exterioară de tracţiune pe direcţia axei şurubului, dată de solicitarea pe

această direcţie a îmbinării.

Eforturile Nf se opun tendinţei de lunecare a suprafeţelor de contact ale pieselor care se îmbină.

Forţa suplimentară exterioară (Z) nu trebuie să depăşească valorile:

0,7 Nf – pentru solicitări statice;

0,6 Nf – pentru solicitări dinamice, iar suma forţelor exterioare pentru o tijă (statice şi dinamice),
ce acţionează într-o îmbinare, trebuie să satisfacă condiţia:

Valorile pentru f, m, Nt şi Nf; (pentru Z = 0) ale îmbinărilor realizate din OL 37, OL 44 şi OL 52,
sunt date în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2.

şuruburi 8.8 şuruburi 10.9

Diam. Aria
Nf pentru Nf pentru
Nom. secţiunii
Nr. solicitări solicitări
Şurub. tijei f
crt. Nt
tip filet şurubului NtKN
mm As mm2 KN statice repetate statice repetate
m=0,95 m=0,85 m=0,95 m=0,85
KN KN KN KN

1 M 16 157,00 0,35 80,38 26,73 23,91 - - -

2 M 20 245,00 0,35 125,44 41,70 37,32 154,35 51,32 45,92

3 M 22 303,00 0,35 155,14 51,58 46,15 190,88 63,47 56,79

4 M 24 353,00 0,35 180,74 60,09 53,77 222,39 73,95 66,16

5 M 27 459,00 0,35 - - - 289,17 96,15 86,03

Notă: - coeficientul de frecare a fost stabilit pentru suprafeţele prelucrate prin arderea cu flacăra
folosind arzătoare obişnuite şi periere conform tehnologiei prezentate la punctul 3.21 al
instrucţiunilor tehnice;

- pentru alte mărci de oţeluri ale elementelor de construcţii, îmbinate cu şuruburi de înaltă
rezistenţă, pentru alte moduri de prelucrare şi tratare a suprafeţelor în contact, valorile N t, Nf se
vor stabili pe baza încercărilor experimentale, conform prevederilor din instrucţiunile tehnice (pct.
3.22).

c) Efortul de întindere de calcul (Nî) pentru un şurub dintr-o îmbinare solicitată numai la întindere
în direcţia axei şurubului, este dat de relaţia:

în care semnificaţia şi valorile coeficientului (m) şi a efortului (N t) sunt cele stabilite la pct. A.1.b.

2. Determinarea numărului de şuruburi (n)

Numărul de şuruburi este determinat de modul în care este solicitată îmbinarea şi de modul în
care se face transferul de încărcare între piesele îmbinate.

a) Îmbinări solicitate la întindere axială sau compresiune axială perpendiculară pe axele

şuruburilor la care transferul de încărcare se face prin frecare, numărul de şuruburi (n) se
determină cu relaţia (3):

(3)

în care:

N – solicitarea axială de calcul după metoda stărilor limită ce solicită îmbinarea stabilită conform
STAS 10108/0-78 în KN (pe baza încărcărilor de calcul);

ns – numărul suprafeţelor de contact ale îmbinării;

Nf – cu semnificaţia de la punctul A.1.b.

b) Îmbinări solicitate numai la întindere axială în direcţia axei şuruburilor, la care transferul se face
prin întinderea şuruburilor, numărul de şuruburi se determină cu relaţia (4):

(4)

în care:

N – cu semnificaţia de la pct. A.2.a.

Nî – cu semnificaţia de la pct. A.1.c.

3. Verificarea îmbinărilor
Verificările de rezistenţă se fac prin:

a) Compararea eforturilor de frecare efective aferente unui şurub (Ns) cu efortul de frecare de
calcul (Nf) arătate la pct. .1.b (tabel 3.2), se face cu relaţia (5):

(5)

în care, în cazul unei solicitări axiale N:

(6)

N, n, ns cu semnificaţia de la punctul A.2.a.

Această verificare se mai numeşte verificarea la lunecare (STAS 10108/0-78).

Pentru şuruburi supuse la întindere, comparaţia se face în mod similar.

b) Compararea efoturilor unitare efective () la presiunea pe pereţii găurii unui şurub, cu

eforturile unitare de calcul pe pereţii găurii ( ), se face numai dacă relaţia (5) nu a fost
satisfăcută. Pentru comparare se foloseşte relaţia (7).

(7)

în care:d – diametrul nominal al tijei şurubului în mm;

t– grosimea minimă a pachetului de piese ce tinde să lunece în acelaşi sens;

- presiunea de calcul normată pe pereţii găurii, cu valorile din tabelul 3.3;

N – definit la pct. A.2.a.

Tabelul 3.3.

Nr. Calitatea oţelului Forţa exterioară Presiunea de calcul

crt. pieselor care se îmbină suplimentară de pe pereţii găurii
întindere (Z)
N/mm2

OL37 0 580
1
RCA 37
0,7 Nt 360
 OL 44 0 660
2
OCS 44
0,7 Nt 440

OL 52
0 800
RCB 52
3
OCS 52 0,7 Nt 490

Notă: Pentru alte valori a lui (Z), valoarea presiunii se obţine prin interpolarea liniară între Z =
0 şi Z = 0,7Nt .

c) Verificarea elementelor care se îmbină se face conform STAS 10108/0-78.

- verificarea eforturilor unitare în elementele comprimate se face luându-se în considerare aria

brută a secţiunii de rupere, fără a se ţine seama de slăbiri;

- verificarea eforturilor unitare în elementele întinse se face considerând aria brută a secţiunii şi
întreaga valoare a efortului (N), precum şi aria netă a secţiunii la efortul redus (N r) determinat cu
relaţia:

, în kN (8)

în care:

n1 – numărul şuruburilor din secţiunea care se verifică;

n – numărul total al şuruburilor definit la pct. A.2.a.

Verificarea la oboseală se face conform prevederilor STAS 10108/0-78.

[top]

B. METODA REZISTENŢELOR ADMISIBILE

1. Eforturi pentru calcul

a) Efortul de pretensionare (Nt) din tija unui şurub, se calculează cu relaţia (9):

(9)
în care:

K , As sunt definite la pct. A.1.a şi au valorile din tabelul 3.1, respectiv 3.2.

Rpo,2 – limita de curgere minimă a oţelului din tija şurubului conform STAS 8796/0-77 şi STAS
200-75.

Valorile limitei de curgere minimă Rpo,2 sunt date în tabelul 3.1.

Valorile de calcul normate pentru Nt sunt date în tabelul 3.4, respectiv 3.2.

b) Efortul de frecare admisibil (Nf) transmis prin frecare de un şurub pe o singură suprafaţă de
contact, normală pe axa acestuia, se calculează cu relaţia (10).

(10)

Nt şi f au semnificaţia stabilită la pct. A.1.a. respectiv A.1.b.

c  coeficient de siguranţă în funcţie de gruparea şi natura încărcărilor;

Z – cu semnificaţia stabilită la pct. A.1.b.

Valorile pentru f, c, Nt şi N'f (pentru Z = 0) ale îmbinărilor realizate din OL 37, OL 44 şi OL 52, sunt
date în tabelul 3.4.

c) Efortul de întindere admisibil (N'i) pentru un şurub dintr-o îmbinare solicitată numai în direcţia
axei şurubului, se stabileşte cu relaţia (11)

(11)

în care:

Nt şi c – au semnificaţia definită la punctul A.1.a. respectiv B.1.b.

2. Determinarea numărului de şuruburi

Numărul de şuruburi se determină ca la pct. A.2 cu relaţiile (3) şi (4) în care se înlocuieşte (N f) cu
(N'f), (Nt) cu (N't) iar N cu N’ (N’ fiind efortul ce solicită îmbinarea, stabilit pe baza încărcărilor
normate).

3. Verificarea îmbinărilor

Verificarea de rezistenţă se face prin:

 a) Compararea eforturilor de frecare efective aferente unui şurub (N s), cu eforturile admisibile
arătate la pct. B.1.b (tabelul 3.4 şi B.1.c, se face cu relaţia (12):

(12)

în care, în cazul unei solicitări axiale N:

(13)

N' – efortul, ce solicită îmbinarea după metoda rezistenţelor admisibile stabilit pe baza încărcărilor
normate

n, ns – cu semnificaţia de la pct. A.2.n.

Tabelul 3.4.

VALORILE PENTRU EFORTURILE DE FRECARE (Nf)

şuruburi 8.8 şuruburi 10.9

N'f pentru solicitări N'f pentru solicitări

Diam.
Aria
nom.
Nr. secţ. statice repetate statice repetate
şurub f Nt
crt. tip
tip
şurub
filet Gruparea1) Gruparea
Gruparea încărcării Gruparea încărcării
încărcării încărcării

I II III I II III Nt I II III I II III

mm mm2 KN KN KN KN KN KN KN KN KN KN KN KN KN KN

1 M 16 157 0,35 80,38 22,51 25,57 26,79 20,10 21,64 25,57 - - - - - - -

2 M 20 245 0,35 125,44 35,12 39,91 41,81 31,36 33,77 39,91 154,35 43,22 49,11 51,45 38,58 41,55 49,11

3 M 22 303 0,35 155,14 43,44 49,36 51,71 38,78 41,77 49,36 190,88 53,44 60,73 63,62 47,72 51,39 60,73

4 M 24 353 0,35 180,74 50,61 57,51 60,25 45,18 48,67 57,51 222,39 62,27 70,76 74,13 55,59 59,87 70,76

5 M 27 459 0,35 - - - - - - - 289,17 80,96 92,00 96,38 72,28 77,85 92,00

 Gruparea I II fundamentală +
III excepţională
fundamentală accidentală
C1 = 1,25 static C1 = 1,10 static C1 = 1,05 static
C1 = 1,40 oboseală C1 = 1,3 oboseală C1 = 1,10 oboseală

Note:
- coeficientul de frecare a fost stabilit pentru suprafeţe tratate cu flacăra folosind arzătoare
obişnuite şi periere, conform tehnologiei prezentate la pct. 3.21 din instrucţiuni.
- pentru alte mărci de oţeluri ale elementelor de construcţii îmbinate cu şuruburi de înaltă
rezistenţă, pentru alte moduri de prelucrare şi tratare a suprafeţelor de contact, valorile f, N t şi Nf
se vor stabili pe baza încercărilor experimentale, conf, prevederilor din instrucţiuni arătate la pct.
3.22.

Tabelul 3.5

Presiunea admisibilă pe pereţii găurii,

(N/mm2)

Calitatea Gruparea de încărcare

Valoarea
oţelului pieselor
efortului Z
care se îmbină
I II III

Fundamentală
Fundamentală Excepţională
+ Accidentală
OL 37 0 480 540 580

RCA 37 0,7 Nt 310 350 370

OL 44 0 550 640 700

OCS 44 0,7 Nt 370 420 460

OL 52
0 670 770 880
RCB 52
0,7 Nt 410 470 520
OCS 52

Notă: Pentru alte valori a lui (Z), valoarea eforturilor Rp, se obţine prin interpolare liniară între Z =
0 şi Z = 0,7 Nt.

b) Compararea eforturilor unitare efective la presiunea pe pereţii găurii ( ), cu presiunea

admisibilă pe pereţii găurii ( ), se face cu relaţia:

 (14)

în care

d – diametrul nominal al şurubului în mm;

t – grosimea minimă a pachetului de piese ce tinde să alunece în acelaşi sens;

 presiunea adimisibilă normată pe pereţii găurii, cu valorile din tabelul 3.5.

N’ – definit la punctul B.3.a.

c) Verificarea elementelor care se îmbină (conform metodei rezistenţelor admisibile).

Verificarea eforturilor unitare în elementele comprimate se face luându-se în considerare aria

brută a secţiunii de rupere, fără a ţine seama de slăbiri.

Verificarea eforturilor unitare în elementele întinse se face considerând aria brută a secţiunii şi
întreaga valoare a efortului (N’), precum şi cu secţiunea netă a secţiunii la efort redus (N r)
determinat cu relaţia:

(15)

în care:

N’ – definit la relaţia (13)

n1 – numărul şuruburilor din secţiunea care se verifică

n – numărul de şuruburi care transmite efortul N’

La verificarea de oboseală nu se va ţine seama de slăbirea secţiunii prin găurile şuruburilor.

[top]

ANEXA 4

PROCES VERBAL
DE VERIFICARE PE FAZE A CALITĂŢII EXECUŢIEI ÎMBINĂRILOR PRIN
ŞURUBURI DE ÎNALTĂ REZISTENŢĂ
ÎNCHEIAT ÎN ZIUA DE ......................
1. Verificările au fost făcute la îmbinările nr........ din schema de poziţionare anexată, care aparţine
grinzii căii de rulare (fermei...........) din şirul ..... axul ........ deschiderea ........ hala ......
obiectul ...... obiectivul ........ .

2. La verificarea detaliată a elementelor îmbinării privind calitatea curăţirii suprafeţelor ce vin în

contact, verificare efectuată imediat, înainte de asamblare, s-a constatat că suprafeţele sunt
curăţate conform instrucţiunilor tehnice C 133-82.

3. La verificarea calităţii contactului între suprafeţe, cu spionul de 0,2 mm, efectuată după faza
iniţială de strângere, s-a constatat că sunt respectate prevederile instrucţiunilor C 133-82.

4. Atât la verificarea cu spionul 0,1 mm a calităţii contactului între suprafeţe, cât şi la verificarea
cu cheia dinamometrică a calităţii pretensionării şuruburilor montate s-a constatat că sunt
respectate prevederile instrucţiunilor C 133-82.

Au fost verificate cu cheia dinamometrică şuruburile marcate pentru încercare în schiţa anexată a
îmbinării. Şuruburile M .... şi M ...... ale îmbinării au fost verificate la momentele de strângere
de ...... daN şi respectiv de ..... daN.

5. Toate operaţiile de executare a îmbinării, începând cu curăţirea şi terminând cu chituirea, au

fost efectuate în cadrul unui singur schimb de lucru.

ŞEFUL ECHIPEI CARE ŞEFUL ECHIPEI SPECIALE DE CONTROL

A EXECUTAT ÎMBINAREA A UNITĂŢII DE CONSTRUCŢII-MONTAJ

..........................................................
..........................................

DELEGATUL BENEFICIARULUI
(diriginte de şantier)

..........................................

Anexe: un tabel cu schema de poziţionare, îmbinare şi poziţia şuruburilor încercate cu cheia

dinamometrică

Notă: procesul verbal se înregistrează obligatoriu la şantier sau beneficiar în ziua întocmirii.

[top]