Sunteți pe pagina 1din 13

Lucrarea nr.

2
Componente pasive

2.1. Clasificarea, simbolizarea şi marcarea rezistoarelor

Rezistoarele sunt componente pasive de bază în aparatura electronică, reprezentând


aproximativ 30-40% din numărul pieselor unui aparat electronic.
Rezistoarele se pot clasifica după mai multe criterii (fig.2.1).

Fig.2.1. Clasificarea rezistoarelor

În funcţie de intensitatea curenţilor care le străbat pot fi:


- rezistoare pentru curenţi tari;
- rezistoare pentru curenţi slabi.
Tipul constructiv al rezistoarelor este un alt criteriu de clasificare conform căruia există:
- rezistoare fixe, a căror rezistenţă stabilită în procesul de fabricaţie rămâne constantă pe întreaga
perioadă de funcţionare a rezistorului;
- rezistoare variabile a căror rezistenţă poate fi modificată în anumite limite, în timpul funcţionării,
în vederea efectuării unor operaţii de reglaj.
Elementul conductor care realizează funcţia de rezistor propriu-zis oferă încă un criteriu de
clasificare în funcţie de domeniul de curent pentru care este construit rezistorul.
Pentru curenti slabi rezistoarele pot fi de volum, peliculare şi bobinate.
Rezistoarele destinate regimului de curenţi tari sunt rezistoare folosite în industria energetică
şi electrotehnică, de valori mici, şi cu elementul rezistiv obţinut prin:
- grile din fontă;
- tablă silicioasă;
- spiralizate.
Parametrii rezistoarelor
Principalii parametri electrici sunt:
- rezistenţa nominală Rn (exprimată în ohmi) şi toleranţa t (exprimată în procente);

1
R  Rn
t   max 100 (2.1)
Rn
unde R este valoarea reală a rezistorului, iar Rn este rezistenţa nominală.
- puterea de disipaţie nominală Pn, (exprimată în waţi) şi tensiunea nominală, Un;
U2
Rn  n (2.2)
Pn
Puterile uzuale standardizate ale rezistoarelor sunt:
0,05; 0,10; 0,125; 0,25; 0,5; 1; 2; 4; 6; 12; 16; 25; 40; 50; 100 W.
- intervalul temperaturilor de lucru;
- coeficientul de variaţia a rezistenţei la acţiunea unor factori externi (depozitare, îmbătrânire,
umiditate);
- precizia rezistoarelor.
Rezistoarele sunt reprezentate convenţional printr-o serie de simboluri, conform STAS
11381/6-80. În fig.2.2 sunt ilustrate aceste simboluri, iar semnificatia lor este dată în continuare.

Fig.2.2. Reprezentarea convenţională pentru diferite tipuri de rezistoare:


a: rezistor, semn general; b: rezistor, semn tolerat; c: rezistor, semn nestandardizat; d: rezistor cu
rezistenţă variabilă; e: rezistor cu contact mobil; f: rezistor cu contact mobil, cu poziţie de
întrerupere; g: potenţiometru cu contact mobil; h: potenţiometru cu contact mobil, semn tolerat; i:
potenţiometru cu ajustare predeterminată; j: rezistenţă cu două prize fixe; k: şunt; l: element de
încălzire; m: rezistor cu rezistenţă neliniară, dependentă de temperatură (termistor); n: rezistor cu
rezistenţă neliniară, dependentă de temperatură, semn tolerat; o: rezistor cu rezistenţă neliniară,
dependentă de tensiune (varistor); p: rezistor cu rezistenţă neliniară, dependentă de tensiune
(varistor), semn tolerat.

Rezistorul este marcat în clar sau codificat (prin inele, benzi, puncte) sau prin simboluri
alfanumerice codificate internaţional; indiferent de modalitatea adoptată, în mod obligatoriu se
înscrie pe orice tip de rezistor: rezistenţa nominală Rn şi toleranţa valorii nominale.

2
Fig.2.3. Marcarea rezistoarelor în codul culorilor

Conectarea în serie, paralel şi mixtă a rezistoarelor

Două rezistoare de rezistenţe R1 şi R2 conectate în serie, pot fi echivalente cu un rezistenţa


echivalentă Re:
R e  R1  R 2 (2.3)
Pentru n rezistoare legate în serie, rezistenţa echivalentă este dată de suma rezistenţelor
componente.
R e  R 1  R 2  ...  R n (2.4)
Două rezistoare R1 şi R2 legate în paralel sunt echivalente cu un rezistor a cărui rezistenţă
este dată de relaţia:
1 1 1 R1  R 2
  ; Re  (2.5)
R e R1 R 2 R1  R 2
Pentru n rezistoare legate în paralel rezistenţa echivalentă este dată de relaţia:
1 1 1 1
   ...  (2.6)
R e R1 R 2 Rn
La conectarea mixtă a rezistoarelor (exemplu: R1 cu R2 în serie, R3 cu R4 în paralel, cele două
grupuri în serie), rezistenţa echivalentă este dată de relaţia:
R R
R e  R1  R 2  3 4 (2.7)
R3  R4

Rezistoare variabile şi semivariabile

Rezistoarele variabile sau potenţiometrele sunt rezistoare a căror rezistenţă poate fi


modificată continuu sau în trepte între anumite limite, prin deplasarea unui contact mobil (cursor)
pe suprafaţa elementului rezistiv.

3
Fig.2.4. Legile de variaţie ale potenţiometrelor: A - linear; B - logaritmic; C - invers logaritrnic; D
- exponenţial; E - invers exponenţial; F - dublu logaritmic; S - curba în forma de S

În funcţie de modul de realizare al elementului rezistiv potenţiometrele se clasifică în:


- potenţiometre peliculare;
- potenţiometre bobinate;
- fotopotenţiometre.
După criterii constructive potenţiometrele se împart în: .
- simple, echipate cu un singur element rezistiv;
- multiple: tandem (cu două sau mai multe secţiuni comandate de un singur ax pe care sunt fixate
cursoarele) şi multiax, combinate cu întrerupător, miniatură.

Rezistoare neliniare
Rezistoarele nelineare – termistoare, fotorezistoare - folosesc proprietăţile materialelor
semiconductoare pentru a realiza o dependenţă neliniară între tensiune şi curent.
Termistoarele sunt rezistoare a căror rezistenţă depinde puternic de temperatură; în funcţie
de modul de variaţie al rezistivităţii se obţin termistoare cu coeficient de temperatura negativ - NTC
(rezistenţa scade cu creşterea temperaturii) sau pozitiv - PTC (rezistenţa creşte cu temperatura).

2.2. Clasificarea, simbolizarea şi marcarea condensatoarelor

Dacă unui condensator I se aplică o tensiune continuă U [V], acesta se va încărca cu o


sarcină Q [C], raportul:
Q
C
U
(2.8)
poartă denumirea de capacitatea condensatorului.

4
Constructiv, condensatorul este alcătuit din două suprafeţe metalice numite armături între
care se află un mediu izolant de permitivitate electrică  [F/m]. Pentru un condensator plan,
capacitatea este dată de relaţia:
  S 0   r  S
C  (2.9)
d d
0 [F/m] este permitivitatea electrică absolută a vidului; r [-] - permitivitatea absolută a
dielectricului condensatorului; S [m2]- suprafaţa armăturilor plane; d [m] – distanţa dintre armături.
Pentru un condensator cilindric, valoarea capacităţii este:
2      l 2    0  r  l
C 
b b (2.10)
ln ln
a a
unde l[m] este lungimea cilindrului; a[m] – raza cilindrului interior; b [m] - raza cilindrului exterior.

Fig.2.5. Simbolizarea condensatoarelor: a. condensator fix; b. condensator polarizat;


c. condensator variabil; d. condensator semivariabil

Fig.2.6. Clasificarea condensatoarelor

Parametrii condensatoarelor sunt:


- capacitatea nominală Cn [F];
- toleranţa t [%], reprezintă abaterea maximă a valorii reale a capacităţii faţă de valoarea ei
nominală;
- tensiunea nominală Un [V] este tensiunea maximă continuă sau alternativă efectivă;
- rezistenţa de izolaţie Riz []
- tangenţa unghiului de pierderi tg [-].
5
Fig.2.7. Marcarea în codul culorilor pentru condensatoarele ceramice

Fig.2.8. Codul culorilor pentru marcarea condensatoarelor

Două condensatoare C1 şi C2 conectate în serie, pot fi echivalente cu o capacitate echivalentă


Ce:
1 1 1 C C
  ; Ce  1 2
C e C1 C 2 C1  C 2
(2.11)
Pentru n condensatoare legate în serie, capacitatea echivalentă este:
1 1 1 1
   ... 
C e C1 C 2 Cn
(2.12)
Două condensatoare C1 şi C2 conectate în paralel, pot fi echivalente cu o capacitate
echivalentă Ce:
6
C e  C1  C 2 (2.13)
Pentru n condensatoare legate în paralel, capacitatea echivalentă este:
Ce  C1  C 2  ...  C n (2.14)

2.3. Clasificarea şi simbolizarea bobinelor

Bobina este o componentă pasivă de circuit. Inductanţa bobinelor se L [H].


Datorită diversităţii foarte mari a bobinelor, nu există o producţie de serie mare
(standardizată) a acestora, ca la rezistoare şi condensatoare, astfel încât bobinele se construiesc
numai de către utilizatori (în serii mici sau chiar ca unicat - în funcţie de necesităţi). În general,
fiecare circuit care include bobine se calculează pornind de la valorile normalizate ale celorlalte
componente pasive.
Elementele componente ale unei bobine sunt: carcasa, înfăşurarea, miezul şi ecranul. Cu
excepţia înfăşurării, celelalte elemente nu intră în mod obligatoriu în structura unei bobine.
Criteriile de clasificare a bobinelor pot fi în funcţie de:
- considerente constructive (forma şi tipul carcasei, tipul bobinajului, numărul de spire/straturi;
prezenţa/absenţa miezului sau ecranului, etc.);
- parametrii caracteristici(în special inductivitatea, factorul de calitate şi gama frecvenţelor de
lucru);
- domeniul aplicaţiilor (auto, electronica de putere, etc.).

Fig.2.9. Circuitul echivalent în T al unui transformator

Fig.2.10. Bobină cilindrică, monostrat

7
Fig.2.11. Bobină cilindrică, monostrat cu miez de ferită
2.4. Aplicaţii cu componente pasive
a. Rezistoare

Fig.2.12. Divizorul de tensiune: a. fără rezistenţă de sarcină;


b. cu rezistenţă de sarcină
b. Condensatoare

Fig.2.13. Aplicaţii cu rezistoare şi condensatoare: a. etaj de amplificare; b. amplificator inversor;


c. generator de impulsuri dreptunghiulare
c. Bobine

8
Fig.2.14. Filtre de netezire tip LC şi tip RC

P=0,05 P = 0,5 P = 0,125 P = 0,25 P = 0,5


9,05 10,12 14,31 20,24
28,63 32,01 45,27 64,03

P = 1 P = 2 P = 4 P = 6 P = 12
40,49 57,27 99,19
128,06 181,1 221,81 313,68

P = 16 P = 25 P = 40 P = 50 P = 100
143,17 181,1 286,35
452,76 572,71 640,31 905,53

(5%)
Masurat
(10%)
Masurat

9
Masurat

Masurat

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
0,741 1,402 2,017 2,694 3,35 3,96 4,6 5,25 5,96 6,59
0,655 1,31 1,965 2,62 3,275 3,93 4,585 5,24 5,895 6,55
[%] 13,12 7,02 2,64 2,82 2,290 0,76 0,32 0,19 1,102 0,61

[%] =

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
0,770 1,479 2,171 2,843 3,5 4,25 4,88 5,62 6,27 6,95
0,692 1,385 2,078 2,771 3,464 4,157 4,849 5,542 6,235 6,928
[%] 11,27 6,787 4,475 2,598 1,039 2,237 0,639 1,407 0,561 0,317

Transformator 220V/12V current alternative.

10
11
12
13