2.manual de Instalare Fose Sotralentz PDF

PREVALEAZA ASUPRA
FD 12566 - Sisteme de infiltratie in sol

DOCUMENT TEHNIC DE UTILIZARE. PARTEA 1
XP DTU 64.1 P1-1
Punerea în operă a dispozitivelor de epurare noncolective (autonome).

Case individuale de locuit de până la 12 locuitori echivalenţi
Partea 1-1: Caiet de prescripţii tehnice
Introducere
Obiectivul oricărui dispozitiv de tratament şi epurare este de a răspunde unor
exigenţe referitoare la:
 calitatea apelor uzate tratate să satisfacă cerinţele de protecţie a sănătăţii publice şi
a mediului;
 să fie exploatabile printr-o funcţionare tehnică şi economică acceptabilă.
Prezentul document priveşte punerea în operă a dispozitivelor de epurare care
utilizează pentru tratarea apelor uzate menajere tehnici care fac apel la solul natural sau la
un sol reconstituit. Nu se tratează evacuarea apelor uzate tratate.
Prezentul document descrie modului de punere în operă a dispozitivelor autonome
de tratare a apei uzate menajere pentru locuinţe individuale de până la 12 LE, prin lucrări şi
dimensionări validate de experienţă.
Fiind vorba de clauze tehnice tip, aceste prescripţii pot fi modificate contractual în
anumite cazuri specifice legate de situaţii şi limitări locale. În aceste cazuri semnatarii
contractului preiau responsabilitatea integrală a modificărilor aduse prezentului document.
NOTĂ: Prezentul document este constituit din două părţi:
 Partea 1 – 1: Caiet de prescripţii tehnice;
 Partea 1 – 2: Criterii generale de alegere a materialelor.
1. Domeniu de aplicare
Dispoziţiile din prezentul document se aplică dispozitivelor de tratament a apelor
uzate menajere ce rezultă din locuinţe individuale cu până la 12 LE, şi se referă la sistemele
ce se compuse din lucrări ce asigură colectarea, transportul, pre-tratarea, tratarea şi
evacuarea apelor uzate menajere tratate prin infiltraţie sau prin evacuare în emisar natural.
Dispoziţiile din prezentul document nu se aplică pre-tratării sau tratării apelor
pluviale şi nici apelor provenite de la piscine.
Privitor la reabilitarea instalaţiilor existente, prescripţiile prezentului document pot fi
utilizate, în condiţiile în care, din punct de vedere tehnic, pot fi puse în operă.
2. Referinţe normative
Acest document conţine dispoziţii ale altor acte normative. Aceste referinţe sunt
citate acolo unde este cazul, iar publicaţiile sunt enumerate prin note. Amendamentele sau
modificările acestor acte normative ulterioare apariţiei acestui document nu se aplică decât
în situaţia în care ele au fost cuprinse la rândul lor într-un amendament sau o revizie.
1
3. Termeni şi definiţii
Pentru nevoile prezentului document se aplică definiţiile din “SR EN 1085 –
Tratamentul apelor uzate. Vocabular”, NTPA – 011 din 28.02.2002, precum şi
definiţiile următoare:
3.1. Aerob
condiţie îndeplinită în prezenţa oxigenului dizolvat, nitriţilor şi nitraţilor.
3.2. Anaerob
condiţie îndeplinită în absenţa oxigenului dizolvat, nitriţilor, nitraţilor şi sulfaţilor.
3.3. Separator de grăsimi sau degresor

dispozitiv destinat separării apelor uzate de grăsimi, uleiuri şi alte materii flotante
rezultate din bucătării.
3.4. Cămine de branşament, de repartiţie, de buclare şi de colectare

incinte dotate cu un dispozitiv de închidere amovibil, realizată pe un branşament sau
pe un collector, şi care permite, de la suprafaţă, accesul diferitelor materiale dar nu permite
accesul persoanelor.
3.5. Nămol
amestec de apă şi de materii solide separate pe traseul unei colectări sau unui
tratament de ape uzate menajere.
3.6. Dispozitiv de pre-epurare

lucrare care permite reducerea cantităţii de materii în suspensie (MS) din apele
destinate epurării.
3.7. Ape uzate menajere

ape uzate provenite din gospodării şi servicii, care rezultă de regulă din metabolismul
uman şi din activităţile menajere.
3.8. Ape menajere

ape uzate provenite din gospodării, cu excepţia apelor ce conţin fecale şi urină.
3.9. Ape uzate

ape uzate ce conţin numai fecale şi urină.
3.10. Ape pluviale (meteorice)

ape rezultate de pe acoperişuri şi de pe suprafeţe impermeabile.
3.11. Infiltrare
sistem destinat să trateze şi să evacueze în sol apele uzate menajere pre-epurate.
3.12. Receptor natural (emisar)

sit natural sau resursă de apă care primeşte apele uzate menajere epurate.
3.13. Fosă septică

rezervor închis destinat decantării, în care nămolurile decantate sunt în contact direct
cu apele uzate menajere şi în care materiile organice solide sunt parţial descompuse pe cale
bacteriană anaerobă.
2
3.14. Hidromorfie
aptitudinea solului de a reţine apa, fie în permanenţă fie în anumite perioade de
timp.
3.15. Materii în suspensie (MS)

concentraţia masică conţinută într-un lichid determinată prin filtrarea unui eşantion şi
evaporarea sa, determinate în anumite condiţii definite de metoda utilizată.
3.16. Pânză de apă freatică

nivelul sub care se poate considera solul saturat de apă.
3.17. Pemeabilitate
capacitatea solului de a infiltra apa.
NOTĂ: Această capacitate este măsurată printr-un coefficient K, ce exprimă o anumită înălţime
de apă infiltrată în unitatea de timp.
3.18. Prefiltru
dispozitiv destinat protecţiei sistemului de epurare.
3.19. Sistem de alimentare secvenţială

dispozitiv destinat acumulării unui anumit volum de ape, înaintea evacuării.
3.20. Ţeavă de infiltraţie (dren)

ţeavă perforată (cu fante) permiţând trecerea apelor pre-epurate catre sistemul de
epurare.
3.21. Ventilaţie
dispozitiv ce permite circulaţia aerului în interiorul dispozitivelor, în scopul evacuării
gazelor de fermentaţie rezultate în fosa septică.
3.22. Vidanjare
operaţie constând în evacuarea unui volum de fluid.
3
4. Generalităţi
4.1. Constituirea unui sistem de epurare
Un sistem de epurare este constituit dintr-un ansamblu de dispozitive, care
realizează următoarele patru etape:
 Etapa 1 – colectare şi transport, este realizată de un dispozitiv de colectare
a apei la ieşirea din locuinţă (cămine, etc.), urmat de canalizarea ce asigură
transportul acesteia;
 Etapa 2 – pre-epurare, este realizată în general de fosa septică care primeşte
ansamblul apelor uzate menajere;
 Etapa 3 – tratamentul aerob al apelor uzate menajere, este de regulă
realizată în sol natural sau reconstituit;
 Etapa 4 – evacuarea apelor uzate epurate, se realizează de preferinţă
prin infiltrare în sol sau prin excepţie în emisar.
Opţiunea aleasă rezultă din posibilităţile hidrogeologice ale terenului.

Autorităţile locale pot furniza toate informaţiile necesare şi mai ales dacă există
anumite probleme legate de:
 vecinătăţile proiectului (existenţa unei reţele de canalizare, protecţia resurselor de
apă, aptitudinile solului, absenţa emisarilor, etc.);
 planuri de urbanism (plan de ocupare al terenurilor, reglementări locale, plan de
perspectivă privitor la reţeaua de canalizare);
 proceduri (legate de autorizaţiile de construcţie, sau de certificatele de urbanism).
4.2. Alegerea sistemului de epurare

Parametrii care se iau în considerare sunt:
 aptitudinea solului;
 culegerea ansamblului de date privitoare la structura solului, hidromorfia şi
topografia, este indispensabilă pentru alegerea şi dimensionarea dispozitivului de
epurare. Pentru aceasta, trebuiesc cunoscute anumite criterii de apreciere:
o permeabilitatea solului;
o nivelul şi natura subsolului;
o nivelul şi fluctuaţiile pânzei freatice;
o panta terenului.
 evaluarea permeabilităţii solului se poate face prin teste de percolaţie pe terenul
destinat infiltraţiei;
 evaluarea fluctuaţiilor nivelului pânzei freatice se poate face prin piezometrie, prin
observarea nivelului sezonier al apei din puţuri sau foraje executate în vecinătatea
locului ales sau prin examinarea urmelor lăste de apă pe pereţii unor tranşee lăsate
descoperite;
 caracteristicile sitului;
 sensibilitatea mediului receptor la agenţi poluanţi (ex.: zonă pentru scăldat, pescuit,
capatare de apă, etc.);
 existenţa emisarilor;
 diverse servituţi;
 importanţa şi mărimea locuinţei.
NOTĂ: Studiul parcelei este necesar şi poate fi realizat în conformitate cu metodologia descrisă
în ANEXA C
4
5. Materialele
Materialele vor fi alese dintre cele care răspund criteriilor stabilite.
6. Prescripţii commune
6.1. Reguli de punere în operă a dispozitivelor de epurare
Punerea în operă a dispozitivului de epurare trebuie să respecte o distanţă minimă
de circa 5 metri până la orice cladire cu fundaţie şi de circa 3 metri până la limita de
proprietate sau până la plante cu rădăcini importante (arbori). Aceste distanţe pot fi
adaptate şi în funcţie de contextual local.
Acoperirea sistemului trebuie să fie permeabilă la aer şi la apă. Orice acoperire
etanşă este interzisă.
O distanţă minimă trebuie păstrată şi între punctele de captare apă şi sistemul de
epurare. Această distanţă se va corela cu reglementările locale şi generale impuse de lege.
Amplasarea trebuie de asemenea să nu fie în zone de circulaţie şi staţionare de
vehicule, în zone de culture agricole sensibile, plantaţii de arbori, fără a lua în considerare
precauţii speciale.
6.2. Executarea lucrărilor

Utilajele folosite nu trebuie să circule la sfârşitul lucrărilor peste zona ocupată cu
dispozitivele de epurare.
Capacele căminelor şi fosei trebuie să fie accesibile pentru a permite întreţinerea.
Pământul vegetal decapat va fi păstrat pentru acoperirea finală a lucrărilor. Dacă
acesta este prea argilos se va amesteca cu nisip.
În sistemul de epurare nu se vor admite sub nici o forma ape pluviale.
Punerea în operă a ţevilor de legătură din PVC, va respecta norma tehnică în vigoare
referitoare la acest tip de lucrări.
5
7. Pre-epurarea
7.1. Generalităţi
7.1.1. Colectarea şi evacuarea
Configurarea canalizării de evacuare a apelor uzate menajere la ieşirea din locuinţă
către dispozitivul de epurare va fi cât mai dreaptă posibil, evitându-se coturile la 90 . Se vor
prevedea cămine care să permită accesul unui flexibil de curăţire şi se va lua în considerare
o pantă între 2% şi 4%, pentru evitarea colmatării.
Fundul săpăturilor nu trebuie să aibă pietre sau orice alt element mare şi ascuţit. Se
va pune un pat de aşezare de 0,10 metri, din nisip sau agregate pe toată lungimea
canalizărilor. Acoperirea de protecţie se va face în straturi successive, astfel încât să
acopere cu cel puţin 0,20 metri generatoarea superioară a ţevilor.
Un cămin de branşament poate facilita branşarea fosei şi operaţia de curăţire a
canalizării dintre locuinţă şi partea amonte a sistemului de pre-tratament.
7.1.2. Dispozitive de pre-epurare

7.1.2.1. Fosa septică
Alegerea fosei septice se va face în funcţie de coaracteristicile de stabilitate
structurală, de eficacitatea hidraulică şi de înălţimea maximă de îngropare furnizate de
fabricant.
După livrarea în şantier, echipamentele trebuie manipulate şi stocate astfel încât să
nu fie deteriorate.
Fosa septică primeşte ansamblul apelor uzate menajere asigurând pre-tratarea
acestora.
Capacitatea nominală (sau volumul util minim) trebuie să fie de cel puţin 3m³ pentru
7 LE, adăugându-se 0,5m³ pentru fiecare LE suplimentar.
Ca principiu general fosa septică trebuie amplasată cât mai aproape de locuinţă, pe
cât posibil la sub 10 metri distanţă.
7.1.2.2. Separator de grăsimi

Se montează în amontele fosei septice pe canalizarea de la bucătărie.
7.1.2.3. Prefiltru
Poate fi integrat fosei septice sau se montează în avalul acesteia. Filtrul reţine
particulele de dimensiuni mari, limitând astfel riscul de colmatare al instalaţiei. Trebuie să
permită accesul uşor în vederea curăţirii.
7.1.2.4. Dispozitive aerobe

Aceste dispozitive sunt considerate în present ca dispozitive de pre-tratament,
primind totalitatea apelor uzate rezultate dintr-o gospodărie.
7.1.2.4.1. Dispozitive de tratament biologic cu nămol activ

 Principiul dispozitivelor de tratament biologic cu nămol activ;
După trecerea prin compartimentul de aerare şi clarificator, apele uzate menajere
pre-tratate sunt dirijate către dispozitivul de tratament. Nămolul este reţinut în clorificator
sau este dirijat către un sistem de retenţie şi acumulare cu un volum de minim 1m³.
 Dimensionarea dispozitivelor de tratament biologic cu nămol activ;
Tabelul 1 arată dimensiunile dispozitivului de tratament biologic cu nămol active în
funcţie de numărul de locuitori echivalenţi.
Tabelul 1 – Dimensionarea
Număr de Locuitori Echivalenţi Volum util (m³)
Până la 8 LE 2,50
Peste 8 LE Studiu de caz
6
7.1.2.4.2. Dispozitive de tratament biologic cu culturi fixe
 Principiul dispozitivelor de tratament biologic cu culturi fixe;
Acest dispozitiv comportă un compartiment anaerob urmat de un compartiment
aerob. Faza anaerobă poate fi asigurată de fosa septică.
 Dimensionarea dispozitivelor de tratament biologic cu culturi fixe;
Tabelul 2 arată dimensiunile dispozitivului de tratament biologic cu culturi fixe în
funcţie de numărul de locuitori echivalenţi.
Tabelul 2 – Dimensionarea
Număr de Locuitori Echivalenţi Volum util (m³)

Până la 8 LE 5,00
Peste 8 LE Studiu de caz
7.1.2.5. Capace de cămin

Fosa şi celelalte dispozitive de pre-tratare sunt prevăzute cu câte cel puţin un capac
care să permită accesul la integralitatea volumului interior.
7.2. Montarea fosei septice

7.2.1. Reguli de punere în operă a fosei septice
În scopul limitării riscului de colmatare datorat grăsimilor, conducta de intrare prin
care se scurg apele uzate menajere spre fosa septică, trebuie să fie cat mai scurtă posibil.
Ea va avea o pantă cuprinsă între minim 2% si maxim 4%.
Poziţia fosei septice trebuie să nu fie în trafic auto şi în acelaşi timp să permită
accesul pentru întreţinere (vidanjare).
Fosa septică fiind un dispozitiv de preepurare etanş, poate fi instalată la mai puţin de
35 de metri de punctele de captare apă.
7.2.2. Executarea săpăturilor pentru implantarea fosei.

Lucrările de terasamente se vor executa în conformitate cu normele de execuţie în
vigoare.
7.2.2.1. Dimensiunea şi executarea săpăturilor destinate fosei septice

Dimensiunile gropii trebuie să permita aşezarea fosei septice, fără a avea contact
direct cu pereţii laterali ai acesteia.
Fundul gropii trebuie să aiba o cotă cu 0,1 m mai mare decât cota rezultată din
calcul, pentru a permite pozarea unui pat de nisip de egalizare.
Adâncimea gropii, inclusiv patul de nisip, trebuie să permită racordarea fosei cu
canalizarea atât la intrare cât şi la ieşire, ţinând cont şi de faptul că intrarea în fosă se face
printr-o ţeava care vine dinspre locuinţă, cu o panta de minim 2% si maxim 4%.
7.2.2.2. Realizarea patului de nisip

Patul de nisip trebuie să fie continuu şi compact astfel incât fosa să se aşeze cât mai
uniform. Planeitatea şi orizontalitatea patului de aşezare trebuiesc asigurate. Grosimea
acestui pat este de 0,1 m.
În soluri dificile (sol impermeabil, argilos, etc) sau în cazul existenţei unei pânze
freatice, patul de aşezare se va realiza din nisip stabilizat şi va avea o grosime de minim 0,2
m (nisip stabilizat = nisip amestecat cu ciment, amestec uscat în proporţie de 200 Kg
ciment la 1 m3 nisip).
7
7.2.2.3. Prescripţie particulară
Executarea lucrărilor nu trebuie să antreneze compactarea terenului situat în zona de
infiltraţie subterană a solului natural.
7.2.3. Montarea fosei septice

7.2.3.1. Prescripţii generale
Fosa septică se va poziţiona orizontal pe patul de nisip. Se va verifica dacă nivelul
de intrare este mai înalt decât nivelul de ieşire.
NOTĂ: Nivelul de ieşire din fosă va determina nivelul de intrare în căminul de distribuţie.
7.2.3.2. Umplerea laterală a golului

Umplerea golului dintre pămantul neatins şi fosă se va efectua simetric, în straturi
sucesive, cu nisip. Este necesar a se proceda concomitent şi la umplerea cu apă a fosei,
treptat şi în concordanţă cu straturile de nisip, în scopul echilibrării presiunilor.
În cazul solurilor dificile în loc de nisip se va folosi nisip stabilizat (nisip stabilizat =
nisip amestecat cu ciment, amestec uscat în proporţie de 200 Kg ciment la 1 m3 nisip).
În toate cazurile se vor respecta şi indicaţiile fabricantului de echipamente.
7.2.3.3. Racordarea canalizărilor de intrare şi ieşire ale fosei septice

Racordurile de canalizare către şi dinspre fosa septică trebuie realizate şi etanşate
după umplerea cu apă a fosei. Racordurile trebuie să fie suple pentru a prelua tasările
naturale ale solului.
7.2.3.4. Acoperirea fosei

Acoperirea finală a fosei se va face după racordarea la ţevile de canalizare şi
montarea extensiilor de cămin. Unplerea finală se va face cu pământ vegetal, din care s-au
îndepărtat toate pietrele. Această umplere trebuie facută în straturi successive, în jurul
extensiilor de cămin, ţinând cont de eventualele tasări ulterioare.
7.2.3.5. Reconstituirea terenului

Orice plantaţie de arbuşti deasupra fosei este nerecomandată. Zona va fi plantată cu
gazon, capacele de cămin trebuind sa fie uşor accesibile şi vizibile.
7.3. Ventilaţia foselor septice
7.3.1. Generalităţi
Sistemele de preepurare generează gaze care trebuie evacuate printr-un sistem de
ventilaţie eficient. Ventilaţia trebuie prevazută din momentul concepţiei proiectului.
Fosele septice trebuie prevăzute cu un sistem de ventilaţie constituit dintr-o intrare şi
o ieşire a aerului, independente, situate la un nivel superior clădirilor înconjurătoare şi cu
un diametru de cel puţin 100 mm. Intrarea şi ieşirea aerului trebuie să se afle la o distanţă
de cel puţin 1 m una faţă de cealaltă.
Gazele rezultate din fermentaţie sunt evacuate prin intermediul unei conducte situate
obligatoriu deasupra nivelului de apă din fosă, în avalul aparatului, atunci când nu este
integrat în fosă sau când nu există alte indicaţii justificate din partea producătorului de
echipament ( Figura 1). Aceste tehnici trebuie descrise într-o notiţă tehnică clara şi detaliată
care să precizeze condiţiile de punere în operă, de validare, de exploatare şi de
mentenanţă.
8
7.3.2. Intrarea aerului ( ventilatie primara).
Intrarea aerului este asigurată prin canalizarea de depresurizare a coloanei de
evacuare, prelungită în ventilaţia primară, până la o zonă situată deasupra clădirilor
înconjurătoare, dacă nu există alte indicaţii justificate, din partea producătorului de
echipament.
Pentru cazuri particulare, cum ar fi sifonarea intrării în fosă sau pompă în amontele
fosei, o priză de aer independentă este obligatorie. Condiţiile tehnice privitoare la
canalizările de ape uzate menajere sunt inţelese în sensul standardului SR EN 752 din
1998.
7.3.3. Extragerea gazelor de fermentaţie

Gazele de fermentaţie trebuie evacuate printr-un sistem de ventilaţie dotat cu un
extractor static sau eolian situat la cel puţin 0,4 m peste nivelul coamei acoperişului şi la cel
puţin 1 m faţă de orice altă deschidere sau orice alta ventilaţie.
Extractoarele statice trebuie să fie conforme cu ANEXA D. Extractoarele eoliene
trebuie să aibă cel puţin aceeaşi eficacitate ( coeficienţii de pierdere de sarcină şi factor de
depresiune). Traseul canalizării de extracţie trebuie să fie cât mai drept posibil, fără
contrapante şi de preferinţă utilizând coturi de cel mult 45º.
Pe cât posibil intrarea şi ieşirea aerului nu trebuie să fie apropiate între ele.
Extractorul nu trebuie să se găsească în apropierea unui WC.
9
Legendă
1. Canalizarea de intrare a apelor uzate menajere (pantă de 2 până la 4%).
2. Racord T sau cutie de branşament şi inspecţie.
3. Fosă septică (cu prefiltru integrat sau cu prefiltru neintegrat montat în aval de fosa septică).
4. Canalizare de scurgere a apelor pretratate (pantă de min. 0,5%).
5. Priză de ventilaţie înaltă realizată cu ajutorul unui racord Y la 45 , poziţionată deasupra nivelului liber al
apei din fosă.
6. Traseu ventilaţie înaltă de extracţie Ø 100 mm pe toată lungimea şi fără contrapante (posibilitate de
montare în interiorul clădirii).
7. Dispozitiv de extracţie montat deasupra nivelului coamei (extractor static sau eolian).
8. Dispozitiv de admisie aer (ventilaţie primară).
9. Evacuarea apelor uzate pretratate către instalaţia de tratare.
10. Succesiune de coturi la 45.
11. Coloană de ventilaţie primară (depresurizare) racordată la evacuarea apelor uzate menajere.
Figura 1 – Schemă de principiu – ventilaţia fosei septice
7.3.4. Soluţii alternative de ventilaţie

După epuizarea soluţiilor şi posibilităţilor, oferite de reglementările în vigoare, se pot
pune în operă şi soluţii alternative. Aceste tehnici trebuie să facă obiectul unor proceduri de
evaluare tehnică, intocmite de o terţă parte competentă, şi aplicabile numai în cazurile
precizate de aceste evaluari. Aceste tehnici trebuie descrise într-o nota tehnică clară şi
detaliată, precizând condiţiile de punere în operă, de exploatare şi de mentenanţă.
10
7.4. Post de pompare
În cazul utilizării unui post de pompare:
 postul de pompare poate sau nu să fie prefabricat cu capac amovibil;
 trebuie luate toate precauţiile pentru a se evita inundarea postului, în special când
solul este saturat de apă;
 volumul de pompare trebuie adaptat capacităţii sistemului;
 căminul în care sunt montate pompele trebuie să fie ventilat;
 accesul la grupul de pompare trebuie să fie de aşa natură încât să permită
desfăşurarea uşoară a activităţilor de mentenanţă şi de reparaţii ale sistemului
electromecanic, care trebuie să fie conform cu minim clasa de protecţie IP 44, în
conformitate cu SR EN 60529;
 instalaţia electrică trebuie să fie conformă cu norma NF C 15-100;
 conducta de refulare trebuie să fie prevăzută cu clapet anti-retur;
 în amontele dispozitivului de pretratament, diametrul interior al corpului de pompă şi
a dispozitivului anti-retur trebuie să fie minim 50 mm.
Dacă un grup de pompare este instalat în amontele fosei septice, din raţiuni
topometrice, este de preferat ca acesta să nu fie legat direct de fosa septică pentru a nu-I
perturba curgerea hidraulică.
Dacă un grup de pompare este instalat în avalul fosei septice, este de preferat să se
intercaleze un dispozitiv de spargere a jetului între grupul de pompare şi căminul de
repartiţie, pentru a realize o repartizare cât mai uniformă în reţeaua de infiltraţie.
Ar putea apare necesitatea introducerii unui bazin de liniştire a apelor uzate tratate
între postul de pompare şi un eventual emisar natural.
7.5. Alte sisteme de alimentare secvenţială

Un system de alimentare secvenţială (repartitor basculant, grup de pompare, etc.),
poate fi utilizat pentru a optimiza repartizarea apelor uzate septice în sistemul de tratare.
11
8. TRATAMENTUL
8.1. Reguli commune de pozare
8.1.1. Branşamente
Canalizările (înafara celor din zona de infiltraţie), coturile şi mufările trebuie să fie
manşonate astfel încât să se evite pierderile la îmbinări, capătul “mamă” trebuind să fie
întotdeauna orientat spre amonte. Orice alt element nemanşonat trebuie etanşat.
8.1.2. Realizarea săpăturilor

8.1.2.1. Precauţii generale
Sunt interzise lucrările de terasamente în soluri friabile. Săpăturile nu trebuie să
rămână descoperite pe timp ploios.
Pentru sistemele de infiltraţie ne-drenate, executarea lucrărilor nu trebuie să
antreneze compactarea terenului rezervat infiltraţiei. Utilajele care execută săpăturile, le vor
executa dintr-o singură trecere pentru a evita astfel compactarea solului. Pereţii şi fundul
gropilor vor fi scarificate pe o adâncime de circa 2 cm.
8.1.2.2. Dimensiunile şi modul de executare a săpăturilor

Se vor face conform specificaţiilor relative fiecărui sistem.
8.1.3. Punerea în operă a căminelor, ţevilor neperforate şi a ţevilor de dren

8.1.3.1. Punerea în operă a căminelor
8.1.3.1.1. Generalităţi
Trebuie luată în considerare tasarea naturală a solului ce apare după operaţiunile de
acoperire. Astfel, racordurile trebuie să fie supple pentru a preîntâmpina pierderile de lichid.
8.1.3.1.2. Căminul de repartiţie

a) Realizarea patului de aşezare
În conformitate cu specificaţiile relative fiecărui sistem.
b) Punerea în operă a căminului de repartiţie
Căminul trebuie aşezat, în funcţie de caz, pe un strat de nisip stabil sau pe un strat
de prundiş orizontal şi stabil. Cotele ţevilor de la ieşirea fosei septice şi cele de la intrarea în
cămin trebuie să respecte, din amonte în aval, o pantă de minim 0,5% pentru a avea o
scurgere uşoară.
8.1.3.1.3. Căminul de buclare

Buclarea la extremitatea drenurilor este realizată cu ţevi de dren prin intermediul a
cel puţin unui cămin de buclare, de branşament sau de inspecţie, aşezate direct pe stratul
de prundiş. Căminele de buclare sunt aşezate orizontal pe prundişul dispersant.
8.1.3.1.4. Căminul de colectare (sisteme drenate)

În conformitate cu specificaţiile relative fiecărui sistem drenat.
8.1.3.2. Punerea în operă a canalizărilor
8.1.3.2.1. Examinarea elementelor canalizărilor

Înainte de montare se verifică fantele ţevilor de dren dacă acestea sunt libere.
8.1.3.2.2. Examinarea fantelor

Fantele ţevilor de dren trebuie să fie curate, lise şi fără alte fisuri ale părţii utile.
12
8.1.3.2.3. Aşezarea ţevilor de racord
Ţevile de racord sunt elementele care permit joncţiunea dintre căminul de racord şi
ţevile de dren. Aceste ţevi nu sunt perforate.
Lucrările de acoperire cu pământ vor fi conforme cu normativele în vigoare.
a) Realizarea patului de aşezare
b) Ţevile de racord
Pentru a permite o repartiţie egală a apelor uzate menajere pe toată lungimea ţevilor
de dren, precum şi pentru a avea acces cu un flexibil de curăţire, fiecare ţeavă de racord
neperforată care pleacă din căminul de repartiţie se va racorda cu o singură teavă de dren.
Întotdeauna se vor folosi două coturi succesive la 45 sau un cot la 90 cu rază mare pentru
facilitarea accesului flexibililor de curăţire. Se vor verifica conformităţile cu specificaţiile
relative fiecărui sistem.
c) Aşezarea ţevilor de dren
8.1.3.2.4. Racordarea ţevilor la cămine

Ţevile racordate la cămine nu trebuie să deranjeze prin poziţia lor curgerea în ţevile
adiacente.
8.1.3.2.5. Asamblarea între componente din materiale diferite

Asamblările între componente fabricate din materiale diferite trebuie realizate prin
sisteme prefabricate compatibile.
8.1.3.2.6. Aşezarea ţevilor de buclare

Buclarea la extremitatea infiltrării se realizează prin ţevi de dren şi prin cel puţin un
cămin de buclare, de branşament sau de inspecţie, aşezat direct pe prundiş. Joncţiunile
între elemente vor fi orizontale şi stabile. Pentru alte tipuri de joncţiuni, se vor putea utiliza
cămine de buclare, de branşament sau de inspecţie, sau eventual “T” –uri.
În cazul terenurilor în pantă, buclarea este interzisă.
Este posibilă racordarea independentă a ţevilor de buclare la căminele de buclare.
8.1.4. Acoperirea cu pământ

8.1.5. Capace şi dispozitive de închidere

Toate capacele şi dispozitivele de închidere trebuie să fie aparente şi să depăşească
nivelul solului atât cât să nu permită apelor de ploaie să intre în interior.
8.1.6. Reconstituirea terenului

Nici o învelitoare impermeabilă la aer sau la apă nu trebuie să acopere, chiar şi
parţial, suprafaţa destinată câmpului de infiltraţie sau filtrului. Înaintea acoperirii cu pământ
vegetal, cu o grosime de maxim 0,20 metri, se va aşeza o membrană geotextilă pe stratul
de prundiş în scopul protejării dispozitivului de filtrare împotriva antrenării particolelor fine
de pământ în filtru. Ţevile de dren vor fi acoperite cu prundiş cu o granulometrie 10/40
până la circa 0,20 metri sub nivelul final. Stratul de acoperire este constituit din pământ
vegetal sau din acelaşi tip de prundiş. În scopul evitării îngropării lucrărilor la o adâncime
prea mare este indicat să se respecte cota maximă de 0,60 metri între suprefaţa solului şi
partea superioară a ţevilor de dren.
13
8.2. Sisteme prin infiltraţie
8.2.1 Tranşee şi paturi de infiltraţie de mică adâncime
Coeficientul de permeabilitate K, exprimat în milimetri pe oră, nu poate fi evaluat
decât în urma unor încercări de percolaţie. Coeficientul K se determină cu apă curată şi
permite dimensionarea sistemelor de tratare a apelor uzate menajere pretratate.
Clasificarea solurilor conform cu tabelul de mai jos, rezultă din interpretarea a metodei lui
Porchet.
Sol Sol argilos Sol Sol nisipos Sol
argilos aluvionar aluvionar aluvionar nisipos
Coef. de permeabilitate
Impemeabil Foarte puţin Puţin Mediu Foarte Extrem de

permeabil pemeabil permeabil permeabil permeabil
K=6 K=15 K=30 K=50
Tabelul 3 dă dimensionarea infiltrărilor în funcţie de coeficientul de permeabilitate a
solului determinat cu apă curată prin metoda lui Porchet. Lungimile tranşeelor de infiltraţie
sunt definite în funcţie de capacitatea de infiltraţie a apelor în sol.
Lungimea maximă a ficărei tranşee este de 30 metri.
Tabelul 3 – Dimensionarea infiltraţiilor

K *) 6 la 15 15 la 30 30 la 50 >50
(mm/h)
Foarte puţin perm eabil Puţin perm eabil Mediu perm eabil Foarte perm eabil
Până la 6 Studiu de caz Tranşee: 80 ml Tranşee: 50 ml Tranşee: 45 ml

LE Pat filtrant: 60 m2
Peste 6 LE Studiu de caz Tranşee: 80 ml + Tranşee: 50 ml + Tranşee: 45 ml + 3

8 ml/LE 5 ml/LE ml/LE
Pat filtrant: 60 m2 +
10 m2/LE
*)Valorile lui K sunt obţinute prin testul lui PORCHET (test de perm eabilitate sau de percolaţie la nivel constant, în m m /h).
Nivelul cel mai înalt al pânzei freatice trebuie să fie la cel puţin 1 m etru de fundul săpăturii. Această înălţime poate fi mărită în funcţie
de natura solului.
Lungim ile tranşeelor de infiltraţie sunt calculate pentru o llăţime de 0,5 metri.
În cazul solurilor predominant nisipoase când realizarea tranşeelor este dificilă, se recomandă infiltraţia prin pat filtrant (o singură
groapă).
Într-un sol fisurat sau extrem de permeabil, infiltraţia subterană este exclusă.
Într-un sol cu valori ale lui K mai mici ca 6 mm/h, sau în terenuri constituite din argile
gonflante, infiltraţia subterană este exclusă.
Pentru valori ale lui K în jurul a 50 mm/h, patul filtrant trebuie justificat printr-un studiu de
caz.
8.2.1.1. Tranşee de infiltraţie de mică adâncime

8.2.1.1.1. Generalităţî
Tranşeele de infiltraţie de micâ adâncime primesc ape uzate menajere pretratate.
Solul este utilizat ca sistem epurator şi ca mediu dispersant (sistem de infiltraţie), atât prin
fundul tranşeei cât şi prin părţile laterale. (Fig. 2 şi Fig. 4).
Lăţimea acestor tranşee, aşa cum este ea prezentată în acest document, este 0,5
metri.
14
8.2.1.1.2. Punerea în operă
a) Realizarea săpăturilor
1. Executarea săpăturilor pentru căminul de repartiţie şi pentru ţevile de distribuţie
neperforate:
Profunzimea săpăturii pentru căminul de repartiţie este în funcţie de cota ieşirii
din din fosă a apelor uzate menajere pretratate, ţinând cont totodată şi de
profunzimea maximă a tranşeelor de infiltraţie.
Fundul săpăturii destinate să primească căminul de repartiţie şi ţevile de
distribuţie neperforate, trebuie să permită aşezarea unui strat de nisip cu o
grosime de 0,10 metri.
Pereţii şi fundul săpăturii trebuie să fie debarasate de orice element colţuros de
diametru mare (pietre). Realizarea fundului săpăturii cu aceeaşi pantă pe care
trebuie să o aibă şi ţevile de infiltraţie, permite respectarea unei grosimi
constante a stratului de prundiş pe toată lungimea şi lăţimea tranşeelor. Totuşi
pentru soluri cu permeabilitate scăzută se recomandă un fund al săpăturii
orizontal în scopul evitării acumulărilor de efluent.
2. Dimensiunile şi executarea săpăturilor pentru tranşeele de infiltraţie:
Tranşeele de infiltraţie trebuie să aibă în secţiune transversală un fund orizontal.
Fundul tranşeelor de infiltraţie trebuie să se situeze, în general, la o adâncime de
0,60 metri, fără a depăşi 1 metru. Totuşi, pentru tranşee de 0,70 metri lărgime,
fundul se va situa la minim 0,50 metri (vezi Fig. 2b).
Lărgimea tranşeelor de infiltraţie, la fundul săpăturii, va fi de minim 0,50 metri.
Lungimea maximă a unei tranşee de infiltraţie este de 30 metri. Este de preferat
să se mărească numărul acestora până la 6, decât să se facă mai lungi.
Tranşeele de infiltraţie sunt paralele, distanţa interax dintre ele, determinată de
anumite reguli de concepţie, nu trebuie să fie sub 1,5 metri. Tranşeele de
infiltraţie vor fi separate de o distanţă minimă de 1 metru de sol natural.
Este necesar să se asigure planeitatea şi orizontalitatea fundului săpăturii în
scopul evitării oricăror contrapante.
b) Pozarea căminelor, a ţevilor de distribuţie neperforate şi a ţevilor de dren

1. Pozarea căminelor de repartiţie:
Patul de aşezare al căminelor de repartiţie trebuie să asigure o joncţiune
orizontală cu ţevile de distibuţie.
Fundul săpăturii fiind plan şi fără pietre de diametru mare, se aşează un strat de
nisip de circa 0,10 metri grosime.
2. Pozarea căminelor de repartiţie:
Patul de aşezare, constituit dintr-un strat de nisip de circa 0,10 metri grosime,
trebuie să permită racordarea orizontală cu căminele de repartiţie.
Ţevile de repartiţie se pozează orizontal pe patul de nisip.
3. Pozarea ţevilor de infiltraţie:
Fundul săpăturii este umplut cu prundiş până la nivelul liber al apei, pe o grosime
de 0,30 metri şi uniformizat pe toată suprafaţa.
Pozarea ţevilor de infiltraţie se face pe stratul de prundiş, fără contrapantă, în
axul median al tranşeelor de infiltraţie, cu fanta orientată în jos. Se acceptă o
pantă de până la 1% în sensul de curgere.
NOTĂ: Prundişul facilitează dispersia apelor uzate menajere pretratate înaintea infiltraţiei în sol
şi nu are rol epurator.
15
În scopul respectării profunzimii maxime de 1 metru al fundului tranşeii de infiltraţie,
se poate la nevoie diminua grosimea stratului de prundiş crescând concomitent
lărgimea trenşeii de infiltraţie (vezi Tabelul 4).
Tabelul 4 – Grosimea stratului de prundiş în funcţie de lăţimea tranşeii

de infiltraţie
Lăţimea tranşeii de infiltraţie Grosimea stratului de prundiş

de sub ţeavă
0,50 0,30
0,70 0,20
4. Ţevile de infiltraţie:
Pozarea ţevilor de infiltraţie se face pe stratul de prundiş, fără contrapantă,
în axul median al tranşeelor de infiltraţie, cu fanta orientată în jos. Se
acceptă o
pantă de până la 1% în sensul de curgere.
Înainte de punerea în operă se verifică integritatea fantelor.
Joncţiunile, dacă sunt de tip mufă, partea mamă trebuie orientată spre
amonte. Asamblarea poate fi realizată şi printr-un manşon rigid.
Un strat de prundiş de circa 0,10 metri se va aşeza de o parte şi de alta a ţevii
de infiltraţie, pe toată lungimea tranşeii, pentru a-I asigura stabilitatea.
Ţevile de infiltraţie şi prundişul vor fi acoperite cu geotextil, astfel încât
prundişul
să fie separat de stratul de pământ care va umple săpătura. Geotextilul va
depăşi
cu 0,10 metri fiecare latură a pereţilor săpăturii (Figura 3).
Pentru a asigura acoperirea întregului ansamblu de tranşee de infiltraţie,
pot fi folosite mai multe bucăţi de geotextil aşezate cap la cap,
prevăzând o suprapunere de minim 0,20 metri.
c) Realizarea săpăturilor
Pământul vegetal folosit pentru acoperirea lucrărilor nu va conţine pietre sau
alte elemente de diametru mare. El va fi aşezat în straturi succesive, direct pe
geotextil, avind grija să nu se producă destabilizarea căminelor şi ţevilor.
Acoperirea căminelor poate fi făcută şi cu nisip.
Acoperirea trebuie să ţină cont şi de tasările ulterioare ale terenului, astfel încât
să se evite deformări la nivelul ţevilor de infiltraţie.
16
Legendă
Materiale
1. Sosirea apelor pretratate prin ţeavă plină (pantă de minim 0,5%).
2. Cămin de repartiţie.
3. Ţevi de repartiţie pe toată lăţimea plus 1 metru pe ţeava centrală.
4. Unghiuri realizate din câte două coturi la 45.
5. Ţevi de infiltraţie cu fantele orientate în jos (pantă de maxim 1,0%).
6. Tranşee de infiltraţie de 0,50 metri lăţime.
7. Buclare de infiltraţie din ţevi cu fante (neluată în considerare la stabilirea lungimii totale de infiltraţie).
8. Cămin de buclare sau de inspecţie.
A. Teren natural
a) Vedere de sus
17
b1) Tranşee standard de infiltraţie
b2) Tranşee adâncă de infiltraţie
b3) Tranşee largă de infiltraţie

Legendă
Materiale
2. Geotextil de acoperire (surplus de 0,10 metri de fiecare parte).
A. Teren natural.
B. Pământ vegetal de acoperire (maxim 0,20 metri).
C. Prundiş spălat, stabil la apă de granulometrie cuprinsă între 10 şi 40 mm.
D. Fundul săpăturii scarificat pe o adâncime de 0,02 metri.
b) Secţiune transversală a unei tranşei de infiltraţie
18
Legendă
Materiale
A. Teren natural.
D. Pat de nisip.
E. Fundul săpăturii scarificat pe o adâncime de 0,02 metri.
c) Secţiune longitudinală prin tranşeea centrală
Legendă
Materiale
A. Teren natural.
Figura 3 - Secţiune: Punerea în operă a geotextilului de acoperire
19
Legendă
Materiale
3. Ţevi de repartiţie pe toată lăţimea plus 1 metrupe ţeava centrală.
Figura 4 – Vedere în plan: Exemple cu 3 şi 5 tranşee de infiltraţie
8.2.1.1.2. Tranşee de infiltraţie pe teren în pantă (pantă > 5%)

a) Concepţie
Peste o pantă a terenului de 10%, realizarea tranşeelor de infiltraţie este interzisă,
cu excepţia amenajării terenului în terase.
b) Realizare
Tranşeele de infiltraţie vor fi orizontale şi puţin profunde, şi se vor realiza
perpendicular pe panta cea mai mare (Figura 5).
c) Prescripţii speciale
Materialele utilizate sunt aceleaşi ca cele folosite în cazul terenurilor plate.
Punerea în operă este identică, cu ormătoarele diferenţe aferente dimensionării şi
execuţiei săpăturilor tranşeelor de infiltraţie.
 Tranşeele de infiltraţie sunt separate de o distanţă minimă de 3 metri de sol natural,
sau de 3,50 metri interax, şi au o profunzime cuprinsă între 0,60 şi 0,80 metri;
 Chiar dacă terenul este în pantă, apa nu trebuie să aibă trasee preferenţiale în
câmpul de infiltraţie. Plecarea fiecărei ţevi de repartiţie neperforate din căminul de
repartiţie va fi orizontală pe cel puţin 0,50 metri.
 În aceste situaţii buclarea este interzisă.
20
Legendă
Materiale
3. Ţevi de repartiţie pe toată lăţimea.
6. Ţeavă plină, orizontală cu o lungime de 0,50 metri.
7. Cot adaptat la panta terenului.
a) Integrarea în panta terenului
Legendă
Materiale
3. Ţevi de repartiţie pe toată lăţimea.
6. Cămine de buclare sau de inspecţie.
8. Ţevi pline, orizontale cu o lungime de 1 metru pentru prima şi de 0,50 metri pentru următoarele.
21
b) Vedere de sus
Legendă
Materiale
2. Tranşee de infiltraţie de minim 0,50 metri lăţime.
A. Teren natural.
c) Sectiune in profil
Legendă
Materiale
3. Ţevi de repartiţie pline pe toată lăţimea.
7. Ţevi pline, orizontale cu o lungime de 1 metru pentru prima şi de 0,50 metri pentru următoarele.
d) Exemplu de distibuţie
Figura 5 – Tranşee de infiltraţie pe teren în pantă
22
8.2.1.2. Pat de infiltraţie de mică adâncime
8.2.1.2.1. Generalităţi
În cazul solurilor predomonant nisipoase unde realizarea tranşeelor de infiltraţie este
dificilă, infiltraţia subterană se realizează printr-o groapă unică (Figura 6). Realizarea
fundului acestei gropi care va avea aceeaşi pantă ca şi ţevile de infiltraţie, va permite
respectarea grosimii stratului de prundiş atât pe lungimea cât şi pe adâncimea impusă
pentru tranşeele de infiltraţie.
Notă: Nu se va implanta un pat de infiltraţie într-o depresiune care colectează apele pluviale sau
în proximitatea unei ruperi de pantă.
În măsura în care configuraţia parcelei o permite, patul de infiltraţie va avea o formă

cât mai apropiată de pătrat pentru a facilita infiltraţia.
8.2.1.2.2 Prescripţii speciale

Materialele utilizate şi punerea în operă sunt comparabile cu cele folosite pentru
tranşeele de infiltraţie în teren plat.
8.2.1.2.3 Realizarea săpăturilor

Dacă săpătura se realizează mecanizat, utilajul nu va circula pe fundul gropii pentru
a nu produce tasarea zonei de infiltraţie.
Dimensionarea patului de infiltraţie este similară cu cea de la tranşeele de infiltraţie
împreună cu zonele intercalare de sol natural, adică:
 profunzimea patului de 0,60 metri până la 0,80 metri, în funcţie de nivelul de sosire
al apelor pretratate în fosă;
 grosimea stratului de prundiş de sub ţevile de infiltraţie trebuie să fie de 0,30 metri;
 ţevile de infiltraţie vor fi aşezate la o distanţă de 1 până la 1,5 metri interax;
 distanţa de la peretele gropii la prima ţeavă de infiltraţie va fi de 0,50 metri.
Legendă
Materiale
A. Teren natural.
a) Secţiune transversală
23
Legendă
Materiale
b) Vedere de sus
Figura 6 – Pat de infiltraţie
8.2.2 Filtru de nisip vertical nedrenat FND

8.2.2.1 Generalităţi
8.2.2.1.1 Principiul filtrului de nisip vertical nedrenat
Filtrul de nisip vertical nedrenat primeşte apele uzate menajere pretratate (Figura 7).
Solul natural este substituit de nisip spălat utilizat ca element epurator iar solul are rolul de
mediu dispersant (sistem de infiltraţie).
8.2.2.1.2 Dimensionarea filtrului de nisip vertical nedrenat

Suprafaţa minimă trebuie să fie 25 m² pentru 6 LE, majorat cu 5 m² pentru fiecare
LE suplimentar. Pentru locuinţe cu mai puţin de 6 LE, o suprafaţă de 20 m² este necesară.
În funcţionare gravitaţională, filtrul de nisip are o lăţime de 5 metri.
8.2.2.2 Punerea în operă a filtrului de nisip vertical nedrenat

8.2.2.2.1 Realizarea săpăturilor; dimensiunile şi executarea acestora
Fundul săpăturii trebuie să fie orizontal şi să fie situat la 0,80 metri sub nivelul liber
al apei la ieşirea din căminul de repartiţie. Profunzimea pentru un teren, cu panta de maxim
5%, va fi de minim 1,10 metri până la maxim1,60 metri, în funcţie de nivelul de intrare al
apelor uzate menajere pretratate şi de natura fundului gropii.
Fundul gropii nu trebuie să fie în contact cu nivelul maxim al pânzei de apă freatică.
24
Dacă solul este fisurat, fundul gropii se va acoperi cu o geogrilă.
Dacă pereţii laterali ai gropii sunt de natura unei roci fisurate, se vor proteja cu o
membrană impermeabilă. Aceasta va acoperi pereţii verticali de la nivelul părţii superioare a
stratului de repartiţie până la primii 0,30 metri de nisip. Este indicat ca membrana să fie
dintr-o singură bucată.
8.2.2.2.2 Punerea în operă a sistemelor supraterane sau semiîngropate

Împrejmuirile pot fi instalate suprateran sau semiîngropat. În acest caz vor trebui
stabilizate prin executarea unui rambleu cu sprijinire cu pietre pe o înălţime de minim 1
metru.
8.2.2.2.3 Pozarea căminelor, ţevilor de repartiţie neperforate şi a ţevilor de dren

perforate
ţevile de dren. Aceste ţevi nu sunt perforate pentru a asigura o stabilitate maximă
căminelor.
Ţevile de racord sunt racordate orizontal la căminul de racord şi sunt aşezate direct
pe partea de jos a stratului de prundiş.
Pentru pozarea ţevilor de infiltraţie, nisipul spălat este aşezat pe fundul săpăturii,
având o grosime de 0,70 metri şi nivelat pe toată suprafaţa. Peste acesta se va aşeza un
strat de prundiş de 0,10 metri.
Aşezarea ţevilor de infiltraţie se face pe stratul de prundiş, cu fantele în jos.
Joncţiunile, dacă sunt de tip mufă, partea mamă trebuie orientată spre amonte.
Asamblarea poate fi realizată şi printr-un manşon rigid.
Ţevile de infiltraţie sunt aşezate la o distanţă interax de 1 metru una faţă de cealaltă.
Ele sunt buclate în extremitatea aval de una sau mai multe cămine de buclare, “T”-uri de
branşament sau cămine de inspecţie. Axele ţevilor de infiltraţie laterale vor fi la 0,50 metri
de peretele săpăturii.
Stratul de prundiş de 0,10 metri se va etala cu precauţie de o parte şi de alta a
tuturor ţevilor pentru a le asigura stabilitatea. Acest strat poate fi crescut pentru a permite
o alimentare gravitaţională, conservând stratul de pământ vegetal la maxim 0,20 metri
grosime.
Ţevile şi prundişul sunt acoperite cu un geotextil, pentru a le proteja de căderile de
pământ vegetal. Geotextilul va depăşi cu 0,10 metri pe fiecare latură pereţii săpâturii.
Pentru a asigura acoperirea întregului ansamblu de tranşee de infiltraţie, pot fi
folosite mai multe bucăţi de geotextil aşezate cap la cap, prevăzând o suprapunere de
minim 0,20 metri.
Pământul vegetal folosit pentru acoperirea lucrărilor nu va conţine pietre sau alte
elemente de diametru mare. El va fi aşezat în straturi succesive, direct pe geotextil cu o
grosime de maxim 0,20 metri, având grijă să nu se producă destabilizarea căminelor şi
ţevilor.
Acoperirea căminelor poate fi făcută şi cu nisip. Compactarea este interzisă.
Acoperirea trebuie să ţină cont şi de tasările ulterioare ale terenului, astfel încât să
se evite deformări la nivelul ţevilor de infiltraţie.
25
Legendă
ateriale
5. Ţevi de infiltraţie cu fantele orientate în jos (pantă de maxim 1,%).
a) Vedere de sus
Legendă
Materiale
3. Membrană impermeabilă eventual şi pe pereţi (rocă fisurată).
4. Geogrilă eventual pe fundul gropii (rocă fisurată).
A. Teren natural.
D. Nisip spălat, stabil la apă.
b) Secţiune transversală
26
Legendă
Materiale
c) Secţiune transversală: Punerea în operă a geotextilului
Legendă
Materiale
A. Teren natural.
D. Pat de nisip stabil.
E. Nisip spălat, stabil la apă.
F. Fundul săpăturii scarificat pe o adâncime de 0,02 metri.
c) Secţiune longitudinală
Figura 7 – Filtru de nisip vertical nedrenat
8.2.3 Movila de infiltraţie

8.2.3.1 Generalităţi
8.2.3.1.1 Principiul de funcţionare al movilei de infiltraţie
Movila de infiltraţie, sau pe scurt movila, este un dispozitiv suprateran ne-drenat,
care necesită, în general, pomparea şi ridicarea apelor preepurate (Figura 8). Movila
utilizează nisip ca element epurator şi solul ca element dispersant (sistem de infiltraţie. Se
poate utilize pe o pantă sau poate fi complet suprateran (Figura 8).
Acest tip de dispozitiv necesită anumite precauţii de concepţie precum şi de punere
în operă, în special privitor la stabilitatea şi riscul de prăbuşire a terenului.
Profunzimea de decapare a stratului vegetal şi a gropii diferă în funcţie de:
27
 nivelul de sosire a apelor pretratate;
 poziţia movilei în taport cu panta naturală a terenului;
 permeabilitatea fundului gropii;
 nivelul maxim al pânzei preatice.
NOTĂ: Punere în operă dificilă: impermeabilizare dificilă ai pereţilor movilei.
Trebuie să ne asigurăm de permeabilitatea solului de la baza movilei.
Utilă ca un paleativ pentru reabilitări în zone inundabile.
8.2.3.1.2 Dimensionarea movilei

Tabelul 5 arată dimensiunile la partea superioară a movilei, în funcţie de numărul de
locuitori echivalenţi. Unghiul dintre solul natural orizontal şi pereţii movilei trebuie să fie sub
30 .
Tabelul 5 – Dimensionare
Numărul de locuitori echivalenţi Suprafaţa minimă a movilei la partea

(LE) superioară
(m²)
6 20
+1 +2,5
8.2.3.2 Punerea în operă a movilei

8.2.3.2.1 Realizarea săpăturilor: dimensiunea şi pregătirea fundului movilei de
infiltraţie
Solul este decapat orizontal pe o adâncime de maxim 0,10 metri, înafara cazului când
terenul este în pantă. Materialul scos este repartizat perimetral, în jurul gropii, pentru
a-i asigura stabilitatea.
Fundul săpăturii va fi la cel puţin 0,80 metri sub nivelul liber al apei din căminul de
repartiţie.
La partea superioară, movila va avea o lăţime de 5 metri. Lăţimea minimă va fi de 4
metri + 0,5 metri pentru fiecare locuitor echivalent suplimentar. Totodată, pentru aceeaşi
suprafaţă sunt posibile şi alte dimensiuni sub rezerva justificării acestora.
În cazul unui sol fisurat, fundul gropii trebuie acoperit cu o geogrilă.
8.2.3.2.2 Montarea ţevilor şi canalizaţiilor

a) Aşezarea ţevilor de racord
căminelor.
b) Realizarea patului de aşezare
Pentru pozarea ţevilor de infiltraţie, nisipul spălat este aşezat pe fundul săpăturii,
având o grosime de 0,70 metri şi nivelat pe toată suprafaţa. Peste acesta se va aşeza un
strat de prundiş de 0,10 metri.
c) Aşezarea ţevilor de dren
28
Aşezarea ţevilor de infiltraţie se face pe stratul de prundiş, cu fantele în jos, fără
contrapantă păstrându-se paralelismul acestora. O pantă de până la 1% în sensul curgerii
este acceptată.
Ţevile de infiltraţie sunt aşezate la o distanţă interax de 1 metru una faţă de cealaltă.
Axele ţevilor de infiltraţie laterale vor fi la 0,50 metri de marginile movilei.
d) Aşezarea ţevilor de buclare
Ţevile de buclare sunt ţevi cu fante. Ele sunt buclate în extremitatea aval de unul
sau mai multe cămine de buclare, “T”-uri de branşament sau cămine de inspecţie.
Joncţiunea dintre aceste elemente trebuie să fie orizontală şi stabilă.
8.2.3.2.3 Acoperirea cu pământ a movilei

Un strat de prundiş de 0,10 metri se va etala cu precauţie de o parte şi de alta a
tuturor ţevilor pentru a le asigura stabilitatea. Ţevile şi prundişul sunt acoperite cu un
geotextil, pentru a le proteja de pământul vegetal care acoperă movila. Geotextilul va
depăşi cu 0,10 metri pe fiecare latură a movilei. Pentru a asigura acoperirea întregului
ansamblu de infiltraţie, pot fi folosite mai multe bucăţi de geotextil aşezate cap la cap,
prevăzând o suprapunere de minim 0,20 metri.
ţevilor.
Legendă
Materiale
6. Buclare realizată cu ţevi de infiltraţie.
a) Vedere de ansamblu
29
Legendă
Materiale
A. Teren natural.
Figura 8 – Movilă de infiltraţie supraterană
Nivelul terenului: baza movilei trebuie să fie plană.

a) Secţiune longitudinală
Legendă
Materiale
A. Teren natural.
30
b) Secţiune longitudinală
Figura 9 – Movilă de infiltraţie pe teren în pantă
8.3 Sisteme prin filtrare: Filtrul de nisip vertical drenat FD

8.3.1 Principiul filtrului de nisip vertical drenat
Filtrul de nisip vertical drenat primeşte apele uzate menajere pretratate (Figura 10).
Nisipul spălat este utilizat ca element epurator în timp ce rolul de mediu receptor este
îndeplinit de un emisar natural.
Pierderea de sarcină fiind importantă (1 metru), dispozitivul necesită un sistem de
evacuare compatibil (denivelare importantă).
8.3.2 Dimensionarea filtrului de nisip vertical drenat

Suprafaţa minimă trebuie să fie 25 m² pentru 6 LE, majorat cu 5 m² pentru fiecare
LE suplimentar. Pentru locuinţe cu mai puţin de 6 LE, o suprafaţă de 20 m² este necesară.
8.3.2.1 Realizarea săpăturilor

a) Dimensiunea şi executarea săpăturii filtrului cu nisip vertical drenat
Fundul săpăturii va fi la cel puţin 0,90 metri sub nivelul liber al apei din căminul de
repartiţie. Profunzimea totală a săpăturii va fi de minim 1,20 metri. Peste 1,40 metri este
indicat să se prevadă un post de pompare.
Pereţii şi fundul gropii vor fi curăţite de pietre sau alte elemente de diametru mare.
Fundul gropii va fi planat şi dacă nu se prevede o membrană impermeabilă va fi scarificat.
În cazul unui sol fisurat, fundul şi pereţii gropii trebuie protejaţi cu o membrană
impermeabilă dintr-o singură bucată. Nu se va utilize membrana impermeabilă
pentru izolarea filtrului de apa freatică.
b) Executarea săpăturii pentru ţeava de evacuare
Pereţii şi fundul gropii vor fi curăţite de pietre sau alte elemente de diametru mare.
Fundul gropii va fi situate la 0,10 metri sub fundul gropii filtrului şi va avea o pantă de
0,5% spre aval.
8.3.2.2 Pozarea căminelor, ţevilor de repartiţie neperforate şi a ţevilor de dren

perforate, a ţevilor de colectare şi acoperirea acestora
a) Aşezarea căminelor de colectare
Căminele de colectare sunt pozate direct pe fundul şi în extremitatea aval a filtrului.
b) Aşezarea ţevilor de colectare
Ţevile de colectare, în număr de minim patru, sunt repartizate uniform pe fundul
gropii. Cele două ţevi laterale se vor aşeza la o distanţă de cel puţin 1 metru de pereţii
laterali ai gropii.
Ţevile de colectare, cu fantele în jos vor fi racordate între ele printr-o ţeavă în partea
amonte şi prin căminul de colectare în partea aval.
Un strat de prundiş de 0,10 metri se va aşeza cu precauţie de o parte şi de alta a
tuturor ţevilor pentru a le asigura stabilitatea. Ţevile şi prundişul sunt acoperite cu o
geogrilă care va depăşi cu 0,10 metri fiecare latură a pereţilor gropii.
c) Aşezarea ţevilor de racord
căminelor.
31
de dren, precum şi pentru a avea acces cu un flexibil de curăţire, fiecare ţeavă de
racord neperforată care pleacă din căminul de repartiţie se va racorda cu o singură
teavă de dren. Întotdeauna se vor folosi două coturi succesive la 45 sau un cot la 90 cu
rază mare pentru facilitarea accesului flexibililor de curăţire. Se vor verifica
conformităţile cu specificaţiile relative fiecărui sistem.
d) Aşezarea ţevii de evacuare
Patul de aşezare al ţevii de evacuare a apelor uzate menajere tratate, este constituit
dintr-un pat de nisip de 0,10 metri grosime. Ţeava de evacuare este racordată în avalul
căminului de colectare.
Dacă este constituită di mai multe tronsoane, acestea se vor îmbina etanş.
Această ţeavă va avea o pantă minimă de 0,5% spre emisar.
e) Aşezarea ţevilor de dren
Se realizează un pat de infiltrare şi repartţie.
Pentru pozarea ţevilor de infiltraţie, nisipul spălat este aşezat peste stratul drenant,
având o grosime de 0,70 metri şi nivelat pe toată suprafaţa. Peste acesta se va aşeza
un strat de prundiş de 0,10 metri.
Aşezarea ţevilor de infiltraţie se face pe stratul de prundiş, cu fantele în jos, fără
contrapantă păstrându-se paralelismul acestora. O pantă de până la 1% în sensul
curgerii este acceptată.
Ţevile de infiltraţie (minim cinci), sunt aşezate la o distanţă interax de 1 metru una
faţă de cealaltă. Axele ţevilor de infiltraţie laterale vor fi la 0,50 metri de marginile
gropii.
f) Aşezarea ţevilor de buclare
Ţevile de buclare sunt ţevi cu fante. Ele sunt buclate în extremitatea aval de unul
sau mai multe cămine de buclare, “T”-uri de branşament sau cămine de inspecţie.
Joncţiunea dintre aceste elemente trebuie să fie orizontală şi stabilă.
g) Acoperirea
Un strat de agregate de 0,10 metri se va aşeza cu precauţie de o parte şi de alta a
ţevilor de infiltraţie şi de record, pentru a le asigura stabilitatea. Ţevile şi agregatele vor
fi acoperite cu un geotextil care va depăşi cu 0,10 metri fiecare latură a pereţilor gropii.
Pentru a se asigura acoperirea întregului ansamblu de infiltraţie, pot fi folosite mai
multe bucăţi de geotextil aşezate cap la cap, prevăzând o suprapunere de minim 0,20
metri.
ţevilor.
În jurul căminelor se va pune nisip sau pământ vegetal.
Comactarea este interzisă.
Acoperirea trebuie să ţină cont şi de tasările ulterioare ale terenului, astfel încât să
se evite deformări la nivelul filtrului de nisip.
32
Legendă
Materiale
6. Buclare realizată cu ţevi de infiltraţie.
8. Ţeavă de colectare cu fantele orientate în jos.
9. Buclare amonte pentru ţevile de colectare cu fantele orientate în jos.
10. Cămin de colectare.
11. Ţeavă de evacuare către emisar (pantă de minim 0,5%).
a) Vedere de sus
33
Legendă
Materiale
3. Membrană impermeabilă, de preferinţă dintr-o singură bucată, pe pereţii şi pe fundul gropii (în cazul
solurilor fisurate).
4. Geogrilă de separare.
5. Ţevi de colectare cu fantele orientate în jos.
A. Teren natural.
C. Agregate spălate,strat stabil la apă de granulometrie cuprinsă între 10 şi 40 mm.
Legendă
Materiale
7. Membrană impermeabilă, de preferinţă dintr-o singură bucată, pe pereţii şi pe fundul gropii (în cazul
solurilor fisurate).
8. Geogrilă de separare.
9. Ţevi de colectare cu fantele orientate în jos.
10. Cămin de colectare.
11. Ţeavă de evacuare către emisar (pantă de minim 0,5%).
A. Teren natural.
C. Agregate spălate,strat stabil la apă de granulometrie cuprinsă între 10 şi 40 mm.
D. Pat de aşezare (nisip).
b) Secţiune longitudinală
34
Legendă
Materiale
d) Secţiune transversală: Punerea în operă a geotextilului
Figura 10 – Filtru cu nisip vertical drenat
8.2 Alte sisteme

După trecerea în revistă a sistemelor propuse de reglementările în vigoare, vor putea
fi puse în operă şi alte sisteme. Aceste sisteme vor trebui să facă obiectul unor proceduri de
evaluare tehnică de către terţe părţi competente şi se vor aplica numai în cazul concret
supus acestei evaluări.
Aceste sisteme vor trebui descries într-o notă tehnică clară şi detaliată, care să
precizeze condiţiile de punere în operă, de exploatare şi de întreţinere.
35
ANEXA B
(informativă)
Întreţinere şi mentenanţă
Întreţinerea sistemelor de epurare non colectivă este esenţială în asigurarea unei

bune funcţionări ale acestora.
Un dispozitiv de preepurare insufficient întreţinut riscă să prejudicieze sistemul
epurator situate în aval.
Modalităţile în care se poate face întreţinerea sistemelor de preepurare şi epurare
privesc în special elementele din tabelul de mai jos.
Orice operaţie de vidanjare face obiectiul unui document care să ateste lucrarea
efectuată. Toate operaţiile efectuate asupra unui aparat care comportă un dispozitiv
electromecanic se vor consemna într-un jurnal de operare.
În toate situaţiile se vor avea în vedere recomandările de întreţinere ale
fabricantului.
În lipsa acestor recomandări, tabelul de mai jos furnizează valori indicative.
Produsul Obiectivul Acţiunea Periodicitatea de

activităţii de referinţă
întreţinere
Fosă septică. Evitarea migrării Inspectarea şi vidanjarea Prima inspecţie după
nămolului către nămolurilor şi a materiilor circa 4 ani de la
unitatea de tratament flotante dacă grosimea punerea în funcţiune
stratului de nămol este
sau vidanjare, apoi
peste jumătate din înălţimea
nivelului liber al apei (funcţie periodicitatea se va
de configurarea fosei adapta în funcţie de
septice)* ritmul de acumulare al
IMPORTANT: după orice nămolului.
vidanjare se reumple cu
apă.
Prefiltru integrat sau Evitarea colmatării Inspectare şi curăţire dacă Inspecţie anuală.
separate, cămine de acestora. este necesar.
buclare sau de
colectare.
Separator de grăsimi Evitarea ieşirii Inspectare şi curăţire dacă Inspectare semestrială
(correct grăsimilor către fosă este necesar. (lunară).
dimensionat). sau staţie de epurare.
Cămine de buclare Evitarea oricărei Inspectare şi curăţire dacă Inspectare şi

sau de colectare. obsrucţii sau deposit. este necesar. curăţirea acestora,
dacă aceste
cămine sunt pline.
Dispozitive aerobe În strictă conformitate cu instrucţiunile de exploatare şi întreţinere furnizate de
către fabricant.
*) O cantitate reziduală de nămol active (câţiva centimetri) este de dorit.
36
ANEXA C
(informativă)
Conţinutul studiului unei parcele - Metodologie
În general documentele uzuale de zonare nu au prin vocaţia lor destinaţia de a

răspunde la acest nivel de precizie.
Un studiu de parcelă, este un studiu de concepţie prealabil, destinat alegerii şi
dimensionării unui sistem de epurare noncolectiv, sistem destinat a fi pus în operă pe acea
parcelă.
Studiul de parcelă, indispensabil pentru a justifica alegerea şi dimensionarea
sistemului de pus în operă, cuprinde fazele şi operaţiile următoare:
C.1 Analiza proiectului

1. Localizarea proiectului:
 Plan de situaţie şi extras cadastral.
2. Descrierea proiectului:
 Plan de încadrare în zonă şi planul locuinţei.
3. Suprafaţa disponibilă pentru sistem:
 Poziţionarea dorită pe parcelă.
4. Numărul de locuitori echivalenţi (capacităţi şi debite de apă uzată menajeră, etc.).
C.2 Diagnosticul parcelei

1. Analizarea sitului din punct de vedere fizic:
1.1 Geologia şi geomorfologia (natura solului, topografia, etc.)
 Situarea, descrierea formaţiilor şi a principalelor caracteristici.
1.2 Pedologia solului
 Caracteristici, hidromorfie, profil pedologic.
1.3 Hidrogeologia şi hidraulica solului
 Eventuala prezenţă a unei pânze de apă freatică, a unei captări de apă, a unui
puţ, izvoare, identificarea eventualelor riscuri de inundaţie;
 Prezenţa unei reţele de emisari de suprafaţă sau altele (pârâu, mlaştină, lac,
reţea de canalizare ape pluviale sau de irigaţii, etc.)
1.4 Hidraulica solului
 Evaluarea permeabilităţii solului (conductivitate hidraulică, coefficient de
permeabilitate K. Incărcarea hidraulică admisibilă.
2. Analiza sitului din punct de vedere al protecţiei mediului:
2.1 Descrierea acoperirii vegetale (natură, densitate, etc.)
2.2 Construcţii (inclusive anexele)
 Urbanism / tip de habitat (natură, densitate, etc.);
 Modalităţi de alimentare cu apă potabilă (captăr, prelevări, etc.);
 Perimetrul de protecţie al punctului de captare;
 Utilizarea şi sensibilităţile mediului (conform exigenţelor locale).
3. Teste şi metode de investigare
3.1 Sondaje ale solului.
3.2 Teste de permeabilitate (acestea nu constituie criteriul exclusive de
prescriere).
Numărul de puncte de măsură depinde de omogenitatea prezumată a
terenului. Înafara unor condiţii particulare nu se vor face mai puţin de trei
încercări de permeabilitate pentru o locuinţă individuală.
Există mai multe metode de determinare a permeabilităţii solului
(Porchet, Guelph, Muntz, etc.). Fiecare metodă permite obţinerea unei scări
37
de coeficienţi specifici K, cu ajutorul cărora se pot dimensiona sistemele de
tratament. Valorile K utilizate în documentul de faţă sunt cele rezultate din
metoda Porchet.
Raportul de încercări va preciza metoda utilizată pentru determinarea
coeficientului specific K, localizarea şi profunzimea încercărilor.
C.3 Alegerea sistemului cel mai bine adaptat parcelei

Sinteza elementelor precedente, permite recenzarea sistemelor adaptate, alegerea şi
descrierea detaliată a celor reţinute (justificare, dimensionare, mod de implantare,
localizare, etc.).
Soluţia va fi ilustrată prin desene de execuţie cotate, precum şi un plan general de
amplasare.
38
ANEXA D
(informativă)
Caracteristicile aeraulice ale extractorilor statici
D.1 Caracteristici aeraulice

Caracteristicile aeraulice sunt următoarele:
C – valoarea factorului de depresiune la debit nul;
ξ – coeficient de pierdere de sarcină.
D.2 Clasificarea extractorilor
D.2.1 Factorul de depresiune.

Proprietăţile aerodinamice ale extractoarelor statice sunt caracterizate prin factorul
de depresiune la debit nul, a cărui valoare este negativă.
Un extractor static trebuie să aibă un factor C, constant inferior în valoare algebrică
valorilor:
 0,65 atunci când direcţia vântului are faţa de planul orizontal un unghi mai mic sau
egal cu ±30 ;
 0,50 atunci când unghiul este cuprins în intervalele (-60 ;-30 ) sau (+30 ;+60 );
 valoare strict mai mică decât 0, pentru ansamblul celorlalte valori ale unghiurilor.
D.2.2 Pierderile de sarcină

Extractoarele statice trebuie să aibă un coefficient de pierdere de sarcină care să
satisfacă inegalitatea următoare:
ξ<2
NOTĂ: Inegalitatea de mai sus vizează limitarea pierderilor de sarcină la o valoare minimă. Ea nu
înlătură necesitatea efectuării calculelor de debit extras în funcţie de caracteristicile şi
componenţa insatalaţiei.
D.3 Proceduri pentru încercări

Încercările sunt realizate conform SR EN 13141-5: “Ventilarea clădirilor.
Încercarea performanţei componentelor/produselor pentru ventilarea clădirilor
de locuit. Partea 5:
Căciuli de ventilare şi dispozitive de ieşire prin acoperiş.”
39

2.manual de Instalare Fose Sotralentz PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2.manual de Instalare Fose Sotralentz PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREVALEAZA ASUPRA

FD 12566 - Sisteme de infiltratie in sol

Punerea în operă a dispozitivelor de epurare noncolective (autonome).

3.3. Separator de grăsimi sau degresor

3.4. Cămine de branşament, de repartiţie, de buclare şi de colectare

3.6. Dispozitiv de pre-epurare

3.7. Ape uzate menajere

3.8. Ape menajere

3.9. Ape uzate

3.10. Ape pluviale (meteorice)

3.12. Receptor natural (emisar)

3.13. Fosă septică

3.15. Materii în suspensie (MS)

3.16. Pânză de apă freatică

3.19. Sistem de alimentare secvenţială

3.20. Ţeavă de infiltraţie (dren)

Opţiunea aleasă rezultă din posibilităţile hidrogeologice ale terenului.

4.2. Alegerea sistemului de epurare

6.2. Executarea lucrărilor

7.1.2. Dispozitive de pre-epurare

7.1.2.2. Separator de grăsimi

7.1.2.4. Dispozitive aerobe

7.1.2.4.1. Dispozitive de tratament biologic cu nămol activ

Număr de Locuitori Echivalenţi Volum util (m³)

7.1.2.5. Capace de cămin

7.2. Montarea fosei septice

7.2.2. Executarea săpăturilor pentru implantarea fosei.

7.2.2.1. Dimensiunea şi executarea săpăturilor destinate fosei septice

7.2.2.2. Realizarea patului de nisip

7.2.3. Montarea fosei septice

7.2.3.2. Umplerea laterală a golului

7.2.3.3. Racordarea canalizărilor de intrare şi ieşire ale fosei septice

7.2.3.4. Acoperirea fosei

7.2.3.5. Reconstituirea terenului

7.3. Ventilaţia foselor septice

7.3.3. Extragerea gazelor de fermentaţie

Figura 1 – Schemă de principiu – ventilaţia fosei septice

7.3.4. Soluţii alternative de ventilaţie

7.5. Alte sisteme de alimentare secvenţială

8.1.2. Realizarea săpăturilor

8.1.2.2. Dimensiunile şi modul de executare a săpăturilor

8.1.3. Punerea în operă a căminelor, ţevilor neperforate şi a ţevilor de dren

8.1.3.1.2. Căminul de repartiţie

8.1.3.1.3. Căminul de buclare

8.1.3.1.4. Căminul de colectare (sisteme drenate)

8.1.3.2. Punerea în operă a canalizărilor

8.1.3.2.1. Examinarea elementelor canalizărilor

8.1.3.2.2. Examinarea fantelor

8.1.3.2.4. Racordarea ţevilor la cămine

8.1.3.2.5. Asamblarea între componente din materiale diferite

8.1.3.2.6. Aşezarea ţevilor de buclare

8.1.4. Acoperirea cu pământ

8.1.5. Capace şi dispozitive de închidere

8.1.6. Reconstituirea terenului

Impemeabil Foarte puţin Puţin Mediu Foarte Extrem de

Tabelul 3 – Dimensionarea infiltraţiilor

Până la 6 Studiu de caz Tranşee: 80 ml Tranşee: 50 ml Tranşee: 45 ml

Peste 6 LE Studiu de caz Tranşee: 80 ml + Tranşee: 50 ml + Tranşee: 45 ml + 3

8.2.1.1. Tranşee de infiltraţie de mică adâncime

b) Pozarea căminelor, a ţevilor de distribuţie neperforate şi a ţevilor de dren

Tabelul 4 – Grosimea stratului de prundiş în funcţie de lăţimea tranşeii

Lăţimea tranşeii de infiltraţie Grosimea stratului de prundiş

b2) Tranşee adâncă de infiltraţie