UNIVERSITATEA MARITIMA CONSTANTA

CATEDRA NAVIGATIE

EXPLOATAREA SISTEMELOR PORTUARE

NOTE DE CURS

6.1. CAI NAVIGABILE

DR. ING. OVIDIU SORIN CUPŞA

6.1 Cai navigabile de acces in porturi
Cai navigabile de acces in porturi:

Legatura intre caile navigabile maritime sau oceanice si

portul comercial se realizeaza prin cai navigabile de acces
in porturi.

In principiu acestea sunt:

Rada portului

Avanportul
Rada portului

Reprezintă suprafaţa de apă din zona costieră, situată în faţa

unui port, a unui golf sau a unei băi adăpostite unde navele
staţionează la ancora sau la geamandură în aşteptarea
rândului de intrare în port pentru operare, bunkerare,
aprovizionare, executarea unor reparaţii, etc.

Radele pot fi:

neadăpostite sau exterioare - nu fac parte din acvatoriul

portului,

adăpostite (natural sau artificial) sau interioare - fac parte din

acvatoriul portului.
Operatiuni ale navelor in rada:

stationarea la ancora sau la geamandura de cap mort,

aprovizionarecu apa, alimente, combustibil, materiale,

efectuarea controlului sanitar,

obtinerea documentelor de transport,

Executarea unor lucrari de intretinere si reparatii etc.

In rada se pot efectua si operatii comerciale de completare

a incarcaturii utile (mahonare) sau de descarcare partiala a
navei pentru a i se micsora pescajul (alimbare).
O nava poate staţiona si manevra în radă dacă i se asigură o
suprafaţă minimă de apă corespunzătoare cercului cu o rază :

R = L + l + Ds + ƒ (m)

unde:
R = raza de giraţie a navei pe o singură ancoră;
L = lungimea maximă a navei;
l = proiecţia lungimii lanţului de ancoră pe orizontală;
Ds = spaţiul de siguranţă pentru evitarea derapării ancorei;
ƒ = eroarea medie în determinarea punctului de ancoră.

Suprafata totala a radei trebuie sa asigure adapostirea unui

numar de nave care se considera egal cu 10-15% din numarul
total al danelor de operare ale portului.
Adâncimea radei trebuie să permită accesul şi staţionarea în
deplină siguranţă a navelor aflate la ancoră.

Hs = T + 3/2 hv + 0.6 (m)

în care:

Hs = adâncimea minimă de sigurantă;

T = pescajul navei la plină încărcare;
hv = înălţimea maximă a valului în radă;
0.6 = adâncimea de siguranţă sub chila navei.
 Caracteristicile generale ale valurilor de mică
amplitudine

creasta

a0 – amplitudinea valului

inaltimea - h

gol
λ – lungimea de unda a valului
În interiorul valului traiectoriile particulelor de lichid sunt cercuri.

Amplitudinea valului la suprafaţă :

Ak
a0 = - ────
ω

A – raza mişcării circulare a particulelor de lichid,

k = 2π / λ , unde λ este lungimea de undă a valului,
ω – viteza unghiulară a mişcării particulelor de lichid.
Înălţimea valului: h = 2 a0

Viteza de propagare a undei este :

ωλ ω
c = ──── = ──
2π k
Descreşterea exponentială a amplitudinii valului odată
cu adâncimea

x
z1
 Fig. 29. Deformarea valului în apropierea coastei

direcţia vectorului mişcării aparente c

direcţia curentului de fund

 Avanportul

Constituie zona de trecere cuprinsă între radă şi bazinele

portuare.

Avanporturile oferă condiţii de adăpostire pentru nave mai

bune decât radele deschise.

In avanport sunt organizate pasele de acces in port sau

senalele navigabile.
Gabaritul senalului este caracterizat de: adancime, latime,
raza de curbura.

In avanport este buneori permis ancorajul în condiţii

meteo grele, fără a stânjeni accesul pe pasele şi căile de
intrare/ieşire în/din port şi bazinele portuare.
 Construcţii exterioare de protecţie ale avanportului.

Au rolul de a proteja senalul navigabil.

Sunt constituite de :
diguri de apărare;
diguri sparge-val.

Digurile de apărare au un capăt încastrat în ţărm şi se

desfăşoară spre larg în funcţie de nevoile de protecţie ale
portului.

Digurile sparge-val sunt situate spre larg, fără legătură cu

uscatul, cu rol de apărare împotriva valurilor şi vânturilor din
direcţia dominantă.
Intrarea-iesirea navelor se organizeaza, in functie de marimea
portului si de conditiile hidro-geografice :

-Pe o singura pasa,

-Pe pase separate pentru intrare si iesire.

Pentru manevra naveIor in avanport la constructia paselor se

ia in calcul curba de giratie a navei de referinta egal cu 3 - 4,5
lungimi de nava;

Navele mari si foarte mari fac manevrele pe ancora sau cu

ajutorul remorcherelor portuare.
 Adâncimile pe pasa de intrare în port:

H = T + 2,5% T + ( min 6,4 – 9,3 m)

T = pescajul maxim al navei de referinţă, vara, în apa de

mare, la care se adaugă:
• 1.5 – 2.5 m = rezerva sub chila navei;
• 2.5 % T = pentru intrarea în apa de mare sau pe fluviu;
• 1 m = pentru abaterea de la axa şenalului, unde adâncimile
descresc;
• 3 – 4 m = pentru tangaj şi ruliu la intrarea în port;
• 0.6 – 1.2 m = ca rezervă de apă pentru diferitele obstacole
pe fundul şenalului;
• 0.3 – 0.6 m = pentru apuparea navei în vederea unei bune
guvernări.
In Romania porturile şi locurile de operare deschise
accesului public şi limitele acestora, a căror infrastructură
de transport naval aparţine domeniului public al statului
sunt stipulate in Ordinul Ministrului Transporturilor Nr.
709 din 10 septembrie 2010

Administratii (Companii Nationale) din Romania care au

concesionata infrastructura de transport:

APMC – Administratia Porturilor Maritime Constanta,

ACN – Administratia Canalelor Naviganile,
APDM - Administratia Porturilor Dunarii Maritime,
APDF - Administratia Porturilor Dunarii Fluviale,
AFDJ – Administratia Fluviala a Dunarii de Jos.
Accesul in Portul Constanta

1. Zona de separaţie are următoarele delimitări: 44°04.75 N

028°43.77 E 44°04.44 N 028°43.22 E 43°59.40 N 028°48.60 E
43°59.70 N 028°49.17 E 2.

2. Pasa de intrare în port are direcţia generală NV, drumul

exact este 322° cu delimitările: 44°00.19 N 028°50.04 E
44°05.24 N 028°44.65 E 3.

3. Pasa de ieşire din port are direcţia generală SE, drumul

exact este 142° cu delimitările: 44°03.96 N 028°42.35 E
43°58.90 N 028°47.74 E –

Zonele de separaţie şi pasele de intrare/ieşire în/din port nu

fac parte din zonele de radă sau de ancoraj
 Manevre de remorcaj în porturi si rade maritime

În practica marinareasca cele mai frecvente si mai dificile

manevre sunt urmatoarele: acostarea si plecarea navei de la
cheu, întoarcerile si schimbarile de pozitie în acvatorii
portuare.

Navele de tonaj mare, navele de marfa, navele cu propulsie

simpla, toate acestea, pe timpul manevrelor folosesc
remorchere.

Practic, astazi, nu exista port care sa nu fie dotat cu

remorchere care executa sau sprijina manevra navelor la
intrarea/iesirea în/din port, precum si manevrele de
schimbare a danelor în respectivul port.
Manevrarea fara remorcher a unei nave cu propulsie cu elici multiple, reversibile.
 Remorcherul se va alege respectându-se formula:

unde:

N – puterea remorcherului (cai putere)

Nmax – puterea remorcherului dupa cartea tehnica a
acestuia (cai putere)
Vmax – viteza remorcherului fara remorca (Nd)
V – viteza de remorcare (Nd)
Remorcajul unei nave in port
6.2. Stramtori navigabile
Strâmtoare este definită ca fiind fâşia îngustă de apă care
leagă două mări sau oceane şi se află între două porţiuni de
uscat apropiate.

În stabilirea regimului juridic al strâmtorilor se face distincţie

între strâmtorile care constituie căi de navigaţie
internaţională şi cele care nu prezintă acest interes.

Strâmtorile care nu sunt folosite în mod obişnuit în scopul

navigaţiei internaţionale au regimul mării teritoriale sau al
apelor interioare în funcţie de lăţimea lor.

Strâmtorile care servesc navigaţiei internaţionale sunt

deschise navigaţiei tuturor statelor, în baza unor
reglementări bilaterale sau multilaterale.
Prin Conventia ONU privind legislatia maritima din 1982
s-a stabilit că regimul strâmtorilor, pentru care există vechi
convenţii internaţionale care le vizează în mod expres, să
rămână neschimbat.

În această sferă sunt incluse şi strâmtorile Mării Negre,

reglementate prin Conventia de la Montreux, incheiata in
1936.

Prin tratat au fost stabilite regimuri speciale de navigaţie

internaţională pentru strâmtorile: Gibraltar, Magelan,
Sund, Beltul Mic, Beltul Mare, Bosfor şi Dardanele.
Navigatia prin stramtori navigabile se face cu ajutorul:

hartilor,
a cartilor pilot,
avizelor pentru navigatori,
instructiunilor specifice fiecarei stramtori sau canal,
instructiunilor pilotului, in zonele pilotate.

Pozitia navei se determina la intervale mici de timp.

Se utilizeaza repere costiere care conduc la cunoasterea

pozitiei navei rapid si cu cea mai mare precizie:

Faruri,
Elemente de relief
Constructii importante.
Stramtoarea Bosfor:

Are lungime de aproximativ 15Mm.

Latimea intre 600÷3000m.

Traseul este destul de sinuos.

La apropierea dinspre M. Neagra intrarea este marcata de

farul Rumeli pe coasta europeana si farul Anatoli pe coasta
asiatica. Pilotajul in stramtoare nu este obligatoriu, insa se
recomanda solicitarea acestuia.

In stramtoare exista curenti puternici, iar datorita

sinuozitatii, se formeaza contracurenti puternici si traficul
este aglomerat
Str. Dardanele:

Face legatura intre Marea Mediterana si Marea Egee.

Lungimea de aproximativ 30Mm.

Latimea 1,3÷7,5km.

Navigatia este permisa atat ziua cat si noaptea, trecerea

facandu-se de regula fara pilot.

Zonele cele mai periculoase sunt Çanakale si Nara.

Canalul Suez:
Are o lungime de 173km, si face legatura intre Marea
Mediterana si Marea Rosie.

Comandantul va da avizarile de sosire catre agent cu 5÷3÷2

zile si 24h inainte de sosire prin radio.

Agentul asista nava pentru tranzitarea canalului, pentru a

ajunge la punctul de formare a convoiului la nordul sau sudul
canalului:

Port Said 30°28'•7N

Port Suez pentru tancuri 29°42'•8N pentru altele 29°48'•3N

Navigatia se face in convoi, atat ziua cat si noaptea.

Canalul Panama:
Uneste Oceanul Atlantic cu Oceanul Pacific.

Are lungimea de 80 km, latimea intre 100÷300m.

Trecerea prin canal se executa pe baza unor reguli specifice.

Canalul Kiel:

Face legatura intre Marea Nordului si Marea Baltica.

Are lungimea de 38 km.

Navigatia se executa dupa reguli speciale.

Pilotajul este obligatoriu.