Ṣcoala Postliceală F.E.G.

, Sibiu,

Raţ Andreea, AMG I A,

Materia: Mediu şi Sănătate

Profesor: Cujba Livica

INFLUENȚA MEDIULUI AMBIENT ASUPRA ORGANISMULUI

Mediul înconjurător, numit și mediul ambiant reprezintă un ansamblu de

elemente si fenomene fie naturale, fie artificiale, din exteriorul Terrei. Acesta este
cel care condiționează viața în general și pe cea a omului în special. Starea
mediului înconjurător depinde de fiecare în parte și ne afectează în mod direct viața
și sănătatea noastra. „Responsabilitate” este cuvântul care ar trebui să ne reprezinte
atunci când vorbim despre mediul ambient deoarece este de responsabilitatea
fiecărui cetățean de a trăi într-un mediu curat, de a respire aer curat sau de a bea
apă curate; doar așa putem folosi condițiile de viață pe care natura ni le oferă.
Tratarea cu neglijență a acestui important aspect nu face decât să ducă la
distrugerea mediului și implicit la distrugerea sănătății fiecăruia dintre noi.
Mediul ambient are influențe multiple asupra organismului nostru, în special
asupra sănătății noastre. Astfel, se poate vorbi despre influența aerului, poluaților,
apei sau influența radiațiilor solare.
Chiar dacă nu-l putem vedea sau atinge, aerul reprezintă esența vieții. Formând
învelișul gazos al Pământului, aerul este un element indispensabil. Poluarea
acestuia duce la distrugerea sănătății omului si a mediului înconjurător și se
produce în mod deosebit prin pătrunderea în atmosferă a unor elemente străine,
având efecte nocive. Sursele de poluare ale aerului sunt multiple; pot fi surse
naturale: solul (care suferă fenomene de eroziune eliberând particule nocive foarte
fine), plantele sau animalele ( care elimină în aer diverse elemente precum polen
sau păr), erupțiile vulcanice ( care aruncă în aer cantități uriașe de gaze); dar și
surse artificiale reprezentate de activitățile omului: producerea de energie, în
scopuri industriale, procese de combustie, transporturi, în special cel rutier. Toate
acestea constituie elemente care răspândesc diverși poluanți în aer și duc la
distrugerea mediului înconjurător.
 Cel mai bun aer se află în apropierea zonelor verzi, a pădurilor, lângă mări și
oceane deoarece acest aer conține din abundență oxigen și ioni negativi. Corpul
uman obține oxigenul doar prin respirație, iar pentru a ne ajuta respirația trebuie să
avem o pozitia corpului corectă: spatele drept și pieptul în față, acțiunea fiind de
inspirație-expirație. Însă, cel mai aprig și modern dusman al aerului din încăperi
sau locuri publice este fumul de tutun. Este la fel de periculoasă contaminarea
celor nefumatori din jurul nostru precum fumatul activ. Astfel, aerul are o influență
colosală asupra organismului uman, iar noi trebuie să avem grija ca acesta să aibă
mereu o calitate bună.
Poluarea reprezintă contaminarea mediului cu materiale care dăunează sănătăţii,
calităţii vieţii sau funcţionării naturale a ecosistemelor.
Actiunea mediului poluant asupra organismului este complex și foarte variată;
ea poate merge de la simple incomodități în activitatea omului, așa-zisul
disconfort, până la perturbări puternice ale stării de sănătate. Cu toate că o parte
din poluarea mediului este un rezultat al acţiunii naturii, cum ar fi erupţiile
vulcanice, cea mai mare parte este cauzată de activitatea omului.
Acțiunea aerului poluant asupra organismului și sănătății este în funcție de o
serie de factori, care în mare, pot fi împărțiti în factori care țin de poluanți și factori
care țin de organismul uman. Există două mari categorii de materiale poluante sau
altfel spus poluanţi. Aceştia pot fi biodegradabili, cum ar fi murdăria provenită de
la canalizări, care se descompune prin procese naturale. Aceşti poluanţi devin o
problemă atunci când apar în atmosferă mai repede decât pot ei să se descompună.
Astfel, factorii care țin de poluanți sunt reprezentați de: natura poluanților- sub
acest aspect se știe că prin structura lor chimică sunt poluanți mai nocivi, mai activi
în acțiunea lor asupra organismului și poluanți mai puțin nocivi; concentrația- în
care se găsește poluantul: în general cu cât concentrația poluantului este mai mare
cu atât acțiunea sa este mai puternică și bineînțeles invers; timpul de acțiune - cu
cât acest timp este mai îndelungat, cu atât acțiunea nocivă a poluantului este mai
puternică.
Un alt factor care trebuie luat în considerare il reprezintă numărul poluanților
prezenți concomitent în atmosferă; foarte rar se găsește un singur poluant, de cele
mai multe ori chiar aceeași sursă produce un număr mai mare de poluanți, iar
numărul acestora crește în cazul prezenței mai multor surse de poluare. În
condițiile prezenței mai multor poluanți se pot produce două fenomene și anume:
ca poluanții respectivi să aibă o acțiune antagonică și să se anihileze unii pe alții,
fapt mai rar întâlnit sau din contră, să acționeze sinergic asupra organismului și să
se potenteze reciproc, situație frecvent întâlnită.
Apa repezintă un factor de mediu indispensabil vieții. Ea îndeplineste în
organism multiple funcții, fără apă toate reacțiile biologice devenind imposibile.
Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecințe negative asupra
omului și sănătății sale. La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care
sunt clasificate în: surse organizate- apele reziduale comunale, care rezultă din
utilizarea apei în locuințe și instituții publice, bogate în microrganisme, dintre care
multe patogene; apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de
fabricație sau sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea si
spălarea materiilor prime, semi-finite și finite, sau a ustensilelelor și instalațiilor, și
au o compoziție heterogenă; apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales
ca urmare a utilizarii apei în scopuri agricole (irigatii), cât si pentru alimentarea
animalelor si salubritatea crescatoriilor de animale. Pe de altă parte, sursele
neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), rezidurile
solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
În ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au început să
depăşească după amploare pe cei naturali, căpătând un caracter global. Emisiile în
atmosferă a nocivelor dăunătoare nu numai că distrug natura vie, afectează în mod
negativ sănătatea umană, dar ele pot modifica însăşi proprietăţile atmosferei, ce
poate duce la consecinţe ecologice şi climatice nefaste.
Cât despre radiațiile solare se poate spune că sunt un lucru esențial pentru viață,
dar pot fi foarte periculoase pentru sănătatea umană. Astfel, soarele este cel care
emite radiaţii ultraviolete pe întreaga perioadă a anului, însă vara sunt de
aproximativ trei ori mai puternice decât iarna. De asemenea, intensitatea lor creşte
direct proporţional cu altitudinea, de aceea persoanele care se expun razelor solare
pe culmile muntoase sunt mai predispuse la a dezvolta diferite afecţiuni conexe.

Efectele benefice ale expunerii la soare sunt:

• sinteza vitaminei D3
• radiaţiile solare convertind 7
• dehidrocolesterol din piele în provitamina D3, care este izomerizat rapid în
vitamina D3
• reacţie ce este controlată de temperatura pielii şi care durează 2 - 3 zile.

Din piele, vitamina D3 este transportată în ficat, pentru a fi metabolizată. Pentru

scopul producerii vitaminei D sunt suficiente expuneri de 15 minute la soare. De
asemenea, expunerea la soare duce la ameliorarea unor boli cutanate (vitiligo,
dermatita atopică, psoriazis); menţinerea sănătăţii psihice; creşterea toleranţei la
stres; reglarea somnului; atenuarea unor simptome premenstruale.
Expunerile prelungite la razele ultraviolete pot determina instalarea cataractei
(peliculă fină opacă aparută la nivelul cristalinului, blocând pasajul fasciculului
luminos către retină). Corneea poate fi şi ea afectată de arsurile solare, provocând
uneori orbirea temporară. Tot soarele se face responsabil pentru dezvoltarea unor
forme de cancer la nivelul conjunctivei sau al pleoapelor sau pentru apariţia
degenerării maculare la persoanele în vârstă, afecţiune oculară ce produce orbirea.
Totodată, radiaţiile ultraviolete sunt cele care dau modificările cele mai importante
la nivelul pielii.
Arsura solară sau eritemul este o reacţie toxică, inflamatorie la nivelul pielii
produsă de radiaţiile UVB, manifestându-se prin roşeaţă, caldură, durere şi edem.
Arsurile apar mai întâi pe umeri şi nas. Frecvent sunt însoţite de febră, ameţeli,
frisoane, dureri de cap, greaţă, vomă şi în cazuri grave chiar leşin. Arsurile solare
profunde sporesc riscul infectării cu virusuri, bacterii etc. Cei mai sensibili la
radiaţiile solare sunt copiii, persoanele în vârstă, precum şi cele care suferă de boli
cardiovasculare, în special cei cu hipertensiune.
Așadar, trecerea ecologiei de la stadiul de simplă disciplină ştiinţifică la cea de
problemă a conştiinţei comune, naţionalã şi internaţională, reprezintă o realitate
tristă în zilele noastre, când distrugerea echilibrului natural al întregii planete este
iminentă. Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare şi cooperare
internaţională şi de aceea depinde de noi dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos
şi nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri eficiente şi să găsească soluţii
pentru a opri continuarea şi agravarea acestui proces dăunător.