CANCERUL TESTICULAR

Cancerul testicular este o boala care apare atunci cand la nivelul testicululuise
formeaza celule anormale in mod necontrolat. Testiculele sunt douaorgane genitale
masculine, care produc si stocheaza sperma.
Testiculele produc de asemenea si testosteron, un hormon masculin. Acestea sunt
localizate intr-un sac, inferior penisului, numit scrot.
Cancerul testicular apare cel mai frecvent la rasa alba, fiind neobisnuit la africani si
asiatici. Desi rar, cancerul testicular este mai frecvent la barbatii intre 20 si 34 de
ani. Este considerat ca fiind unul din cele mai curabile forme de cancer, mai ales
cand este detectat timpuriu.
Etiologie
Factorii de risc pentru cancerul testicular includ :
istoricul familial (fraii gemeni prezint un risc relativ (RR) de 6-10 ori mai mare)
o regiune localizat pe cromozomul Xq27 a fost recent asociat cu riscul
familial, n special cnd unul sau mai muli din brbaii afectai prezint cancer
testicular bilateral.
testiculul ectopic (criptorhidia) RR >3.8, n absena orhiopexiei/orhiectomiei
cancerul n testiculul controlateral
hernia infantil (RR = 1.9)
greutatea mic la natere (RR = 2.6)
sindromul Klinefelter (creterea riscului de tumori germinale mediastinale)
infecia HIV/ SIDA
Simptome
Simptome comune ale cancerului testicular sunt:
- o tumefiere sau/si o formatiune chistica in unul sau ambele testicule; durerea
testiculara sau scrotala pot lipsi
- senzatia de greutate in scrot

- senzatia de jena dureroasa in abdomenul inferior, in zona inghinala sau in partea

inferioara a spatelui.
Se va consulta medical specialist la observarea oricarui astfel de simptom. Este
important de retinut totusi ca, aceste manifestari pot apare si fara legatura cu
cancerul testicular.

Manifestari similare pot apare si in:

- hidrocel: acumulare nedureroasa de lichid in jurul unuia sau ambelor testicule,
cauzand tumefierea scrotului sau a regiunii inghinale; desi tumefierea poate fi
deranjanta nu este dureroasa (un hidrocel dobandit poate apare la orice varsta, dar
este mai comun la barbatii peste 40 de ani)
- varicocel: reprezinta o vena dilatata, torsionata (vena varicoasa) la nivelul
scrotului, mai frecvent in stanga; da senzatia de "sac cu viermi" si ocazional poate
da disconfort
- spermatocel (chist epididimal): reprezinta un chist plin cu sperma in tubul lung
contort, din spatele fiecarui testicul, care colecteaza sperma (epididimul); se simte
ca un nodul regulat, dur in scrot
- orhita: inflamatia sau infectia testiculului, care poate fi cauzata de un virus sau o
bacterie; orhita apare mai frecvent la barbatii care au oreion (parotidita epidemica)
- epididimita: inflamatia sau infectia tubului lung contort, din spatele fiecarui
testicul, care colecteaza sperma (epididimul); epididimita este uzual cauzata de o
bacterie, dar poate apare si in urma unor proceduri urologice (bolile cu transmitere
sexuala determina cele mai multe epididimite la barbatii sub 35 de ani).
Simptome ale cancerului testicular avansat
Cancerul testicular care a diseminat (metastazat) in afara testiculului si a
limfoganglionilor regionali, la nivelul altor organe, poate determina simptome
diferite in functie de organul afectat.

Simptome ale cancerulul testicular in stadiul tardiv cuprind:

- durere difuza la nivelul inferior al spatelui si abdomenului
- astenie, transpiratii fara motivatie, febrilitate sau o stare generala de rau

- dispnee (lipsa de aer), tuse sau durere toracica

- cefalee (durere de cap), confuzie sau dementa.
Cancerul testicular este considerat una dintre cela mai curabile forme de cancer. Un
diagnostic precoce urmat de tratamentul adecvat pot creste simtitor sansele unui
rezultat pozitiv.
Mecanism fiziopatogenic
In majoritatea cazurilor primul semn al cancerului testicular este o modificare de
volum sau forma a unuia sau a ambelor testicule. Deseori aceasta modificare nu
cauzeaza durere, desi durerea poate apare. Daca nu este detectat si tratat, cancerul
testicular poate difuza (metastaza) in alte zone ale organismului.
O data diagnosticat cancerul testicular, trebuie organizata schema terapeutica
impreuna cu specialistul. Aproape toti barbatii avand cancer testicular incep prin
indepartarea chirurgicala a testicului afectat, procedeu denumit orhiectomie
inghinala radicala. Indepartarea testiculului afectat ajuta la determinarea tipului
exact de celule canceroase si daca tumora a metastazat.
Dupa indepartarea testiculului afectat, planul terapeutic poate include perioada de
expectativa vigilenta, radioterapia, chimioterapia sau operatii aditionale, in functie
de optiunea pacientului, a tipului de celule canceroase si a stadiului in care se afla
tumora.
Factori de risc
Cateva circumstante pote creste riscul pentru cancerul testicular:
- un testicul necoborat (criptorhidie), ceea ce se intampla cand un testicul nu
descinde normal din abdomen in scrot; normal testiculele descind in scrot inainte
de nasterea fatului masculin sau in primele 3 luni de viata; rezolvarea chirurgicala
a acestei situatii nu scade riscul dezvoltarii cancerului testicular
- infertilitatea
- sindromul Klinefelter: boala genetica care afecteaza barbatii; normal barbatii au
un cromozom X si unul Y; cei cu sindrom Klinefelter au cel putin doi cromozomi
X si rareori chiar trei sau patru
- antecedente familiale de cancer testicular.
Desi aceste circumstante au fost dovedite a creste ricul dezvoltarii cancerului
testicular, majoritatea barbatilor cu acest tip de cancer nu le prezinta.

Diagnostic
Examen clinic
Cancerul testicular se poate prezenta sub urmtoarele forme clinice :
nodul testicular asimptomatic sau tumefacie testicular
mas testicular dur i/sau dureroas (Tabel 14)
obstrucie urinar
pierdere ponderal
ginecomastie (creterea valorilor HCG)
adenopatie supraclavicular, durere lombar / abdominal (adenopatii
lomboaortice sau metastaze osoase), sindrom de ven cav superioar (adenopatii
mediastinale), dispnee, hemoptizie (metastaze pulmonare), cefalee, ameeli,
tulburri de echilibru (metastaze cerebrale).
Diagnosticul diferenial al formaiunilor tumorale scrotale dureroase
-Orhita / epididimita acut
- Torsiunea cordonului spermatic
-Torsiunea epididimului sau apendixului testicular
-Hernia inghinal ncarcerat sau strangulate
-Tumefacii dup hemoragii sau traumatisme
-Hidrocel, varicocel, spermatocel, hernie
-Durerea scrotal (iradiat de la ureter sau prostat, prin neuropatie)
- Purpura Henoch-Schnlein cu localizare scrotal
-Leucemii acute, limfoame (infiltrarea testiculului sau cordonului spermatic)

-Necroza lipomatoas scrotal idiopatic

-Granulomul acut spermatic
-Celulita, erizipelul, gangrena pielii scrotale
Tratament
In cazul diagnosticarii cancerului testicular, specialistul va explica ce tip de cancer
este prezent, daca este metastazat si potentialul curativ. Specialistul va discuta
impreuna cu pacientul optiunile terapeutice si posibilul rezultat. Cancerul testicular
este considerat o boala curabila, mai ales diagnosticat precoce.

Tratament initial
Tratamentul cancerului testicular incepe cu orhiectomia inghinala radicala, care
reprezinta extirparea chirurgicala a testiculului afectat. In functie de tipul de celule
canceroase si de posibila diseminare, acest procedeu poate fi urmat de una sau mai
multe din urmatoarele terapii:
- perioada de expectativa vigilenta: in care pacientul este monitorizat de un
specialist dar fara a primi vreun tratament; mai este numita si observatie sau
supraveghere
- radioterapia: reprezinta utilizarea unor doze mari de raze X pentru distrugerea
celulelor canceroase si diminuarea tumorii
- chimioterapia: utilizeaza medicamente foarte puternice pentru distrugerea
celulelor canceroase
- chirurgia aditionala: care poate fi necesara pentru indepartarea celulelor
canceroase diseminate la nivelul limfoganglionilor sau la alte zone din corp
Tratament de intretinere
Indiferent de terapia aleasa in tratarea cancerului testicular, este importanta
acordarea unei supravegheri continue, care sa detecteze precoce o recurenta a
cancerului.
Programul uzual de supraveghere poate cuprinde:
- examenul fizic general

- teste imagistice, inclusiv radiografii, tomografie computerizata si rezonanta

magnetica nucleara
- teste de sange pentru monitorizarea markerilor tumorali; niveluri stabile sau
crescute de makeri pot semnifica persistenta cancerului sau recurenta si necesitatea
unui tratament in continuare.
Diagnosticul de cancer testicular inseamna vizite regulate la medicul specialist ani
la rand, astfel incat este necesara o relatie bazata pe incredere si schimb de
informatii. Medicul specialist poate sfatui pacientul asupra schimbarilor necesare
in modul de viata pentru o terapie de succes.
Tratament in cazul agravarii bolii
Recurenta cancerului paote fi detectata la un examen fizic, la investigatiile
imagistice sau prin obtinerea unor titruri crescute de markeri tumorali. Spre
deosebire de alte tumori cancerul testicular recurent se poate deseori vindeca, mai
ales daca a diseminat doar la nivelul limfoganglionilor abdominali sau pelvini.
Cancerul testicular recurent poate fi tratat prin una sau o combinatie din
urmatoarele metode:
- chimioterapie cuprinzand cisplatin, etopozid si bleomicina
- chirurgie pentru indepartarea limfoganglionilor afectati sau tratarea altor zone
metastazate
- radioterapie
In multe cazuri de cancer testicular recurent, chimioterapia este urmata de chirugie
de indepartare a tumorilor reziduale, ca si a tesuturilor afectate in cadrul
chimioterapiei.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Tratamentul la domiciliu poate fi suficient in managementul simptomelor comune
care apar. Indicatiile medicului specialist sau tratamentul prescris de acesta la
domiciliu, trebuie urmate intocmai. In general un regim alimentar echilibrat si
odihna suficienta ajuta la controlarea simptomatologiei.
Tratamentul la domiciliu presupune:
- tratamentul ambulator pentru greata si varsaturi: cuprinde urmarirea aparitiei
si tratarea primelor semne de deshidratare, ca dexemplu xerostomia (uscaciunea
gurii), saliva vascoasa si oliguria cu urina hipercroma (volum scazut si culoare

accentuata)
- tratamentul ambulator al diareei: se face prin crutarea stomacului, prevenirea
deshidratarii; se va consulta specialistul inaintea utilizarii oricaror medicamente
fara prescriptie impotriva diareei
- tratamentul ambulator al constipatiei: cuprinde exercitii fizice usoare alaturi de
aport adecvat de lichide si o dieta bogata in fructe, vegetale si fibre; se va consulta
medicul specialist inaintea utilizarii medicamentelor laxative
- tratamentul ambulator al fatigabilitatii: presupune odihna suficienta mai ales
in timpul chimioterapiei sau radioterapiei; oboseala va servi ca si ghid. Este posibil
sa nu va modificati vechea rutina cu conditia unui somn suficient. Fatigabilitatea
(oboseala) poate fi mai accentuata spre sfarsitul tratamentului sau imediat dupa
terminarea acestuia.
Tratament medicamentos
Chimioterapia cancerului testicular uzeaza de medicamente foarte puternice pentru
a distruge celulele canceroase. Datorita riscurilor si efectelor secundare ale
medicatiei chimioterapice este importanta informarea pacientului asupra acestora
dar si asupra beneficiilor, inaintea inceperii tratamentului.
Chimioterapia poate cauza greata si varsaturi. Pentru ameliorarea lor medicul
specialist va prescrie tratament ce se va administra ambulator, imediat dupa sedinta
de chimioterapie.
Medicatia uzuala in tratamentul cancerului testicular include chimioterapia
combinata cu cisplatin, o combinatie a urmatoarelor 3 medicamente:
- Cisplatin
- Bleomicina
- Etoposid.
Medicatia de prevenire a greturilor si varsaturilor:
- antagonisti de serotonina, ca ondasetronul (Zofran), granisetron (Kytril); aceste
medicamente sunt mai eficiente contra greturilor si varsaturilor provocate de
chimioterapie, in asociere cu corticosteroizii, ca dexametazona (Superprednol)
- fenotiazine
- metoclopramid.

Tratament chirurgical
Aproape toti barbatii incep terapia cancerului testicular prin metoda chirurgicala,
numita orhiectomie inghinala radicala. In unele cazuri de cancer testicular
nonseminomatos, este urmata de rezectia retroperitoneala a limfoganglionilor din
abdomenul si spatele inferior. In urma orhiectomiei unii barbati avand cancer
testicular nonseminomatos pot suferi o rezectie retroperitoneala a
limfoganglionilor din pelvis si spatele inferior, care sunt locuri frecvente de
diseminare. Desi aceasta interventie scade sansele recurentei cancerului, in stadiul
I multi barbati se vindeca fara acest procedeu.