PROPRIETĂŢILE BOABELOR DE CEREALE

1.2.1. Proprietăţi fizice

Principalele proprietăţi fizice care se determină sunt:
- masa hectolitrică (MH - kg/hl) reprezintă masa unui hectolitru de boabe (0,1 m3). Această caracteristică este
necesară pentru dimensionarea spaţiilor de depozitare, organizarea transportului, calculul utilajelor şi mai ales
pentru aprecierea unor norme tehnologice de mărunţire (randamentul de extracţie) (tabelul 2.1.);
Masa a 1000 boabe (masa relativă a seminţelor) (MMB şi M1000 - g) reprezintă masa a l000 boabe
seminţe, la umiditatea momentană;
Volumul a 1000 de boabe (V1000 – cm3) reprezintă volumul dislocat de 1000 boabe;
Masa specifică (densitatea) (ρ - g/cm3) reprezintă raportul dintre masa probei de seminţe şi volumul
ocupat de acestea (fără volumul spaţiilor intergranular);
Viteza critică de plutire (vc – m/s) reprezintă viteza curentului de aer dintr-o conductă la care boabele,
lăsate să cadă în acest curent, plutesc;
Porozitatea (P - %) reprezintă raportul dintre volumul intergranular (S) şi volumul total al seminţelor (V),
în procente;
Umiditatea (W - %) reprezintă cantitatea de apă exprimata procentual, faţă de umiditatea maximă posibilă
(100 %),
Higroscopicitatea reprezintă proprietatea seminţelor de a face schimb de umiditate cu mediul înconjurător,
fiind influenţată de specie, compoziţia chimică a boabelor, de mărimea şi integritatea acestora şi, mai ales, de
umiditatea şi temperatura mediului înconjurător;
Dimensiunile geometrice ale boabelor sunt extrem de diverse şi greu de determinat pentru că formă
boabelor este neregulată;
Formă boabelor poate fi caracterizată numeric cu ajutorul
- coeficientului de formă (α), α = Sr/ de2 α =V/ de3
- indicelui de aplatizare (Ap), Ap=b/l
- indicele de alungire (Al),
- gradul de sfericitate (φ) sau φ=Sr/S
- factorul de formă (Φ) Φ=de/dc
Tabelul 2.1
Principalele proprietăţi tehnologice ale grâului.
Nr. Crt. Caracteristica U. M. Grâul comun Grâul dur

1 M. M. B. g 23-48 30-45
2 Masa hectolitrică kg/hl 68-85 74-80
3 Sticlozitatea % 20-70 80
4 Tensiuni de N/mm2
mărunţire prin:
- compresiune; 6,2 11,8
- forfecare; 5,5 8,7
- strivire. 3,8 7,5

5 Gluten umed % 19,7- 46,9

6 Substanţe proteice % 9 – 20
7 Amidon %
8 Apa % 57 – 71
9 Lipide % 9 – 16
10 Celuloză % 1,8 – 2
11 Zaharuri % 1,9 – 2
12 Cenuşă % 1-3
1,5 – 2,5
 Capacitatea de curgere a seminţelor reprezintă însuşirea acestora de a se deplasa pe un plan înclinat şi de
a formă o grămadă de material granular sau pulverulent în echilibru, cu o pantă cu un unghi faţă de planul
orizontal, unghi de taluz natural;
Sticlozitatea reprezintă procentul numeric de boabe care în secţiune transversală au aspect în întregime
sticlos şi modifică gradul de compactizare a endospermului din boabe.
1.2.2. Proprietăţi mecanice
Tensiunea de sfărâmarea prin compresiune, forfecare sau strivire are o importanţă deosebită în procesul
de măcinare influenţând direct consumul de energie, uzura utilajelor, gradul de extracţie etc. ;
Microduritarea grâului variază foarte mult cu valoarea sticlozităţii, umidităţii bobului şi locul de
măsurare.
1.2.3. Însuşirile termofizice ale materiilor prime alimentare
- conductivitatea termică este un fenomen de propagare a căldurii din aproape în aproape, în masa unui material;
- căldura specifică reprezintă căldura necesară ridicării cu un grad Kelvin a temperaturii unui gram dintr-un corp;
- difuzibilitatea termică este exprimată prin raportul conductivităţii termice, la produsul
dintre căldura specifică şi densitate.
3. DETERMINAREA ÎNSUŞIRILOR FIZICE, PONDERALE ŞI DE CALITATE ALE
SEMINŢELOR
Principalele însuşiri fizice sunt: umiditatea seminţelor, puritatea fizică, capacitatea de curgere,
masa hectolitrică, masa a 1000 boabe, volumul a 1000 boabe, masa specifică, dimensiunile geometrice,
autosortarea, porozitatea, sticlozitatea, higroscopicitatea etc.
Conţinutul în apă al seminţelor constituie una dintre cele mai importante însuşiri de calitate,
corelându-se negativ cu conţinutul în substanţă uscată şi deci cu valoarea seminţelor. Reducerea
umidităţii prin uscare este absolut necesară pentru a evita autoîncingerea, mucegăirea şi alterarea.

Metode de determinare
- Metoda directă - uscarea la etuvă (STAS 6124/73) este cea mai precisă, dar mai puţin expeditivă,
fiind folosită în soluţionarea litigiilor şi pentru etalonarea altor aparate de determinat umiditatea.
• Tehnica determinării. Proba supusă analizei (50 g) se macină la o moară de laborator,
exceptând seminţele mici (floarea-soarelui, cânepa, in, muştar, sfeclă, rapiţă, camelina) care se
usucă întregi. Din proba măcinată se iau 2 probe m a câte 5 g fiecare, se introduc în fiole cu capac
m 2 , stanţate şi tarate şi se usucă la etuvă, la T= 105 o C ± 3 o C, timp de 5 ore, sau la T = 130 °C ± 3
°C, timp de o oră. După uscare fiolele se scot, se acoperă cu capacul, se răcesc in exsicator ( 1 / 2
- 1 oră) şi se cântăresc din nou m 1 .
m  m2
Ws= 100 %
m  m1

W s - reprezintă umiditatea seminţelor, (%); .

m 1 - tara fiolei, (g); .
m - masa fiolei + masa seminţelor umede, (g);
m 2 - masa fiolei + masa seminţelor uscate, (g);
sau . Ws=A 100/M su . %
.în care:
A - este apa, (g); - .
Msu - masa seminţelor uscate,- (g).
- Metoda indirectă - cu ajutorul umidometmlui electronic. Acesta este un aparat portabil,
tranzistorizat, alimentat de două baterii a 4,5 V, prezentând următoarele componente: aparatul
umidometru, cutia de transport, scări interşanjabile, termometru, dozator- balanţă, trusă de
greutăţi. Domeniul de măsurare a umidităţii este cuprins între:
8-27 % la grâu, secară, orz, ovăz, floarea-soarelui;
8-25% la orez; .
7-17% la fasole;'
8-36 % la porumb;
 5 -13 % la cânepă, ricin, rapiţă; Probele vor avea greutăţi de 140 g la grâu, secară, orz,
orez, ovăz,fasole, porumb şi 100 g pentru porumb şi floarea-soarelui.
Etalonarea aparatului s-a făcut pentru temperatura probei de 20 °C. Pentru fiecare grad în
minus sau în plus (între 0 şi 30 U C) se adaugă sau scade 0,1 % din umiditatea înregistrată.
Determinarea substanţei uscate din produs. Substanţa uscată reprezintă totalitate
substanţelor care rămân după evaporarea apei din produs.
Metodele de determinare a conţinutului de substanţă uscată sunt: prin cântărire, prin
determinarea indicelui de refracţie şi prin determinarea densităţii.
Determinarea substanţei uscate prin cântărire. Metoda se bazează pe eliminarea apei din
produs prin încălzire la temperatura de 100 – 110 C.
Proba de analizat se introduce într-o capsulă de porţelan sau de platină tarată şi se
încălzeşte mai întâi pe baie de apă apoi în etuvă. După răcire în exsicator, se cântăreşte capsula
cu produsul. Operaţia se repetă până se ajunge la o masă constantă.
Determinarea substanţei uscate prin metoda refractometrică. Metoda refractometrică se bazează pe
proprietatea substanţelor transparente de a devia raza de lumină, care le străbate. Gradul de deviere este
caracterizat prin indicele de refracţie n, care este raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul
unghiului de refracţie
Sorbţiunea
Este proprietatea seminţelor de a absorbi apă sau gaze din mediul înconjurător prin: adsorbţie,
absorbţie, condensare capilară şi chemosorbţie. Procesul prezintă interes în tehnica uscării, aerării, gazării
şi conservării seminţelor.
Higroscopicitatea şi umiditatea de echilibru a seminţelor
Higroscopicitatea reprezintă proprietatea seminţelor de a absorbi umiditatea din aerul umed şi are o
importanţă deosebită în păstrarea seminţelor. Ea este influenţară de compoziţia chimică a seminţelor, de
mărimea acestora, de integritatea boabelor, de temperatura şi umiditatea mediului ambiant.
Metode de m ă s u r a r e higroscopice. e bazează pe proprietatea unor substa n ţ e de a-şi schimba
proprietăţile fizico-chimice în funcţie de umiditatea mediului.

Fig.. Higrometru cu fir de păr. Fig.. Aiungirea firului de păr

în funcţie de umiditatea relativă.
Un aparat simplu şi foarte răspândit este higrometrul cu fir de păr. Firul de păr omenesc, degresat şi preparat
în mod special, se alungeşte în funcţie de conţinutul lui în apă (fig. 3.10).
Firul de păr este fixat la unul din capete, iar la celălalt capăt este prins de un resort care-i permite să-şi
modifice lungimea, modificare care se transmite printr-un sistem de pârghii la acul indicator care se deplasează în
faţa scării gradate în procente (%).
Metode de măsurare psihrometrice. Funcţionarea psihnmetrului se bazează pe dependenţa diferenţei
psihrometrice de temperatură faţă de conţinutul vaporilor de apă din aer.
Efectul psihrometric constă în apariţia diferenţei de temperatură între un tennometru uscat şi unul umed, care
se află în mediul dat, datorită răcirii relative a termometrului umed în comparaţie cu cel uscat, în urma evaporării
apei de pe suprafaţa sa. Cu cât este mai mică umiditatea relativă a mediului, evaporarea apei pe termometrul umed
este mai intensă, aceasta indică o temperatură mai scăzută şi diferenţa dintre temperatura indicată de termometrul
uscat şi cel umed este mai mare.
Psihnometrul este format dintr-un tennometru uscat 1, care măsoară temperatura aerului a cărei umiditate
relativă se determină şi un termometru umed 2, al cărei rezervor cu mercur este menţinut în permanenţă umed cu
ajutorul unei ţesături lugroscopice care absoarbe apa dintr-un vas (fig.).
Umiditatea de echilibru sau stabilă reprezintă umiditatea seminţelor la care încetează schimbul de apă
cu aerul. Ea depinde de umiditatea relativă a aerului, temperatura acestuia, umiditatea şi temperatura seminţelor,
compoziţia chimică şi slnicrura boabelor (tab. 3.5).
Seminţele oleaginoase au o umiditate de echilibru mai scăzută decât a cerealelor, cu'atât mai mult cu cât
creşte conţinutul în ulei.

Fig. . Psihrometru.
Tabelul Umiditatea de echilibru a seminţelor de cereale

Produs Umiditatea relativa a aerului

20 30 40 50 60 70 80 90
Grâu 7,8 9,2 10,7 11,8 13,1 14,3 16,0 19,9
Secară 8,3 9,5 10,9 12,2 13,5 15,2 17,4 20,8
Orz 8,3 9,5 10,9 12,0 13,4 15,2 17,5 20,9
Orz decorticat 7,5 9,1 10,4 11,4 12,7 13,7 15,2 17,6
Porumb 8,2 9,4 10,7 11,9 14,9 14,9 16,9 19,2

Puritatea fizică a seminţelor (P - % din masă)

Puritatea fizică reprezintă procentul de sămânţă pură raportat la masa totală a probei
analizate. Semnificaţia noţiunii de "sămânţă pură".este definită funcţie de destinaţie (cerinţele
specifice).
Puritatea fizică dă informaţii pentru alegerea mijloacelor adecvate de condiţionare şi
pentru reglarea acestora, pentru stabilirea claselor de calitate şi destinaţia seminţelor
respective.
Tehnica determinării
Masa minimă a probei pentru analiză este prevăzută în STAS 7713/73, astfel:
Grâu, secară, orz, orez - 100 g;
Porumb - 500 g;
Mazăre, fasole, soia - 200 g; Proba se poate analiza manual la masă, separându-
se pe următoarele categorii:
- Sămânţă pură;
- Seminţe buruieni;
- Alte impurităţi: pământ, pietre, plevuri etc.
Acestea se raportează la proba totală.
Proba se poate analiza pe site indicate în standarde sau norme interne.
Fracţiunile care au trecut prin site se cântăresc şi se exprimă procentual faţă de masa totală a
probei.
Capacitatea de curgere a seminţelor
 Capacitatea de curgere a seminţelor reprezintă însuşirea acestora de a se deplasa pe un plan înclinat
şi de a forma o pantă naturală cu un anumit unghi faţă de orizontală. Ea se poate exprima prin două
valori: - Unghiul taluzului natural (tangenta unghiului =coeficient de frecare internă);
- Unghiul de curgere pe diferite materiale.
Capacitatea de curgere a seminţelor dă informaţii necesare pentru proiectarea mijloacelor de
transport, a utilajelor de condiţionare, a magaziilor, silozurilor şi buncărelor de depozitare.
Unghiul taluzului natural (a), este unghiul format de orizontală generatoarea conului rezultat
prin curgerea produsului. Acesta depinde de coeficientul de frecare interioară (din masa de seminţe).
Umiditatea seminţelor influenţează unghiul taluzului natural, cu excepţia seminţelor de formă perfect
sferică (tab. 3.2).
Unghiul taluzului natural se determină cu o cutie de formă prismă dreptunghiulară, care se
umple pe 1/3 cu seminţe, cutia fiind sprijinită pe baza mică, se răstoarnă încet cutia pe baza
mare. Se măsoară unghiul format (fig. 3.5.).
Se mai poate folosi un vas care se umple pe 1/3 cu seminţe, se ridică la o anumită înălţime
şi se răstoarnă încet, unghiul la bază al masei de seminţe care se creează natural pe o suprafaţă
plană este unghiul taluzului natural

Tabelul 3.2 Un gh i ul tal u zu lu i n atu ral în fu n cţi e d e u mi d i tate

Produs Umiditate (%) U n g h i u l t a l u z u l u i n a t u ra l ( g r a d e )

Grâu 15,3 30
22,1 38
Secară 11,1 31
17,8 34
Orz 11,9 28
17,8 32
M a z ă re 12,0 26
18,1 27,5
Soia 10,6 28
15,8 32
Fasole 13,0 32
19,6 32,5
Unghiul de curgere (alfa) reprezintă unghiul sub care trebuie înclinată o suprafaţă plană, acoperită cu
seminţe, pentru ca acestea să alunece pe suprafaţa respectivă (fig. 3.7).

Capacitatea de curgere a seminţelor de la diferite specii

Specia Unghiul Unghiul de curgere(grade)

taluzului natural (grade) Pe lemn Pe pânză Pe tablă de otel Pe tablă zincata
Grâu, secară 23-28 0-26 - 16-17 24-27
Orz 28-45 1-23 -_ 17-18 -
Ovăz 28-54 18-36 25-55 15-16 21
Orez 37-45 24 - 17-18 21 -22
Porumb 22 -40 23 - -
Floarea-soarelui 29-45 21-24 - - -
Mazăre 13-28 2-15 3-19 - -
Ricin 34-46 15 - - -

Sticlozitatea seminţelor (S - %)

Este o însuşire fizică de calitate a boabelor unor cereale (grâu, orz, orez şi porumb), exprimând
procentul numeric de boabe care în secţiune transversală au aspect în întregime sticlos. Boabele
sticloase simt acelea care privite în zare dau impresia că sunt transparente, iar secţiunea lor are un
aspect sidefat cărnos, la secţionare opun rezistenţă, iar la zdrobire se transformă în crupe. Se deosebesc,
astfel, de boabele ' făinoase care se secţionează uşor, şi prin zdrobire se transformă într-o pulbere foarte
fină (făină).
Sticlozitatea se corelează pozitiv cu conţinutul în proteine şi cu rezistenţa mecanică a bobului,
fiind un caracter de specie şi soi.
Cunoaşterea sticlozităţii prezintă interes pentru stabilirea destinaţiei şi a modului de prelucrare
industrială a diferitelor cereale. La grâu, loturile cu sticlozitate mare (> 65 %) sunt destinate pentru
paste făinoase, iar cele cu sticlozitate mică (< 65 %) pentru panificaţie. La orz, sticlozitatea mare
împiedică folosirea lui la fabricarea berei, la orez sticlozitatea mică arată calitatea inferioară, la
porumb boabele sticloase se comportă bine la măciniş şi dau un mălai grişat, comparativ cu cele
făinoase care vor căpăta întrebuinţări furajere sau în industria amidonului, spirtului, glucozei.

Tehnica determinării

Sticlozitatea se determină prin numărarea separată a boabelor care au secţiunea în întregime, pe

trei sferturi, pe jtunătate, pe un sfert sticloasă.
Secţionarea boabelor se face cu farinotomul, un instrument care secţionează, simultan, transversal
mai multe boabe (fig. 3.8). Farinotomul poate fi cu discuri sau dreptunghiular. Farinotomul cu discuri
prezintă un disc inferior în care sunt practicate 50 de alveole, un disc superior cu 50 de orificii (cu
diametrul orificiilor ceva mai mare decât diametrul bobului), care se suprapune exact peste
alveolele discului inferior. între ele se află un cuţit circular. Discurile şi cuţitele sunt prelungite cu
mânere şi prinse cu un şurub în jurul căruia pot oscila.
Determinarea costă în: se suprapun cele două discuri. înlăturând cuţitul, se introduce în
fiecare alveolă câte un bob. se acoperă cu un capac, se acţionează cuţitul, se pensulează uşor
secţiunile boabelor din alveole şi se numără boabele sticloase pe următoarele categorii: n boabe
complet sticloase; n i – boabe 75% sticloase; n 2 -boabe semisticloase ; n 3 boabe 25% sticloase.
Fig. 3.8 Farinotomul cu discuri Grobecker.
Se calculează procentul de boabe sticloase transformând toate fracţiunile în boabe complet
sticloase şi se însumează:
S = 2 (n + 0,75 ni + 0,5 n 2 + 0,25 n 3 ) (%)
Sticlozitatea se apreciază după scara următoare:
S<20 % - boabe făinoase;
S = 21 - 50 % - boabe semifăinoase;
S = 51 - 70 % - boabe semisticloase;
S>70 % - boabe sticloase;
Însuşiri ponderale ale seminţelor
Acestea sunt: masa hectolitrică, masa a o mie boabe (relativă), masa absolută şi masa specifică. Toate aceste
însuşiri au importanţă în proiectarea utilajelor din industria alimentară.
1. Masa hectolitrică (MH - kg/hl)
Masa hectolitrică reprezintă masa unui hectolitru de seminţe (echivalentul cu 0,1 m3) exprimată în kg. Este
influenţată de umiditatea seminţelor, cantitatea şi natura corpurilor străine, forma boabelor, starea suprafeţei,
grosimea cojii, greutatea specifică etc. Serveşte la proiectarea utilajelor de transport, a buncărelor şi spaţiilor de
depozitare. Este un indice important în aprecierea calităţii seminţelor pentru tranzacţiile comerciale şi pentru
industriahzare, în special la măcinare.
Masa hectolitrică se determină cu o balanţă specială (balanţă hectolitrică sau samovar) cu capacitatea de 1 /
0,5 / şi 0,25 / litru, conform STAS 6123/2 - 73 (fig. 3.12).
Balanţa hectolitrică se compune dintr-o balanţă prevăzută cu platan (E) şi un vas cilindric (A) cu baza găurită şi o
brăţară de agăţat, un cilindru (B) care se poate îmbina cu partea superioară a vasului cilindric A, un cuţit F care se
intercalează între vasul A şi tubul cilindric B prin deschizătura prevăzută în acest scop la capătul vasului cilindric
A, greutatea în formă de disc (G) având diametrul apropiat de cel al vasului cilindric A şi care se aşează deasupra
cuţitului F, un vas cilindric (C) cu baza în formă de pâlnie şi cu o clapetă cu care se închide şi deschide fundul
cilindrului, o trusă de greutăţi (H).
Pe cutia de transport (I) se află un suport pentru fixarea balanţei şi altul pentru fixarea cilindrului.

Fig. 3.12. Balanţa hectolitrică.

Modul de lucru. În partea superioară a cilindrului A se introduce cuţitul F şi deasupra lui se aşează
greutatea disc, se îmbină apoi cilindru! A şi B. după închiderea pâlniei de curgere de la cilindrul C, se
umple acest cilindru cu seminţe. Se îmbină cilindrul C şi B, se deschide clapeta cilindrului C şi produsul curge
în cilindrul B. Se trage apoi cuţitul F, iar discul, silind aerul să iasă prin orificiul de la baza cilindrului A, cade
rarefiind aerul de deasupra sa, astfel că boabele umplu uniform acest cilindru (A). După aceasta cuţitul se
introduce din nou în tăietură şi se îndepărtează cilindrul C. Se varsă boabele rămase deasupra cuţitului F, se
scoate tubul B şi se goleşte restul de boabe rămase pe cuţit, după care se scoate cuţitul. Vasul plin A se atârnă
la braţul balanţei şi se cântăreşte. Greutăţile puse pe platan, până la echilibrarea balanţei, servesc la calculul
masei hectolitrice, funcţie de volumul vasului (în cazul balanţei cu capacitatea de '/i 1, masa în grame, se
înmulţeşte cu 0,4): Se fac două determinări, în final, calculându-se media. Diferenţele admisibile între cele două
determinări sunt de +0,5 şi 1 kg. Valorile orientative pentru masa hectolitrică sunt trecute în tabelul 3.6.
Pe baza valorilor masei hectolitrice se poate determina densitatea aparentă (pa sau da) a seminţelor, adică
raportul între masa şi volumul total al acestora, inclusiv volumul spaţiului intergranular.
pa sau da = 0,01 MH
.2. Masa a 1000 boabe (MMB - g) sau masa relativă a seminţelor
Reprezintă masa a 1000 seminţe pure, la umiditatea momentană, justificând denumirea de masă relativă.
Cunoaşterea acestui indice de calitate prezintă importanţă în proiectatea maşinilor de uscat şi tratat seminţe.
Este influenţată de specie, varietate, soi, condiţii de vegetaţie, zonă climatică. Se determină conform STAS
6123/73.
Se numără două repetiţii a 1000 de seminţe, 2 repetiţii a 500 seminţe, 2 repetiţii a 200 seminţe şi 5
repetiţii a 100 seminţe, se cântăresc şi se raportează toate rezultatele la 1000 boabe, se face media
determinărilor. Se pot folosi maşinile de numărat semin' i cazul seminţelor mari (porumb, fasole, soia etc.)

Masa absolută a 1000 de boabe (Ma - g)

Reprezintă masa a 1000 seminţe raportate la substanţa uscată calculată funcţie de umiditatea
seminţelor în momentul analizei folosind relaţia:
Ma =(100 - W ) • MMB/100 (g)

4. Masa specifică (densitatea) (ro, sau d, - g/cm3)

Reprezintă raportul dintre masa probei de seminţe şi volumul ocupat de această probă (fără volumul
spaţiilor mtergranuiare). Este un indice foarte importam care dă informaţii asupra valoni seminţelor,
fiind influenţată de compoziţia chimică a seminţelor, compactitatea lor, stractura anatomică, gradul de
maturizare, mărimea seminţelor.
Masa specifică dă informaţii utile la alegerea procedeului de sortare a seminţelor pe fracţii de mărime prin
una din metodele:
- sortarea pe gravitator (masă pneumatică);
- sortarea uscată în curent de aer vertical sau înclinat;
- sortarea uscată prin centrifugare;
- sortare uscată prin vibrării; .
- sortare umedă în soluţii de diferite densităţi (soluţii ale sării de bucătărie sau ale îngrăşămintelor
minerale etc).
Tehnica determinării. Masa specifică sau densitatea se poate determina cu ajutorul picnometrului, cu
ajutorul unor soluţii cu densitate de la 1 la 1,4 g/cm3 în care seminţele sunt trecute pe rând până când 50 % din
ele se scufundă, densitatea soluţiei respective reprezintă masa specifică a seminţelor.
Cea mai folosită este metoda directă care utilizează un cilindru gradat cu 500 cm3 petrol sau alcool care
nu îmbibă seminţele, în care se introduc 500 boabe. Diferenţa dintre nivelul lichidului din cilindru în care se
află lichidul şi boabele şi nivelul iniţial (când în cilindru se afla doar lichidul), reprezintă volumul seminţelor
(Vs - cm3). Rezultatul se raportează (recalculează) la 1000 boabe, iar densitatea seminţelor se calculează cu
relaţia:
d=MMB/2 •V s (g/cm3)
J
sau e=MH/ 100-S(g/cm )
în care:
S - este volumul spaţiilor intergranulare; 100 - S – volumul seminţelor cm3 ;
Valori ale masei specifice sunt prezentate în tabelul 3.6.
5. Viteza critică de plutire (Vc - m/s)

Reprezintă viteza curentului de aer dintr-o conductă la care boabele lăsate să cadă în acest curent, plutesc.
Este influenţată de masa specifică, forma, dimensiunile şi starea suprafeţei seminţelor. Viteza critică de plutire
se determină cu aproximaţie, deoarece ea se modifică în funcţie de poziţia seminţelor faţă de direcţia curentului
de aer, iar valorile ei dă informaţii cu privire la reglarea curenţilor de aer în cazul utilajelor de curăţire sau a
instalaţiilor de transport pneumatic. Valorile orientative sunt prezentate în tabelul 3.6.
Tabelul 3.6 însuşirile ponderale şi aerodinamice ale seminţelor

Specia sau componenta MMB.(g) MH (kg/hl) Ps(g/cmJ) Ma(g) Vc (m/s)

Grâu 30-45 68-85 1,2-1,5 30-35 8,9-11,5
Secară 28-38 60-80 1,2-1,5 24-26 8,3-9,9
Orz 38-45 - 50-68 1,3-1,4 29-37 8,4-10,8
Orez 30-40 50-65 1,1-1,2 26-35 9,5
Porumb 130-380 70-87 1,3-1,4 110-320 10,0-17,0
Mazăre 160-320 75-85 1,1-1,3 138-275 15,5-17,5
Fasole 150-400 75-82 1,1-1,3 130-345 6,0-16,5
Soia 70-180 72-78 1,0-1,2 9,0-20,1
Floarea-soarelui 60-80 23-48 0,9-1,2 54-72 4,0-14,0
Neghina 11,7 69 1,2-1,3 6,9-9,8
Volbura 11-13 74 1,2-1,3 5,9-8,0
Spiculeţe golaşe 3,0-5,0
Spice de cereale golaşe 3,5-5,0
Paie tocătură de 10 cm 5,0-6,0
Grâu spart 1,0 5,5-9,5
Grâu vătămat 1,25 7,3-9,5
Pleavă orz 0,7-3,1