CM 07 Retele Radiotelefonice Trunked 2018

7.
SISTEME DE RADIOTELEFONIE "TRUNKED";

TEHNOLOGIA TETRA
7.1 Sisteme de comunicaţii radiotelefonice

Aceste sisteme realizează transmiterea semnalelor vocale între două sau mai multe terminale de
comunicaţie. Ele sunt foarte atractive pentru rezolvarea unor probleme de comunicaţii operative, fiind
foarte uşor de instalat, de exploatat, de dezvoltat (între anumite limite) etc.
Principalele variante cunoscute sunt:
- sisteme de radiotelefonie convenţionale;
- sisteme de radiotelefonie "trunked" (sisteme radiotelefonice cu acces multiplu sau dedicate);
- sisteme de radiotelefonie celulare.
7.1.1 Sisteme convenţionale de radiotelefonie

Sistemele de radiotelefonie convenţionale - un număr de utilizatori care aparţin unui grup special
constituit dispune de un canal radio în vederea comunicaţiei şi intră în competiţie pentru utilizarea
acestuia. În cazul sistemelor din primele generaţii legătura se stabilea direct între staţiile mobile sau fixe
participante la trafic.
Zona acoperită fiind destul de redusă, s-a introdus o staţie auxiliară, fixă, de putere mare care
preia semnalul de la staţiile mobile şi-l retransmit pe altă frecvenţă. Această staţie a fost denumită
repetor.
Repetoarele folosite în sisteme convenţionale, denumite în continuare repetoare convenţionale,
îndeplinesc doar rolul de retransmisie a semnalelor recepţionate. Mai multe repetoare instalate într-un
amplasament formau o staţie de bază.
Dezavantaje ale acestor sisteme de radiocomunicaţii:
 timpul mediu de acces la sistem este destul de mare şi variabil;
 accesul la orice legătură de comunicaţie.
Desfăşurarea apel poate fi descrisă prin: utilizatorii monitorizează canalul de comunicaţie. Dacă au
ceva de transmis apelează partenerul cu un nume convenţional supă care urmează convorbirea.
7. Sisteme de radiotelefonie TRUNKED –Tehnologia TETRA
Echipamente mai perfecţionate au folosit apelul selectiv caz în care se transmite un cod - se
declanşează o alarmă la echipamentul chemat.
Indiferent de procedeu - sistemul nu asigură secretul comunicaţiei.
În sistemele radiotelefonice convenţinale numărul de utilizatori pentru un repetor se limitează
la 50 ţinând cont de deficienţele următoare:
 timpul de acces la sistem mare;
 monitorizarea canalului; (enervant în timpul perioadelor de trafic intens);
 imposibilitatea de a asigura securitatea informaţiei;
 posibilitatea producerii unor perturbări ale legăturilor în desfăşurare dacă cineva emite, fără
a mai testa dacă este liber canalul radio.
Aceasta opţiune reduce neajunsurile menţionate dar nu le elimină
Soluţia a constat în introducerea sistemelor de radiotelefonie trunked.
7.1.2 Sisteme de radiotelefonie "trunked"

Aceste sisteme folosesc un alt mod de funcţionare care a derivat din procedeul adoptat în urmă cu multă
vreme în telefonia terestră: constituirea unui “trunchi” de canale radio cu exploatarea acestora în
comun de către un număr oarecare de utilizatori.
Pe scurt modul de lucru al acestor sisteme constă în aceea că:
 Repetoarele (ansamblul emiţător-receptor) sunt conectate la un controlor de sistem.
 Echipamentele mobile comunică cu controlorul printr-o transmisie de date auxiliară (un canal de
control), astfel încât pot detecta starea canalelor şi pot solicita un canal pentru o radiolegătură.
Rezultă că o reţea de radiotelefonie "trunked" este un sistem multicanal, cu selectarea automată a
canalului, care poate fi utilizată ca un sistem de dispecerizare , de control al activităţii unui grup de
utilizatori.
Realizând o comparaţie între sistemele convenţionale şi sistemele trunked s-a constatat că
un sistem convenţional cu 5 canale putea să preia maxim 250 utilizatori iar un sistemu trunked analogic
ajungea la 450 utilizatori. A urmat varianta digitală, TETRA care a triplat numărul de utilizatori prin
folosirea unei tehnologii de acces mixte FDMA/TDMA (într-o primă etapă);
7.1.3 Semnale transmise; controlul recepţiei: squelch

Semnalele care se transmit în sistemele radiotelefonice pot fi:
 semnale telefonice;
 fluxuri de date de viteză mică; frecvenţe sub-audibile (f<300Hz);
2
 fluxuri de date de viteză mare ( f poate fi mai mare de 300Hz).

Semnalul telefonic şi/sau semnalele de date (eventual cu modulaţia unei/unor subpurtătoare)
modulează în frecvenţă purtătoarea RF. Este vorba de semnale MF de bandă îngustă pentru care
Δf4kHz rezultând o bandă ocupată:
f
B = 2 f mM (1 +  tr + (  tr ) )  21kHz  25kHz;  tr = (1)
f mM
Trebuie să reamintim principalele avantaje semnale MF: folosirea optimă a puterii de emisie
(amplificatoare clasă C) şi au o comportare foarte bună în prezenţa zgomotului precum şi o serie de
alte aspecte:
 Necesitatea amplificării până la limitare înaintea demodulării;
 În absenţa semnalului util se amplifică zgomotul şi la ieşire rezultă un zgomot foarte puternic şi
deranjant.
Pentru a reduce ultimul efect a fost concput şi realizat un circuit denumit în limba engleză
squelch. Acesta blochează amplificatorul de audio frecvenţă atunci când nu există purtătoare RF.
Folosind acest circuit se poate transfera sarcina monitorizării canalului către echipamente deci se
poate asigura un anume grad de confidenţialitate a comunicaţiei;
După principiul de funcţionare al circuitului de squelch se deosebesc:
 squelch de purtătoare - se detectează prezenţa purtătoarei pe canal;
 squelch codat subaudibil cu ton continuu (CTCSS = “Continuous Tone Coded Squelch
System”) - se detectează prezenţa unui semnal transmis în spectrul subaudibil (f<300Hz);
 squelch codat digital (DCS =“Digital Coded Squelch”) - se detectează un semnal de date ce
conţine codul staţiei respective.
Este interesant să menţionăm o serie de termeni legaţi de squelch:
 circuit de squelch
 squelch de purtătoare, squelch cu ton continuu, squelch codat digital;
 semnalele care activează circuitele de squelch de tip CTCSS/DCS sunt denumite coduri
(sau tonuri de semnalizare) CTCSS/DCS.
Se foloseau şi variante combinate (şi, sau etc.; de exemplu, se detectează prezenţa purtătoarei pe
canal şi, simultan, se caută codul de identificare al staţiei).
7.2 Elemente de teoria traficului aplicate la sistemele trunked

7.2.1 Aspecte generale
Pentru început trebuie amintite câteva aspecte specifice traficului din sistemele "trunked":
3
 durata medie a unui apel este scurtă (tipic de ordinul a 15 secunde);

 numeroşi utilizatori operează cu grupuri de staţii mobile, în care un singur operator controlează
procesul de comunicaţie ptr. întreg grupul;
 numărul de staţii mobile dintr-un grup poate varia în limite mari.
Alte ipoteze acceptate:

 toate apelurile sunt dispuse în şir de aşteptare, în ordinea sosirii;
 se neglijează degradarea comunicaţiei datorată fenomenelor rezultate din propagare;
 se exclude orice transmisiune între staţii mobile aparţinând unor grupuri diferite sau între posturi
de control din reţele diferite;
 unele sisteme acceptă comunicarea, în modul simplex, în ambele direcţii între postul de control
şi o staţie mobilă ce aparţine de acesta, dar nu mai mult de o comunicare într-un interval de timp
dat;
La nivelul sistemului "trunked" numărul de utilizatori este egal cu numărul de posturi de

control.
Practica a evidenţiat că traficul generat de un post de control variază în limite largi (componenţa
grupului, specificul activităţii acestuia). Un sistem în care traficul generat de diverşi utilizatori
variază în limite largi este denumit sistem neechilibrat (unbalanced system).
Coada de aşteptare:
 staţie mobilă lansează un apel iar sistemul este blocat, apelul este inclus într-o coadă de
aşteptare.
 sistemul lucrează cu grupuri de mobile deci, dacă postul de operator este ocupat, nici o staţie
mobilă nu poate realiza un nou apel până la terminarea comunicaţiei în curs.
Se constată că pot fi identificate două tipuri de "cozi de aşteptare":
 cozile pentru operatori;
 cozile pentru staţiile mobile:
1. toate canalele radio din zonă sunt ocupate
2. propriul operator este ocupat.
Frecvent, în analiza sistemelor "trunked", timpul de aşteptare de tip 2 nu se ia considerare,
deoarece:
 apelurile staţie mobilă - operator sunt mult mai rare cele inverse;
 efectul este diminuat din p.d.v. psihologic;
4
 acest timp poate scade prin introducerea unui operator suplimentar (dacă sistemul o
permite);
O ultimă caracteristică a traficului telefonic generat în reţelele de comunicaţie "trunked": existenţa
fluctuaţiilor, cu două componente majore:
 Variaţiile traficului la ore de vârf; se acceptă o variaţie de la simplu la dublu pentru o
perioadă de cca 30 minute, dar să apară o dată într-o perioadă de timp mai îndelungată (de
exemplu 20 zile);
 Variaţiile traficului de la o zi la alta şi în decursul aceleiaşi zile.
7.2.2 Probabilitatea de blocare

Vom începe acest paragraf cu câteva concluzii la ipotezele din paragraful anterior:
 utilizatorii intră în comunicaţie numai pentru intervale scurte de timp,
 mare parte a lor sunt inactivi la un moment dat.
Pentru a exemplifica: Considerăm traficul într-un sistem care dispune de cinci canale radio
(figura 7.2.1) în care încărcarea fiecărui canal este de cca 50% din timpul disponibil (primele 5 linii);
Deci sistemul convenţional are probabilitatea de blocare Pb = 50%, pe când la sistemul trunking cu 5
canale aceasta este Pb = 6,6%. Blocarea apare atunci când toate canalele sunt ocupate simultan (ultima
linie din figura 7.2.1).
C1 t
t
C2
C3 t
C4 t
C5 t
SIS t
Fig. 7.2.1. Traficul pentru un sistem trunked cu 5 canale
5
În continuare se urmăreşte obţinerea unor relaţii pentru a evaluarea probabilitatea de blocare;
a. Sistem radiotelefonic convenţional . Se defineşte procentul de încărcare al canalului, (L) ca fiind

egal cu ponderea timpilor de convorbire τCi în timpul disponibil TD (fig.5.2.2).
0 TD
Fig. 7.2.2 Traficul pentru un canal convenţional.
Probabilitatea de blocare, B1, este:
 Ci
B1 [%] =
i
100 = L (2)
Td
Deci în acest caz probabilitatea de blocare este egală cu încărcarea canalului.
b. Sistem trunked cu N canale
Se presupune că timpii de ocupare pe cele N canale sunt independenţi iar timpul de comutare
neglijabil.
Canal
C11 C12 C13 CIi
1
0 TD t
CN1 CN2 CN3 CNi

N
0 TD t
Fig. 7.2.3 Traficul pentru un sistem trunked cu N canale.
Probabilitatea ca sistemul să fie blocat este produsul probabilităţilor individuale de blocare ale
canalelor:
B N = B1  B1  .....  B1
(1) (2) (N)
(3)
6
B1(k) = L(k) , k=1..N,

Încărcarea totală a sistemului, L, şi probabilitatea de blocare BN sunt:
1  N (k) N
L=   L ; B N =  L(k) (4)
N  k=1  k=1
Folosind inegalitatea mediilor:

1
 N
(k)
N
L(k)
N
 L    (5)
k=1  k =1 N
rezultă un majorant al probabilităţii de blocare:
B N  LN (6)
B[%]
60
50
N=1
40
N=5
30
20 N=10
N=20
10
0 L[%]
0 1 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Fig. 7.2.4 Probabilitatea de blocare pentru sistemul trunked cu N canale.
Se constată că pentru N > 20 canale câştigul de performanţă este nesemnificativ în schimb

creşterea de cost este importantă. Deci pentru sistemele trunked la care staţiile de bază au aceeaşi zonă
de acoperire este recomandabil ca numărul de canale, N, să fie mai mic sau egal cu 20.
7.2.3 Timpul de acces la sistem

Un alt avantaj important al sistemelor "trunked" constă în reducerea timpului de acces; Pentru ilustrare
se consideră graficul dat în figura 7.2.5 care a fost obţinut pentru un sistem trunked cu 5 staţii de bază
fiecare dintre acestea având câte 60 de canale. Durata medie a comunicaţiei este de 20 secunde. Prin
simulare s-a ajuns la concluzia (a se vedea graficul) că accesul cu o probabilitate mai mare de 90 %
7
pentru sistemul convenţional are loc după peste 30 de secunde în vreme ce pentru sistemul trunked după
3 secunde.
Probab.
de acces
[%] ___ sistem trunked
---- sistem conventional
100
80
60
40
20
0
0,3 1 3 10 30 100 t(secunde)
Fig. 7.2. 5 Accesul la sistem de radiotelefonie
Concluzii preliminare cu privire la sistemele trunked:

 canalele radio sunt utilizate mai eficient;
 se reduce timpul de acces la sistem şi probabilitatea de blocare;
 se elimină necesitatea monitorizării canalelor pentru fiecare operator în parte;
 se elimină posibilitatea unor încercări de utilizare simultană a aceluiaşi canal radio.
7.3 Sisteme de comunicaţii radio "trunked" clasice

7.3.1 Principiul de lucru pentru sistemele "trunked"
Tehnica "trunked" are la bază un concept preluat din telefonia publică comutată (figura 7.3.1):
Modul de lucru al acestor sisteme poate fi descris prin următoarea succesiune de evenimente:
 telefoanele individuale sunt conectate la nivelul centralelor telefonice locale ;
 abonatul A1 ridică receptorul - informează CTA că doreşte să iniţieze un apel;
 apelantul primeşte confirmarea prin ton;
 după ce s-a format numărul, CTA se conectează pe o linie din trunchiul de linii, A, cu centrala
de comutaţie de tranzit (CC) care conectează cealaltă parte a liniei tot printr-un trunchi, B, la
8
centrala locală chemată CTB ;

 Abonatul apelat va închide circuitul prin ridicarea receptorului .
CTA A CC B CTB
B
A A m
A B
1 n
2 1
Ai,Bj – abonati;
CT – centrale
locale;
CC – centrala de
Fig. 7.3.1 Tehnica trunked în telefonie.
tranzit
În mod similar, în sistemele de radiocomunicaţii trunked, un număr oarecare de canale radio nu

mai sunt folosite separat ci formează un "trunchi" de comunicaţie; Echipamentele corespunzătoare,
repetoarele, sunt conectate la un controler, care supervizează activitatea sistemului (figura 7.3.2).
Când un abonat solicită o legătură de comunicaţie, controlerul recepţionează cererea, alege
unul din canalele libere, identifică abonatul apelat şi apoi comunică celor doi parteneri canalul pe care
se va stabili legătura.
Repetor Repetor Repetor Repetor

canal canal canal canal
1 2 3 n
CONTROLER DE SISTEM
Fig. 7.3.2 Conectarea repetoarelor în sistemul trunked.
9
7.3.2 Structura sistemelor de radiotelefonie "trunked" şi serviciile oferite
Post control 1
1 1
Centru de
2
comutare
Post control 3
n
2
6
4
5
3
7
Fig. 7.3.1 Structura de principiu a unui sistem de radiotelefonie "trunked".
Observând schema bloc dată în figura 7.3.1 se remarcă principalele entităţi din structura unui sistem
trunked:
 posturile de control (CP - control post) sau posturile de dispecer, reprezintă puncte de
conectare a apelurilor de la şi către abonaţi;
 staţiile de bază (BS - base station) - conţin unul sau mai multe repetoare, adică echipamente
de canal folosite pentru difuzarea şi recepţia mesajelor în zona de acoperire;
 centrul de comutare (SC - switching center) - are rolul de a realiza legătura între posturile de
control şi staţiile de bază; acesta este blocul central al sistemului;
 staţiile mobile ( MS - mobile station) - sunt staţii de recepţie-emisie care se pot deplasa în
zona de acţiune a reţelei "trunked".
Fiecare grup (instituţie, organizaţie etc.) este deservit de un post de control. Fiecare post de
control este conectat printr-o legătură de comunicaţie dedicată (cablu telefonic, fibră optică, radioreleu
etc.) cu centrul de comutare care face legătura cu staţiile de bază.
La centrul de comutare se conectează, în funcţie de necesităţi, una sau mai multe staţii de bază.
Legătura dintre posturile de control şi centrul de comutare se poate realiza fie pe linii dedicate fie pe
canale radio special destinate acestui scop;
În general, sistemele trunked sunt sisteme închise de utilizatori, dar tot mai multe reţele permit
un acces limitat la reţeaua telefonică publică comutată. Utilizatorii dintr-un sistem de radiotelefonie
"trunked" sunt organizaţi pe mai multe niveluri;
10
Fig. 7.3.2 Organizarea utilizatorilor unei reţele radio "trunked".
Se constată existenţa a trei nivele (figura 7.3.2):

 Nivelul 0 - grupurile = o mulţime de utilizatori radio legaţi prin apartenenţa la o structură (de
exemplu o instituţie);
 Nivelul 1 - subgrupurile = o submulţime a grupului (utilizatori din departamente, secţii,
servicii) ;
 Nivelul 2 – utilizatorii individuali;
Reţelei trunked îi este repartizat un set de canale radio. Fiecărui subgrup care stabileşte o legătură de
comunicaţie i se va atribui, în mod dinamic, un canal.
Observaţie. În sistemele convenţionale, numai dacă numărul de canale alocat sistemului este foarte
mare se poate accepta atribuirea unui canal pentru fiecare subgrup.
Pe baza acestei structuri se definesc şi tipurile de apeluri acceptate:
 apel de grup;
 apel de subgrup;
 apel la nivel de utilizator.
În principiu utilizatorii poartă convorbiri doar în interiorul subgrupului din care fac parte. În
faza de configurare a sistemului pot fi specificaţi unii utilizatori care pot purta convorbiri în alte
subgrupuri sau care pot iniţia apeluri de grup sau de subgrup. Sistemul este extrem de flexibil; pentru
adăugarea de noi staţii subgrupurilor nu este necesară reconfigurarea întregului sistem (respectiv
reprogramarea tuturor staţiilor). Pot apărea şi situaţii în care trebuie puse în legătură staţii individuale
din grupuri diferite: regrupare dinamică (“dynamic regrouping”).
 Sistemele trunked clasice pot fi de două tipuri:

 fără canal de control
11
 cu canal de control;
7.3.3 Sisteme de radiocomunicaţii "trunked" fără canal de control

Acesta a fost cazul unor reţele cu puţine canale. Ele se mai numeau sistem trunked cu căutare radio
(Scaning Trunked Radio System). Fiecare staţie dintr-un asemenea sistem scanează în permanenţă toate
canalele, timpul de observare a fiecărui canal fiind suficient de lung pentru a putea primi apelurile de
subgrup sau apeluri individuale.
Pentru a lansa un apel, o staţie va testa toate canalele (prezenţa/absenţa purtătoarei); Primul
canal liber detectat este folosit pentru transmiterea numărului de apel al staţiei chemate. Staţiile aflate în
stare de aşteptare, detectează o purtătoare, verifică dacă mesajul le este adresat pe baza codului transmis;
Dacă răspunsul este afirmativ staţia se deschide automat. În caz contrar staţia continuă supravegherea
canalelor radio alocate.
7.3.4 Sisteme de radiocomunicaţii "trunked" cu canal de control

În acest caz dacă un utilizator încearcă să stabilească o legătură de comunicaţie, pot să apară două
situaţii:
1. Există cel puţin un canal liber caz în care se derulează secvenţa de apel acceptat;
2. Nu există nici un canal liber - se derulează secvenţa de ocupat.
Fie un sistem cu 5 canale. Repetorul R1 are funcţia de canalul de control;
În mod curent sistemul se află în starea de "aşteptare" (idle state): nici un utilizator nu vorbeşte,
toate staţiile monitorizează canalul de control. Controlerul transmite în mod constant semnale de date pe
acest canal, indicând staţiilor care canal îndeplineşte funcţia de canal de control şi care trebuie
monitorizat. La rândul său, controlerul urmăreşte canalul de control invers, pentru a detecta eventualele
cereri de apel.
a) Secvenţa de apel acceptat este ilustrată în figura 7.3.3.
12
Subgrup A Subgrup B
A1 B1
A3 cerere B3
A2 canal B2
2
1 3
atrib.
4
canal
Repetor Repetor 2 Repetor 3 Repetor 4 Repetor 5

CANAL LIBER OCUPAT LIBER LIBER
CONTROL
LIBER
CONTROLER
Fig. 7.3.3 Secvenţa există un canal liber
Staţia B1 iniţiază un apel: ea va transmite un cuvânt de date conţinând identificatorul

propriu şi subgrupul din care face parte.
Din acest moment se succed următoarele evenimente:
1) Cuvântul de date este transmis (canalul de control) către controler;
2) Controlerul atribuie subgrupului unul dintre canalele de trafic libere (de exemplu canalul 3);
3) Toate staţiile aparţinând subgrupului sunt informate printr-un şir de date pe ce canal să
comute (în cazul din exemplul analizat, pe canalul 3);
4) Staţiile mobile vor comuta imediat pentru a urmări începutul convorbirii;
5) Staţiile altor subgrupuri ignoră comanda de comutare şi continuă monitorizarea canalului de
control;
6) Când convorbirea se încheie, staţiile subgrupului revin pe canalul de control;
b) Secvenţa ocupat
 Dacă în momentul lansării unei cereri de apel nu există canale libere, se desfăşoară următoarea
succesiune de evenimente:
13
Subgrup B
B2
B1
B3
cerere
canal sistem
ocupat
Lista
Repetor 1 Repetor Repetor Repetor Repetor
asteptare canal de 5 ocupat 5 ocupat 5 ocupat 5 ocupat
Cerere control
1.utiliz.B1
canal
(subgrup)
CONTROLOR
Fig. 7.3.4 Secvenţa canale ocupate .
1) şi 2) au loc ca mai sus, (fig. 7.3.4) dar controlerul anunţă apelantul că sistemul este ocupat
(ton de ocupat);
2) Cererea de apel este plasată într-o listă (coadă de aşteptare FIFO;
3) În momentul când un canal devine liber, controlerul transmite un mesaj corespunzător către
apelant printr-un cuvânt de date şi toate staţiile subgrupului vor comuta pe canalul
desemnat;
4) Încheiere convorbirii - ca şi în cazul anterior;
Ca atare nu se repetă periodic cererea de apel, eliberarea unui canal este detectată de sistem şi se
atribue canalul eliberat utilizatorului din prima poziţie. În acest fel rezultă un acces ordonat la servicii
pentru toţi utilizatorii;
Pentru a evidenţia fiabilitatea deosebită a acestor sisteme vom menţiona câteva aspecte cu
privire la reacţia sistemului în cazul unor avarii:
a. Avarie a canalului de control
Se schimbă echipamentul desemnat să transmită canalul de control
b. Avarie a unui canal de trafic.
Canal avariat nu va fi atribuit până când avaria nu este remediată. Singurul element observat -
eventual - prelungirea timpului de aşteptare.
14
c. Avarie a controlorului de sistem.

Aceasta este defecţiunea cea mai gravă care poate surveni. Toate staţiile comută pe un canal de trafic
(preprogramat). Comunicaţia va avea loc în modul convenţional, cu squelch-ul deschis până la
remedierea avariei. Situaţia este cunoscută sub denumirea de defecţiune soft (“Fail Soft”).
7.3.5 Concluzii cu privire la avantajele sistemelor de radiotelefonie "trunked" clasice

În loc de concluzii vom relua principalele avantaje în comparaţie ale acestora cu sistemele
convenţionale:
1) Utilizarea eficientă a spectrului;
2) Calitatea ameliorată a serviciilor; probabilitatea de blocare este mai mică şi accesul la
sistem mai rapid; canalele sunt atribuite în mod automat fără monotorizare;
3) Asigurarea confidenţialităţii convorbirii (utilizatorii dintr-un subgrup au atribuit un canal pe
durata unei legături; canalul alocat este inaccesibil unui utilizator din afara subgrupului;
apelul fiind automat staţiile nu funcţionează cu squelch-ul deschis).
4) Folosirea listei noilor apelanţi (coada de aşteptare);
5) Asignarea este actualizată permanent (continuous assignment updating); o staţie deschisă
după începerea convorbirii (a pierdut comanda de comutare) se poate alătura conversaţiei în
desfăşurare.
6) Apelul este reluat în mod automată (automatic retry) de către echipament; Utilizatorul este
înştiinţat când apelul a fost înregistrat şi s-a obţinut un canal liber.
7) Configurarea sistemului este extrem de flexibilă,
8) Fiabilitatea, aşa cum a rezultat din prezentarea reacţiei la diverse avarii, este foarte bună;
7.4. Standardul TETRA

7.4.1 Aspecte generale
TETRA (Terrestrial Trunked Radio) este un standard digital pentru comunicaţii radio mobile în
sistem trunking, definit de Institutul European pentru Standardizare în Telecomunicaţii ( ETSI )
pentru reţele radio mobile private (PMR – Private Mobile Radio) şi reţele radio mobile publice
(PAMR - Public Access Mobile Radio).
În mod normal o reţea PMR este deţinută şi operată de o companie privată sau un serviciu
public ( poliţie, pompieri, salvare etc.)
Reţelele mobile publice, PAMR, sunt deţinute de o societate comercială care pune la
dispoziţie serviciile sale diferiţilor clienţi, standardul TETRA făcând posibilă utilizarea concomitentă
a reţelei de mai multe companii sau organizaţii publice.
Standardizarea TETRA a început în anul 1988 şi a dus la crearea TETRA versiunea 1, care a
15
devenit un standard complet, acceptat de toate statele europene. Pe continentul american acest
standard nu este utilizat dar este acceptat. De asemenea el este utilizat de multe alte state de pe restul
globului.
TETRA oferă servicii cu caracteristici care nu sunt disponibile în cadrul altor tehnologii de
comunicaţii mobile cum ar fi:
 timp foarte scurt de stabilire a apelurilor;
 organizarea utilizatorilor în grupuri de apel;
 mod de operare direct între terminale mobile, DMO;
 eficienţă foarte bună în utilizarea frecvenţelor;
 securitate ridicată a convorbirilor.
De asemenea TETRA asigură transferul pachetelor de date.

TETRA fiind un sistem de comunicaţii de tip trunking, alocarea canalelor de comunicaţie,
este realizată în momentul în care utilizatorii solicită acest lucru. Pentru fiecare celulă dintr-o reţea
TETRA este alocat un grup de canale radio şi fiecare utilizator are acces la resurse, prin intermediul
unui canal de control. După încheierea apelului canalul utilizat este re-inclus în grupul de canale
disponibile. Acest mod de alocare permite ca un număr, relativ mare, de utilizatori să folosească un
număr restrâns de canale de comunicaţii, în final realizându-se utilizarea eficientă a resurselor.
Printre scopurile care au fost urmărite în realizarea standardului se numără şi dezvoltarea de
reţele multinaţionale şi asigurarea roaming-ului la nivel internaţional.
Fig. 7.4.1 Standardul TETRA entităţi specifice şi interfeţe
De asemenea, s-a dorit realizarea interconectării cu alte reţele, fixe sau mobile, cum ar fi
PSTN, GSM, precum şi cu alte reţele TETRA (figura 7-4-1).
Au fost definite o serie de facilităţi cum ar fi folosirea unor numere de identificare prescurtate
pentru apeluri în interiorul unei reţele, oferirea de servicii de date folosind protocolul IP (cum ar fi
AVL (localizarea automată a vehiculelor) şi accesarea de la distanţă a bazelor de date).
16
7.4.2. TETRA Versiunea 1
Standardul original elaborat de către ETSI este TETRA V+D (Voce +Date ). Deoarece au fost
necesare dezvoltări ulterioare denumirea acestuia a devenit TETRA Versiunea 1.
Această versiune prevede mai multe moduri de operare (figura 7.4.2):
 Modul de Operare Trunking (TMO -Trunked Mode Operation, Tetra V+D),
 Modul de Operare Direct (DMO - Direct Mode Operation),
 Modul de operare Pachete de Date Optimizate (PDO - Packet Data Optimized).
TMO (Trunked Mode Operation) este modul de bază utilizat în comunicare. Permite
comutarea transmisiei de voce şi de date instantaneu, ambele tipuri de transmisie putând fi efectuate
simultan pe intervale de timp diferite în cadrul aceluiaşi canal radio.
Protocolul folosit la interfaţa radio a fost optimizat pentru a permite timpi de iniţializare a unui
apel foarte reduşi. În acest mod de lucru convorbirile pot fi:
 Full duplex - ambii utilizatori pot asculta şi vorbi în acelaşi timp;
 Half duplex - numai un utilizator poate comunica la un moment dat prin apăsarea butonului
Push To Talk (PTT). La sfârşitul mesajului se anunţă 'Over';
 Simplex - transmisiune unilaterală prin care se pot difuza mesaje de către unul dintre
utilizatori către ceilalţi utilizatori din grup sau din reţea.
În cazul unui apel în cadrul unui grup mai mulţi utilizatori sunt conectaţi între ei (punct la
multipunct). În acest caz numai un singur utilizator poate vorbi într-un anumit interval de timp.
Crearea unui grup nu este limitată de o anumită arie de acoperire sau de numărul de canale.
Figura 7.4.2 Moduri de operare TETRA
DMO (Direct Mode Operation) asigură transmisie de date şi voce între terminalele mobile,
fără intermediul unei staţii de bază deci, independent de infrastructura reţelei.
17
Aplicaţiile tipice sunt comunicarea între terminale în afara reţelei TMO şi extinderea reţelei
TMO.
Extinderea reţelei se face cu ajutorul unor porţi DMO (DMO gateways) care pot fi echipamente
montate pe vehicule, cu au o putere de emisie mai mare.
Un alt mod de comunicare între utilizatorii DMO şi utilizatorii TMO este utilizarea facilităţii
"supravegherea duală” („dual watch") care constă în supravegherea periodică a apelurilor în cele două
moduri de operare.
În modul de comunicare DMO (arii cu raza de 250 m până la 1 km) comunicaţia între două sau
mai multe terminale are loc în modul simplex deoarece se foloseşte aceiaşi frecvenţă radio atât
pentru emisie cât şi pentru recepţie.
PDO (Packet Data Optimized) a fost creat pentru aplicaţii care necesită transmisii de date.
Deoarece cererea de aplicaţii care necesită transmisii de date la o rată mare a crescut foarte mult
varianta PDO a fos abandonată, soluţia pentru transmisii de date fiind oferită de TETRA TEDS
(TEDS - TETRA Enhanced Data Service) si DAWS (Digital Advanced Wireless Service)
implementată pe scheletul TETRA PDO.
Nu au fost instalate sisteme PDO deoarece nu a existat cerere pentru sisteme de comunicaţii
dedicat numai transmisiei de date la rate aşa de mici.
Modul de operare TMO - arie extinsă. Acest mod de operare face posibilă operarea dincolo de
limita de 58 km a sistemului TETRA Versiunea 1. Această limitare este datorată structurii TDMA
care necesită o sincronizare între emisie şi recepţie. Astfel, odată cu mărirea distanţei faţă de staţia de
bază, salva transmisă de terminalul mobil nu se mai încadrează în segmentul temporal alocat, datorită
întârzierii de propagare.
Extinderea ariei de operare se realizează prin modificarea salvelor de date cât şi a intervalelor
de gardă. Se ajunge astfel la o acoperire în mod TMO de până la 83 de km pentru comunicaţiile aer-
sol-aer.
7.4.3. TETRA Versiunea 2
TETRA Versiunea 1 este un standard care a ajuns la maturitate în jurul anului 2000, de aceea
începând din anul 1999 atât utilizatorii cât şi producătorii de echipamente, împreună cu Asociaţia
TETRA au identificat unele arii în care standardul original trebuie îmbunătăţit urmărind:
 Mărirea vitezei de transfer a pachetelor de date pentru a putea furniza servicii multimedia şi
alte aplicaţii care necesită o viteză mare de transfer.
 Selectarea şi standardizarea unor noi codoare vocale capabile să furnizeze intercomunicarea
cu reţelele 3G fără transcodare şi pentru a mări calitatea vocii folosind tehnologiile de
codare a vocii cu rată redusă a datelor.
 Îmbunătăţirea interfeţei radio a sistemului TETRA pentru o folosire mai eficientă a spectrului
alocat, mărirea capacităţii reţelei, reducerea mărimii şi costului terminalelor dar şi mărirea
duratei de autonomie a acumulatorului acestora.
 Elaborarea sau adoptarea unor standarde care să permită o interconectare îmbunătăţită şi
roaming mai eficient între reţelele TETRA şi celelalte reţele.
18
 Dezvoltarea TETRA SIM în scopul convergenţei cu USIM pentru atingerea obiectivelor de

interconectare şi roaming cu reţelele publice ca GSM, GPRS şi UMTS.
 Implementarea de aplicaţii sol-aer şi aer-aer, telefonie rurală etc.
Se poate preciza că încă din anul 2005 au fost standardizate unele servicii cum ar fi:
 operarea în mod trunking pe arie extinsă;
 codoare de voce cu rate de codare multiple si adaptabile AMR;
 TETRA TEDS (TETRA Enhanced DATA Services) - servicii de date îmbunătăţite.
7.4.3.1 TETRA TEDS

TETRA poate asigura comunicaţii eficiente şi securizate de voce şi date în cadrul unui grup. În plus
poate suporta servicii de date cum ar fi accesul la internet si e-mail, localizarea vehiculelor şi
accesul la baze de date .
Aplicaţiile TETRA 1 au permis să se constate că în aceste reţele, datorită ratei de transfer
scăzute, este necesar un timp de transfer mare pentru date multimedia sau informaţii vizuale ca hărţi
digitale, fotografii şi secvenţe video ori în reţelele mobile celulare 2G şi 3G acestea se transmit destul
de eficient.
Ori, mulţi dintre beneficiari solicită servicii şi aplicaţii supraveghere la distanţa şi identificare
în timp real, cum ar fi: verificarea rapidă a identităţilor, monitorizarea transporturilor şi transmiterea
planurilor digitale ale clădirilor.
Pentru a răspunde acestor cerinţe a fost dezvoltat standardul TETRA TEDS care este o o
îmbunătăţire a standardului TETRA PDO.
TEDS foloseşte o gamă de tehnici de modulaţie suplimentare faţă de modulaţia standard π/4
DQPSK, cum ar fi QAM4/QAM16/QAM64 şi un număr de purtătoare radio cu o lărgime de bandă
între 25 kHz si 150 kHz. Prin alegerea, în funcţie de condiţiile de propagare, a schemei de
modulaţie, a lărgimii de bandă a canalului şi a ratei de codare se pot atinge rate de pană la 500
kbiţi/s.
Aşadar TETRA TEDS oferă rate de transfer între 50-500kb/s, de peste 10 ori mai mari decât
TETRA PDO satisfăcând multe dintre cerinţele serviciilor de siguranţă publică. Evident se putea
încerca folosirea reţelelor GSM sau CDMA dar acestea nu reuşesc să îndeplinească unele condiţii
specifice situaţiilor de urgenţă.
Trebuie menţionat că acoperirea TEDS este mai redusă decât în cazul TETRA V+D (figura
7.4.3).
19
Fig. 7.4.3 Variaţia ratei de transfer în funcţie de distanţa dintre staţii
Atunci când reţeaua TETRA lucrează în varianta TEDS, fiecărui terminal radio îi este alocată
rata de transfer maxim posibilă, în funcţie de calitatea legăturii radio. Apoi, când calitatea semnalului
scade se trece la o tehnică de modulaţie de ordin inferior care este mai rezistentă la perturbaţii dar
realizează o rata de transmisiune a datelor mai redusă.
Din cauza limitării spectrului de frecvenţe alocat, primele implementări ale TEDS au fost
realizate numai pe canale cu o lărgime de bandă de 50 kHz.
7.4.4 Servicii TETRA
Standardul TETRA defineşte următoarele servicii (figura 7.4.4):

 Servicii de transport (Bearer services) ;
 Servicii de telecomunicaţii pentru utilizatori (Teleservicii) ;
 Servicii suplimentare.
Figura 7.4.4 Servicii Tetra
Serviciile de transport furnizează posibilitatea de realizare a unor transmisiuni între interfeţele
20
terminale ale reţelei eliminând funcţiile terminalului.

Aceste servicii includ, printre altele,
 apeluri individuale,
 apeluri de grup,
 apeluri de grup cu confirmare
folosind:
 modul circuit cu date neprotejate 28,8 kbps
 modul circuit cu date protejate 19,2 kpps
 modul circuit cu date protejate 9,2 kbps
 pachete de date orientate pe conexiune ;
 pachete de date neorientate pe conexiune.
Serviciile de tip TELESERVICII - furnizează legături de comunicaţie complete, inclusiv

funcţiile terminalului. Teleserviciile includ comunicarea "în clar" sau codificată în una din
următoarele variante:
 Apeluri individuale - punct la punct;
 Apeluri de grup - punct la multipunct;
 Apeluri de grup cu confirmare – punct la multipunct;
 Apel general - punct la multipunct unidirectional.
Serviciile suplimentare modifică sau adaugă o facilitate la un serviciu transport sau la un

teleserviciu.
Serviciile suplimentare ale unei reţele PMR includ:
 Apel cu prioritate ;
 Transferul convorbirii,
 Intrare întârziată (late entry)
 Convorbire autorizată de dispecer,
 Ascultarea zgomotului ambiental, ascultare discretă a participanţilor la trafic în afara
convorbirii ;
 Selectarea ariei;
 Adresarea cu numere scurte;
 Identificatoare de grup;
 Alocarea dinamică a numerelor în cadrul unui grup;
Servicii suplimentare de tip telefonic:

 Căutare într-o listă de apeluri;
 Redirecţionarea apelului “ocupat”, “nu răspunde”, “nu este în zona de
acoperire”;
 Stoparea apelului - apeluri primite sau transmise;
 Apel în aşteptare ;
 Apel suspendat ;
21
 Prezentarea identităţii apelantului;

 Restricţionarea prezentării identităţii liniei conectate/apelante (apel privat) ;
 Încheierea apelului în cazul tonului “e ocupat” sau "nu răspunde";
 Informaţii de taxare;
 Menţinerea apelului;
7.4.5. Caracteristicile de bază ale interfeţei radio TETRA 1

Domenii de frecvenţe :
 380-400 MHz pentru servicii de urgenţă,
 410-430 MHz pentru aplicaţiile comerciale
 450-470 MHz
 870..876/915.....921 MHz
Tabelul 7.4.1 Exemple de benzi de frecvenţă folosite de TETRA
Servicii civile
Număr Pereche frecvenţe (MHz)
Uplink Downlink
1 410-420 420-430
2 870-876 915-921
3 450-460 460-470
3 385-390 395-399,9
 Distanţa duplex (figura 7.4.5): 10 MHz (400MHz) sau 45 MHz (900 MHz)
Fig. 7.4.5 Distanţa duplex în TETRA
22
 Ecartul între frecvenţele purtătoare : 25 kHz
 Multiplexarea canalului : TDMA cu patru intervale de timp pe cadru.

 şi multicadre, având 18 cadre.
 Durata unui segment temporal: 4,167 ms,
 Durata unui cadru: 56,667 ms
 Durata unui multicadru: 1,02 s
 Puterea de emisie :
MS:15-45 dBm (0.03-30 W ) în trepte de 5 dB

(puterea maximă depinde şi de clasa din care face parte terminalul mobil).
BS : 28-46 dBm ( 0,6-40 W )

(în funcţie de clasa staţiei de bază)
 Debit: 36 kbit/s
 Tipul modulaţiei: π/4 DQPSK (Versiunea 1)
 Tipul de codare a vocii : Codec 4,8 kbit/s A-CELP

(Algebraic Code-Excited linear prediction)
 Rata de transfer: Până la 7,2 kbit/s pe canal
7.4.6 Nivelul fizic în standardul TETRA
La interfaţa radio se constituie canale radio prin diviziune în frecvenţă care la rândul lor sunt folosite
prin diviziune în timp. Deci este vorba de o tehnică de acces multiplu FDMA/TDMA asemănătoare
cu cea de la standardul GSM.
Staţia de bază şi terminalele mobile comunică între ele în modul duplex. Transmisiunea
duplex este realizată prin diviziune în frecvenţă (FDD). Astfel un set de frecvenţe este alocat pentru
calea ascendentă şi un alt set de frecvenţe este alocat pentru calea descendentă.
Pentru fiecare celulă este alocată o pereche de frecvenţe pentru canalul de control principal,
MCCH.
Ecartul între două canale radio este de 25 kHz. Tehnica de modulare este π/4 DQPSK
(versiunea 1) cu o rată de transmisie de 36 kbps pe canal TDMA.
Standardul TETRA asigură 4 canale de comunicaţie într-o bandă de 25 de kHz deci, dacă am
realiza o comparaţie cu tehnologia GSM care foloseşte canale de câte 200 kHz în care se constituie
câte 8 canale TDMA aici, în aceeaşi bandă se constituie 32 de canale.
23
7.4.6.1 Codarea vocală TETRA şi tehnica de acces multiplu TDMA
În sistemul TETRA vocea este digitizată şi comprimată folosind algoritmul ACELP. Semnalul
digitizat este codat şi transmis prin metoda TDMA (Time Division Multiple Acces).
ACELP este un model de codare parametric. Datele transmise conţin informaţiile despre
secvenţa de excitare (excitation sequence) şi despre coeficienţii filtrului. Este folosit un generator de
excitaţie bazat pe o tabelă (codebook) de coduri algebrice care cuprinde multiple secvenţe de excitaţie
formate din impulsuri cu diferite amplitudini si poziţii.
Procesul de codare al vocii si de formare a unui cadru TDMA începe cu eşantionarea cu
frecvenţa de 8 kHz şi cu 8 biţi pe eşantion. Urmează codarea ACELP la ieşirea codorului fiind
furnizat un semnal digital la o rată de 4,8 kb/s. După o codare de canal care ridică rata la 7,2 kb/s,
semnalul digital rezultat va fi transmis pe un segment de timp (slot) de 14,16 ms (figura 7.4.7) creat
prin diviziune în timp.
Fig.7.4.7 Prelucrarea semnalului vocal în TETR
Structura semnalelor TDMA poate fi observată în figura 7.4.8:
Figura 7.4.8 Structura TDMA
24
Aşadar se definesc cadre de câte 4 segmente temporale pe fiecare canal radio de 25 kHz. Fiecare
din cele patru intervale de timp de pe o purtătoare transportă canale diferite, deci pot exista patru apeluri
diferite (voce sau date). Se pot aloca mai multe segmente temporale pentru a mări rata de transfer de
date (dacă este necesar).
Un cadru temporal (time frame) cu durata de 56,667 ms, este format din patru intervale de timp,
segmente temporale (time slot) (fiecare cu durata de 14,167ms). Semnalul digital de la iesirea
codorului este transmis în unul din cele patru segmente de timp disponibile (figura 7.4.8). 18 cadre
formează un multicadru (multiframe) care are o durată de 1,02 secunde.
Pe fiecare canal radio, al 18-lea cadru din compunerea unui multicadru, este utilizat pentru un
schimb suplimentar de informaţii între terminalul radio şi staţia de bază astfel.
Reamintim că pentru fiecare celulă este alocată o pereche de frecvenţe (un canal radio duplex)
pentru canalul de control principal, MCCH.
În fiecare segment temporal se pot transmite semnale digitale provenite din semnale vocale
împreună cu semnale de date. Pentru transmisia de date rata maximă de transfer de date într-un
segment temporal este de 7,2 kb/s. Prin extinderea transmisiei de date pe mai multe segmente
temporale consecutive se poate atinge o rată de 28,8 kbit/s. Aşadar, în acea fază, rata de transfer a
datelor era de trei ori mai mare decât cea oferită de către standardul de bază GSM.
7.4.6.3 Tehnica de modulaţie folosită în standardul TETRA
Standardul TETRA foloseşte modulaţia π/4DQPSK. Această tehnică de modulaţie schimbă faza
purtătoarei RF în paşi de +/- π /4 sau +/- 3 π /4 în funcţie de datele transmise (Tabelul 7.4.2, Figura
7.4.9).
Tabelul 7.4.2 π/4DQPSK: corespondenţa tranziţii de fază - dibiţi
Dibit Tranziţie de fază
00 0/2+/4=45
01 1/2+/4=3/4=135
11 2/2+/4=5/4=225=-135
10 3/2+/4=7/4=315=-45
Aşadar se foloseşte o tehnică de modulaţie diferenţială. Aceasta înseamnă că informaţia nu este dată
de starea absolută a simbolului ci de tranziţia dintre stările absolute. Informaţia este codată în
valoarea şi direcţia de deplasare a fazei şi nu în poziţia absolută din constelaţie. O schemă bloc pentru
un modulator este dată în fig. 7.4.10.
25
Fig. 7.4.9 Tehnica de modulaţie π/4 DQPSK cu exemplificare

pentru secvenţa 01101111
1 T
1 0 0 S 0
1 P
0 k
1
P
I/Q(t)(+1,+2/2,- cos(2
2/2,-1) ft)
PAM
I(t) D
A
PAM 
Q(t) DA
A
A -
sin(2ft)
Fig. 7.4.10 Schema bloc a modulatorului π/4 DQPSK
Rata simbolurilor este 18.000 simboluri/sec. Cu fiecare schimbare a fazei se transmite un

simbol format din doi biţi rezultând astfel o rata de 36.000 bit/s.
Benzile laterale care conţin aceiaşi informaţie ca şi purtătoarea modulată sunt filtrate pentru a
obţine lărgimea de bandă impusă. Această filtrare care se face atât la staţia de bază cât şi la terminalul
mobil, introduce însă variaţii de amplitudine ale anvelopei care se pot asimila cu o modulaţie în
amplitudine.
Aceasta este o cauza pentru care standardul TETRA utilizează amplificatoare de putere RF
liniare.
Raportul dintre puterea RF de vârf şi valoare medie a aceleiaşi puteri (PAPR) este de 3.65 dB.
În cazul utilizării de amplificatoare neliniare, componente suplimentare care pot apărea pot
produce interferenţe în canalele adiacente. Pentru asigurarea unei cât mai bune liniarităţi a
amplificatoarelor de RF se folosesc tehnici speciale cum ar fi pre-distorsionarea adaptivă.
Pentru protecţia la efectul zgomotului şi interferenţelor TETRA utilizează formate de codare
26
care permit corectarea unor erori.
7.4.6.4 Structura salvelor şi segmentelor temporale
Emiţătorul livrează putere RF în antenă pentru perioade scurte de timp, pe durata unui segment
temporal egală cu 14,167 ms. Purtătoarea RF este modulată cu informaţia digitală care provine de la
semnale vocale sau de la semnale de date.
În cadrul unui apel, pe durata unui cadru temporal este transmisă o singură salvă. O salvă
poate transporta unul sau mai multe canale logice atunci când emisia se face de la staţia de bază către
terminalele mobile (downlink). Majoritatea salvelor sunt constituite dintr-o secvenţă de canal lungă şi
o secvenţă scurtă care specifică cum şi în ce caz se va folosi canalul fizic respectiv (AACH).
Fiecare interval de timp este format dintr-un număr de biţi grupaţi în câmpuri de biţi, fiecare
cu semnificaţia lor.
O salvă are următoarea structură:

 Creştere şi stabilizare: deoarece un emiţător TETRA lucrează în impulsuri (ON-OFF), adică
puterea de RF este prezentă la ieşirea amplificatorului final RF numai pe durata unui segment
temporal, este necesar un timp pentru creşterea puterii la valoarea standard şi pentru
stabilizarea acestei valori. Acest interval de timp este inclus în structura impulsului radio şi
este denumit interval de creştere şi de stabilizare.
 Biţii de date: constituie partea utilă din structura segmentului temporal care cuprinde
informaţia care trebuie transmisă. Este divizată în două segmente. Cele două segmente pot
conţine canale logice diferite.
 Biţi de încadrare: doi biţi transmişi la începutul şi la sfârşitul segmentului temporal şi care
sunt folosiţi pentru sincronizarea simbolurilor şi pentru reducerea efectului distorsiunilor de
tranziţie care apar datorită filtrelor de bandă.
 Secvenţă de evaluare a canalului: secvenţă de biţi transmisă la mijlocul unui slot temporal cu
scopul de a permite evaluare canalului în vederea operaţiunii de egalizare. Datorită faptului că
segmentele temporale asociate unei legături sunt transmise pe purtătoare radio diferite,
estimarea canalului la unul dintre terminale nu îi oferă informaţii despre parametrii canalului
pe care va emite. Acesta este unul dintre dezavantajele duplexării cu diviziune în frecvenţă;
 Intervalul de gardă: timpul necesar pentru emiţător să treacă în starea OFF la încheierea
transmiterii unei salve în segmentul temporal curent şi începerea transmiterii următoarei salve
în următorul segment temporal. În cazul în care salva este transmisă de către terminalul mobil
către staţia de bază, intervalul de gardă este folosit şi pentru compensarea unor întârzieri de
propagare.
 Există două tipuri de salve transmise de către staţia de bază către un terminal mobil, adică pe
calea descendentă: Salvă normală (NDB - Normal Downlink Burst) şi Salvă de sincronizare
(SB - Syncronization downlink Burst) (figura 7.4.11). NDB este folosită pentru majoritatea
transmisiilor de la staţia de bază către terminal. SB este utilizată pentru sincronizarea
27
terminalului cu staţia de bază. Unele salve de control pot să fie transmise pe jumătate de
segment temporar.
a)
b)
Figura 7.4.11 Structura salvelor NDB (a) şi SB (b)
Salvele folosite pe calea ascendentă au structura dată în figura 7.4.12. Ele pot fi de trei tipuri:
 Salvă de control (CB - Control uplink Burst); este o salvă care durează jumătate de segment
temporal şi este utilizată de terminal pentru obţinerea accesului iniţial la reţea.
 Salva de liniarizare (LB - Linearization uplink Burst); este o salvă folosită de terminal pentru
calibrarea emiţătorului propriu.
 Salva normală (NUB - Normal Uplink Burst); aceasta este salvă tipică folosită pentru oricare
transmisie efectuată de către terminalul respectiv.
Fig. 7.4.12 Structura unei salve tipice între terminalul mobil şi staţia de bază
7.4.7. Câteva noţiuni cu privire la arhitectura reţelei TETRA

O reţea TETRA este compusă din Infrastructura de Comutaţie şi Management (SwMI) şi din
terminalele mobile (figura7.4.13) .
SwMI include toate echipamentele şi sub-subsistemele care compun reţeaua, inclusiv staţiile
de bază. Structura internă a acestora şi interfeţele dintre ele nu sunt standardizate.
28
Figura 7.4.13 Organizarea unei reţele TETRA
Standardul nu specifică detalii pentru staţia dispecer, aceasta fiind considerată un utilizator
extern al reţelei ca şi PSTN sau PABX.
SwMI reprezintă nucleul sistemului. Este conceput pentru a asigura managementul general al
resurselor reţelei şi pentru sincronizarea întregului sistem. Dintre funcţiile secţiunii de comutare din
SwMI amintim:
 Funcţia de control ;
 Managementul abonaţilor;
 Managementul mobilităţii;
 Managementul canalelor radio;
 Managementul staţiilor de bază TETRA;
 Managementul staţiei dispecer;
Din figura 7.4.13 se poate observa că Infrastructura de Comutare şi Management (SWMI)
cuprinde:
• Centrele de comutare locale (LSC) şi centrale (MSC),
• Staţiile de bază (BTS),
• Porţile de acces,
• Centrul de administrare operaţional (OMC)
• Funcţii de administrare şi control asociate.
Majoritatea acestor entităţi nu sunt subiecte ale standardizării; Excepţie fac porţilor de acces
care asigură interconectarea cu reţelele de telecomunicaţii publice sau private.
Terminalele radio sunt folosite de către abonaţi pentru accesul la serviciile oferite de reţea.
Acestea, din punct de vedere funcţional, cuprind unităţile terminale mobile (Mobile Termination Unit
29
– MTU) şi echipamentele terminale (Terminal Equipment – TE);

Ele pot fi terminale mobile portabile sau terminale mobile auto, terminale mobile pe
motociclete, terminale mobile pe aparate de zbor sau terminale fixe;
Terminalele radio sunt clasificate, în funcţie de puterea de emisie, în mai multe clase de putere
de la clasa 1 (30W ≈ 45dBm) până la clasa 5 (0,18W ≈ 22,5dBm) (Tabelul 7.4.3).
Când un terminal este în funcţiune, procesul de selectare sau reselectare îi permite să fie
campat în celula care asigură nivelul cel mai ridicat de putere al semnalului recepţionat.
Tabelul 7.4.3 Clasele de puteri pentru terminale mobile
Funcţiile unei staţii de bază TETRA sunt:

 Asigură interfaţa radio între infrastructura de management şi comutare şi terminalele
radio.
 Converteşte semnalul digital din banda de bază care este furnizat de circuitele de
comutare în semnal de radiofrecvenţă.
Staţia de dispecerat asigură controlul şi supervizează comunicaţiile şi funcţiile de anagement, cum ar

fi managementul grupurilor şi administrarea abonaţilor.
Funcţiile staţiei de dispecer sunt:

 Primeşte cereri de apel;
 Formează apeluri individuale;
 Formează şi primeşte apeluri către şi de la alte sisteme externe reţelei, precum
PABX/PSTN;
 Comunică cu unul sau mai multe grupuri;
 Primeşte şi transmite mesaje de stare şi mesaje de date.
Cele mai importante funcţii de management asigurate de staţia de dispecerat sunt:

 Adaugă sau înlătură un participant în cadrul unui grup;
 Creează noi grupuri sau grupuri temporare;
 Adaugă noi utilizatori în sistem sau modifică drepturile sau alte atribute ale membrilor
existenţi;
 Administrează grupurile şi zonele grupului;
30
 Administrarea organizaţiilor;
 Administrează staţiile de lucru şi aplicaţiile client

7.4.8. Interfeţe definite de standardul TETRA
Pentru a preciza câteva aspecte reluăm schema bloc dată în figura 7.4.1.Aşa cum se observă în figura
pot fi identificate următoarele interfeţe TETRA:
Figura 7.4.14 Structura unei reţele TETRA
 Interfaţa radio 1: interfaţa dintre staţia de bază şi terminalul mobil;

 Interfaţa radio 2, DMO - operarea în mod direct: comunicarea directă între două terminale
radio;
 Interfaţa echipamentului periferic: interfaţa de conectare dintre terminalul radio şi un
dispozitiv extern;
 Interfaţa inter-sisteme: interfaţa dintre reţelele TETRA ale unor producători diferiţi;
 Interfaţa de management a reţelei;
 Interfaţa dispeceratului: dezvoltarea unei interfeţe universale de conectare la distanţă cu
consolele dispecer a fost abandonată din cauza complexităţii.
 Interfaţa PSTN/PABX: interfaţa permite conectarea reţelei TETRA cu centralele telefonice
sau cu circuitele ISDN sau/şi PABX.
Deşi s-a încercat standardizarea interfeţei pentru staţia de bază, ca în cazul GSM, acest lucru a
fost lăsat la dispoziţia producătorilor de echipamente. De asemenea s-a decis ca şi echipamentele şi
sub-sistemele care compun reţeaua să nu fie standardizate deci ele pot fi proiectate independent de
producători
7.4.9 Canalelor de comunicaţie folosite în reţelele TETRA:
Standardul TETRA defineşte două tipuri de canale:

 Canale fizice;
 Canale logice.
31
Un canal fizic este definit de frecvenţa alocată si de numărul de segmente temporale. Fiecare
canal fizic poate transporta mai multe canale logice diferite. De exemplu, cadrul temporal 18 din
componenţa unui multicadru este un cadru temporal alocat canalului de control indiferent de
conţinutul celorlalte cadre temporale din componenţa multicadrului respectiv.
Un canal de trafic THC care transportă date de utilizator poate fi întrerupt în scopul
transmiterii unor informaţii de control prin procedura de creare a unui canal furat ST (Stealing
Channel).
17.4.9.1 Canalele de control aferente standardului TETRA V+D :

 BCCH (Broadcast Control Channel), care are două componente, BSCH şi BNCH.
Ambele canale sunt transmise de către staţia de bază către terminale în scopul identificării
reţelei respective şi pentru definirea parametrilor de bază pentru accesul în reţea.
 LCH (Linearization Channel), canal de calibrare

Canal utilizat de către staţia de bază precum şi de către terminale pentru calibrarea puterilor de
emisie.
 SCH (Signaling Channel), canal de semnalizare

Canal utilizat pentru schimbul de informaţii de control între staţia de bază şi terminale, de
exemplu, atunci când terminalul respectiv este afiliat unei staţii de bază sau în procesul de iniţializare
al apelului.
 AACH (Acces Assign Channel), canal pentru asigurarea accesului

Canal transmis de către staţia de bază în mijlocul unei salve tipice de emisie pentru stabilirea
canalului fizic curent în funcţiune şi a momentului când acesta poate fi accesat de către terminalele
din reţea.
 STCH (Stealing Channel)

Este un canal asociat cu un canal de trafic (TCH). Pe durata unui apel în desfăşurare canalul de
trafic TCH poate fi întrerupt şi este înlocuit cu STCH pentru schimbul unor informaţii de control
importante, de exemplu, în cazul transferului terminalului respectiv (hand-over) într-o altă celulă sau
pe alta frecvenţă.
32

CM 07 Retele Radiotelefonice Trunked 2018

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CM 07 Retele Radiotelefonice Trunked 2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7.

SISTEME DE RADIOTELEFONIE "TRUNKED";

7.1 Sisteme de comunicaţii radiotelefonice

7.1.1 Sisteme convenţionale de radiotelefonie

7.1.2 Sisteme de radiotelefonie "trunked"

7.1.3 Semnale transmise; controlul recepţiei: squelch

 fluxuri de date de viteză mare ( f poate fi mai mare de 300Hz).

7.2 Elemente de teoria traficului aplicate la sistemele trunked

 durata medie a unui apel este scurtă (tipic de ordinul a 15 secunde);

Alte ipoteze acceptate:

La nivelul sistemului "trunked" numărul de utilizatori este egal cu numărul de posturi de

7.2.2 Probabilitatea de blocare

Fig. 7.2.1. Traficul pentru un sistem trunked cu 5 canale

În continuare se urmăreşte obţinerea unor relaţii pentru a evaluarea probabilitatea de blocare;

a. Sistem radiotelefonic convenţional . Se defineşte procentul de încărcare al canalului, (L) ca fiind

Probabilitatea de blocare, B1, este:

CN1 CN2 CN3 CNi

Fig. 7.2.3 Traficul pentru un sistem trunked cu N canale.

B1(k) = L(k) , k=1..N,

Folosind inegalitatea mediilor:

rezultă un majorant al probabilităţii de blocare:

Fig. 7.2.4 Probabilitatea de blocare pentru sistemul trunked cu N canale.

Se constată că pentru N > 20 canale câştigul de performanţă este nesemnificativ în schimb

7.2.3 Timpul de acces la sistem

Fig. 7.2. 5 Accesul la sistem de radiotelefonie

Concluzii preliminare cu privire la sistemele trunked:

7.3 Sisteme de comunicaţii radio "trunked" clasice

centrala locală chemată CTB ;

În mod similar, în sistemele de radiocomunicaţii trunked, un număr oarecare de canale radio nu

Repetor Repetor Repetor Repetor

Fig. 7.3.2 Conectarea repetoarelor în sistemul trunked.

7.3.2 Structura sistemelor de radiotelefonie "trunked" şi serviciile oferite

Fig. 7.3.2 Organizarea utilizatorilor unei reţele radio "trunked".

Se constată existenţa a trei nivele (figura 7.3.2):

 Sistemele trunked clasice pot fi de două tipuri:

7.3.3 Sisteme de radiocomunicaţii "trunked" fără canal de control

7.3.4 Sisteme de radiocomunicaţii "trunked" cu canal de control

Repetor Repetor 2 Repetor 3 Repetor 4 Repetor 5

Fig. 7.3.3 Secvenţa există un canal liber

Staţia B1 iniţiază un apel: ea va transmite un cuvânt de date conţinând identificatorul

Fig. 7.3.4 Secvenţa canale ocupate .

c. Avarie a controlorului de sistem.

7.3.5 Concluzii cu privire la avantajele sistemelor de radiotelefonie "trunked" clasice

7.4. Standardul TETRA

De asemenea TETRA asigură transferul pachetelor de date.

Fig. 7.4.1 Standardul TETRA entităţi specifice şi interfeţe

7.4.2. TETRA Versiunea 1

Figura 7.4.2 Moduri de operare TETRA

7.4.3. TETRA Versiunea 2

 Dezvoltarea TETRA SIM în scopul convergenţei cu USIM pentru atingerea obiectivelor de

7.4.3.1 TETRA TEDS

Fig. 7.4.3 Variaţia ratei de transfer în funcţie de distanţa dintre staţii

7.4.4 Servicii TETRA

Standardul TETRA defineşte următoarele servicii (figura 7.4.4):

Figura 7.4.4 Servicii Tetra

Serviciile de transport furnizează posibilitatea de realizare a unor transmisiuni între interfeţele

terminale ale reţelei eliminând funcţiile terminalului.

Serviciile de tip TELESERVICII - furnizează legături de comunicaţie complete, inclusiv

Serviciile suplimentare modifică sau adaugă o facilitate la un serviciu transport sau la un

Serviciile suplimentare ale unei reţele PMR includ:

Servicii suplimentare de tip telefonic:

 Prezentarea identităţii apelantului;

7.4.5. Caracteristicile de bază ale interfeţei radio TETRA 1

Tabelul 7.4.1 Exemple de benzi de frecvenţă folosite de TETRA