Creatia poetica argheziana este considerata de critica literara un
miracol sau fenomenul artistic care a revolutionat cel mai mult poezia romana de la Eminescu incoace.Arhezi este un poet razvratit care penduleaza intre doua lumi:”Sunt inger,sunt si diavol si fiara si-alte- asemeni.”Universul sau poetic seafla sub semnul modernismului deoarece asa cum afirma Hugo Friedrich considera ca modernismul este anuntat de categorii negative si crestinismul in ruina.Ca si in poezia lui Baudelaire,identificam estetica uratului care strabate atat volumul “Cuvinte potrivite”,cat mai ales volumul urmator “Flori de mucigai”. O alta trasatura o reprezinta dezarticularea sintaxei,in sensul ca poetul produce niste inversiuni topice.Poetul “se misca” pe tot registrul limbii romane:apare lexical arhaic,cel religios,regionalism.neologisme si cele mai insolite asocieri lexicale. Viata sa este marcata de doua experiente:cautarea lui Dumnezeu si cunoasterea infernului carceral.Arghezi insusi marturiseste:”Am cautat cuvinte virginale,cuvinte cu raie,cuvinte care linistesc ca racoarea sau asalteaza ca viespiile,cuvinte cer,cuvinte fulgi,cuvinte metal.”Nici un poet nu este atat de preocupat ca Arghezi de arta poetica:”Testament”,”Flori de mucigai”,”Portret”,”Ex libris”. Arta poetica este o creatie reprezentativa in care un poet isi exprima conceptia despre rolul poeziei si misiunea creatorului.Aparuta in antichitate la Horatiu,arta poetica este cultivate de Boileau in clasicism,de Baudelaire in simbolism si de majoritatea marilor creatori.In literatura romana apare la Eminescu in “Epigonii”,la Octavian Goga in “Rugaciune”,iar in modernism toti poetii au o arta poetica.Diferenta cea mai frapanta intervine intre Arghezi si Blaga.Daca la Arghezi apare legatura cu stramosii si perceperea actului de creatie ca un mestesug,la Lucian Blaga arta poetica este o confesiune in care se pune accentul asupra raportului intre eu si lume.Blaga scrie o poezie de cunoastere in care cei doi poli sunt:”eu” si “corola de minuni a lumii”.Aceasta perceptie poate fi de doua feluri:rationala,paradisiaca. Cea mai cunoscuta arta poetica argheziana este poezia ”Testament” care deschide volumul “Cuvinte potrivite” din 1927.Este o arta poetica modernista deoarece intalnim estetica uratului,categoriile negative,asociatille insolite si dezarticularea sintaxei,crestinismul in ruina. Titlul operei in sens denotativ se refera la mostenirea pe care un om o lasa succesorilor sai si nu intamplator.”Testament” este prima poezie a lui Ienachita Vacarescu:”Urmasilor mei Vacaresti/Las voua mostenire/Cresterea limbii romane/Si-a patriei cinstire.In sens conotativ,poezia este o mostenire spirituala pe care creatorul o lasa cititorilor sai.Tema poeziei este arta poetica bazata pe legatura dintre stramosi creator.Daca la Lucian Blaga intalnim o poezie de cunoastere,un lirism confesiv,la Arghezi apare pregnant legatura cu trecutul. Poezia are sase strofe polimorfe,iar prima strofa incepe cu o negatie in care apare un verb la modul indicativ,timpul viitor.Poezia se structureaza ca un monolog adresat.Eul liric ii lasa mostenire succesorului sau o valoare spiritual:”Nu-ti voi lasa drept bunuri,dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte.”Prin intermediul metaforei “seara razvratita care vine”,eul liric se raporteaza la trecutul zbuciumat al acestui neam. Strofa a doua debuteaza sub semnul modului imperativ in care eul liric isi exprima dorinta,rugamintea ca fiul sau spiritual sa considere aceasta opera o carte de capatai,asa cum este Biblia.De altfel, cuvantul “carte” este un laitmotiv.Intr-o prima ipostaza,cartea este hrisov,ca un document ce atesta prima realizare spirituala a unui neam,El este constient ca poarta in sine mesajul generatiilor trecute,”Al robilor cu saricile pline/De osemintele varsate in mine.” Strofa a treia se construieste sub semnul conjunctivului.Eul liric explica geneza poeziei.Apar doua campuri lexical:”Batranii au adunat printer plavani/Sudoarea muncii sutelor de ani/Din graiul lor cu indemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite.”Limbajul din care se naste poezia este unu aspru,neslefuit,crud,popular pe care poetul,ca un veritabil alchimist il converteste in exprimare lirica.De altfel,metafora cuvinte potrivite”genereaza titlul celui mai important volum si aici strabate si recunoasterea poetului ca un artizan al cuvantului. Transformarea poeziei se datoreaza unui efort recunoscut de poet care afirma ca mii de ganduri se pierd in “zarea dintre condei si calimara”Figura de stil emblematica pentru Arghezi alaturi de metafora este oximoronul:”Facui din zdrente muguri si coronae”, “Veninul strans l- am preschimbat in miere”, “ Am luat ocara si torcand usure/Am pus-o cand sa-mbie,cand sa-njure.” Urmatoarea secventa lirica se refera la cenusa mortilor din vatra.Eul liric considera ca trecutul trebuie transformat intr-o veritabila religie.Aceasta religie este un hotar inalt cu cele doua lumi:binele si raul pe care urmasii trebuie sa-l respecte.Atat in psalmi cat si in celelalte poezii,apare motivul instrumentelor muzicale.In “Testament” avem motivul viorii,o metafora a creatiei lirice care se naste din durere.Perfectul simplu este un timp trecut care arata o actiune terminate recent.El este folosit regional in zona Olteniei si poetul ii acorda un statut artistic impletind limbajul popular colocvial cu cel poetic.Prin intermediul comparatiei “Stapanul ca un tap injunghiat”,eul liric acorda artei o functie vindicativa.Pentru prima data eul liric foloseste conceptul baudelairean de estetica a uratului.Acesta va fi dezvoltat in volumul “Flori de mucigai” :”Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi.”Prin metonimie:”biciul rabdat” ,poetul converteste in limbaj dorinta de a iesi la lumina din intunericul nestiintei.Secventa se incheie simetric cu termenul “durere”. Ultima secventa contine asocierea inedita intre inspiratie si mestesug:arta este “slova de foc” si “slova faurita”. Prozodia poate fi plasata intre traditie si modernitate,aceasta fiind alcatuita din strofe inegale cu versuri lungi,remarcandu-se printr-o tonalitate inedita in functie de intensitatea sentimentelor si de ideile exprimate,iar rima este imperecheata. In concluzie,poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei interbelice,traditionalism si modernism.Pornind de la aspectele liricii traditionale,ofera alternative poetice moderne intr-o opera moderna.