SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Agricultură

Un parteneriat
între Europa și
agricultori
P o l it ic a agr ic o l ă c o m ună a U E : p en tru
al im ent aț ia n o as t r ă, p ent r u c ad r ul
no s t r u r ur al , p ent r u m ed iul î n c ar e
t r ăim
 2 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

CUPRINS

De ce avem nevoie de
o politică agricolă comună  . . . . .  3

Cum funcționează
SĂ ÎNȚELEGEM POLITICILE politica agricolă  . . . . . . . . . . . . . .  7

UNIUNII EUROPENE Ce face UE  . . . . . . . . . . . . . . . . . .  8

Agricultura europeană în
Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii perspectiva anului 2020:
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în pentru a răspunde
diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate. provocărilor viitoare  . . . . . . . . .  16
Publicațiile sunt disponibile online:
http://europa.eu/pol/index_ro.htm Informații suplimentare  . . . . . .  16
http://europa.eu/!gX78yg

Cum funcționează Uniunea Europeană

12 lecții despre Europa
Europa 2020: Strategia de creștere economică a Europei
Părinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitate

Afaceri maritime și pescuit
Agenda digitală
Agricultură
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget Să înțelegem politicile Uniunii Europene:
Cercetare și inovare Agricultură
Combaterea fraudei
Combaterea schimbărilor climatice Comisia Europeană
Comerț Direcția Generală Comunicare
Concurență Informarea cetățenilor
Consumatori 1049 Bruxelles
Cooperare internațională și dezvoltare BELGIA
Cultură și audiovizual
Educație, formare, tineret și sport Manuscris actualizat în noiembrie 2014
Energie
Extindere Ilustrația copertei și a paginii 2:
Impozitare © Phovoir
Întreprinderi
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate 16 p. — 21 × 29,7 cm
Mediu ISBN 978-92-79-41405-3
Migrație și azil doi:10.2775/98052
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Piața internă Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Politica regională 2014
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar © Uniunea Europeană, 2014
Securitatea la frontiere Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau
Siguranța alimentară reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se
Transporturi solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de
Uniunea economică și monetară și moneda euro autor.
Vamă
A G R I C U L T U R Ă
3

De ce avem nevoie de o politică agricolă

comună

Provocările cu care se confruntă PAC și hrana noastră

agricultura de peste 50 de ani
Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC)
este un parteneriat între agricultură și societate,
între Europa și agricultorii săi. Obiectivele sale
principale sunt:
—— consolidarea productivității agriculturii, pentru
a le garanta consumatorilor o ofertă de
alimente stabilă și accesibilă;
—— asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru
agricultorii europeni.
Cinzeci de ani mai târziu, UE trebuie să facă față
unor noi provocări:
—— securitatea alimentelor – la nivel mondial,
producția de alimente va trebui să se dubleze
pentru a putea hrăni populația lumii, care se
estimează că va fi de 9 miliarde în 2050;
Pentru a face față acestor provocări, UE a creat și
a aplicat politica agricolă comună (PAC).
Scopul acesteia este de a crea condițiile necesare
pentru ca agricultorii să‑și poată îndeplini rolurile care
le revin în societate, cel primordial fiind producerea de
alimente.
Datorită PAC, cetățenii europeni se bucură de securitate
alimentară. Populația UE poate fi sigură că agricultorii
produc alimentele de care ea are nevoie.
Aceștia oferă o varietate impresionantă de produse
accesibile, sigure, de bună calitate și în cantități
suficiente. UE este cunoscută în întreaga lume pentru
alimentele și tradițiile sale culinare. Datorită resurselor
sale agricole excepționale, UE poate și trebuie să joace
un rol‑cheie în asigurarea securității alimentare la nivel
mondial.

—— schimbările climatice și gestionarea durabilă

a resurselor naturale;

—— susținerea zonelor rurale din UE și menținerea

vitalității economiei rurale.

PAC este o politică adoptată de toate statele

membre ale Uniunii Europene. Ea este gestionată și
finanțată la nivel european din resursele bugetului
anual al UE.
Europenii pot fi siguri că agricultorii produc alimentele de care
au nevoie.

În UE sunt aproximativ 500 de milioane de consumatori,

care au nevoie de o sursă sigură de hrană sănătoasă,
nutritivă, la prețuri accesibile. Mediul economic rămâne
nesigur și imprevizibil. În plus, există numeroase
provocări actuale și viitoare, printre care concurența
mondială, criza economică și financiară, schimbările
climatice și costurile din ce în ce mai ridicate ale
factorilor de producție precum combustibilul și
îngrășămintele.
© European Union
 4 S Ă
PAC și zonele rurale
Agricultura nu implică numai producția de alimente.
Este vorba și despre comunitățile rurale, mediul rural și
resursele sale naturale de mare preț.
În toate statele membre UE, agricultorii mențin
vitalitatea zonelor rurale și păstrează stilul de viață
rural. Dacă nu ar exista exploatații agricole și agricultori,
cătunele, satele și târgurile noastre ar fi profund
afectate.
Multe locuri de muncă din zonele rurale sunt legate de
agricultură. Agricultorii au nevoie de mașini, construcții,
combustibil, îngrășăminte și îngrijiri medicale pentru
animale. Multe persoane lucrează în aceste sectoare
„din amonte”. Alte persoane realizează operațiuni „în
aval”, precum prepararea, prelucrarea și ambalarea
alimentelor. Există, de asemenea, cei care sunt implicați
în stocarea, transportul și vânzarea cu amănuntul
a produselor alimentare.
În concluzie, agricultura și producția de alimente
reprezintă elemente esențiale ale economiei și societății
noastre. În toate cele 28 de state membre ale UE există
aproximativ 12 milioane de agricultori și alte 4 milioane
de persoane lucrează în sectorul alimentar. Sectorul
agricol și alimentar oferă, împreună, 7 % din totalul
locurilor de muncă și generează 6 % din produsul intern
brut al UE.
Agricultorii gestionează zonele rurale în beneficiul nostru, al
tuturor.
© European Union
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
PAC și mediul în care trăim
Spațiul nostru rural nu și‑a păstrat caracteristicile
inițiale, ci a fost modificat de practicarea agriculturii
de‑a lungul secolelor. Agricultura a creat mediul
diversificat în care trăim și peisajele sale variate.
Zonele rurale europene reprezintă habitatul unei mari
diversități de faună și floră. Această biodiversitate este
esențială pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale.
Agricultorii gestionează zonele rurale în beneficiul
nostru, al tuturor. Furnizează bunuri publice, dintre care
cele mai importante sunt buna îngrijire și întreținere
a solurilor, a peisajelor și a biodiversității. Deoarece
piața nu îi remunerează pentru aceste servicii aduse
societății, UE le oferă ajutor pentru venit.
Agricultorii pot fi afectați în mod negativ de schimbările
climatice. PAC le oferă sprijin financiar pentru a‑și
adapta metodele și sistemele agricole în funcție de
efectele schimbărilor climatice.
Agricultorii sunt cei dintâi care conștientizează
necesitatea protejării resurselor naturale – în definitiv,
traiul lor de zi cu zi depinde de acestea. Pentru a evita
efectele secundare negative ale anumitor practici
agricole, UE le oferă stimulente agricultorilor pentru
a exploata terenurile în mod durabil și ecologic.
De fapt, agricultorii se confruntă cu o dublă provocare:
de a produce alimente și, în același timp, de a proteja
natura și biodiversitatea.
Agricultura durabilă din punct de vedere al mediului,
care folosește resursele naturale cu prudență, este
esențială pentru producerea hranei și pentru calitatea
vieții noastre – astăzi, mâine și pentru generațiile
viitoare.
A G R I C U L T U R Ă
Agricultura în Europa, de‑a lungul timpului
1957
Tratatul de la Roma instituie Comunitatea
Economică Europeană (precursoarea Uniunii
Europene din prezent), formată din șase țări din
Europa Occidentală.
1962
Este creată politica agricolă comună (PAC). PAC
este prevăzută ca politică comună, având drept
obiectiv furnizarea de alimente la prețuri accesibile
pentru cetățenii UE și asigurarea unui standard de
viață echitabil pentru agricultori.
1984
PAC devine victima propriului său succes.
Exploatațiile agricole devin atât de productive încât
furnizează mai multă hrană decât este necesar.
Surplusul se stochează și conduce la apariția
„munților de alimente”. Se introduc măsuri pentru
adaptarea nivelurilor producției în funcție de nevoile
pieței.
© iStockphoto/Milan Zeremski
5
1992
Obiectivul PAC trece de la sprijinirea pieței la
sprijinirea producătorilor. Subvenționarea prețurilor
se reduce, fiind înlocuită cu ajutoare directe pentru
agricultori. Aceștia sunt încurajați să adopte practici
mai ecologice. Reforma coincide cu summitul
Pământului desfășurat la Rio de Janeiro în 1992,
care lansează principiul dezvoltării durabile.
2003
PAC oferă ajutor pentru venit. Noua reformă PAC
sistează legătura dintre subvenții și producție.
Agricultorii primesc ajutor pentru venituri cu condiția
să exploateze terenul agricol și să îndeplinească
standardele de siguranță în materie de mediu,
bunăstare a animalelor și siguranță alimentară.
2013
PAC este reformată pentru a consolida
competitivitatea sectorului, pentru a promova
o agricultură durabilă și inovatoare, pentru a sprijini
ocuparea forței de muncă și creșterea economică în
zonele rurale.
Cum protejăm natura și
biodiversitatea?
 6 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

De ce este nevoie de o politică agricolă
la nivel european?
Principalele obiective ale politicii agricole comune sunt:
creșterea productivității agricole, pentru a asigura
securitatea aprovizionării cu hrană la prețuri rezonabile
pentru consumatori și asigurarea unui nivel de trai
rezonabil pentru agricultorii din UE.
Toate statele membre împărtășesc aceste două
obiective, dintre care niciunul nu poate fi atins fără
acordarea de sprijin financiar pentru agricultură și
zonele rurale. O politică europeană comună favorizează
o mai bună utilizare a resurselor bugetare, lucru care nu
ar putea fi realizat dacă s‑ar aplica, simultan, 28 de
politici naționale.
În absența unei politici comune, fiecare stat membru ar
aplica politici naționale cu obiective diverse și cu diferite
grade de intervenție publică. Adoptarea unei politici la
nivel european asigură aplicarea de norme comune pe
piața unică, limitează, dacă este necesar, volatilitatea
pieței, protejează progresele înregistrate în reformele
recente vizând creșterea competitivității agriculturii
europene și stabilește o politică comercială comună
care să îi permită UE să negocieze într‑un mod coerent
cu partenerii săi comerciali mondiali.

Producătorii au acces la toată piața europeană, iar

existența unei abordări comune în sprijinul agriculturii
asigură condiții echitabile pentru toți agricultorii care își
desfășoară activitatea pe piața europeană și
internațională.

Agricultura este unul dintre

© European Union

puținele domenii în care o

politică comună este
finanțată în principal din
bugetul UE, mai degrabă
decât din bugetele naționale.
A G R I C U L T U R Ă
Cum funcționează politica agricolă
Pentru a descrie cel mai bine politica agricolă comună,
ne putem referi la cele trei dimensiuni pe care aceasta
le prezintă: sprijinirea pieței, sprijinul pentru venit și
dezvoltarea rurală. Cele trei dimensiuni sunt
interconectate și viabilitatea sistemului depinde de
capacitatea de a le face să funcționeze împreună.
Referitor la măsurile de sprijinire a pieței, agricultura
este mult mai dependentă de starea vremii și de climă
decât alte sectoare. De asemenea, în agricultură există
un decalaj de timp inevitabil între semnalele referitoare
la cerere și posibilitățile de ajustare a ofertei. Mici
modificări la nivel de volum al producției pot afecta
semnificativ prețurile, deoarece consumul nostru de
alimente este, în general, constant, în comparație cu alte
produse.
Aceste incertitudini comerciale justifică rolul important
pe care îl joacă sectorul public în a le asigura
agricultorilor o anumită stabilitate.
O serie de instrumente sunt utilizate pentru a oferi
mecanisme de siguranță pentru piață.
În ceea ce privește cea de a doua dimensiune (sprijinul
pentru venit), plățile directe nu numai că le asigură
agricultorilor un venit de bază, ci le și garantează
furnizarea de bunuri publice de mediu.
Cea de a treia dimensiune este dezvoltarea rurală.
Sunt stabilite programe naționale (uneori regionale) de
dezvoltare pentru a aborda nevoile și provocările
specifice cu care se confruntă zonele rurale.
Deși își elaborează programele pe baza aceleiași liste
de măsuri, statele membre au libertatea de a aborda
aspectele cele mai importante pentru propriile teritorii,
astfel încât programele să reflecte condițiile lor
economice, naturale și structurale specifice. În cadrul
programelor de dezvoltare rurală, „abordarea Leader”
încurajează populația locală să găsească soluții la
problemele locale.
În ceea ce privește finanțarea politicii agricole comune,
există un buget maxim stabilit (la fel ca pentru toate
politicile UE) pe o perioadă de șapte ani. În acest fel, se
asigură un plafon pentru cheltuieli, iar agricultorii pot ști
din timp ce fonduri sunt disponibile. Reformele succesive
ale PAC au îmbunătățit eficiența instrumentelor
disponibile. Cele mai puțin eficiente au fost înlocuite cu
altele mai adaptate, care să permită politicii agricole
7
comune să răspundă mai bine nevoilor agricultorilor,
precum și cerințelor consumatorilor.
Primele două dimensiuni (sprijinirea pieței și sprijinul
pentru venit) sunt finanțate exclusiv din bugetul UE, în
timp ce dimensiunea de dezvoltare rurală se bazează
pe programarea multianuală și este cofinanțată de
statele membre.
O politică finanțată din bugetul UE
Bugetul alocat pentru politica agricolă comună este
o temă controversată. De exemplu, auzim deseori că
„jumătate din bugetul UE este alocat politicii agricole
comune”. O astfel de afirmație nu ia pe deplin în
considerare mecanismul bugetar al UE sau obiectivele
politicii agricole comune.
Este adevărat că politica absoarbe aproximativ 40 %
din bugetul UE. Acest lucru se datorează faptului că PAC
este unul dintre puținele domenii în care o politică
comună este finanțată, în principal, de UE. Pe de altă
parte, majoritatea celorlalte politici publice sunt
finanțate în principal de statele membre.
De aceea, este important să analizăm bugetul politicii
agricole comune în contextul tuturor cheltuielilor publice
ale UE. În acest caz, vom constata că bugetul PAC este
mic, reprezentând doar 1 % din totalul cheltuielilor
publice din UE. În 2014, bugetul PAC a reprezentat
aproximativ 58 de miliarde de euro.
Nu în ultimul rând, trebuie reținut că bugetul politicii
agricole comune a scăzut drastic în ultimii 30 de ani, ca
pondere în bugetul UE – de la aproape 75 % la
aproximativ 40 %.
În această perioadă, 18 țări au devenit membre ale
Uniunii (numărul de agricultori a crescut cu cel puțin
50 %) și, prin urmare, cheltuielile din bugetul UE alocate
fiecărui agricultor sunt mult mai scăzute în prezent
decât erau în trecut.
 8 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Ce face UE

PAC și agricultorii europeni CE PRODUC AGRICULTORII EUROPENI ÎN FIECARE AN

În medie, în perioada 2009-2011.

Agricultorii joacă un rol economic foarte important în

Cereale: 300 de milioane de tone
zonele rurale, pe care UE nu‑și poate permite să le
piardă. Competențele agricole de bază și abilitățile Zahăr: 17 de milioane de tone
instinctive nu se învață din cărți, ci sunt transmise din
generație în generație. Oleaginoase: 20 de milioane de tone

Și totuși mulți tineri nu mai consideră agricultura ca Ulei de măsline: 2 de milioane de tone
fiind o profesie atractivă. Prin urmare, numărul
agricultorilor a scăzut. În anii ′60, cele șase state Mere: 10 de milioane de tone
fondatoare ale UE numărau 6 milioane de agricultori. În
prezent, numărul lor s‑a redus cu mai mult de jumătate. Pere: 2 de milioane de tone

Iată de ce PAC sprijină tinerii să se lanseze în Citrice: 11 de milioane de tone

agricultură, acordându‑le fonduri pentru a cumpăra
terenuri, mașini și echipamente agricole. Aceasta oferă, Vin: 160 de milioane de hectolitri
de asemenea, granturi pentru formarea tinerilor
agricultori, precum și a celor cu experiență, în vederea Carne de vită și vițel: 8 de milioane de tone
utilizării celor mai noi metode și tehnici de producție.
Carne de porc: 20 de milioane de tone
Încurajarea tinerilor agricultori și asigurarea continuității
de la o generație la alta reprezintă o adevărată Carne de pasăre: 12 de milioane de tone
provocare pentru dezvoltarea rurală în UE.
Ouă: 7 de milioane de tone
În unele regiuni ale Europei, practicarea agriculturii este
deosebit de dificilă – de exemplu, în zonele deluroase și Lapte: 150 de milioane de tone
muntoase și în regiunile îndepărtate. Este important să
se mențină vitalitatea comunităților din aceste de

regiuni. PAC oferă fonduri pentru a se asigura că aceste

comunități, aflate în regiuni rurale vulnerabile, au
SITUAȚIA RELATIVĂ A VENITURILOR DIN AGRICULTURĂ, o situație economică bună și nu dispar treptat.
COMPARATIV CU VENITURILE DIN CELELALTE SECTOARE

Datorită PAC, agricultorii produc în

funcție de cererea consumatorilor

Cetățenii UE sunt beneficiarii finali ai PAC. Există

întotdeauna suficiente alimente în magazine și
supermarketuri, la prețuri care sunt, în general,
accesibile. În prezent, în majoritatea statelor membre
UE, o familie medie cheltuiește în jur de 15 % din
venitul său lunar pentru hrană, cu jumătate mai puțin
40 % 100 % decât în 1962.

Cifrele reprezintă venitul mediu al întreprinderilor din agricultură pe unitate de lucru

anuală nesalariată ca % din salariul mediu pe ansamblul economiei, echivalent
normă întreagă.

Sursa: Comisia Europeană.

A G R I C U L T U R Ă
Agricultorii depun mai multe
eforturi pentru a proteja
mediul și frumusețea
peisajelor.
Beneficiem de o aprovizionare sigură cu produse de
înaltă calitate din partea agricultorilor noștri. Europa
este considerată lider mondial în sectoare precum uleiul
de măsline, produsele lactate, carnea, vinurile și
băuturile spirtoase. Mai mult, putem afla ușor cum și
unde au fost produse alimentele pe care dorim să le
cumpărăm, datorită sistemului de etichetare și
trasabilitate al UE.
Mulți consumatori din UE preferă produsele locale sau
regionale, acolo unde acestea sunt disponibile.
Specialitățile tradiționale sunt din ce în ce mai cerute.
Prin urmare, agricultorii, într‑o proporție din ce în ce
mai mare, își vând produsele direct consumatorilor în
piețele agroalimentare și își prelucrează propriile
produse pentru a le adăuga valoare locală.
Agricultorii gestionează zonele rurale
Aproximativ jumătate din terenurile din UE sunt
exploatate agricol. Prin urmare, agricultura este,
într‑adevăr, foarte importantă pentru mediul nostru
natural. De‑a lungul secolelor, agricultura a contribuit la
crearea și păstrarea unei varietăți de habitate
semi‑naturale valoroase. În prezent, acestea modelează
diversitatea peisajelor din UE și adăpostesc o faună și
floră sălbatică bogată și variată. Agricultura și natura
se influențează reciproc. Datorită reformelor succesive
ale PAC, practicile agricole din UE devin din ce în ce mai
ecologice.
9
© iStockphoto
Prin urmare, în prezent, agricultorii au două roluri:
produc hrana noastră și gestionează zonele rurale. În
cadrul celui de al doilea rol, agricultorii furnizează
bunuri publice. Întreaga societate – prezentă și
viitoare – beneficiază de zone rurale gestionate atent și
bine îngrijite. Este, așadar, corect ca PAC să
recompenseze agricultorii pentru că ne oferă acest bun
public valoros.
În urma reformei PAC din 2013, pentru a beneficia de
ajutorul pentru venit, agricultorii trebuie să adopte
metode de producție durabile. Concret, acest lucru
înseamnă că ei trebuie să mențină suprafețe cu pășuni
permanente, acestea având rolul de a absorbi dioxidul
de carbon, contribuind astfel la combaterea
schimbărilor climatice. De asemenea, agricultorii trebuie
să‑și diversifice culturile, respectând un număr minim și
trebuie să utilizeze 5 % din terenul arabil într‑un mod
care promovează biodiversitatea (denumite „zone de
interes ecologic”). Agricultorii care adoptă practici
agricole și mai ecologice pot primi un sprijin
suplimentar.
În plus, PAC promovează practici agricole precum
protejarea caracterului pitoresc al peisajului, în
conformitate cu dorința opiniei publice.
Protejarea biodiversității și a habitatelor care adăpos-
tesc floră și faună sălbatică, gestionarea resurselor de
apă și adaptarea la schimbările climatice reprezintă alte
priorități pe care agricultorii trebuie să le respecte.
 10 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

În acest sens, programul UE Natura 2000 este relevant. AGRICULTORII ÎMBĂTRÂNESC

Este vorba de o rețea de aproximativ 25 000 de situri,

Sub
reprezentând aproximativ o cincime din teritoriul UE, 35 de ani
Peste 8%
prin care se urmărește protejarea biodiversității Europei. 65 de ani Între
Aceste situri nu sunt zone protejate „aparte”, ci sunt 30 % 35-44 de ani
17 %
deschise și adesea dependente de utilizarea terenului și
de activitățile umane durabile care le‑au modelat de‑a
lungul vremii. Multe dintre ele sunt situate pe terenuri
agricole, iar agricultorii se angajează să gestioneze
terenul astfel încât să mențină biodiversitatea.

Economia rurală și stilul de viață rural

depind de agricultură

Cu toate că agricultura este principala activitate econo-

mică în majoritatea zonelor rurale, agricultorii fac mai
mult decât să cultive plante și să crească animale. De Între 55-64 de ani Între
24 % 45-54 de ani
multe ori, ei prelucrează aceste produse și le vând direct 23 %
consumatorilor. Reforma din 2013 promovează vânzarea
directă de produse agricole, de exemplu la piață. Sursa: Eurostat, 2010.

Aproximativ jumătate din populația UE locuiește în zone

rurale. Fără agricultură, ar exista puține elemente care
să mențină vitalitatea și unitatea multor comunități Aceasta contribuie la prevenirea depopulării zonelor
rurale. Dacă ar dispărea agricultura, în multe zone rurale, cauzată de oportunitățile limitate de ocupare
terenul ar fi abandonat. a forței de muncă și de rata crescută a șomajului.
Serviciile publice (precum școlile și unitățile medicale)
Iată de ce PAC acordă agriculturilor asistență financiară sunt menținute și îmbunătățite, oferind localnicilor un
pentru a se asigura că aceștia continuă să lucreze bun motiv pentru a rămâne în zonele rurale și pentru
pământul și să creeze locuri de muncă suplimentare a‑și crește copiii aici.
prin reamenajarea satelor și protejarea peisajului sau
prin proiecte privind patrimoniul cultural și multe alte
sarcini asociate în mod direct sau indirect cu agricultura
și economia rurală.
© iStockphoto/Bart Coenders

Agricultura are nevoie de

tineri.
A G R I C U L T U R Ă
11

© iStockphoto/cstar55

Este nevoie de agricultori

eficienți și competitivi pentru
a genera creștere economică
și pentru a favoriza ocuparea
forței de muncă în Europa.

Este necesar să se sporească dinamismul exploatațiilor
agricole familiale mici. Mulți agricultori au peste 55 de
ani și se vor retrage din agricultură la un anumit
moment. UE recunoaște că structura pe vârste
a populației agricole a devenit un motiv de îngrijorare.
Sprijinirea tinerilor pentru a se lansa în agricultură este
un imperativ strategic, pentru ca zonele rurale europene
să facă față cu succes numeroaselor provocări cu care
se confruntă.
Având în vedere surplusul de alimente rezultat din
productivitatea crescută, accentul s-a schimbat. În
prezent, PAC îi ajută pe agricultori:
• să folosească practici menite să reducă emisiile de
gaze cu efect de seră;
• să utilizeze tehnici agricole ecologice;
• să îndeplinească standarde în materie de sănătate
publică, mediu și bunăstare a animalelor;

PAC stimulează productivitatea și • să producă și să pună pe piață de specialități

inovarea alimentare regionale;

PAC ajută agricultorii să fie mai productivi și să‑și • să sporească productivitatea utilizării pădurilor și
îmbunătățească abilitățile tehnice. a zonelor împădurite;

În primii săi ani de existență, PAC încuraja agricultorii să • să dezvolte noi utilizări ale produselor agricole în
folosească mașini agricole moderne și tehnici noi, sectoare precum cosmetica, medicina și artizanatul.
inclusiv îngrășăminte chimice și produse de protecție
a plantelor. Acestea erau necesare deoarece, la acel
moment, prioritatea era producerea unei cantități mai AGRICULTORI MAI EFICIENȚI: PRODUCȚIA DE GRÂU ÎN CELE
ȘASE STATE FONDATOARE ALE UE
mari de alimente pentru populație.

Politica a fost foarte eficientă. Productivitatea a crescut

semnificativ. Randamentul culturilor a sporit 7
spectaculos, însă a rămas stabil începând din anul
6
2000. În anii următori, cercetarea și inovarea vor fi 2000 2010
5
esențiale pentru a ajuta agricultorii să producă mai 1990
mult utilizând mai puține resurse. 1980
4

1962

Randamentul în tone la hectar. Sursa: Comisia Europeană.

 12
CONCENTRAȚIA ÎN CADRUL LANȚULUI DE APROVIZIONARE CU ALIMENTE
Agricultori
12 000 000
Cifrele sunt pentru 2010 (agricultură) și 2009 (alte sectoare). Sursa: Eurostat.
Fondurile de cercetare ale UE au menirea să dezvolte noi
sisteme agricole, pentru a permite agricultorilor să facă
față numeroaselor provocări cu care se vor confrunta –
inclusiv cele privind schimbările climatice și creșterea
presiunii asupra resurselor naturale. În viitor, agricultorii
noștri vor trebui să producă mai mult cu resurse mai
puține. Acest lucru poate fi realizat prin crearea de
instrumente, cum ar fi parteneriatele pentru inovare,
menite să promoveze inovarea în agricultură, eliminând
distanța care există în prezent între cercetare și practica
agricolă și facilitând comunicarea și cooperarea între
părțile interesate (agricultori, consilieri, întreprinderi
agricole, oameni de știință, administrație etc.).
Modernizarea este o altă prioritate a PAC
Modernizarea exploatațiilor agricole a fost întotdeauna
și continuă să fie un obiectiv important al PAC. Mulți
agricultori europeni au beneficiat de granturi pentru
modernizarea clădirilor și a mașinilor agricole. Alți
agricultori au utilizat granturile pentru a îmbunătăți
calitatea șeptelului și condițiile în care sunt crescute
animalele.
Provocarea constă în garantarea faptului că
modernizarea îi va ajuta pe agricultori să devină
competitivi din punct de vedere economic și să aplice
tehnici durabile din punct de vedere al mediului.
Programul de dezvoltare rurală din cadrul PAC va
rămâne un element esențial de schimbare și progres: va
oferi în continuare oportunități agricultorilor pentru a‑și
îmbunătăți exploatațiile și, de manieră mai generală,
cadrul rural în care trăiesc.
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Producători de alimente Comercianți cu ridicata Comercianți cu amănuntul
250 000 200 000 500 000
În concordanță cu strategia europeană de dezvoltare
pentru următorul deceniu (Europa 2020), agricultorii
noștri vor deveni mai eficienți și mai competitivi.
Deși granturile și împrumuturile joacă un rol important,
există și alte modalități de a‑i ajuta pe agricultori.
Programele de formare și serviciile de consiliere în
agricultură sunt alte modalități, mai puțin vizibile, prin
care agricultorii primesc asistență, peste tot în UE.
De ce agricultorii nu beneficiază
întotdeauna de un venit corect
Marea majoritate a exploatațiilor agricole sunt relativ
mici. În medie, agricultorii europeni au doar 12 hectare
de teren (echivalentul a aproximativ 20 de terenuri de
fotbal) și 70 % din ferme au o suprafață mai mică de
cinci hectare.
Din cauza dimensiunilor mici ale exploatațiilor,
agricultorii au dificultăți în a obține cel mai bun preț
pentru produsele lor. Eforturile acestora de a îmbunătăți
calitatea și de a spori valoarea produselor pot rămâne
nerecompensate de prețul pieței.
PAC ajută agriculturii într‑o măsură din ce în ce mai
mare să‑și consolideze poziția de negociere față de alte
părți implicate în lanțul de producție și comercializare
a alimentelor.
UE sprijină agricultorii încurajând:
• înființarea de organizații de producători (acestea le
permit agricultorilor să se grupeze pentru a‑și putea
vinde produsele în mod colectiv, căpătând astfel mai
multă influență pe piață în cadrul lanțului de
aprovizionare cu alimente);
A G R I C U L T U R Ă
©Comstock Images/Jupiterimages
• alte forme de cooperare care pot acorda agricultorilor
un avantaj mai mare pe piață și care pot crește
marjele de profit și competitivitatea;
• crearea unor tipuri de producție specializate, cum ar fi
agricultura ecologică;
• relațiile contractuale pe tot parcursul lanțului de
aprovizionare cu alimente;
• crearea de fonduri mutuale și de sisteme de asigurări,
pentru a permite agricultorilor să facă față mai bine
instabilității pieței sau scăderii bruște a prețurilor.
Instrumentele de marketing și de gestionare a riscurilor
pot îmbunătăți poziția agricultorilor în cadrul lanțului de
aprovizionare cu alimente. Reforma din 2013 le oferă
sprijin financiar agricultorilor care doresc să utilizeze
aceste instrumente.
Alimente de calitate – cheia succesului
Europa este renumită pentru gama extrem de variată
de alimente, vin și bere de bună calitate, după cum
arată marile noastre tradiții culinare.
În acest sens, Europa a dezvoltat de‑a lungul anilor
o serie de instrumente: standardele de comercializare,
sistemele de calitate pentru recunoașterea produselor
de o anumită calitate, sistemele de certificare și
normele de igienă.
13
Buna reputație a alimentelor
produse în Europa este
susținută de o serie de
programe europene.
STANDARDE DE COMERCIALIZARE: aceste
standarde există pentru majoritatea produselor agricole.
Se precizează astfel categoriile de produse,
caracteristicile minime care trebuie respectate și
anumite cerințe în materie de etichetare. Standardele
informează consumatorii (de exemplu, în privința originii
sau a soiului de fructe sau legume) și permit
compararea prețurilor unor produse de calitate
echivalentă. Aceste standarde facilitează schimburile
comerciale în Europa.
SISTEMELE DE CALITATE EUROPENE PENTRU
RECUNOAȘTEREA PRODUSELOR CARE AU
O CALITATE SPECIFICĂ: pentru produsele al căror
caracter este legat de originea geografică, există două
logouri: „denumire de origine protejată” (DOP) și
„indicație geografică protejată” (IGP). Care este diferența?
SIGNATIO
DE
N
OTECTED
OF
Denumire de origine protejată – Eticheta
ORIGI
europeană de calitate pentru produsele
PR
alimentare cu garantarea originii
• •
geografice.
Indicație geografică protejată – Eticheta
europeană de calitate, strâns legată de o
anumită regiune.
Logoul european pentru produse obținute
prin metode ecologice.
 14 S Ă
• DOP (denumirea de origine protejată) pune în valoare
un aliment produs în totalitate într‑o regiune anume,
cu o tehnologie recunoscută, cu ingrediente din
regiunea respectivă și al cărui caracter este legat de
originea sa geografică. Printre produsele cu denumire
de origine protejată putem enumera numeroase
brânzeturi (de exemplu, Queso Manchego sau Feta),
mezeluri (Prosciutto di S. Daniele etc.), sortimente de
ulei de măsline (Umbria, Kalamata, Montoro‑Adamuz
etc.), precum și fructe și legume și, bineînțeles,
numeroase vinuri.
• IGP (indicația geografică protejată) se referă la un
aliment a cărui calitate sau reputație se leagă de
o regiune unde are loc cel puțin o etapă a procesului
de producție: bere (Münchener Bier, Ceskobudejovické
Pivo), carne (Scotch Beef, numeroase sortimente de
carne de pasăre din Franța etc.), dar și produse de
panificație sau produse pescărești (de exemplu,
Scottish farmed salmon).
AGRICULTURA ECOLOGICĂ: există un logo european
specific pentru agricultura ecologică care garantează
respectarea standardelor europene de producție în
materie de agricultură ecologică. Agricultura ecologică
respectă ciclurile naturale de viață ale plantelor și
animalelor și reduce impactul activităților omului
asupra mediului înconjurător. Metodele de producție
respectă o legislație europeană precisă și strictă.
SISTEMELE VOLUNTARE DE CERTIFICARE a calității
alimentelor garantează respectarea unui caiet de sarcini
care poate cuprinde cerințe privind protecția mediului
înconjurător, calitatea vieții animalelor, caracteristicile
organoleptice sau comerțul echitabil. Comisia
Europeană a elaborat orientări în vederea armonizării
acestor sisteme, pentru a limita constrângerile impuse
producătorilor și pentru a garanta că nu sunt induși în
eroare consumatorii.
IMPORTURILE AGRICOLE DIN ȚĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE
Uniunea Europeană (UE 28)
72 000
În milioane de euro. În medie, în perioada 2011-2013. Sursa: Comisia Europeană.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
REGULILE DE IGIENĂ: aceste reguli se aplică „de la
producător la consumator” pentru alimentele produse în
UE sau importate din țări terțe. Strategia UE în materie
de siguranță alimentară se bazează pe reguli referitoare
la siguranța produselor destinate alimentației umane
sau animale, pe consultanță științifică independentă
care este accesibilă publicului, precum și pe măsuri de
control și pe dreptul consumatorului de a alege
dispunând de informații complete.
Pe de altă parte, Comisia și țările UE sprijină agricultorii
care se angajează în demersuri privind calitatea, prin
măsuri de dezvoltare rurală și prin ajutoare pentru
promovare.
UE își deschide piața pentru țările în
curs de dezvoltare
Uniunea Europeană este de departe cel mai mare
importator de produse alimentare din lume.
Prin intermediul politicii sale de dezvoltare, UE sprijină
țările în curs de dezvoltare să își vândă produse
agricole în UE. Acest lucru se realizează prin acordarea
unui acces preferențial pe piața sa.
În fiecare an, UE importă din țările în curs de dezvoltare
produse agricole în valoare de aproximativ 60 de
miliarde de euro, mai mult decât ceilalți cinci mari
importatori majori la un loc (SUA, Japonia, Canada,
Australia și Noua Zeelandă).
UE are relații comerciale și de cooperare intense cu țări
terțe și blocuri comerciale regionale. În plus, UE
a încheiat (sau negociază în prezent) acorduri
comerciale bilaterale cu vecinii săi apropiați și cu alte
țări terțe, precum și acorduri de parteneriat economic cu
țările în curs de dezvoltare.
Noua Zeelandă
1 000
Australia
3 000
Canada
6 000
Japonia
19 000
Statele Unite
43 000
A G R I C U L T U R Ă
15

Europa este un exportator important de EXPORTURILE UE, PE SECTOARE

produse alimentare de calitate Mașini și utilaje 21 %

Datorită climei favorabile, solului fertil și competențelor Substanțe chimice 11 %

tehnice ale agricultorilor săi, Europa este unul dintre cei
mai importanți producători de produse agricole din lume. Produse farmaceutice 8 %

La nivel mondial, producția de alimente va trebui să se Agricultură 7 %

dubleze pentru a putea hrăni 9 miliarde de oameni –
populația estimată a lumii în 2050. Prin intermediul Vehicule și componente 6 %
PAC, UE joacă un rol important în găsirea de soluții
pentru această provocare. De aceea, este necesar ca UE Materiale textile 3 %
să continue să investească în sectorul agricol.
Echipamente de construcții 2 %
Volumul, diversitatea și calitatea produselor sale fac din
UE un exportator important. De fapt, UE este cel mai
mare exportator de produse agricole (în principal, Sursa: Comisia Europeană, 2010
produse prelucrate și cu valoare adăugată suplimentară).

UE este unul dintre cei mai importanți și activi membri

ai Organizației Mondiale a Comerțului și joacă un rol
constructiv în elaborarea de norme comune inovatoare
și de perspectivă pentru comerțul global, inclusiv pentru
agricultură. Prin susținerea rolului OMC, UE contribuie la
menținerea unui sistem comercial liber, echitabil și
deschis pentru toate țările lumii.

Fluxul importurilor și exporturilor de produse agricole

din și către UE este prezentat mai jos.

COMERȚUL EXTERN CU PRODUSE AGRICOLE AL UE

Rusia și Ucraina
Importurile UE 4 000
Exporturile UE 11 000

America de Nord
Importurile UE 11 000 Regiunea
Exporturile UE 17 000 mediteraneană Japonia
Importurile UE 8 000 și Coreea de Sud
Exporturile UE 15 000 Importurile UE 300
Exporturile UE 6 000

ASEAN,
China și India
Importurile UE 16 000
Exporturile UE 10 000
Argentina și Brazilia
Importurile UE 21 000 ACP și Africa de Sud
Exporturile UE 2 000 Importurile UE 14 000
Exporturile UE 9 000 Australia
și Noua Zeelandă
Importurile UE 4 300
Exporturile UE 2 300

În milioane de euro. În medie, în perioada 2010-2012.

Sursa: Comisia Europeană.
 16

NA-04-14-861-RO-C
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Agricultura europeană în perspectiva anului

2020: pentru a răspunde provocărilor viitoare

Politica agricolă comună aduce alimentele pe mesele
noastre, furnizând produse sănătoase, sigure și de
înaltă calitate la prețuri accesibile și echitabile.
PAC a evoluat de‑a lungul anilor pentru a răspunde
circumstanțelor economice în schimbare și cerințelor
cetățenilor. Marea majoritate a cetățenilor sprijină
politica agricolă comună și recunosc beneficiile
substanțiale pe care le aduce aceasta.
În 2013, PAC a fost revizuită pentru a putea răspunde
provocărilor viitoare, ținând cont de așteptările
societății. Noua structură a politicii agricole comune va
aduce schimbări majore: sprijinul direct va deveni mai
echitabil și va ține cont într‑o mai mare măsură de
aspectele de mediu, va fi consolidată poziția
agricultorilor față de ceilalți actori din lanțul de
aprovizionare cu alimente și politica, în general, va
deveni mai eficientă și mai transparentă. Această
reformă reprezintă un răspuns ferm al UE la provocările
legate de securitatea alimentară, de schimbările
climatice și de creșterea economică și de crearea de
locuri de muncă în mediul rural. PAC va juca în
continuare un rol esențial în îndeplinirea obiectivului
general de promovare a unei creșteri inteligente,
durabile și favorabile incluziunii.
La fel ca și în ultimii 50 de ani, politica agricolă comună
va continua să aducă beneficii tuturor cetățenilor UE.

Informații suplimentare
XX Site‑ul Comisiei Europene cu privire la agricultură: http://ec.europa.eu/agriculture/index_ro.htm
XX „Pentru rădăcini mai puternice” – prezentarea politicii agricole comune:
http://ec.europa.eu/agriculture/cap‑for‑our‑roots/index_ro.htm
XX Întrebări despre Uniunea Europeană? Serviciul „Europe Direct” vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11
http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm

ISBN 978-92-79-41405-3
doi:10.2775/98052