Sunteți pe pagina 1din 5

28 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Semnalăm câteva aspecte ce sunt relevate la aceste nivele prin examenul din spate.
Atunci când MI stâng este mai scurt, ca în figura nr. 41 b, acest lucru este pus în
evidenŃă de furca subfesieră denivelată (pliul subfesier stâng este mai jos decât cel
drept), bazinul de partea dreaptă va fi mai sus, coloana lombară se va încurba lateral
spre partea stângă şi se va rota spre partea opusă (concavă), iar pentru compensare,
coloana toracală se va încurba lateral dreapta şi se va rota spre concavitate,
determinând formarea de către grilul costal al gibusului. Umărul şi omoplatul convex
vor fi mai sus. Un terapeut exersat în examinarea somatoscopică trebuie să recunoască
rapid sinergia (normală sau anormală) a celor patru elemente ale acestei regiuni-
hemitoracale osteo-musculare. Aceste patru piese sunt: 1 umărul (ca regiune), 2
omoplatul, 3 grilul costal, 4 coloana vertebrală(fig.nr.38 a).
Prin marcarea conturului omoplaŃilor se va observa mai bine denivelarea lor.
DeformaŃia are forma unui paralelogram, dar există totodată şi o deviere în plan
sagital, o torsiune a întregului trunchi. Astfel: umărul convex (drept) este deplasat
posterior, iar hemibazinul concav (drept), este deplasat anterior; hemibazinul stâng
este deplasat posterior, iar umărul de aceiaşi parte este anterior (fig. nr. 38 b).

2
4

3 b
a
Figura nr. 38 – a. DeviaŃia asociată a celor patru elemente: umăr-omoplat-coaste-
coloană; b. DeformaŃia întregului trunchi datorată inegalităŃii de lungime a
membrelor inferioare
Pentru urmărirea evoluŃiei deviaŃiei scoliotice ce produce asimetria umerilor se poate
măsura inegalitatea înălŃimii umerilor.
Rotarea umerilor, asimetrică în scolioză poate fi evidenŃiată privind de sus (fig. nr. 39
).

Figura nr. 39 – Dezechilibrul antero-posterior al umerilor văzut de sus


Pentru a aprecia mai bine gibozitatea costală, subiectul se va apleca înainte (flexia
trunchiului 90º), cu MS atârnând relaxate, genunchii întinşi, capul atârnând relaxat
(fig. nr. 40).
29 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

a b c

Figura nr. 40 a – profilul denivelării hemitoracelor concav şi convex într-o scolioză


structurală; b - profilul posterior al unei deformaŃii scoliotice stabile; c – măsurarea
săgeŃii gibozităŃii dorsale.

Aceasta reprezintă şi proba funcŃională pentru diagnosticul atitudinii scoliotice sau a


scoliozei structurale. În cazul unei simple atitudini, prin aplecarea trunchiului, relieful
costal al celor două hemitorace apare egal la acelaşi nivel, iar în cazul unei scolioze
structurale, denivelarea acestora apare şi mai evidentă. Pentru a evidenŃia această
denivelare, subiectul aflat în aceeaşi poziŃie (flexie 90º) va duce MS de partea
hemitoracelui coborât sau înfundat în flexie 180º (întins sus), iar celălalt MS de partea
gibozităŃii îl va duce în poziŃia 0 (întins pe lângă corp). Denivelarea se mai poate
aprecia dacă punem subiectul să încrucişeze puternic braŃele şi să facă aceeaşi flexie,
astfel omoplaŃii se îndepărtează şi reliefurile costale se evidenŃiază. Măsurarea
denivelării costale se face cu rigla din aceeaşi poziŃie sau cu aparate speciale numite
scoliometre.
Diagnosticul diferenŃial între atitudinea scoliotică şi scolioza de gradul I se poate
obŃine şi prin efectuarea următoarei probe de hipercorectare: înclinarea trunchiului în
partea opusă devierii. Dacă prin aceasta se obŃine o încurbare în sens invers, avem de-
a face cu o atitudine scoliotică, iar dacă coloana vertebrală nu corectează, încurbarea
persistă, avem de-a face cu o scolioză structurală (fig. nr.41 a).

b
a

Figura nr. 41 - a. Manevră pentru verificarea atitudinii scoliotice (după A. Antal);


b. Explorarea reductibilităŃii unei scolioze.
30 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Controlul reductibilităŃii scoliozei se poate face deci prin:


- flexia trunchiului 90º;
- decubit ventral;
- suspendarea copilului (fig. nr. 41 b);
- înclinarea laterală;
- decubit lateral pe partea concavă a scoliozei; când prin această manevră
deformarea rahidiană se corectează total, scolioza este de gradul I, când se
corectează aproape total, ea este de gradul II, iar când nu se corectează, deoarece
este fixată, este de gradul III.

Paralelogramul se formează prin marcarea a două linii orizontale şi paralele între ele:
una peste cele două creste iliace şi alta între cele două trohantere. Aceste linii se unesc
apoi prin două linii oblice divergente. Paralelogramul prezintă o formă schimbată în
scolioza lombară, în luxaŃia congenitală coxo – femurală, în malformaŃiile regiunii
lombo – sacrate etc. (fig. nr. 42 a).

Figura nr. 42 a – Paralelogramul lui Neugebauer – Ribemont; b – Rombul lui


Michaelis; c – Forma schimbată a paralelogramului în scolioză.

Tot în regiunea sacrată se poate delimita şi rombul lui Michaelis, unind sus vârful
apofizei vertebrei L5 cu cele două spine iliace postero – superioare, iar în jos pe
acestea două cu vârful plicii interfesiere care corespunde vârfului sacrului, romb care
apare deformat în devierea coloanei lombare, în anomaliile de conformaŃie ale
bazinului şi în diferenŃa de lungime a MI. El apare evident numai la femei şi
constituie un semn caracteristic pentru sexul feminin, prezentându-se în realitate (Cl.
Baciu) rar ca un romb perfect (triunghiul superior lombo – sacrat fiind mai mic decât
triunghiul inferior sacrat) (fig. nr. 42 b).
Pentru obiectivarea examenului somatoscpic se folosesc următoarele metode:
 Examenul prin proiectare pe cadrul antropometric. Acest cadru constă dintr-un
panou cu linii orizontale şi verticale aşezate la o distanŃă de 5 sau 10 cm una de alta,
care formează pătrate cu latura de 5, respectiv 10 cm (fig. nr.
43). Linia verticală de mijloc este notată cu 0, iar în dreptul
celorlalte linii verticale se notează distanŃa acestora de la
punctul 0 în cm, simetric în stânga şi în dreapta. PoziŃia liniilor
orizontale se notează măsurând distanŃa fiecăreia în cm faŃă de
sol. Subiectul se aşează în faŃa panoului, cu faŃa, cu spatele şi în
profil, picioarele aşezate simetric de o parte şi de alta faŃă de
linia centrală (linia între călcâie); în plan sagital linia centrală
verticală trebuie să se găsească la extremitatea posterioară a
călcâielor. Se pot aprecia apoi luând ca repere liniile panoului,
31 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

simetria şi poziŃia tuturor segmentelor corpului din toate cele trei planuri.

Figura nr. 43 - Cadrul antropometric – subiect cu lordoză datorată unei anteversii


accentuate a bazinului.

 Fotografia. Pentru a fixa şi mai bine reperele şi poziŃiile segmentelor corpului,


subiectul va fi fotografiat.
În cazul deformaŃiilor vertebrale, subiectul va fi fotografiat gol, din faŃă, profil, din
spate, cu trunchiul în flexie 90º (obiectivul va fi tangent la gibozitate). O altă vedere
se va face cu trunchiul în ridicare, care poate fi utilă pentru obiectivarea rotării
umerilor sau rotării centurii scapulo – humerale.
Pentru a putea urmări evoluŃia deformaŃiei, prin fotografii succesive luate la un
interval de mai multe luni sau ani, este indispensabil ca să fie păstrate absolut identice
condiŃiile de lucru:
- atitudinea subiectului;
- luminozitatea; pentru a evita formarea de umbre, se indică ca sursa de lumină să se
afle în spatele examinatorului.
- aparatele fotografice să aibă aceeaşi distanŃă focală şi să fie aşezate la aceeaşi
distanŃă de subiect şi sub acelaşi unghi de incidenŃă.
Fotografiile se mai pot face cu trunchiul în flexie, cu trunchiul în extensie, iar MS în
flexie 180º, sau în poziŃie mahomedană. Aceste atitudini permit determinarea supleŃei
sau determinarea zonelor de redoare ale deformaŃiilor în plan antero – posterior.
Fotografiile se mai pot realiza în poziŃiile habituale, şezând sau culcat.

Figura nr. 44 – Poze ale subiectului scoliotic din spate, lateral, faŃă şi respectiv,
stând cu trunchiul aplecat pentru obiectivarea denivelării toracice.
32 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

 Metoda poligoanelor. Silueta subiectului este încadrată într-un poligon obŃinut


prin unirea unor repere caracteristice. Pentru poligonul din faŃă, reperele sunt:
vertexul, acromialelele, coasta a X – a, trohanterele mari, călcâiele (linia de separaŃie).
Pentru poligonul din profil, reperele sunt: vertexul, apendicele xifoidian, ombilicul
călcâiele vertbra D6 sau un unghi inferior al omoplatului, vârful curburii lombare,
relieful fesier (fig. nr. 45). Desenul se trasează pe hârtie mm la o scară de 1:10.

Figura nr. 45 - Reprezentarea atitudinilor deficiente globale prin metoda


poligoanelor.
- Examenul coloanei vertebrale cu firul cu plumb şi măsurarea încurbării cu rigla
gradată.
- Examenul radiografic al coloanei vertebrale, al bazinului, piciorului etc., în poziŃia
stând dă informaŃii foarte corecte dacă este executat cu o proiecŃie corectă a
planurilor.
- Pentru studiul poziŃiei bazinului în plan frontal este util aparatul lui Bouyala.
- Pentru depistarea şi aprecierea piciorului plat, se folosesc mai multe examene
obiective descrise în acest capitol: presoplantograma, plantograma, amprenta
fotografică a piciorului etc.