lucrarile lui desavarsite, tot att de minunat de parca ai fi neprihanit. Astfel credinta unui om fi poate fi socotit’ ca neprihanire. Doar o singura facultate mai este in sufletul ome- __nesc egal cu credinta si anume ravna. Pe cand poporul lui Dumnezeu c4latorea in pustie, __un barbat dintre copiii lui Israel a venit si a adus fra- tilor lui pe o madianit’4, desi tocmai pentru pacatul ~acesta, al curviei cu madianitele, Moise poruncise _ pedeapsa cu moartea. La vederea acestui lucru Fineas, _ fiul lui Eleazar, prin ravna pe care a avut-o pentru _ Dumnezeu i-a stripuns pe amandoi cu sulita si a in- _ cetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui "Israel. $i Psalmul 106: 31 ne spune cd ravna aceasta __A-a fost socotité ca neprihdnire’, exact aceeasi _ expresie ca pentru credinta lui Avram. Ee Neprihaniti, prin viata noastr4, nu suntem nici -unul. Fapte exceptionale doveditoare ale unei mari tavne pentru Dumnezeu, nu avem toti prilejul s& si- -varsim. ins’ credinta, dac& dezvolt’m facultatea ceasta in sufletul nostru, poate face ca Dumnezeu “8d ne socoteasca neprihiniti pe noi, p&c&tosii. Crede-L pe Dumnezeu __ Dar s& c4utim a intelege mai bine ce este credinta. Ce inseamna a-L crede pe Dumnezeu? Inseamni inti c&, atunci cand intémpinam grele amaraciuni si suferim multe dezamagiri in lumea sreati si carmuit’ de Dumnezeu, s& continuim a crede 49 } - Avraam - tat tuturor credinciogilorc& Dumnezeu este drept si Tat& iubitor. Cé El spre cel mai mare bine posibil al nostru, le orfnduieste pe toate. Desi ciririle Lui nu sunt ca ale noastre. Urmitoarele pilde vor folosi pentru intelegerea acestui lucru. Moise avea obiceiul s& aleaga locurile singuratice, unde putea s& practice un lucru atat de rar intalnit si anume faptul de a vorbi cu sine insusi. $i Duhul lui Dumnezeu venea atunci peste el. Se spune cd intr-o zi, sezu sub un arbore lang4 o fantand si se si in voia gandurilor. Deodati, el vazu un om venind s& bea apa si care apoi plec&. Dar omu- lui fi cAzuse de la brau o pung’, fara ca s& observe. Dupi un timp veni la fantan’ un alt om, bau si el apa si vazu punga jos. Bucuros, el o ridicd si isi continua drumul. Dupi el, un al treilea calator facu un popas la fantén& si rimase aici mai mult vreme. Intre timp, cel dintai isi dadu seama de pierderea pungii si isi spuse: ,,Desigur c& mi-a cazut de Ia brau Ja fanténd, cand m-am plecat sa beau apa“. Repede a ficut cale-ntoarsd si vizu un om sézAnd lénga fantan’. jl intreb&: ,,Ce faci tu aici?“ Cel intrebat raspunse: Sunt obosit si ma odihnesc aici un pic. Am méancat si am biut ceva $i acum vreau si plec mai departe*. Atunci omul care pierduse banii fi spuse: ,, 7u trebuie sa fi gdsit punga mea, pe care am pierdut-o aici. Nu se poate sd fi fost altul, caci abia acum am pier- dut-o“ Cel acuzat rispunse: ,,Prietene, nu am gasit nici o pungé a ta. Nu ma invinui pe nedrept de jaf. Pesemne cd vei fi pierdut punga in alt& parte sau nici nu ai pierdut-o". Atunci incepu cearta intre ei si se luard la bitaic. Moise a vrut s&-i desparta. Dar inainte 50ca s4 ajunga cel care pierduse punga, omorase pe celalalt si fugise. Atunci Moise compatimi pe cel care suferise _ moarte fara vind si se mir{ cd Dumnezeu ingSduie asemenea lucruri. El spuse: ,, Doamne, am fost martor _ atrei fapte nedrepte. Intéi, ai lsat pe unul s&-si piardd _ averea. In al doilea rand, ai lsat s4 se bucure de ea _ unul cé&ruja nu-i aparfinea. In al treilea rand, nu ai _ impiedicat s& fie omorat unul care nu a comis ni- Inic riu. Si, parcd aceasta n-ar fi fost deajuns, piguba- _ sul a trebuit s& devind si asasin. Explic&-mi deci, _Alotputernice Doamne, cum trebuie infelese aceste _intémpliri!“ : ____ Dumnezeu raspunse slujitorului su Moise: ,, Zu erezi cé felul cum procedez Eu este rdu. Si aga par _curioase oamenilor multe din cele ce fac Eu, ef nestiind cé& fiecare lucru are cauzele si justifica- tea sa. Sd afli acum cé cel care a pierdut punga era intr-adevar, el insusi, un om cinstit, dar c& tat&l sdu obfinuse prin jaf acesti bani. Cel jefuit atunci era tat] omului care a gasit punga. De aceea am aranjatastfel crurile pentru ca fiul proprictarului s& ajungd in sesia dreptei sale mosteniri. A fla si despre cel care fost sugrumat cd, intr-adevétr, nu si-a insusit aceasta 1g, dar odaté, de mult, a omorat pe fratele acelui de care a fost ucis el acum. Fapta s-a intamplat Inartori $i séngele celui omorét a rimas ner&z- bunat. De aceea ain ingdduit ca ucigasul sé fie banuit ¢ fratele victimei sale si omorat. Si aga las sa se in- le pe pémant multe lucruri, pe care omul nici- um nu Ie poate infelege. Nimeni nu-Mi poate 51cerceta céile si de multe ori nu putefi intelege de ce ii merge bine celui rau si riu celui bun“. Cel credincios ,,// erede pe Dummezeu“. Cel cre- dincios crede ci Dumnezeu are motive suficiente, drepte si bune dea proceda in toate cazurile asa cum procedeaz&. Si oricat de amar si greu de inteles ii pare un lucru cei se gntampla lui sau altuia, el fl pro- sl&veste pe Dumnezeu in inima lui. lat& si o alta pilda cu aceeasi invatatura: Un credincios posti multe zile si {1 rugé pe Tatal Ceresc s4-i arate un inger. Dorinta lui a fost realizata. Un inger fi aparu si-l intreba: ,,Doresti ceva de la mine? Vreau sa-fi implinesc dorinta“. Credinciosul rAspunse: ,,AS dori si calatoresc impreund cu tine, sd vad activitatea ta pe pamént, ca sd-mi foloseasca si sd am parte de infelepciunea ta e {ngerul fi rispunse: Nu vei putea pricepe cele ce fac eu si vei stirui de mine s&-ti explic motivele actiu- nilor mele“. Credinciosul fi dadu asigurari ci nu va face asa si rimase stabilit ca ci sk meargi pretutindeni impreuna, dar cd aceasta caldtorie in comun se va fntrerupe deindata ce credinciosul va insista ca ingerul si-i rispunda la anumite jntrebari. Au pornit la drum am4ndoi. Si au intrat in casa unui om tare sarac, care nu avea dect o vac’. Omul si nevasta lui stiteau in fata portii. Cand fi vazura apropiindu-se, le-au venit in intampinare, le-au dat binete, s-au bucurat de sosirea lor si le-au oferit locu- rile cele mai bune. Apoi au adus ce au avut mai bun de mancare in casa lor séric&cioasa. Cei doi mancara si innoptar’- acolo. Cand s-a fécut dimineat& si cei doi au vrut s& plece, ingerul rosti o rug&ciune al c&rei 52rezultat fu ci vaca gazdei cizu moart&. Credinciosul vazu lucrul acesta $i fu surprins. Aproape s&-] apuce nebunia. {si spuse: ,,.S4 fie oare aceasta risplata omu- Jui s&rac pentru cinstea pe care ne-a ficut-o ca vaca Jui, singura lui avere, s&-i fie luat#?“ Si-| intreba pe inger: ,,De ce ai omorat vita acestui om care ne-a primit cu atéta bun&vointé?“ Ingeral a zis: ,,Amin- __teste-ti de intelegerea dintre noi, cand te-ai angajat __ s& taci si s& nu faci obiectiuni decat in clipa cand nu mai vrei sé umbli cu mine. Atunci voi fi hotarat s&-fi ___ spun tot“. Credinciosul nu mai intreb& nimic. : Au plecat mai departe o-zi intreaga si au ajuns, cAnd se faicu sear’, in casa unui om bogat. Acesta _ nici nu se uita bine la ei si nu facu nimic pentru a-i _ primi cum se cuvine. Nu au c4patat nimic de mancare _ in casa lui. Casa acestui om avea un zid cam stricat $i st4panul casei era ocupat cu repararea lui. Cand se facu dimi- neat& ingerul se ruga si zidul fu reparat printr-o minu- ‘ne. Atunci tristefea si mirarea credinciosului crescu. Dar el isi st&pani dorinta de a intreba pe inger despre otivele actiunii sale. Astfel ei cilétorira mai departe. CAnd se facu iarasi sear ei veniré la o bisericd mare. Bancile din ea erau ‘din aur si argint si fiecare om sedea pe locul cuvenit tui, dupa rangul si vaza sa. Cand fi vazurd intrand pe ‘cei doi, unul dintre enoriasi intreb&: ,,Cine vrea s# ospateze asté-searad pe acesti doi cersetori?“ _ Lacare unul raspunse: ,, Ajunge pentru ei pufind paine cu apa!“ Nimeni nu-i b’ga in seamé pe c&latori, 3a cum s-ar fi cuvenit. Cand sa plece, ingerul spuse selor din biseric&: ,, Dummezeu sd va ajute pe tofi sé 53deveniti mari si cu vaza". Cuvintele acestea se mai ad&ugasera la tristetea credinciosului, dar el tacu. C4nd s& apuna soarele, c&latorii ajunsera in alt oras. Aici oamenii le iesir4 in jntampinare cu mare bucurie. fi primira cu fete zAmbitoare si-i ad’postira $n cea mai bun& casi. Acolo ei mAncar’&. La plecare, ingerul se rug’: ,,F4, Doamne, ca in orasul acesta, numai unul s& fie mare si cu vaz&": : Acum credinciosul nu se mai putu abtine si spuse ingerului: ,, Zrebuie sd-mi descoperi secretul t&u.“ {ngerul spuse: ,,Daca esti dispus sd te desparfi de mine, vreau sa&-fi explic toate motivele acfiunilor mele. Sa stii deci: vaca omului sérman era bolnavé de o boali grea. Tofi din cas& ar fi murit dac& ar fi continuat sa bea din Iaptele ei. De aceea m-am ru- gat ca vaca sé moard. Bogatul al c&rui zid J-am dres printr-o minune, daca ar fi daramat acest zid pentru aridica altul, ar fi gasit sub el o comoaré mare de aur si argint. Pentru a impiedica aceasta, am reparat eu zidul. Oamenilor cu inima aspré din biserica dintai, Je-am dorit ca toti s& fie mari si cu vazd, citci aceas- ta-i o nenorocire si duce Ia cearté, Orice loc unde multi sunt mari, este pustiit pand Ja urmé. Dreptilor ins&, c&érora Ie-am dorit s& aiba o singur& cdpetenie, rugaciunea mea o sd le foloseasca. Biserica lor se va intai, céci va fi unitate intre ei". La urma ingerul indemna pe credincios: ,,Acum plec de léngd tine si vreau sa te invat Jucrurile care iti vor folosi. Dacé vezi c& unui om rau fi merg toate bine, nu te minuna! Fericirea aceasta a Jui ii este spre nenorocire. Dac vezi pe un drept care se chinu- ieste si trdieste in tristefe, céruia fi este greu, care-I 54__- flaméand, insetat si gol, nu te necaji si nu te indoi de _ providenta Creatorului, ci laud¥-L consideréndu-L _ drept si crede-L, céci Dumnezeu este neprihanit, __ judecitile Lui sunt adevarate si ochii Lui urméresc _ faptele oamenilor. Cine-I poate spune Lui ce are de facut?“ $i aceasta puud ne este foarte folositoare pentru a intelege ce inseamna ,,a-L crede pe Dumnezeu“. A-L crede pe Dumnezeu inseamna apoi a primi _ cele ce ne spune El despre desert&ciunea lucrurilor _ acestei lumi $i despre straduinta pe care trebuie s-o depunem pentru a fi partasi ai vietii vesnice. Se povesteste cd Alexandru Macedon in razboa- iele lui de cucerire a ajuns intr-o {ara in care singurul supravietuitor al familiei regale isi petrecea toat% ‘vremea la cimitir. Chemat de Alexandru Macedon sa primeasc& tronul p&rintilor s&i, el refuz& si spuse: _»De ani de zile md ostenesc in cimitir si deosebesc asele regilor si ale cersetorilor si nu reusesc deloc. a ce bun atunci onorurile acestei lumi?“ ,Bine !‘- rispunse Macedon -,,Dar ca rege ai parte icar de o viafa fericité pe acest pamant“. ,,.Nu cred fericirea de aici, fiindcé aici nu existé viaté firx noarte, tinerefe [ira batranefe, bogafie furé lipsé, ucurie fxr dureri, sdndtate fird boal&é, adevar fird esealé si neprihanire fara pacat. Nu-mi trebuie ronu/“- spuse tanarul. ~ Aici totul e desertaciunea desertaciunilor si goan’. up vant. Dumnezeu a pregitit pentru ai Sai Imp’%- itia Sa. Inspre ea trebuie s& fie indreptate toate Andurile si toat& striduinta noastra. 55A-L crede pe Dumnezeu inseamn§, in al treilea rand, a recunoaste c&4 El are dreptate in aprecierea st&rii tale. De multe ori un bolnav nu-si di seama de gravitatea bolii sale. El crede ins& ceea ce ii spune medicul c&4 simptomele apartin unei boli foarte gra- ve si urmeaz tratamentul indicat. Tot asa, noua ni se pare ck nu avem pacate grele si cA in general, pacatul nu este ceva grav. Dar ce pricepe un bolnav despre propria sa boal&? Noi trebuie si-L credem pe Dumnezeu cé toti suntem niste p&c&tosi pierduti si c& plata pacatului este moartea. A-L crede pe Dumnezeu inseamina apoi a crede figiduinta pe care El ne-o da: ca oricine se intoarce la El cu pocdin{a, este primit, chiar dacd cugetul nostru ne minte si ne spune c4 pentru noi nu mai exista iertare. Fata unei femei cucernice fugi de acasi si ajunse o mare destrabalat%. Timp de 10 ani, ea trai in des- fran%ri fark s{ dea mamei nici m&car un semn de viata. Dar, peste 10 ani, se trezi dintr-odata si, cuprin- s& de remusciri, lua trenul si sosi noaptea térziu in targusorul ei de bastin3. Atunci veni la casa mamei sale, dar, mirare, desi ora era foarte tarzie, odaia mamei ei era luminat%. Fata se sperie: ,,Pesemne ci mama o fi bolnava, c&ci niciodatad n-a ars lumina in camera ei Ia ora aceasta“ Dadu s& sune la poart&, dar poarta era larg deschisi. Acum ingrijorarea ei spori: Se vede ci mama este chiar bolnava -isi spuse ea - si chiar doctorul a fost chemat noaptea“. Dar cand puse piciorul pe prima treapta pentru a alerga sus, deodat& auzi glasul mamei: ,,/oano, tu esti?“ ,,Da, mama“, raspunse ea in plans. ,,Dar cum se face c&-i 56larg deschis& poarta?“ ,,De 10 ani, de cand ai plecat, ea nu s-a mai inchis!“, raspunse mama. ,, Si cum se __ face c& lumina-i aprinsd Ia tine?“ ,,De 10 ani, de __ And ai plecat, ca nu s-a mai stins. Mereu te-am astep- tat‘; raspunse iarasi glasul mamei. Asa este primit $i pac&tosul care se reintoarce la _ Dumnezeu. El gaseste c& poarta nu i-a fost nicicind _ inchis& si lumina nu a fost niciodat& stins& pentru el _ si c& ceea ce |-a retinut a fost numai propria lui des- _ franare sau teama, A-L crede pe Dumnezeu inseamné a nu mai c&uta _ si invent&m noi mijloace de a ne mantui, ci a crede in mijlocul pe care Dumnezeu ni-1 araté, asa cum _ eredem pe medic cAnd ne recomanda un medicament ‘sinu mai alergim dup mijloace babesti. Acest singur mijloc de m4ntuire este credinta in Domnul Isus, jertfit pe Golgota pentru picatele noastre. : incheierea unui legimént prin jertfe ~ Domnuli-a mai zis lui Avram: ,,£u sunt Domnul, te-am scos din Ur din Haldeea, ca sd-fi dau in “stapanire fara aceasta“ (Geneza 15: 7). _ P&ni aici, Domnul fi promisese numai c’-i va da Aici pentru prima oara se precizeaz4 c& i-o va da in stapanire. _ Avram cere atunci lui Dumnezeu un semn, cum avea s-o faci mai tarziu si Ghedeon, cum i-au cerut | fariseii si saducheii semn lui Isus. $i Domnul i-a zis: ,,/a o juncand de trei ani, o sapra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea 37