GPERS Sage ie Cee Gata wn DIN SUEDIA LA IERUSALIM inunea Preasfintei Lumini, despre do care imi povestise preotul, m-am gandit ca as putea sa o vad de aproa- ey cv pe. Se apropia Pastele si era un prilej s&4 ma incredintez, vazand cu ochii oe mei minunea aceasta. Am zburat din Suedia, unde ma aflam, cu aripi din «cele patruzeci de depozite» si am ajuns la Ierusalim. fn ziua si la ora potrivita ma aflam in Biserica {nvierii, unde multimea se ingramadea sa ajunga langa Sfantul Mormant, ca si primeascé binecuvantarea si luminarea de la Sfanta Lumina. Am vrut sa ma apropii si eu, dar, din cauza multimi- lor, a fost cu neputinta. Trebuia, totusi, s4 ma incre- dintez cu ochii mei de minunea care se repeta. M-am dus intr-un loc de unde puteam sa vad, in mod supra- firesc, cu ajutorul satanei, mai multe decat vedeam cu ochii mei. Am luat, deci, ochi din «cele patruzeci de depozi- te» si in acest mod puteam sa vad pana la patruzeci de metri sub Mormantul lui Hristos. Dupa ce a intrat patriarhul am zarit deodata pe Sfantul Mormant ca 46iese Sfanta Lumina. Am vazut minunea repetandu-se si m-am mirat. Patriarhul, bucuros, a iesit din inca- perea Sfantului Mormant tinand lumAnirile care se aprinsesera singure si a inceput s4 imparta Lumina numerosilor credinciosi care asteptau nerabdatori afara. Cu totii tresaltau de bucurie si bucuria umpluse intreaga Biserica a invierii. Clopotele rasunau a sarba- toare. Inca o data Hristos fusese «consecvent» fata de poporul Sau si savarsise minunea. Candelele si luma- narile s-au aprins gi totul a fost cuprins de lumina; au fost luminate si chipurile credinciosilor care venisera din lungul si din latul pamAntului. Copii, adolescenti, oameni mari, batrani, cu ochii inlacrimati de bucurie, priveau minunea gi isi vedeau dorinta implinita. Stri- gau: «Am vazut lumina cea adevarata». Cum sd ramana cineva nesimtitor, cum s& nu dea slava Zidi- torului, cum sa nu aduca multumiri Facatorului a toa- te? «Slava Tie, Dumnezeule!». Urarea «Hristos a in- viat!» - «Adevarat a inviat» se auzea dintr-o margine intr-alta a bisericii si in curtea ei. Cand am constien- tizat ce se petrece, am inceput sa ma indoiesc si mai mult de cele invatate pana atunci la manAstirea tibe- tana. Ceva se rupsese in mine. Indoielile au crescut si i-am cerut satanei unele explicatii. Am spus invocatia si dupa putin timp a aparut diavolul care ma slujea. - Ia explica-mi, — ii zic — ce inseamna aceste lucruri? De ce nu mi-ati vorbit niciodata de Hristos? Vad ca nu facem numai noi fapte minunate si mai presus de fire, ci si Hristos. - Nu da importanta — imi zise — astea sunt marun- 47tisuri. Chiar si tu poti, cu puterea pe care 0 ai, sa faci mult mai multe decat ceea ce ai vazut adineaori. Bineinteles ca acest raspuns nu mi-a fost de ajuns si am hotarat ca e nevoie s4 aflu mai multe despre Dum- nezeul adevarat, pe Care-L cunoscusem, cu totul in- tamplator, de la un preot ortodox in Suedia. in afara de minunea care se facea la Sfantul Mor- mant, preotul imi vorbise si de un alt loc sfant, Mun- tele Athos, gradina Maicii Domnului. Mi-a spus ci este un loc unic pe pamAnt, unde anumiti oameni, ca- lugarii, duc o viata cuvioasa cu ajutorul si harul Maicii Domnului. Douazeci de manAstiri, chilii, multe schi- turi si colibe adapostesc nadejdile mantuirii lor, man- tuire care este telul vietii monahilor. Sfantul Munte este muntele linistirii celei dupa Dumnezeu, este muntele urcusurilor duhovnicesti. Cel mai inalt varf al siu este smerenia. Existi monahi smeriti, care singuri, din intelepciune duhovniceasca, au ales calea nearatarii si a lipsei de importanta, care nu ri- sipesc darurile lui Dumnezeu in chip superficial. Oa- meni cu harisme, cu calitati, cu virtuti, cu cunostinte si experiente se ingroapa pe aceasta lume fara sa astepte rasplata nici macar in lumea de dincolo. Rupti de re- stul lumii, vietuiesc intr-un univers al lor, cu nadejdea de a deveni vase ale harului divin prin smere- nie, neagonisire, ascultare si lucrarea virtuti- lor. ingeri pimantesti, cdlugarii aghioriti se nevoiesc pe muntele salbatic, Muntele Sfant, ca s4-si imblan- zeasca sufletul, sA se scuture de patimi, s{ mearga ca- tre nepatimire si s traiascd dup Dumnezeu. Petrec in frica de Dumnezeu, au grija s4 nu intristeze pe Sfantul 48Duh gi pe fratii lor prin purtare gi atitudine. Prin trai- rea monahala ajung mostenitori ai vesniciei, ducand o viat4 tainicd, de pocdinté, dumnezeiasca spoveda- nie si deasA impartaganie cu Cinstitul Trup si SAnge al lui Hristos. - ,Vei gasi ”, mi-a spus preotul, ,,in zilele noastre, in Gradina duhovniceasca a Maicii Domnului, oameni «dematerializati» din pricina nevointei si a postului, netrupesti in ce priveste trupul, dar plini de Duh Sfant, oameni care, din smerenie, nu-ti vor vorbi nicicaénd despre starile pe care le-au trait, vietuind in tacere, rugandu-se neincetat; iar rugdciunea lor, ca o tamaie bine-mirositoare, ajunge la tronul lui Dumnezeu, ca cea mai bun si mai de cinste ofranda. Vei afla oameni care sA vorbeasca cu ingerii si mi- reasma sufletului lor frumos sa se facd una cu lumea ingereasca, cantand cu armonie pe Creator. Zavorati de multe ori in chiliile lor pentru o saptamané, fara sa intre in leg&tura cu ceilalti frati, petrec in liniste, ca sa evite vorba degarta, minciuna, osandirea altora si cate alte pacate se fac cu limba. Au creat un mod de comu- nicare prin semne gi spun doar cele necesare pentru supravietuire. Vin la Katholikon — biserica centrala a manstirii ori a schitului — ca sa se faca partasi la Sfin- tele Taine si dupa ce se impartasesc, pleaca in liniste Ja chilii, locurile lor de isihie.” Preotul ortodox mi-a vorbit despre unii oameni din Munte, care izbutesc, cu binecuvantarea duhovnicului Jor, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Preabinecuvantatei NAscatoare de Dumnezeu, sa-si insuseasca rugaciunea mintii si a inimii. Dupa multa osteneala si nevointa, ei 49izbutesc sa se roage zicand: «Doamne lisuse Hris- toase, miluieste-ma pe mine, pacatosul» in tai- na, zi si noapte, «neincetat», cum spune si Apostolul Pavel. Le este cu putinta s4 munceasca la ascultarea lor sau sa-si facd rucodelia si sd se roage. Mintea si ini- ma lor sunt alipite de Dumnezeu, legatura nu se pier- de niciodata si indrazneala lor cdtre Preabunul Dum- nezeu este mare. Pentru orice hotarare pe care trebuie sa o ia, poate chiar pentru cele simple si zilnice, cer lamurire de la Dumnezeu prin rugaciune. Rugaciunea o considera cea mai tare arma im- potriva vrajmasului, a diavolului urator de bine. Cu metaniile in mana, seaman soldatilor cu pusc& mitraliera. Fiecare nod de la matanie se impleteste din noua cruci si cand iau in mana un nod, este ca si cum ar trage noua gloante in vrajmas. Cu aceasta se duce razboiul nevazut, cu aceasta il pun pe diavol pe fuga si il inving, cu aceasta credinciosii ii nimicesc capcanele si cdstiga bataliile. In cele din urma hotararea a fost luata ! ,,Voi vizita Sfantul Munte!” —_mi-am zis. Am prins deci aripi din «cele patruzeci de depozite» si in mod supranatural am ajuns din Ierusalim in Gradina Maicii Domnului. Parintele care l-a ajutat pe Gheorgaki era parintele Evsevie Vitis. 50