DEMONSTRATIA AK n dup&-amiaza aceleiasi zile ne-am in- talnit din nou si a inceput sa se infiri- pe intre noi o legatura prieteneasca. A > prins curaj foarte repede si se purta de parca ne-am fi cunoscut de mult timp. Am observat increderea pe care 0 avea G in mine si faptul ca se straduia sa-mi co- Ne munice, si-mi destdinuie ceva. fl aveam 4 tot timpul langa mine, voia s vorbim despre el, despre viata lui, despre tre- cutul, prezentul si viitorul lui. A inceput si-mi spunad am&nunte din viata lui, lucruri pe care le spunea si parintelui Paisie atunci cand il vizita. Asa a inceput sa-mi povesteasca: «M-am nascut in Pireu si am fost botezat in biserica Sfintei Treimi din Ambelokipi. in urmA cu paisprezece ani, cand aveam doi ani, bunicul meu m-a furat de la parinti si m-a dus in Tibet, la o manastire budista. Acolo m-a afierosit satanei. Am crescut in manastire in conformitate cu tipicul ei auster. Postirea era atat de aspra, inc4t imagineaza-ti cd pana in acest moment n-am gustat carne. N-am facut cunostinta cu nici o fe- meie. Dormeam pe podea, pe o rogojina subtire, ma trezeam la patru dimineata ca sa-mi fac exercitiile fizi- ce, de pildé inot, yoga, Aikido, Karate, Tai Kwan 92Do, Ju Jitsu ete. in paralel cu cea trupeasci se fa- cea si pregatirea spirituala. La varsta de unsprezece ani ajunsesem vrajitor desavarsit, elev foarte bun, de frunte. Cand aveam noua ani a vizitat Tibetul un cardinal (episcop catolic) si atunci Lalai-Lama a chemat intdi-statatori ai manastirilor budiste dim- preuna cu cei mai buni ucenici si astfel m-au luat si pe mine. La intampinare, Lalai-Lama l-a invocat pe satan, care s-a infatisat ca un negru de dimensiuni uriase si i ne-am inchinat toti. in continuare satan 1-a primit pe cardinal si i-a fagaduit ranguri si slava. Dintre ucenicii care vietuiau in manastire eram, pot sa spun, cel mai bun. Desi eram mic de varst, notele mele erau foarte mari. Ca sa-ti faci o idee, daca as fi avut douazeci de ani, as fi fost preot de gradul al XII- lea. Am invatat in mod supra-firesc filozofie, limbi straine si altele.» Vorbea atat de bine greaca, incét nu deosebeam daca a invatat sau nu la o scoala greceasca. Iar cand l-am intrebat: - Cum de stii atat de bine greceste? Mi-a raspuns: - Greaca si celelalte limbi le vorbesc in chip supra- natural. Dupa-amiaza parintii manastirii ne-au rugat sa ca- ram lemne de foc pentru sobe. Am iesit cu bucurie din manastire, acolo unde, intr-o poienita, erau asezate gospodareste gi stivuite lemnele. N-a fost ragaz in care s4 nu vorbim intre noi. Putin curiozitatea mea, putin dorinta lui Gheorgaki de a destainui ceea ce traise, nu lasau tacerea sa incapa intre noi. Lemnele pe care 93urma sa le crim aveau lungime de 30-40 de centime- tri si grosime de 7-10 centimetri sau mai mult. Atunci mi-a venit in gand sa-] pun la incercare, caci dobandi- sem oarecum familiaritate, si l-am intrebat: - Mi-ai zis cd acolo invatati arte martiale, karate etc. - Da, chiar aga! mi-a raspuns. - Am vazut la cinema ca sparg lemne, cadramizi si alte obiecte cu metode de karate; oare or fi de-adeva- ratelea sau e truc cinematografic? - Da, sunt adevarate. - Daca, de exemplu, iti cer s4 spinteci lemnul acesta pe care-I tin in mand, poti sa o faci? - Nu vreau sa intru in ispita de a o face, fiindca do- resc s& traiesc restul vietii in smerenie, fara sa fac de- monstratii. Mi-am dat seama ca nu era foarte sigur de ceea ce Zicea si cd, daca as mai fi insistat putin, l-as fi putut convinge sa facé demonstratia. Am pus doua buturugi jos, la distant& de 30 de centimetri intre ele si deasu- pra am asezat lemnul pe care-] aveam in mani, lung de patruzeci si gros de vreo zece centimetri. - Hai, arata-mi cat de adevarate sunt cele pe care mi le spui! - Nu ma obliga, te rog, nu vreau s-o fac! zicea din buze, dar cu ochii lui mici, negri si vioi privea lemnul de pe butuci. - Hai, te rog! Aici unde ne aflam nu ne vede nimeni; suntem singuri. L-am adus la voia mea si s-a decis s& faci o demon- stratie de fortaé. Mi-a indicat sa-i pipai palmele, mai 94exact locul dintre podul palmei si degetul mic, pe par- tea din afara si am simtit cA atingeam un os, atat era de tare. A luat pozitie de atac, si-a ridicat putin mana dreapta si a lovit lemnul, care nu s-a spart. Si-a prins mana dreapta cu stanga, in locul unde lovise si s-a pre- facut ca-] doare tare. M-a privit incruntat, a scos niste strigate nearticulate, si a sarit destul de sus deasupra paméantului, strigand; iar facand cu corpul anumite miscari, a lovit cu dreapta, puternic, lemnul gi acela s-a facut indata bucatele. M-am speriat atat de tare de ceea ce vedeam, incat pentru un moment mi s-a taiat respiratia. Mi-a parut rau ca-i cerusem sa faca aceasta demonstratie. M-am gandit ca, daca se manie pentru ceva pe mine, ar pu- tea sa ma sfarame. Trebuie cA si el s-a cdit de aceasta, fiindca s-a uitat la mine cu o privire care implora. M-a rugat sa nu-i mai cer sa facd asa ceva sau altceva care s-i aminteasca de viata lui trecuta, pentru cd voia si se schimbe de-a binelea. Dup& aceea ne-am incarcat cu cate un brat de lemne si ne-am dus in manastire. Copil de saisprezece ani, Gheorgaki, in loc sa joa- ce fotbal pe maidane gi pe terenuri cu ceilalti copii de varsta lui, cduta cu infrigurare si giseasc4 adevarul. Dupa atatia ani in bezna cinstirii satanei, nu putea in- dura lumina lui Hristos. E ca si cum ai iesi dintr-o in- capere intunecata si ai vrea s4 privesti in miezul zilei un perete alb. Sedeam pe unul din balcoanele de sud-vest, priveam in larg si discutam. Deodata imi spuse: - Stii ca pot sa te omor acum, pe loc? isi stranse pumnul drept, scotand insa degetul mij- lociu putin mai in afara ca celelalte. Triunghiul astfel 95format, care era proeminent in raport cu celelalte de- gete, l-a lipit de mijlocul sternului meu si mi-a zis: - Daci-mi apas cu putere mana si in acelasi timp o invart, o sa-ti curga sange din gura si dupa putin vei muri. Stiu despre toate animalele, chiar si despre albi- na, unde trebuie sa le lovesc ca sA moara instantaneu. Era a doua oara cand ma speriam atat de tare. Ce mare lucru era pentru el sa-gi apese degetul, sa-] rasu- ceasca putin — oricum n-as fi putut sa reactionez — si s& ma trimita pe lumea cealalta fara sa bag prea bine de seam. Iar asta n-a fost de-ajuns, ci a inceput sa-mi arate si in alt mod cata putere are el. La un moment dat imi zice: - Scoala-te in picioare si stai in orice pozitie crezi ca vei opune rezistenta, iar eu, cu un singur deget, am s& te urnesc din loc. Nu pot s& spun ca eram genul de atlet, dar m& aflam in perioada c4nd tocmai termina- sem armata, unde mai mult sau mai putin ne antre- nam. Mi-am asezat piciorul stang in fata si pe cel drept in spate, ca sa tin contra; m-a atins cu aratatorul drept si m-a clintit din loc. Mi-am schimbat pozitia pe pi- cioare gi iarasi m-a mutat. Apoi mi-a zis: - Hai, acum incearca s& mA urnesti si tu! A luat o pozitie ciudata; picioarele ii stateau intr-un fel curios. De la solduri pana la glezne descriau linii curbe c&tre exterior si pareau ca niste paranteze; iar talpile nu atingeau cu toata suprafata podeaua, ci nu- mai la partea din afara. A stat deci asa, si-a incrucisat mi§ainile, a inspirat adanc si mi-a zis: - Acum incearca sa ma impingi! Mi-am pus toata forta si n-am izbutit s4-] misc nici macar un milimetru. M-am simtit neputincios si aflat 96in mainile tanarului Gheorgaki, asa incat pe cat trecea timpul, pe atat imi crestea spaima de ce-ar putea sa se intample. - Mi-ai fost simpatic — imi zise — si vreau sa fim pri- eteni. - Eu ma tem sa am un prieten care in orice clipa poa- te si ma ucida sau doar sa ma zvante in bataie. - Nu, n-are sa se intample nimic din toate astea la care te gandesti, fiindcé am luat hotararea. Vreau sa scap de credinta lui satan si ma ajuté batranul Pai- sie si parintele Haralambie de la Burazeri ©. Si pentru aceasta hotarare a mea, in fiecare seara vine diavolul in chilie si ma bate fara pic de mila. Ma dor coastele de atata bataie, dar fac rabdare. Chiar vreau sa scap. $tii ca imi face continuu proble- me? Daca mergem jos in chilia mea, vei vedea singur ce-mi face. Hai acum, numaidecat! MA stapanise frica numai ce auzisem ca diavolul lo- veste un om, ca-i provoaca greutati si se poarta cu el atat de autoritar. Pe de-o parte ma temeam numai la gandul ca diavolul poate sa mi se arate in fata si nu stiam ce s-ar putea intémpla, pe de alta eram curios s& vad daca ceea ce-mi spunea Gheorgaki era adevarat sau erau odrasliri ale fanteziei sale copilaresti. - Mi-e fricd si nu dea si in mine, i-am zis. - Nu te teme, cata vreme sunt cu tine, nici de mine nu indrazneste sa se apropie. Am plecat cu inima indoita catre chilia lui si cu cat ne apropiam, cu att spaima mi se marea. fn timp ce mergeam, Gheorgaki imi vorbea neincetat, poate si fi- 6 Ochilie athonita 97indc& intelesese temerile mele. Mereu imi zicea: - Nu te teme, nu-ti face nimic, cAci n-are nimic cu tine; eu sunt tinta, mie vrea sd-mi faca rau, pentru ca am plecat de la credinta lui. Am ajuns la chilia lui si ce si vad: toate cartile pe care le citea erau pe jos, paturile adunate ghem, sticla lampei sparta si cioburile imprastiate peste tot. O ca- mer cu susul in jos. - Putin mai inainte facusem ordine in chilie si uita- te in ce stare am gasit-o. Am dreptate in ce-ti spun? Vezi ca nu te mint? Cand am vazut intreaga scena, frica a inceput sa mi se inteteascd. Ma uitam in dreapta si-n stanga, nu cumva sa apara diavolul de undeva, desi Gheorga- ki m& incredinta ca atata timp cat suntem impreuna n-are sA mA ating& nici pe mine, nici pe el. Cu toate lamuririle lui, inima mi se stransese si un nod mi s-a urcat in gat. imi venea greu sa cred ochilor si urechilor mele, iar gandurile mi se invarteau in cap fara oprire; cum se poate ca un copil, care fara voia lui a nimerit in credinta diavolului, atunci cand vrea sa se lepede trebuie si ducd acest razboi nemilos corp la corp? in afara faptului cd-1 batea pe Gheorgaki, il necajea si pe parintele Paisie cu prezenta lui, cu zgomote si diverse tertipuri dracesti. Numai ca batranul nu se speria, ci facea stradanii mai presus de puterile omenesti ca sa salveze sufletul copilului cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului. 98