Gcarbunariustop PDF

....
1
Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!
Redactori: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro, Anca Şerban aserban@liternet.ro
Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban aserban@liternet.ro
Ilustraţii: © 2004 Gianina Cărbunariu.
Text: © 2004 Gianina Cărbunariu.

Toate drepturile rezervate autoarei.
.... ....
© 2004 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin
intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii
LiterNet sînt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.
ISBN: 973-8475-83-X
Editura LiterNet
http://Editura.LiterNet.ro
office@liternet.ro
Editura LiterNet 2004

2
Gianina CĂRBUNARIU
.... STOP THE TEMPO! ....
Road Theatre
- text dramAcum -

3
Maria, Paula şi Rolando sunt numele actorilor pentru care am scris acest text. Personajele pe care le interpretează,
au fiecare nume, însă nu şi-l cunosc unul altuia. Am păstrat totuşi numele actorilor pentru a diferenţia cele trei voci,
poate şi pentru că multe lucruri mi-au fost inspirate chiar de ei, de problemele şi gândurile lor la un moment dat.
.... ....
Autorul poeziilor care apar în text este poetul Marius Ianuş. Volume: Manifestul anarhist, Ursul din container,
publicate la Editura Vinea.

4
SCENA 1
.... ....

5
PAULA:
Căcat.
ROLANDO:
Dacă stau bine să mă gândesc, de vreo două săptămâni nu mai primisem nici un telefon...
PAULA:
Căcat.
MARIA:
Chestia asta cu job-urile mă cam dăduse peste cap. Da, nici mie nu-mi venea să cred, dar aveam trei job-uri. Da. Şi
nu mai puteam să dorm noaptea, de oboseală.
.... PAULA: ....

Căcat.
ROLANDO:
Mie nu-mi place să folosesc cuvinte mari... eu de fapt nu folosesc niciodată cuvinte mari... cum ar fi…nu ştiu…mă
rog, ce mai…nu-mi vin…dar atunci chiar eram într-o stare…
MARIA:
Trei job-uri. Şi speranţa că o să am o casă numai a mea. O garsonieră rezonabilă. O maşină rezonabilă. Un bărbat
rezonabil. Un copil rezonabil. Un căţel rezonabil. Un căcat rezonabil.
ROLANDO:
Fără cuvinte mari… fără să... fără… f…

6
MARIA:
Am 27 de ani şi trei job-uri. Fostele mele colege de facultate mă invidiau îngrozitor. Singura chestie, care nu mi se
întâmpla prea des, era chestia asta cu fututul. Dar ăsta era micul meu secret.
PAULA:
Un căcat, asta era...
ROLANDO:
Oboseala. Asta era de fapt... şi nimeni nu mă mai suna să-mi propună vreo chestie într-un club. Probabil, nu eram
destul de bun. Trebuie să mă mai antrenez, mi-am spus. Trebuie să iau discurile alea şi să le frec toată ziua. Şi
trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool!
MARIA:
.... Da, şi dobitocul ăla, ginecologul, că la vârsta mea ar trebui să am o viaţă sexuală mult mai activă. Mai activă? Păi eu ....
nu aveam practic, nici o viaţă sexuală. Pentru că, fir’ar să fie, trebuia să plătesc o groază de note de plată. Inclusiv pe
a lui, dobitocu’ naibii… Aşa că viaţa mea sexuală era....
PAULA:
Un căcat.
ROLANDO:
Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie
Să te relaxezi, trebuie să te detaşezi, trebuie să fumezi – Dacă fumezi, bineînţeles că eşti cool, trebuie să te distrezi,
trebuie să dansezi, can you hear it, can you hear it, com’on push the tempo, push the tempo, PUSH THE TEMPO! It’s
like you are so fucking cool, man! Com’on!

7
PAULA:
Un căcat.
MARIA:
Până la urmă, mă rog, m-am gândit că n-ar fi nici o problemă dacă aş ieşi cu el. Fără nici o obligaţie. Pentru că
aveam senzaţia că e însurat. Sau proaspăt divorţat. Sau dracu’ ştie. Da, pentru că prima oară când am ieşit
împreună, mi-a spus ceva în timp ce mă mângâia discret pe mână. Mi-a spus ceva în engleză şi, după aia, mi-a zis
solemn „Mă înţelegi, nu?”. Mi-a zis „I AM…” şi nu mai ştiu ce, pentru că eram cam ameţită şi oricum, mă apucasem
de engleză cu o lună în urmă, pentru al treilea job. Aşa că i-am răspuns: „ Mai contează?”. Şi de fapt, ce putea fi atât
de important încât să conteze.
PAULA:
Un căcat.
.... ....
ROLANDO:
Şi marele meu amor de trei săptămâni. O puştoaică de 13 ani care arăta de 23. Şi care făcuse o pasiune pentru DJ-i.
O pasiune atât de nebună, încât după o săptămână în care nu mai avusesem nici o ofertă, m-a părăsit pentru DJ
Fucker sau DJ Big Dick, o chestie de genul ăsta. Care era evident mult mai bine cotat. Şi deci mult mai cool.
MARIA:
Nu ieşeam foarte des din cauză că… mă rog… n-avea sens să-l întreb. De fapt nu mă interesa absolut deloc. Şi nici
nu aveam timp.
PAULA:
Ei, căcat!

8
ROLANDO:
Da, trebuia să ies. Trebuia să fiu văzut...la un moment dat, cred că am avut şi nişte fani… sigur, că până la urmă era
al dracului de plictisitor să umbli noapte de noapte prin câte 3 – 4 cluburi... dar pe atunci, credeam că asta face parte
din meserie…
MARIA:
Sigur că n-aveam chef de pierdut timpul prin baruri... normal să fi preferat să… dar, în fine, făcea şi asta parte din
joc… şi oricum, nu adormeam numai cu Xanax, aşa că…
ROLANDO:
Aşa că m-am îmbrăcat cu...
PAULA:
.... Căcat. ....
MARIA:
Pentru că atunci când voiam, puteam să arăt....
ROLANDO:
… supercool...
MARIA:
… ca o doamnă...
ROLANDO:
… extremely west...

9
MARIA:
… sexy şi rafinat totodată…
PAULA:
Ca un căcat.
ROLANDO:
Şi, ca în fiecare noapte, am zis să bifez întâi Space-ul.
MARIA:
Şi m-am dus în Space-ul asta în care nu mai fusesem niciodată. Pentru că acolo îmi dăduse el întâlnire…
PAULA:
.... O stare de căcat. Pentru că ea plecase cu individul ăla, pentru totdeauna. Am pornit hotărâtă spre primul club care ....
mi-a venit în minte. Spre Space.

10
SCENA 2
.... ....

11
În club.
MARIA:
Şi nu înţelegeam, de ce dracu` m-a chemat acolo. O mulţime de puştani care dansau toţi ca băgaţi în priză… În mod
clar, era o ţeapă. Ginecologul ăla îşi bătuse joc de mine. Sau o neînţelegere. Space sau Face? Space sau Face?
ROLANDO:
Şi în mod clar, nu avea să fie decât o noapte exact ca cea din urmă. Şi, băga-mi-aş picioarele, aş fi vrut să mă car din
momentul în care am intrat, dar, ca de obicei, m-am aşezat pe un scaun, lângă bar şi am cerut o Cola. Stăteam cool,
mimând relaxarea şi-mi sorbeam Cola cu paiul. Mi-era greaţă.
PAULA:
Şi starea de căcat s-a transformat într-o stare de supercăcat, din momentul în care m-am aşezat pe un scaun, lângă
.... bar. ....
ROLANDO:
Şi toate feţele astea, de necunoscuţi care îmi erau atât de cunoscute.
MARIA:
Şi toţi kinderii ăştia care păreau a se distra al naibii de bine. Şi eu îmi aşteptam ginecologul. Şi stăteam pe un scaun,
lângă bar.
PAULA:
O stare de căcat. Şi-mi venea să mor înecată în tot căcatul asta. Şi stăteam lângă bar, proţăpită pe un scaun, lângă
bar.

12
ROLANDO:
Lângă două ciudate, sinistre şi plictisite…
PAULA:
Lângă doi fraieri plictisiţi, fără sare şi piper…
MARIA:
Lângă doi indivizi care păreau de-ai locului: plictisiţi şi extrem de cool…
ROLANDO:
Şi hotărăsc eroic să mă car…
PAULA:
.... Acum, chiar în momentul, ăsta trebuie să ies… ....
MARIA:
Gata, am aşteptat destul...
(Le sună la toţi trei telefonul.)
TOŢI:
Alo! Da, spune!
ROLANDO:
Căcat.

13
MARIA:
Căcat.
PAULA:
Căcatul căcatului.
ROLANDO:
Să ţi-l bagi în cur pe Big Dick ăsta al tău cu ofertele lui cu tot.
PAULA:
Băi, deci eu mă simt foarte bine....da, excelent… şi nu înţeleg de ce trebuia să mă suni…
MARIA:
.... Dragă, puteai să te alarmezi mai devreme...stau aici de jumătate de oră… ....
ROLANDO:
Da, sunt în Space. Nu, nu singur, ai să râzi, sunt cu două superpizde pe care o să le fut toată noaptea.
PAULA:
Trebuie să închid acum…da, sunt cu cineva...ţie ţi se pare devreme? Mă rog, diferenţa de fus orar! Mi se rupe.
MARIA:
Nu, nu mai vin nicăieri pentru că şi eu m-am întâlnit cu nişte prieteni. Aşa că fac ceva pe Face-ul tău!
(Închid toţi telefoanele.)

14
MARIA:
Ce ziceai de chestia aia cu… mă rog....?
ROLANDO:
Care chestie?
PAULA:
Cu fututul.
ROLANDO:
Rămâne valabilă.
.... ....

15
SCENA 3
.... ....

16
ROLANDO:
Da. Cam aşa a început toată chestia asta. Dintr-o prostie. Aiurea. Total aiurea. Aşa m-am simţit, când am ieşit din
Space. Iată-mă cu doua pizde pe care, după cum am promis, va trebui să le fut toată noaptea. Şi, sincer să fiu, îmi
cam pierise orice chef.
MARIA:
În ce m-am băgat? Ăsta a fost primul gând, când am ieşit din Space. Am vrut şi eu să fiu dată dracului, o tipă lipsită
de inhibiţii care nu-şi refuză experienţe provocatoare şi m-am trezit cu doi necunoscuţi în maşină. Doi oameni
complet necunoscuţi şi extrem de cool.
PAULA:
Toată noaptea. O să mi-o trag toată noaptea cu un tip şi o tipă. Şi nici unul dintre ei nu e genul meu… Ce căcat!
.... ROLANDO: ....

Şi îmi şi imaginam, ca într-un film porno de maxim căcat, cum o să ne-o tragem în maşină toţi trei.
MARIA:
O aberaţie. O aberaţie maximă. Conducem în tăcere pe Magheru.
MARIA:
Şi mă uit mai bine la el, prin oglinda retrovizoare. Şi, fir’ar să fie, deşi e cu 10 ani mai tânăr, tipul ăsta e stilul lui. E la
fel de cool ca ginecologul meu. Sau doar mi se pare... O să mă fut cu unul care seamănă cu Ginecologul. Minunat!
ROLANDO:
Şi mă uit impasibil pe geam. Dar pot totuşi să trag cu coada ochiului şi să văd că aia din faţă mă spionează prin
oglinda retrovizoare.

17
PAULA:
Şi nu pot decât să mă uit la adidaşii lui. UK. Clar UK. Aşa are şi ea unii. Că sunt unisex. Ca şi ea de altfel. Cred că ai
ei sunt totuşi mai scumpi. Exact la asta mă gândesc. Că ea are adidaşi mai scumpi decât tipul care stă pe banchetă
lângă mine, pe bancheta din spate. Şi o să mi-o trag sălbatic cu individul ăsta şi eu mă gândesc la ea. Mai exact la
adidaşii ei, originali din UK, unde ea se cărase până la urmă cu gagiul ăla al ei. Pe care îl cunoscuse într-un club şi
de care se amorezase.... Fulgerător.
ROLANDO:
Şi aia de lângă mine se holbează la picioarele mele, de parcă ar vrea să vadă ce marcă au adidaşii mei. Ale dracu`
pizde, astea sunt genul ăla care bântuie prin cluburi să agaţe tipi cool, aşa că mine. Ha, ha, ha!
MARIA:
Noroc cu muzica asta că nu trebuie să vorbim.
.... ....
PAULA:
Bine că a pus muzica, ce era să vorbim?
ROLANDO:
Ce muzică băşită! Dar mai bine aşa…
MARIA:
Şi începem. Se dezbracă fără să se uite unul la altul. Se ating practic fără să se uite unul la altul. Şi nu e nici un fun în
toată chestia asta! (Celor doi) Credeam c-o să ne distrăm! Ce dracu-i asta?
ROLANDO:
Bagă viteză! Hai să ieşim din Bucureşti!

18
PAULA:
Şi schimbă şi tu muzica aia de căcat!
MARIA:
150 la oră. Mirosul transpiraţiei mele amestecat cu mirosul transpiraţiei lor. O panică îngrozitoare. Superexcitaţie în
sfârşit!
(Scena de sex între Rolando şi Paula. Paulei i se face rău. Un moment în care stau amândoi năuciţi, privind în faţă.
Câteva gesturi - flash din care nu-ţi dai seama dacă fac sex sau se lovesc unul pe celălalt.)
ROLANDO:
Treci în faţă!
.... PAULA: ....

Căcat. N-am chef să conduc.
ROLANDO:
Ok, conduc eu. Şi apăs acceleraţia. Deschid geamurile. Întotdeauna mi-am dorit să văd două gagici făcând asta. E al
dracu’ de cool. Extrem de cool. Pizda lui Big Dick ar trebui să vadă asta. I s-ar părea mai cool decât orice cool. Şi în
momentul ăsta...
PAULA:
Şi în momentul ăsta, de un penibil absolut în care mă frec cu o necunoscută care nici măcar nu e genul meu...
MARIA:
Şi în momentul ăsta, după ce am sărutat o femeie sau, mai exact, am fost sărutată de o femeie... simt cum panica îmi
paralizează toate gândurile…

19
ROLANDO:
Şi în momentul ăsta încep să plâng ca un bou…
MARIA:
Şi panica se transformă în plâns…
PAULA:
Şi, căcatul căcatului, cred că o să mă buşească plânsul, la dracu’.
(Accidentul. Coregrafie.)
.... ....

20
SCENA 4
.... ....

21
MARIA:
Toate economiile mele s-au dus pe apa sâmbetei. Aşa că, adio casă. Pentru că, nefiind în timpul serviciului, mi-au
imputat toate cheltuielile de reparaţie ale maşinii. Şi mai aveam şi 150 la oră. Noroc că nici unul din noi nu era
alcoolizat. Am ieşit pur şi simplu de pe şosea şi ne-am dat peste cap de vreo două, trei, patru ori. Nici măcar n-a fost
mare chestie.
PAULA:
Am fost fericită toată ziua aia. Nu mai aveam stare, aşa de fericită eram. Şi, dintr-o dată, acolo, la spital, mi-am dat
seama că necunoscuţii ăştia doi ar putea fi, ar putea însemna ceva. Şi habar n-aveam de ce.
MARIA:
Şi chiar m-am bucurat că m-au dat afară. De fapt, le-am sugerat-o chiar eu. Nu ştiam de ce, dar mă simţeam foarte
bine. După mult timp, simţeam o bucurie aşa… habar n-aveam de ce…nu, nu era chestia asta cu fututul… băiatul
.... ăsta nici măcar nu era genul meu. Iar femeile nu erau, sigur, genul meu. ....
PAULA:
Tipa asta nu era clar genul meu. Iar bărbaţii nu erau, la fel de clar, genul meu.
MARIA:
Şi totuşi nu m-am simţit niciodată aşa…
PAULA:
Şi totuşi aş fi vrut să-i întâlnesc din nou…
MARIA:
Singurul lucru rău…

22
PAULA:
Singurul lucru cu adevărat de căcat era că…
ROLANDO:
Nu mai aud. Nu aud vocile, zgomotele puternice, dar îmi aud respiraţia. Încontinuu. Un ritm. N-o să mai fiu niciodată
DJ. Dar nu, nu e asta, oricum n-aş fi fost vreodată vreun mare DJ. Oricum, n-ar fi fost vreodată ceva de capul meu…
N-o să mai aud o groază de porcării de acum înainte…Asta e un avantaj. Nu ştiu de ce, dar era absolut clar că
trebuia să ne întâlnim din nou. Pentru că ne unea ceva. Poate că spaima aceea pe care am simţit-o toţi. Cu
siguranţă, nimic sexual. Doar panica aceea fără sonor. Şi oricum ele sunt, mai nou, singurii oameni pe care pot să-i
văd fără să dau explicaţii. Şi fără să văd mila lor fără sonor. Aşa că…
MARIA:
M-am dus în Space. Am luat maşina alor mei.
.... ....
PAULA:
Merita măcar să încerc să ne vedem din nou. Aşa că…

23
SCENA 5
.... ....

24
În club.
PAULA:
M-am dus în Space. Şi am început să aştept.
MARIA:
Când am ajuns, ea aştepta deja lângă bar. Nu ne-am spus nimic. Îl aşteptam.
PAULA:
Şi tot balamucul ăsta începuse să mă calce pe nervi.
MARIA:
Şi îmi venea să-i strâng de gât pe toţi puştanii ăştia de cauciuc.
.... ....
PAULA:
Cu muzica lor de căcat, cu DJ-ul lor de căcat, cu ţoalele lor originale, de maxim căcat…
MARIA:
Cu lipsa lor totală de griji, cu rânjetul lor, cu ţopăiala asta cretină…
ROLANDO:
Ele mă aşteptau deja. Şi când m-am aşezat pe scaun, am simţit că totul începe să se învârte în jurul meu. O
ameţeală scârboasă. Toţi extracoolii ăştia mişcându-se, agitându-se, contorsionându-se, conduşi de ceva, conectaţi
la un ritm. Altul decât cel al respiraţiei mele. Era ciudat…
MARIA:
Era ciudat cum stăteam noi acolo, nemişcaţi. Toţi trei. Toţi relaxaţii ăştia…

25
PAULA:
Cu DJ-ul lor de căcat…
ROLANDO:
Toţi conectaţii ăştia…
MARIA:
Cu fun-ul lor tembel…
PAULA:
ROLANDO:
.... Toţi extracoolii ăştia... ....
MARIA:
Toţi relaxaţii ăştia…
PAULA:
Cu DJ-ul lor de căcat...
ROLANDO:
Toţi conectaţii ăştia...
MARIA:
Cu fun-ul lor tembel…

26
PAULA:
ROLANDO:
Toţi extracoolii ăştia, toţi Made in Europe ăştia, toţi băutorii ăştia de apă plată!!!
PAULA:
Încerc să-mi imaginez tot căcatul ăsta fără sonor. Dintr-un soi de solidaritate. Fără sonor.
MARIA:
Am 27 de ani şi o viaţă absolut penibilă cu job-urile mele, cu ai mei care mă călcau zi de zi pe sistem, cu toţi
ginecologii şi avocaţii şi businessmenii mei.
.... PAULA: ....

Am 25 de ani şi încerc să mă distrez şi nu reuşesc nici măcar să mă prefac că e vreun fun în chestia asta.
ROLANDO:
Am 23 de ani şi viaţa mea e deja futută. Şi nu din cauza accidentului. Ci pentru că nu mai găsesc nimic care să-mi
producă un minim de plăcere adevărată. Am 23 de ani şi n-am făcut nimic. Şi nici nu cred că o să fac vreodată. Ceva
care să-mi placă.
PAULA:
Am o idee! Şi le fac semn să vină după mine. Cobor pe nişte scări. Caut. Trebuie să fie pe aici. Îl văd şi mă duc chitită
spre el. Spre tabloul de comandă. ÎNTIND MÂNA…
(Ţipătul Mariei.)

27
SCENA 6
.... ....

28
În maşină. Maria în faţă.
MARIA:
Mamă, nu-mi venea să cred că scoţi siguranţa. Băi, tu eşti dementă, ce dracu?!
PAULA:
De unde dracu să ştiu că fraierii ăia o sa înceapă să urle şi să se calce-n picioare ca să iasă din club? De unde să
ştiu c-o să intre în panică?
ROLANDO (Paulei, îmbrâncind-o.):

Ce dracu a fost în capul ăla al tău?
PAULA (Mariei):
.... Da’ tu de ce-ai ţipat? De ce dracului ai ţipat? ....
MARIA (Paulei):
Eşti nebună?! Mi-a fost frică!!!
ROLANDO (Superenervat, Paulei.):

Auzi, să ştii că n-ai fost deloc cool la faza asta!
(Amândouă pufnesc în râs. Începe şi Rolando să râdă. Râs isteric. Rolando o sărută violent pe Paula.)
MARIA:
Cam aşa a început totul. În fiecare noapte, aveam cel puţin două cluburi de vizitat.

29
ROLANDO:
În sfârşit, găsisem ceva care îmi plăcea. O slujbă pasionantă. Chiar dacă nu era plătită. Dar banii nu erau o
problemă. Tata îmi trimitea în continuare strictul necesar. Ca să nu-l deranjez nici pe el, nici pe noua lui pizdă, mai
tânără cu doi ani ca mine. Şi, à propos de pizde, bineînţeles că am vizitat şi clubul în care performează DJ Big Fuck
sau Big Dick sau cum dracu-l cheamă…
MARIA:
Am renunţat şi la al doilea job. Trebuia sa fiu fresh la noul meu job de noapte.
ROLANDO:
Ne-am dat seama că era mult mai mişto să fii acolo, printre ei, aşa că unul din noi rămânea înăuntru să ţipe de efect,
în timp ce ceilalţi doi acţionau. Prin rotaţie.
.... (În timp ce Maria şi Paula enumeră cluburile şi supermarketurile deconectate, Rolando dă « ritmul » acţiunilor.) ....
ROLANDO:
Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo!
(E un crescendo spre STOP-ul final pe care îl strigă toţi trei.)
PAULA:
Spell!
MARIA:
Zvon!

30
PAULA:
Planters!
MARIA:
Fire!
PAULA:
Why Not?
MARIA:
Trebuie să mai ieşim din Bucureşti! Mai sunt cluburi în ţară!
PAULA:
.... Normal, să nu fim elitişti. ....
MARIA:
Week-end-ul îl dedicăm provinciei!
PAULA:
M-am gândit la ceva. N-ar fi mişto să mergem o tură şi prin supermarketuri? Mall!
MARIA:
Carrefour!
PAULA:
Metro!

31
MARIA:
Prisma!
PAULA:
Orhideea!
MARIA:
Da, da, şi în căsuţa lui McDonald, şi la toate petrecerile fiţoase de care aflăm. Trebuie să le băgăm MCpanica în
MCoase!
TOTI: STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP!
STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP!
.... ....

32
SCENA 7
.... ....

33
Paula la volan.
PAULA:
Uneori mă gândesc că toată treaba asta cu deconectatul ne-au băgat-o chiar ei în cap. Pe bune. Păi, peste tot,
oriunde te învârţi, vezi şi auzi numai asta: „Conectează-te!”, „Abonează-te!”, „Vino şi tu!”, „Click here! „, „Trimite un
sms!”, „Join the big fucking party! „. Şi uite-aşa de dimineaţa până seara, într-una, într-una. Până când unora le sare
muştarul şi zic: „Mai duceţi-vă în căcat cu tot conectatul vostru. Ne-am săturat să ne tot conectăm. Ce-ar fi dacă
ne-am mai şi deconecta puţin?”. (Celor din spate.): Acum trei ani, m-am angajat într-o firmă de publicitate. Am fost pe
rând: creative director, brand manager executive, creative artistic director, assistant brand manager, executive artistic
creative WHATEVER… În cele din urmă am rămas copywriter. Eu asta-mi doream. Era perfect, banii mergeau,
contractele se înmulţeau şi, acum doua luni, mi-am dat demisia. Pentru că dimineaţa, şeful a intrat în birou şi ne-a
spus că trebuie să „vindem” un nou produs, un laxativ minune, printr-un clip publicitar al cărui script să fie în linii mari,
cam aşa: „Luăm o mamă... generoasă, voluptoasă, chiar mămoasă, exaltată până la isterie, dar cu un zâmbet blajin,
.... care să împartă la micul dejun laxative întregii familii care cântă fericită.”. Nu mai puteam. De trei ani „vindeam”: ....
mama mai curată, mai uscată, cu senzaţia protecţiei, mama fără riduri, mama fără mătreaţă, mama cu volum, mama
care îşi terorizează bărbatul pentru o bucăţică de ciocolată, mama cu sânii mai fermi, mama cu pensiune, mama în
rate, cu dobânda zero, fără girant, mama a cărei mâncare dansează în bucătărie, mama care vrea să ajungă mai
repede la mal, mama care şi-o trage cu Mister Proper, la la la la la la la! MAMA SE VINDE BINE!

34
SCENA 8
.... ....

35
Maria la volan.
MARIA:
Mi-am luat trei job-uri, pentru că... mă rog, ai mei mi-au dat de înţeles că nu-şi doresc în casă o ratată, ci o femeie de
maxim succes, din aia care foloseşte Rexona ultra dry de dimineaţă până seara. Care aduce bani în casă. Şi, fir-ar să
fie, cu cât aduceam mai mult, cu atâta au început să le crească pretenţiile: maşina de spălat cu bule, cuptor cu
microunde, televizor cu ditamai diagonala, cu ecran plat, cu plasmă! Toate ultimul model pe piaţă. Îi iubesc pe ai mei.
Şi ştiu că şi ei mă iubesc pe mine. Numai că mi-e groază să mă duc acasă, seara şi să aflu ce rahaturi au mai văzut
în reclame, rahaturi de care nu au nevoie, dar pe care şi le doresc cu patos. Îi iubesc, asta e clar, numai că… numai
că... uneori îmi vine să… da, chiar îmi vine să-i strâng de gât.
.... ....

36
SCENA 9
.... ....

37
Rolando la volan.
ROLANDO:
Singurele chestii care opresc ritmul respiraţiei sunt panica lor şi ceea ce se întâmplă după… mi-e frică să-i spun
dragoste. Pentru că s-ar putea foarte bine să nu fie. S-ar putea să fie un fel de demenţă. Dar atâta timp cât n-o s-o
numim în nici un fel, mai putem trage nădejde c-o să dureze. Încă un timp. Mie nu-mi place să folosesc cuvinte
mari… pur şi simplu nu-mi vin… dar cred că până la urmă, asta e tot ce mi s-a întâmplat mai adevărat până acum.
MARIA:
Ce haios ar fi să mă duc într-o zi la job şi să umblu puţin la tabloul de comandă. Ăştia de la job sunt atât de proşti,
încât nici măcar nu şi-ar da seama că sunt eu.
PAULA:
.... Dacă tot căcatul din creierele unora ar fi conectat la un tablou de comandă, aş scoate toate siguranţele, ca să nu se ....
mai reverse în valuri, în creierele celorlalţi.
ROLANDO:
Dacă România ar fi conectată la un tablou mare de comandă, i-aş da pur şi simplu foc.
(Încep să cânte imnul României. Fără versuri. O improvizaţie care întăreşte prin muzică cele spuse mai sus.)
ROLANDO:
Sunt legat
De ţara aceasta, măreaţă
Cu gheare de sânge,
Cu un spasm de nebun.
ca un tigru siberian

38
De-o bucată de gheaţă

ca un trist
Plângăcios
Căpcăun !
PAULA:
Şi
Mama o să inventeze o bombă atomică
Pentru mine
Mama o să mă legene tandru
În submarine
Mama o să arunce în aer World Trade Center
A doua oară
.... Ca să vad eu, pe viu, subproducţia, să am eu reluarea ....
Mama o să mimeze marea amintirilor colective
Cu imaginea mea
Mama o să bage versurile mele în manualele
Luptătorilor Al Queda
Mama o să mă ascundă în munţi
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
La dispoziţia mea
Mama o să mi se ascundă în venă
Tânără şi halucinogenă
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea

39
MARIA:
Slugoi graşi,
Înfăşaţi în mătase,
Tăinuiţi de analele SS
Minţi de porc,
Lăfăite în case-stadion,
Îmbătaţi de succes
Toate aceste arătări fără eu-
Cum vor vorbi cu Dumnezeu?
Cum va vorbi Bombon? Dar Răduleasca?
Dar palmier de stat? Dar Agathon?
Ce o să zică Nelu la Floreasca,
La Bellu sau, pardon, la Pompignon?
.... ....
ROLANDO:
AJUNGE!-urlu şi
mă opresc subit
Nu-s nici un Sandokan,
Sunt un cumplit
Copil al unor fiare
Hrănite cu napalm!
Sunt ceva care a murit
din start, fără nici o discuţie.
Sunt ursul din container.
Şi filmarea de la revoluţie.

40
SCENA 10
.... ....

41
În maşină. Paula conduce, Maria şi Rolando studiază 7 seri, Evenimentul zilei, etc.
MARIA:
Băi, eu a treia oara în Spell nu mai merg.
PAULA:
Atunci o sa mergi a cincea oară în Twice!
ROLANDO (Răsfoind un ziar.):

Băi, dar nimic, nimic?! Ce dracu’, am epuizat Bucureştiul?
PAULA:
Ce mişto ar fi dacă… dar nu, nu suntem destul de tehnologizaţi.
.... ....
MARIA:
Ce anume?
PAULA:
Dacă am putea să deconectăm toate canalele TV la ore de maximă audienţă!
MARIA (Lui Rolando.):

Ce zici? Îi spargem pe Esca, pe Tucă, pe toţi bazaţii ăştia…
ROLANDO:
Ne-ar trebui cel puţin un an să pregătim lovitura. Dar am putea să ne apucăm de pe acum de pregătiri. Un proiect aşa
ambiţios trebuie lucrat punct cu punct.

42
MARIA:
Dar, dac-o facem, când o s-o facem, pot să le fac şi eu o dedicaţie alor mei?
PAULA:
Bagă!
MARIA:
Să-i tăiem macaroana lu’ Andreea Marin în direct!
PAULA:
Da’ de ce tocmai ei?
MARIA:
.... Uite-aşa, că de câte ori se uită maică-mea la ea, îmi zice că aş fi făcut bine să fiu ca ea. ....
ROLANDO:
S-a făcut. Ia stai! Că s-ar putea să ne extindem mai curând decât ne aşteptam. Voi mergeţi la teatru?
MARIA:
Ocazional. Ultima oară am fost cu Ginecologul.
PAULA:
Ha-ha, când eram studentă, dar oricum dacă era să aleg între un film şi…
ROLANDO:
Pe mine m-a cărat odată o gagică, zicea că e «foooooarte interesaaaant», exact aşa zicea, «foooooarte
interesaaaaaaaaant». După ce-am ieşit de la spectacol, am dus-o acasă şi n-am mai sunat-o în veci. Băi, era ceva

43
acolo, ăia nu vorbeau româneşte în primul rând şi apoi aveai tot timpul senzaţia că mimează orgasmul… Oribil, te luai
cu mâinile de cap. Da’ am putea să le facem o vizită.
MARIA:
De ce? Nu văd nici un fun în asta.
ROLANDO:
S-ar putea să facem show pentru alţii, în schimb. Ia fiţi atente ce scrie în Evenimentul de azi! Hai că e mişto, e unu,
Theo Herghelegiu, regizor, i-auzi ce-i scrie lu’ ministru Culturii:
„Domnu’ ministru, după umila mea ştiinţă, regimul comunist a căzut. (Sau nu!?)...”
MARIA:
Ţeapă!
.... ....
ROLANDO:
„Aşadar, nu înţeleg de ce Ministerul Culturii (prin reprezentanţii lui) proferează ameninţări de genul: «Dacă faci
public acest memoriu, te-ai lins pe bot de orice finanţare vreodată şi de orice contract cu teatrele de sub jurisdicţia
noastră. »”
MARIA:
Te-ai lins pe bot?!!! Ha, ha, ha!!! Nu se poate! Şi Theo ăsta ce-i zice?
ROLANDO:
Păi, îi zice că să-i ia caii de la bicicletă, că meseria oricum nu i-o pot lua.
MARIA:
Păi e un superadevărat Theo ăsta!

44
PAULA:
Ne-a convins! În seara asta mergem la teatru.
MARIA (Lui Rolando):

La ce teatru?
ROLANDO:
Păi ce, contează? Habar n-am. (Descoperă un articol în ziar.): Băi, fiţi atente! Uite ce scrie aici: „În ultimul timp, se
întâmplă un fenomen dubios în spaţiile publice din Bucureşti. Un grup de oameni certaţi cu legea deconectează
aceste instituţii creând panică în rândurile cetăţenilor. Serviciile de pază intenţionează să ia măsuri.”. Băi, ăştia scriu
de noi! Scriu de noi aici!
(Bucurie generală.)
.... ....
ROLANDO:
Genial! În sfârşit, labagişti împuţiţi! În sfârşit ne-au recepţionat.
MARIA:
Păi, şi ce-i aşa genial în asta? O să afle ai mei, o să mă dea din nou afară de la job…
PAULA:
Băi, tu eşti proastă? Ăstora chiar le e frică de noi!
MARIA:
Crezi tu asta?

45
PAULA:
Sunt megasigură!
MARIA:
Atunci e ok. Dacă le e frică de noi... Mamă, mă simt ca în Născuţi Asasini! Aşa mă simt!
.... ....

46
SCENA 11
.... ....

47
Din ciclul coşmaruri cu România...

Cei trei îşi citesc datele din buletine. Ultimele cuvinte sunt: ROUMANIE, ROMÂNIA, ROMÂNIA
ROLANDO:
Ţi se vedeau chiloţii, ROMÂNIA
Pentru că tu te-ai pus în spate în troleibuz
Unde se văd chiloţii
Numai că nu-i aveai, ROMÂNIA
Degeaba ţi-ai pus ochelari şi erai superaranjată
Nu vezi nimic, ROMÂNIA!
PAULA:
M-am făcut că mă uit la cerul albastru
.... De la Eroilor din geamuri ....
M-am prefăcut că nu mă interesezi, ROMÂNIA,
Că nu mă interesează vânătaia ta de pe gleznă
ROLANDO:
Tu nici nu ştii în ce raporturi o să fim, ROMÂNIA
O să-ţi spun să borăşti şi o să borăşti!
MARIA:
La sfârşit o să ştii să câştigi, România
Ai învăţat să faci bani?
Mai poţi să răspunzi, ROMÂNIA?
Preşedinţii sunt nişte cretini, ROMÂNIA
Guvernul e o adunătură de cretini

48
Putem să trăim cu apă şi rădăcini, ROMÂNIA

Putem să fugim în munţi, ROMÂNIA
Numai că tu nu vrei
PAULA:
ROMÂNIA!
Există oameni care înnebunesc pentru banii tăi de jucărie
Ce-ai făcut cu mama
O să-mi faci şi mie
Nici nu pot să mă uit în ochii tăi
ROLANDO:
Însă în sticlele de coca-cola am spermat,
.... Ca să rămân în burta ta, ROMÂNIA ....
Copilul tău etern şi cretin, ROMÂNIA
PAULA:
Sper că eşti satisfăcută, ROMÂNIA
MARIA:
Sper că vrei să faci nani, ROMÂNIA
ROLANDO:
Sper că ţi-ai băgat banii la cec, România
PAULA:
Nu cred că ştii să plângi, România

49
ROLANDO:
Nu cred că sunt băiatul tău mic, România
MARIA:
Nu ştii să plângi.
.... ....

50
SCENA 12
.... ....

51
În maşină. Sunt toţi trei isterizaţi. Rolando e lovit la cap.
ROLANDO:
Băga-mi-aş picioarele în teatrul românesc şi-n ideea mea tâmpită! Nu mai calc în viaţa mea într-un teatru!
MARIA:
Nu l-am văzut, la dracu’… nu mi-am dat seama când s-a apropiat!
PAULA:
Da’ ce căcat păzeai?
MARIA:
Nu ştiu, eram prea concentrată… nu ştiu, m-am trezit cu el în spatele nostru.
.... ....
ROLANDO:
Mi-a tras un pumn în cap, în pizda mă-sii!
PAULA:
Căcat. Căcat. Căcat.
ROLANDO:
Şi ştiu doar că m-am agăţat de el când am căzut, l-am tras de picioare.
MARIA:
Da, şi era un ciocan acolo, nu ştiu ce căuta ciocanul ăla acolo, dar ştiu că i-am dat una cu el în cap.

52
PAULA:
Ce-ai făcut?
MARIA:
Ce-ai fi vrut să fac? (Scoate un ciocan din geantă.) Uite, l-am luat cu mine, ca să nu găsească poliţia arma crimei.
Pentru că e foarte posibil să-l fi omorât.
ROLANDO:
Apoi am scos repede siguranţa şi am fugit… La dracu, nu trebuia să se-ntâmple asta.
MARIA:
Şi eu ce fac acum cu ciocanul ăsta?
.... PAULA: ....

Ţi-l bagi în cur, aia faci!
MARIA:
Nu, nu, nu, trebuie neapărat să scap de ciocanul ăsta. Nu pot să mă duc cu el acasă!
PAULA:
Mai dă-l în pula mea de ciocan!
MARIA:
Poate că totuşi n-a păţit nimic! N-am dat aşa de tare! Poate că doar s-a speriat şi a leşinat!
ROLANDO:
Trebuia să avem mai multă grija, asta e!

53
MARIA:
Dacă ne prind, adio job. Şefu’ mi-a zis ieri că arăt că dracu’. M-a întrebat de ce nu dorm noaptea. Şi-o să-mi reţină
din salariu, pentru că am buşit o lucrare de 2000 de para. În fiecare lună o să-mi reţină câte…
PAULA:
Da’ mai taci o dată cu job-ul tău de căcat şi cu banii tăi de căcat şi cu şefu’ tău de căcat!
MARIA:
Eu muncesc. Da, trebuie să muncesc pentru banii ăştia de căcat. Nu ştiu şi nici nu mă interesează cum faceţi voi rost
de bani, dar eu muncesc… şi... mi-e frică! Mi-e foarte frică!
PAULA:
Nu trebuia să te bagi în asta. Aia e. Trebuia să stai acasă şi să te duci la job, să iei Xanax şi să-l aştepţi pe boul ăla al
.... tău de ginecolog, prin cluburi! ....
MARIA:
Ieşi afară din maşina mea!
PAULA (Dă să iasă.):

Mă cac pe maşina ta!
ROLANDO:
Ce aveţi? Ce dracu aveţi?
PAULA:
Cred că ne-a luat şi pe noi panica.

54
ROLANDO:
Ne-ar prinde bine o pauză. Eu zic să ne vedem peste două luni.
PAULA, MARIA:
Două luni?!
.... ....

55
SCENA 13
.... ....

56
Fiecare în altă parte.
MARIA:
Cam aşa s-au petrecut lucrurile, începând cu noaptea aceea în Space. Cât despre ameţitul ăla din teatru care
probabil a trecut pe acolo din întâmplare, ei bine, avea capul tare şi a supravieţuit. Acum cred că, într-adevăr, mai
mult s-a speriat de ciocanul meu. Pe care până la urmă nu l-am mai distrus. L-am păstrat ca amintire. Pentru că timp
de două luni mi-a fost foarte dor de ei.
PAULA:
Aş fi vrut să-i caut, doar aşa, fără să facem mare lucru… poate doar vreun bar pe la periferie… dar mi-am dat seama
că nu numai că nu am ştiut niciodată ce fac ei în timpul zilei, dar nu ştiam nici măcar cum îi cheamă. Nimic. Între timp
m-a sunat şi fosta să-mi spună că se întoarce în ţară, că are probleme cu adaptarea, bla, bla, bla. M-a pufnit râsul la
telefon. Culmea e că o înţeleg perfect.
.... ....
ROLANDO:
Două luni mi-am ascultat ritmul respiraţiei, până când am înnebunit. A venit tata şi mi-a spus că se poate face totuşi
ceva, o operaţie, că o să-mi pună apoi un aparat şi că o să pot auzi ca înainte. Şi asta ar costa cam 20.000 de para.
Da, mi-a promis că face el rost de bani. În curând. N-a înţeles nimic când i-am spus că mă simt ok aşa. Şi-a imaginat
probabil că vreau să mă răzbun. Oricum, nu mă interesează ce şi-a imaginat.
MARIA:
Mi-e greu să cred că ei n-au făcut nimic timp de două luni.
PAULA:
Mi-e imposibil să cred că el s-a putut abţine timp de două luni.

57
ROLANDO:
Ne-am întâlnit, bineînţeles. Prima dată după o săptămână. Mă plimbam ca de obicei dintr-un club în altul fără nici o
ţintă, dar de fapt era clar că le căutam.
MARIA:
Două luni…dar asta nu însemna că nu ne puteam întâlni accidental.
PAULA:
Bineînţeles că nu vorbeam.
MARIA:
Nu vorbeam, sigur, ar fi fost şi cam greu în cluburile astea…
.... ROLANDO: ....

Sigur că mi-era greu să nu mă îndrept la plecare spre…
MARIA:
O dată, mai la început, am vrut să mă duc la budă, eram cu nişte colegi de la serviciu şi, din reflex m-am îndreptat
spre…
PAULA:
Sigur că numai la asta mă gândeam şi că, mă rog… cred că fiecare dintre noi numai la asta...
MARIA:
Abia aşteptam, de fapt, să fim din nou împreună.

58
PAULA:
Toţi trei. Chiar şi tâmpita aia care mă enervase cumplit. Căcat, mi-era dor de ei.
ROLANDO:
Lunile alea n-au fost ritmate decât de respiraţia mea.
.... ....

59
SCENA 14
.... ....

60
În maşină.
MARIA:
Eu zic acum s-o luăm mai uşor. (Rar, lui Rolando.) La început mai uşor.
PAULA:
Da, clar, să mergem s-o deconectăm pe bunică-mea. Şi nu mai vorbi aşa cu el, de parcă ar fi redus mintal. E doar
surd.
ROLANDO:
Hai să vedem cu ce începem.
PAULA (Scoate ziare, 7 seri, etc):

.... Nu ştiu ce aţi făcut voi, dar eu două luni m-am documentat. Vă anunţ că între timp au mai apărut nişte DJ, unul mai ....
cool decât altul. DAR, bomba bombelor, la Sala Polivalentă, vine din îndepărtata Anglie, DJ SASHA, numărul 3
mondial. Sâmbătă. Adică peste 3 zile.
MARIA:
Cine e SASHA ăsta?
PAULA:
E un gagiu, un tip, al treilea Dj din lume. Toţi coolii din ţară o să fie acolo. Şi toţi băşiţii ăia de la MTV.
ROLANDO:
Mişto. DJ Sasha ăsta e chiar foarte mişto.

61
PAULA:
Merită o seară specială. Şi o primire călduroasă din partea fanilor lui din Budapesta.
ROLANDO:
Fac eu cinste cu biletele. Trebuie să ne facem un plan de bătaie ca lumea de data asta.
MARIA:
Ar fi bine cel puţin dacă n-am mai da în cap nimănui.
ROLANDO:
Trebuie să producem o diversiune, cum s-ar zice. Da, ştiu. Sunăm la poliţie şi ne autodenunţăm. Dar nu la
Polivalentă. În alte cluburi, în Mall poate...
.... PAULA: ....

Mi se pare ok. Ne denunţăm în cel puţin 4 cluburi.
ROLANDO:
Le dăm de treabă şi ne vedem şi noi liniştiţi de treabă. Cine sună?
MARIA:
Sun eu… dar mă lăsaţi pe mine înăuntru de data asta.
PAULA:
Bine. Ia tu telefonul de la job şi sună.
MARIA:
Acum?

62
PAULA:
Păi când?
MARIA (La telefon.):

Alo! Poliţia? V-am sunat ca să denunţ un atentat, de fapt nu e chiar un atentat, staţi aşa, nu vă panicaţi! Pe scurt:
sâmbătă seara, o să vină unii şi o să deconecteze nişte cluburi din Bucureşti. Ştiţi la ce mă refer, nu? Vreo 4: Onix,
Planters, Spell, Twice. Nu, nu suntem înarmaţi, de ce să fim înarmaţi? (Rolando şi Paula îi fac semn să închidă.)
Cum adică cine sunt eu? Un cetăţean de bine, din România. E un telefon anonim. Am tot dreptul să-mi păstrez
anonimatul. (Rolando şi Paula îi fac semn să închidă.) Auzi poliţia, te bag şi-n pizda mă-tii! (Închide.) Perversule!
.... ....

63
SCENA 15
.... ....

64
PAULA:
În sfârşit, după două luni de lâncezeală, ne mişcăm din nou. Cel mai tare dintre toate proiectele noastre de
deconectare. Cel mai adevărat. În afară de ăla cu televiziunea, care tre’ să mai aştepte puţin.
ROLANDO:
De două luni nu-mi aud decât respiraţia. Din ce în ce mai accelerată. Şi mă dor creierii. Dar ştiu că atunci când voi
trage de siguranţă, o să se oprească. O să vină din nou liniştea aia adevărată. Şi aşteptarea îşi merită toţi banii.
MARIA:
Panică! Panică! Şi întuneric.
PAULA:
Şi panică, panică, panică şi linişte şi linişte şi linişte şi întuneric şi întuneric.
.... ....
ROLANDO:
Ne apropiem de punctul zero,
De embrioanele gheţii
Azvârlite în spaţiu.
PAULA:
Viaţă s-a schimbat şi
e pe sfârşite.
MARIA:
Ne apropiem cu fiecare zi
De nimic şi de nimeni.
Şi e firesc să fie aşa.

65
Astăzi nimeni vorbeşte la televizor

Despre nimic.
PAULA:
Nici o diplomă nu mai poate certifica
Nici un fel de inteligenţă.
În diplome se înfăşoară nimeni
Când vorbeşte despre nimic.
ROLANDO:
Marea Afacere îşi apasă în toate memoriile
Amprentele sale slinoase.
Iar pianul inimii mele pulsează
.... Cu muzica asta de circ. ....
MARIA:
Două miliarde de oameni sporovăiesc
În fiecare zi în maţele Chat –ului.
Ei încearcă să mă convingă că totul e dirijat de Dumnezeu.
PAULA:
Un miliard de maşini împroaşcă zilnic
Farmecele lor otrăvitoare în atmosferă.
Alte zerouri continuă să vândă şi
Să cumpere Pământul.

66
ROLANDO:
Mai oarbă decât ultima cârtiţă
Umanitatea înaintează.
Spre iad, spre fiertura Zgripţuroaicei,
SPRE ÎNGROZITOAREA EXPLOZIE FINALĂ.
SPRE ROMÂNIA.
.... ....

67
SCENA 16
.... ....

68
Într-un club. Muzică de fond.
MARIA:
Când am intrat în chestia asta aveam trei joburi, perspectiva să-mi cumpăr o casă şi o maşină. Acum nu mai am nici
un job, stau tot cu ai mei şi merg cu RATB-ul pentru că n-am bani de benzină. Nu, n-am fost dată afară. Am renunţat
pur şi simplu la job. Pentru că nu mai am timp. Toată ziua şi toată noaptea mă plimb prin cluburi, prin magazine, la
filme, la teatru. Mă rog, mă plimb nu e tocmai cuvântul potrivit. Pentru că de fapt alerg de la un club la altul. Aştept un
semn. În noaptea aia, planul nostru n-a mers chiar până la capăt. I-au prins tocmai când deschideau tabloul. Asta s-a
zis oricum la televizor. Şi că ei s-au speriat şi s-au electrocutat din greşeală. Sau de frică. Dar bineînţeles că n-am
crezut nici o iotă. Sunt sigură că au reuşit să fugă prin întuneric. Pentru că au reuşit să tragă de siguranţă. Şi până la
urmă, asta e tot ce contează, nu? A fost cea mai adevărată panică din cariera noastră. Şi degeaba au spus ăia, la
televizor, că i-au prins. Asta a fost pentru liniştea populaţiei. Dar eu nu cred. Şi iată, mă aflu într-un club şi aştept un
semnal de la ei. Pentru că e foarte posibil să se fi dat din nou la fund pentru o vreme şi să nu fi putut să mă anunţe.
.... Dar de venit o să vină din nou. O să apară ei. Tot ce pot eu să fac, e să alerg prin cluburile astea, mereu, să alerg, să
alerg şi să aştept. Să-i aştept. Pentru că mai avem o groază de proiecte pentru România, împreună... (SE
ÎNTRERUPE BRUSC MUZICA DE FOND. ÎNTUNERIC.)
SFÂRŞIT

Gcarbunariustop PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gcarbunariustop PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

....

Redactori: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro, Anca Şerban aserban@liternet.ro

Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban aserban@liternet.ro

Ilustraţii: © 2004 Gianina Cărbunariu.

Text: © 2004 Gianina Cărbunariu.

© 2004 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.

Editura LiterNet 2004

.... STOP THE TEMPO! ....

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

.... PAULA: ....

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

(Le sună la toţi trei telefonul.)

Editura LiterNet 2004

(Închid toţi telefoanele.)

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

.... ROLANDO: ....

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

.... PAULA: ....

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

.... PAULA: ....

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

În maşină. Maria în faţă.

ROLANDO (Paulei, îmbrâncind-o.):

ROLANDO (Superenervat, Paulei.):

Editura LiterNet 2004

(E un crescendo spre STOP-ul final pe care îl strigă toţi trei.)

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

De-o bucată de gheaţă

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

ROLANDO (Răsfoind un ziar.):

MARIA (Lui Rolando.):

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004