Cuprins

Simona Ilea Pop, Ştiri din viaţa cetăţii şi a parohiei noastre������������������������������ 3

Pr. Sebastian Rusu, Maica Domnului pururea Fecioar�������������������������������� 4
Prof. Ciprian Maier, Sinodul II Ecumenic���������������������������������������������������� 6
Mihail Turcan, Schimbarea la Față��������������������������������������������������������������� 8
Andreea Nemeş, Chipul nădejdii și al deznădejdii���������������������������������������� 10
Fotograf Ovidiu Muraru, Din viața parohiei������������������������������������������� 12
Teodora Cucuiet, Savatie Baștovoi,
Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei������������������������������������������������������� 14
Arhim. Samuel Cristea, Să descoperim în noi frumusețea
pe care Dumnezeu ne-a dat-o������������������������������������������������������������������������� 15
Adrian Mărginean, Lemnul viu – Arta creștină maramureșeană.
Biserica „Sfinții Arhangheli”, Surdești���������������������������������������������������������������� 17
Trainer Bogdan Oltean, Stima de sine – Este importantă?
Atunci ce faci ca să o păstrezi în viața ta?������������������������������������������������������������ 19
Instit. Graţiela Agrişan, Aripi de îngeraş�������������������������������������������������� 21
 Știri din viața cetății și a parohiei noastre
Simona Ilea Pop
• Corala Diaconia în concert la Bu-
dapesta. O nouă întâlnire de suflet a ro-
mânilor din diaspora cu muzica tradițională
românească a avut loc la mijlocul lunii iulie
în capitala ungară. Evenimentul a fost pri-
lejuit de prezenţa aici a coralei Diaconia a
parohiei ortodoxe Toţii Sfinţii din Floreşti,
cu ocazia hramului bisericii româneşti din
Budapesta, închinată Sfântului Prooroc
Ioan Botezătorul. La slujba arhierească
oficiată PS Siluan Episcopul românilor din
Ungaria, au fost prezenţi şi cei doi preoţi
slujitori ai parohiei floreştene și corala
Diaconia, care a dat răspunsurile liturgice.
Printre invitaţii de onoare s-a numărat Am-
basadorul României la Budapesta, Marius
Lazurcă, toţi cei prezenţi aplaudând la scenă
deschisă concertul de muzică religioasă și
folclorică suţinut cu profesionalism de
membrii corului Diaconia din Florești.
• Începe cea de-a 8-a ediţie a taberei
de creație pentru copii „Hristos pe în-
țelesul tuturor”. Organizată de parohia
Cetatea Fetei, Florești, tabăra se adresea-
ză copiilor cu vârsta cuprinsă între 4-17
ani, care timp de o săptămână au ocazia
să participe la diverse ateliere de lucru
organizate în incinta parohiei: artizanat
(quilling, modelaj lut și fimo), icoane pe
sticlă, prescuri, muzică bisericească, tea-
tru, religie și filme religioase. Tabăra se va
desfăşura în perioada 7-14 august, iar taxa
de înscriere este de 30 lei (contravaloarea
materialelor de lucru). Înscrierile se fac
telefonic, la nr. de tel.: 0745520020 (Pr.
Decebal Gorea) până pe data de 4 august,
numărul de locuri fiind limitat. Încheierea
festivă a taberei va avea loc în data de 15
august după Sf. Liturghie, cu prezentarea
lucrărilor realizate. Tabăra va fi urmată de o
excursie la Sighișoara și Târgu-Mureș pentru
copiii din grupa mare, excursie ce presupune
achitarea taxelor de transport și a biletelor de
intrare la muzee. Mai multe detalii în acest
sens pot fi obţinute de la preoţii slujitori ai
parohiei Cetatea Fetei – Floreşti.
• Vizionare de film în aer liber la Flo-
rești. Pe parcursul postului Sf. Mării (1-15
August), parohia Cetatea Fetei – Floreşti
va organiza pentru credincioși atât slujbe
specifice acestei perioade, cât și seri de film
religios. Astfel, în zilele de 11 și 12 august
de la ora 2030 curtea bisericii va deveni un
veritabil cinematograf în aer liber, cei pre-
zenți putând viziona aici filme religioase,
Ştiri
artistice și documentare, de o profundă
încărcătură spirituală. Intrarea este liberă.
• Tabăra Etnografică de Vară pentru
copii la Cluj-Napoca. În vacanţa de vară
elevii clujeni cu vârste cuprinse între 6
şi 14 ani pot petrece zile de relaxare și
creativitate confecţionând podoabe din
mărgele, pictând icoane pe sticlă sau efec-
tuând modelaj în lut şi diverse cusături pe
pânză. Ateliere de creație se desfăşoară în
aer liber, în Parcul Etnografic Romulus
Vuia din cartierul Grigorescu, de luni până
vineri, între orele 10-14. Participarea se
face prin rotație zilnică, 1 atelier/zi. Taxa de
participare este de 25 lei/zi, respectiv 125
lei/săptămână şi se achită la începutul unei 3
serii. Înscrierea copiilor se face telefonic,
la nr. telefon 0788100243.

 Maica Domnului pururea Fecioară
Sebastian Rusu
R espectând întru totul mărturiile Sfintei
Scripturi și ale Sfintei Tradiții, Biserica
Ortodoxă a mărturisit întotdeauna și a
apărat cu convingere învățătura despre
pururi-fecioria Maicii Domnului (aei-
parthenia), afirmând că ea a fost fecioară
înainte de naștere, în timpul nașterii și
după nașterea lui Iisus Hristos. Starea de
feciorie însoțește persoana Maicii Dom-
nului pe toată durata vieții ei și în vecie.
Această stare de feciorie înainte de
naștere este confirmată atât de Sfânta
Fecioară, cât și de bătrânul Iosif sau de
îngerul Gavriil. Sfânta Fecioară, auzind
despre alegerea și darul deosebit de care
se va învrednici de la Dumnezeu, întrea-
Călăuza sufletului
bă: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu
nu știu de bărbat? (Luca 1,34); bătrânul
Iosif, nedumerit de starea suprafirească a
logodnicei sale, vrea s-o părăsească, dar
este lămurit de înger că Sfânta Fecioară
va zămisli de la Sfântul Duh și va naște pe
Mântuitorul (Matei 1, 19-21), așa după
cum și îngerul Gavriil a anunțat pe Sfânta
Fecioară despre zămislirea suprafirească și
nașterea minunată a lui Iisus Hristos (Luca,
1,35). Relatând nașterea Mântuitorului,
sfântul evanghelist Matei confirmă ade-
vărul despre fecioria Maicii Domnului
înainte și după nașterea lui Iisus Hristos,
atunci când spune că Sfânta Fecioară a
zămislit în pântece, fiind logodnica lui
Iosif, dar „fără să fi fost ei înainte împreună
4 (Matei 1, 18); sau când afirmă că „fără să
fi cunoscut-o pe ea Iosif”, Maria a născut
pe Fiul său Cel Unul Născut (Matei 1, 25).
Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că
îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu
„către o fecioară logodită... iar numele
fecioarei era Maria” (Luca 1,27). Atunci
când sfântul evanghelist Ioan vorbește
despre modul întrupării lui Iisus Hristos
va pune pe deplin în lumină fecioria Maicii
Domnului după naștere, zicând: „Care nu
din sânge, nici din poftă trupească, nici
din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu
s-a născut” (Ioan 1,13).1
Deși în afară de textul de la Iezechiel
44,1-3 interpretat de către Sfinții Părinți ca
text mesianic – Sfânta Scriptură nu conține
niciun alt text cu privire la pururi-fecioria
Născătoarei de Dumnezeu, Sfinții Părinți
afirmând în unanimitate că Maica Dom-
nului și după naștere a rămas fecioară. În
acest sens, Fericitul Augustin spune: „Virgo
concepti, virgo peperit et post partum virgo
permansit (Fecioară a zămislit, fecioară a
născut și după naștere fecioară a rămas)”,
iar sfântul Ioan Damaschin zice: „Puru-
rea-fecioara rămâne deci și după naștere
fecioară, neapropiindu-se nicidecum de
bărbat până la moarte”. Această învățătu-
ră o mărturisesc deopotrivă atât Biserica
Ortodoxă, cât și cea Romano-Catolică.2
Mărturisind veșnica feciorie a Maicii
Domnului, Ortodoxia nu acceptă noțiunea
de dispensă susținută de dogma Imacu-
latei concepții. Această dogmă susține
că Fecioara Maria s-a născut fără păcat
originar și că a dus o viață lipsită de păcat.
Biserica Ortodoxă nu împărtășește această
doctrină care oferă Fecioarei un loc aparte,
punând-o deasupra destinului comun al
umanității și vădind o posibilă eliberare
1
Dumitru Radu Popescu, Îndrumări misionare,
I.B.M.B.O.R., București, 1986, pp. 784-785.
2
Isidor, Todoran, Ioan, Zăgrean, Teologia Dog-
matică, I.B.M.B.O.R., București, 1991, p. 296.
de păcatul originar înaintea Crucii, deci
numai prin mijlocirea harului. Însă Dum-
nezeu nu lucrează asupra omului, ci cu el;
nu acționează asupra Fecioarei printr-un
dar pe care ea l-ar fi primit ulterior, ci
lucrează în chiar lăuntrul legăturii dintre
Duh și sfințenia „drepților strămoși ai lui
Dumnezeu”. Harul nu strică rânduiala firii,
Iisus poate primi trup pentru că umanitatea
i-L dă prin Maria; Fecioara nu ia parte
la mântuire, ci la Întrupare; în Fecioară,
totul spune: „Da, să vină Domnul!” Când
a apărut la Lourdes, Fecioara ar fi spus: „Eu
sunt Neprihănita Zămislire”. Evenimentul
având loc însă în ziua Buneivestiri – 25
martie 1858 – Biserica Ortodoxă folosește
acest cuvânt în legătură cu neprihănita
zămislire a Cuvântului prin mama Sa.
Pusă pe seama Fecioarei, dogma îi dimi-
nuează importanța, transformând-o „în
instrument predestinat harului”; îi readuce
umanitatea și o frustrează de măreția de
a fi cea care, de bunăvoie, prin lucrarea
smereniei și a curăției sale, a spus în numele
tuturor: fiat (să fie).
Acestui fiat al Creatorului îi răspunde
fiat-ul celui creat: „Iată-mă, sunt robul
Domnului”. Arhanghelul Gavriil e ase-
menea unei întrebări pe care Dumnezeu
o adresează libertății omului: dorește în-
tr-adevăr să fie mântuit și să-l primească pe
Mântuitor? Lucrarea Duhului, traversând
familia „strămoșilor” și curățenia celei care
este gratia plena îi ia răului toată puterea;
păcatul e încă real, dar inoperant.
„Ce-ți vom aduce ție, Hristoase [...] ce-
rul îți dăruiește îngerii; pământul darurile
sale; iar noi oamenii, îți punem înainte o
Maică-Fecioară”, cântă Biserica în ajunul
Crăciunului. E limpede faptul că Maria
nu este nicidecum o „femeie dintre femei”,
ci Femeia întoarsă la fecioria ei maternă.
Întreaga omenire îl naște pe Dumnezeu
în Fecioară; de aceea, Maria este Noua
Evă-Viață; vălul ocrotirii sale materne
care-l înconjura pe copilul Iisus acoperă
acum universul și orice ființă omenească.3
Pururea-fecioria Maicii Domnului este
pregătită și de viața curată și neprihănită a
Sfintei Fecioare. Născută din părinți drepți
și credincioși, Ioachim și Ana, la rugăciuni-
le lor stăruitoare, deoarece nu aveau copii,
Sfânta Fecioară este închinată de la început
templului, unde, prin votul depus de a-și
păstra fecioria și a duce o viață închinată
întru totul slujirii lui Dumnezeu, își va
petrece întreaga viață în deplină curăție
trupească și neprihănire sufletească. Prin
colaborarea cu harul, care îi dă putere și
o întărește, Sfânta Fecioară va realiza în
persoana ei cel mai înalt grad de sfințenie
accesibil unei ființe omenești, ceea ce o
Călăuza sufletului
va face vrednică de alegerea divină și de
nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu.
Starea de curăție trupească și sufletească
a Sfintei Fecioare ne este mărturisită de
cuvintele cu care o întâmpină îngerul Ga-
vriil: „Bucură-te cea plină de har, Domnul
este cu tine. Binecuvântată ești tu între
femei” (Luca 1,28). Născută după legile
firii (Rom. 5,12; Ioan 3,6), ea moștenește
păcatul strămoșesc, deci are nevoie și ea de
mântuire prin Iisus Hristos, deoarece în
afară de Hristos nu există mântuire (Fapte
4,12; I Tim. 2,5; I Ioan 2,1). Dar la Sfânta
Fecioară curățirea de păcatul strămoșesc
se face în clipa zămislirii sau a întrupării
Fiului lui Dumnezeu. Curățirea de păcat și
zămislirea sunt două acțiuni simultane, care
nu pot fi despărțite sau separate în timp.4 5

3
Paul Evdochimov, Arta icoanei. O teologie
a frumuseții, trad. Grigore Moga și Petru Moga,
Meridiane, București, 1993, p. 221.
4
Dumitru Radu Popescu, op. cit., pp. 785-786.
 Sinodul II Ecumenic
Ciprian Maier
S inodul I Ecumenic de la Niceea din
anul 325, deşi a condamnat definitiv
învăţătura greşită a preotului Arie din Ale-
xandria, nu a reuşit să pună capăt disputei
apărute în cadrul Bisericii primare, adepţii
lui Arie continuând să-i susţină ideile.
Împărţiţi în trei partide: extremiştii,
moderaţii (semiarienii) şi cei cu idei mai
vagi, aceştia au pus în circulaţie forme
mai elaborate şi au reuşit în deceniile ce
au urmat primului Sinod Ecumenic să
câştige noi adepţi din rândul clerului şi
credincioşilor. Arienii au atacat termenul
„homoousios (Homoousion)” pentru că
nu era un cuvânt folosit în Biblie. Epis-
copul Eusebiu al Nicomediei a condus
Historia ecclesiastica
tabăra ariană după dispariţia lui Arie şi a
reuşit să câştige influenţă asupra împăra-
tului Constantin în ultimii ani ai acestuia.
După ce a obţinut graţierea lui Arie şi
sprijinul unor împăraţi din Orient, când
puterea imperială era divizată, a reuşit
să-l prigonească şi pe cel mai important
potrivnic al arianismului, Atanasie episcop
al Alexandriei. Atanasie susţinea în mod
nezdruncinat consensul doctrinar de la
Niceea şi a născocit o expresie memorabilă
care avea să intre în minţile oamenilor:
egalitatea dintre Fiul şi Tatăl era asemenea
„vederii celor doi ochi”.1
Din fericire pentru Atanasie printre
teologii constructivi şi reflexivi ai vremii
se numărau şi trio-ul denumit Părinţii
Capadocieni: Vasile cel Mare episcop de
6 Cezareea, fratele lui, Grigore al Nyseei şi
prietenul lor Grigore de Nazianz. Aceştia
1
Diarmaid MacCulloch, Istoria Creştinismului,
trad. Cornelia Dumitru şi Mihai Silviu Chirilă,
Polirom, Iaşi, 2011, pp. 211-212.
au reuşit să creeze un echilibru între as-
pectul trinitar şi unicitate. Soluţia găsită
de aceşti teologi a fost adoptarea unui alt
cuvânt grecesc, hypostasis (ipostas), care
înainte fusese folosit cu un înţeles uşor
diferit faţă de ousia (ființă), şi atribuirea
a două sensuri tehnice diferite celor două
cuvinte. Ca rezultat Treimea constă în
trei hypostaseis egale într-o singură ousia:
trei Persoane egale (Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt) care împărtăşesc o singură Esenţă
sau Substanţă (Treimea sau Dumnezeirea).
Un echivalent mai exact decât hypostasis
pentru persona din latina ar fi fost prosopon,
cuvinte ce se traduc ambele prin „mască
de teatru”, termen ce va fi folosit de către
teologii din Antiohia.2
Înfrângerea arianismului s-a desăvârşit
în timpul domniei împăratului Teodosie I,
un fost general spaniol. Acesta a convocat
la Constantinopol în anul 381 un conciliu
la care înfrângerea arianismului era inevi-
tabilă, iar formulele de la Niceea aveau să
fie susţinute definitiv. La acest sinod s-a
elaborat şi forma finală din crezul numit şi
niceeo-constantinopolitan, care este recitat
liturgic atât în Bisericile răsăritene, cât şi
în cele apusene. Principalele Biserici din
Occident şi din Orient au fost de acord
cu învăţătura rezultată şi cuprinsă în crez:
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este
creat şi este egal cu Tatăl în Treime. Cam
în aceeaşi perioadă, în Occident a fost
dezvoltat crezul care a ajuns să fie cunoscut
drept Crezul Apostolic, cuprinzând aceeaşi
teologie într-o formă mai scurtă.3
2
Ibidem, pp. 213-214.
3
Ibidem, p. 214.
 Conciliul din Constantinopol a pro-
scris arianismul şi a blocat şi alte două
direcţii în care ar fi putut fi dusă doctri-
na despre Sfânta Treime. Prima direcţie
a fost numită după un lider al Bisericii
răsăritene, Macedonius, „macedonieni”
sau „pneumatomahi – luptători împotriva
Duhului. Cu toate că acceptau afirmaţia
niceeană despre egalitatea dintre Tatăl şi
Fiul, negau statutul egal al Duhului Sfânt
în Treime, considerând Duhul drept o
culme a lumii create. S-a ajuns la această
teorie deoarece Origen fusese vag în pri-
vinţa statutului exact al Duhului Sfânt, iar
cel mai respectat teolog apusean, Ilarie de
Poitiers, a fost deosebit de tăcut, observând
că, de fapt, Biblia nu-l numeşte niciodată
„Dumnezeu” pe acest Duh, astfel că nici el
nu a făcut-o. A doua direcţie a fost un efort
de a combate arianismul al unui teolog
libanez care a devenit episcop de Laodiceea,
pe nume Apolinarie, un mare admirator
a lui Atanasie din Alexandria. Apolinarie
dorea să scoată în evidenţă dumnezeirea
lui Hristos şi, de aici, adevărul lui Homo-
ousion, consubstanţialitatea lui Hristos cu
Tatăl, spunând că în Iisus Hristos fuseseră
într-adevăr un trup şi un suflet omenesc,
dar în loc să ia în stăpânire un cuget uman,
„schimbător şi supus gândurilor murdare”,
Logosul divin şi-a asumat doar carnea.
Se punea astfel în pericol umanitatea lui
Hristos, fapt ce nu se potrivea cu dorinţa
înflăcărată a creştinilor care afirmau că
Iisus Hristos era şi uman, şi divin.4
Hotărârile luate la Sinodul II Ecumenic
au fost grupate în 7 canoane. Canonul I
întărea hotărârile luate de sinodul de la
Niceea şi pedepsea cu anatema toate ereziile
apărute până în anul 380. În canonul II
era cuprinsă învăţătura despre dieceze,
4
Ibidem, pp. 214-215.
autonomia ierarhilor şi a unităţilor biseri-
ceşti, fiind amintite şi principalele dieceze
ale perioadei respective. Prin canonul al-
III-lea se stabilea primatul episcopului de
Constantinopol faţă de ceilalţi episcopi,
dar nu şi faţă de episcopul Romei care avea
primatul de onoare faţă de toţi episcopii
creştini şi datorită faptului că era capitala
imperiului. Prin canonul al V-lea se per-
mitea primirea în Biserică a unor arieni
din Antiohia ce recunoşteau Sfânta Treime.
Prin canonul al VI-lea se reglementa felul
în care se poate introduce „pâră” sau acţi-
une judecătorească împotriva episcopilor,
arătându-se cine are dreptul să facă acestea
şi cine nu are dreptul. Sunt amintite apoi şi
instanţele care au competente să-i judece pe
episcopi, precum sinodul eparhiei, sinodul
diecezei şi sinodul ecumenic. Canonul se
Historia ecclesiastica
termină cu menţionarea deosebirilor între
schismă şi erezie, prima fiind o abatere
inconştientă de la învăţătura şi disciplina
Bisericii, iar erezia este o abatere conştientă
şi îndărătnică de la disciplina şi învăţătura
ei. Ultimul canon se referă la primirea
ereticilor în Biserică care vor fi unşi cu
Sfântul Mir, după lepădarea de erezie sau
vor fi catehizaţi, exorcitaţi şi botezaţi ca
şi în cazul păgânilor.5
Cu toate aceste măsuri luate de cele
două Sinoade Ecumenice din secolul al IV-
lea, disputele vor continua şi în veacurile
viitoare în cadrul Bisericii.

7
5
Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe,
Polsib S.A, Sibiu, 1993, pp. 64-72.
 Schimbarea la Față
Mihail Turcan
S chimbarea la Față, celebrată de Biserica
Ortodoxă în 6 august, numită popular
și Preobrajenia sau Probojenia, este o sărbă-
toare care datează de la începutul secolului
al IV-lea. Inițial, aceasta era aniversarea
anuală a sfințirii bisericii zidite de Sfânta
Împărăteasă Elena pe Muntele Tabor, locul
în care se petrecuse minunea. În Răsărit,
sărbătoarea a ajuns să fie generalizată în
secolul VIII, când au fost compuse primele
imnuri în cinstea ei, în timp ce, în Apus,
ea s-a impus mult mai târziu, fiind consa-
crată victoriei armatelor creștine împotriva
turcilor de la Belgrad, din 1456.1
În afară de Botezul Domnului, Schim-
barea la Față este singurul moment din
Sfinți și sărbători
timpul vieții pământești a Mântuitorului,
în care „El S-a manifestat ca Dumnezeu”2,
arătându-le celor trei apostoli, Petru, Iacov
și Ioan, Slava Sa, pe cât le era acestora cu
putință (Troparul sărbătorii). Astfel, fața
Lui a strălucit „ca soarele, iar veșmintele
Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17,
2) și, drept mărturie că El era „Acela despre
Care au scris Moise în Lege și proorocii”
(Ioan 1, 45), I s-au arătat alături Moise și
Ilie, „singurii oameni cărora, după ispitirea
lui Adam, Dumnezeu le-a îngăduit Să-L
vadă”.3
1
Ene Braniște, Liturgica generală, I.B.M.B.O.R.,
București, 1993, p. 167. A se vedea și Adrian
Cocoșilă, Schimbarea la Față a Domnului, Creș-
8 tinOrtodox.ro, https://www.crestinortodox.ro/
sarbatori/schimbarea-fata/schimbarea-fata-dom-
nului-120671.html, data accesării: 8 iulie 2018.
2
Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie,
trad. Aurel Broșteanu și Părintele Galeriu, Harisma,
București, 1992, p. 110.
3
Ibidem, p. 113.
Este interesant de observat că, în Evan-
ghelia după Marcu, capitolul 9 – în care
este relatat episodul Schimbării la Față
– debutează cu versetul „Și le zicea lor:
Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din
cei ce stau aici, care nu vor gusta moar-
tea, până ce nu vor vedea împărăția lui
Dumnezeu, venind cu putere” (Marcu 9,
1), continuând abia apoi cu minunea pro-
priu-zisă. În acest fel, Hristos i-a pregătit
pe cei trei apostoli pentru ceea ce avea
să urmeze și, imediat după aceea, aceștia
au văzut „slava Lui și pe cei doi bărbați
stând cu El” (Luca 9, 32). Sfântul Apostol
Petru mărturisește în a doua sa epistolă:
„Pentru că noi v-am adus la cunoștință
puterea Domnului nostru Iisus Hristos
și venirea Lui, nu luându-ne după bas-
me meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava
Lui cu ochii noștri. Căci El a primit de
la Dumnezeu-Tatăl cinste și slavă atunci
când, din înălțimea slavei, un glas ca acesta
a venit către El: «Acesta este Fiul Meu cel
iubit, întru Care am binevoit». Și acest
glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer,
pe când eram cu Domnul în muntele cel
sfânt” (II Petru 1, 16-18). Au văzut slava
Lui în măsura în care ea le-a fost revelată
(după puterea lor), iar această revelație
nu a fost numai pentru ochi, ci întreaga
lor făptură a fost cuprinsă de Lumina lui
Hristos, care, după cum relatează toți
cei trei evangheliști, l-a făcut pe Petru să
exclame: „Doamne, bine este să fim noi
aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe:
Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una”
(Matei 17, 4). Dorința lor de a rămâne
acolo arată cât de mult i-a odihnit și, în
același timp, i-a mișcat Lumina lui Hristos
pe ucenicii „îngreuiați de somn” (Luca 9,
32). Însă momentul nu venise încă, mo-
tiv pentru care Sfântul Evanghelist Luca
adaugă: „neștiind ce spune” (Luca 9, 33).
Lumina taborică a fost subiectul unor
ample controverse. Problema s-a pus pen-
tru prima dată în secolul al XIV-lea, când
raționaliștii au început să nege natura divi-
nă a luminii taborice. Cea mai cunoscută
dispută a avut loc între Sfântul Grigore
Palama și Varlaam Calabrezul. Sfântul
Grigore Palama susținea că această lumină
este necreată, transcendentă, depășind
inteligența umană. Ea reprezintă energia
lui Dumnezeu, nu ființa sau esența Sa,
însă El este în întregime prezent în această
lumină: „Dumnezeu se revarsă în energiile
Sale, fiind cu totul prezent în ele”.4 Astfel,
comuniunea în care intră omul, în cazul de
față cei trei apostoli, cu Dumnezeu nu este
după esență (omul nu devine Dumnezeu),
ci „energetică”5, adică după lucrare. În
4
Paul Evdochimov, Arta icoanei. O teologie
a frumuseții, trad. Grigore Moga și Petru Moga,
Meridiane, București, 1993, p. 253.
5
Ibidem, p. 254.
schimb, raționalistul Varlaam susținea că
lumina taborică este o lumină materială,
a cărei percepție este condiționată doar de
„logica rațiunii”, iar nu „adevărata lumină
dumnezeiască”, motiv pentru care atât
el, cât și discipolul său Achindin au fost
condamnați ca eretici de către sinodul de
la Constantinopol din 1341.6
Importanța Schimbării la Față este
accentuată de arătarea Sfintei Treimi, care,
în Noul Testament, s-a mai petrecut doar
la Botezul Domnului. Astfel, Tatăl rostește
aceleași cuvinte ca la râul Iordan, Fiul
Își arată Slava înaintea apostolilor care
ar fi dorit să rămână acolo pe veci, iar
Duhul Sfânt îi acoperă sub forma unui
nor luminos.7
Astfel, minunea de pe muntele Tabor
a fost „o anticipare a celei de-a doua [...]
veniri întru Slavă” a Mântuitorului, după
Sfinţi şi sărbători
cum ne spune Sfântul Vasile cel Mare, adică
„momentul care a deschis perspectiva veș-
niciei în timp”8, fiind una dintre cele mai
importante sărbători ortodoxe, momentul
în care Hristos Își revelează dumnezeirea.

6
Egon Sendler, Icoana, imaginea nevăzutului.
Elemente de teologie, estetică și tehnică, trad. Ioana
Caragiu et al., Sophia, București, 2005, p. 191.
7
Viu este Dumnezeu, p. 117.
8
Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri
în lumea icoanei, trad. Anca Popescu, Sophia,
București, 2003, p. 230.
9
 Despre cărți
Andreea Nemeş
„La părintele Ilarion a venit un om
să-i ceară sfaturi. După ce au vorbit puțin,
omul a plecat, nu înainte de a-i spune
femeii de la pangar:
- Mare faimă are părintele vostru, dar
nu e bun de nimic.
Tulburandu-se, femeia s-a dus la pă-
rintele:
- Ce ați avut cu omul acela, că v-a
așteptat patru ore. De ce l-ați expediat
așa de repede?
- Soro, în cinci minute mi-a dat două
citate din duhovnicii contemporani și trei
din Sfinții Părinți. E genul de om care face
colecție de învățături duhovnicești nu pen-
Florilegium patristicum
tru a le urma, ci pentru a se lăuda cu ele,
pentru a se făli cu înțelepciunea sa. Cum
l-am întrebat dacă a citit un anumit cuvânt
despre smerenie, s-a supărat, spunându-mi
că despre smerenie ar trebui să vorbesc
cu începătorii. Cu el ar trebui să discut
lucruri mai înalte – despre rugăciunea
neîncetată sau despre energiile necreate.
Și când i-am zis că mulți vorbesc și scriu
despre energiile necreate și despre vederea
luminii dumnezeiești, dar puțini vor să
ducă o viață de nevoință, a plecat.”
* „Un creștin stând de vorbă cu preotul
„S-a dus odată un frate către avva The-
odor și a făcut trei zie, rugându-l ca să audă
vreun cuvânt. Iar el nu i-a răspuns lui. Și
a ieșit scârbit. Zis-a către el ucenicul lui:
«Avvo, cum de nu i-ai zis niciun cuvânt,
10 căci s-a dus scârbit?» Și i-a zis bătrânul:
«Cu adevărat nu i-am grăit lui, căci este
neguțător și în cuvinte străine voiește să
se slăvescă.»” (3-87)
*
„Un credincios a venit la părintele Ioan
ca să-i tâlcuiască anumite locuri mai grele
din Filocalie, de la Sfântul Isaac Sirul.
Părintele l-a întrebat:
«La ce îți este de folos să cercetezi cele
privitoare la culmile neprihănirii, când tu
ești plin de patimi? Nu e mai bine să citești
cărți potrivite măsurii tale? Că așa nici nu
te folosești de ceea ce citești, și nici nu
poți înțelege așa cum trebuie. Vai nouă, că
diavolul ori ne lasă fără cărți duhovnicești,
ori ne face să avem atât de multe, încât să
nu știm ce trebuie să citim. Ba încă unii
citind și vrând să se înțelepțească , slăbesc
în credință și rămân robi ai lumii acesteia.»”
*
„Au venit niște frați la el [avva Zinon]
și l-au întrebat zicând: «Ce înțelegere are
cuvântul acela ce este scris în cartea lui
Iov: și cerul nu este curat înaintea lui?»
Și, răspunzând, bătrânul a zis lor: «Au
lăsat frații păcatele lor și cercetează pentru
ceruri. Însă tâlcuirea cuvântului acesta este:
de vreme ce numai El este curat, pentru
aceasta a zis și cerul nu este curat.»” (4-73)
*
parohiei își lăuda fiul:
- Părinte, am un copil excepțional.
Când vine de la facultate, după ce citește
din diferite ramuri ale medicinii, dacă îi
rămâne timp, citește istoria religiilor, citește
teologie dogmatică... e foarte deștept.
- E bine că citeste pentru facultate.
Să-l ajute Dumnezeu să devină un medic
bun, cu dragoste de oameni. Dar nu cred
că îi este de folos să citească acum isoria
religiilor sau teologie înaltă. E normal
să își pună întrebări. Dar, dacă vrea să
găsească răspunsurile înainte de a duce
o viață creștină, va ajunge la concluzii
greșite. Cine citește istoria religiilor fără
a trăi în Hristos și fără a primi luminarea
dumnezeiscă va ajunge la concluzii greșite.
Numai omul care trăiește în Biserică poate
înțelege așa cum trebuie istoria religiilor
sau teologia academică. Altfel, fără a fi
luminat de Dumnezeu, toate aceste cu-
noștințe îl pot vătăma. Îl pot pierde. Pe
mulți i-au pierdut.”
* pe rafturi pâinile cu care ai fi putut hrăni
„Zis-a iarăși un bătrân: «Vorba cea
multă de iscodire pentru dumnezeire și
citirea cea cu multă cercare a cuvintelor
pentru credință usucă lacrimile și golesc
umilința de la om. Tu, fiule, citește viețile
și graiurile sfinților și preacuvioșilor părinți,
și ele îți vor lumina sufletul.»” (16-274)
* *
„Un creștin a venit la Facultatea de Te-
ologie să vorbescă cu un profesor cunoscut:
- Părinte, aș vrea să-mi spuneți niște
titluri de cărți religioase mai rare, că eu am
încercat ca, din moștenirea de la părinții
mei, să-mi cumpăr toate cărțile Sfinților
Părinți care s-au tradus la noi.
- Și ce faci cu ele, le citești?
- Nu, părinte, nu am timp să citesc, că
am un serviciu care mă acaparează.
- Atunci, ce faci cu ele? Le împrumuți
altora?
- Nu, în niciun caz, nu vreau să le
deterioreze.
- Dar ce, sunt timbre, să-și piardă va-
loarea dacă se îndoaie? Ce faci cu ele?
- Fac colecție. Dumnezeu vede că,
în loc să cheltui banii pe alte distracții,
îi folosesc pentru această pasiune a mea.
- Frate, ce să zic? În biblioteca ta stau
săracii, medicamentele cu care ai fi putut
ajuta bolnavii și hainele pentru cei care
rabdă de frig. Vinde cărtile și dă banii
de pomană. Și, când vrei să cumperi o
carte, cumpăr-o ca s-o citești, nu ca s-o
mănânce carii. Căci, altfel, vei fi osândit
Florilegium patristicum
de Dumnezeu.”
„Un frate l-a rugat pe avva Serapion,
zicând: «Spune-mi vreun cuvânt!» I-a zis
lui bătrânul: «Ce pot să-ți zic? Că ai luat
ale văduvelor și ale sărmanilor și le-ai pus
în fereastra aceasta?» Căci a văzut-o plină
de cărți”1

1
Citate preluate de la Danion Vasile, Patericul
mirenilor, Areopag, București, 2013, pp. 268-271.
11
 Din viața parohiei...

3 iunie 2018 – Duminica Tuturor Sfinților, hramul parohiei

3 iunie 2018 – Concertul corului de copii al parohiei

12
 Din viața parohiei...

Școala parohială Mitropolitul Bartolomeu, anul școlar 2017-2018, sem. al II-lea – Atelier artizanal

8 iulie 2018 – Participarea coralei Diaconia la hramul parohiei ortodoxe române din Budapesta

13
 Savatie Baștovoi, Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei
Teodora Cucuiet
îînțelesul
n luna decembrie a anului precedent
a apărut cartea Dumnezeu povestit pe
unei femei , scrisă de ieromona-
1
hul Savatie Baștovoi și apărută la editura
Cathisma, din București. Așa cum men-
ționează autorul în introducere, cartea se
dorește a fi un „adevărat catehism con-
temporan, scris în tradiția catehismelor
primare, bun de citit pentru orice om.”
Titlul volumului poa-
te stârni controverse, în
special într-o lume con-
dusă de idei feministe și
dorința de a demonstra
că femeia este indepen-
dentă și puternică. Totuși,
Dumnezeu povestit pe în-
Recenzie
țelesul unei femei nu este
nici pe departe o încercare
de a plasa femeia pe vreo
treaptă (fie ea superioară
sau inferioară), ci face re-
ferire la o anumită femeie,
și anume jurnalista Doina
Popa, care îi pune ieromonahului 33 de
întrebări, cartea în sine devenind o rezol-
vare a problemelor consemnate de aceasta.
Prima parte a cărții este alcătuită din
cele 33 de întrebări menționate anterior,
la care autorul răspunde cu pricepere și
iscusință, cu mintea și inima deschise, cu
exemple, referințe biblice, comentarii de
o mare finețe teologică ori date istorice,
14 care ne ajută să punem în context ideile
discutate. Este mai interactivă, mai actuală
și plină de întrebări curente, întrebări pe
care fiecare dintre noi și le-a pus cel puțin
1
Savatie Baștovoi, Dumnezeu povestit pe înțelesul
unei femei, Cathisma, București, 2017, 176 pp.
o dată în viață. De ce permite Dumnezeu
suferința, de ce trebuie să ne spovedim, de
ce e / nu e bine să credem în zodii, ori ce
vină are un nou-născut pentru un păcat
săvârșit cu mii de ani în urmă de către
Adam și Eva sunt doar câteva dintre temele
propuse de către jurnalista Doina Popa.
Fiecare răspuns, fiecare explicație are un
sens profund și reușește să ne aducă cu un
pas măcar mai aproape de
Dumnezeu.
Cea de-a doua parte,
foarte poetică, atinge și ea
sufletul cititorului, fiind
alcătuită din însemnările
zilnice ale autorului din
vremea în care se afla la
Oricova. Aceste însemnări
sunt și ele leac pentru su-
flet, iluminare și înțelegere,
punând pe gânduri citi-
torul și ajutându-l să își
înceapă drumul spre des-
coperirea sa lăuntrică. În
plus, autorul introduce câteva poezii, ale
căror versuri sunt de o profunzime și de o
maturitate uimitoare. Aceste reflecții pot
fi considerate, după cum menționează și
ieromonahul Savatie Baștovoi, un „desert
după o cină oarecum sobră pe care o veți
servi în prima parte a cărții.”
Cititorul activ, cititorul însetat de cu-
noaștere și aprofundare a modurilor prin
care putem să trăim, în zilele noastre, pe
placul lui Dumnezeu va îndrăgi acest vo-
lum, va citi pe nesăturate cuvintele simple
prin care sunt explicate marile contradicții
reproșate Bisericii.

 Să descoperim în noi frumusețea
pe care Dumnezeu ne-a dat-o
Samuel Cristea

S timați cititori, avem bucuria de a-l trupului. Astfel, Sf. Ap. Petru, în prima
avea ca invitat pentru a doua oară sa Epistolă sobornicească, în capitolul 3,
pe părintele arhimandrit Samuel Cristea, începând de la verstul 3, se adresează fe-
duhovnic la Seminarul Teologic Ortodox meilor cu aceste cuvinte: „podoaba voastră
din Cluj-Napoca, alături de care vom purta să fie nu cea din afară: îmășetirea părului,
o discuție pe tema folosirii produselor cos- podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor
metice și a înfrumusețării noastre. scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii,
Robert Kovacs: părinte arhimandrit, întru nestricăcioasa podoabă a Duhului
este păcat ca o femeie să se fardeze, discret, Sfânt, care este de mare preț înaintea lui
în limita bunului simț? Dumnezeu.” Aici nu se vorbește despre
Samuel Cristea: Răspunsul meu nu problema folosirii produselor cosmetice,
poate să fie în mod direct, da sau nu, ci mai degrabă de problema înfrumusețării
cred că ține în primul rând de conștiința prin îmbrăcăminte, dar ceea ce reiese din
fiecăruia dintre noi. Asta și pentru faptul că spusele Sf. Ap. Petru este faptul că femeile
nicăieri în Sfânta Scriptură nu găsim abor- ar trebui să cultive mai mult frumusețea

Oameni, trăiri, fapte

dat în mod direct acest duhovnicească, a sufletului și mai puțin
subiect. Sunt însă anu- să caute frumusețea exterioară, a trupului.
mite texte din care Ceea ce nu pot să nu remarc este că în zilele
reiese faptul că noi noastre, nu numai femeile sunt preocupate
trebuie să ne în- de înfățișarea exterioară, ci chiar și bărbații.
grijim mai mult În legătură cu problema interesului
de frumusețea foarte mare pentru a arăta bine după gus-
sufletească de- turile noastre de acum, îmi vine în minte
cât de fru- o situație care s-a petrecut în trecut, prin
musețea secolele XVII-XIX, când mai multe biserici
vechi, cu o pictură bizantină de o frumusețe
extraordinară au fost repictate de niște
pictori, care erau foarte mult influențați
de pictura occidentală. De ce? Deoarece și
gusturile artistice ale credincioșilor din vre-
mea aceea se schimbaseră și se schimbaseră
pentru faptul că nu mai gândeau și nu mai
trăiau în teologia Bisericii. Și așa s-a ajuns
ca biserici pictate cu o pictură minunată să 15
fie acoperite și pictate cu o pictură pe care
acum o considerăm chiar un kitsch. Am
spus lucrul aceasta pentru că uneori facem
și noi așa. Nu știm să apreciem frumusețea
 creată de Dumnezeu și uneori vrem noi
să-L corectăm pe Dumnezeu. Socotesc că
ceea ce am primit de la Dumnezeu prin
creație trebuie să apreciem, să cultivăm și să
îngrijim în continuare și nu să intervenim
noi pentru a-L corecta pe Dumnezeu. Poate
că aici constă păcatul, anume în faptul de
a încerca să-L corectăm pe Dumnezeu.
Alminteri, dacă doar îngrijim ceea ce am
primit de la Dumnezeu, acolo n-aș putea
spune că este un păcat. Eu cred că ceea ce
a creat Dumnezeu este mult mai frumos
decât ceea ce poate să facă un om.
De aceea gândul meu este acesta, pen-
tru toți oamenii, nu numai pentru femei,
ci și pentru bărbați, să nu încercăm să-L
corectăm pe Dumnezeu, ci mai degrabă să
încercăm să descoperim în noi frumusețea
pe care Dumnezeu ne-a dat-o, să încercăm
Oameni, trăiri, fapte
noi să intrăm în simțirea duhovnicească
a frumuseții pe care Dumnezeu a creat-o
și să încercăm doar să îngrijim această
frumusețe și de asemenea să punem mai
mult accentul pe cultivarea frumuseții
sufletești și mai puțin pe cea a trupului.
R.K.: Astăzi avem o mulțime de speci-
alizări, chiar și în ceea ce privește medicina
pe latura aceasta estetică, or dacă ne între-
băm de ce nu găsim neapărat răspunsuri
scripturistice la aceste întrebări, ne aducem
16
aminte cu două numere în urmă, când
am discutat despre acoperirea capului la
femei.1 Mă gândesc că Sfinții Apostoli s-au
raportat la vremea lor, or nu putem găsi
răspunsuri ale Sf. Petru sau ale Sf. Pavel
legate de produsele cosmetice care nu erau
întrebuințate pe atunci...
S.C.: Cred că existau un fel de produse
cosmetice și pe atunci, dar cred că în peri-
oada respectivă, cei care atunci deveneau
creștini, nu erau așa de mult tentați ca
să imite lumea păgână care cu siguranță
folosea astfel de produse.
R.K.: Important este că și dacă la o
anumită întrebare nu reușim să găsim
răspunsul exact în Sfânta Scriptură, ne
raportăm la teologia Bisericii, la învățătura
Bisericii și la Tradiția ei, la ceea ce ne învață
zi de zi, săptămână de săptămână, la fiecare
liturghie la care participăm.
Părinte arhimandrit, vă mulțumim și
vă mai așteptăm și pe viitor la noi discuții
duhovnicești.
Interviu realizat de Pr. Robert Kovacs

1
Arhim. Samuel Cristea, Obiceiul acoperirii
capului în biserică de către femei, în Cetatea credin-
ței, anul 8, nr. 2, martie-aprilie, 2018, pp. 15-16.
 Lemnul viu – arta creștină
maramureșeană
Biserica „Sfinții Arhangheli”,
Surdești
Adrian Mărginean
B iserica din Şurdeşti era cea mai înaltă
biserică din lemn din toată Europa, cu
turla de 54 m şi o înălţime totală de 72 m,
până acum câţiva ani, când noua biserică
a mănăstirii Peri din Săpânţa, de 78 m
înălţime, a fost construită. Edificiul este in-
clus pe Lista Internaţională a Moştenirilor
UNESCO. Biserica greco-catolică a „Sfin-
ţilor Arhangheli” a fost constuită în 1766,
dovadă fiind inscripţia aflată deasupra uşii
de la intrare, scrisă cu caractere chirilice.
Deşi aflată în afara zonei Maramureşului,
biserica este una tipic maramureşeană, din
perioada matură a acestui stil. Deşi turla
este foartă înaltă, turnul armonios aproa-
pe atinge perfecţiunea estetică. Edificiul
este dreptunghiular, cu absida altarului
poligonală, ca de obicei. Acoperişul are
două rânduri de streşini care înconjoară
biserica, iar acoperământul unitar acoperă
şi altarul. Un alt rând de ferestre se află
între cele două streşini. Grinzile din stejar
ale pereţilor au fost aşezate pe o fundaţie
din piatră.
Turla înaltă este marcată printr-o mar-
gine trasată la jumătate. În stilul Lăpuş,
sunt patru mici vârfuri în colţurile aco-
perişului.
În Maramureș sunt multe locuri care te
atrag, dar numai trei ies, parcă de la sine, în
drumul călătorului însetat de senzațional.
El intră la Budești, să găsească haina de
zale a lui Pintea Viteazul, apoi se abate pe
la Săpânța, să vadă „cimitirul vesel” și la
Surdești, să admire turla de 54 de metri
a celei mai semețe biserici monument
protejat de UNESCO.
Turism religios
La sărbătorile mari, biserica de secol
XVIII din Surdești se umple de săteni îm-
brăcați frumos în portul popular reintrat,
se pare, în obiceiurile familiilor de credin-
cioși greco-catolici la îndemnul părintelui
paroh. Părintele Marius Tomoș nu e de
multă vreme la Surdești, iar apostolatul
său ar urma să cunoască nenumărate pra-
guri. Primul este, neîndoielnic, renovarea
bisericii, degradată masiv, în ultimele două
decenii și mutarea, pentru doi ani, a sluj-
belor într-un alt locaș. Deocamdată, speră
să obțină bani de la Ministerul Culturii
pentru a restaura măcar acoperișul de
șindrilă. „Nu stiu – ne spune – ce a avut în
cap acel Macarie, ziditorul bisericii, dar i-a
reușit. Astăzi, nimeni nu se mai încumetă
să facă o construcție atât de înaltă și de 17
durabilă. Pe unele le-a luat de mult vântul.”
În nava dublă, așternută cu cergi și
pictată frumos de meșterul local Ștefan Zu-
gravu, ascultăm și noi, cu pioșenie, slujba
religioasă, intonând, deodată cu corul și
 cu localnicii. Biserica este construită din
lemn de stejar. Bătrânii, din generație în
generație, spun că stejarii au fost tăiați și
lăsați șapte ani să le putrezească albușul,
partea exterioară a lemnului, rămânând
doar esența. Unica cu streașina dublă din
Maramureș, biserica din Surdești are fe-
restre cu glajă, sticlă lucrată manual acum
trei veacuri, vârsta ei reprezentând aproape
jumătate din viața întregului sat. Un sat
în care credința stă la temelia comunității.
Credința care salveaza și vindecă întot-
deauna, cea care dă, totodată, un sens
vieții, chiar și atunci când apar nenumărate
obstacole sau când ni se pare că totul e
fără sens, pierdut. „În Surdești – ne spune
părintele – se simte acea credință specifică
locurilor unde trăiesc oameni simpli, care
muncesc mult și care nu-L cunosc pe Dum-
nezeu din cărți, ci din experiența vieții: Îl
Turism religios
simt, zilnic, în viata lor, prin ceea ce fac,
și-L «experimentează» în rugăciune. Este
ceea ce ne duce cu gândul la vorbele lui
Iisus Hristos vizavi de credința lui Toma:
«Fericiți cei care nu au văzut și au crezut!»
Credința acestor oameni simpli o depă-
șește, parcă, pe a noastră, cei care încercăm
să-L înțelegem pe Dumnezeu, uitând faptul
că El nu poate fi înțeles, în totalitate, de
mintea omenească.” Pentru credincioșii
din Surdești, comunitatea cu cea mai mare
natalitate din Maramureș, Dumnezeu e
un participant nevăzut, spiritual, la tot
ce înseamnă agenda zilnică a familiei; iar
atunci când unul dintre soți pleacă, pen-
tru mai multă vreme, la muncă, departe,
Dumnezeu ajută familia să înțeleagă sensul
18 jertfei: copiii, nepoții vor trăi, cândva,
într-o lume mai bună.
Vorbim cu părintele și în afara glasuri-
lor noastre se mai aud, în curtea străjuită
de morminte îmbătrânite de vreme, numai
cele ale păsărilor zglobii. E zi de mare
sărbătoare și oamenii ne-au povestit cum
se adună ei să meargă acasă la „udătoriu”,
cel dintâi bărbat care iese, primăvara, la
arat. Într-un fel, Dumnezeu răspunde
și de aceste obiceiuri populare păstrate
de comunitate cu aceeași evlavie cu care
păstrează icoanele pictate pe sticlă. „Chiar
dacă oamenii n-au tot ce le trebuie – ne
spune părintele – dorința mea e să-i fac
să înțeleagă că, la vremuri grele, valorile
adevărate se pot păstra numai în familie și
cu credința pentru Dumnezeu. Că lipsurile
de acum vor fi compensate prin satisfacția
că ne-am format copiii în spiritul valorilor
morale și sociale trainice în baza cărora
vor reuși să-și împlinească cu demnitate
destinul.”
În zilele de sărbătoare familiile din
Surdești vin la biserică pentru a sfinți bu-
catele. E impresionant cum se adună, de
la bunici până la nepoți, întreaga obște de
credincioși a satului. Costumele populare
sunt tot mai adesea îmbrăcate, iar coșurile
cu bucate sunt învelite, ca odinioară, cu
șervete brodate de mână. Motivele de bro-
derie pe albastru, cu forme geometrice, sunt
specifice Surdeștiului, ca și broderia spartă,
ton pe ton. Înainte vreme, astfel de șervete
erau brodate de femei pe ascuns, pentru
ca vecinele să nu le fure modelul și fiecare
să se poată lăuda cu acoperământul ei.1
Cu siguranță, dragi cititori, un timp
oricât de scurt petrecut în acest colț de
Maramureș își are valoarea sa! Cu drag vă
recomand a descoperi ospitalitatea oame-
nilor locului precum și tradițiile păstrate
peste veacuri care cu siguranță vă vor în-
cânta. Drum bun!

1
http://www.romanianmonasteries.org/ro/
maramures/surdesti; http://www.jurnalul/antena3.
ro, data accesării: 4 iulie 2018.
 Stima de sine – Este importantă?
Atunci ce faci ca să o păstrezi în viața ta?
Bogdan Oltean
D e câtă vreme ai auzit că stima de sine „Cel mai important factor în dezvoltarea
sau respectul de sine sănătos este ceva psihologică a unui individ sunt judecățile
important pentru fiecare om în parte? de valoare pe care acesta le face la adresa
Cu toții cred că am auzit aceste lucruri propriei persoane.”
încă de la o vârstă fragedă. Eu am auzit Nu știu despre tine, dar pentru mine
aceste lucruri de foarte multă vreme și am lucrurile acestea sunt strigător la cer de
considerat tot acest timp că „știu” despre adevărate.
ce este vorba, dar, de fapt, eram foarte Odată ce aceste lucruri simple au de-
departe de a ști cu adevărat. De ce zic asta? venit clare în mintea mea, nu am mai avut
Motivul se găsește în citatul unui men- de ales. Dacă voiam vreodată să duc o viață
tor de-al meu. O persoană foarte apreciată de calitate zi de zi, dacă voiam vreodată
la nivel internațional pentru abilitățile sale să ajung la realizările pe care mi le doresc,
de a prezenta lucrurile așa cum sunt. T. aveam nevoie să lucrez zi de zi la crearea și
Harv Eker, autorul renumitei cărți „Se- păstrarea stimei de sine. Zi de zi.
cretele minții de milionar”, un best seller Cum mi-am dat seama că am puțină

Amprente pe suflet adolescentin

interanțional, tradus în peste 47 de limbi. stimă de sine? Urmărind comportamentul
Harv spune în felul următor: „în mo- meu de zi cu zi. Urmărind faptul că în
mentul în care știi un lucru, îl faci! Până loc să acționez, găseam scuze. În loc să
când nu îl faci înseamnă că nu îl știi cu fac sport, preferam să stau la televizor,
adevărat. Până când nu îl faci înseamnă în loc să învăț și să îmi dezvolt abilități,
că nu îl înțelegi cu adevărat.” preferam să mă joc pe calculator. În loc să
Acesta a fost un lucru foarte revelator încep proiectele la care visam, preferam să
pentru mine deoarece îmi spuneam cu stau și să găsesc scuze pentru care acestea
foarte mare ușurință: „eu știu asta, eu nu aveau să meargă: „doar oamenii n-au
știu ce înseamnă stima de sine”, dar era bani”, „statul e așa cum e”, „nimeni nu o
prezentă stima de sine în viața mea zi de să fie interesat de așa ceva (în timp ce visam
zi? Nu. Erau momente, dar nu puteam să scriu ghidul de carieră – Hai să POVE
spune că este prezentă zi de zi. despre tine...).” De fiecare dată când observ
Un alt mentor de-al meu și unul dintre că aceste comportamente apar din nou în
cei mai apreciați vorbitori pe teme de dez- viața mea, știu că am o stimă de sine redusă.
voltare personală și abilități de conducere De fiecare dată când am vorbit sau
la nivel mondial – cu zeci de milioane de m-am purtat urât cu cineva, a fost pentru
cărți vândute la activ, John Maxwell, în că nu aveam o părere foarte bună despre
cartea sa Cele 15 legi ale dezvoltării personale mine. Când ai o părere bună despre tine,
spune în felul următor: „Respectul de sine până și cele mai dificile evenimente și 19
este cel mai important factor în ceea ce situații poți să le privești cu calm. Dacă
privește comportamentul unei persoane.” nu ai calm înseamnă că stima ta de sine a
Nathaniel Branden, un psihiatru renu- început să scadă și ai nevoie să faci ceva în
mit și expert în încredere de sine, spune: legătură cu asta înainte de a-i face pe cei din
 jurul tău să sufere printr-un comportament
nepotrivit (o vorbă aruncată, de exemplu).
Cel puțin acest lucru este valabil pentru
mine. Oare pentru tine se aplică?
După cum îți povesteam și mai sus,
de fiecare dată când am amânat să fac
un lucru pe care îl aveam de făcut, a fost
pentru că nu aveam o părere prea bună
despre mine în acel moment.
Pe de altă parte, de fiecare dată când am
reușit în ceea ce mi-am propus, de fiecare
dată când m-am autodepășit sau când
am făcut un lucru de care îmi amintesc și
acum cu bucurie, a fost pentru că în acele
momente am decis să văd în mine ceva
pozitiv, să văd că merit să reușesc mai mult.
În momentele acelea gândurile mele
mergeau spre calitățile, avantajele și opor-
Amprente pe suflet adolescentin
tunitățile care îmi stăteau la dispoziție,
chiar dacă nu erau neapărat apropiate.
John Maxwell spune: „până când nu o
să vezi că ai o valoare reală și că merită să
investești în tine, nu vei depune niciodată
efortul necesar pentru a te dezvolta.”
Așa că orice dorință pe care aș putea
să o am de la viața aceasta, efortul necesar
pentru a ajunge la ea se găsește de cealaltă
parte a unei stime de sine sănătoase.
Da, stima de sine este foarte importan-
tă, este unul dintre cele mai importante
lucruri pe care le-am învățat în viața asta și
este un lucru pe care continui să îl dezvolt
în permanență.
Cum se poate dezvolta stima de sine?
Pe mine m-au ajutat mai multe lucruri,
lucruri pe care le poți găsi în capitolul
Legea Oglinzii din cartea Cele 15 legi ale
20 dezvoltării personale, scrisă de John Max-
well, nu degeaba sunt trainer certificat
John Maxwell TEAM.
În continuare o să îl împărtășesc cu
tine pe cel mai important. Primul lucru
care este scris acolo este: „ai grijă la felul
în care vorbești cu tine.”
Nu știu despre tine, dar dacă aș fi vorbit
cu prietenii mei în felul în care vorbeam
cu mine zi de zi, aș fi rămas fără prieteni
în secunda doi. De ce? Pentru că aveam
tendința de a fi foarte critic cu mine. Mă
judecam și mă criticam în permanență.
Niciodată nu eram mulțumit cu ceea ce
făceam și întotdeauna găseam ceva „de îm-
bunătățit”. Niciodată nu apreciam partea
bună a lucrurilor făcute de mine.
Cred că poți să îți dai seama imediat ce
fel de stare de spirit aveam în majoritatea
timpului. Termeni tehnici: nașpa.
Schimbarea a apărut când, în loc să mă
critic și să mă judec, am început să devin
conștient de momentele în care mă critic
și mă judec. Și mai ales când am devenit
conștient de efectele negative pe care aceste
comportamente le au în viața mea și în
viața celor din jurul meu.
Dacă voiam să încep să mă simt bine
în pielea mea, aveam nevoie să încep să am
o relație mai bună cu mine. Iar dacă ți-e
jenă să îți ceri scuze, să faci complimente
și să te revanșezi față de cineva față de care
ai greșit, să nu te miri că relația se duce
pe Apa Sâmbetei. De ce relația pe care o
avem cu noi înșine ar trebui să fie diferită?
Crede-mă, când vorbești și te comporți
urât cu tine, greșești.
Așa că am început să lucrez la relația
mea cu mine. La început a fost greu, a
fost chiar stânjenitor, deși eram doar eu cu
mine. Dar a meritat și merită în continuare.
Ar fi încă multe de povestit aici, dar
prea puțin loc, așa că, dacă ai întrebări,
scrie-mi pe bogdan@bogdanoltean.ro
Până data viitoare, rămâi cu bine.
Bogdan

 Aripi de îngeraş
Graţiela Agrişan
Legenda mănăstirii Cozia1
„Mircea Vodă venise la domnie în
împrejurări destul de tulburi pentru Țara
Muntenească. Avea trebuință de liniște
întru vindecarea multor răni de pe trupul
meleagului de basm de la nordul bătrânului
Danub.
Numai că Mircea purta în el un crez
adânc, curgător ca izvoarele din munte și
mistuitor ca o torță a sufletului său plin
de credință: «Nihil Sine Deo – Nimic fără
Dumnezeu!»
Din prima zi de domnie s-a socotit
a fi unsul lui Dumnezeu, spre a se în-
griji de această țară, de nevoile ei și ale
românilor. O spunea deschis, să o știe
toți, la începutul tuturor hrisoavelor de
domnie: «Eu cel în Hristos Dumnezeu,
binecredinciosul și binecinstitorul și de
Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io,
Mircea, mare voievod și domn, din mila
lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu,
stăpânind și domnind...» Și urma, scris cu
litere strămoșești, întreg hotarul țării peste
care Dumnezeu însuși îl alesese și-l unsese
pentru a conduce pe români.
1
Petru Demetru Popescu, Povestiri istorice,
Coresi, București, 2002, pp. 48-50.
În clipele de liniște pe care le avea
domnitorul, un gând sublim și arzător
îi da târcoale neîncetat: Cozia, sfânta sa
Cozia! Părintele său, Radu Voievod, îi
făcuse începutul; fratele său, Dan Voievod,
pusese și el umărul, dar mai erau multe
de înfăptuit.
Aripi de îngeraş
Cunoscând că nimic nu este cu putință
fără aripa cea mântuitoare, îi înălța ruga
sa plină de cucernicie, ca să poată săvârși
întru totul fapta zidirii Sfintei Mănăstiri
Cozia. Mergea adesea acolo ca, în umbra
zidurilor, să poată medita în liniște la ceea
ce mai este de împlinit. Lua cu el vreun
sfetnic credincios sau adesea își îndemna
el singur calul la drum și ajungea de zor
pe acest tărâm.
Acum, când se apropia din nou de
Cozia, era urmat de patru vajnici căpitani.
Curând ajunseră. Descălecând, privirile
lui Mircea se încețoșară. Un spectacol
trist i se înfățișa înaintea ochilor. Curtea
mănăstirii și chiar pronaosul erau pline
de tarabe, la care negustorii lacomi după
bani își vindeau mărfurile. 21
Plin de mânie, Mircea își ieși din apele
sale. Scoase sabia din teacă și se avântă cu
ea ca în toi de luptă. Lovea în dreapta și-n
stânga, dărâma tarabe, risipea din mărfuri.
Privirile îi fulgerau, vocea lui tuna: «Casa
 mea, casă de rugăciuni se va chema, iar voi
faceți din ea peșteră de tâlhari!»
Negustorii îl recunoscură pe domnitor.
Lăsară totul și prinseră să fugă într-o goană
nebună. Domnitorul nu-i urmări. Dădu
să intre în biserică, dar acolo se lovi de
trupul unui negustor care îngenunchease
în fața sa:
- Iertare, Măria Ta! Dar casa aceasta
încă nu este isprăvită... Și deci nu poate
fi socotită drept casă de ru-
găciuni...
Mircea dădu să lovească.
Sabia îi căzu însă neputin-
cioasă la pământ. Intră în
biserică și îngenunche cu
smerenie:
«Iartă-mă, Doamne, că
am putut rosti cuvintele
Fiului Tău, când eu nu am
Aripi de îngeraş
fost vrednic a face nimic
pentru Sfânta Cozia!»
De a doua zi a poruncit
ca meșterii să și înceapă lu-
crul. Munceau zi și noapte.
Ceea ce ziua lucrau, noaptea înflorea și
mai mult. Iar zugravii începură cu zor,
dar și cu migală, lucrul lor meșteșugăresc.
Și iată că la 18 mai 1388, în ajun de
Sf. Constantin și Elena, Mircea Vodă veni
la Cozia pentru sfințirea mănăstirii.
În inima domnitorului răsuna cu pu-
tere crezul care l-a călăuzit întreaga viață:
«Cine sădește un pom se poate bucura
văzându-l crescând, cine dă viață unui copil
va fi binecuvântat de acesta, cine ridică
o fântână pentru cei însetați, acei ce vor
22 bea se vor ruga pentru sănătatea lui. Dar
pe deasupra tuturor acestor fapte, cine va
îngriji de ridicarea Casei Domnului, fapta
lui Însuși bunul Dumnezeu o va răsplăti!»”
Să aflăm mai multe
l Mircea cel Bătrân, fiu al lui Radu I
Basarab, a fost domn al Țării Românești
între anii 1386-1418, fiind cel mai im-
portant voievod din dinastia Basarabilor;
l În vremea sa, țara cunoștea o mare
întindere teritorială, până la Marea Neagră.
Stăpânea Banatul de Severin, Ungrovlahia,
Almașul și Făgărașul, Dobrogea, Basarabia
de Sud, cetatea Bologa și 18 sate lângă Cluj;
l Un cronicar turc îl
numește pe Mircea: „cel
mai viteaz și mai ager dintre
principii creștini... viteaz în
războaie... strălucit diplo-
mat... priceput gospodar...
un mare voievod și domn”;
l Mircea cel Bătrân,
sau cel Mare, a înfrânt oastea
otomană la Rovine (1395) și
a luat parte la bătălia de la
Nicopole (1396). Tot în acel
an, 1396, Mircea strămută
capitala țării de la Curtea
de Argeș la Târgoviște, unde
înalță curtea domnească. La moartea sa, Țara
Românească era liberă, neatârnată. Este în-
mormântat la ctitoria sa, Mănăstirea Cozia;
l Sfânta Mănăstire Cozia a fost ri-
dicată mai jos de Călimănești, în valea
strâmtă și răcoroasă a Oltului, între anii
1387-1388. Cozia este cea mai frumoasă
ctitorie a lui Mircea cel Bătrân;
l În 1512 Neagoe Basarab reface
pictura mănăstirii și construiește o fântâ-
nă în apropierea ei; în 1706 Constantin
Brâncoveanu a împodobit și el lăcașul,
adăugându-i un pridvor de piatră, un para-
clis și un foișor-belvedere, care adăpostește
acum un muzeu, plin cu vechi tipărituri,
broderii și icoane.
