ENID BtYTCIN

Copacur, Dn pi.Rri.nr lon

Lumea din
Copacul Depdrtdrilor
Ilustra;ii
de Jan McCafferty

Traducere din englezi

de Alexandra Columban

4RThUR
 Cuprins

Connie cea curioasi isi face aparigia 5

Sus, in Copacul Depirtirilor 15
Connie cunoaste oameni noi 24
La cini cu Luni-Plini . JJ
Spre Jack si vrejul de fasole 4L
Spre Tf,rimul Uriasilor 50
Sus, pe Scara-fIr'-de-vArf 59
Din nou in Copacul Deplrtirilor 6E
TirAmul CAntecelor de Leagin 76
Piianjenul Domnisoarei Muffet . 84
Din nou acasi la Luni-Plini 93
Mo; Cratigi este foarte supirat 101
Pe TirAmul lui Madam Risteal5 110

$coala lui Madam Risteali 118

Tf,rAmul Ceaiului de la Ora 5. . . r26
Tf,rAmul Secretelor r35
Connie intri in bucluc r45
ln ciutarea glasului pierdut
al lui Connie 154
TirAmul Farmecelor l6tt
Copacul Depirtirilor se imbolnive;te 172
180
Iepura;iisar,inajutor .. . . 188
Tirimul $tie:I-ot 196
II
Tiolii au parte de o surprizi 205 I

Tirimul Risfdgurilor 214 I

RimAi cu bine, Copac al Deplrtf,rilor! 999

 Connie cea curloasa
i;i face aparigia

Intr-o zi oarecare, cAnd cei trei frSliori pliveau

gridina de legume a familiei, mama ieqi in prag gi
le spuse:
Joe! Beth! Frannie! Fili atenqi o clipi!Tocmai
-
am primit o scrisoare de la o prietenS;i mi-e greu
si iauhotirAre. Ia uitali ce mi-a scris.
o
Mama incepu si citeascl scrisoarea'cu voce tare:

9RA6A PRIETENT 9E SUFLET,

-&tn a ma,w u4nnfub [,a tix1e" I e o awma tn coau,,
ruL (arl Wtn qfirlz ftLele N dufuail a hvti,ila.t rntmi
i.au, a tncanNrt hnqd, trtrn, du4xrt etrn Aitt* alii, ru* a

Ptf edAa Lin4utd, pe m*ufu men. &tnnb., .4i1ulie r"a

s izitn, qa4dd,t An e rudhlu^e? l3iruinld*.d,, e(o^fu/iil*-
talz wta $ Ainz hna4rlilitz,
%,Piilfii dilnt atnfin4i N i-ai enuuaf eilftL te eiltlino,
ap d. au* utruindn, oa piAuia eon i.atu Tuin dz (aa,,v
te 0it1e miu4ti mde &tnniz, ea/rt - tmi Ww hhl,.q
'tPt& a,lfa - ellte dzAfal de 4nA4dW,
Je ury dn, tmi dai de $i,w, &t mai uutind,, e*-
fraldnAna di hnt.
U?lnen b ptitlmn,
LIZZIE HAYNES
t-
i:
 Ceitrei fraqi o ascultaseri cu atenlie pe mama lor,
flri si scoati un sunet. intr-un final, Beth rupse
ticerea:

- O, mamS!Am intAlnit-o pe Connie o singurl

datl gi mi-a pirut nespus de egoisti gi de risfilatl -
ca si nu mai zic cAt de curioasi era! Nu era loc in
care si nu-qi bage nasul! Chiar trebuie si o primim?

- Nu, bineinfeles ci nu trebuie, replici mama.

Dar recunosc ci mi-ar prinde bine ni;te binuti in
plus, ca s5 nu mai spun cAt de bine i-ar prinde lui
Connie si locuiasci la noi. Cred ci s-ar mai potoli
gi n-ar mai fi atAt de risflgati!

- Plrerea mea este ci, daci ne sti in putinfi, ar

trebui s5-i ajutim pe cei care au nevoie, spuse Joe
intr-un sfArgit. in regul5, mami, zic sI o primim pe
Connie la noi gi si ne striduim si o dezvltim de
proastele obiceiuri!

- O s-o ducem sI cunoasci Pidurea Fermecati

gi Copacul Depirtirilor! spuse Frannie bucuroas5.

- Ag" e. PAni acum l-am avut pe virul Rick cu

noi, insi s-a intors la el acas5, zise Beth. Acum o s-o
avem pe Connie in locul lui! Daci punem un pitug
in collul camerei mele ;i a lui Frannie, poate si
doarmi cu noi.
induio;ati, mama le zAmbi copiilor gi intri in
casi pentru a-i rlspunde prietenei ei vechi ci, da,
1

{)i I
Connie este oricAnd bine-veniti in casa lor. Cei trei
frali schimbari priviri complice:
Lasi ci avem noi ac de cojocul ei, daci indriz-
-
ne;te si ne dea bitii de cap, spuse Beth.
$i n-o s5-i dimvoie s5-gi bage nasul unde nu-i
-
fierbe oala!adiugi Frannie. Ei bine, ce-afi zice dacl
am incepe prin a o duce in Copacul Depirtirilor,
acasi la Moroc5nil5, spiridugul pfnos? O va dojeni
el cum se cuvine.
Chicotiri cu togii. iqi dideau seama cI aveau si se
ilmuze copios pe seama noului oaspete. Connie era
o bigicioasi;i jumitate, a$a cI Pidurea Fermeca-
ti era cu siguranli locul potrivit si o vindece de
toate ifosele.

- Va fi distractiv si ii prezentim;i altcuiva Co-

p.rcul Depirtlrilorgi pe locuitorii lui, spuseJoe. Mi
intreb ce pirere va avea Connie cea curioasi despre
Mog Cratili, Mitisuli gi Luni-Plin5!
Iar eu mi intreb ce pirere vor avea ei despre ea !
-
leplici Beth. Ce nume potrivit i-ai gisit, Joe, Connie
cea curioas5! De acum inainte doar asa am si mi
gAndesc la ea.
Connie cea curioasi avea si soseasci la lari sip-
tirnAna urmitoare. Beth ii dldu o mAni de ajutor
rnamei si ageze un pitug in colgul din dormitorul
lbtelor. Connie era mititici. Degi era de-o seami cu
lrr"lnnie, ficea nazuri la mAncare gi nu crescuse la
i
l,t
t,t
 fel de mult. Cu toate acestea, era o feti15 frumusici
gi cochetS, cireia ii plScea si se imbrace ingrijit.
AranjeazS-;i pulin pirul, Frannie, doar nu
-
vrei si o intAmpini aga pe Connie, o sfitui mama
pe mezinS, cireia ii crescuse destul de mult pirul,
iar acum se cerea tuns.
Copiii iegiri in drum, in aqteptarea autobuzului.
Iati-l!exclamiJoe. Acum di colgul. $i uite-o
-
gi pe Connie cea curioasS, gititi din cap pAni-n pi-
cioare de-ai zice ci se duce direct la o serbare!
Dintr-o sirituri, Connie fu jos din autobuz.Po-
liticos, Joe ii lui bagajul qi o imbriqli de bunvenit.
Fetele ii urmarl exemplul. Connie ii inspecti mi-
nufios.
Hmm, chiar aritaqi ca nigte copii de la pr5!
-
spuse nou-venita.
Ei bine, chiar suntem, replici Beth calmi. in
-
cel mai scurt timp vei arita si tu ca noi. Sper ci te
vei simgi bine aici, Connie.
M-am intAlnit cu Rick zilele trecute, spuse
-
Connie pfuind fanfosi pe alee al5turi de cei trei
copii. Mi-a indrugat numai balivernel
Cine? Rick? Darel nu-i un mincinos!protesti
-
Joe mirat. Despre ce baliverne vorbeqti?
Daci intr-adevdr vrei si gtii, incepu Connie,
-
mi-a povestit de-o PIdure Fermecati cu o aiureali
de Copac al Depirtirilor gi niste nerozi pe nume

8l
l.trni-Plini, doamna Spiliceali gi domnul Cutirici
qi un ins dus cu pluta, care mai e;i surd pe deasu-
pra, Moq Cratigi.

- Aha, carevasizici toate ili par simple aiureli

1i nerozii? replicl Joe intr-un sfArgit.
fata. Nu cred in po-
- Nu cred o iotd, rlspunse
vcati de adormit copiii, cu zAne, elfi, magie gi cine
Etie mai ce. E demodat!

- Asta inseamni ci suntem o adunituri de de-

rnodafi, concluzioni Beth amuzati. Noi nu doar
credem ci Pidurea Fermecati gi Copacul Dep5r-
t.lrilor existS, ci chiar mergem des in viziti la
le
I
 prietenii nogtri dragi care locuiesc acolo! Mai mult,
din cAnd in cind, vizitim tirAmurile vrijite din
vArful copacului! Ne gAndeam si te ducem gi pe
tine acolo.
N-are niciun sens si vi obosili, zise Connie.
-
Nu cred o ioti din ce spunefi.
Poftim? Nici dacd le-ai vedea cu ochii t5i?
-
intrebl Frannie.
Nici micar aqa, rispunse Connie. Ce si mai
-
zic... toate mi se par nigte invenfii. ZIu aga!

- neEi bine, maivedem noi, spuseJoe. Eu cred cd

o si distrlm pe cinste cu tine in Copacul Depir-
tirilor, Connie! Ce n-ag da s5-i vid fala lui Moro-
cinilS, daci ar gti cI nu crezi in el!
Ce-agi zice si o ducem acolo mAine? sugeri
-
Beth, chicotind.

- Sigur ci da! spuse Joe. Dar am face bine si

mai amAnim vizitarea tirAmurilor fermecate din
vArful copacului. Cine gtie cum o s-o dim pe Con-
nie jos de acolo?
TirAmuri? invArful copacului? T5rAmuri fer-
-
mecate in vArful unui copac? repeti Connie nein-
crezitoare.
Da, vezi tu, Connie, Pidurea Fermecatl e la doi
-
pa;i deaici, o limuri Beth. Iarin mijlocul ei tronea-
zi cel mai inalt copac din lume - un copac magic.
I se spune Copacul Depirtirilor, fiindcivArful siu

{ol
c nespus de sus gi acolo ajung tot soiul de tirAmuri
vr'5jite, care se schimbi in fiecare sIptSmAnS.
Nu cred o ioti din ce-mi spui, zise Connie
-
neimpresionati.

- in reguli, nici nu trebuie, replicl scurt Fran-

rric, care incepuse si fie deranjati de nou-veniti.
( lata, am ajuns acasi. $i iat-o pe mama, ne agteapt5!
Nici nu ajunserl bine acas5, ci cele doui surori
q;iConnie incepuri sI despacheteze ;i si aranjeze
Iucrurile musafrrei in comoda de la capul patului.
llcth bigd de seami ci fetila nu-gi adusese nicio
haind de purtat la 1ar5, ci doar lucruri noi ;i bune.
('um avea sI se caqire Connie in Copacul Depir-
tltrilor in rochige delicate? I-ar fi prins bine ni;te
hairre mai vechi! Micar ea gi Frannie aveau destule
I)c care si i le poati imprumuta.
-- imi inchipui ci abia aqteptali s5-i aritali lui
('onnie Pidurea FermecatS! spuse mama, c3nd se
,rrlunarl cu tolii la cin5.
-- O, pAni gi dumneavoastri credefi
in asta? intrebi Connie, miratl ci qi un
.rrlult didea crezare poveEtilor pentru
('ol)l r.
*- Drept sI spun, nu am vizut copacul cu ochii
rnci, insl i-am cunoscut pe cAgiva dintre locuitorii
Irri, r'ispunse mama.
i ,o
!
 Privili, acum sose;te unul dintre ei!
-
exclami Joe, lopiind bucuros la vederea
prietenului siu care se apropia de poarti.
Era Luni-Plind, radiind ca de obicei si
ducAnd un bilelel in mAn5.

- Bine ai venit! il intAmpini Joe, deschizAndu-i

u;a. Vino inluntru si iei cina alituri de noi, Lu-
n5-Plini!Avem o noui prietenS, fetila despre care
ifi povesteam, Connie.
- Ah, incintat de cunogtinf5, i se adresi poli-
ticos cochetei domniqoare. Connie, am venit si te
invit si iei cina cu mine gi M5tisugi mAine-seari.
Sper si pofi ajunge. Orice prieten al copiilor este
bine-venit in Copacul Depirtirilor!
Connie didu mAna cu omuleful straniu, cu chip
rotund, insi nu-gi glsea cuvintele. Daci ii accepta
invitagia era ca;i cum ar rnirturisi c5 dintr-odati
crede in toate niscocirile despre Copacul Depirti-
rilor, iar ea bineinqeles ci qtia mai bine de atdt!
LunS-Plini, trebuie si o limure;ti pe Connie,
-
ziseJoe, zimbind gtrengireqte. Vezi tu, ea nu crede
in tine - agadar, cum poate merge Ia cini la cineva
in care nu crede si intr-un loc care nu existS?
- Floare la ureche, replicl Luni-Plini. Las-o si
creadi ci e totul doar un vis. Las-o si creadi ci eu
sunt o nilucire.
rzl
i