Congresul al 41-Lea

al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România

şi al Cadrelor Didactice Române de peste Hotare,
Alba Iulia, 6 - 9 august 2018

Buletinul congresului
Nr. 11
august 2018

1
2
 ÎNVĂȚĂTORII ȘI MAREA UNIRE
Viorel Dolha, președintele Asociației Generale a Învățătorilor din România, prof. la
Colegiul Național „Vasile Goldiș” Arad

La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, sute de învățători au participat ca

delegați aleși în localitățile lor sau în alte structuri. Au existat însă, distinct și
DELEGAŢII REUNIUNILOR ÎNVĂŢĂTOREŞTI LA MAREA ADUNARE
NAȚIONALĂ DE LA ALBA IULIA DIN 1 DECEMBRIE 1918:
1. Reuniunea învăţătorilor dela şcoalele poporale, confesionale ort. române din.
Protopopiatele arădane I-VII; Iosif Moldovan, înv., Arad şi Nicolae Cristea, înv.,
Mândruloc.
2. Reuniunea înv. din cercul conferenţiar I al Braşovului: Ştefan Popovici, director,
Braşov şi George Şurariu, înv., Preşmer.
3. Reuniunea învăţ, din arhid. gr.-cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, despărţământul Reghin:
Ioan Suciu, înv. Căcuciu.
4. Reuniunea învăţătorilor români din tractul Deva: Ioan Popoviciu, înv., Deva,
5. Reuniunea învăţ, români gr.-cat. din ţinutul Lugojului: Valeriu Sas, înv., Lugoj.
6. Reuniunea înv. gr.-cat. români de Alba-Iulia şi Făgăraş: Dr. Ioan Coltor, prof., Iuliu
Maior, prof., ambii din Blaj.
7. Reun. înv. gr.-cat. «Mariana» din Năsăud: Macedon Linul, înv., Năsăud. Ioan Marcu,
înv., Sângeorgiul-rom.
8. Reun. înv. români din comitatul Maramurăş: Ioan Bilţ-Dancuş, înv., Sat-Slatina.
Grigore Ciple, înv., Ieud.
9. Reun. înv. gr.-ort. român din Abrud: Dumitru Magda, înv., Galaţi.
10. Reun. înv. gr.-ort. români din protopopiatele: Timişoara, Belinţi, B.-Comloş, Lipova,
Vinga: Iuliu Vuia, înv., Vasiliu Bogoi, înv., ambii din Timişoara.
11. Reun înv. gr.-cat, din ţinutul Haţegului: Andreiu Grecu, înv., Grădişte. Ioan Ciora,
înv., Lupeni.
12. Reun. înv. din Tractul Turda: Simion Poruţiu, înv., Turda.
13. Sfatul înv. români din fosta graniţă militară a Severinului: George Neamţu, înv., Iosif
Olariu, înv., ambii din Caransebeş.
14. Reun. înv. români gr.-cat. din jurul Gherlei: Alexandru Popu, înv., Gherla. Ioan
Roman, înv., Minthiul-Gherlei.
15. Reun. înv. gr.-or. din comitatul Hunedoara: Ioan Branga, înv., Constantin Baicu, înv.,
ambii din Orăştie.
16. Reun, înv. gr.-cat, din comitatele Sătmar şi Ugocia: Alexandru Nilvan, înv.,
Şomcuta-Mare.
17. Reun. înv. gr.-or. români din tractul Lupşa: Victor Maca, înv., Salciva de sus. Diomid
Bedelean, înv., Lupşa. Suplent: Vasilie Pleşa, înv., Sartaş.
18. Corpul învăţătoreşc din Lugoj: Constantin Liuba, înv., Lugoj.
19. Reun. înv. gr.-or. români din dieceza Caransebeşului: Mihai G. Crăciun, înv., Hodoş.
Ioan Marila, înv., Reşiţa-Română.
20. Reun. înv. gr.-or. români din Bihor: Alexandru Sala, înv., Peterd. Gavril Dudulescu,
înv., supl., Oradea.
21. Reun. înv. gr.-or. români din protop. Făgetului: Ioan Ionaş, înv., Margine. Traian
Mihailovici, înv., Sânteşti.
3
 22. Reun. înv. gr.-or. români din tractul Sebeşului: Ambroziu Tătar, înv., Ioan Pavel, înv.
din, ambii din Sebeşul-săsesc.
23. Reun. înv. români sălăgeni, despart. Eriu: Teodor Mureşian, înv., Blaja.
24. Reun. înv. gr.-cat. români din protopopiatul Mureşului (cottul Murăş-Turda): Ioan
Fleşeriu, înv., Sântana de Murăş. David Ioan Roman, înv., Săbadul de Câm.
25. Reuniunea înv. gr.-cat. al Pogăcelei (cottul Murăş-Turda): Augustin Naşcu, înv.,
Cenaşul de Câmp. Alexandru Şimon, înv., Sângeorgiu.
26. Reuniunea înv. districtului Dobra: Petru Incicău, înv., Prâsnic. Andrei Ciovică, înv.,
Săcămaş.
27. Reuniunea înv. gr.-cat. din tractul Mediaşului : Ioan Mihu, înv., Şoala.
28. Reuniunea înv. gr.-cat. din despărţământul Morlaca: Graţian Capătă, înv., Molosig.
29. Reuniunea înv. din Ibaşfalău: Gavrilă Boroşanu, înv., Biertan.
30. Reuniunea înv. gr.-cat. români din arhidiaconatul Sătmar: Ambrozie Nicoară, înv.,
Carei. Ioan Raţ, înv,, Istrău.
31. Reuniunea înv. gr.-or. români din tractele Deş şi Cetatea de Piatră; Constantin
Bodea, profes., Ciceu-Giur, Ioan Danciu, paroh, Ciceu-Corabia.
32. Reuniunea înv., din Roşia de munte (cottul Albei inf.): Iosif Arieşian, preot, Patricie
Pallade, înv., ambii din Câmpeni.
33. Reuniunea înv., gr.-cai, din vicariatul Făgăraşului: George Dateş, înv., Netot.
34. Reuniunea înv. din Indoi: Ioan Stupar, înv., Indol.
35. Reuniunea înv. din tractul Murăş-uioara: Romul Moldovan, înv., Orăşia de Murăş.
36. Reuniunea înv. din districtul Cojocnei: Zaharie Blaga, c. docent, Booşiu. Basiliu
Poriţiu, cantor docent, Jucul inferior.
37. Reuniunea învăţătorilor din Blaj: Demetriu Ban, înv., Cergăul-Mare.

CONVOCAREA ADUNĂRII NAȚIONALE DE LA ALBA IULIA.

PREVEDREA CĂ REUNIUNILE ÎNVĂȚĂTORILOR AU DELEGAȚI DE DREPT
INFORMAŢIUNI. Adunare naţională. Marele sfat al Naţiunii române din Ungaria
şi Transilvania convoacă Adunarea naţională la Alba-Iulia, cetatea istorică a neamului
nostru, pe ziua de Duminecă în 18 Noemvrie (1 Decemvrie) a. c. la orele 10 a. m. La
adunare vor lua parte: Episcopii români, toţi protopopii în funcţiune ai celor două confesiuni
româneşti, câte un exmis al fiecărui Consistor şi Capitlu, câte 2 exmişi ai societăţilor
culturale, câte 2 exmişi din partea fiecării reuniuni femeieşti, dela fiecare şcoală secundară,
institut teologic, pedagogic şi şcoală civilă câte 1 reprezentant, câte 2 delegaţi de la fiecare
reuniune învăţătorească, garda naţională va fi reprezentată prin câte un ofiţer şi un soldat
din fiecare secţiune comitatensă, câte 2 delegaţi dela fiecare reuniune de meseriaşi, delegaţii
partidului social-democrat român, tinerimea universitară prin câte 2 exmişi, fiecare cerc
electoral român va trimite 5 reprezentanţi. (Românul, Arad, 11|24 Noemvrie 1918)

4
 REPREZENTANŢII DE DREPT AI COLEGIILOR DE LA ŞCOALELE MEDII,
INSTITUTE TEOLOGICE, PEDAGOGICE ŞI ŞCOALELE CIVILE LA MAREA
ADUNARE NAȚIONALĂ DE LA ALBA IULIA DIN 1 DECEMBRIE 1918:
1. Învăţământul superior de universitate; Dr. Iosif Popovici, prof. univ., Lugoj.
2. Gimnaziul gr.-ort. român din Braşov: Aurel Ciortea, prof., Braşov.
3. Şcoala reală gr.-ort. română din Braşov: Pavel Percea, profesor, Braşov.
4. Gimnaziul superior gr.-cat. din Blaj: Ioan Fodor, profesor, Blaj.
5. Gimnaziul superior gr.-cat. din Beiuş: Victor Borlan, Beiuş.
6. Gimnaziul superior fundaţional din Năsăud: Dr. Nicolae Drăganu, dir. subst. docent,
univ., Năsăud.
7. Gimnaziul român gr.-ort. din Brad: Dr. Ioan Radu, profesor, Brad.
8. Şcoala comercială super. gr.-ort. română din Braşov: Ioan Pricu, profesor, Braşov.
9. Seminariul arhidiecezan «Andreian» gr.or. român din Sibiiu, secţiunea teologică: Dr.
Aureliu Crăciunescu, prof. Sibiiu.
10. Seminarul teologic arhidiecezan gr.-cat. Din Blaj: Dr. Ioan Sâmpăleanu, prof. Blaj.
11. Institutul teologic gr.-ort. român din Caransebeş: Dr. Moisă Ienciu, prof.,
Caransebeş.
12. Institutul teologic gr.-ort. român din Arad: Dr. Teodor Botiş, prof., Arad.
13. Instit. teologic gr.-cat. român din Oradea-Mare: Dr. Gheorghe Miculaş, - prof. rector,
Oradea-Mare.
14. Liceul teologic gr.-cat. din Gherla: Dr. George Vidican, profesor, Gherla.
15. Institutul .teologic gr.-cat. român din Lugoj; Dr. I. T. Magyar, prof. Lugoj.
16. Secţiunea pedag. a seminarului arhidiecezan «Andreian» gr.-or. rom. din Sibiiu: Dr.
Pavel Roşca, prof. Sibiiu.
17. Institutul pedagogic-gr.-cat. român din Blaj: Ştefan Pop., profesor, Blaj.
18. Instituiut pedagogic gr.-ort. român din Arad: Sabin Evuţianu, profesor, Arad.
19. Institutul pedagogic gr.-or. român din Caransebeş: Alexandru Buţiu, profesor,
Caransebeş.
20. Institutul pedagogic gr.-cat. rom. din Oradea-Mare: Petru Tămăian, profesor,
Oradea-Mare.
21. Institutul pedagogic diecezan gr.-cat. Român din Gherla: Dr. Petru Fabian, dir.. prof.,
Gherla.
22. Preparandia diecezană gr.-cat. de fete din Gherla: Livia Coroianu, dir-prof., Gherla.
23. Şcoala civilă de fete a Asociaţiunii pentru lit. Rom. şi cultura poporului român din
Sibiiu; Dr. Vasile Bologa, dir. Sibiiu.
24. Şcoala civilă gr.-ort. română de fete din Arad: Victor Stanciu, profesor, Arad.
25. Şcoala civilă gr.-cat. rom. de fete din Blaj: Alexandru Lupeanu, profesor, Blaj.
26. Şcoala civilă gr.-cat. română din Beiuş: Camil Sălăgean, director, Beiuş.
27. Institutul gr.-cat. de fete din Lugoj: Dr. Victor Bârlea, Lugoj.

5
 REUNIUNIEA ÎNVĂȚĂTORILOR ARĂDENI ȘI-A ALES DELEGAȚII LA
ADUNAREA NAȚIONALĂ DE LA ALBA IULIA
Aviz. Pentru exmiterea reprezentanţilor la adunarea naţională din Alba-Iulia,
convocam comitetul reuniunei învăţătoreşti pe Joi în 15/28 Noemvrie a. c. la şedinţa
extraordinară în şcoala centrală din Arad pe orele 10 a. m. Arad, 10/23 Noemvrie 1918.
Cristea, notar. Iosif Moldovan, preşedinte. (Românul, Arad, 11|24 Noemvrie 1918)
În cadrul şedinţei extraordinare a Reuniunii Învăţătorilor, convocată în 15/18
noiembrie, de preşedintele Iosif Moldovan şi secretarul Nicolae Cristea, la Şcoala Centrală
din Arad, au fost elaborate listele oficiale ale delegaţilor la Alba Iulia. Aleși cu
credenţionale, Iosif Moldovan, înv., Arad şi Nicolae Cristea, înv., Mândruloc au fost
delegați de Reuniunea Învăţătorilor de la Şcoalele Poporale Confesionale Ort. Române din
Protopopiatele Arădene I-VII să exprime voinţa de unire în numele acestei organizaţii
profesionale.

6
 UN EXEMPLU DE IMPLICARE A ÎNVĂȚĂTORILOR MILITARI ÎN
PREGĂTIREA UNIRII
În concordanţă cu cerinţele Consiliului Național Român Central (cu sediul în Arad), la
1/14 noiembrie 1918, „o ceată de voinici din Mândruloc” în frunte cu preotul Iancu Ştefănuţ
şi învăţătorul Nicolae Cristea, au depus jurământul în faţa Consiliului Naţional Român.
Redactorii ziarului Romanul au consemnat următoarele: „În pluton, cu mândru port de
sărbătoare, cu frunză de stejar în pălării, cu învăţătorul lor, militar, şi câţiva voluntari
români şi cu un steag românesc ... s-au oprit în curtea Romanului cântând Hai să dăm mână
cu mână şi Desteaptă-te Române!. ... Îţi era drag să auzi comanda perfect românească”.

CONSFĂTUIREA ÎNVĂŢĂTORILOR ROMÂNI ÎN ALBA LULIA.

Învăţătorii români, cari au fost de faţă la adunarea naţională din Alba-lulia, s'au
întrunit într'o consfătuire colegială. S'a discutat asupra problemei şcolii româneşti în viitor şi
asupra dorinţelor corpului învăţătoresc în noua situaţie. S'a hotărît înfiinţarea unui ziar
politic-didactic, care să apere interesele corpului învăţătoresc, precum şi convocarea unui
congres al învăţătorilor români. Cu organizarea vor fi însărcinaţi învăţătorii din marele sfat
naţional român. (Românul, Arad, 9/22 decemvrie 1918)

IATĂ ȘI PRIMELE HOTĂRÂRI DE REORGANIZARE A ȘCOLII ROMÂNEȘTI

LUATE LA ALBA IULIA ÎN 1 DECEMBRIE 1918:
„Cu prilejul marei adunări de isbăvire a neamului românesc ţinute, în Alba-lulia,
profesorii români întâmplaţi a fi de faţă la acest praznic al Duhului românesc s'au întrunit
într'o conferenţă improvizată pentru a luă unele dispoziţii privitoare la planul de
învăţământ ce trebuie să se urmeze până la codificarea organizării definitive a
învăţământului. Hotărîrile luate în această conferinţă sunt următoarele:
Conferenţa profesorilor doreşte, ca în planul de învăţământ actual al şcoalelor
româneşti să se introducă până la sfârşitul anului şcolar 1918/19 următoarele schimbări:
1. În şcoala primară se vor preda toate studiile exclusiv în limba română.
2 a) În preparandii toate studiile se propun numai româneşte, se omit deci atât
limba maghiară cât şi cea germană. În preparandiiie de fete se- va introduce facultativ
limba franceză.
b) În gimnazii şi şcoalele civile - limba de propunere asemenea este exclusiv* cea
românească. Limba maghiară se propune în mod facultativ în clasele superioare. Limba
franceză va înlocui pe cea germană. Aceasta se va reduce la puţine ore în gimnaziul
superior.
c) În şcoalele comerciale corpurile profesorale vor decide, în ce măsură să se
propună limba maghiară şi germană pe lângă franceză, ca limbi de corespondenţă
comercială.
3. În geografie se va întrebuinţa numai nomenclatura românească. În locul
„Geografiei Ungariei" să se propună cunoştinţe geografice asupra ţinuturilor locuite de
Români. Ungaria nouă se tratează numai în cadrele geografiei universale.
4. În locul Istoriei Ungariei se va preda Istoria Românilor. Din Istoria maghiară
numai acele părţi să se propună, cari sunt în legătură cu istoria universală şi Istoria
Românilor.
5 Cunoştinţele despre „Constituţia patriei" se vor mărgini la dreptul privat şi
criminal. Se vor mai propune elementele Constituţiunii Române.
7
 Conferenţa mai hotăreşte, că acest proces verbal să se trimită Consiliului Dirigent.
Aceasta va luă măsurile hotărîtoare pentru toate şcoalele pe timpul scurt de tranziţie, până
ia unificarea învăţământului pe întreg teritorul României-mari”. (din BISERICA ȘI
ȘCOALA, ARAD, 16/29 DECEMVRIE 1918)

PRESA VREMII DESPRE PRIMUL CONGRES AL ÎNVĂȚĂTORILOR ROMÂNI

DIN ARDEAL ȘI BANAT, CONGRES CONVOCAT DE ARĂDEANUL IULIU VUIA
ȘI CARE S-A DESFĂȘURAT ÎN PREZENȚA MINISTRULUI CULTELOR ȘI
INSTRUCȚIUNII PUBLICE, ARĂDEANUL VASILE GOLDIȘ
Aproape ' nu este branşă 'de cărturari în părţile locuite de români a fostei Ungarii,
care să nu se fi adunat şi stătuit asupra viitorului său în România Mare. Învăţătorii de mult
se tot pregăteau, dară împrejurările maştere încă nu le-au îngăduit să se adune şi sfătuiască
până în săptămâna din Februarie 1919. S'au adunat apoi peste 1200 de învăţători la Sibiiu şi
s'au chibzuit cum ar putea lucra mai bine şi mai mult pentru fericirea, neamului nostru. De
'prezident l'au ales pe dl Iuliu Vuia, unul dintre cei mai de seamă şi mai iscusiţi învăţători ai
noştri, care a şi condus adunarea cum nu se putea mai bine. Despre multe s'au sfătuit la
Sibiiu învăţătorii- noştri şi-au adus hotărîri frumoase şi de mare însemnătate. Au hotărît, ca
şcolile din România Mare să fie toate ale statului; inspectorii de şcoli (revizorii şcolari) să
fie numai oameni cu pricepere şi nu ca'n vechea Ungarie, de aceia, cari habar n'aveau de
şcoală; ca toţi copiii să fie» obligaţi a cerceta şcoala şi să nu trebuiască să plătească bani de
şcoală; şcolile să fie bine puse în rând şi tot la 50 de copii câte un învăţător; învăţătorii să
aibă plată bună şi cinstită, şi altele multe, ce li-s'au părut bune şi de folos, au hotărît
învăţătorii noştri. La şedinţe au fost de faţă dl ministru Vasile Goldiş şi alţi bărbaţi luminaţi,
cari poartă la suflet binele poporului nostru. Ne bucurăm şi noi, că învăţătorii noştri s'au
adunat în număr aţăt de frumos şi au adus hotărîri atât de folositoare, şi dorim ca în
România Mare învăţătorii noştri să fie cu adevărat lumina şi sarea poporului nostru, după
cum o doreşte aceasta cel mai mare dascăl al lumii: Domnul nostru Isus Hristos. (Iuliu
Maior, articolul „Adunarea învăţătorilor”, UNIREA POPORULUI, Blaj, Joi, 6 Martie 1919)

Dar, încât priveşte chestiunea salarizării, afacerea mi se pare deslegată spre

mulţumire generală, când cetesc cuvintele conducătorilor din Consiliul Dirigent: „Naţiunea
trebuie să fie pătrunsă de gratitudine faţă de învăţători şi corpul didactic" spune dl dr Iuliu
Maniu, profesorilor cari şi-au prezintat omagiile cu prilejul congresului lor; iar dl Vasile
Goldiş, şeful resortului de instrucţiune publică, enunţă în plenul congresului: „Neamul
românesc va fi cu mulţămită faţă de dascălul român". (Românul, Arad, Duminecă 20
Ianuarie /2 Februarie 1919)

DIN ACTIVITATEA „ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR ROMÂNI DIN

ARDEAL, BANAT ŞI PĂRŢILE UNGURENE" ÎN PAGINILE REVISTEI
ASOCIAȚIEI - „ÎNVĂȚĂTORUL”
ASOCIAŢIA ÎNVĂŢĂTORILOR ROMÂNI. CONVOCARE. Membrii Consiliului
general ai Asociaţiei, aleşi în adunările secţiilor judeţene, se convoacă la şedinţă plenară pe
Sâmbătă (S. Dumitru) in (26 Octomvrie) 8 Novembre 1919 în sala liceului Mihaiu Viteazul
din Alba Iulia pe 9 ore a. m. Fiind la ordine constituirea comitetului central al Asociaţiei,
precum şi alte chestiuni de o gravitate extraordinară, presenţa fiecărui membru este

8
imperios reclamată. Caransebeş, 3 Octomvre 1919. IULIU VUIA Preşedintele Asociaţiei.
(Învățătorul, Cluj, octombrie 1919)

Secţiile Judetene. Deşi greutăţile au fost multe, totuşi secţiile judeţene sau constituit
în cele mai multe judeţe. Dela Braşov până la Arad şi Maramureş învăţătorimea arată interes
pentru asociaţia noastră. Din statutele cari s'au publicat în analele congresului şi pe cari le
vor primi toţi învăţătorii, va avea ocazie fiecare să cunoască ideile de care ne conducem la
închegarea rândurilor noastre. În numărul următor al revistei vom publica un regulament
pentru secţii. Preşedinţii secţiilor să trimită pe adresa: luliu Vuia, Caransebeş procesele
verbale de constituire, lista comitetelor judeţene şi lista tuturor membrilor cu indicaţia
precisă a numelui, localităţii şi poştei. Taxele incassate să se trimită cassierului Romul
Botezan, Sibiiu. (Învățătorul, Cluj, octombrie 1919)

Organizarea învăţătorilor. Cu prilejul congresului învăţătoresc s'a hotărât şi

organizarea noastră. Atunci s'au aşezat temeliile : „Asociaţiei învăţătorilor români din
Ardeal, Banat şi părţile ungurene". Pentru fiecare judeţ s'au designat comisarii, cari să
organizeze secţiile judeţene. Fiecare secţie judeţană trebue- să se divizeze în cercuri
culturale. Ca unitate de bază să pot lua, plasele, ori cercurile electorale. Întrunirile să se ţină
în zile de Duminecă, ori sărbătoare, odată pe lună, ori la două luni odată. La fiecare ocazie
să se ţină două şedinţe. Una intimă, în care să desbat lucruri de interes profesional. A doua
să fie publică anume pentru poporul din comuna respectivă şi vecinătate. În aceasta
învăţătorii vor ţine prelegeri libere de cuprins practic, moral, social, naţional, ori chiar
politic. În felul acesta am ajunge cu adevărat oamenii situaţiei, cari am putea influinţa ori ce
constelaţii culturale şi politice în favorul nostru şi interesul neamului. Nu vom mai putea fi
preferaţi cum să întâmplă azi ia toate prilejurile unde s'ar cădea să fim reprezentaţi şi ca
număr şi ca factor de muncă. Reprezentanţii judeţelor ne dau Consiliul general. Din acesta
să alege comitetul central, iar din comitet biroul Asociaţiunei. Organizaţi în judeţele noastre,
va trebui să ajutăm organizarea în toate provinciile României mari. Îndeplinită aceasta ar
urma organizaţia după grade, ori centre şcolare, cari laolaltă ar .avea să formeze o
„Asociaţie"-, ori „Federaţie a întregului corp didactic de toate categoriile, începând cu
conducătoarele gradinelor de copii până la profesorii de universitate. În direcţia aceasta a
pornit lucrările congresul dela Iaşi. Datoria de a-i aduna laolaltă şi a găsi calea de înţelegere
a rămas în sarcina comitetului ales la Iaşi, compus în majoritate din ardeleni. Acestea au şi
început a căuta punctul de apropiere, pentrucă la viitorul congres, care să va ţinea la Cluj, să
se poată declara de infinţată definitiv Asociaţia corpului didactic de toate gradele din
România întregită. Înfiinţarea acesteia ar constitui un bloc puternic, care va putea lucra cu
succes, şi dobândi mari rezultate pe terenul şcolar şi didactic. Stând alăturea cu dascălii
catedrelor universitare să va ridica prestigiul corpului învăţătoresc, şi să va hotărî în mod
mulţămitor ridicarea morală şi îmbunătăţirea materială. Noi numai să fim oameni, —
oameni mari şi tari la suflet. Să lăpădăm ambiţiile deşerte şi micile orgolii. Să nu
subordonăm interesele personale celor generale. Să ne supunem disciplinei
profesionale şi să ne angajăm toate forţele în lupta socială pentru a scoate victorios
stindardul dăscălesc. Să dovedim mai multă demnitate în vorbă şi purtare pentru a ne
ridica importanţa înaintea lumei conducătoare. Să ne dăm sama de forţele noastre
intelectuale şi să nu alergăm după căpătueli neiertate. Să pretindem însă recunoştinţa
muncii cinstite şi curate. Oamenii netrebnici să-i reducem la adevărata lor valoare,
9
făcându-i să-şi recunoască păcatele lor. Pe cei harnici să-i dăm de îndemn pentru a ţine
trează' voia de muncă, ambiţia nobilă, şi voinţa hotărâtă. Să nu ne umilim şi dejosim
bătând prea des la uşile, cari nu să deschid prea bucuros pe sama muncitorului cinstit
dela sate. Să mai aşteptăm căci nu va trece mult şi vor veni ei la casa noastră. Să fim
un corp solidar în toate manifestaţiile noastre, cari astfel vor impune respect şi
ascultare factorilor conducători. (Traian Şuteu, Învățătorul, Cluj, octombrie 1919)

Consiliul general al Asociaţiei întrunit la 26 Octomvrie 1919 la Alba-Iulia sub

preşedinţia d-lui luliu Vuia a adus următoarele hotărîri: I
1. Învăţătorii să fie încadraţi în aceleaş clase de salarizare cu funcţionarii publici,
cari au bacalaureatul şi să fie plătiţi după acelaş statut de salarizare.
2. Toate restanţele de leafă, pe care învăţătorii din cauza prigonirilor politice nu le-
au primit să li se lichideze în timpul cel mai scurt. În privinţa aceasta să nu să facă deosebire
între învăţătorii de stat şi confesionali, cum - durere — s'a făcut.
3. Să se şteargă umilitoarea hotărîre care opreşte învăţătorimea de a ocupa slujbe de
stat până nu are litere demisionate dela autoritatea bisericească. Învăţătorilor să li se lase
deschisă calea pentru orice carieră.
4. Asociaţia învăţătorilor români să între în toate drepturile ce le-a avut
învăţătorimea asupra „Casei învăţătorilor" din Cluj.
Hotărîrea primă a fost adusă printr'o delegaţie, condusă de noul preş. al Asoc, lă
cunoştinţa Resortului de Instrucţie, finanţe şi preşedintelui C. D. In caz, că răspunsul nu ne
va mulţumi se va convoca imediat congresul.
Consiliul a ales următorul comitet central: Preşedinte; Traian Şuteu; Vicepreşedinte:
Ioachim Pop; Secretar general: Const. lencica; Cassier : George Stelea; Membrii: Toma
Cociş, Leon Maior, Petru Olar, Nicolae Bembea, Vasile Sdrenghea, Porfir Nicoara, Vasile
Cărpinişan, Vasile Bogoi, Anton Nevriceanu, luliu Grofşorean, Ion Biji. Cenzori: A. Pora,
D. Hancu, I. Iscu, B. Paruţiu, 1. Angheliu şi V. Chintăoan.
Comitetul acesta trebue să continue cu stăruinţă mişcarea de organizare a
învăţătorimei, căci dela închegarea rândurilor noastre depinde ca glasul să ne fie ascultat.
Consiliul general apreciind munca fără pregret desvoltată în interesul asociaţiei de dl
luliu Vuia cu unanimitate l-a proclamat preşedinte de onoare al Asociaţiei.
Conferinţele învăţătoreşti. Sunt cinci ani de când învăţătorii sunt lipsiţi de acest
mijloc puternic de a-şi limpezi anumite chestiuni ce ating cercul lor de activitate.
On. Resortul instrucţiei publice, în conţelegere cu Vener. Conzistoare ar trebui să
hotărască asupra ţinerii conferinţelor generale, cari în toamna aceasta nu trebue să lipsească.
Modificându-se şi programa, învăţătorii trebue să aibă nişte consfătuiri cotnune, ca în
decursul anului să nu lucreze fiecare după cum îl tae capul, ci după un plan comun, ca
şcoala primară românească să meargă pe drumul progresului. În conferinţele de cel puţin
două zile, la care vor lua purte toţi învăţătorii dintr'un judeţ, se va discuta cu folos multe
chestiuni ce ating viaţa internă a şcoalei. (Învățătorul, Cluj, noiembrie, 1919)

10
 „Un învăţător care nu are pentru cariera sa o idee înaltă, ci o
consideră ca pe o meserie de traiu, gata să o schimbe pe ori care alta, nu e
învăţător". (Învățătorul, Cluj, 30 iunie 1928)

ÎNVĂȚĂTORUL ARĂDEAN IULIU VUIA

(n. 11 martie 1865, Felnac, judeţul Arad – d. 1933,
Caransebeş)
 PREȘEDINTELE ȘI ORGANIZATORUL
TUTUROR ÎNVĂȚĂTORILOR ROMÂNI DIN
ARDEAL, BANAT, CRIȘANA ȘI MARAMUREȘ
LA MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA
 ORGANIZATORUL PRIMULUI CONGRES AL
ÎNVĂȚĂTORILOR ROMÂNI DIN ARDEAL,
BANAT, CRIȘANA ȘI MARAMUREȘ (SIBIU, 24 –
26 FEBRUARIE 1919, 1 200 PARTICIPANȚI)
 MEMBRU AL MARELUI SFAT NAŢIONAL DE
LA SIBIU, PRIMUL PARLAMENT ROMÂNESC
AL TRANSILVANIEI
Viorel Dolha, președintele Asociației Generale a Învățătorilor din România, prof. la
Colegiul Național „Vasile Goldiș” Arad
În satul meu natal, Felnac, cu 98 de ani înainte de a vedea eu lumina zilei, s-a născut
IULIU VUIA (n. 11 martie 1865, Felnac, judeţul Arad – d. 1933, Caransebeş) învăţător,
profesor şi publicist bănăţean, participant la Marea Unire şi membru al Marelui Sfat
Naţional de la Sibiu.
A fost autorul foarte, foarte multor manuale şcolare.
,,Districtus Valachorum. Cercurile româneşti bănăţene” este lucrarea s-a de referinţă
în care autorul atinge începutul istoriei Banatului de Severin şi ajunge la atestarea
districtelor – după el, în anul 1376 – „care se administrau şi judecau după legea veche,
aprobată de regii Ungariei (juxta antiquam et approbatam legem districtuum valahicalium
universorum)”.
O altă lucrare a sa a fost ,,Fragmente din istoricul pedagogicului confesional greco-
ortodox român din Arad, Arad, 1887” (despre înalta şcoală pedagogică a naţiunii valahe din
Arad);
A fost fiul lui Eftimiu şi Ecaterina Vuia, fiica lui Constantin Diaconovici-Loga. A
urmat şcoala primară în satul natal, Felnac, unde tatăl său era învăţător, apoi gimnaziul la
Timişoara. După absolvirea acestuia a urmat cursurile Preparandiei din Arad, pe care a
absolvit-o în 1881. După terminarea studiilor a fost învăţător la Timişoara, Remetea, Belinţ,
Chesinţ. La Timişoara a lucrat în cancelaria lui Meletie Dreghici şi a colaborat la
„Luminatorul”. Din 1886 până în 1910 a fost învăţător şi director al şcolii din Comloşu
Mare, sat de pustă românesc cu o deosebită activitate naţională. Aici a avut un rol important
de stimulare şi organizare cultural-politică a comloşenilor, pentru care a întemeiat un cor
românesc, a organizat serbări culturale, conferinţe pe diferite teme, le-a organizat o excursie
la Bucureşti (în 1906), a întemeiat o filială locală a „Astrei”, atrăgând prin activitatea sa
atenţia autorităţilor, care îl califică drept „naţionalist exaltat” şi îl mută timp de un an la
Ciacova.

11
 Iuliu Vuia a fost președinte al Reuniunii învăţătorilor dela şcoalele poporale
confesionale greco - ortodoxe rommâne din protopopiatele Timişoara, Belinţ, Comloşul-
Mare şi Lipova. Va pune apoi bazele, în 1918 – 1919, Asociației Învățătorilor Români din
Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș, asociație al cărui sediu îl va stabili la Cluj și al cărui
președinte va fi (ulterior președinte de onoare). La Cluj va funcționa și revista asociației,
„Învățătorul”, revistă în care Iuliu Vuia va scrie: „O naţiune va fi puternică şi
respectată, decă va ave învăţători bravi”.
Cercetătorul clujean David Tonea scrie că Iuliu Vuia „în anul 1906, când a fost la
Bucureşti, în cadrul unei excursii pe care el a organizat-o pentru locuitorii comunei
Comloşu Mare, s-a întreţinut cu Regele Carol I, spunându-i că libertatea românilor din
Austro-Ungaria este doar pe hârtie. Iar când vorbea de marile noastre figuri istorice precum
Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, cărturarul Iuliu Vuia avea lacrimi în ochi! Ulterior,
acesta a adus în Banat un drapel tricolor de la Bucureşti, pentru care a fost tras la răspundere
de autorităţile maghiare”. Cărturarul a continuat să-şi manifeste actele de patriotism până la
finalul vieţii. „A realizat o mare colectă pentru ridicarea monumentelor eroilor Horea,
Cloşca şi Crişan, de la Alba-Iulia, precum şi pentru înfiinţarea unui cămin pentru studenţii
bănăţeni din Bucureşti. Monumentul respectiv a fost ridicat în anul 1937, de sculptorul Iosif
Fekete, însă Iuliu Vuia n-a mai apucat să-l vadă”.
În 1910 este pedepsit de autorităţi pentru activitatea naţională şi este scos din
învăţământ („pensionat”) la 45 de ani în baza Legii Apponyi. Atunci decide să se mute la
Caransebeş. Aici va participa la activitatea mai multor societăţi culturale. În timpul Primului
Război Mondial este închis la Timişoara şi la Seghedin, unde suferă maltratări. La Adunarea
de la Alba Iulia participă ca preşedinte al delegaţiei învăţătorilor şi este ales membru în
Marele Sfat Naţional de la Sibiu.
În 1919 organizează şi conduce la Sibiu Congresul învăţătorilor din Banat şi
Transilvania (24-26 februarie, 1 200 participanți). Tot în acest an reintră în învăţământ, la
Şcoala pedagogică din Caransebeş. În paralel se înscrie la fără frecvenţă la Universitatea din
Cluj şi se califică drept profesor de istorie-geografie la Şcoala din Caransebeş. Aici
înfiinţează Ateneul popular, devine preşedinte al Casinei române, al Casei Naţionale şi al
Asociaţiei profesorilor secundari din Caransebeş. Va fi şi deputat al sinoadelor eparhiale şi
ale Congresului Naţional Bisericesc.
În politică activează puţin, fiind ales deputat în Parlamentul ţării din partea cercului
electoral Bocşa. Pentru activitatea sa intensă în slujba naţiunii române, a fost răsplătit cu
ordinul Steaua României în grad de ofiţer, cu Răsplata muncii clasa I şi Ordinul Ferdinand.
La 24 iulie 1930 s-a pensionat şi a decedat în 1933 la Caransebeş, la vârsta de 68 de ani.
Este înmormântat la Caransebeş lângă bunicul său, Constantin Diaconovici-Loga.
Ca publicist a colaborat în continuu la ziarele „Luminătorul”, „Dreptatea” şi
„Tribuna”. A publicat numeroase lucrări de pedagogie şi istorie. Printre alte lucrări se
numără şi:
Curs complet de istoria universală a pedagogiei, Caransebeş, 1892;
Şcoalele româneşti bănăţene în secolul XVIII, Orăştie, 1896
Să avem cunoştinţa demnităţii noastre, 1897
Organizarea noastră economică, 1912
Contribuţii la istoria şcoalelor bănăţene, 1923
Şcoalele româneşti bănăţene în sec. XVIII-lea, Orăştie, 1896.

12
 Pe bună dreptate colegul şi biograful său, Ludovic Ciobanu, îl numea „apostolul
generaţiilor neamului său - nemuritorul Iuliu Vuia“

ACTIVITATEA SECŢIILOR JUDEŢENE ALE

ASOCIAŢEI GENERALE A ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA -1939
(„Şcoala şi Vieaţa”, revista Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, an.X, nr. 1,
sept. 1939, director Teodor D. Iacobescu, tiraj 25 000, pp. 155-255).

ALBA – Preşedinte: AL. DUVLEA

Istoric. Asociaţia învăţătorească din judeţul Alba a fost întemeiată în anul 1920. La Blaj al fost ales
cel dintâi preşedinte al ei. Azi are 366 membri. La 28, 29 şi 30 august 1929, secţia Alba primeşte în
cetatea istorică Alba-Iulia pe reprezentanţii învăţătorimii din ţară, sub preşedenţia d-lui D. V. Ţoni,
care proclamă Unirea Asociaţiilor regionale în marea Asociaţiei Generală a Învăţătorilor din
România.
Realizări. Una din preocupările de seamă ale Secţiei a fost crearea unei biblioteci, care să pună la
dispoziţia publicului 351 cărţi, în deosebi didactice. A luat fiinţă în 1934. Apoi revista „Şcoala
Albei”, care apare de la 1 ianuarie 1934, cu 600 numere tiraj, umple golul simţit în publicaţiile de
breaslă.
În proiectul de construcţie se află Casa de editură a învăţătorilor Albeni.
Pentru ajutorarea membrilor corpului didactic, în ocazii grave, s-a înfiinţat Societatea de ajutor
reciproc, care are azi 500 membri. S-au ţinut cursuri de vară.
ARAD – Preşedinte: CONSTANTIN STAMATOIU
Istoric. Asociaţia din oraşul şi judeţul Arad a luat fiinţă în anul 1919. În realitate, este continuarea
vechii organizaţii învăţătoreşti din România „Reuniunea învăţătorilor confesionali” români ortodoxi,
din protopopiatele arădene, înfiinţată la 1 iulie 1872, sub preşedenţia marelui român Vincenţiu
Babeş. La început, s-a ocupat numai de chestiuni profesionale, iar mai apoi a început lupta de
apărare contra stăpânirii de atunci. Este cea mai veche asociaţie. În 1919 a avut 347 membri, iar azi
are 786.
Realizări. Banca învăţătorească e înfiinţată din 1934, cu 70 membri. Are azi 447 membri.
Cooperativa de librărie este deschisă din 1936.
Revista „Şcoala Vremii” este în al 10-lea an de apariţie, organ de ideologie de breaslă şi de luptă a
membrilor ei.
Bibliotecare are 904 volume şi este la dispoziţia tuturor, indiferent dacă sunt sau nu învăţători.
Casa învăţătorilor este cumpărată în 1927 de la Banca Peşti Hazai din Cluj; în ea funcţionează
căminul fiilor de învăţători, se acordă ajutoare în diferite cazuri.
S-a ţinut în 1931 zâun curs de vară la 14 zile la Arad, pentru perfecţionarea învăţătorilor.
ARGEŞ – Preşedinte: N. MAREŞ
Istoric. Asociaţia învăţătorilor argeşeni ia fiinţă în 1911, sub denumirea de „Societatea corpului
didactic primar”, cu scop cultural şi de ajutor. Avea tendinţa de a se contopi cu a preoţilor şi a
profesorilor. Se ducea luptă aprigă pentru organizarea temeinică a Asociaţiei generale a învăţătorilor
şi curentul cel nou de la „Vremea Nouă”, reprezentat prin I. Mihalache, D. V. Ţoni, Th. Iacobescu şi
Apostol Culea, influenţează şi mişcarea de la Argeş. În 1915, apare revista „Datoria noastră”, prin
care se reuşeşte să se strângă rândurile, într-un curent de solidaritate şi înfrăţire. În 1930, sub
preşedenţia d-lui D. V. Ţoni, se face contopirea celor două asociaţii existente în judeţ, una cu numele
de Asociaţie a corpului didactic şi una cu numele de Societate.
În 1912 are 200 membri, iar azi 708.
Realizări. Banca învăţătorească ia fiinţă sub denumirea de „Banca învăţătorească C. Dobrescu-
Argeş”, în anul 1930. Aavut la înfiinţare 570 membri, iar azi 473.
Asociaţia scoate publicaţia lunară „Buletinul Asociaţiei”, care promovează interesele ei, în anul
1930. încă din 1926 biblioteca a fost deschisă pentru învăţători şi public, având 300 volume.
13
A clădit căminul învăţătorilor cu 14 camere.
BACĂU – Preşedinte: N. GROZA
Istoric. Secţiunea judeţului Bacău a luat fiinţă în 1907, anul răscoalei. În 1914 are 465 membri , iar
azi are 900.
Realizări. În iulie 1926 ia fiinţă Banca corpului didactic din Bacău, de la 65 membri. Are azi 605
membri.
Din fondurile băncii s-au dat diferitele ajutoare membrilor. S-a construit Casa Învăţătorilor.
Casa de ajutor are 465 membri şi fiinţează din 1937. pentru cunoaşterea ţării şi pentru strângerea
legăturii sufleteşti cu dascălii colegi, s-a făcut excursie la Timiş-Cernăuţi-Putna-Hotin. De
asemenea, s-au ţinut diferite conferinţe în capitala judeţului, de către diferiţi profesori, la care au
participat toţi învăţătorii.
BAIA – Preşedinte: V. TOMEGEA
Istoric. Asociaţia din judeţul Baia, fostă pe vremuri Suceava, este întemeiată de învăţătorul erou
Niculai Stoleru, în 1907, aprilie 28, cu 64 membri din cei 78 învăţători, câţi erau în tot judeţul. Azi
are 600 membri.
Erau 217 abonaţi ai revistei „Şcoala şi Vieaţa”.
Realizări. Banca învăţătorilor este întemeiată în martie 1926, după stăruinţa învăţătorului I. Zotta.
Banca are local propriu, cu 10 camere.
Casa învăţătorilor are 8 camere, în două clădiri.
Asociaţia are înfiinţat un fons de ajutorare, din care ajută familiile fără sprijin în urma morţii
învăţătorilor, membri ai Asociaţiei.
Pentru cimentarea legăturilor dintre membri şi cultivarea recunoştinţei ce trebuie să avem faţă de
înaintaşii noştri, Asociaţia sărbătoreşte în fiecare an la pensie, a celor bătrâni, precum şi intrarea
celor tineri în rândurile învăţătorimii, cu deosebită solemnitate.
Revista învăţătorilor apare în 1913, cu 500 exemplare tiraj. E înfiinţată în 1935.
Societatea de ajutor reciproc are 600 învăţători.
BĂLŢI – Preşedinte: MIHAIL POPOVICI
Istoric. Asociaţia din judeţul Bălţi se confundă cu întâmplările din preajma Unirii. A luat fiinţă în
urma adunării învăţătorilor din oraşul şi judeţul Bălţi, ţinută în ziua de 3, 4 şi 5 august 1928. Primul
preşedinte a fost Ion Leahu, acum pensionar. A avut la început 136 membri, iar azi numărăr 859
membri. Grija primă a Asociaţiei a fost crearea unei biblioteci ambulante – din 600 volume – pentru
a face cunoscute colegilor limba şi literatura românească. A ajutat elementul românesc, dând burse
copiilor meritorii.
Realizări. În 1928 se înfiinţează Banca învăţătorilor, la început cu 21 membri.
„Buletinul Asociaţiei Bălţi” apare în 1928, la început sub formă de gazetă, iar din 1929 în formă de
revistă. Şi-a schimbat numele în „Revista Asociaţiei” şi apare în 1 000 exemplare. Se editează din
1934 o revistă locală pentru copii, revistă ce apare şi azi. A tipărit 2 monografii: a satului Năpădeni
şi Sângereni.
Tipăreşte un volum de peste 400 pagini, conferinţe ţinute în cursurile de vară din 1934, în Bălţi. 2
250 de volume stau la dispoziţia celor care voiesc să ia cunoştinţă de diferite lucruri, biblioteca fiind
înfiinţată din 1933.
A fost cumpărată Casa învăţătorilor. În curs de construcţie se află Casa de odihnă la Câmpulungul
Bucovinei, pentru a veni în ajutor membrilor familiei corpului didactic, s-a înfiinţat o Casă de ajutor
reciproc, în 1927, care numără azi 670 membri. S-au organizat diferite conferinţe şi în 1934 au venit
să vorbească cei mai iluştri conferenţiari de specialitate.
BIHOR – Preşedinte: I. MANGRA
Istoric. Până în anul 1892 Asociaţia învăţătorilor a funcţionat pe baza unui regulament elaborat de
Consistorul Diecezan din Arad. N-a putu ţine pasul cu asociaţiile surori din Arad şi Timişoara, din
lipsă de oameni. Toată activitatea Asociaţiei se rezuma în ţinerea de conferinţe, toamna şi primăvara,
sub preşedenţia protopopului inspector şcolar. În vara anului 1895, se întrunesc învăţătorii din judeţ

14
şi redactează statutele. La Oradea se înfiinţează „Asociaţia culturală a judeţului Bihor”, unde sunt
chemaţi şi învăţătorii din şcolile confesionale ortodoxe-române. Până la 1900, încetează orice
activitate a Asociaţiei învăţătorilor bihoreni. De abia în 1904, după multe piedici şi lupte dârze,
Asociaţia are statutele aprobate şi porneşte cu elan la luptă, având ca preşedinte de onoare pe dr.
Nicolae Zigre. Asociaţia a luptat pentru ridicarea morală şi culturală a învăţătorului, precum şi la
trezirea şi menţinerea conştiinţei naţionale. În anul 1919 s-a ţinut la Sibiu Congresultuturor
învăţătorilor din Ardeal, Banat şi Crişana, sub preşedenţia marelui luptător Iuliu Vuia, când se
contopesc asociaţiile vechi ale învăţătorilor confesionali ortodocşi români.
Realizări. După multă strădanie, se intră în posesia vechii averi a asociaţiei, care avea un teren în
parcul Bungitay. Primăria donează un teren în mijlocul oraşului şi începe construcţia clădirii Casei
învăţătorilor. Banca învăţătorilor a fost întemeiată în 1934.
Tot în anul 1934 s-a mai înfiinţat şi secţia de ajutor pentru înmormântare, care, împreună cu celelalte
realizări, întăresc zi de zi şi servesc interesele învăţătorimii din judeţ.
BOTOŞANI – Preşedinte: MIHAI VASILIU
Istoric. După congresele din 1898, ca un ecou, învăţătorii judeţului Botoşani, aleg în 1907, un
comitet de trei, înjghebându-şi astfel Asociaţia judfeţeană, care număra atunci un număr restrâns de
membri, azi are 725.
A încasat cotizaţii de la membrii ei, pentru Casa învăţătorilor.
Apare revista „Şcoala şi Vieaţa”.
Realizări. Asociaţia judeţeană a înfiinţat Banca învăţătorească „Solidaritatea” în anul 1928, iar în
1931 o transformă în „Banca populară cooperativă şi de credit” şi are azi 665 membri.
Cooperativa de librărie „Izbânda”, în fiinţată în iunie 1935, cu 135 membri şi azi are 529 membri.
Casa învăţătorească este cumpărată de Banca „Solidartitatea”. Are o Casă de odihnă.
„Revista şcolii”, înfiinţată din anul 1924, cu un tiraj de 700 exemplare, este o revistă de luptă pe
tărâm didactic pentru revendicările corpului didactic, ci şi a publicului dornic de lumină de carte.
În cazuri de deces, se acordă membrilor ei, prin Casa de ajutor, diferite sume pentru familiile rămase
fără sprijin. Casa de ajutor reciproc are 714 membri.
În anii 1934 şi 1937 s-au ţinut cursuri pentru învăţători, de câte 10 zile, cursuri la care au luat parte
cu mult drag şi interes membrii ei.
Vara se ţin colonii şcolare la Budachi, unde copiii debili găsesc o întreţinere bună şi astfel se pot
intrema.
BRAŞOV – Preşedinte: R. POPA
Istoric. Asociaţia învăţătorilor din judeţul Braşov a luat fiinţă în anul 1919, cu un număr de 150
membri, iar azi are 380, fiind înscrişi ca membri şi cotizând, absolut toţi învăţătorii din judeţ.
Realizări. Asociaţia învăţătorilor braşoveni caută să împlinească golurile care simţeau şi înfiinţează
astfel „Banca învăţătorilor”, la 30 octombrie 1932, cu 69 membri. Azi are 264 membri.
Asociaţia a mai înfiinţat Cooperativă de librărie în august 1937, cu 53 membri.
Organul de publicistică a învăţătorilor din Braşov a fost revista „Şcoala şi Familia”, care apare din
1930 timp de 2 ani. Pentru membrii Asociaţiei, se află la Crasna Casa de odihnă, local donat de
Ministerul de Domenii.
A avur unul dintre cele mai bune coruri, care a contribuit la reuşita multor serbări date de Asociaţie.
BRĂILA – Preşedinte: DOBRE STANCIU
Istoric. Înfiinţată în 1920, cu 29 membri, în 1937 secţia are 531. Aici fiinţează Casa învăţătorilor,
revista „Şcoala şi Vieaţa”.
Realizări. „Banca învăţătorilor brăileni” este înfiinţată în anul 1928, cu 36 membri; în 1937 avea
528.
Revista „Foia învăţătorilor”, înfiinţată în 1928.
Biblioteca, deschisă în 1932, cu 462 volume.
Casa învăţătorilor, Casa de odihnă, Casa de ajutor reciproc: sunt membri toţi colegii din Asociaţia
judeţeană, excursii.

15
BUCUREŞTI – Preşedinte: GR. ANGELESCU
Istoric. Secţiunea învăţătorilor din municipiul Bucureşti îşi are o organizaţie deosebită de a
judeţului Ilfov, dat fiind numărul mare de învăţători pe care îi numără capitala ţării.
Secţiunea a fost întemeiată în anul 1928, având preşedinte pe dl. Radu Liescu, căruia i-a urmat la
conducere dl. Gr. Angelescu, conducătorul de azi. De la 1932-1938, învăţătorimea capitalei a avut
cinstea să aibe preşedinte al secţiunii pe însuşi preşedintele Asociaţiei Generale, dl. D. V. Ţoni.
Numărul membrilor la înfiinţare a fost de 17, iar astăzi sunt înscrişi 1 001 învăţători.
Realizări. Casa învăţătorilor, revista „Şcoala şi Vieaţa”.
BUZĂU – Preşedinte: C. CAZAN
Istoric. Secţia are un trecut bogat şi e o veche asociaţie judeţeană, fiind întemeiată în 1894. Azi are
807 membri. În 1892, forţele didactice buzoiene erau adunate sub denumirea de centrul conferenţiar
din plaiul Buzău.
Realizări. Banca învăţătorilor este înfiinţată din 1924, cu 32 membri. Azi are 828 membri.
Cooperativa de librării „Luceafărul” a luat fiinţă în 1936, cu 334 membri, ia azi are 554.
Revista „Vlăstarul” apare din anul 1920.
Biblioteca e înfiinţată din 1926 şi e contopită cu a băncii. Dispune azi de 1 300 volume. Mai
înfiinţează în 1931, din îndemnul d-lui Ap. Culea, o bibliotecă pentru copii, având şi mobilier
special.
Casa învăţătorilor e cumpărată.
Casa de odihnă se află la munte. Mai are un loc la mare.
Societatea de ajutor reciproc funcţionează pe lângă bancă.
S-au făcut excursii şi s-au dat diferite serbări, cu un rezultat material şi moral destul de pronunţat.
CAHUL – Preşedinte: I. HAGI-LAZĂR
Istoric. Asociaţia corpului didactic din judeţul Cahul a luat fiinţă la 24 iulie 1918, cu un număr de 86
membri, purtând numele de „Prutul”. Actualmente numără 504 membri.
Realizări. Banca populară „Corpul Didactic” a luat fiinţă la 25 februarie 1933, cu 25 membri. La 26
iunie 1933 s-a înfiinţat pe lângă Asociaţie Casa de ajutor mutual, cu obligaţia de a ajuta pe învăţători
în caz de deces. Cooperativa a fost înfiinţată la 29 iunie 1934, având 49 membri.
Ramura principală este librăria cu o agenţie în Leova, din 1935. Pentru membrii săi, Asociaţia a
înfiinţat în 1933 o bibliotecă cu două secţii: una în Cahul şi alta în Leova. S-a contribuit la ridicarea
monumentului lui Ion Vodă cel Cumplit.
În anii 1922-1924 a apărut prima revistă a Asociaţiei, cu numele de „Prutul”. În anii 1927-1928
aceeaşi revistă, sub numele de „Luceafărul”. Din anul 1933, până în prezent, apare revista
„Năzuinţa”.
CALIACRA – Preşedinte: EUGEN RĂDUCU
Istoric. Secţiunea s-a întemeiat la 18 decembrie 1919, cu 26 membri şi are azi 879.
Realizări. Banca „Progresul învăţătoresc” este întemeiată cu 50 membri, are azi 254 membri. Banca
corpului didactic, înfiinţată în 1929 cu 176 membri, numărul de azi 180 membri.
Cooperativa de librărie e o secţie a băncii „Progresul”; membrii băncii sunt şi membrii cooperativei.
Revista „Semănătorul” apare în 1929. Biblioteca este deschisă din anul 1934, cu 1 732 volume.
Pentru Casa învăţătorilor are un fond alocat de Asociaţie. Societatea de „Ajutor reciproc” este o
secţie a Asociaţiei judeţene.
CARAŞ – Preşedinte: TRANDAFIR LUGOJENE
Istoric. Asiciaţia judeţeană Caraş e întemeiată din 1919, iunie, având ca preşedinte pe Ilarie Comşa.
Are azi 342 membri.
Realizări. Banca Asociaţiei de Caraş este întemeiată din 1927, cu 132 membri. Azi are 428 membri.
Excursii s-au făcut la Belgrad în 1938, Uzinele Reşiţa şi muntele Semenic.
CETATEA-ALBĂ – Preşedinte: AL. VASILESCU
Istoric. Asociaţia este întemeiată în anul 1920, septembrie 1, cu 300 membri; iar azi are 904.

16
Realizări. Banca învăţătorească, întemeiată din 1930, cu 54 membri. Azi are 546 membri. Banca are
local propriu.
Cooperativa de librărie funcţionează pe lângă bancă.
Revista „Cultura poporului” apare din 1931. este una dintre cele mai bune şi serioase reviste
învăţătoreşti din ţară. Tirajul este de 1 200 exeplare. Biblioteca, cu un număr de 4 886 volume, este
la dispoziţia publicului de la 18 octombrie 1938. Asociaţia judeţeană a dat ajutoare în anii 1933,
1934, 1935 şi 1936. Asociaţia Cetatea-Albă are în grija sa gospodărirea Sanatoriului Asociaţiei
Generale de la Budachi.
Până la alegerea d-sale ca preşedinte al Asociaţiei generale a învăţătorilor, secţiunea Cetatea-Albă a
fost prezidată de către dl. Teodor Iacobescu, cunoscând în acest răstimp o perioadă de înflorire şi
viguroasă afirmare a spiritualităţii învăţătoreşti.
A încurajat acţiunile constructive ale tineretului învăţătoresc din judeţ, sprijinind tipărirea unor serii
de lucrări şi publicaţiuni de valoare.
CERNĂUŢI – Preşedinte: GH. UCRAINEŢ
Istoric. Înfiinţată în 1912, cu denumirea „Clubul învăţătorilor români din Cernăuţi” secţia a avut 42
membri, iar astăzi numără 272 membri.
Realizări. Banca învăţătorilor „Moldova de sus”, înfiinţată în 1925 cu 80 membri, are astăzi 930
membri. Cooperativa de consum înfiinţată în 1937, are astăzi 360 membri. Biblioteca înfiinţată
odată cu Asociaţia, posedă 570 volume.
CERNĂUŢI (judeţ) – Preşedinte: MIHAI CERCHEZ
Istoric. Asocaia învăţătorilor din judeţul Cernăuţi a fost întemeiată în ziua de 26 octombrie 1912.
Guvernul ţării Bucovinei aprobă statutele şi înfiinţarea Asociaţiei. A avut la înfiinţare 70 membri, iar
azi numără 518.
Realizări. Conform statutelor, scopul Asociaţiei a fost înaintarea culturală a corpului didactic din
judeţul Cernăuţi, promovarea poziţiei materiale, precum şi emaniparea şcolii. În 1913 Asociaţia
organizează adunări ambulante în judeţul Cernăuţi, cu program cultural naţional românesc. În zilele
de 6, 7 şi 8 septembrie 1925, Asociaţiile judeţene încadrate în Asociaţia Regională din Moldova de
sus, intră în Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România. Din 1923 apare foaia regională „Voinţa
Şcoalei”. Biblioteca a fost înfiinţată în 1934, cu 702 volume. Asociaţia are înfiinţată şi Casa de
ajutor reciproc, însumând pe toţi membrii Asociaţiei.
CIUC – Preşedinte: N. DIACONESCU
Istoric. Înfiinţată în anul 1925, Asociaţia luptă pentru netezirea asperităţilor ivite de deosebirile de
naţionalitate şi confesiune. A avut la început 300 membri, iar astăzi numără 412.
Realizări. Având în vedere absoluta necesitate, Asociaţia a fondat în 1933 Banca învăţătorilor din
Ciuc, cu 220 membri, iar astăzi are 340 membri. Pentru propaganda culturală, Asociaţia înfiinţează
un cor, o echipă de teatru şi dansuri naţionale, reuşind ca în februarie 1933 să organizeze prima
serbare românească în acest judeţ. Sub auspiciile „Astrei”, Asociaţia a militat pe tărâmul cultural. A
înfiinţat Bibliotecă a vând 870 volume, care a fost pusă la dispoziţia celor iubitori de carte. Casa
învăţătorilor, Casa de odihnă la Harghita-Băi. Publicaţia trimestrială „Şcoala noastră” dă putinţa să
se afirme mai mult cuvântul românesc. Apare din 1932. Pentru reîntregirea şi reîmprospătarea
cunoştinţelor membrilor corpului didactic, s-au ţinut în 1934, la Gheorghieni, un curs de vară de 30
de zile, unde s-au predat cunoştinţe de specialitate.
CLUJ – Preşedinte: TRAIAN ŞUTEU
Istoric. Secţiunea judeţului Cluj este întemeiată din 1970, cu 120 membri. Are azi 661 membri.
Realizări. Banca „Solidaritatea”, înfiinţată în 1932 cu 272 membri, are azi 380 membri.
Revista „Freamătul Şcoalei” este editată de Asociaţie, din anul 1935. La dispoziţia publicului stă
deschisă biblioteca, având 400 volume de specialitate şi literatură, care este înfiinţată din 1930.
Membrilor corpului didactic, care fac parte din cei 620 înscrişi la Casa de ajutor reciproc, li se
acordă diferit ajutoare, în ocazii diferite. S-au ţinut concursuri de coruri şcolare.
CONSTANŢA – Preşedinte: GH. POPESCU

17
Istoric. A fost înfiinţată în anul 1904, când puţine asociaţii judeţene erau constituite. Are astăzi 729
membri.
Realizări. Banca „Învăţătorul dobrogean”, înfiinţată în octombrie 1928, cu 38 membri, are azi 452
membri. Banca „Învăţătorul constănţean”, este înfiinţată în aprilie 1935 cu 32 membri. Are astăzi
281 membri.
Revista „Convorbiri didactice” apare de la 1 ianuarie 1927 cu un tiraj de 700 exemplare. Biblioteca
a fost deschisă în octombrie 1932, cu 640 volume. Casa învăţătorilor e amenajată la Şcoala primară
nr. 5 băieţi, de către Primăria municipiului Constanţa şi e întreţinută de Comună. Are 15 camere
mari. Casa de odihnă se află la Predeal.
Casa de ajutor reciproc funcţionează pe lângă cele două bănci, ajutându-şi membrii cu diferite sume
şi-n diferite cazuri. Secţiunea judeţului Constanţa, sub raportul realizărilor, stă în fruntea secţiilor
judeţene, atât pe tărâmul cooperatist, social, cât şi cultural.
COVURLUI – Preşedinte: IORDACHE STOICA
Istoric. Asociaţia judeţului Covurlui a fost întemeiată în 1902. Are în prezent 445 membri.
Realizări. Această secţiune a înfăptuit tot ce i-a stat în putinţă. Banca corpului didactic, care la
înfiinţare, în anul 1927, avea 26 membri, numără azi 490 membri. Revista „Căminul Şcoalei” a fost
înfiinţată în 1930. Biblioteca, cu 360 volume, a fost înfiinţată în acelaşi an cu revista şi a ajutat mult
pe membrii ei, având cărţi de specialitate. În construcţie se află Casa învăţătorilor. Are teren pentru
Casa de odihnă la Budachi. Casa de ajutor reciproc funcţionează în corpul Băncii. Cursuri de vară s-
au ţinut doi ani consecutivi şi s-au discutat diferite probleme pedagogice.
S-au făcut excursii şi s-au dat serbări, cu rezultate mai ales morale, destul de frumoase.
DÂMBOVIŢA – Preşedinte: SIMEON POPESCU
Istoric. A fost întemeiată la 22 aprilie 1913, având ca membri pe toţi învăţătorii din judeţ.
Realizări. În anul 1930 ia fiinţă Banca învăţătorilor, cu 100 membri, azi are 500 membri.
Cooperativa „Armonia” de librărie este înfiinţată tot în 1930, cu 151 membri, iar azi are 340
membri. Cooperativa şi Banca sunt instituţii izvorâte din spiritul de solidaritate al învăţătorilor.
Revista „Graiul Dâmboviţei” apare în 1923, abonaţi fiind toţi membrii secţiei.
Biblioteca, cu un număr de 600 volume, este deschisă din 1938. Casa învăţătorilor este în
construcţie. Are 24 camere. Mai are un teren la Sinaia, pe care vrea să clădească o Casă de sănătate
pentru învăţători. Societatea de ajutor reciproc, cu 750 membri, ajută pe membrii societăţii în
diferite ocazii.
DOLJ – Preşedinte: DUMITRU RADU
Istoric. Secţiune veche, întemeiată în anul 1912.
Numărul membrilor, în 1937, era de 970.
Realizări. Banca „Învăţătorul” este înfiinţată în anul 1930, cu 101 membri. Azi are 578. Revista
„Gazeta Şcoalei”, înfiinţată în 1919. Biblioteca deschisă în 1929, cu 300 volume. Casă de odihnă la
Carmen Silva.
DOROHOI – Preşedinte: GH. MANOLIU
Istoric. Asociaţia învăţătorilor din Dorohei a luat fiinţă la 6 august 1912, cu 72 membri. Astăzi
numărul lor este de 587.
Realizări. Banca învăţătorilor dorohoeni, înfiinţată la 22 iunie 1930, a umplut un gol de mult simţit
de învăţători, având 100 membri la înfiinţare. Azi are 554 membri. Cooperativa de librărie are 224
membri. Sub auspiciile Asociaţiei apare revista „Cuvântul Nostru”, din anul 1928. Are bibliotecă cu
860 volume. Casa învăţătorilor este terminată din 1928. Societatea de ajutor reciproc, cu 500
membri.
DUROSTOR – Preşedinte: CARP SANDU
Istoric. Asociaţia învăţătorilor din judeţul Durostor a fost întemeiată în 1914, cu un număr de 42
învăţători tineri, veniţi în Cadrilater cu sufletul plin de idealism, ca să contribuie la afirmarea
statului român, ca factor de cultură şi civilizaţie latină. Astăzi, această Asociaţie are un număr de 711
membri.

18
Realizări. Ca activitate social-economică, funcţionează în acest judeţ două bănci populare
învăţătoreşti. „Banca învăţătorilor”, înfiinţată în 1929 avea 132 membri, iar astăzi numără 856
membri. „Banca învăţătorul durostoian”, înfiinţată în 1931 cu 61 membri, are astăzi 347 membri.
Cooperativa de librărie, înfiinţată în 1937 cu 100 membri, are azi 115 membri.
Asociaţia Durostor a scos gazeta „Plugul” şi „Tribuna Durostorului”, fiind transformată în revistă în
anul 1931.
FĂGĂRAŞ – Preşedinte: CORNELIU POP
Istoric. A fost întemeiată la 9 iunie 1919 şi astăzi are 243 membri.
Realizări. Banca populară din Făgăraş a luat fiinţă în anul 1933, cu 80 membri. Azi are 199 membri.
Pentru Casa învăţătorilor are patru locuri de casă. „Revista Învăţământului primar”, cu un tiraj de
400 exemplare, apare în anul 1932. Biblioteca a fost înfiinţată în anul 1919 şi are 400 volume.
Societatea de ajutor reciproc are 70 membri.
FĂLCIU – Preşedinte: GH. TEODORU
Istoric. Una din vechile Asociaţii învăţătoreşti, înfiinţată în 1909, luna noiembrie, cu 53 membri, are
în prezent 375 membri.
Realizări. Banca „Unirea” cu 56 membri, este înfiinţată în 1930. Revista „Buletinul Asociaţiei”
apare în 1933. Casa de ajutor reciproc are 458 membri. Căminul învăţătorilor din judeţul Fălciu.
GORJ – Preşedinte: ?
Istoric. Secţiunea judeţeană Gorj a fost înfiinţată la 30 ianuarie 1921, cu un număr de 300 membri,
azi numără 615.
Realizări. Banca „Învăţătorul gorjean”, este întemeiată în 1938 cu 440 membri. Cooperativa
„Librărie şi Consum” este înfiinţată în 1937, cu 160 membri. Revista „Învăţătorul gorjean” apare din
anul 1929. Biblioteca, întemeiată în 1931, are 222 volume. Casa învăţătorilor. Sociatatea de ajutor
reciproc, cu 615 membri.
HOTIN – Preşedinte: SERGIU BOLBOCEANU
Istoric. Secţia a fost întemeiată la 20 iulie 1918, având 176 membri, azi are 718.
Realizări. „Banca învăţătorilor”, înfiinţată în anul 1930. A avut 52 membri, azi are 600 membri.
Cooperativa de consum are 115 membri. Secţia a înfiinţat o bibliotecă cu peste 300 volume, în anul
1936, care stă la dispoziţia oricărui cititor. Casa învăţătorilor. La Sergheevca, judeţul Cetatea Albă,
Secţia are un teren unde se va construi Casa de odihnă. Sociatatea de ajutor reciproc numără 532
membri.
HUNEDOARA – Preşedinte: SABIN JULA
Istoric. Secţia a fost înfiinţată la 2 august 1929, în Orăştie, cu 64 membri. Azi are peste 700 membri.
Realizări. Revista „Plaiuri hunedorene” apare lunar, în 750 exemplare. La începutul anului 1936
a luat fiinţă Banca învăţătorilor hunedoreni, cu peste 200 membri. În anul 1934, un număr de 500 de
învăţători înfiinţează Societatea de ajutorare în caz de decese. Pentru pregătirea dascălilor la diferite
examene şi pentru completarea culturii, Secţia are înfiinţată o bibliotecă de peste 500 volume.
Pentru construirea unei Case de sănătate, Societatea a cumpărat un teren la băile Geoagiu.
IALOMIŢA – Preşedinte: N. D. POPESCU
Istoric. Secţia a luat fiinţă în anul 1916, cu 229 membri. Azi are 727 membri, adică toţi învăţătorii
din judeţ.
Realizări. Banca „Învăţătorul ialomiţean” este înfiinţată la 30 iulie 1930, cu 58 membri. Azi are 574
membri.
Revista „Şcoala Ialomiţei” apare în 1927. Casa învăţătorilor e în aceeaşi clădire cu Banca.
Societatea de ajutor reciproc pentru cazuri de deces se întreţine din contribuţia membrilor înscrişi.
Secţia dispune de o bibliotecă cu 600 volume.
IAŞI – Preşedinte: GH. POLCOVNICU
Istoric. Această secţiune a luat fiinţă la 25 martie 1916, având atunci un număr de 178 membri.
Astăzi, numără 833 membri, adică absoluţi toţi membrii corpului didactic din judeţul şi oraşul Iaşi.

19
Realizări. Banca populară „Cuza Vodă”, care s-a înfiinţat în septembrie 1926, în 1930 se schimbă în
Bancă populară, cu peste 600 membri. La 31 iulie 1936 a luat fiinţă şi Secţia de ajutor mutual.
Banca „Economia” a corpului didactic din Municipiul iaşi, înfiinţată la 29 martie 1926, a avut 31
membri, astăzi are 430 membri. Această Bancă a luat fiinţă din iniţiativa inimoşilor dascăli I.
Dumitraş şi C. Constantinescu, azi inspector general.
Cooperativa de librărie, înfiinţată în anul 1937, are 180 membri, satisface interesele învăţătorimii,
fiind o instituţie mult râvnită de celelalte similare ale oraşului Iaşi.
Revista învăţătorească „Vremea Şcoalei”, înfiinţată în 1923, este cea mai bună publicaţie
învăţătorească judeţeană. Cele mai înalte personalităţi de cultură ale Iaşului colaborează la această
revistă, pe lângă învăţătorii care colaborează lunar. În 1938 s-a înfiinţat o bibliotecă a acestei
secţiuni, având peste 500 volume, care în 1934 era contopită cu biblioteca Inspectoratului şcolar
judeţean. Cu ocazia Congresului general de la Iaşi, corul învăţătorilor, sub conducerea d-lui prof. C.
Baciu, a executat bucăţi populare în mod ireproşabil. Secţia a organizat mai multe excursii. În 1933,
peste 30 de învăţători, cu ocazia Congresului general de la Cluj, au făcut cu autobuzul o frumoasă
excursie pe ruta: Iaşi – Strunga – Gura-Humorului – Câmpul Lung – Vatra-Dornei – Cluj – Turda –
Târgu Mureş – Cheile Bicazului – Piatra Neamţ – Roman – Iaşi. În mai 1935, un număr de 40
învăţători au vizitat capitala ţării. În 1935, la Congresul de la Timişoara, 30 de învăţători au trecut
prin Cernăuţi – Polonia – Cehoslovacia – Sighet – Oradea – Timişoara – Ada-Kaleh – Craiova –
Piatra Olt – Sibiu – Braşov – Târgu Ocna – Tecuci – Iaşi.
Această secţiune nu are un local. În 1938 s-a ţinut un curs de 10 zile în Aula mare a Universităţii
Mihăilene din Iaşi, sub direcţia d-lui prof. universitar Ştefan Bărsănescu, pedagogul şi animatorul de
întotdeauna al învăţătorimii, la care au conferenţiat profesori universitari şi secundari. La aceste
cursuri academice au luat parte peste 600 învăţători din judeţul Iaşi şi judeţele învecinate. Dl.
Ministru D. V. Ţoni a fost de faţă la închiderea cursurilor. Secţia judeţeană a adunat şi publicat într-
un frumos volum, de 400 pagini, lecţiunile ţinute, intitulându-l „Învăţătorul român contemporan şi
destinul neamului nostru”.
Activitaea Secţiei Iaşi este lăudabilă şi merită să fie dată de exemplu.
ILFOV – Preşedinte: GH. DUMITRU
Istoric. Întemeiată la 3 ianuarie 1916, cu 140 membri, secţia are astăzi 906 membri.
Realizări. Banca învăţătorilor ilfoveni e înfiinţată la 30 decembrie 1930 cu 41 membri. Astăzi
numără 314 mambri.
Revista „Şcoala de la Ilfov” apare din anul 1930.
Casa învăţătorilor este donată de Societatea „Şcoala Română”. În anul 1932 s-a ţinut la Buftea un
curs de vară de 15 zile. Excursia cu itinerarul Bucureşti – Braşov – Sibiu – Valea Oltului, a fost
făcută în 1936.
ISMAIL – Preşedinte: L. LOSEŢCHI
Istorie. Secţia este înfiinţată de la 14 septembrie 1919, cu 150 membri. Are azi 592 membri.
Realizări. Banca învăţătorilor e înfiinţată în 1930, cu 170 membri. Are în prezent 220 membri.
Cooperativa de librărie are 170 membri şi e înfiinţată din 1935. Biblioteca stă la dispoziţia
publicului, dispunând de peste 300 volume. Este întemeiată în 1936. Localul pentru Casa
învăţătorilor este încă neterminată. Funcţionează şi Casa de ajutor reciproc, dând sprijin colegilor în
caz de deces.
LĂPUŞNA – Preşedinte: IOACHIM ARHIP
Istoric. Învăţătorii din judeţul Lăpuşna, după actul Unirii Basarabiei cu Patria mamă, pentru prima
dată, s-au organizat în Asociaţie profesională la 21 iulie 1918, sub denumirea de Societatea
învăţătorilor moldoveni. Până la această dată nu exista niciun fel de organizaţie învăţătorească –
acest lucru fiind interzis de vechea stăpânire rusă.
În luna decembrie 1919, ia fiinţă Asociaţia învăţătorilor din municipiul Chişinău (procesul verbal al
adunării generale nu mai există), iar la 7 decembrie 1919 se ţine prima şedinţă a Comitetului
Asociaţiei, denumit „Comitetul administrativ provizoriu”. La 14 septembrie 1934 s-a realizat

20
fuziunea Asociaţiei judeţene cu cea a municipiului. Prin acest act forţa noastră profesională s-a
întărit mult şi astfel a fost cu putinţă, în scurt timp după fuziune să sărbătorim marile realizări: Casa
Învăţătorului, Librăria corpului didactic, Muzeul, Biblioteca etc. Numărul membrilor Asociaţiei este
de 868.
Realizări. Revista „Şcoala şi Vieaţa”, o Bancă, revista „Şcoala Basarabeană”, Casa Învăţătorilor şi o
Casă de odihnă în staţiunea maritimă Sergheevca, din judeţul Cetatea-Albă.
MARAMUREŞ – Preşedinte: EUGEN DUCA
Istoric. Secţia Maramureş a fost înfiinţată la 31 octombrie 1919, cu 66 membri. Azi are 504 membri.
Această Secţie făcea parte din „Asociaţia învăţătorilor români din Transilvania, Banat, Crişana şi
Maramureş”.
Realizări. Banca învăţătorilor din Maramureş este înfiinţată în 1935, cu 76 membri. Societatea de
ajutor mutual însumează 128 membri. Asociaţia a avut un organ de publicitate, dar în urma crizei,
neputându-se susţine din abonamente, şi-a încheiat apariţia.
MEHEDINŢI – Preşedinte: VIRGIL PRESURĂ
Istoric. Este una dintre secţiunile vechi ale Asociaţiei, fiind înfiinţată la 4 ianuarie 1916.
Numărul membrilor: în 1937 – 868, iar în 1939 – 833.
Realizări. Banca „Învăţătorului mehedinţean”, întemeiată în 1931, cu 562 membri. Azi are 996
membri.
Cooperativa librărie înfiinţată în 1935, cu 136 membri. Revista „Asociaţiei învăţătorilor
mehedinţeni” este înfiinţată în 1927. Casa învăţătorilor a fost cumpărată.
MUREŞ – Preşedinte: IOAN BUTNARIU
Istoric. Secţia judeţului Murel a fost ăntemeiată în anul 1919, luna mai având 43 membri, iar azi
numără 572 membri.
Realizări. Revista Secţiei „Progres şi cultură” a fost înfiinţată la 1 septembrie 1933 şi se scriu
articole pedagogice şi literare. În anul 1934 ia fiinţă Banca „Corpului Didactic”, care avea 75
membri, azi având 220 membri. Cooperativa de librărie „Progresul” are 190 membri şi deserveşte
nevoile judeţului.
Biblioteca, având peste 150 volume este cercetată de cei care doresc să se pregătească de examene,
deoarece este exclusiv pedagogică. Societatea de ajutor reciproc are 350 membri. La Sovata băi,
Secţia are cumpărată o Casă de odihnă.
MUSCEL – Preşedinte: MOISE MARINESCU
Istoric. Este una dintre puţinele Asociaţii vechi, care a luat fiinţă către sfârşitul anului 1910, sub
denumirea de Societatea coprului didactic primar „Muscelul”, având ca preşedinte pe d-l I.
Mihalache, învăţător atunci la Topoloveni. La înfiinţare, au fost 84 membri, iar azi numără 508
membri.
Realizări. Banca învăţătorilor „Lumina” este înfiinţată la 1929, cu 158 membri. Azi are 497 membri.
Revista „Muscelul nostru” înfiinţată în 1929, are un tiraj de 600 exemplare lunar. Casa învăţătorilor
este donată de Minister şi are 24 camere. Casa de odihnă se află în staţiunea balneară Carmen Silva.
Cursuri de vară s-au ţinut în anul 1936.
Excursii şi serbări. Secţia judeţeană a făcut două excursii, la care au luat parte 247 învăţători, cu
itinerarul: Goleşti – Turnu-Severin – Baziaş – Timişoara şi Băile Herculane. Apoi: Goleşti – Galaţi –
Tulcea – sulina – Constanţa – Eforie – Carmen Silva – Mamaia.
Serbările care s-au dat cu concursul celor 490 învăţători din judeţ, în mai multe centre, au arătat
populaţiei judeţului câtă putere de muncă şi unire are învăţătorimea.
NĂSĂUD – Preşedinte: AUREL GROZEA
Istoric. Asociaţia judeţului Năsăud a fost întemeiată din anul 1876, sub numele de „Mariana”, după
numele vrednicului director şi vicar Ion Marian.
În anul 1901 are înscrişi 228 membri, în 1926 are 234, iar în 1939 sunt 300 membri.
Realizări. Editează în 1885 un Calendar pedagogic. În anul 1901 publică Almanahul „Reuniunea
Mariană”, iar în 1927, cu ocazia jubileului de 50 ani, un Memorial, cuprinzînd activitatea Secţiei

21
între 1901-1926. În anul 1925, învăţătorii înfiinţează „Banca învăţătorilor filiala Cluj”, iar în 1935 ia
fiinţă revista „Vatra”. Societatea de ajutor reciproc are 420 membri.
NEAMŢ – Preşedinte: IOAN RADU
Istoric. Secţia este înfiinţată în 1912.
Preşedinte de la 1912 la 1914, d-l Leon Mrejeriu
Preşedinte de la 1914 la 1916, d-l Constantin Fedeleş (mort în război). Preşedinte de la 1916 la
1920, d-l Constantin Stan, Inspector general, pensionar). Preşedinte de la 1920 până azi, dl. Ioan
Radu, directorul Şcolii nr. 1 din Piatra-Neamţ. Are astăzi 672 membri.
Realizări. Are local propriu. Banca corpului didactic, înfiinţată în anul 1924, este cea dintâi din ţară.
Dl. Radu este preşedintele actual, sub care s-a cumpărat Casa de la Banca Naţională, cu banii aduşi
de dl. Leon Mrejeriu de la Ministerşi din cotizaţii. Secţiunea are revista „Apostolul”.
ODORHEI – Preşedinte: PETRE POŞTOIU
Istoric. Secţia este întemeiată din 1884, fiind una dintre cele mai vechi Asociaţii din ţară. În anul
1921, Adunarea hotărăşte reînfiinţarea Asociaţiei, având 93 membri, iar azi numără 385.
Realizări. Banca învăţătorilor, înfiinţată în 1935, cu 113 membri, are azi 210 membri. Cooperativa
de librărie şi consum, înfiinţată în 1935, cu 102 membri, are în prezent 114 membri. Revista secţiei
„Şcoala practică”, ce a dus la lupta pentru dobândirea drepturilor învăţătorilor, a fost înfiinţată din
1929. Secţia judeţeană are o Societate de ajutor reciproc, cu 300 membri. La Şcoala normală s-au
ţinut cursuri în timpul verii, 30 zile. De la Asociaţia maghiară a învăţătorilor s-a moştenit o
bibliotecă pedagogică şi un muzeu.
OLT – Preşedinte: D. N. GIUCULESCU
Istoric. Secţia judeţului Olt a fost înfiinţată în aprilie 1915, cu 130 membri. Azi are 883.
Realizări. Banca învăţătorească „Cultura” este fondată în 1931, cu 95 membri. Astăzi are 306
membri. Revista „Şcoala Noastră” apare de la 1 septembrie 1932. casa învăţătorilor este compusă
din 5 camere şi a fost cumpărată în 1933. S-au ţinut în iunie 1936 cursuri pregătitoare în oraşul
Slatina, cu învăţătorii înscrişi pentru examene.
ORHEI – Preşedinte: M. BRAŞOVEANU
Istoric. Asociaţia este întemeiată la 15 octombrie 1919, cu 121 membri, iar azi are 773 membri.
Realizări. Banca „Învăţătorul”, înfiinţată în 1930 cu 52 membri, are astîzi 562 membri. Revista
„Speranţa” este înfiinţată în 1935. Biblioteca nunără 500 volume şi este deschisă în 1933. Casa
învăţătorilor este în curs de construcţie. Casa de ajutor reciproc funcţionează pe lângă bancă.
PRAHOVA – Preşedinte: GH. D. NICULESCU-MALU
Istoric. Secţia a luat fiinţă la 4 ianuarie 1920, având la înfiinţare 822 membri, iar azi numără 1 200
membri.
Realizări. Banca corpului didactic a fost înfiinţată din 14 mai 1928, cu 26 membri, azi numără
680 membri, mai mult de jumătate din învăţătorii judeţului. De asemenea, la 14 iulie 1932 se
înfiinţează Cooperativa de librărie, care are 220 membri. Casa învăţătorilor are 36 camere. Pentru
fiii de învăţători are cămin, înfiinţat în 1931. Organul de publicaţie a învăţătorilor prahoveni este
revista „Şcoala Prahovei” care are 9 ani de la apariţie, fiind înfiinţată în anul 1930. Biblioteca având
1 700 de volume, datează de la 4 ianuarie 1920 şi este frecventată de circa 900 cititori. În staţiunra
balneară Carmen-Silva, Secţia are Casă de odihnă, precum şi un teren la Predeal. Societatea de
ajutor reciproc are 1 203 membri.
Pentru mărirea fondului de excursii şi cor, în fiecare an s-au dat serbări, începând din 1932, cu un
rezultat material vrednic de laudă. Excursiile membrilor corpului didactic, făcute în Bucovina în
anul 1933, Vâlcov 1934, Timişoara 1935, Piatra Neamţ 1936 şi Târgu Jiu 1937, au dat membrilor
ocazia de a cunoaşte frumuseţile ţării.
PUTNA- Preşedinte: M. HANGA
Istoric. Întemeiată dina anul 1912, cu 35 membri, azi are 462 membri.
Realizări. Banca învăţătorească „Cultura Poporului”, întemeiată din 1926, a avut la înfiinţare 293
membri, iar acum are 502 membri. Cooperativa este întemeiată din 1937. Casa învăţătorilor putneni

22
are 12 camere. Revista „Frământări didactice” apare din 1923 cu 500 exemplare. La Soveja are Casă
de odihnă în construcţie.
RĂDĂUŢI- Preşedinte: FILIMON RUSU
Istoric. Întemeiată la 1 martie 1908 cu 87 membri, Secţia are astăzi 380 membri.
Realizări. Banca învăţătorilor, înfiinţată în 1927 cu 250 membri, are astăzi 584 membri.
Revista „Voinţa Şcoalei” apare în 1923. Biblioteca, numărând 2 437 volume, este înfiinţată în 1908.
Casa învăţătorilor din Rădăuţi se află în construcţie. Casa de ajutor reciproc, care are 528 membri,
vine în ajutorul familiilor învăţătorilor lipsiţi de mijloace materiale.
RÂMNICU-SĂRAT - Preşedinte: D. DUMITRESCU
Istoric. Asociaţia a fost întemeiată la 1 august 1899, fiind una dintre cele mai vechi din ţară. În 1937
aflăm 375 membri înscrişi.
Realizări. „Banca Corpului Didactic Primar”, înfiinţată în 1928 cu 28 membri, în 11939 are 542
membri. Revista „Lumina”, înfiinţată în 1891, redactată de „Casa învăţătorilor”. Un teren donat de
Prefectura Râmnicu Sărat. Pentru Casa de odihnă posedă un teren în staţiunea balneară Cândreni.
Casa de ajutor reciproc.
Serbări. Prin realizările care i-au adus o frumoasă zestre materială şi spirituală, Secţiunea Râmnicu-
Sărat se află în fruntea organizaţiilor noastre profesionale. Drumul parcurs de secţiunea colegilor
de la Râmnic, în cei 40 ani de rodnică activitate, constituie o mândrie pentru Asociaţia Generală a
Învăţătorilor.
ROMAN – Preşedinte: C. NĂSTURAŞ
Istoric. Întemeiată la 12 aprilie 1898 cu 50 membri, Secţia are azi 600 membri.
Realizări. Banca a fost înfiinţată în 1927 cu 27 membri, azi are 480 membri. Cooperativa înfiinţată
în 1936 ca secţie a Băncii. Revista „Cuvânt Dăscălesc” apare în 1927. Se dau ajutoare în caz de
deces prin bancă. La 8 iunie 1936 s-a făcut o excursie în Bucureşti şi s-au ajutat membrii corpului
didactic din Roman să ia parte la cele două cursuri pe lângă Universităţile din Iaşi şi Cernăuţi,
pentru aprofundarea cunoştinţelor.
ROMANAŢI – Preşedinte: FLOREA RĂDULESCU
Istoric. În anul 1912 se pune baza Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Romanaţi, având aproximativ
130 membri, azi, Secţia are 695 membri.
Realizări. Secţia a urmărit să înfăptuiască pe tărâmul economic Banca învăţătorească, c epoartă
numele de „Cultura”, întemeiată în anul 1930, cu 95 membri, azi numără 311 membri.
Învăţătorii şi-au cumpărat o clădire cu 5 camere. Revista „Şcoala Noastră” apare din anul 1930, cu
500 exemplare tiraj lunar, care este citită de membrii Secţiei. În caz de deces, Secţia dă ajutoare.
SĂLAJ – Preşedinte: IOAN CLEJA
Istoric. Învăţătorii greco-catolici români din vicariatul Silvaniei, la glasul de chemare al inimoşilor
români Gheorghe Pop de Băseşti şi Andrei Cosma, în ziua de 2 septembrie 1870, s-au adunat în
şedinţă, hotărând înfiinţarea unei Societăţi învăţătoreşti.
Realizări. Pe tărâmul publicistic, din anul 1912 până în 1914 apare „Gazeta Învăţătorilor”. În anul
1924 din iniţiativa învăţătorilor din Şimlău s-au pus bazele revistei „Şcoala noastră”. Banca
învăţătorilor a fost înfiinţată în 1933, cu 252 membri. Azi are 340 membri.
Biblioteca funcţionează pe subsecţii. În vara anului 1935 s-a organizat la Zalău un curs pentru lucru
manual, modelaj şi mulaj, la care au participat, în serii, 250 învăţători. Societatea de ajutor reciproc
numără 514 membri şi ajută astfel familiile membrilor corpului didactic, lipsite de mijloace.
SATU-MARE – Preşedinte: GH. MEDAN
Istoric. Reuniunea învăţătorilor din Sătmar, Ugocea şi Oradea, a luat fiinţă în anul 1898. În anul
1919, Reuniunea s-a constituit în Asociaţia învăţătorilor din Satu-Mare, având un număr de 80
membri; azi are 667 membri.
Realizări. În intervalul de la 1919 – 1939, Secţia Satu-Mare a realizat următoarele: Revista „Vieaţa
şcolară”, cu tiraj de 650 exemplare. De la 1936, revista şi-a schimbat numele în „Şcoala
Sătmăreană”. Banca învăţătorilor este înfiinţată din 1926, cu 100 membri. Azi are 460 membri.

23
Societatea de ajutor reciproc curpinde peste 600 membri şi datează din 1935. Asociaţa învăţătorilor
din Satu-Mare posedă un local care serveşte ca internat pentru fiii şi fiicele de învăţători, are 59
camere. S-au acordat burse. Casa de odihnă este în curs de construcţie la Baia Sprie.
SEVERIN – Preşedinte: PAVEL JUMANCA
Istoric. Secţia e întemeiată la 6 mai 1920, cu 206 membri şi are azi 432 membri.
Realizări. Banca învăţătorilor, întemeiată în 1931 cu 61 membri, are astăzi 402 membri.
Cooperativa de librărie, înfiinţată în 1936 cu 56 membri, are astăzi 132 membri. Cooperativa de
consum, de asemenea întemeiată tot în 1935 cu 64 membri, astăzi are 263 membri. Casa
învăţătorilor este donată de Ministerul Educaţiei Naţionale, are 53 camere. Revista „Luceafărul”, cu
un tiraj de 800 exemplare, apare din anul 1934. Pentru Casa de odihnă, Secţiunea are un teren pentu
construcţie la Păltiniş. Societatea de ajutor reciproc are 170 membri. Cursuri de vară s-au ţinut în
anul 1934, timp de 30 zile. Secţiunea judeţeană a dat diferite concerte, pentru mărirea foncului de
excursie.
SOMEŞ – Preşedinte: VIRGIL POP
Istoric. Secţia a luat fiinţă din vechea Reuniune a învăţătorilor români greco-catolici din jurul
Gherlei, înfiinţată în 1880.
Întemeietorul Reuniunii a fost pr. Vasile Borgovan. Reuniunea a durat până în anul 1919, până la
Adunarea generală a învăţătorilor – după unire – cu 120 membri. Azi are 495.
Realizări. Secţia a ctivat în mai multe direcţii. Susţine revista „Şcoala someşană”. Banca
învăţătorilor a luat fiinţă în 1936, cu 100 membri, are azi 350 membri. Secţiunea luptă pe toate căile
pentru afirmarea solidarităţii învăţătoreşti.
SOROCA – Preşedinte: VASILE LUPAŞCU
Istoric. Această Secţie a fost înfiinţată la 7 iulie 1919, cu aproximativ 300 membri. Astăzi are 910
membrii, toţi învăţătorii din judeţ fiind înscrişi.
Realizări. Banca „Progresul”, înfiinţată la 1 august 1927, cu 480 membri la început, are în prezent
910 membri.
Pe lângă Bancă, funcţionează Casa de ajutor reciproc cu 653 membri. Ajutoarele se dau în caz de
deces şi pierderea capacităţii de muncă. Cooperativa „Lupta”, înfiinţată la 14 august 1933, are în
prezent 545 membri. Are secţii de: librărie, papetărie, manufactură, galanterie şi încălţăminte.
Dormitoarele „Căminul” sunt instalate într-un imobil mic, care posedă 12 paturi. Revista
„Solidaritatea”, cu 800 exemplare tiraj, este fondată în ianuarie 1923 şi apare şi astăzi. Biblioteca
Asociaţiei are 2 500 volume.
STOROJINEŢ – Preşedinte: I. GHERMAN
Istoric. Secţia aceasta a fost înfiinţată la 3 iulie 1910, cu 90 membri, air astăzi are 514.
Realizări. „Banca Popolară – M. Chisanovici” a fost înfiinţată în 1930, 61 membri, azi are 521
membri.
Cooperativa de consum are 160 membri. Este fondată în 1933. organul d epublicistică a Secţiei
apare din 1913. La dispoziţia învăţătorilor precum şi a publicului stau cele 600 volume ale
bibliotecii, înfiinţată din 1923. Secţia dispune de un fond şi de o parcelă pentru căminul
învăţătorilor. Există Casă de ajutor reciproc, care numără 425 membri. S-au ţinut mai multe
conferinţe cu caracter pedagogic, pentru membrii corpului didactic. Pentru cunoaşterea ţării şi a
frumuseţilor ei, s-au făcut mai multe excursii.
SUCEAVA – Preşedinte: EUGEN VĂRZARU
Istoric. Secţia judeţului Suceava a reuşit să construiască, prin contribuţia membrilor ei, un Cămin al
învăţătorilor, la Suceava.
Revista Secţiei locale, „Voinţa Şcoalei”, apare lunar şi se împarte membrilor din judeţ.
TÎRNAVA MARE – Preşedinte: FL. GEAMĂNU
Istoric. Asociaţia judeţeană a învăţătorilor din Târnava Mare a făcut parte din Asociaţia învăţătorilor
din Banat, iar în anul 1919, iunie 2, se constituie Secţia judeţeană cu 200 membri; azi are 282
membri.

24
Realizări. Banca corpului didactic este întemeiată din 1927 şi a avut la înfiinţare 45 membri. Azi
are 208 membri. A mai întemeiat o Bibliotecă în anul 1936, care are 120 volume. Secţia judeţului
Târnava Mare a dat ajutoare membrilor săi, învăţătorilor bolnavi şi acelora care au luat parte la
cursurile de vară. Pentru aprofundarea culturii învăţătorilor, în anul 1933 s-a ţinut un curs de vară
de 15 zile la Sighişoara şi 10 zile la Mediaş, în anul 1935.
TÂRNAVA MICĂ – Preşedinte: CORNEL SCHIAU
Istoric. Învăţătorii erau organizaţi, după confesiuni, în două asociaţii şi anume: cei ortodocşi în
„Conferinţe învăţătoreşti” şi cei greco-catolici în „Reuniuni învăţătoreşti”.
În vara anului 1919, din îndemnul vajnicului luptător dr. Marcian Căluţiu, s-a convocat la 2 august o
adunare generală a învăţătorimii din judeţ şi s-au pus bazele Asociaţiei, cu circa 100 de membri; azi
are 348 membri.
Realizări. Secţia a căutat ca prin activitatea desfăşurată în decursul anilor să contribuia la întărirae
Secţiei, precum şi la ridicarea morală şi materială a învăţătorilor.
Înfiinţează, la 2 iunie 1935, „Banca corpului didactic”, cu 56 membri, azi are 370 membri. Casa de
odihnă a membrilor se află în construcţie la Bazna, staţiune balneară şi climaterică. Secţia mai are o
Societate de ajutor reciproc, cu 512 membri. Societatea corală „Doina Târnavelor” a dat mai multe
serbări, contribuind astfel la ridicarea prestigiului moral al învăţătorului.
TECUCI – Preşedinte: C. GHEORGHIU
Istoric. Întemeiată în 1912 cu 60 membri, Secţia numără azi 430.
Realizări. „Banca învăţătorească Regele Carol II”, înfiinţată în 1931 cu 63 membri, are 421 membri.
Revista „Lămuriri şcolare” e înfiinţată din 1930. Biblioteca este deschisă din 1936, cu 200 volume.
S-au făcut excursii, vizitându-se toate localităţile din Bucovina.
TELEORMAN – Preşedinte: V. DUMITRESCU
Istoric. Secţiune veche, întemeiată îna nul 1914 cu 47 membri. Azi are 816 membri.
Realizări. Banca învăţătorilor „Spiru Haret” este înfiinţată în 1927, cu 48 membri; azi are 580
membri.
Revista „Şcoala şi Învăţătorul” este înfiinţată în anul 1932. Biblioteca e deschisă din 1937, cu 300
volume , la dispoziţia celor ce vor să se pregătească pentru examenele de specialitate. Sociatatea de
ajutor reciproc numără 840 membri şi ajută pe învăţători numai în caz de deces.
TIGHINA – Preşedinte: ION O. COCIU
Istoric. Asociaţia învăţătorilor din oraşul şi judeţul Tighina, înfiinţată la 8 iulie 1918.
Realizări. Banca corpului didactic, înfiinţată în anul 1931, avînd 34 membri. Azi are peste 300
membri.
Revista „Isvor şi vieaţă” este redactată de Asociaţie şi este unica publicaţie românească a Tighinei.
Este întemeiată în anul 1924. Biblioteca din oraşul Tighina, înfiinţată din 1935, la dispoziţia tuturor
iubitorilor de carte, în mod cu totul gratuit, are peste 4 000 volume. Bibliotecile din judeţ, înfiinţate
de Asociaţie, cu câte 120 volume alese, aflate la Căuşani, Ceadâr-Lunga, Manzâr şi Bulboaca, sunt
puse la dispoziţia oricărui intelectual dornic de slovă românească. Căminul învăţătorilor este
cumpărat, are două dormitoare cu 20 paturi. Casa de ajutor reciproc, operă de asistenţă socială a
celor 750 membri. Asociaţia a înţeles că trebuie să dea ajutor instituţiilor culturale ca: Serviciul
Social, Străjeria, Pregătirea Preliminară şi Cercurile culturale.
TIMIŞ-TORONTAL – Preşedinte: PATRICHIE RÂMNEANŢU
Istoric. Secţia judeţeană este întemeiată la 28 noiembrie 1933, cu 700 membri. Azi numără 740
membri.
Realizări. Asociaţia de Timiş a înfiinţat Banca învăţătorească „Virtutea”, la 30 ianuarie 1933, cu 103
membri, iar azi are 513 membri. Cooperativa de librărie e înfiinţată la 1 aprilie 1936, are 475
membri. re două Case a învăţătorilor în judeţ. Căminul are 2 internate: fete şi băieţi. Revista „Şcoala
bănăţeană”, cu 1 000 exemplare tiraj, apare din anul 1922. Biblioteca este înfiinţată de asociaţia
judeţeană. Cursuri de vară s-a ţinut în anii 1937 şi 1938, timp de 21 zile, la Buziaş. Pentru alte
realizări ale secţiei, se află un sanatoriu, în 2 săli de şcoală, la băile Buziaş.

25
TREI SCAUNE – Preşedinte: IOAN STOENAC
Istoric. Asociaţia judeţeană Trei-Scaune a luat fiinţă în anul 1923, cu 174 membri, iar în prezent are
425.
Realizări. Revista oficială a Secţiei apare de la 1 ianuarie 1933 şi se nmeşte „Era nouă”; în prezent
se editează sub auspiciile Băncii învăţătoreşti „Progresul”. Asociaţia are Banca înfiinţată la 29 mai
1930, de la 188 membri. Azi are 366 membri. Societatea de ajutor reciproc are 366 membri. A
sprijinit material cursurile de la Gheorghieni, din vara anului 1938, precum şi societatea corală
„Renaşterea”.
TULCEA – Preşedinte: I. IANCULESCU
Istoric. Secţia avea la înfiinţare, 42 membri, iar azi are 557.
Realizări. Banca învăţătorească este înfiinţată în 1931, cu 64 membri. În prezent are 298 membri.
Revista „Învăţătorul Tulcean” este înfiinţată în 1929. Are bibliotecă. Casa învăţătorilor are 4 camere.
S-au dat serbări în anii 1934 şi 1935 pentru mărirea fondului bibliotecii.
TURDA – Preşedinte: GAVRIL COROIU
Istoric. Asociaţia învăţătorilor din judeţul Turda a fost înfiinţată în anul 1919, decembrie 6, având
180 membri. Azi numără 454.
Realizări. La 7 noiembrie 1934, ia fiinţă Banca corpului didactic, care are la început 103 membri.
Casa învăţătorilore cumpărată din 1927, are 5 camere. Organul de publicistică al Secţiei este revista
„Ogorul şcoalei”, care apare din 1934, cu un tiraj de 500 exemplare. Biblioteca are 3 000 volume,
care datează din 1920. Asociaţia a înfiinţat Casa de ajutor reciproc, cu 350 membri. În vara anilor
1934 şi 1935, s-au ţinut cursuri pentru perfecţionarea şi căpătarea de noi cunoştinţe, timp de câte 10
zile. Casa învăţătorilor face cinste Secţiei judeţene.
TUTOVA
Istoric. Întemeiată în 31 martie 1912, cu 68 membri, Secţia numără astăzi 420 membri.
Realizări. Banca învăţătorilor „I. Popescu”, înfiinţată în 1931 cu 56 membrie, are astăzi 314
membri. Banca corpului didactic, întemeiată în 1928 cu 150 membri, azi numără 250 membri.
Revista „Duh-nou” apare din 1926. Casa învăţătorului. Casa de ajutor reciproc este pe cale de
organizare.
VÂLCEA – Preşedinte: C. POPESCU-CĂLIMĂNEŞTI
Istoric. Secţiunea a fost întemeiată în 1921. Numărul membrilor în 1932 este de 733.
Realizări. Banca învăţătorească , înfiinţată la 8 decembrie 1926 cu 21 membri, azi are 832. Revista
„Învăţătorul”, înfiinţată în 1927, este organul de luptă a Secţiei. Pentru Casa de odihnă, Secţiunea
are un teren cumpărat la Carmen Silva. Casa de ajutor reciproc funcţionează cu 687 membri şi
acordă ajutor în caz de deces.
VASLUI – Preşedinte: GH. VIRESCU
Istoric. Din anul 1914, se ţin o serie de întruniri în vederea constituirii Asociaţiei învăţătoreşti. În
ziua de 25 martie 1916, adunarea generală votează statutele, iar Asociaţia Generală le aprobă. La
înfiinţare a avut 58 membri, iar azi numără 512 membri.
Realizări. În anul 1923, ia fiinţă Căminul corpului didactic, care adăposteşte Asociaţia, Căminul,
Biblioteca şi Banca. Pe lângă cămin se înfiinţează o bibliotecă în anul 1932, care are 2 000 volume.
Banca corpului didactic este înfiinţată din 1928, cu 25 membri. Azi are 500 membri. La 1 ianuarie
1935, Secţia înfiinţează revista „Învăţătorimea Vasluiană”, care apare şi azi. În vara anului 1935,
Asociaţia Secţiei Vaslui realizează o excursie în grup prin ţară, pe un parcurs de peste 2 000 km.
Casa învăţătorilor. Societatea de ajutor reciproc, care are 555 membri, alină suferinţele membrilor
familiilor învăţătorilor.
VLAŞCA – Preşedinte: D. MUŞETESCU
Istoric. Secţia este întemeiată în anul 1908, puţine Asociaţii judeţene fiind pe acea vreme, cam cu
120 membri. Azi numără 774.
Realizări. Banca învăţătorilor a fost înfiinţată în 1931 cu 74 membri; azi numără 825. Revista
„Glasul Vremii” a apărut câţiva ani şi şi-a suspendat apariţia în 1931. Biblioteca, cu 126 volume la

26
înfiinţare, este deschisă în anul 1928. Casa învăţătorilor este donată de comitetul şcolar judeţean şi
are 18 camere. Societatea de ajutor reciproc există pe lângă bancă, cu acelaşi număr de membri.
Excursii s-au făcut în anii 1935, 1936 şi 1937.

27
 „DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE” în primul număr al revistei basarabene
„Școala Moldovenească” din Chișinău, iunie 1917, revistă a Asociației Învățătorilor
Moldoveni din Basarabia și de dincolo de Nistru
În 14 aprilie 1917 s-a înființat la Chișinău „Asociaţia (obştea) învăţătorilor
moldoveni din Basarabia şi de dincolo de Nistru”.
Alexei Mateevici a spus la primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia
(25–28 mai 1917) că „Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor.
Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi.

28
 LIMBA ROMÂNĂ ÎN BASARABIA (ALTE EXEMPLE ÎNAINTE DE UNIRE)
Calendarul Moldovenesc apărut la Chișinău în 1916 se
deschide cu versurile lui George Sion (născut în Mamornița – Herța,
acum în Ucraina), de-a dreptul „subversive” în accepţie rusească:
„Mult e dulce şi frumoasă/ Limba ce-o vorbim,/ Altă limbă
armonioasă/ ca ea nu găsim... (...) O, vorbiţi, scriţi româneşte /
Pentru Dumnezeu!”
În iunie 1917, cu mult înainte de unirea cu România, secția
școlarã de pe lângã Zemstva gubernialã din Chișinău a publicat
anunțul cu privire la concursul de alcătuire a manualelor din
Basarabia. Zemstva a aprobat și finanțat Abecedarul
arhimandritului basarabean Gurie Grosu, manual realizat la
Tipografia Societãții Culturale a Românilor din Basarabia în
50 000 exemplare și care a avut 8 ediții. Arhimandritul Gurie spusese încă la congresul
învățătorilor din Basarabia din mai 1917 că: „Eu demult am cerut ca moldovenii sã fie
luminați prin școalã, am scris pentru ei și o Bucoavnã româneascã în 1909, dar pe atunci
eram singur cu cel mult zece tovarãși de idei […]. Am fost alungat din țarã ca separatist“.

29
 BASARABEANUL VASILE STROESCU ȘI ARĂDENII
Nu știu vreun român mai generos și mai de folos cauzei românești de
pretutindeni decât basarabeanul Vasile Stroescu. Iată mai jos cum în 1912, la
împlinirea a 100 de ani de la înființarea la Arad (1812) a celei mai vechi școli
pedagogice din tot spațiul românesc (și a treia din Europa), ca mulțumire față de
sprijinul acordat, pe coperta numărului festiv al revistei reuniunii învățătorilor
din Arad este publicată telegrama acestuia. În subsol, Vasile Stroescu anunța încă
o donație de 1 000 coroane pentru preparandia arădeană.

30
 RĂSPUNSURILE LA
CONCURSUL INTERNAȚIONAL DE ISTORIE „VASILE STROESCU”
CONCURS CU PARTICIPARE INDIRECTĂ GRATUITĂ ȘI CU PREMII ÎN BANI
ETAPA I: „ÎNVAȚĂ DESPRE BASARABIA ȘI TRANSNISTRIA”
(vor fi etape și pentru celelalte provincii și comunități românești)
Viorel Dolha, președintele Asociației Generale a Învățătorilor din România, prof. la
Colegiul Național „Vasile Goldiș” Arad
1.Prin „Psaltirea în versuri”, cu peste 500 pagini şi 8634 de versuri, tipărită în 1673 la
Uniev, Podolia (azi Унів, Ucraina), Dosoftei este considerat primul mare poet român, primul
versificator al Psaltirii în tot răsăritul pravoslavnic, primul cărturar român care a copiat documente şi
inscripţii şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti. Își numește marea operă ”Psăltire
a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ”. În care țară a fost el mitropolit? MOLDOVA

31
 2.Care „Voievod și de moșie Domn al Moldovii” publică în 1717, la Sankt Petersburg
„Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor întăi pre limba lătiniască izvodit, iară acmu pre limba
romîniască scos.”? În volum scrie: „Înainte de toate, chiar dacă acest neam a fost împărțit în trei
ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind, adică dând de-o
parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și
astăzi în Transilvania și în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de valah, ci de români
(martori îmi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din
vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim munteni – căci au luat în
stăpânire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara
Românească. Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici
moldovenească, ci românească, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de știe limba
noastră, nu-l întrebăm: «Scis moldavice?», ci «Știi românește?». Arată-să pre scurt neamul
Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă.”
DIMITRIE CANTEMIR

32
 3.În ce lucrare scrie Dimitrie Cantemir că: „Înainte de
soborul bisericesc de la Florenţa (1437), moldovenii foloseau litere
latineşti, după pilda tuturor celorlalte neamuri al căror grai se
trage din cel roman.”? DESCRIPTIO MOLDAVIAE (DESCRIEREA
MOLDOVEI)

33
 4.Cum se numește autorul, înnobilat de Ecaterina a II-a, al primei cărți de poezie tipărită din
întreaga literatură română („Poezii noo”), apărută în 1792-1796 în Transnistria (la Dubăsari sau
Movilău), volum în a cărui „Predislovie” scrie: „Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite după
limbi străine, iar altele alcătuite dăn nou pă limba rumânească”? IOAN CANTACUZINO

5.Care pedagog basarabean scotea în 1827 în Sankt Petersburg, la „Dipartamentul Obşteştiei

Învăţări”, o „Gramatică russască și rumâniască” (россиско – румынская грамматика) în 3 volume?
În prefaţa scrisă în limba rusă explică: „Mă simt obligat a spune câteva cuvinte despre această
gramatică româno-rusă, care nu numai că poate fi de folos, dar este necesară, fiindcă ea dă
mijloace a căpăta cunoștință în limba rusească la opt sute de mii de Români, care locuiesc în
Basarabia aflătoare sub stăpânirea Rusiei” ȘTEFAN MARGELA

34
 6.Din 1540 și până în 1837 regiunea dintre Nistru și Bug -care pe atunci se numea „Ucraina
Hanului” (cu sediul hatmanului la Dubăsari) sau Edisan sau, mai târziu, ținutul Oceakovului-
aparținuse bisericește de Mitropolia Proilaviei. Ierarhii Proilaviei se intitulau Mitropoliți ai
Proilaviei, Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii
Ucraine a Hanului. O scurtă perioadă, ortodocșii din Transnistria au fost și sub jurisdicția episcopiei
Hușilor. În 1792 fuseseră în „Ucraina Hanului” 316 parohii moldovenești. Care este numele actual al
orașului unde funcționase Mitropolia Proilaviei? BRĂILA
7.Cum se numește autorul, originar din Ovidiopolul de peste Nistru, care a scos în 1840 la
Sankt Petersburg „Gramatica valaho-moldovenească”, în prefața căreia scria: „Acesta e limba
Română. Și denumirea de Român nu e întâmplătoare. Deci, într-o descriere generală a urmașilor
apropiați ai unuia și aceluiași trib, suntem în drept să ne ținem de comuna lor denumire; deci limba
Română poate servi drept noțiune comună pentru graiul Valah și pentru cel Moldovenesc.”?
IACOB HÂNCU (GHINKULOV)

8.Unde ține în 1840 profesorul basarabean Alexandru Tadeu

Hajdeu, în calitate de efor al şcoalei, adresându-se absolvenţilor de
origine moldovenească, discursul „Suvenire de cele trecute, idee de
cele de faţă şi arătare de cele viitoare ale Moldovei”, în care, între
altele, le spune: „O naţie românească, naţie de pe acum slăvită între
toate popoarele cele mai faimoase prin suvenirile istorice ale vremii
trecute şi prin constituţia politică de astăzi, adu-ţi aminte că soarta
ta este, ca să le întreci pe toate, odată, prin civilizaţie şi printr-o
slavă care naşte din cultura ştiinţelor şi artelor!”? HOTIN
9.Care a fost mareşalul nobilimii din Basarabia care ceruse
în 21 septembrie 1841 „să se comande din Moldova şi Valahia
cantitatea necesară de cărţi şcolare pe cheltuiala nobilimii”?
Consiliul suprem al provinciei basarabene îi cerea și el în 21 martie
1842 guvernatorului Feodorov că se cuvenea „a se permite
învăţământul în limba română în şcolile regionale, în limba română
care va fi mai necesară decât celelalte pentru tineretul moldovenesc
de aici.” Același lucru îl ceruse în 1839 și precedentul mareşal al
35
nobilimii basarabene, Dimitriu. Ca rezultat al acestui energic demers, limba română a fost introdusă
în câteva şcoli regionale basarabene. Cât despre cumpărarea cărţilor din principate, ministrul rus nu
a răspuns nimic nici atunci şi nici mai târziu. ION (IANCU) STURDZA
10.Cum se numește poetul și generalul român basarabean (n.1847 Brănești, Bălți - d. 26
septembrie 1921, Tighina), primul președinte al Partidului Național Moldovenesc, care scria sub
ruși: „Căci poporul creştinesc/ Poartă nume românesc/ Şi-i în ţara Bessarabă/ Ce de ruşi făcută
roabă…”? MATEI DONICI
11.Proprietarul Tipografiei din Chişinău, Achim Popov, în cererea depusă la 1 octombrie
1847 roagă autoritățile basarabene să îi aprobe editarea la Chişinău a unei gazete cu numele
„ROMÂNUL”.
12.Care fabulist basarabean publică în 1852 la Chișinău volumul de 98 pagini „Alcătuirile.
Poezii” în prefața căruia scria: „Cred că, de vei avea cea mai mică picătură de sânge român, ai
sălta văzând în mânile tale această cărticică.”? ION SÂRBU

13.Care pedagog basarabean publicase la Chișinău în 1865, cu slove latine, manualele

„Cursulu primitivu de limba rumână, compusu pentru sholile elementare și IV clase gimnaziale”, și
36
„Abeceda Rumână”? În prefața ambelor a utilizat doar glotonimul limba română și etnonimul
român și explică: „se numesc Rumăni, iar, de vorbesc despre un cetățean rumăn, în deosebi, atunce
zic: Moldovan, Muntean, Bănățan etc.” IOAN DONCEV

37
 14.Care profesor basarabean, părintele lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, scria, la 3 iulie 1867,
despre România: „Binecuvântează, Doamne, ţara noastră a făgăduinţei!”, „țara străbunilor mei,
precum şi pentru patria urmaşilor mei”, „Trăiască România, Trăiască Carol I!”? ALEXANDRU
TADEU HAJDEU
15.Cum se numește pedagogul, compozitorul, dirijorul și muzicianul (n. 20 martie 1847,
Ismail, sudul Basarabiei, acum în Ucraina – d. 21 decembrie 1903, Iaşi) care a fost director al
Conservatorului din Iași și a condus corul Mitropolitan din Iaşi? În 1883, cu prilejul inaugurării
statuii lui Ștefan cel Mare, a scris celebrul „Cântecul lui Ștefan cel Mare” GAVRIIL MUSICESCU
16.Preotul basarabean Petre Gheorghian scria în 1905 versurile profetice: „Suna-va ceasul
dezrobirii mâine / Și lanțul va cădea în praf însângerat / Și vei cunoaște-atunci, tu, bietule române, /
C-atât amar de vreme ai stat îngenuncheat!" În 1902, preoțimea basarabeană, având ca scop
tipărirea de literatură ortodoxă în limba română care să fie difuzată gratuit în toate parohiile, s-a
reunit în așa-numita „Frăție a Nașterii lui HRISTOS”.
17.Cine a fost omul politic basarabean care suferise arestări încă din 1902 (împreună cu tot
Comitetul Pământeniei Basarabene), apoi închisoare la Dorpat, Wenden, Butîrki, Iaroslavl, Vologda,
etc. – continuând apoi cu deportările din regiunea Arhanghelsk și condamnarea la moarte, de către
un Tribunal extraordinar revoluţionar instituit de Rumcerod în ianuarie 1918? A întocmit un
Abecedar românesc, cu litere latino-ruse (Rumâno-russkaia azbuka) când era judecător la Bălţi. Încă
în 1911 declara: „Românism înseamnă luptă. Nu văd altă cale care să ducă la biruinţă, decât numai
prin luptă dârză de redeşteptare a conştiinţelor şi cultivarea forţelor” IOAN PELIVAN
18.În ce an Apostol Culea şi cu Dumitru Vasile Țoni, conducătorii Asociației Generale a
Învățătorilor din România au închiriat vaporul „Domnul Tudor” şi 100 de
învățători români au făcut o excursie la Ismail, în sudul Basarabiei?
Oficialităţile din Ismail i-au primit cu muzică şi cântându-le Imnul Regal
Român. Partea română a răspuns cu imnul „Boje, Tarea hrăni” (Doamne,
păzeşte pe Ţar). Pentru prima oară, de la 1877, a ancorat în portul Ismail un
vapor românesc. Tot oraşul ieşise în întâmpinarea lor cu flori. 1912

38
 19.Cine a fost cel dintâi locuitor din Chișinău care a arborat drapelul României la reședința
sa în martie 1917? A fost istoric român basarabean și judecător, cel care a convocat un congres al
învățătorilor din toată Basarabia în 10 aprilie 1917. Cu ocazia Congresului învăţătorilor moldoveni
din Basarabia de la Chișinău din mai 1917 şi-a început discursul cu adresarea: „Fraţi români!”
PAUL (PAVEL) GORE
20.În 14 aprilie 1917 s-a înființat „Asociaţia (obştea) învăţătorilor moldoveni din Basarabia
şi de dincolo de NISTRU”.
21.Cine a spus la primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia (25–28 mai 1917)
că „Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor. Aceasta trebuie să le-o spunem şi
copiilor şi tuturor celor neluminaţi.” ALEXEI MATEEVICI.
22.Care profesor și politician basarabean, vorbind la Congresul Învăţătorilor Moldoveni din
Basarabia care şi-a ţinut lucrările la Chişinău de la 25 la 28 mai 1917, printre alte idei strategice, a
propus „să se alipească la Basarabia părţile locuite de români din Cherson, Ovidiopol şi Odesa,
întrucât aceşti români, pe vremea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, au fost ocârmuiţi, din
punct de vedere religios, de către Mitropolia din Basarabia”. În 1916, pe când era profesor în
Soroca, fusese exilat în Siberia pentru că lupta la deşteptarea conştiinţei naţionale a elevilor din
această şcoală. IUSTIN ȘTEFAN FRĂŢIMAN
23.În 6 iunie 1917, în piaţa gării din Chişinău, Partidul Naţional Moldovenesc a făcut o
primire caldă ardelenilor care mergeau spre Iași venind de la Kiev. Cine a spus atunci „ Prin mine
moldovenii vă oferă acest steag tricolor: simbolul unităţii noastre naţionale. Primiţi-l cu dragostea
cu care vi-l dăm şi-l duceţi cu bine peste Prut, peste Milcov, peste Olt, peste Mureş şi
peste Crişuri, fluturaţi-l triumfător peste întreaga întindere românească şi
implantaţi-l apoi în numele nostru pe turnul cetăţii de la Alba Iulia. Duceţi-l la
biruinţă, sau muriţi pentru idealul care vă însufleţeşte!”? SIMION MURAFA
24.Studentul basarabean Teofil Ioncu, în septembrie 1917, reprezentând
Partidul Naţional Moldovenesc la Kiev, la Congresul naţionalităţilor din Rusia,
spunea: „Salut congresul naţiunilor în numele ROMÂNILOR din Basarabia! Mulţi
aţi auzit de „Moldoveni”, dar puţini cred că ştiţi, că naţiunea moldovenească nu există. Există o
naţiune română. Numele Moldova, Moldoveni, este numai teritorial, dar nu naţional.”
25.Care delegat transnistrean a rostit la Chișinău, la Congresul ostaşilor şi ofiţerilor
moldoveni din 20 octombrie 1917: „vă întreb pe domniile voastre, fraţilor, fraţii mei şi neamurile
mele - că sântem noi moldoveni dintr-un sânge - cui ne lăsaţi pe noi moldovenii? De ce sântem rupţi
din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecii în gura
motanului? Fraţii noştri! Nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi şi nu ne uitaţi. Şi dacă ne veţi uita, noi malul
Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru.”? TOMA JALBĂ

39
 26.Zemstva Gubernială din Chișinău se adresa în 13 noiembrie 1917 zemstvelor guberniale
din Podolia și Ekaterinoslav cu rugămintea de a arăta numărul copiilor moldoveni de vârstă școlară
din stânga NISTRULUI.
27.Cine a fost învățătorul
basarabean cu studii la Şcoala
Normală din Bairamcea, judeţul
Cetatea Albă, care a stabilit
definitiv proporţia etnică a celor
150 de viitori deputaţi ai Sfatului
Ţării (105 moldoveni, 15
ucraineni, 13 evrei, şapte ruşi, trei
bulgari, doi nemţi, doi găgăuzi, un
polonez, un armean, un grec și 10
locuri pentru moldovenii de
dincolo de Nistru)? VASILE
ȚANȚU
28.În 21 noiembrie 1917
Sfatul Țării din Basarabia a
început pe melodia „Deșteaptă-te,
române”. În decembrie 1917, când
s-a proclamat Republica
Democratică Moldovenească,
„Deșteaptă- te, române” a devenit
imnul noului stat. „Deșteaptă-te,
române” a mai fost Imn de Stat și
ulterior în R. Moldova, din 27
august 1991 până în 1994. În ce
ziar basarabean fost publicat prima
dată, în 4 martie 1907, textul
acestui cântec? „BASARABIA”

29.Congresul
Moldovenilor din Stânga Nistrului (17-18 dec. 1917) s-a ținut în localitatea TIRASPOL.

30.Numiți generalul rus, comandant al trupelor rusești de pe frontul românesc, general care
după Revoluția din Octombrie s-a pus în slujba Radei Centrale ucrainene, care nu a recunoscut
regimul sovietelor și care a cerut în mod repetat armatei române să intre în Basarabia. La 14
decembrie 1917 Sfatul Ţării a luat hotărârea de a cere ajutor din afară. În baza acestui mandat, la 22

40
decembrie 1917, Consiliul Directorilor Generali din Chișinău a trimis o telegramă ministrului de
Război român (înregistrată în 24 dec.), prin care solicita trimiterea la Chişinău „a unui regiment
ardelenesc”. La 26 decembrie 1917, sub semnătura tuturor membrilor Consiliului Directorilor
Generali, a fost expediată o a doua telegramă generalului rus cu solicitarea de a trimite trupe militare
care să asigure securitatea Basarabiei. Generalul rus însă i-a cerut sprijin în această chestiune
Guvernului român, care să dispună trimiterea de trupe în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Consiliul de
Miniştri al României, după lungi dezbateri, având acordul Aliaţilor, a decis la 12 ianuarie 1918,
trimiterea armatei în Basarabia. DMITRI ȘCERBACIOV/ȘCERBACEV (ДМИ́ТРИЙ
ГРИГО́РЬЕВИЧ ЩЕРБАЧЁВ)

31.Care sunt cele 3 localități basarabene ale căror zemstve au votat în 1918 unirea cu
România înainte ca Sfatul Țării să voteze acest lucru în 27 martie 1918? BĂLȚI (3 martie),
SOROCA (13 martie), ORHEI (25 martie)
32.Într-un discurs ţinut la 11 februarie 1918, Elena Alistar se adresa
Sfatului Țării prin cuvintele „acum ori niciodată, noi trebuie să ne unim cu
România!” Elena Alistar, prima femeie româncă basarabeană devenită membră a
unui parlament (Sfatul Țării), a funcționat în perioada 1890 – 1906 ca
ÎNVĂȚĂTOARE.

41
 33.Unde a fost prima capitală a Republicii Autonome Socialiste Sovietice Moldovenești care
a luat ființă oficial la est de Nistru în 12 octombrie 1924? Ziarul moscovit «Isvestia» anunțase încă
în 29/VIII/1924 că în Comitetul Gubernial din Odesa se aprobase deja unificarea regiunilor populate
de Moldoveni într-un singur ținut moldovenesc, care urma să cuprindă următoarele districte :
„Rîbnița (cu 48.748
locuitori din care
25.387 Moldoveni),
Duboșari (cu 57.371
locuitori din care
33.600 Moldoveni),
Tiraspol (în întregime
moldovenesc) și
Ananiev (cu 43.545
locuitori din care
24.249 Moldoveni)”.
BALTA

42
 34.Conducerea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (Transnistria),
aflată în componenţa Ucrainei sovietice, a hotărât în 2 februarie 1932 trecerea la alfabetul LATIN.

43
 35.Chioru Pavel (Ianachi) (02.04.1902, Cartal, judeţul Ismail, Basarabia, azi satul Orlovka,
raionul Reni, regiunea Odessa, Ucraina − 11.10.1943) a fost folclorist și istoric. Terminase liceul din
oraşul Bolgrad și Universitatea „I. M. Sverdlov” din Moscova. Deţinuse mai multe funcţii în
Transnistria: prim-secretar al comitetului regional din RASSM al comsomolului din Ucraina. În anii
1928-1930 îşi exercită funcţia de comisar al poporului pentru învăţământ. Este unul dintre fondatorii
şi promotorii Uniunii Scriitorilor din RASSM (1928). În 1932 susţine trecerea la grafia latină în
stânga Nistrului, lucru pentru care a avut de pătimit fiind arestat și deportat în Siberia, unde se va și
stinge din viaţă. Cum s-a numit ziarul transnistrean la care a fost redactor-şef? PLUGARUL ROȘU
36.În 27 februarie 1938 s-a hotărât renunțarea la alfabetul latin în REPUBLICA
AUTONOMĂ SOCIALISTĂ SOVIETICĂ MODOVENEASCĂ (DIN COMPONENȚA RSS
UCRAINENE DIN CADRUL URSS) Intelectualitatea, fostul guvern, Dumitru Prestescu, director
al Institutului Pedagogic din Tiraspol şi numeroşi scriitori transnistreni au fost condamnați la moarte
(între ei Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Ţurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru,
Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru
Bătrîncea, Nistor Cabac). În anii 1937-1938, anii marii terori, au fost condamnate nu mai puțin de
7157 de persoane, dintre care 4339 (60,6 %) – executate, iar 2818 (39,4%)– condamnate la diferite
termene de detenție, de regulă de 8-10 ani.
37.După ocuparea Basarabiei, Stalin a dezmembrat-o teritorial în trei părţi. Astfel, la 2
august 1940, a fost înfiinţată RSS Moldovenească. Basarabia de sud (fostele judeţe Cetatea Albă şi
Ismail) şi Basarabia de nord (judeţul Hotin) au fost alipite RSS Ucraina. Regiunii ucrainene Odessa
i-au fost incorporate în
1940 pe lângă Sudul
Basarabiei (raioanele
Reni, Bolgrad, Ismail,
Tarutino, Arciz, Chilia
Nouă, Tatarbunar,
Sărata, Cetatea Albă) şi
raioanele transnistriene
Ananev, Kotovsk,
Peşceana, Balta, Ciorna,
Valea-Hoţului, Codâma,
Ocna Roşie din fosta
Republică Autonomă
Socialistă Sovietică
MOLDOVENEASCĂ
din perioada interbelică.
38.Autoritățile
separatiste ale
autoproclamatei
„Republici Moldoveneşti
Nistrene” controlează
din 1992 raioanele
transnistriene Camenca,
Râbniţa, Dubăsari,
Grigoriopol, Tiraspol şi
Slobozia (nu controlează
însă şase comune de la
est de Nistru: Cocieri,
Molovata Nouă,
Corjova, Coşniţa, Pârâta şi Doroţcaia- care se află sub jurisdicţia Chişinăului), dar controlează şi un

44
teritoriu la vest de Nistru cu oraşul Bender/Tighina (cu satul Proteagailovka inclus) şi comunele
Gâsca şi Chiţcani. La recensământul din 1989, în această regiune locuiau 39,9% moldoveni, 28,3%
ucraineni, 25,4% ruși. ÎN 4 RAIOANE (CAMENCA, DUBĂSARI, GRIGORIOPOL ȘI
SLOBOZIA) DIN TOTALUL DE 5 RAIOANE ALE AUTOPROCLAMATEI „REPUBLICI
MOLDOVENEŞTI NISTRENE” MOLDOVENII/ROMÂNII DEPĂȘESC POPULAȚIA
RUSĂ ȘI UCRAINEANĂ LUATE ÎMPREUNĂ
39.S-a născut în 11 noiembrie 1845 în judeţul Hotin. A fost boier basarabean, specialist în
drept. A făcut studii la Liceul Regional din Chişinău, la liceul din Kamenets-Podolski, apoi la Liceul
Richelieu din Odessa. A studiat dreptul la Universitatea din Moscova, Petersburg şi Berlin. A fost un
om cu o vastă cultură, vorbind cu ușurință franceza, engleza, germana, italiana, rusa și câteva
dialecte slave. A fost numit judecător la Tribunalul din Hotin până la moartea tatălui său, în 1875,
când a renunțat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni din județul Bălţi. În 1899 rușii îi resping
oferta sa de a ceda toată averea sa Zemstvei (Consiliul ţarist al Basarabiei), cu condiţia folosirii
acesteia pentru şcoli şi biserici în limba română. După 1902, trecând în România, a donat milioane
şi milioane de ruble şi apoi milioane și milioane de lei pentru școli în Suceava, Botoşani, Dorohoi şi
Neamţ și pentru Catedrala Mântuirii Neamului din București. După 1906 a donat multe milioane de
coroane sau florini pentru şcoli, biserici, spitale, burse, biblioteci, ţărani nevoiaşi din Ardeal, Banat,
Crișana și Maramureș. A susţinut înfiinţarea cooperativelor şi a băncilor populare, mai întâi în
Transilvania, apoi în Basarabia. A finanţat şi primul
ziar de luptă naţională de la Chişinău, „Cuvânt
Moldovenesc”. El a dăruit importante sume de bani,
lucrări editoriale, hârtie pentru cărţi şi ziare, pe care
le răspândea printre studenţii moldoveni din Kiev,
Harcov, Petrograd, Odessa, Chişinău, Soroca, Bălţi
şi Orhei. Tot el, în 1910, a ctitorit istorica
formaţiune „Liga Culturală a Românilor de
Pretutindeni”. Era membru şi al Ligii pentru
eliberarea românilor din Timoc şi Macedonia. Avea
o modestie ieșită din comun. Se îmbrăca cu haine
ieftine, nu frecventa localurile de lux, avea puțini
slujitori. Când venea la Chișinău de la reședința sa
din Davos, de la gară spre centru, lua tramvaiul și
nu o birjă, justificându-și opțiunea simplu:
„Tramvaiul costă 3 copeici, iar birja 3 ruble, și
aceste 3 ruble vor fi de mare folos la vreun țăran din
Maramureș”. Refuza mulțumirile publice și nu
accepta ca numele său să fie dat unor edificii pe
care le-a finanțat. A ajuns membru de onoare al
Academiei Române, primul preşedinte al
Parlamentului României Mari, senator al
Transilvaniei, deputat în patru judeţe basarabene:
Tighina, Orhei, Lăpuşna şi Bălţi. La 15 aprilie 1926
a plecat la cele veşnice. A avut parte de funeralii
naţionale, iar la catafalcul său a fost prezent întregul guvern, în frunte cu generalul Averescu.
Spunea: „Carte şi iar carte! Şcoli şi iară şcoli! Biserici şi iar biserici! Prin ele ne vom ridica
sufletul şi vom fi stăpâni pe cunoştinţe... Eu îs cu totul la dispoziţiunea ţării mele cu mintea cât mi-a
dat Dumnezeu, cu toată inima şi cu toată averea mea... Eu ţin la folosul naţiunii, nu la fala mea...” .
Care este numele acestui cel mai mare filantrop român. VASILE STROESCU
40.Câte localități și câte raioane ale R.Moldova au votat deja unirea cu România în 2018
până la data la care răspundeți la această întrebare? 161 DE LOCALITĂȚI ȘI 3 RAIOANE

45
(STRĂȘENI, CĂLĂRAȘI ȘI TELENEȘTI) AU VOTAT DEJA ÎN CONSILIILE LOR
LOCALE DECLARAȚII DE UNIRE CU ROMÂNIA

În 2018, până în 31 mai, 161 de localități din peste 26 de raioane din Republica Moldova au
votat în consiliile lor locale Unirea cu România. Acestora li se adaugă votul majorității consilierilor
din 3 raioane întregi (Strășeni, Călărași și Telenești). În unele cazuri și-au pus semnătura și preotul
localității și profesorii de acolo. Acest val de declarații curajoase de unire este pe cale să schimbe
agenda politicienilor și este pornit de jos, din satele basarabene. Votul respectivilor consilieri
înseamnă că acesta este pulsul comunităților lor sătule de interesele mărunte, de dezbinarea și lipsa
de idealuri a clasei politice de la centru fie ea proeuropeană sau prorusă. Va veni și ziua unui vot în
parlamentul din Chișinău. Parlamentul din România a declarat ca legitimă dorința de unificare a
celor din R.Moldova și că România este pregătită să vină în întâmpinarea voinței suverane a
cetățenilor R.Moldova.

Iată lista localităţilor și raioanelor din R.Moldova care au votat Unirea simbolică cu
România până în 31 mai 2018: localitate (raion):

46
1. Parcova (Edineț);
2. Ulmu (Ialoveni);
3. Bardar (Ialoveni);
4. Ruseștii Noi (Ialoveni);
5. Puhoi (Ialoveni);
6. Văsieni (Ialoveni);
7. Feștelița (Ștefan Vodă);
8. Opaci (Căușeni);
9. Gotești (Cantemir);
10. Săseni (Călărași);
11. Nișcani (Călărași);
12. Sărătenii Vechi (Telenești);
13. Grățiești (Municipiul Chișinău);
14. Boghiceni (Hîncești);
15. Codreanca (Strășeni);
16. Floreni (Anenii Noi).
17. Târşiţei (Teleneşti).
18. Măgurele (Ungheni)
19. Răzeni ( Ialoveni)
20. Cucoara ( Cahul)
21. Băcioi ( Municipiul Chișinău)
22. Meleșeni (Călărași)
23. Ordășei (Telenești)
24. Visoca (Soroca)
25. Bădiceni (Soroca)
26. Ghiduleni (Rezina)
27. Drăsliceni (Criuleni)
28. Capaclia (Cantemir)
29. Ursoaia (Căuşeni)
30. Orașul Cimișlia (Cimișlia)
31. Vatici (Orhei)
32. Ciorești (Nisporeni)
33. Horești (Ialoveni)
34. Chetrosu (Drochia)
35. Cenac (Cimișlia)
36. Scoreni (Strășeni)
37. Mereni (Anenii Noi)
38. Mălăiești (Orhei)
39. Negrești (Strășeni)
40. Tătărești (Strășeni)
41. Raionul Strășeni (39 localități)
42. Coșeni-Negurenii Vechi (Ungheni)
43. Calimănești (Nisporeni)
44. Miclești (Criuleni)
45. Gura Galbenei (Cimișlia)
46. Colonița (municipiul Chișinău)
47. Orașul Călărași (Călărași)
48. Slobozia Mare (Cahul)
49. Copăceni (Sângerei)
50. Cruzești (municipiul Chișinău)
51. Ciuciuleni (Hîncești)
52. Tănătari (Căușeni)
53. Păulești (Călărași)
54. Sinești (Ungheni)
55. Peticeni (Călărași)
56. Lozova (Străşeni)
57. Recea (Strășeni)
58. Carahasani (Ştefan Vodă)
59. Ciocâlteni (Orhei)
60. Ţânţăreni (Teleneşti)
61. Copceac (Ștefan Vodă)
62. Brînzenii Noi (Telenești)
63. Mitoc (Orhei)
64. Cucuruzeni (Orhei)
65. Secăreni (Hâncești)
66. Horodiște (Călărași)
67. Buda (Călărași)
68. Chircăiești (Căușeni)
69. Cuhnești (Glodeni)
70. Sireți (Strășeni)
71. Bolohan (Orhei)
72. Îșcalău (Fălești)
73. Raionul Călărași (44 localități)
74. Raionul Telenești (54 localități)
75. Sîrma (Leova)
76. Vărzărești (Nisporeni)
77. Javgur (Cimișlia)
78. Marinici (Nisporeni)
79. Aluniș (Râșcani)
80. Pitușca (Călărași)
81. Hirișeni (Telenești)
82. Scorțeni (Telenești)
83. Văleni (Cahul)
84. Colibași (Cahul)
85. Brânza Cahul)
86. Vâlcineț (Călărași)
87. Sipoteni (Călărași)
88. Tigheci (Leova)
89. Domulgeni (Florești)
90. Măgdăcești (Criuleni)
91. Dereneu (Călărași)
92. Morozeni (Orhei)
93. Hârcești (Ungheni)
94. Tocuz (Căușeni)
95. Săiți (Căușeni)
96. Palanca (Ștefan Vodă)
97. Mașcăuți (Criuleni)
98. Popeasca (Ștefan Vodă)
99. Biești (Orhei)
100. Bravicea (Călărași)
47
101. Sărata Galbenă (Hâncești) 151. Fundul Galbeni (Hâncești)
102. Stolniceni (Hâncești) 152. Petrești (Ungheni)
103. Carabetovca (Basarabeasca) 153. Podgoreni (Orhei)
104. Cojușna (Strășeni) 154. Bursuceni (Sângerei)
105. Gordinești (Edineț) 155. Zârneşti (Cahul)
106. Fetești (Edineț) 156. Curtoaia (Ungheni)
107. Budești (Chișinău) 157. Camenca (Glodeni)
108. Crihana Veche (Cahul) 158. Iurceni (Nisporeni)
109. Sadova (Călărași) 159. Manta (Cahul)
110. Pepeni (Sângerei) 160. Ratuş (Teleneşti)
111. Malcoci (Ialoveni) 161. Ciuculani (Teleneşti)
112. Cociulia (Cantemir) 162. Bahmut (Călărași)
113. Sărăteni (Leova) 163. Căpriana (Străşeni)
114. Căzănești (Telenești) 164. Vadul lui Isac (Cahul)
115. Vorniceni (Strășeni)
116. Trușeni (Chișinău)
117. Badicul Moldovenesc (Cahul)
118. Satu Nou (Cimișlia)
119. Durlești (Chișinău)
120. Dolna (Strășeni)
121. Micleușeni (Strășeni)
122. Nimoreni (Ialoveni)
123. Ghidighici (Chișinău)
124. Ruseni (Edineț)
125. Ochiul Alb (Drochia)
126. Cioara (Hâncești)
127. Crihana (Orhei)
128. Baimaclia (Căușeni)
129. Alexandru Ioan Cuza (Cahul)
130. Costești (Ialoveni)
131. Scăieni (Dondușeni)
132. Pogănești (Hâncești)
133. Cărpineni (Hâncești)
134. Tătărești (Cahul)
135. Pănășești (Strășeni)
136. Cubolta (Sângerei)
137. Tuzara (Călăraşi)
138. Orașul Strășeni
139. Sociteni (Ialoveni)
140. Gașpar (Edineț)
141. Bălășești+Sloveanca (Sîngerei)
142. Pelinei (Cahul)
143. Orașul Edineț
144. Zberoaia (Nisporeni)
145. Orașul Ungheni
146. Paşcani+Pereni (Hânceşti)
147. Răciula (Călăraşi)
148. Verejeni (Teleneşti)
149. Andruşul de Sus (Cahul)
150. Zubreşti (Străşeni)

48
 După votul declarațiilor de unire cu România în consiliile locale din 161 de localități (din 26
de raioane) și în 3 consilii raionale (Strășeni, Călărași și Telenești), în Republica Moldova au început
să voteze declarații de unire cu România și școli, licee, sindicate, direcții de învățământ, faculțăți,
biserici, unități medicale, posturi de radio, birouri de avocatură, participanți la mese rotunde,
conduceri de partide, asociații ale agricultorilor și să apară chiar declarații individuale. Intelectualii
din R.Moldova împlinesc astfel dorința lui Alexei Mateevici care spunea la congresul învățătorilor
din mai 1917: „Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al
românismului. Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să
dați poporului idei adevărate, căci altfel întreg învățământul e fără rost...”:
• Consiliul Raional Hâncești al Federației Sindicale a Educației și Științei;
• Direcția de Învățământ a raionului Hâncești;
• Gimnaziul „Adrian Păunescu” Copăceni, raionul Sângerei;
• Gimnaziul Bogzesti, raionul Telenești;
• Gimnaziul Călmățui, raionul Hâncești;
• Gimnaziul Pogăneşti, raionul Hâncești;
• Gimnaziul Văsieni, raionul Ialoveni;
• Gimnaziul Mereșeni, raionul Hâncești;
• Institutul de Filologie al Academiei de Științe a R.Moldova, Chișinău;
• Liceul Teoretic Lăpușna, raionul Hâncești;
• Liceul Teoretic “Ștefan Vodă” din orașul Ștefan Vodă;
• Liceul „Constantin Stere” din Soroca, raionul Soroca;
• Liceul Teoretic „B. Cazacu” din orașul Nisporeni;
• Liceul Teoretic „Ștefan Holban” Cărpineni, raionul Hâncești;
• Teatrul Național "Eugene Ionesco";
• Centrul Perinatologic din Bălți;
• Membrii Biroului Asociat de Avocați „Panțîru și Partenerii” din Chișinău;
• Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Peresecina, raionul Orhei;
• Clinica Stomatologică „Stomalux” din Bălți;
• Postul de radio „Vocea Basarabiei”;
• Participanții la masa rotundă „CERNOV NICOLAE- PROMOTOR AL UNIRII” din Ciucur
Mingir, raionul Cimișlia, participanți la dezvelirea plăcii comemorative în memoria lui CERNOV
NICOLAE, singurul membru al Sfatului Țării din raionul Cimișlia, cel care a votat PENTRU Unirea
Basarabiei cu Romania la 27 martie 1918;
• Partidul Liberal din R.Moldova;
• ION MARGINE- declarație individuală de unire;
• Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat a Moldovei
 Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul în Chișinău
 Veteranii războiului de pe Nistru
 Parohia „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Săseni, raionul Călărași
 Organizația Partidului Liberal din Orhei
 Membrii Asociației „Faptă nu Vorbă”
 Mănăstirea Stoianovca Cantemir
 Lucrătorii medicali din Soroca
 Liceul „Onisifor Ghibu” Chișinău
 Grădinița de copii din satul Tabăra, Comuna Vatici, raionul Orhei
 Universitatea Tehnică a Moldovei
 Studenți ai extensiei din Bălți a Univerității „Alexandru Ioan Cuza”
 Unioniști din Borogani, Leova
 Consiliul Cooperativei Polilegumicole din Pănășești, raion Strășeni
 Administrația și cadrele didactice ale Școlii de arte pentru copii ”Doina și Ion Aldea-Teodorovici”
din orașul Cornești, raionul Ungheni
 Biroul de avocați InterAvo
 Colectivul Centrului stomatologic REV-CER DENTAL
 Gimnaziul „Grigore Vieru” din satul Vasilcău, Soroca
 Gimnaziul „Ion Ignatiuc” din Prepelița, Sângerei
 Elevii liceului „Mihai Eminescu” din Bălți
 Parlamentul României
 Asociații ale diasporei din R.Moldova
 ÎNDEMN LA UNIRE, de Aurelian Silvestru, directorul Liceului „Prometeu” din Chișinău

E trist să ai o Ţară dezbinată, Cei lipsiţi de neam!

E trist să fii în casa ta străin, Hai să ne ridicăm
Şi fratele să-ţi stea rănit la poartă, Şi să-nfăptuim
Ca un Hristos căzut între păgâni. Unirea!
Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun E trist să ai o Ţară dezbinată,
Cei lipsiţi de neam! E trist să fii în casa ta străin,
Hai să ne ridicăm Şi fratele să-ţi stea rănit la poartă,
Şi să-nfăptuim Ca un Hristos căzut între păgâni.
Unirea! Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Suntem urmaşii Daciei creştine, Cei lipsiţi de neam!
Uniţi în libertate pentru veci. Hai să ne ridicăm
Se vor topi puhoaiele străine Şi să-nfăptuim
Ca gheaţa din siberiile reci. Unirea!
Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun

Urmând acest îndemn,

multe, multe consilii
locale și județene din
România au votat
declarații de unire. Și
clasa mea, a III-a C a
Colegiului Național
„Vasile Goldiș” Arad a
semnat o DECLARAȚIE
DE UNIRE CU
REPUBLICA
MOLDOVA
 FILE DIN TRECUTUL
ASOCIAŢIEI GENERALE A ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA

“Ca să fim noi oameni, au fost alţi oameni, şi ca să

fie alţi oameni, suntem noi oameni” (Nicolae Iorga).
,,Ne simţim legaţi prin fire nevăzute de generaţiile trecute, prezente şi
viitoare. Suntem moştenitorii tuturor celor repauzaţi, asociaţii tuturor celor
ce trăiesc, providenţa tuturor celor ce ne vor urma”. Aşa a scris
I.G.Dumitraşcu, fost preşedinte AGIRo, în volumul ,,Înainte mergătorii.
Istoricul Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România”, 1940, volum din
care prezint, în fotocopie, în paginile care urmează, câteva file din istoricul
AGIRo. Din acelaşi volum este şi îndemnul:
Şi strâns legaţi, prin dor de muncă
Pe’ntinsul ţării răspândiţi,
De sus s’avem sfânta poruncă:
„Nainte, învăţători, uniţi”!
(din IMNUL ÎNVĂŢĂTORILOR-mai vechi de un secol-Versuri: Victor
Bilciurescu, Muzica: Al. Mihăilescu-Buşteni
 ȘI NOI AM FOST LA CERNĂUȚI...
Imagini de la al XXXVI-lea Congres al AGIRo
(Suceava, Cernăuți, Chișinău, Eforie Sud (20-28 august 2014)
În 2014 am transmis, prin intermediul consulului general al Ucrainei la
Suceava, medalia de aur a congresului AGIRo către ministrul educației de la Kiev.
Medalia o transmiteam de câteva ediții, ca o ștafetă a prieteniei, spre păstrare pentru
câte un an, câte unui minister din țări prietene. După evenimentele din Ucraina încă
nu am recuperat această medalie de aur înregistrată la BNR. Vor veni și vremuri mai
bune în Ucraina și vom recupera și medalia noastră.
 AMBASADORII LIMBII ŞI CULTURII ROMÂNE
un proiect dedicat de noi - fraţi întru limbă, cultură şi istorie,
Centenarului Marii Uniri
Prof. Elena Mîndru, inspector şcolar, I.S.J. Harghita
preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor Harghiteni
Consiliul Director al Asociației Generale a Învățătorilor din România

Un semn al dragostei faţă de pământul strămoşesc este şi educarea copiilor în cultul

valorilor tradiţionale, deşteptându-le conştiinţa datoriei faţă de ţară, de pământul strămoşesc
și de neamul românesc. Nu poţi fi dascăl pe deplin dacă, între convingerile tale legate de
misiunea pe care ţi-ai asumat-o, nu se află şi cele care ţin de iubirea de patrie.
Apreciind că, într-un an pe care Biserica l-a numit cel „al unităţii de credinţă şi
neam”, şcoala are misiunea de a face prin educaţie un recurs la memoria istoriei neamului
românesc, asociaţia noastră a propus un proiect de parteneriat educaţional conducerilor de
şcoli din județul Harghita şi din Republica Moldova. L-am numit „Ambasadorii limbii şi
culturii române”, prin care ne-am propus ca anul Centenarului Marii Uniri să devină un
moment de profundă reflecţie: Cât de mult sau de puţin
ştim despre noi? Cine suntem, de unde venim şi încotro ne
îndreptăm?, ca un exerciţiu de reconstituire a istoriei
noastre de români și europeni, concretizat în activităţi
organizate cu elevii, profesorii şi membrii comunităţilor
implicate.
Am avut răspunsul promt al directorilor de şcoli şi
al cadrelor didactice pe care le coordonează. A existat
voinţă, angajament, determinare, din dorinţa de a fi
împreună cu fraţii basarabeni, într-un proiect de
parteneriat educaţional de profundă simţire şi trăire
românească. Ne-am propus ca prin activităţile proiectului,
orientate spre cunoaşterea istoriei, limbii şi literaturii
române, a tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, să
accentuăm dimensiunea educativă a Centenarului, pentru ca Trofeul proiectului
generaţiile actuale de elevi să-şi însuşească mai bine valorile, atitudinile şi convingerile
patriotice şi să-i ajutăm să înţeleagă mesajul şi sacrificiile generaţiei Marii Uniri. Demersul
nostru s-au concretizat într-o succesiune de etape precum: elaborarea documentului-cadru al
proiect de parteneriat educaţional - „Ambasadorii limbii şi culturii române”;
popularizarea proiectului-cadru în rândul
unităţilor de învăţământ din judeţ; constituirea,
conform opţiunii, a unui grup de 14 şcoli
interesate de proiect; lansarea invitaţiei de a fi
partenere în proiect, către şcolile din Republica
Moldova, pe grupul de comunicare „Convenţia
managerilor şcolari din Republica Moldova”;
definitivarea textului proiectului de parteneriat
educaţional şi semnarea protocoalelor de
parteneriat; lansarea proiectului la nivelul
Echipa de organizare și coordonare a proiectului
unităţilor de învăţământ partenere din cele două ţări; desfăşurarea activităţilor conform
textului proiectului.
În Harghita, din cele 25 de unităţi de învăţământ în care există predare şi în limba
română, 14 şi-au manifestat dorinţa de a face parte din acest proiect. Apoi, 14 şcoli din
Republica Moldova le-au devenit partenere. Aşa a debutat proiectul, pentru ca prin activităţi
educative să dăm anului 2018 semnificaţia unei sărbători închinate Centenarului, iar nouă,
celor implicaţi, bucuria de a ne cunoaşte mai bine, de a construi „poduri de flori” între noi,
fraţi întru limbă, trăire şi simţire românească.
Proiectul-cadru conţine şase activităţi obligatorii pentru fiecare perecheă de şcoli
partenere, existând posibilitatea ca textul proiectului de parteneriat să fie dezvoltat, ţinând
cont de opţiunile şcolilor şi de particularităţile acestora. Activităţile propuse au fost: 1.
Lansarea proiectului la nivelul unităţilor
de învăţământ şi prezentarea „Cărţii de
vizită” a unităţii de învăţământ partenere;
2. „Limba noastră-i o comoară” - Mihai
Eminescu şi Grigore Vieru în literatura
română; 3. „O singură limbă, o singură
ţară” – 27 martie în istoria Republicii
Moldova; 4. Întâlnirea de lucru a
reprezentanţilor şcolilor din proiect,
Topliţa, 19 mai 2018 cu organizarea unei
sesiuni de comunicări ştiinţifice susţinute
de profesori și a unui moment artistic
dedicat evenimentului, susţinut de elevi, precum și participarea la Festivalul de folclor al
copiilor „Cântec, joc şi voie bună!”- Sărmaş, 20 mai 2018; 5. „Prietenia- o punte de
legătură între România şi Republica Moldova” – vizite de studiu între grupuri de elevi şi
profesori; 6. „1 Decembrie 2018- Centenarul Marii Uniri” cu participarea la manifestările
dedicate Centenarului Marii Uniri, la Miercurea-Ciuc.
Dorința de a acţiona şi de a fi împreună, întărită de trăirile noastre comune şi, nu în
ultimul rând, de seriozitatea şi rigurozitatea profesorilor care au spus DA acestui demers, au
făcut ca elevii, profesorii şi
deseori părinţii şi membrii
comunităţilor din care aceştia fac
parte, să trăiască momente inedite
în Anul Centenar.
După activităţile
desfăşurate online, în primele
patru luni ale anului, activitățile
din 19-20 mai 2018 de la Topliţa
şi Sărmaş, județul Harghita, au
adus alături partenerii din acest
proiect. În cadrul unei Întâniri a
reprezentantilor echipelor de
proiect, fiecare pereche de şcoli
Manifestarea de la Monumentul Eroilor partenere s-a prezentat, printr-un
real schimb de bune Slujba Sfintei Liturghii de la Biserică
practici, evidenţiind activităţile desfăşurate, impactul pe care acestea l-a avut asupra
elevilor, experienţele comune şi proiectele de viitor. Au vizitat oraşul, împrejurimile,
obiective turistice, ziua încheindu-se cu vizionarea unui spectacol susţinut în cinstea
oaspeţilor. A doua zi, harghitenii şi oaspeţii din Republica Moldova au urcat împreună pe
scena din comuna Sărmaș pentru derularea Festivalului de folclor al copiilor „Cântec, joc şi
voie bună!”, iniţiat de Asociaţia Învăţătorilor Harghiteni și aflat la cea de-a zecea ediţie.
Ziua prieteniei a început cu participarea oaspeţilor la Sfânta Liturghie din biserica satului cu
Hramul Adormirii Maicii Domnului din Sărmaș, unde a slujit cu această ocazie P.S. Andrei,
Episcop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, după care, cei peste 400 de participanţi s-au
deplasat fluturând steaguri tricolore la Monumentul Eroilor din centrul comunei, de unde
formaţiile s-au deplasat la Căminul Cultural printr-o paradă a costumelor, pentru a susţine
spectacolul Festivalului care a durat mai mult de cinci ore. Ecourile din presa locală şi
naţională au evidenţiat trăirile celor prezenţi, profesori, elevi şi localnici, apreciind cu toţii
că această zi va rămâne una de neuitat. La momentul la care scriu aceste rânduri, activităţile
proiectului continuă şi se vor încheia la finalul anului 2018.
Am iniţiat acest proiect din convingerea că istoria nu este o poveste. Istoria este un
adevăr construit de strămoșii noștri și de noi, cei de azi...pentru cei care vor urma și pe care
noi vrem să-i educăm întru iubirea față de patrie, taina celui mai nobil sentiment... Am
primit această „sămânţă” cu misiunea de a o semăna și îngriji pentru a culege roadele. Iar
rodul cel mai prețios este de a ne păstra glia bogată și liberă așa cum am primit-o.

O PERSPECTIVĂ ASUPRA ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PREUNIVERSITAR ROMÂNESC
PhD Dogaru Gicu-Valentin,
Colegiul Național „Unirea”, Focșani,
Consiliul Director al Asociației Generale a Învățătorilor din România

După mutațiile ce au survenit începând cu 1989 în cadrul societății românești, pe

plan mondial, s-a pus problema reformării învăţământului românesc, în 2018 fiind actuală
încă. În rezolvarea acesteia, considerăm că se impune în prealabil oferirea unor răspunsuri
pertinente la următoarele întrebări: Către ce fel de model dorim să se direcționeze societatea
românească la începutul mileniului III? Care este rolul sistemului educațional în edificarea
viitoarei societăţi româneşti?
La prima întrebare, un posibil răspuns ar fi: dorim ca societatea românească să
devină competitivă, prosperă economic. Se pare că ţări precum U.S.A., Canada, Anglia,
Franţa, Germania, constituie pentru mentalul colectiv, în mare măsură, prototipuri ale
societăţii dezirabile; exodul spre aceste ţări, mai ales a tinerilor talentaţi, pare a confirma,
aserţiunea. Să analizăm mai atent opţiunea. Politic, democraţiile apusene sunt modele bune;
se conduc după constituţii stabile, bine gândite; sunt guvernate de partide politice alese prin
alegeri corecte. Justiţia şi forţele de ordine sunt independente. Presa este o mare putere în
stat, un paznic al legalităţii. Economic, democraţiile apusene sunt modele bune; economia
prosperă, asigură un trai de invidiat majorităţii cetăţenilor ţării şi asistenţă socială de calitate
celor în nevoie. Economia acestor ţări se bazează pe proprietatea privată, pe libera iniţiativă,
pe o tehnologie modernă, perfecţionată, universul economic fiind locul de desfăşurare al
unei concurenţe fără milă. Social, democraţiile apusene sunt societăţi de consum. Totul este
marfă, criteriul valorii este banul, criteriul uşor de mânuit. Câştigul tău măsoară valoarea
ta. Muncitor, inginer, artist, medic, profesor, eşti valoros dacă eşti bine plătit. Statistic
vorbind, idealul omului acestor societăţi este câştigul pecuniar. Consecinţe? O bună stare
materială generală, prosperitate de invidiat, progres tehnic şi ştiinţific uluitor. Dar viitorul
nu se arată a fi lipsit de nori negri; fuga necontrolată după câştigul pecuniar face imposibilă
rezolvarea unor probleme sociale acute. Şomajul este la cote importante, rezolvarea unor
probleme ecologice presante este amânată, există o debusolare morală a unei bune părţi a
tineretului sub presiunea drogurilor, a pornografiei, a violenţei. Concluzia este următoarea:
dacă din punct de vedere politic şi economic ţările din Vest sunt modele bune de urmat
pentru societatea românească, din punct de vedere social nu sunt modele prea atrăgătoare.
Există oare, în domeniul socialului, o alternativă mai bună decât aceea a societăţilor de
consum"? Un răspuns adecvat ar fi, o societate bazată pe cultură. Ideal ar fi să încercăm a
construi în România o societate care politic să fie democratică, economic să se bazeze pe
economia de piaţă, dar social să fie o societate bazată pe cultură. Ce înseamnă o societate
bazată pe cultură? O societate, ai cărei cetăţeni doresc să ajungă a fi posesorii unei culturi
elevate, complete: umanistă, ştiinţifică, civică, morală, religioasă, ecologică, etc. Aceasta ar
deveni stare de fapt doar printr-o educaţie de calitate, la realizarea căreia ar trebui să
conlucreze trei componente fundamentale ale societăţii: familia, şcoala şi biserica.
Răspunsul la a doua întrebare va fi obţinut precizându-se rolul şcolii în crearea în
România a unei societăţii care politic să fie o democraţie, care să aibă o economie
structurată ca economie de piaţ㔠dar care din punct de vedere social să tindă să fie o
societate bazată pe cultură. Realizarea dezideratelor determină şi conţinutul reformei şcolii
româneşti, care rămâne încă, a fi esenţial completată. Învăţământul românesc de dinainte de
1989 avea părţi bune ce se impun a fi păstrate deoarece au asigurat şi asigură tineretului
reuşite, chiar pe plan mondial, în diverse concursuri profesionale din domeniul pregătirii
ştiinţifice şi culturii umaniste. Existau şi carenţe ce se impun a fi depășite, printr-o reformă
serioasă.
Pentru o reformă serioasă a învăţământului preuniversitar românesc, experienţa
didactică a primelor două tipuri de şcoli, şcoala Spiru Haret şi şcoala comunistă, este utilă.
În ceea ce priveşte utilizarea experienţei învăţământului preuniversitar public din ţările
apusene, o imitare a acestuia poate fi periculoasă. Unele dintre ţările occidentale, U.S.A.,
Canada, au probleme mari în domeniul învăţământului preuniversitar public, pe care nu este
de dorit să le importăm. Luarea în considerare a experienţei acestui învăţământ este utilă, în
măsura în care ne poate feri de a face greşeli grave. Lucruri noi, pozitive, de la acest
învăţământ, nu prea avem de preluat.
„Digitalizarea” curriculei nu va face decât să-i arunce pe copii şi mai mult în
direcţia noianului de „informaţii” şi de impulsuri care le macină capacitatea de concentrare
şi le tocesc discernământul. Omul liber nu se naşte la capătul unui terminal de calculator,
ignorându-şi istoria – literară, socială, culturală, politică, diplomatică, economică. Doar
sclavii nu îşi cunosc istoria, oamenii liberi au rădăcini. Secolul al nouăsprezecelea, epoca de
afirmare a Istoriei ca disciplină academică, a fost şi epoca în care evoluţionismul organic a
fost preferat revoluţiilor. Libertatea la moderni s-a născut odată cu istoriografia şi conştiinţa
istorică.
Un sistem de educaţie public bun asigură mobilitatea socială: au şi săracii o şansă să
urce pe scara competenţelor şi, deci, pe scara socială. ”Muncă şi merit” cerea Eminescu.
Învăţământul privat nu face decât să perpetueze ierarhiile sociale existente: copiii
bogătaşilor merg la şcoli private bune şi moştenesc averea tăticului; copiii săracilor
moştenesc subsolul social părintesc. În şcolile private nord-americane, bogătaşii îşi trimit
copiii pentru a fi şlefuiţi şi a învăţa cam ce învaţă elevii din România. Doar că ei plătesc
25.000 de dolari pe an pentru fiecare copil. Elevii din şcolile publice nord-americane nu
învaţă mai nimic: doar se descoperă pe sine, adică îşi descoperă golul şi frustrările oricărui
copil căruia nu i se dau instrumentele şi antrenamentul necesare pentru a sta drept în faţa
lumii şi a o înţelege.
Reforma învăţământului a inclus şi până acum elemente ale asigurării calităţii în
educaţie, dar abia recent, calitatea învăţământului românesc a fost definită ca prioritate şi
pentru învăţământul preuniversitar. Dimensiunea europeană a calităţii a fost completată cu
cerinţe ale societăţii româneşti, împlinindu-se cerinţa de „a gândi global şi a acţiona local”.
Dascălii au un rol central în dezvoltarea unei educaţii de calitate. Învăţarea centrată pe
elev, care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia, a culturii, a capacităţilor şi
înclinaţiilor sale către anumite domenii, reprezintă o metodă care dă posibilitatea
profesorului să răspundă cerinţelor şi nevoilor sale de cultură, precum şi să-l evalueze
corect. În acest caz, corectitudinea evaluării depinde în mare măsură de imaginea pe care
profesorul şi-o creează despre elev. Pregătirea profesională a profesorilor ar trebui să pună
un accent mai mare pe ştiinţele educaţiei, astfel încât să treacă de la starea de licenţiat într-o
anume ştiinţă la cea de EDUCATOR care intermediază copiilor studiul şi înţelegerea acelei
ştiinţe prin metode bazate pe motivare si pe convingere. Prin descentralizare, şcoala trebuie
adusa intr-un mediu de concurenta libera. Metodele birocratice specifice sistemelor
supercentralizate nu produc calitate
În România, deși vorbim de descentralizare, nu avem un model clar pe care să-l
urmăm. Reforma administrației centrale a fost făcută după model francez. Pe de altă parte,
diversele strategii sectoriale, sănătate, educație și altele, cele mai multe inițiate cu sprijin
extern, au mers pe modelul anglo-saxon, ceea ce a dus la tensiuni, chiar incompatibilități
între „local” și „central”. Toate aceste politici, făcute cu prea multe capete, au eșuat. În
2011, Legea Educației Naționale face vorbire despre descentralizare, doar vorbire.
Principiul descentralizării a fost uitat chiar în momentul în care a fost pus pe hârtie. Altfel,
nu pot explica faptul că la atribuțiile Ministerului abia ajung literele alfabetului pentru a le
enumera, se ajunge la „w”, la inspectorate școlare se ajunge la „q”, iar la unitățile școlare la
„l” pentru consiliul de administrație și la „i” pentru director.
Concluzionând, apreciem că miniștrii educației, n-au știut, n-au vrut, sau n-au fost
sprijiniți să reformeze sistemul. Rețelele de influență și clientelism politic au dus la
deturnarea deciziilor ministeriale spre folosul lor, atunci când nu le-au impus de-a dreptul.
Păstrarea acelorași structuri de conducere, la nivele înalte de decizie, lipsa devoalării
afacerilor, absența unui audit extern, imparțial, face ca orice progres să fie blocat de interese
oculte. Fenomenul continuă și în prezent și pare a îndrepta educația din România spre o
profundă criză din istoria sa. Situația este și mai gravă, ținând cont de faptul că
universitățile au devenit prin lege proprietare ale bazei materiale, iar taxele de la studenți le
asigură o independență financiară față de bugetul statului, suficientă să-și aroge
“independența” și față de legile țării. Deși mereu schimbate, legile n-au oferit acel cadru
funcțional, corect, cinstit, care să ducă educația și formarea profesională pe coordonate
europene.
 DESPRE COMUNITATEA AROMÂNĂ (FÂRȘEROTĂ) DIN CORCEA/
KORÇË /CORITZA, ALBANIA
Nikolla Th Pipa, fost director de școală, preşedinte al Asociaţiei Aromânilor din
Tirana, epitrop al bisericii aromâne din Corcea/Korçe
Un ajutor ñic ti Doamna Kira Iorgovanu Manțu şi Domñii Dina Cuvata, Hristu Gogiai
Prof. Dr. Nicola Saramandu şi alți, ca s – nveață Alfabetul a Graiul Fărşărotesc a Dialectului
aromăn.
Poezia di ma ngios u ari scrisă ună Doamnă, di ună familie focată ti chestiunea rămănă
tu Arbinişii, ună Doamnă, ți cănd vrură s –n u cḻidă pi Biserica a noastă rămănă din Curceauă,
după slujba a Părintele, işă dinintea a tuturor credincioşilor şi lă dzăsi aisti zboară. ” Vruți
Părinți, vruți surori şi frați, chivernisea din Curceauă va ca s – nu cḻidă Biserica a noastă
romănă, ma noi vas nă sculăm tuți şi nu va s – li alăsăm s – nu c ḻidă, Biserica a noastă , Sfăntul
sin. Ayiu Sutir esti sculată cu păradziḻi a tuturor rămăñilor din Arbinişii, a rămăñilor di sum
Dunări, cu păradzili a rămăñilor din USA, America şi va s – contină sin. Tut timpul, pănă cănd
continuă şi Bisericilii arbineasi dit căsăbălu a noastru ... ,şi că ți feați Securitatea, Voi u luați cu
mintea. Aistă Doamnă Tiñisită ari scriată născănti poezii cu semnili a albabetului Fărşărotesc.
“ Ma ngios ma u scriu poezia aşă cum u ari scriată, Domna Thoma Nicu Şpira şi sora ei,
Vihta. :
N ă f e a t ă m u ş a t ă.
Nă feată muşată
Ca luna cănd da
Amărtie esti picuraru s – u ḻea.

Picuraru ațeli ți nedzi la oi

Tu trei meşi unoară
El s – toară năpoi.

Cănd ṽini acasă

Cu capu aplicat
Mini ahtari gioni
Nul fac di bărbat.

Cănd ṽini acasă

Amputi ca măcsuli
Mini ahtari gioni
Nul fac di bărbat.
Curceauă 1988. Surorili Thom şi Vihta
Şpira.
Cum s - veadi şi după ahănți aňi, rămăňiḻi din Curceauă scriă cu alfabetul a Graiul
Fărşărotesc a limbei Aromănă.
Mini, poati, 10 aňi ma ninti am publicat născănti poezii, ți li aru scriată Intelectuali
rămăňi din hoara PLEASA di sus sin. din ndzeană, la aňi 1930, tut cu aist alfabet.
Işă vruta primnare
Cum s ’ ḻiu fac s’ astaḻiu ncale
Dulțe aroşă tiş ca ňiare....
Pleasa 1930 Tumachi V. Bațu.
Hoara mea Pleasa.
Tiş ca cănḻi dila poartă
Namisa di duşmaňi căňi.
 Scris la anul 1930 Pleasa 28. O6. di Traian V. Bațu 1930. Şi alti alti poezii.

Iu alăxeaşti alfabetu a nostu Aromăn cu alfabetu romăn.

Litera sin. grama romănă aromănă.
Z z Bună ziua DZ dz Bună dzua.
N n Namisa di Noi Ň ň Ficior ňic, ňiari dulți.
L l Lampa da luňină Ḻḻ Cănḻi alatără.
Ş ş Şăguni cu lănă di capră. Şş ca tu romăna
Ţ ț Ţeru esti curat. Ţț ca tu romăna.
” Reforma „ a Domňilor Pr. Dr. Vasile Barba şi Pr. Univ. Tiberius Cunia.
Ň ň a noastă u scrie NJ nj ca tu limba arbineasă.
Ḻ ḻ a noastă u scrie Lj lj ca tu limba arbineasă.
Ş ş a noastă u scrie SH sh ca tu limba arbineasă.
Ţ ț a noastă u scrie TS ts.
Ѷ ṽ a noastă u scrie Y,y. Yinu rămăňiḻi yinu stăňiḻi. Y y ca tu limba arbineasă J j.
Cu aistă Domnii di ma nsus va că s - spună că limba a noastă nu undzeaşti dip, dip cu limba
romănă, că limba a noastă esti ună limbă separată sin. ahorghia di limba romănă. Doi Prof.
un Inginier di păduri, alant di Sivicultură escu şi nă dauă minti a nauă, pisti Prof. Dr.
Lingvist Tache PapaHagi, Prof. Dr. Lingvist Teodor Capidan, Dr. di limba italiană. Aurel
Ciufecu, Prof. de Filozofie Apostol Caciuperi , Prof. Hristu Căndroveanu, poet, scritor,
publițist, traducător, Istorian etce, Costantin Colimitra poet şi scritor şi alți.
Concluzia a lor : “ Ază cu compiutirili ți aru işată nu s - află aisti semnuri ti literili a
alfabetului romăn. „ Ţi şacaiă bună nă aru faptă aişt doi “ Patrioți mări „ ali Rămănami
sin. Armănami . ???!!!
N o c o m e n t.
Curceau 2. 06. 2018. Nicola Pipa.

C e r t i f i c a t d e s e r v i c i u.
Copie Nr. 71, Corcea 1 August 1 9 4 0.
Există vrearea şi posibilitatea ca s – lă fac cunoscut a tuturor rămăňilor din Arbinişii, din
Peninsula Balcanică, a Romănilor şi a Romănilor şi Aromăňilor de pretutindeni că tu căti Hori
avea Preoți ți u fățea Slujba sin. Liturghia pi limba romănă.
Să ştie că la anul 1881, Preotul Patriot PapaLambru Balamaci, dişcḻisi tu hoara, puro
rămănă Pleasa di sus sin. di ndzeană, şcoala şi Biserica romănă. Di doi aňi, Liturghia u fățea
PLB, şi ma năpoi, Preotul Nicolae Popescu, ți cănd muri, u ngrupară după Ayiudhimă, pi
cănd la anul 1909, Preot ira Papa Nastasi Plesa, rămănul di prota ți plăti 321 di piastri ti
Biserica romănă, ți va sis scula tu căsăbălu Curceauă. La 1 Aprilie 1931 şi pănă tu mesul
1967, anul cănd s – clisiră tuti Bisericili şi Geamili tu Arbinişii, Preot la Biserica Stă – Măria,
ira Preotul Gheoghea Puia. Dela 1 Aprilie 1931 şi pănă la 1 Aprilie 1938 pănă în prezent
aluat în total sin. tuti tuti 37.192 di lei.
Aşă ca Preotul GH. Puia a luat păradz – lei tuți Preoțiḻi, ți va li scriu ma nghios :
Ş I P S C A, hoară puro rămănă, ma vecḻie di Voscopolea, avea 9 Bisericii şi 19 di moară
– plural morii. Biserica cama mari şi ma muşată esti Sfăntul Gheorghe sin. Ayiu Geogea.
Nu ştiu în caz că aistă Biserică esti ma vecḻie di Bisericili din Voscopole ? Protul nvățător şi
Preot ira PapaLambru Papacozma, ți avea vinită aoa di la ună altă hoară rămănă, din Grabova –
Gramş. 52 di aňi lucră aist Nvățător şi Preot tu aistă hoară şi cănd la anul 1935 Năs s –
dispărță di aistă bană, tu locu a lui vini Preotul Vanghel Poppa, ți avea studiat în Romănia
14 di aňi. Aşa că di la anul 1935 şi pănă la anul 1948, la Bisericili din Şipsca, Liturghia sin.
Slujba u fățea un Preot cu cultură analtă religioasă, cu boați muşată şi dulți, boați ți li
trădzea credincioşiḻi la Biserică. Pi cănd di la anul 1948 şi pănă la anul 1958, slujba sin.
liturghia pi limba romănă la aisti Bisericili u fățea Părintele Thanas Dzoga. Şi di aist preot nu
u am Certificata. La Bisericcili din hoara ŞIPSCA, am singur un Certificat ti Preotul V.
Poppa, ma nu si spuni mesul şi anul cănd ira aco.
La Biserica din Hoara Nicea, Preot di la anul 1925 şi pănă la anul 1930, ira GH. Puia.
Di la 1 Aprilie 1931 şi pănă la 1 Aprilie 1938 pănă în prezent ira Gh. Anastas. Şi la aistă
hoară avea dauă Bisericii, una cu numa ali STĂ - MĂRIA
La Bisericili din Hoara Lunca, di la anul 1 Septembrie 1930 şi pănă la anul 1 aprelie
1938 pănă în prezent, preot ira D. Coconeş. La aistă hoară esti şi Mănăstirea Sfănta Marena,
şi Noi din Curceauă ne am dus şi avem dormit sin. durňit la aistă Mănăstiri.
La Bisericili din Hoara Grabova, dela 1 Septembrie 1930 şi pănă la 1 Aprilie 1938
pănă în prezent, Preot ari fută V. Niscu. Aist Certificat, Mini u am băgată la Fc. Şi cai va
poati s – veadă.
Căsăbălu Moscopole ică Voşopolea al Nida Boga. Ştiu că aco avea şcoală şi unoară s –
fățea pi limba romănă, unoară pi limba greacă, pi cănd Bisericii aco avea multi, una ma
muşată di alantă, ma pănă ază nu am avdzată că aco sis fățea Liturghia pi limba
romănă. ???!!! Ază aco esti un Preft, rămăn esti Toma Hangiara, ma slujba nu u fați pi limba
ali DADi . Cățe, nu u ştiu.
Căsăbălu Elbasan esti tu centru ali Albanii, căsăbă nu mult vecḻiu, si sculă ca căsăbă tu
chirolu a Imperiul Otoman, ma şcoală şi Bisericii ar avută aoa.? Pănă ază nu ştiu ca s – aibă
avută aco şcoală romănă, ma biserică romănă ar avută. La anul 1948, Părintele Vanghel Poppa
din Şipsca s – a dus Elbasan şi a făcut Slujba aco pănă la anul 1952. Ma ninti di Preotul V.
Poppa, cai ira preft ? Aist nu u ştiu. Ma am dauă “ Certificat de serviciu ” ți spuni că Căntăreți
sin. Psalți la bisericili din căsăbălu Elbasan ira N. Caleşi di la anul Mai 1932 şi pănă la anul
Aprelie 1938, pănă în prezent a luat la total 11.688 di lei. Tut aşa şi Căntărețu sin. Psaltu
Vladimir Ghica a căntat la Biserică di la anul Mai 1932 pănă la Aprilie 1938 pănă la prezent. Şi
năs a luat 11. 688 di lei. Cum s – veadi Romănia a plătit nu singur Nvățători şi Preoțiḻi, ma şi
Căntăreți, şi ninca cama mult şi pi Parclisieri sin . servitori la Biserică.
Curceaua, țentru ali rămănami, tu cap cu marele Patriot albanezo – rămăn, Părintele
şi Preşedintetele ali Societati romănă “ DEŞTEPTAREA,” PapaLambru Balamaci. La anul 1883,
PLB. dişcḻisi, la casa a lui, şcoala şi Biserica romănă. Ma cănd PLB. nădzea la Bucureşti ică la
Poli şi ḻă duțea al Patriotul Naim Bei Fraşări, la casa a lui Abecedarili şi cărțili pi limba
arbineasă, cai li nvăța pi elevi, cai u fățea slujba la Paraclis ???!!!. Aistă nu u ştiu. Eu cu sora a
mea Evanthi, nă duțeam de multi or la Marioara, nepoata al PLB. u întrebam ti lucrulili ali
rămănami, ma mult puțăn nă spunea. Di la anul 1990 am publicat la Gazeta din Curceauă
scrieri ti Figura şi Opera al PLB şi a ist lucru ma fac şi tora. La anul 14 Martie 1914, PLB. s
–a masacrat. La hoara F R A Ş Ă R, din Părmet, nvățător ira Cota Balamaci, hiliu –su al Celnicu
din Pleasa di sus sin. din ndzeană, Spiro Balamac,i şi vini Curceauă, ca s- contină Opera al
PLB. , ma ... După polimu al doilea, de multe ori, doi cilimaňi, soțiḻi a mei, Andrea Spau şi
Stilian Carabina u dzățea Rugăciunea pi limba romănă, pi cănd ază, Preotul Andrei Jurca mi
bagă pi Mini ca s – dzăc Rugăciunea, ma Mini u dzăc pi Graiul a meu Fărşăroteasc. Nu
pistupsesc că tu lichia a mea esti aruşăni s – dzăc Răgăciunea. Anul 1952, PapuCota
Balamaci, fudzi di aistă bană şi tu locu a lui vini Tiňisitu Părinte Vanghel Poppa. Mult puțăn
chiro fu tu Biserica a noastă Sfăntul sin. Ayiu Sutir, boațea a lui melodieoză s – avdză la
Bisrică singur 6 aňi. Ma Biserica a noastă nu cheari. Tu locu a lui, vini din hoara Şipsca
Preftu Thanas Dzoga. Pit urmili al Părintele Vanghel Poppa, s - dusi aist om bun. Liturghia
sin. Slujba la Biserica noastă, ca di totna pi limba romănă u feți di la anul 1958 şi pănă la
anul 1964, an, cănd doi duşmaňi, din căsăbălu a nostru n - ă cḻisiră Biserica şi nă
secuestrară pămăntu sin. locu.
Certificatu de serviciu al PapuCota Balamaci, nu u am. Ma am dauă Certificăți di doi
CĂNTĂREŢI, din căsăbălu a nostru :
Certificat de serviciu Nr. 73 Curceauă 1 August 1940. Copie.
Se certifică că Atanasie Ţiculi CĂNTĂREŢ la biserica romănă din Curceauă ( Albania ) a
începuv a funcsiona dela 1 Aprilie 1920 fiind plătiv cu următoarile sume.
Dela 1 Aprilie 1920 şi pănă la 31 Martie 1923 a luat 19.580 Leafa Valuta.
Dela 1 Iulie 1929 pănă la 1 Septembrie 1930 a fost plătiv de alți funcsionari
însărcinați de Onor Minister.
Dela 1 Septembrie 1930 şi pănă la 1 Aprilie 1938 pănă azi a luat 11. 620 lei.
Concediu n’a avut.
Reținerile de 10 % p. Casa Pensiilor începe dela 1 Decembrie 1937.
CĂNTĂREŢU Nacu Caramitru fiind plătiv cu următoarele sume:
Dela 1 Aprilie 1923 - 30 Septembrie 1923, leafa şi valuta pe 6 luni a fost
de ........15.156
Dela 1 Octombrie 1923 şi pănă 30 August 1926 a luat 169.998 lei
Dela această dată pănă la 1 Septembrie 1930 a fost plătit de alți funcționari însărcinați
de Onor Minister.
Dela 1 Septembrie 1930 şi pănă la 1 Aprilie 1938 pănă în prezent a luat 11.620 lei.
Concediu n’a avut.
Reținerile de 10 % pentru Casa Pensiilor începe dela 1 Decembrie 1937.
PARACLISIERU D. Cuciubina fiind plătiv cu următoarele salarii :
Dela 1 Septembrie 1925 - 30 August 1926 a luat 3438 lei lunar.
Dela această dată pănă la 1 Septembrie 1930 a fost plătiv de alți funcționari
însărcinați de Onor Minister.
Dela 1 Septembrie 1930 şi pănă la 1 Aprilie 1938 pănă azi în prezent a luat în total
11.620 lei.
Concediu n’a avut.
Reținerile de 10 % Casa Pensiilor încep dela 1 Decembrie 1937.
Cum s- vede în caz că Noi ază avem Identitate ca ORTODOXi, asta este Merita a
Poporului romănă, a Statului romăn, a Patriahiei romănă, a INTELECTUALILOR romăni.
Ce am scris nu are nevoie de coment. NO COMENT.
Ps. Toate cuvintele sin. zboarili le am scris, aşa cum sănt la original.
Curceauă 31 Mai 2018. Nicola Pipa.

Kisha Rëmënë e Shën – Sotirit , Korçë

Në Prefekturën e Korçës dhe më gjërë jeton një Komunitet, i quajtur Arumunët e Shqipërisë. Ky Komunitet
ka patur si Lider të vet, Patriotin e madh Shqiptaro – Arumun, Papallambru Balamaçi. PLLB, rrithte nga një
familje rëmëne nga fshati Pleasa lart, fshat tërësisht i banuar nga Arumunë. Si shkollën fillore, ashtu dhe
Gjimnazin i bëri në qytetin e Korçës në gjuhën greke, gjuhë e kulturës, që dominonte në këtë kohë në Ballkan.
Më pas, babai i tij, piktori Anastas, për nevojat e Komunitetit arumun,gjuha e të të cilit është me origjinë Latine,
djalin e tij e dërgoj në Rumani, në Manastirin e mirënjohur, jo vetëm në Rumani, në KURTEA DE ARXHESH,
për tu arsimuar si Mësues dhe Prift. Pasi përfundoi me sukses kursin, këthehet në qytetin e tij dhe në fillim hap
në fshatin Pleasa lart shkollën dhe Kishën në gjuhën rumune. Pas dy vitësh, këto dy institucione i hapën dhe
në qytetin e Korçës, në shtëpinë e tij, e cila bënte pjesë në Lagjen e Barçit, sot Lagjia Nr. 1. e banuar nga
pjesa më e madhe e Rëmënëve.
Kisha ndodhej në Katin e dytë të shtëpisë, sa ngjitej shkallët, dhoma ishte përballë dhe shërbesat aty u
bënë deri në vitin kur u ndërtua Kisha e re, në vitin 1925. Por kjo nuk ishte e mjaftueshme. Në shumë fshatra
të Prefekturës së Korçës, të banuara nga arumunët, ishin hapur shkollat dhe ishin ndërtuar Kisha. Kështu në
fshatin Pleasa lart, që në vitin 1881, banorët e tij ndërtuan Kishën e Shën - Mërisë, 28 m. të gjatë dhe 12 m.
të gjërë dhe me balkon, gjë që dëshmon , sipas studimit të bërë nga Komisioni i fshatit Plasa poshtë, të
banuar plotësisht nga banorë të besimit mysliman, llogaritej në shifrën 8.000 – deri në 10.000 banorë. Në
fshatin Dishnicë, i populluar nga tre Komunitete, ai Mysliman, Ortodoksë shqiptarë dhe Arumunë, të cilët
jetonin në harmoni të plotë, Komuniteti Arumun, krahas Kishave të ndërtuara nga shqiptarët, edhe Ai , me në
krye Çelnikun Nikolla- Culiçea Çipu, të cilit i këndohej dhe kënga O Kuliça o Qeraxhi, gjashtë çupa dhe një
djalë, o Kuliça kali me shalë, ndërtuan Kishën Shën e Premtja Në Fshatin Shipckë dhe sot e kësaj dite,
kemi Kishën e Shën – Gjegjit dhe pesë Kisha të tjera, por tashmë, katër prej tyre janë të rrënuara. Më duhet të
theksoj se në çdë fshat, që banohej nga Rëmënët, do kishre një Kishë me emrin e Shën – Mërisë. Edhe këtu
kishte dy të tilla, njëra vazhdon të mbahet mirë. Në kishën e Shën Gjergjit, edhe pas vendosjes të shtetit
Monist, shërbesat vazhdonin të bëheshin në gjuhën rumune. Kështu deri në vitin 1947, në këtë Kishë shërbeu
At Vangjel Popa, i cili kishte studjuar në Rumani. Më pas Ai transferohet në Elbasan dhe në vitin 1952 deri në
vitin 1958 shërbeu në Kishën rumune të Korçës, Kisha e Shën Sotiri, kurse në Shipskë, nga viti 1948 deri në
vitin 1958, shërbesat në Kishën e Shën Gjergjit vazhdoi ti bënte At Thanas Dzoga, po në gjuhën rumune. Në
vitin 1958 vdes At Vangjel Popa dhe në Kishën rumune të Shën Sotirit, Korçë, shërbesat vazhdoi ti bënte At.
Thanas Dzoga, i ardhur nga Shipska, deri në vitin 1964, vit kur dy anti korçarë dhe shqiptarë, pa lejën e e
Komitetit Exekutiv e mbyllën Kishën dhe e sekuestruan të gjithë territorin e saj.. Në fshatin Niçea, rrethi
Poradec, në Kishën e të cilit shërbeu prifti nga Pleasa lart , Jorgji Puja, në vitin 1926 dhe nga viti 1931 deri në
vitin 1938, shërbeu Prifti George Anastas, kishte dy Kisha, njëra me emrin Shën - e Premtja dhe tjetra Shën
- Mëria. Më duhet të theksoj, se Ne, arumunët kishim më për zemër Kishën me emrin e Shën – Mërisë. Në
fshatin Lënga, ishte dhe vazhdon të jetë Manastiri i Shën – Marenës dhe shërbesa bëhej po në gjuhën
rumune nga At. Kokoneshi,që nga viti 1930 - deri në vitin 1938 e në vazhdim dhe më pas, në gjuhën shqipe.
Dhe në Grabovën e largët, në kishën e saj, Mesha bëhej në gjuhën rumune dhe aty shërbeu At. V. Nisku nga
viti 1930 deri në vitin 31 Mars 1938 dhe në vazhdim. Për çdo muaj, secili prift mirte, plus minus 3450 lei.. Të
gjithë Priftërinjtë paguheshin ,nga Shoqat Rumune e Korçës me emrin DESHTEPTAREA, por paratë
dërgoheshin nga Rumania. Për ta konfirmuar këtë do bëj të njohur dokumentin e pagesës. Në të gjitha këto
fshatra, krahas Kishave funksiononin dhe Shkollat, ku nxënësit mësonin gjuhën rumune. Në Tiranë existonte
një Komunitet i madh rëmënësh, të cilin, banorët vendas e etiketonin Llaci faci d.th O llai frate ţi faţi - O
more vëlla, çfarë bën. Rëmënët e Tiranës merreshin me zejtari dhe një pjesë me tregëti. Ata me të arrdhurat e
tyre ndërtuan një Kishë, Kishën e Shën – Prokopit, por për fat të keq, në këtë Kishë shërbesa asnjëherë nuk u
bë në gjuhën rumune, apo edhe sot, kur në 2 Prill të vitit 1992, në Tiranë u mbajt Konferenca kombëtatre e të
gjithë Arumunëve të Shqipërisë dhe u krijua Shoqata Arumunët e Shqipërisë, drejtuesit e kësaj Shoqate, me
qëndër në Tiranë, nuk u angazhuan kurrë dhe as menduan të bënin shërbesën në gjuhën e Nënës, në të
folmen fërshërote, në gjuhën tonë, në gjuhën rëmëne. Kurse sa për shkollën atyre u mungonte dëshira dhe as
kishin kohë ta hapnin atë dhe , siç duket, vazhduan traditën e Rëmënëve Voskopojarë, të cilët ndërtuan Kisha
shumë të bukura, të mëdhaja, të mbushura me afresko, nga pikorët më në zë të asjaj periudhe dhe ndonse
iluministi Teodor KAVALIOTI, botoi fjalorin e tij në tri gjuhë, Romeishte,( greqishtja vulgare), Vllaharisht dhe
shqip me 1170 fjalë dhe pas 24 vjetësh Daniel Voskopojari botoi Fjalorin në katër gjuhë, Romeishte
( greqishtja vulgare ), Vllaharisht, Sllavishtja e jugut dhe shqip, por shkollë,që tu mësonin fëmijve të tyre gjuhën
e Nënës, nuk hapën. Edhe në Myzeqe, Myzeqeja e madhe dhe e vogël , jeton një Komunitet i madh
Arumunësh, por për fat të keq, aty nuk pati një Lider që ti drejtonte. Me vendosjen e Pluripartitizmit në vendin
tonë, Ambasadori exçeshelent i Rumanisë në vendin tonë, Filip Teodoresku, së bashku me Mësuesin
patriot,Koçi Janku, hapën në qytezën Diviakë një shkollë në gjuhën arumune dhe me krijimin e Partisë
rëmëne : Aleanca për Barazi dhe Drejtësi Europeane,: hapën pesë shkolla në gjuhën tonë, por për fat të keq
nuk patën mbështetje si nga Bisnesmenët rëmën të Shqipërisë, ashtu dhe nga Ambasadori i Rumanisë, Viorel
Stănilă. Edhe dy liderët e Shoqatës, Arumunët e Shqipërisë me qëndër në Fier,Thoma Musha dhe Alex Semeu,
hapën një shkollë, por shumë shpejt u mbyll. Sa keq. Kemi në Shqipëri rëmëñji të përkushtuar, të flaktë për
çështjen rëmëne, por Ne pengohemi nga njerzit tanë, të cilët deri dje e kishin për turp të deklaroheshin se janë
rëmënë, apo të flisnin gjuhën e Nënës jashtë, kurse sot po na dalin në krye dhe na japin mend se si duhet
shkrojtur gjuha e jonë. I gjithë ky progres i arritur, ndonse jetonim nën sundimin e Perandorisë osmane, e cila
për hir të së vërtetës me ne Arumunët e Ballkanit ishte më luajale, kërkonte nga Kryesia e Shoqatës Rumune
DESHTEPTAREA, Korçë, një vizion të rri, sepse në qytetin e Korçës , në fillim të viteve 1900 ishin vendosur
shumë familje rëmëne nga fshatrat Pleasa lart, Dishnicë, Stropan, Hoçisht, nga Voskopoja kishin zbritur në
qytet , 100 familjet e fundit, dhe Korça në këtë moment ishte kthyer në qendrën e rëmënames për të gjithë
Shqipërinë. Komuniteti Arumun i Korçës kishte një organizim shumë të mirë, Që në vitin, dhjetor 1886 ishte
krijuar Shoqata Rumune DESHTEPTAREA , kishte një Kryesi, të përbërë nga : At Papallambru Balamaçi,
President, Naku Koça, zv. President, arkëtar – Jorgo Sefa, Sekretar i parë Alexi Dina A.Vangeli, sekretar i dytë
Andrei Nastu, Këshilltar, nuk dallohet mirë emri dhe mbiemri, Kontrollori Vasil K. Qiaku.
Kryesia e Shoqatës, prej kohësh kishte menduar, se qytetit i duhej një Kishë e madhe dhe e bukur për të
gjithë besimtarët korçarë, jo vetëm rëmën. Mundësia u krijua kur .në vitin 1906, PLB bleu një truall me
sipërfaqe 723. 65 m. katror, në qendër të qytetit të Korçës, sot njihet me emrin Dyqani i Pionierëve, për të
ndërtuar më pas Kishën e re. Kështu më datën 15 Nëntor, të vitit1909, Komuniteti rumun i Korçës,në
ndërtesën e shkollës rumune, nën drejtimin e Revizorit të të gjitha shkollave rumune, Andrei Ballamaci,
vendosën që tu dërgojnë një A P E L të gjithë arumunëve, të kudo ndodhur, por dhe dashamirësve të
Romanizmit, për të ndihmuar në ngritjen e Kishës në qytetin e Korçës, si qendra kryesore e Shqipërisë, për të
ruajtur gjuhën dhe kulturën tonë. Më dt. 10 Dhjetor 1 9 0 9, Apeli u dërgohet të gjithë Arumunëve, të kudo
ndodhur, në Gadishullin Ballkanik.
COMUNITATEA ROMĂNĂ DIN CORIŢA.
Comitetul însărcinat cu lansarea listelor de subscripţie pentru stringerea fondului
necesar a ridicărei unei biserici romăneşci în oraşul Coriţa.
APEL.
MULT STIMATE DOMNULE.
Comunitatea romănă din oraşul Coriţa dipreună cu comunităţile romăneşti din
împrejurimi formează unul din centrele cele mai importnte ale romănilor Otomani
din Turcia.
.. . comunitatea noastră a găsit cu cale să adreseze un călduros Apel, în toţi
bunii romăni precum şi amicilor romănizmului ca fie – care să ne vie în ajutor
pentru clădirea bisericii din Coriţa, care va fi pentru fala întregului romănizm.
Pasi u dërgohet Apeli të gjithë Arumunëve, që banojnë në Ballkan, nën sundimin e Perandorisë
Osmane, Kryesia e Shoqatës Rumune Deshteptarea siguron një fletore, e veshur me kapak të zi, me formatin
23 – 14 cm. dhe me 98 faqe. Në faqen e parë shkruhet :
Registrul de chitănci a fondului cari va servi pentru clădirea bisericii romănă din oraşul
Coriţa.
1 9 0 9.
Kodiku Nr. 1 i Kishës Arumune të Korçës.
Që më dt. 27 dhjetor të vitit 1909, fillon derdhja e parave. I pari në listë është Papa Nastasi Plesa, Prift
në Kishën Shën – Mëria, Pleasa lart, me 321 Piastra. Tetë arumunë, për datat 27, 28 dhe 29 dhjetor, derdhën
gjithësei 539 Piastra. Toda Kalesh 93 piastra, Mita Tota Kalesh 20 p. Naku N. Bacu 40 p. Hali Zhanë Moraitu 5
p. Katrina Nikola Hr. Bacu 20 p. Kosta dhe Margariti N. H. Bac 20 p. ,Despa J. Bebi 20 P., të gjithë nga fshati
Pleasë Lart.
1 Janar 1910. Në datat 1-2 – 3, nga tre persona u derdhën 70 P. Sofia Vasili Gërcu,40 p. Athina Vasili
Drosu Kor.20 p., Thomaida J. Gembazi.10 p.
Në muajin Shkurt, pati një derdhje, në numur shumë më shumë se fillimi, por kontributi i secilit ishte i
vogël. George G. Çela 107 p. Gramatikova, Karaiman Beu – Kurtesh, derdhi, po 107 P. Naqi Doga
Papadia derdhi 60,p. gjashtë të tjerë nga 54 p. Vëllezërir Kosta dhe Mihali Hr. Çela Gramatikova, Miti Nasta
Lina, Papa Nikola Tashu, Patiçina, Miti Tashu Patiçina, Çiçika Sotiri A. Balamaçi dhe Steriu N. Kusha, dy nga
40 dhe pjesa më e madhe,nga 30 deri në pesë P. Nga 78 personat u derdhën gjithësej 1550 P .
Nga dt. 1 deri më 30 Mars, derdhja është më e madhe, por me më pak antarë. Andrei Ballamaci,
Revizori i shkollave rumune, derdhi 930 p. Naku Koçea, i cili ishte dhe Zv. President i PLLB, derdhi 535 p. ,
Llambi Kulecu, 400 p. Teia Jancu V. Carabuzi, 186 p. Safa Dina Balamaci 107 p. Nghela Spiru Teja 100 p.
Pandu Nasi Chirata, 100 p. Gjithësej nga 25 persona u derdhën 3050 p. . Është për tu theksuar se Z. V.
Dimitresku, nga Bukureshti, derdhi 186 p.
Në datat 1 – 3 – dhe 30 Prill, nga 11 persona, janë derdhur 1401 p.. Fillon nga Nr. 116 deri më 126.
Miciu Nastu me 400 p. Nicuca Harallamb Ballamaci 255, 20, p. Tashuli Zisi për 21 persona nga fshati
Shipska 195 p. Elena Sotiri A Ballamaçi 128 p. Nashu Xhambazi 107 p.
Në datat 6 dhe 10 Korrik 1910, nga 9 persona, u derdhën 1546 p.. Vasil M. Tallabaku 535 p. Spiru
Tezha, po 535 p . Llambi Karabina 321 p, Vasila Qendra Pipa 40 p. Stavre Buhea 40 p. , Simeon Guçea 30
p., Aleksandru Kristoforidi 20 p. ,Tunçiu Bardi 5 p. Mihu Dionisi Balauri 20 p. .
Në datat 8 dhe 10 Gusht, nga tre persona u derdhën 1300 p. Iraklie Duro, i cili banonte në Bukuresht,
derdhi 1000 p . Hristo Kotadi 200 p. dhe Gjeorgje N. Baca, Pleasa, 100 p.
Më datën 2 Shtator nga Grosvendel, ndërmjet Nr. 138 dhe 139, janë derdhur 2200 fr. ose 402 dolarë,
të konvertuar në 10.202, 20 piastra., kurse Leftera Mita Nasta ,Korçë 20 p..
Më datën 18 Tetor, ndërmjet Nr. 139 dhe 140 është dërguar një Çek nga qyteti Bridgjeport 811,73 fr.
ose 1573 dollarë, të konvertuar në 3754 piastra.
Në datat 2, 3 , 6, 8, 9, Dhjetor !910, nga 31 persona janë derdhur 5700 p. Shumën më të madhe e ka
derdhur Nr. 143, Prifti Harallambie Balamaçi me 1860 p. i vëllai i tij, Sutir Ballamaçi me 500 p. Dina Pitu me
535 p. Naum dhe Evridiqi Sotiriu me 465 p. Zonja dhe Zoti Filip Mishka me 428 p. Polikseni Andr. Ballamaçi
me 280 p. Nasta Stefa me 186 p. Sotiri Shunda, qyteti Krushova - Maqedoni me 150 p. Luçea dhe gruaja e tij,
të dy së bashku, nga 107 p, secili, Nashu J Faci 100 p. Tanasi J. Xheka 100 p. etj.
Më datën 11. 12 1910, ndërmjet Nr. 170 dhe 171 është dërguar një Çek me vlerën prej 3370 fr. të
konvertuar në 15.628, 20 piastra, nga New york ? nuk dallohet mirë.
Në datat 11, 21, 22, 23, 28, Dhjetor, nga 8 persona janë dedhur 2034 p. Nashu Mitru Drosu 694 p.
Janku V. Karabuzi 535 p. Kota Çyfeku 280 p. Grigori D. Ballamaçi 186 p. Dina Dam dhe Janulla, gruaja e tij
132 p. Sofia Spiru F. Ballamaçi 107 p. Nga 93 p.e poshtë, emrat e personave nuk janë shënuar.
Janar 1911, datat 3,10, 27. Nga 5 persona janë derdhur 1444 p. Alekse dhe Pandu Dina Th.
Vangjelisi 600 p. Dina Thanasi Vangjelisi 590 p. Nashu Mustaka 107 p. Tanasi Zisi Cicu 107 p.
Shkurt. Nga 4 persona janë derdhur 513 . Pandeli J. Vangjeli 279 p. Dina Rixha 107 p. Hida Dina Rixha
107 p. Vangjea Taku Rixha 20 p.
Mars. Ndërmjet Nr. 187 – 188 është dërguar një Çek nga Banka Çentral – Fal 75 dolarë, baras me
398 fr., të konvertuar në 1857 p. Nga dy persona janë derdhur 65 p, njëri quhej Kosta Bacu Pleasa 40 p.
,dhe tjetri Theodor Theohan Mula 25 p..
Prill. Nga 1 person janë derdhur 107 P. Stergjiu Pulia Balamaçi -Pleasa.
Mai. Nga dy persona janë derdhur 127 p. Masili Muçiu 107 p. dhe Elena Vasili Muçiu 20 p.
Korrik. Nga 22 persona janë derdhur 1267 p. Thanas Viska- Furxhiu 300 p.. Dina Gaqi Karameta
214 p. Doksia Pandu Mustaka 93 p. të tjerët nga 40 dhe 20 p.
Gusht. Nga 5 persona janë derdhur 1242 p. Pandu Nasi Qireaca 861 p. Andrei – Qendra - Pipa 321
p, Mërusha Këiçea Lupa 40 p. Nikola Lupa 10 p. Sofia Miti Thimnia 10 p. Ndërmjet Nr. 214 dhe 215 është
dërguar nga Banka Vonsechet një Çek prej 207 napolona herë 92,20 baras 19. 243 p. Po në këtë muaj
nga Banka Maramarosh, Bukuresht është dërguar një Çek 10. 032, 30 p. Nga Bukureshti ( Shoqata
Maçedo – romënë ) janë dërguar 4650 p.
Tetor. Nga 6 persona janë derdhur 685 P. Janku V. Karabuzi 465 p. Kleopatra Tashku nga qyteti
OHRID ka derdhur 80 p .Reka St Bacu dhe Aqilea Bacu, secili nga 40 p, Nikolae G. Dargati 40 p, Athina, e
shoqjq e Hristu Pp. Nastas 20 p.
Janar 1912 8 persona kanë derdhur 1013 p. Nashu Babu 535 p. Miltiada Kost.J. Ballamaçi 300 p.
Proksa Gjeorghe Katranxhi Pleasa, 93 p. tre persona nga 20 p secili dhe një 5 p.
Ndërmjet Nr. 228 dhe 229, më datën 1. 01. 1912 është dërguar përqindja nga Banka Mene 1538 P.
Shkurt Nga 3 persona janë derdhur 40 P.
3 Shkurt Ndërmjet Nr. 235 dhe 236, nga Banka Marmarosh për Id. Kosturi 1425 fr. të konvertuara në
6600,10 p.
15 Prill. 1 person ka derdhur 25 P.
Gusht. 2 persona kanë derdhur 272 p. Përqindja nga L. Kulecu 107 p.
 Data 20. 08. 1912 nuk është e qartë sa janë dorëzuar dhe sa janë shpenzuar. Faqe 11.
Më dt. 20. 08 1912 mbylet dorëzimi i parave në Kodikun Nr. 1.
Më duhet të theksoj se APELI , i formuluar nga Kryesia e Shoqatës Rumune DESHTEPTARE, u
drejtohei të gjithë Rëmënëve, të Gadishullit Balkanik, që jetonin poshtë Lumit Danub, nën sundimin e
Perandorisë Osmane dhe gadishmëria e tyre, për të ndihmuar në ndërtimin e Kishës Rumune , në qytetin e
Korçës, ka qënë e pastër dhe e sinqertë. Kemi derdhje nga Fshati rëmën i Grabovës, Voskopoja,
Gramatikova, Vodena, Patiçina, Kurteshi, Tërnova, Papadia, Patili, Tërnova, Gorniçiova, Klisura, Bukureshti,
Shipska, Krushova, Vithkuqi, Shoqata Maqedono- rumune, me qëndër në Bukuresht, Ohrid, etj. Kemi derdhje
dhe nga qytetarë të ndryshëm, jo të Etnisë tonë si nga qytetarë të besimit musliman, Pandeli Vangjeli
Evangjeli, nga Bukureshti, Aleksandru Kristoforidhi, nga Elbasani, Kareman beu nga Kurteshi , Salika Vinçiani
etj.
Është për tu theksuar pastërtia dhe korektësia e kryer nga Kryesia e Shoqatës sonë, të cilët evidentonin
çdo person dhe derdhjen e tyre, brenda ditës. Ata krijuan një model të mirë pune, për të cilin dhe të rinjtë e
sotëm duhet të frmyëzohen. Kjo traditë e re, vazhdon dhe në faqen 89 dhe 90, kur nga lekët e derdhura,
tërhiqen një pjesë e vogël e parave, për nevojat e Shoqatës.
Însemnarea banilor ce se cheltuescu din partea comunitetului însărcinat pentru
lansarea listelor sprea se stringe bani pentru clădirea biserici cii Romănă din Coriţa.
Më 5 janar të vitit 1910 në shtypshkronjë u shtypën 1000 Vërtetime, Lista dhe Apeli për shumën 176
piastra, për Katalogun e madh, 38 p., për Katalogun e vogël, 7 p., për zarfet dhe letrat për të shkrojtur 16.p.,
për postën 20, 17, 15 p., etj. etj. Vazhdon kjo rregullsi dhe në vitet 1911, 1912. Në faqen 92 dhe 93 kemi
një rast tjetër, për mënyrën se si pranoheshin paratë.
Însemnarea banilor depuşi la Banca fraţii Mone pe numele Preotului Haralambie A.
Balamaci, Spiru Teja şi Alexe Dina – Vangheli cu lira una suta piastri.
Data 1900. avem de primit. kemi marrë. avem de dat. Kemi dhënë.
20 Marţie 1900.
Am depuş la Bancă 2500, 2000, 2500, 9500,14600. Total 31100 P. etce, etce. Ps. Mendoj
se data 1900 duhet të jetë 1910.
Edhe faqja 96 e 97, vazhdon po me këtë skemë për vendosjen e parave në Bankë.
Më duhet të bëj të njohur dhe një fakt tjetër, se krahas burrave dhe gratë e tyre kanë kontribuar me para
për ndërtimin e Kishës rumune. Po përmënd emrat e disa prej Nënave tona si nga familia Balamaçi, Tezha,
Koça, Pitu, Qiraca, Pipa, Mustaka etj. etj.
Këtu përfundon Kodiku Nr. 1
Kodiku Nr. 2 është një fletore me ngjyrë bojë qielli dhe me formatin 21.5 herë 15 cm. ka gjithësej
212 faqe, nga këto 103 faqe të pa numuruara. Lista fillon me faqen 3 dhe që këtu fillon gabimi, ndoshta me
ndërgjegje apo pa ndërgjegje.
1 9 1 0 - 1 9 1 1.
Lista de subscripţie pentru fondul care va servi la clădirea Bisericei din Coritza.
De către Aromănii din Corcea.
Në Kodikun Nr. 1 derdhja fillon që më 27 dhjetor 1909, dhe jo më 1910. Në Kodikun Nr. 2 mungon
kolona e parë me vitin, muajin dhe datat, mungon kollona 4 dhe 5. Duket që është bërë një punë pa dëshirë
të mirë dhe profesionalizëm. Lista fillon me Nr. 1, Părintele Harallambie Ballamaci. Ky është një gabim tjetër,
por tashmë shumë më i madh. Hartuesi i kësaj Liste, ose ka dashur ti bëjë nder Liderit të Rëmënames, ose
nuk ka ditur të vlerësojë Figurën dhe Veprën e PLLB. Ai ishte një Intelektual sa i ndershëm dhe i drejtë, aq
dhe Vizionar. Jo më kot, PLLB. derdhjen e parë e ka bërë në fshatin Pleasë Lart, aty ku hapi shkollën dhe
Kishën rumune dhe këtë nder ja ka bërë Priftit të Kishës rumune, Papa Nastasi Pleasa. dhe pas tij vijnë
bashkëpuntorët më të ngushtë të Tij. Naku Koça, zv. President me Nr. 100, Andrea Ballamaçi me Nr. 107, Spiru
Tezha me Nr. 133, PapaLlambru Ballamaçi me Ntr. 143, Taqi Spiro Tezha me Nr. 204 etj. Pas PLLB. vjen Nr. 2
Tushi Tufeçi,që i përgjigjet Nr. 62 në Kodikun 1.e vazhdon deri në Nr. 218. Këta rëmënë janë hedhur në
Kodikun Nr. 2, nga Nr. 2 deri në Nr. 159. Pyes, pse është bërë ky gabim ? ! Edhe Nr. 219 deri në Nr. 238 nuk
janë hedhur në Kodikun 2.
 Në Polifoton, që Xhaxhai im Hristu Andrea – Qendra Pipa e ka bërë në USA, qyteti Bridxhport, në
rrjeshtin e parë ka vendosur Arumunët e Pleasës dhe në rrjeshtin e dytë dhe të tretë arumunët e Korçës, më
pështë vijnë Arumunët nga disa qytete të Amerikës.
Edhe në faqen 17 shkruhet për Arumunët e Korçës viti 1 9 1 0 – 1 9 1 1, kur derdhja ka filluar që më 27
dhjetor 1 9 0 9.
Më 13 Shtator të vitit 1903, Arumunë të ndodhur me banim dhe punë në New York, nga fshatrat Pleasa,
Dishnica dhe qyteti i Korçës, po dhe nga Gadishulli Balkanik me në krye të ndjerin dhe të pa harruarin Nikolla -
Culiçea - Çikani, themeluan Shoqatën ShPRESA, të cilën më 10 Dhjetor ia ndruan emrin në Shoqatën e
madhe dhe të dëgjuar deri më sot, SHOQATA RUMUNE PËR NDIHMË DHE KULTURË FËRSHËROTU.
Në vitin 1934, kur Presidenti i përgjithshëm i Shoqatës Fërshërotu ishte Ilia Sp. Biçi dhe sekretar i
përgjithshëm Tasu D. Tasi, u dërgohet të gjithë Arumunëve, që banonin në USA :
APEL
CĂTRE TOŢI FRAŢII DIN ALBANIA, EPIR, MACEDONIA ŞI ROMĂNIA.
ONORAŢI ŞI VRUŢI FRAŢI RĂMĂNI
Apeli kishte për qëllim dhe u adresohej të gjithë Arumunëve, që jetonin dhe punonin në USA, të cilët
deri më sot nuk ishin regjistruar, ose ishin larguar nga Shoqata, të regjistrohen në Shoqatën Fërshërotu, si e
vetmja Shoqatë, që mbron dhe lufton për të ruajtur identiten tonë, gjuhën dhe kulturën tonë, u bën thirjre dhe të
rinjve, nën moshën 16 vjet, të regjitrohen sa më parë, se punën, e filluar prej tyre, do ta çojnë më përpara Ata,
dhe tani për tani të paguajnë një kuotë më të vogël, deri në momentin, kur do fillojnë punën.
Më duhet të theksoj se APELI i Shoqatës Deshteptarea të Korçës është shkrojtur në gjuhën rumune,
kurse Apeli i Shoqatës Fërshërotu është shkrojtur në të Folmen Fërshërote.
Po ndihma për KISHËN e Korçës, nga Arumunt e Amerikës ka filluar që në vitin 1910.
Lista de subscripţie de către Aromănii di Nero – york 1910.
Lista fillon me Priftin D. r Lukaçiu, që derdhi 10 $ , vazhdon me Arqile Nikolla Çipu, xhaxhi im, vëllai i
mamasë, anëtar i Komitetit Qëndror dhe Zv. Kryetar i Shoqatës Fërshërotu, ka paguar shumën më të madhe
prej 50 dollarë, Stelli – Ana- Vasili K Karameta 25 dollarë, 12 Arumunë nga 20 d. Demetre K. Çyfeku, Teodor
K. Çyfeku, Nashu K. Karameta, Naum Mangjiozi, Hristu d. Sholla, Grigorie D. Sholla, Miha P. Faci, Hrista Lupu,
Toli N. Lupu, Aqilea Lupu, Vasili Lupu, dhe Dhimiti Karapataqi. 4 persona nga 15 $. Miha S. Faci, Spirea D.
Pittu, Dimitru Face dhe Sotir Koça. 2 persona nga 12 $ Pilea M Ruka, Nasta M Ruka. 12 persona nga 10 $
Prifti i Kishës Shën Dhimitri në Bridxhport D-r Lukaciu, Sotiri F Ballamaçi, Janulli D. Puçi, Nikolla K. Bacu,
Hrista Dimitresku, Hrisulla Shëllira, Nikolla Dimaka. Atanasi Janulli, Vangjeli Balksiana, Miltiadi Balkiana,
Thomaqi Pittu dhe Anton Pitëllë. 28 persona me nga 5 $ , 35 persona me nga 2 $, 30 person me nga 1 $ dhe
35 persona me nga 25 dei më 50 cent. Si përfundim nga 153 persona janë derdhur 803 $ A janë të
mjaftueshme këto dhe nga disa qytete të tjera të Amerikës për të ndërtuar një KISHË të madhe dhe të bukur,
siç u ngrit Kisha e SHËN - Sotirit, në Korçë ? ? ? .
Lista din Central – Fals America. 1 9 1 1.
Edhe këtu është bërë një gabim, hidhet në Fletore viti 1911, përpara vitit 1910.
24 persona kanë derdhur 75 $. Nga 10 $ kanë derdhur Miha Morova, Nikolla Bileka dhe Dimitrie Sholla.
Tre persona nga 5 $. Dimitrie Morova, Marie M. Murova, Hrista D. Xhiti. Dimitrie St. Panu 4 $. Gjeorgje
Kosta 3 $. 7 persona nga 2 $. dhe po 7 persona nga 1 $. 4 persona nga 50 cent.
Lista de subscripţie din St. Francisco. 1910.
Nga 32 persona kanë derdhur 199 $. Fotii N. Ballamaçi ka derdhur 30 $. Apostol L. Kulecu 25 $.
Teodor Dia Adam 20 $. 5 persona nga 10 $. Dy persona nga 8 $. 1 person 4 $. 2 persona nga 2 $ dhe 12
persona nga 1 $.
Lista de subscripţie din Woonsochet 1 9 1 1.
222 persona kanë derdhur 771 $. Xhoxha L. Belu ka derdhur 50 $. 3 persona kanë derdhur nga 30 $.
Spiro Çekani, Vëllezërit Kostandin dhe Llambri Belba, Nikolla Çikani. Miha Janellu ka derdhur 25$. 4
persona kanë derdhur nga 20 $. Dumitriu Sp. Tezha, Pandeli Talabak, Vasili T. Çela, dhe Nastasi Çikani. 3
persona nga 15 $. Stelian Sp. Tezha, Pandeli Sp. Tezha dhe Hristu D. Stillu. 21 persona nga 10 $. 2
persona nga 12$, 29 persona nga 5 $ etj dhe 73 persona nga 75 cent deri më 10 cent.
Lista de subscripţie din St. Louis 1 9 1 1.
 Susă banii au fost trimis la 1 9 2 1.
Në këtë Listë nuk shkruhet në se derdhja është bërë në dolar. apo fr., po nënkuptohet në dolar.
Nga 91 persona jane derdhur 936 $. Ilia Kulecu ka derdhur 100 $. Teodor Xhambazi 70 $., Nikolla A. Qiraca
dhe Ahilea Belu, secili nga 50 $. Dimitrie Babu 40 $. Vasil Januli, Kostaqe Argjendari, Vasila Xhambazi dhe
Januli Xhambazi, secili nga 20 $. Vangjeli N. Januli, 13 $ Mihali Gjica 15 $. Hrista Dima, Qilia Argjentari,
Tasika Argjentari, Kosta Gjica, Petra Gjica, Kristu N. Babu, Nasta Januli, Sotiri dhe Vangjeli Alexi, Vasili K.
Babu, Thoma J. Xhambazi, secili nga 10 $. !6 persona nga 5 $. 1 person 4 $. 5 persona nga 3 $. 9 persona
nga 2 $. 19 persona nga 1 $. Dhe 10 persona nga 25 deri më 50 cent. Në shumën nuk janë llogaritur cent dhe
përqindja.
Ps. Nga të gjitha dokumentet që kam lexuar, për të parën herë po shikoj që në vend të shkronjës Ţ, ţ të
alfabetit arumun, është shkrojtur shkronja Ts.
Lista de subscripţie din Corcea 1 9 2 1 .
Nga 160 persona janë derdhur 17.200 Drahmi.
Dina Çikan, 2.000: drahmi, Spiri Çekan dhe Nikuca Ballamaçi, secili nga 1200 drahmi, Dimitri Tezha, Teodor
Çikan, Vëllezërit Dina Vangjeli, Hrista Sholla dhe Familia T. Babu, secili nga 1000 drahmi. Aureliu Çikan
600dr., Spiru Beçea, Zisa Gaçi, Naku Karamitru dhe Tanas Xheka, secili nga 500dr. Andrea – Qendra Pipa,
Llambri Karabuz, Dina Adam dhe Spiru Dumitresku, secili nga 400dr. Niku Shpira dhe 11 të tjerë persona, nga
300dr. baras 3600 dr. Të tjerë nga 250 dr. deri më 5 dhe 2 dr. Ps. Këtu përdoret shkronja Ţ, ţ. dhe jo ts.
Lista de subscripţie din Corcea. Franc.
Në këtë Listë nuk shënohet Viti
Nga 91 persona janë derdhur 6589 fr. :
Kosta Tundo 3oo fr., Mihali dhe Sotir Lako 240 fr., Vangjeli Turtulli, Thoma Turtulli, Eftimi Çipi, Pando Mulla,
Kaçio dhe Irakli Qiriako, Vëllezërit Q. Zabarë, Kristaqi L. Bimbli, Mihallaqi
Manastirli, Naum Shtiria, Vëllezërit G. Xexo, Alexi, Zisi Dhimitraqi Papakozma, Vasili Raf. Avram,
Dimitri Tezha, Lluka Hrilla, Sotiraq, Petri , Ilia Fundo, Stavri Ballauri, të gjithë këta persona kanë derdhur nga
200 fr. , Këstrënjotë të ndryshëm kanë derdhur 214 fr., Nikolla Buleçi 30 $. Të konvertuar në 151 fr., Vangjeli
Fundo 150 fr., Gaqi A Turtulli, Kostaqi Ballauri, Dhosi Ballauri, Angjeli N. Ballauri, Eftimi Opari, Dhosi Katundi,
Vasil Ilia Katundi, Kostaqi dhe Sotiraqi Çipi, Alexi Papakozma Dumitresku, Kosta dhe Misto Liako, Luka D.
Fundo, Dimitri Bini, Taqi Mina Frashëri, Kristaq Mihal Mosko, Vangjeli Papaharallamb, Liçio Gji[io, Athanasi
{iko, Jovan Stassa,vëllezërit Mano, Jovan Kosturi, Joan Ballauri, Itakli Th. Liako, Zisi Paparizo, të gjithë këta
persona kanë derdhur nga 100 fr. Tashku Ilo 120 fr. Vëllezërir Koto Ziko kanë derdhur 115 fr.
Kemi 45 persona, të cilët kanë derdhur nga 75 fr. deri më 10 fr.
Edhë në këtë Listë disa herë është shkrojtur shkronja q shqip, disa herë chi. rumanisht.
Woonsocket 1 9 2 1
Lista de subscripţie în ajutorul clădiri bisericei din Coritza.
Virtuti.
Nga 151 persona janë derdhur 1000 $. :
Vëllezërit Kosta dhe Arqilea Spau ka derdhur 50 $. , Mihali Dimitresku, ka dedhur 30 $. , Vasili Hr. Biqi -
familiar, ka dedhur 25 $. Spiru dhe Aristidi D. Damu, po 25 $. , George V. Gërtu, Apostoli D. Ballamaçi, Spiru
T. Mushi, Vëllezërit Dimitrie dhe George A. Spau, Andrea N. Gjica, Vëllezërit Dimitri dhe George Rashta,
Vëllezërit Pandu dhe Zisa Sp. Tezha. Vëllezërit Nikollae,Dimitriedhe Oetra Hr. Lupu. Vëllezërit George dhe
Spiru Babaiana. Vëllezërit Hrista dhe Thimistokle Face. Fotu D. Bardhu. Dimitrie A. Vangjeli George Sp. Bebi.
Vëllezërit Andrei dhe Koçë N. Doku. Nikolla L. Karabuzi. Të gjithë këta persona kanë paguar nga 20 $.
Vëllezërit Atanase dhe Spiru Babu. Ka paguar 40 $. Dimitri P. Panu. Teodor Spau. Dhe Spiru Z. Shilira, secili
prej tyre ka derdhur nga 15 $. Nikollae Bacu 12$. Kostaqi. G. Belba. Spiru N Rixhea. Dimitri S. Rixhea. Hrista
K. Gjici. Naku Sp. Xhambazi. Matia N Xhambazi. Kostandin D. Dargati. Steriu Gërtu. Dimitrie Beçea. Kosta
Xhambazi. Vëllezërit Hrista Nastu. Dionisi K. Kulecu. Vëllezërit Petre dhe Tolia Gjizari. Vëllezërit Hrista dhe
Aristidi Dima. Anastasie D. Pandaru. Hrista G. Spau. Teodor Tona. Vëllezërit Sp. Bebi. Kosmaqi Fatzi. Vasili N.
Kaçiaveli. George N. Tudurushu. Liçea K. Manganitza. Ilareon Moloçiu. dhe Niku N. Xinankons. Secili nga këta
ka derdhur nga 10 $. Të tjerë, 53 persona kanë dedhur nga 5$. Disa nga 3 deri 2 dhe 1 $. dhe disa të tjerë
nga 50 dhe 25 cent.
 Lista de subscripţie în Ajutorul bisericei din
Coritza.
de către Romănii din Nr
Grosvendale Com. Mungon viti.
Nga 151 persona janë dedhur 1150 $. Pa llogaritur vogëlsirat. :
Thomaqi Vangjeli, 100 $. Familia Andrea Sholla 100 $. Nasta Sp. Beçea 50 $. , Dimitrie Andrea -
Qendra - Pipa 50 $. Hrista Stillu 40 $., Vëllezëritz St. Bardu, Vëllezërit L. Kutina, Vëllezërit M. Fatze, dhe
Vangjeli Hr. Vangjeli, secili ka derdhur nga 30 $. Thoma N Beçea, Grigorie Sp. Beçea, Dionis N. Beçea,
Hristu Doku, Hrista T. Milla, Dina Muzha, Pandeli Muzha, Spiru L. Vangjeli, Llambri Vangjeli, Pandely Sota,
Aspasia A. Sota. Nikolla T. Vangjely, Zuica V. Talabaku, të gjithë këta persona kanë dedhur nga 25 $.
Harallambie Stillu, Vangjeli Milla, Hrisata Mihali dhe Januli N. Sholla. Arqilea Tudurushi dhe Anastasi Petru.
kanë derdhur nga 20 $. Petra Fatze, Vangjeli Shunda dhe Epaminonda Karamitru kanë derdhur nga 15 $.
Dumnika Stillu, Angjella P. Muzha, Kustanda D. Muzha, Viktoria D. Muzha. Zurika L. Vangjeli, Kostika L. Dima,
Spiru D. Bombu, Spiru N. Kotori, Dionisie Çela, Januli Puci, Nikolae Stambelu, dhe George Belba, të gjithë
këta persona kanë derdhur nga 10 $ 19 persona kanë dedhur nga 5 $. 31 persona nga 2 deri më 1 $. Dhe
dy persona kanë derdhur nga 50 cent.
Ps. Deri në ditën e Inagurimit të Kishës rumune Shën - Sotiri, vetëm dy familje rëmëne të qytetit të Korçës, jo
vetëm nuk kishin paguar të holla, po as emri nuk u duket gjëkundi.
Ajutor
1 9 2 5.
La inagurarea Birericei Schimbarea la Faţa.
Derdhja është bërë në Napoleona dhe janë konvertuar në Franga ar.
Nga 20 persona janë derdhur ,
Simeon Mëndresku 10 Napolona ose 200 Franga ar.( Ministri ), Ambasador i Rumanisë, Zonja Simeon
Mëndresku, po 10 Nap. të konvertuar në 200 fr., Vasil Avrami 10 Nap. Të konvertuara në 200 fr. ar. Arqilea
Zeqiu 7 e gjysëm Nap. të konvertuar në. 150 fr. ar. Thanas Sheko ( Viska ), bisnesmen korçar, që aktivitetin
e kishte në Lagjen e rëmënëve.
5 Nap. 100 fr. Ar. Spiru Murova 5 Nap. 100. Fr. ar. Petraqi Kondo 5 Nap. 100 fr. ar. Kostandina Çitu
Stratobërda 2 Nap. 40 fr. ar. Dimitri Vriga 2 Nap. 40 fr. ar. Elena N Kotta 2 Nap. 40 fr. ar. Eftimie N. Pleasa
2 Nap. 40 fr. ar. Nga 1 Nap. 20 fr. ar. kanë paguar këta persona : Miçiu Tudurush, Gaqi Belba, Ilia Proto,
Luka Shuka, Andrei Jota, Nastasia N Rikashi, Jorgji Pando Roshiani, Zisa S. Tezha, Hrisru Sp. Vriga, Miçea
Spiru Vriga, Mita Raqi Nastu dhe Zonja Ana nga gjysëm Nap. ose 10 fr. ar. Nashu Sholla 5 $. ose 25 fr.
ar., Sotir Toli Lupa 5 $. ose 25 fr. ar. Olimbia Dimitri Panu 3 $. ose 15 fr. ar. Nashu Pundaru 2 $ ose 10
fr.ar. dhe Dimitri Koli Jorgo 1 shëndan ose 10 fr.ar. Steriu Mihail ka dhuruar një ikonë, Shëjntin Stilian,
Mitkë Qafzezi, miku i Arumunëve, nuk ka derdhje. Do verifikuar në Kodikun tre.
Jam munduar ti hedh në shkrimin tim emrat e të gjithë personave, ashtu siç janë shkrojtur me gabime, apo të
deformuara.
Në vitin 1911, familia korçare, nga fshati Çiflig, 3 kilometra larg Korçës, i fali Komunitetit rumun të
Korçës, me President PLLB, një ndërtesë një katshe të përbërë nga 6 dhoma dhe një zyrë, në rrugën Thanas
Tashko, Laggjia 1, me kusht që po ta përdoni për Shkollë jua dhuroi, në të kundërt nuk ua fal. Kështu, shkolla
që ishte vendosur,që në vitin 1906 në truallin që ishte blerë për të ndërtuar Kishën, u vendos në ndërtesën e
re dhe kësisoj u bë i mundur që aty të mendohej për të ngritur Kishën.
Më datën 6 Mars të vitit 1 9 2 1, u hodhën themelet për ngritjen e Kishës rumune me emrin e Shën
Sotirit. ( Me një ceremoni të madhe u vu guri themelor i të parës kishë rumune në Korçë ku mori anë
Peshkopi Grek Jakobi dhe Banda Kombëtare.) Nga Ditari i patriotit korçar Llambi Vaskë Jorgji, faqe 183. Në
krye të ceremonisë, ishin Presidenti i Shoqatës rumune të Korçës, Mita Tezha, Revizori i të gjitha shkollave
rumune të Shqipërisë dhe Konsulli Onorifik i Rumanisë në Korçë, djali i ideatorit të kësaj Kishe PLLB, Nikuca
Ballamaçi, Prifti PapuKota Balamaçi, priftërinj të tjerë dhe një shumicë e madhe besimtarë arumunë dhe korçarë.
Në vitin 1 9 2 5 bëhet inagurimi i Kishës së re dhe të bukur, po më duhet të theksoj se paratë e mbledhura nga
arumunët e Gadishullit Ballkanik dhe të atyre në USA, Amerikë,nuk mjaftonin. Ishte ndihma e Rumanisë, e popullit rumun,
e qeverisë rumune, ajo që bëri të mundur ngritjen e kësaj Kishe. Në përurimin e Kishës, sipas fotografisë, krahas Liderëve
të rëmënames dhe besimtarëve arumunë dhe korçarë, si pjesë e pandarë nga Komuniteti ynë, morrën pjesë dhe Episkopi
i Kishës Autoqefale të Korçës, Imzot Visarion, Ambasadori i Rumanisë së bashku me bashkëshortene Tij Zoti dhe Zonja
Dumitresku, priftërinj rëmën, nga fshatrat, ku banojnë arumunët etj. Kështu, qytetit tonë të dashur, krahas Kishave të
bukura dhe impozante si Shën - Gjergji, Mitropolia, Shën Ilia, Shën Thanasi, Shën Mëria etj, ju shtua dhe një Kishë tjetër
e bukur, Kisha e të gjithë qytetarëve të Korçës.
Por gëzimi i të gjithë qytetarëve të Koçës, u cënua pak, kur më 30 Janar të vitit 1931, një fenomen natyror goditi
Kishën tonë, dëmtoi fasadën e Kishës dhe rrëzoi njërën nga kupolat. Dëshpërimi ishte i madh, por dhe në këto momente
të vështira; Rumania na u ndodh përsëri pranë, na i hoqi dëshpërimin. Ajo dërgoi menjëherë 5 0 0 napolona flori, që të
rregulloheshin pjesët e dëmtuara. Por, për fat të keq, kjo ndihmë, si gjithmonë bujare e Popullit rumun, u abuzua.
Ambasadori i Rumanisë Vasile Stoika, së bashku me priftin e Kishës sonë, PapuCota Balamaçi, në vend që të
rregullonin pjesët e dëmtuara, ata, nuk e di se për çfarë arsye, e prishën të tërë Kishën dhe në vend të saj ndërtuan një
Paraklis me drasa, dhe për më tepër, në territorin e saj lanë të gjitha mbeturinat dhe gurët e skalitur të kishës, të cilat më
vonë u përdorën për shkallët e stadiumit të lojrave me dorë, në vendin ku më parë hidheshe kryqi dhe një pjesë, së
bashku dhe me gurët e Kishës të Shën – Gjergjit, u përdorën dhe në shkallët e Stadiumit të Skëndërbeut. Sa keq. Ajo
Kishë që u ngrit me ndihmën e të gjithë Arumunëve të Gadishullit Balkanik dhe të USA, Amerikës, me kontributin e shtetit
rumun, i cili përballoj pjesën më të madhe të shpenzimeve, e shkatëruan brenda një dite. Ministri – ambasadori i
Rumanisë,Simeon Mëndresku në ditën e inagurimit të Kishës, dhurroj 20 Napolona, të konvertuara në 400 Franga ar.,
shumën më të madhe nga 31 personat, që dhuruan atë ditë, ambasadori tjetër, paratë e shtetit rumun i bëri rrush e
kumbulla. Një abuzim të tillë, bëri dhe kolegu i tij, George Miku, i cili, ende pa përcaktuar vendin për të ndërtuar Kishën,
pa marrë lejë nga pushteti vendor, sjell një Maune me materiale ndërtimi, por vallë, çimentoja do të mund të duronte dy
vjet, deri në kohën kur do hapeshin themelet ???!!!.
Tashmë Arumunët e Korçës janë me Kishë dhe pa Kishë, dhe me gjithë atë, Paraklisi mbushej plot nga besimtarët
arumunë dhe korçarë. Ndër familjet korçare që vini çdo të Djelë për të dëgjuar Meshën në gjuhën rumune, për të dëgjuar
dy Psaltët, Naku Karamitru dhe Thanas Cikulli, të cilët me zërin e tyre të ëmbël, i afronin edhe më shumë besimtarët,
dallohej famillja e Ilo Mitkë Qafzei familja Dimitri Emanueli etj.
Edhe pas Çlirimit të vendit, ndonse Shkollën rumune e mbyllën tre nga familjet e Komunitetit tonë, Kisha rumune
vazhdoj tu shërbente besimtarëve korçarë. Dhe sikur të mos mjaftonte kjo, Dikush nga Komiteti i Qytetit, bëri dy herë
përpjekje për ta mbyllur Kishën dhe sekuestruar territorin e saj, përgjigjja nga Komiteti Exekutiv ishte negative. Për fat të
keq të besimtarëve korçarë, në vitin 1964 vjen dikush nga kupola e Sigurimit të Shtetit për të drejtuar Korçën, atëhere u
puq tenxherja me kapakun dhe pa lejën e Komiteti Exekutiv u mbyll Kisha dhe u sekuestrua territori i saj, me qëllim që aty
të ndërtoheshe një Apartament. Ky vendim arbitrar i indinjoj besimtarët korçarë dhe Zonja Thoma Niko Shpira, një ditë të
Djelë u drejtoret të gjithë besimtarëve, që ndodheshin në Kishë me thirjen : Nëna dhe baballarë, motra dhe vëllezër duan
të na i mbyllin Kishën, të ngrihemi të gjithë, të mos t’ua lejojmë që ta mbyllin kishën tonë, ajo do funksionojë si të gjitha
Kishat e qyteti tonë.... Dy nga besimtarët e Komunitetit tonë vajtën në Tiranë dhe takuan Kryeministrin e Shqipërisë, por
me t’u kthyet në qytet u thirrën në Degën e brendshme etj. etj. Revolta e besimtarëve pati një farë efekti se për dy vjet
Kisha mbeti e mbyllur, Më pas ajo u shemb dhe në vend të saj ndërtuan një Apartament që i ngjan më shumë një
Borsaline të zhytur thellë në kokë. Vetëm pas dy vjetësh u mbyllën të gjitha kishat dhe xhamitë.
Viti 1990, në Shqipëri u vendos PluriPartitizmi dhe Pluralizmi u dha të drejtën njerëzve të shprehin
mendimet e tyre, të bëjnë kërkesa për të drejtat e tyre, për të drejtat e komunitetit të tyre. Kishat e qyteti dhe të
fshatrave, një pjeë u mbyllën, një pjesë tjetër u shëmbën. Kisha e Shën – Gjergjit, sa e bukur aq dhe solide u
shemb përdhe, Kisha e Mitopolisë, u nda në dy pjesë, njëra, për hir të Ikonostasit, mbeti si e tillë, kurse pjesa
tjetër, ju dha institucionit,që merrej me restaurimin e Ikonave. Kisha e Shën – Ilisë dhe Shën – Thanasit u
mbyllën, Kisha e Shën – Mërisë u prish nga tjhemellet etj . Në Korçë ishte e nevojshme të ndërtohej një
Katedrale e bukur.
Cilido lexues duhet ti bëj të njohur se Ne Arumunët e Korçës po dhe të gjithë Shqipërisë për emrin
Nikolla përdorim si sinonim të këtij emri, emrin Kuliçea dhe për emrin Andrea – Qendra.
20.05. 2018 Nikolla Pipa.
 BOGDAN-PETRICEICU HASDEU – FOLCLORIST
Maria BARBĂ, lector superior universitar,
Universitatea de Stat ,,B. P. Hasdeu”
din Cahul, Republica Moldova

B.P.Hasdeu s-a născut la 26 februarie 1838,în comuna Cristinești județul Hotin.

Activitatea creativă a lui B.P.Hasdeu îmbrățișează cele mai diverse domenii: politică,
istorie, literatură, filologie, sociologie, etnografie, filozofie, religie, economie, drept, artă
militară, științe naturale.[1,p.7]
Mihai Drăgan aprecia că: ”Hasdeu face parte din categoria oamenilor care se nasc o
dată la un secol”.
Asemenea lui D.Cantemir, M.Eliade, M.Eminescu, N.Iorga, G.Călinescu, savantul e
un geniu universal.
Spirit fantast,nonconformist,mândru de blazonul princiar al familiei,adesea prea
orgolios și nestatornic,patriot aprins, chinuit mereu să dezlege tainele vieții și ale neamului
românesc,Hasdeu este o figură de excepție,o personalitate ciclopică,un monstru erudiționist
greu de prins într-o formulă critică unitară și definitivă. [2,p.163]
Viața și activitatea lui B.P.Hasdeu rămâne până în prezent obiectul preocupărilor
lingviștilor,istoricilor,pedagogilor și teoreticienilor literaturii,deoarece despre ea s-a scris
relativ puțin și s-a realizat în funcție de specializare.Demn de remarcart este faptul,că
interesul pentru cercetarea operei lui B.P.Hasdeu a început destul de târziu,în perioada
interbelică,apoi propagată de literați,filologi istorici,care au reactualizat-o precizându-i locul
în istora literaturii,a științei și culturii românești.[3,p.89-106]
În anul 1874,Titu Maiorescu,pe atunci fiind Ministrul Cultelor și Instrucțiunii
Publice îl invită pe savant să predea un curs extraordinar de filologie comparată,
”îmbrățișând”limbile: sanscrită, zendică, armeană, latină, albaneză, celtică, germană,slavică
și limbile romanice,toate în raport cu limba română. Succesul cursului nu va dura mult timp
sub patronatul autorului,deoarece la 11 iunie 1875,Titu Maiorescu suspendă prelegerile și îl
eliberă pe Hasdeu de sarcina ținerii cursului.[3,p.374-375]
Motivul schimbării operate de ministru,după cum afirmă I.Oprișan, constă nu atât în
relațiile personale dintre doi cei titani ai intelectualității românești, ci mai degrabă în dorința
de a acorda catedra menționată unui mare filolog străin, a cărui prezență să contribuie la o
mai accentuată deschidere a învățământului universitar românesc către metodologia
stiințifică modernă europeană,în special germană, prilej pentru care este invitat Alexandru
Cihac, membru de onoare a Acdemiei Române din 1872.
Schimbarea lui Titu Maiorescu și numirea ca ministru a lui Ch.Chițu, prieten
apropiat și admirator a lui B.P.Hasdeu, a oferit posibilitatea ultimului să-și reia cursul.Gestul
făcut de ministru se întemeia pe ”talentul și știința ce punea în serviciul culturii naționale,
inițiind junimea studioasă și publicul limitat la cercetările adevăratelor principii de filologie
care au devenit astăzi călăuza cea mai sigură în vastul domeniu al filosofiei și criticii
istoriei” și totodată,ministrul își asumă obligația să înainteze Parlamentului proiectul pentru
înființarea catedrei de filozofie comparată. Savantul era declarat geniu în parlament.
[3,p.337-379]
G.Missail în cadrul ședinței a corpului legislativ rosti: ”Când este vorba de
înființarea unei catedre de filologie comarată și când catedra se dă în mâna unui geniu ca
Hasdeu,trebuie să ne bucurăm întâi pentru că nu avem mulți bărbați ca acesta și,al doilea
pentru că acest bărbat prin cunoștințele sale de tot felul, sunt sigur că va face ca cursul să fie
frecvent nu numai de români din România Liberă, dar și de oamenii din Macedonia, Epir,
Tesalia și chiar de fiii celorlalte popoare care locuiesc pe Peninsula Balcanică”.[6,p.46-47]
Lazăr Șeineanu, unul dintre discipolii lui B.P.Hasdeu,apreciează studiile de folclorist
pe o scară comparatistă foarte intensă prin volumul II din ”Cuvântul din Bătrâni”.
B.P.Hasdeu pune începutul cercetării științifice a multor probleme de istorie a
folclorului. În Moldova știința despre folclor apare în anii 30 ai sec. XIX. Primii care au
contribuit la perioada perfolcloristicii firave sunt A.Hasdeu. În 1830 publică 2 texte (две
молдавские песни) Boleslav Hîsdeu. Unele texte comentîndu-le adesea voluntar în scopul
propagării folcloristicii din Moldova de peste Prut și în Basarabia în limbi diferite
(moldovenească și rusă). Prima perioadă a folcloristicii moldovenești (1830-1850) au fost
incluși A.Hîsdeu, Boleslav Hîsdeu, M.Kogălniceanu, C.Negruzzi, Al.Russo, V.Alcsandri ș.a.
A doua etapă a folcloristicii noastre,numită de ”intensă colectare și cercetare”,cu ”școala
științifică a lui Hasdeu”în centrul ei era inclus B.P.Hasdeu,care a adunat un material colosal
și a întreprins cercetări intense.
Alexandru Hîsdeu (1811-1872). Educat în atmosfera școlii folclorice ruse,scriitor-
iluminist. A Hîsdeu colectează, traduce, publică și popularizează unele bucăți autentice din
folclorul moldovenesc pe paginile presei ruse. La 1830 tipărește două cântece de nuntă
(numite neadecvat ”istorice”), având circulație în Moldova de Nord, Bucovina. [8,p.129-
131]
În 1833[9,p.111-142] publică alte șase cântece lirice moldovenești de aspect diferit-
istorice,haiducești(o doină) și de factură diferită (mai multe cărturărești). Publică și unele
cântece din Muntenia.explică unele forme folclorice, lingvistice, istorice, reluate din
cronici în scopul lămuririi fondului tematico-ideologic al cântecelor publicate.
Folclorismul scriitoresc e continuat în operele sale cu subiect istoric (poeziile
”Dumbrava roșie”, Ștefan cel Mare, nuvela ”Domnia Arnăutului”). La baza nuvelei au fost
puse legendele despre Dabija, Duca, Dafina și Petricenco.
A.Hasdeu este numit” începătorul folclorului nostru”, ”primul folclorist
basarabean”.[10,p.35]
Boleslav Hasdeu (1812-1886), colectează prelucrează o serie de legende, basme,
tradiții ce se referă la istoria patriei, relații sociale interne cele istorice cu ucrainenii,
polonezii ș.a.
Este preocupat de unele creații pe tema haiduciei comparându-i pe răzbunători
populari moldoveni(Ursu,Tobultoc ș.a.) cu cei ucranieni (Dovbuș,Gonta,Carameliuc ș.a.)
maghiari(Ianuș ș.a.).[10,p.41]
În 1845 literarul B.P.Hasdeu face unele încercări științifice (etnografice-folclorice)
de înscriere a ritualului nupțial din părțile Hotinului.[10,p.41]
De la Tadeu Hasdeu,bunicul lui B.P.Hasdeu a rămas un caiet cu câteva legende
despre Traiani Dochia,Dragoș Vodă, Cheile Bîcului,Papură Vodă,Amazoane.
Un motiv arahic se află la baza legendei Dochiei.Sărbătoarea tradițională a Dochiei
se clasează la hotarul anotimpurilor de iarnă și primăvară și este în legătură cu lumina
solară. Numele vechi Dochia se păstrează în legende și în credințe.B.P.Hasdeu scrie în
”Etymologicum Magnum Romaniae”, că legenda e de obârșie ”frigiană”, adică ”tracică”,
punând la bază marea asemănare cu legenda clasică despre Niobe, pe care grecii ar fi
preluat-o de la traci.[11,p.2281]
Motivul legendei este întâlnit în folclorul poparelor: grec, ceh, sârb, bulgar, albanez,
turc, francez, elvețian, spaniol, portughez ș.a. Subiectele legendelor despre Dochia sunt de
natură diferită.Ele au rădăcini vechi precreștine și oglindesc diferite trepte de evoluție
socială. B.P.Hasadeu pune începutul cercetării științifice a prozei folclorice,a clasificat
speciile,a cercetat geneza,dezvoltarea istorică,poetică,a întreprins largi investigații de teren
cu ajutorul chestionarelor.
B.P.Hasdeu a adunat multe povești cu ajutorul chestionarului: ”Basmul cu fetele de
împărat răpite de zmei”, ”Vitejia feciorului de împărat”, ”Traista fermecată”, ”Făt-Frumos și
mărul de aur”, ”Flăcăul leneș și fata harnică”, ”Ileana Cosînzeana din copac”.[10,p.425]
Cuvântul poveste B.P.Hasdeu îl explică în felul următor ”tot ce se poate spune că
este narațiune neveridică, fictivă, de la cele mai scurte până la cele mai lungi”.[12,p.413]
În studiul despre ”basm”(1893) B.P.Hasdeu se sprijină pe afirmația lui Scopenhouer
că omul ar poseda ” pentru vis un deosebit organ”. Provenirea elementului fantastic savantul
filolog o caută în vis ”...în vis,-scrie B.P.Hasdeu, totul capătă forme mai mult decât
hiperbolice:ceea ce visează omulpoate să se adeverească în starea de veghere...de aici orice
popor crede în vise și tot așa el crede în basm, ca și în vis, spațiul și timpul se șterg, în
câteva minute visătorul trăiește mai mulți ani,în vis ca și în basme, omul vede zmei sau
zâne”.[11,p.2605]
Poveștile, scria B.P.Hasdeu, sunt o prețioasă comoară pentru scrutatorul mitologiei
naționale și chiar pentru un istoric.[13,p.34] În poveștile fantastice figurează multe
personaje. După caracterul lor ele sunt complexe și opuse în acțiuni.Permanent prezenți sunt
3 eroi pozitivi:Voinicul și viteazul Făt-Frumos,Preafrumoasa Ileana-Cosînzeana ajutorul
credincios al voinicului,Calul năzdrăvan.
Poveștile nuvelistice formează o grupă aparte în cadrul prozei folclorice.B.P.Hasdeu
includea aici narațiunile”..în care nu întâmpină nimic miraculos sau supranatural”.
[11,p.2601]
Povestea nuvelistică are un conținut realist, ea reflectă viața privată și are mai mult
formă de narațiune dramatică. Chipul eroului ideal, purtătorul celor mai nobile, luminoase
calități, a adevărului vieții.
B.P.Hasdeu a pus într-o lumină nouă domeniul folclorului,fiind cunoscut ca scriitor,
istoric și mai cu seamă lingvist. B.P.Hasdeu pledează cu căldură pentru frumusețea
folclorului care ar deosebi copilăria și anume:
 cântecele de leagăn;  frământările de limbă;
 cântecele și jocurile de copii;  basmele;
Următorul curs cuprinde alte 8 specii caracteristice bărbăției: ghicitoarea, strigătura,
doina, hora, colinda,teatrul,orația(conocăria) și cântecul funebru.
Cu părere de rău B.P.Hasdeu nu a reușit să dezvăluie speciile folclorului rezervate
bătrâneței: balada, descântecul, legenda, anecdota, proverbul și bocetul, deoarece nu și-a
mai continuat cursul de folclor.[14,p.5]
În concluzii putem menționa următoarele:
 B.P.Hasdeu a fost un pedagog de vocație în predarea cursului de filologie
comparată,în învățământul universitar românesc cu o metodologie științifică european;
 B.P.Hasdeu pune începutul științific a multor probleme de istorie a folclorului,prozei
folclorice,clasificării speciilor de folclor.
Biblografie:
1. B.P.Hasdeu,Publicistică din ziarul ”Traian”,1869-1870,editura Arc
2. B.P.Hasdeu-un seccolde nemurire.Materialele conferinței științifice.Cahul,20 noiembrie 2007,Cahul
2008
3. Botezatu P.,Băieșu N.,Junghiteu E.,Creația populară,Chișinău,Știința,1991
4. Ciocanu V.,A.Hâsdeu și creația populară/Literatura moldovenească și folclorul.Chișinău,1982.
5. Columna lui Traian,VII,nr.1,1877
 6. Hasdeu B.P.,Etimologismul Magnum Romaniae,București,1866.
7. Hasdeu B.P.,Fondul Basmului”Opere alese”,vol.I,Chișinău,1967
8. Hasdeu B.P.,Studii de folclor.Ediție îngrijită de Nicolae Bot.Prefață de Ovidiu Bîrlea.Cluj-
Napoca,1979
9. Hasdeu B.P.,Studiu de folclor,Cluj-Napoca,1973
10. I.A.Axentii,Gândirea pedagogică în Basarabia în perioada interbelică,Editura Civitas,Chișinău 2006
11. I.Oprișan,B.P.Hasdeu sau setea de absolut.Tulmutul și misterul vieții.Vestala,București,2001
12. Mihai Dragă,Figurina,în B.P.Hasdeu,Antologie,București,1972,p.163
13. Вестник европы 1830,nr.23-24
14. Samanti L.,Cemortan S.,Literatura și folclorul pentru copii,Chișinău,Editura STELART,2010,P.5

Poezii
Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Petroșani
Rugăciune pentru dascăli
Adie vânt de toamnă, s-a terminat
vacanța,
Iar dascălu-și așteaptă elevii cu speranța
Ca noul an de școală frumos și bun să fie,
S-aducă satisfacții, succes și bucurie.
De el ai grijă, Doamne, dar, mai întâi de
toate,
Veghează zi și noapte, să aibă sănătate
La trup, dar și la minte, să poată rezista,
Că vremurile-s tulburi și misiunea-i grea!
Mai dă-i înțelepciune, iubire și blândețe,
Ca pe copii cu multă răbdare să-i învețe,
Și pe măsura muncii să fie răsplătit,
Nicicând să nu mai fie, de nimeni, umilit!
Iar când se întristează, când dă de vreun
necaz,
Să-i desenezi în grabă un zâmbet pe
obraz!
Prof. Slavu Petronela-Vali,
Menire
Dascălilor care și-au încheiat nobila
misiune
Mi-a fost menit, cândva, s-aduc lumină
În mintea copilașilor și-acum
Mă simt ciudat, știind că o să vină
Inevitabilul sfârșit de drum.
Mă-ntreb cum voi trăi de-acu-nainte,
Când copilașii nu-mi vor fi aproape,
Mă răscolesc aducerile-aminte
Și-o lacrimă își face loc sub pleoape.
Presimt că nu va fi deloc ușor
Să stau departe de ai mei copii,
De râsul lor eu știu că-mi va fi dor,
Chiar gălăgia lor îmi va lipsi.
Voi răsfoi albumele în care
Atâtea amintiri am adunat
Și-l voi privi, cu drag, pe fiecare
Copil ai cărui pași i-am îndrumat.

S-a împlinit frumos destinul meu

Și-acum e timpul să mă odihnesc...
În suflet o să fiu copil, mereu,
Căci dascălii nicicând nu-mbătrânesc!
 Despre performanță
Când despre performanță se vorbește,
Ne zboară gândul la realizări,
La premii și la diplome, firește,
Recunoscute peste mări și țări.
Se face performanță-atuncea când
Elevii reușesc să exceleze
Și ies triumfători în primul rând,
Precum războinicii pe metereze.
Aceștia au familii care pun
Un mare preț pe-nvățătură și
Îi sprijină, le-arată drumul bun,
Sunt foarte grijulii cu-ai lor copii.
Doar că în România mai există
Copii ce-s defavorizați de soartă,
A căror viață este grea și tristă
Și care intră rar pe-a școlii poartă.
N-au niciun sprijin în părinții lor,
Căci unii sunt plecați pribegi, departe,
Și nu pot să le-ofere ajutor,
Iar alții sunt neștiutori de carte.
Acești ghinioniști ai sorții n-au
Susținere, lipsesc destul de des
Și-atunci când, totuși, pe la școală dau,
Vin pentru corn și lapte, mai ales.
Și nu-s puțini, în România-s mii
De oropsiți desculți, cu burta goală,
Iar când lucrezi cu-asemenea copii,
E-o performanță dacă vin la școală.
Tot performanță este când ajung
La timp și nu întârzie în clasă.
Chiar dacă unii-au de făcut drum lung,
E semn că te respectă și le pasă.
Iar dacă au și hainele curate,
E-o performanță extraordinară
Căci nu au baie și cu greutate
Se spala bieții în lighean, afară.
E-o performanță și când au caiete
Și un creion, ceva cu ce să scrie.
Să aibă-nvelitori și etichete,
Deja, nu-i performanță,-i utopie!
Și cum în mediu-n care ei trăiesc
Au deseori exemple deocheate,
Atunci când nu înjură, nu lovesc,
E-o performanță, fără doar și poate.
E-o performanță și să-și facă tema,
Nu mai contează dacă scriu frumos,
Cum n-au o masă, un birou, problema
E că o scriu în pat, sau chiar pe jos.
Și chiar de e greșită... bravo lor!
Căci numai faptul că au încercat
Să-și scrie tema, fără ajutor,
E-o performanță de apreciat.
Iar dacă eu, ca dascăl, pot în clasă,
Prin tot ce fac, un pic să îi atrag,
Să uite de problemele de-acasă,
La lecții să participe cu drag,
Să fie-ascultători, să-nvețe bine,
Să-și afle drumul fiecare-n parte,
Să nu se facă-n lume de rușine,
Că au rămas neștiutori de carte,
E-o performanță și sunt încântată
Că munca mea nu este în zadar,
Chiar dacă treaba pare ne’nsemnată
Și nici nu se punctează la dosar.
Iar dacă, peste ani, în viață zboară
Spre-nalte culmi, să-și facă-un viitor,
Și-și depășesc condiția precară,
E tot o performanță. Cinste lor!
 Disertație rimată despre-o carte minunată

Cu ochii toată ziua-n telefon, Iar dacă vor mai exista copii
Copiii noștri nu mai fac mișcare, Ce nu-nțeleg atâtea informații,
Stau doar în casă și – s-avem pardon – Cum e firesc, profesorii vor fi
Mai nou, obezitatea e în floare. Dispuși s-acorde chiar și meditații.

Sedentarismul, ipocrită boală, De fapt, nu-i stabilit destul de clar

Îi afectează, de o vreme-ncoace, Ce teze sau evaluări vor da,
De-aceea-i indicat, măcar la școală, Dar ne-așteptăm că vor primi măcar
S-alerge, să se miște, să se joace. De scris, acasă, vreun eseu, ceva.

E drept că mai există școli în care Contrar atâtor critici aberante,

Lipsește o dotare adecvată Acești elevi ai noii generații
Și e destul de greu să faci mișcare, Vor face lecții foarte captivante,
Dar, de acum, problema-i rezolvată. Căci manualul are ilusrații!

Credeați c-o să primească spaliere, Și vor vedea concret, privind în carte,

Palete, mingi, cum ar fi fost normal, Ce-nseamnă o ștafetă-aplicativă,
Fileu de tenis, bârne, jambiere? Cum se aruncă mingea mai departe,
Nici vorbă! Vor primi... un manual. Deci ora o să fie atractivă.

Când am aflat, am exclamat așa, Oricum, în drum spre școală, cocoșați,

Crezând că nu va fi de vreun folos: Ei cară manuale cu toptanul,
„Doar manualu-acesta mai lipsea!” Iar cei de sus, profund îngrijorați,
Dar ce știm noi, cei mici și proști, de jos? Gândindu-se că-i prea ușor ghiozdanul,

E-un manual ce-a fost atent gândit C-un manual de sport l-au încărcat,
De oameni competenți, nu de-ageamii, Știind că de folos o să le fie,
Așa că terminați de cârcotit, Și vor mai edita neapărat
Că știu ei ce-i mai bun pentru copii! Și manualul de dirigenție.

Prin curtea școlii nu vor transpira, Iar dacă tot se cheltuiește-un ban
Făcând mișcare-n trening sau în șort, Pe manuale, cred c-ar fi normal
Ci, relaxați, în bănci vor studia Să poarte copilașii în ghiozdan
Din valorosul manual de sport. Și pentru pauze un manual.

În pas cu transformările recente, Și unul pentru... Gata! Pun zăvorul

Profesorii de sport s-or adapta La gură, până nu m-aud acei
Și-n loc de meciuri sau antrenamente, Ce pot să ne decidă viitorul,
Caiete și lucrări vor corecta. Căci mi-e cam teamă că le dau idei!