Influența lacului și a unei cantități ridicate de fluor asupra eroziunii și a abraziunii

într-o investigație de laborator

Scopul acestui studiu a fost de a investiga potențialul lacurilor fluorurate concentrate in reducerea
pierderii de smalt in urma ciclurilor repetate de eroziune a acidului citric și abraziunea periuței de
dinți in vitro.

Introducere
Lacurile cu un continut ridicat de fluor aplicate profesional au fost propuse ca o gestionare
preventiva a uzurii dintelui ce este cauzata predominant de eroziunea acidă rezultata din
obiceiurile alimentare a stilului de viață contemporan. Formulele variate diferă în capacitatea lor de
a depune fluor pe suprafața smalțului la o adâncime de până la 50 microni, asadar modificând
suprafața și făcând-o mai rezistenta viitoarelor atacuri acidice. Efectul protector al lacurilor
fluorurate la eroziunea smalțului au fost demonstrate atât de duritatea cat și de modificările
analitice profilometrice in vitro.Scopul principal al acestui studiu a fost de a compara efectul
lacurilor care conțin concentrații mari de fluorură pe cicluri repetate de eroziune a acidului citric și
erozione-abraziune pe smalț in vitro, folosind lac de copal eter (0 ppmF) ca strat de control.

Materiale si metode
Eșantioanele de smalț uman au fost expuse la lacuri fluorurate: Bifluorid®® (NaF & CaF2-
45200 ppmF), Duraphat® (NaF 22600 ppmF), Fluor-Protector® (difluorsilan 1000 ppmF), un grup
care utilizeaza un strat controlat de lac copal eter (0 ppmF) și un grup care utilizeaza apă distilata.
Pentru fiecare grup de 16 eșantioane, se realizeaza nouă cicluri de eroziune și nouă cicluri de
eroziune-abraziune [1 ciclu = eroziune (acid citric 0,3%, pH 3,2, 5 min) + saliva artificială (1 oră, pH
7,0) + abraziune (120 de perieri lineare în saliva artificială cu periute Oral B ce contin perii moi
medii- 300 g]. Schimbarea suprafeței smalțului a fost evaluată utilizând profilometria optică.

Produsele sunt listate în Tabelul 1 (Duraphat® lac, Lacul Bifluorid10®, Lacul Fluor-
Protector®, lacul copalit) și au fost aplicate într-un strat în conformitate cu instrucțiunile
producătorilor privind suprafețele de smalt uscate, fiecare cu o noua micro periuta și lăsate să se
usuce la aer timp de 10 minute. După aplicarea lacurilor, probele au fost depozitate într-un mediu
umed la 37 ° C timp de 24 de ore. Lacurile au fost apoi îndepărtate cu atenție cu betisoare de
bumbac utilizând acetona (pH = 7), verificate cu un stereomicroscop și după clătite cu apă distilata,
uscate cu aer și benzi de referinta repoziționate pe aceeași zonă înaintea ciclurilor de eroziune sau
eroziune-abraziune, având grijă de a evita atingerea suprafeței smaltului. Fiecare grup de dinți a
fost apoi supus la nouă cicluri a unui protocol publicat anterior fie doar de eroziune fie de eroziune-
abraziune. Pentru fiecare ciclu de uzură, fiecare sectiune de dinte a fost expusă la o
demineralizare de cinci minute în 250 ml de acid citric proaspăt preparat (0,3%, pH 3,2) la
temperatura camerei (21 ° C +-1 ° C) cu o agitare ușoară de 50 rpm. Solutia acidica a avut o
aciditate titrabilă de 17,1 ml, măsurată ca volum de soluție 0,1 M de hidroxid de sodiu necesară
pentru a ridica 20 ml din băutura experimentală la pH 7,0 prin adăugarea unor volume marite de
soluție de hidroxid de sodiu urmată de agitare și echilibrare timp de două minute până când pH-ul
atinge valoarea de 7,0. Toate evaluările au fost întreprinse de un operator antrenat anterior legat la
ochi.

Toate probele au fost scanate folosind un profilometru cu lumină albă confocală. Pentru
analiza înălțimii treptelor au fost analizate imaginile rezultate utilizând software-ul de analiză a
suprafețelor MountainsMap®
Datele au fost exportate într-o foaie de calcul Excel unde au fost efectuate analize statistice).

Rezultate
Datele profilometrice rezultate in urma eroziunii (Figura 1) au arătat că apa distilata și
straturile de control de eter copal au susținut cele mai mari pierderi de smalț (7,3 / 7,2 um) în timp
ce lacul Duraphat® și mostrele tratate cu Bifluorid10® au arătat o scădere semnificativ mai mica a
dimensiunii stratului de smalt (4,2 și 5,0 l; p <0,001). În plus, Duraphat® și Bifluorid10® au avut
statistic o pierdere semnificativ mai mica decât lacul Fluor-Protector® (6,8 l; p <0,01). Figura 2 a
arătat rezultatele modelului de eroziune / abraziune și, ca și modelul de doar eroziune, lacurile
Duraphat® (5,3 lm) și Bifluorid®®(6,1 lm) au arătat statistic o pierdere de smalt semnificativ mai
redusa în comparație cu celelalte produse și controale (p <0,001). Lacul FluorProtector® (9,1 lm) a
avut o pierdere de tesut dentar care nu a fost semnificativ mai mică decât copalul(9,2 l; p> 0,05).

Discutie
Rezultatele din profilometria modelelor de eroziune și de eroziune-abraziune au demonstrat
că lacurile fluorurate de concentratie marita protejează smaltul în acest model de laborator. Cea
mai mare concentrație de fluorură a fost prezentă în Bifluorid10® (45 200 ppmF) comparativ cu
lacul Duraphat®(22 600 ppmF), în timp ce lacul Fluor-Protector® a avut considerabil mai puțin
(1000 ppmF.In acest studiu interacțiunea fluorului a fost mai importanta decât efectul lacului.
Fluorul părea a fi capabil să influențeze ambele modele prezentând un efect asupra eroziunii și
eroziunii-abraziune. Modelul de abraziune prin eroziune a produs mai multă uzură decât eroziunea
simpla, confirmând contribuția sinergică a acizilor și a uzurii mecanice. Modelul de eroziune-
abraziune este mai complex cu perioade de demineralizare urmate de abraziune mecanică,
premiza fiind aceea că acidul citric demineralizează stratul exterior al smalțului iar componenta
abrazivă îndepărtează stratul de suprafață, expunând una care este potențial mai puțin bogată în
fluor.

Fluorurile cu aplicatii topice unica au fost capabile să afecteze atât suprafața cât și, așa cum
s-a raportat in studii anterioare, cristaliti de smalt mai adânci. Această constatare susține
observația că tratamentele topice cu lac ce contine fluor au o suprafață și un efect de sub-
suprafață; care pot fi relevante pentru prevenirea eroziunii dentare.
 Punctul comun cu toate produsele din acest studiu a fost un lac și fluorul. O provocare
semnificativă a fost compoziția și concentrațiile diferite de fluor din lac. Dar nu s-a prezentat nicio
oportunitate de a depăși acest lucru deoarece ne-am bazat pe produse comerciale. Concentrația
de fluor a variat considerabil între lacuri. Atât cele mai inalte concentrații, Duraphat® și
Bifluorid®®, au avut statistic mai puțina eroziune și eroziune / abraziune decât Fluor-Protector®.
Această diferență în înălțimea pierderii de tesut dentar ar putea reflecta efectul concentrației și
formulării fluorurilor în timp ce eliberarea lor rapidă de fluor în 24 de ore ar putea avea un efect
suplimentar. Probabil ar fi fost necesar un control negativ fără lac dar datele disponibile aratand
efectul asupra eroziunii și abraziunii fără fluor este copleșitoare încât autorii au ales să păstreze
comparatorii la un lac. În plus, deși s-au făcut toate eforturile pentru a asigura îndepărtarea lacului
înainte de măsurare, nu exista nici o garanție absolută, asadar o comparație directă cu un lac care
nu conține fluor a fost privita ca un control optim. De asemenea exista si o dezbatere despre
beneficiul relativ al fluorurii de sodiu în comparație cu alte formule. În ciuda acestor rezerve
impactul fluorurii de sodiu nu poate fi ignorat deoarece este un constituent al multor paste de dinti,
ape de gura și lacuri. Deși alta investigatie de laboratoar sugerează faptul că formule diferite de
fluor pot fi mai eficace decât fluorura de sodiu concluzia majora este că aceasta este cea mai
frecventa sare fluorurata descoperita.

.Concluzii

Acțiunea fluorului într-o gamă de lacuri locale cu aplicații unice a fost eficienta în reducerea uzurii
smalțului prin eroziune si eroziune și abraziune, în acest studiu de laborator. Impactul clinic al
acestui studiu pare să sugereze că o singură aplicare a unui lac cu fluor a avut potențialul de a
preveni eroziunea cat si eroziunea și abraziunea. Prin urmare, pentru pacienții cu risc ridicat este
un posibil instrument preventiv.