Sunteți pe pagina 1din 4

Cadrul legal stabilire baza de calcul a contributiei de asigurari sociale de stat si a pensiei

suplimentare:
1. COD MUNCA / 25.11.1972 - abrogat prin Legea 53/2003 (codul muncii 2003)
- art. 84 : apare notiunea de "salariu tarifar de incadrare";
(1) Salariul tarifar de încadrare se acordă în raport cu gradul de îndeplinire a sarcinilor de muncă, astfel încît sa
constituie un stimulent pentru cei care îşi îndeplinesc în bune condiţii sarcinile.

- art. 114: despre sporul de noapte;


(1) Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară în timpul nopţii, durata timpului de muncă este
mai mica cu o ora decît durata muncii prestate în timpul zilei, fără ca aceasta sa ducă la o scădere a remunerării.
Prevederile acestui alineat nu se aplică şi celor care au un program normal de muncă mai mic de 8 ore.
(2) În unităţile în care procesul de muncă este neintrerupt sau unde condiţiile specifice ale muncii o impun,
programul din timpul nopţii poate fi egal cu cel din timpul zilei. Munca prestată în timpul nopţii, în cadrul unui
asemenea program se plăteşte cu un spor de 15% din salariul tarifar de încadrare, pentru orele lucrate în timpul
nopţii, dacă aceste ore reprezintă cel puţin jumătate din programul normal de lucru. În mod excepţional
Consiliul de Miniştri poate aproba la unele unităţi majorarea pînă la 25% din salariul tarifar a sporului pentru
munca în timpul nopţii.

- art. 120: despre spor pentru ore suplimentare;


Orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sînt ore suplimentare şi se
compensează cu timp liber corespunzător.
Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensata cu timp liber corespunzător, în următoarele 30 de zile, şi
cel în cauza este de acord, orele suplimentare se vor retribui cu un spor, după cum urmează:
a) 50% din salariul tarifar de încadrare pentru primele 2 ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul tarifar de încadrare pentru orele care depăşesc primele 2 ore şi pentru munca prestată în
zilele de repaus săptămînal, zilele de sărbătoare legală şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale nu se
lucrează.

- art. 126: despre indemnizatia de concediu;


(3) Pentru perioada concediului de odihnă, persoanele încadrate în munca beneficiază de o
indemnizaţie calculată pe baza salariului mediu realizat în ultimele 12 luni şi care li se
plăteşte anticipat.
Art. 126 modificat prin LEGE Nr. 6 din 5 februarie 1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii
ale salariaţilor - abrogata prin Legea 53/2003 (codul muncii 2003
Articolul 3
Pe durata concediului de odihnă, salariaţii au dreptul la o indemnizaţie care nu poate fi mai mica decît salariul
de baza, sporul de vechime şi indemnizaţia pentru funcţia de conducere, luate împreună.
Articolul 4
(1) Durata concediului de odihnă, inclusiv a concediului de odihnă suplimentar, şi cuantumul indemnizaţiei
cuvenite pe durata acestuia pentru fiecare salariat se stabilesc prin contractul individual de muncă, cu
respectarea dispoziţiilor prezentei legi şi a clauzelor convenite prin contractele colective de muncă.
(2) La stabilirea duratei concediului de odihnă în cadrul negocierilor, partenerii sociali pot avea în vedere şi
vechimea în munca a salariaţilor.

- art. 137: despre vechimea in munca;


(1) Timpul cît o persoană a desfăşurat activitate pe baza unui contract de muncă constituie
vechime în munca şi alte perioade prevăzute de lege.
(2) Condiţiile în care o persoană încadrată are vechime în munca, vechime neîntreruptă în
munca, vechime neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechime în funcţie, meserie sau profesie,
precum şi modul de calcul al acestora, stabilite de lege, iar dovada se face cu carnetul de
muncă şi cu alte acte sau mijloace de dovada, în condiţiile legii.
(3) Unitatea este obligată sa elibereze persoanelor încadrate în munca, la încetarea
contractului de muncă, carnetul de muncă, completat cu toate datele la zi.
- art. 145/146: despre asigurari sociale;
- art. 149/150: contributii CAS si pensie suplimentara
Articolul 149
Cuantumul contribuţiei unităţilor pentru asigurările sociale se stabileşte prin lege. Neplata cotizaţiilor de
asigurări sociale de către unitate nu lipseşte persoanele încadrate în munca de ajutoarele materiale ce li se
cuvin.
Articolul 150
Deosebit de pensia de asigurări sociale, persoanele încadrate în munca beneficiază dintr-un fond constituit pe
baza contribuţiei lor pe principiul mutualitatii, de o pensie suplimentară, ale carei condiţii de acordare se
stabilesc prin lege.

2. DECRET 389 /11.10.1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat - abrogat
de Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale

Articolul 1
Unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane
juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare sa verse la bugetul asigurărilor
sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra cîştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele
care se califica la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra
sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cît fac practica în producţie, indiferent de
forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.
Pentru personalul român salariat trimis în misiune permanenta în străinătate, unităţile socialiste de
care aparţin sînt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra salariului
brut de încadrare în ţara în lei.
Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent, sînt datoare sa verse la bugetul asigurărilor
sociale de stat, contribuţia după cum urmează:
a) 25% - unităţile socialiste româneşti care prestează activitate în afară graniţelor tarii, pentru personalul lor
salariat cuprins în asigurările sociale româneşti; firmele străine care calculează contribuţia de asigurări sociale
pentru personalul lor salariat cuprins în asigurările sociale româneşti, indiferent dacă acestea exercita
activitatea pe teritoriul Republicii Socialiste România sau pe teritoriul străin; societăţile mixte de pe teritoriul
Republicii Socialiste România pentru personalul lor salariat; reprezentantele firmelor comerciale, ale
organizaţiilor internaţionale şi ale organizaţiilor economice străine, reprezentantele diplomatice străine care
funcţionează în Republica Socialistă România, precum şi membrii acestora, pentru personalul lor salariat
cetăţeni români sau străini, cuprinşi în asigurările sociale româneşti, cu domiciliul stabil în Republica Socialistă
România;
b) 14% - asociaţiile de locatari, pentru personalul salariat, asupra salariului convenit, care pentru calcularea
contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a drepturilor de asigurări sociale trebuie să fie cuprins între limitele de
salarizare ale funcţiei sau meseriei din unităţile socialiste de stat din ramurile respective;
c) 7% - persoanele fizice, pentru personalul casnic angajat, asupra salariului tarifar minim pe economie.
Unităţile, persoanele juridice şi fizice care aparţin sectoarelor de activitate cu sisteme proprii de asigurări
sociale, sînt datoare sa verse contribuţia la casele de asigurări sociale din sistemele respective, pentru
personalul lor cuprins în aceste asigurări sociale precum şi pentru persoanele pe care le califica la locul de
muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, pentru ucenicii sau elevii şcolilor lor
profesionale. Stabilirea şi calcularea contribuţiei de asigurări sociale se fac potrivit reglementărilor acestor
sisteme de asigurări sociale.

- art. completat de HOTĂRÎRE nr. 1109 din 18 octombrie 1990 cu privire la liberalizarea preţurilor şi
măsuri de protecţie socială
Articolul 9
Începînd cu data de 1 noiembrie 1990, toţi agenţii economici ai căror salariaţi sînt cuprinşi în sistemul
asigurărilor de stat vor lua în calculul costurilor şi vor plati o cota unica de 20% drept contribuţie pentru
asigurările sociale, cu excepţia cazurilor pentru care prin prevederile legale în vigoare s-a stabilit o cota mai
mare.

- art. completat de Legea nr. 49 din 25 mai 1992 pentru modificarea şi completarea unor
reglementări din legislaţia de asigurări sociale astfel (legea a fost abrogata prin Legea 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale) :
Articolul 2
Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat se modifica şi se completează
după cum urmează:
1. Alineatul 1 al articolului 1 va avea următorul cuprins:
"Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se
stabileşte diferenţiat, astfel:
- 35% asupra cîştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa I de muncă;
- 30% asupra cîştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă;
- 25% asupra cîştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi;
- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decît salariul minim brut pe ţara, în cazul personalului
casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vîrsta, handicapaţilor şi a copiilor."

Articolul 2
Contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentind:
- drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat;
- drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.

- articolele sunt completate prin Precizari nr. 947/ 10.07.1992 si/sau Precizari 181679/10.07.1992
astfel:

1.Cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat

a) Cotele de contribuţie pentru asigurările sociale de stat, prevăzute la art. 2 din Legea nr. 49/1992, sînt
datorate de persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat începînd cu luna aprilie 1992.Persoanele
juridice şi fizice care au virat contribuţia de 22% pentru asigurările sociale de stat, aferentă lunilor aprilie şi mai
1992, vor recalcula contribuţia în condiţiile şi pe baza cotelor prevăzute la art. 2 din lege şi vor vira diferenţa o
dată cu contribuţia datorată pe luna iunie sau, cel mai tirziu, luna iulie 1992.

b) Contribuţia pentru asigurările sociale de stat se datorează de persoanele juridice şi fizice, asupra cîştigului
brut realizat de salariaţii acestora încadraţi cu contract de muncă, încheiat pe durata nedeterminată sau
determinata, indiferent de forma de salarizare utilizata şi forma de proprietate. De asemenea, contribuţia se
datorează şi pentru premiile acordate salariaţilor din fondul de salarii.

c) În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia pentru asigurări sociale de stat
nu se datorează asupra sumelor reprezentind:
- drepturile plătite asiguraţilor, potrivit legii, din fondurile asigurărilor sociale de stat şi din fondurile proprii ale
persoanelor juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea (conform art. 3 pct. 7 din lege);
- drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor de muncă, respectiv cele aferente
muncii prestate în perioada preavizului de concediere;
- drepturile de autor sau de colaborator extern;
- drepturile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile, ori pentru
alte categorii de lucrări care nu au la baza contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii;
- sumele ce se acordă salariaţilor din profitul net de către societăţile comerciale şi regiile autonome;
- indemnizaţiile primite de împuterniciţii mandataţi de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi ministerele de
resort, reprezentanţi ai intereselor capitalului de stat, de membrii consiliului de administraţie şi de cenzori;
- indemnizaţiile de delegare şi detaşare şi indemnizaţiile acordate personalului transferat în condiţiile legii.

d) ...precizari de natura tehnica privin modul de plata a CAS si PS - nu face obiectul prezentei lucrari.

e) Membrii asociaţiilor familiale şi persoanele autorizate sa desfăşoare o activitate independenta calculează şi


depun contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia de 3% pentru pensia suplimentară, la venitul
lunar al asiguratului, începînd cu 1 aprilie 1992. În cazul asociaţilor sau comanditarilor care participa la
administrarea societăţilor comerciale şi au încheiate contracte de asigurări sociale de stat, contribuţia pentru
asigurările sociale de stat de 25% şi, respectiv, 3% pentru pensia suplimentară se datorează asupra valorii de
asigurare stabilite prin contract.
f) .... priveste 2% contributie la fond medicamente- nu face obiectul prezentei lucrari

2. Cu privire la contribuţia pentru pensia suplimentară


a) Contribuţia salariaţilor de 3% pentru pensia suplimentară se calculează şi se retine la sumele încasate drept
salarii de baza, la care se adauga toate drepturile salariale care, potrivit dispoziţiilor legale, fac parte din salariul
de baza (indemnizaţia de conducere, salariul de merit, sporul pentru lucrul în subteran, sporul pentru profesor
diriginte, farmacist-diriginte, asistent medical şef, medic inspector, inspector şcolar de specialitate etc.) sporurile
prevăzute la art. 3 pct. 3 din lege, precum şi alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul
individual de muncă, sume care, de altfel, se iau în calcul, potrivit art. 3 pct. 1 din lege, la stabilirea pensiei.
b) ...precizari de natura tehnica privin modul de plata a CAS si PS - nu face obiectul prezentei lucrari.

c) Contribuţia pentru pensia suplimentară este datorată pentru întreaga perioadă care constituie vechime în
munca, inclusiv în perioadele în care salariaţii se afla în incapacitatea temporară de muncă sau în concediu
pentru creşterea copilului pînă la împlinirea virstei de 1 an şi primesc indemnizaţii de asigurări sociale.

d) Contribuţia pentru pensia suplimentară este datorată şi de persoanele care cumulează pensia cu salariul pe
bază de contract de muncă. În cazul persoanelor care cumulează mai multe funcţii, contribuţia se calculează şi
se retine la funcţia de baza.

e) Contribuţia pentru pensia suplimentară nu se retine persoanelor care prestează servicii sau executa lucrări pe
bază de contracte civile sau efectuează alte categorii de lucrări care nu au la baza contracte de muncă
reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii.

f) Contribuţia pentru pensia suplimentară nu se retine de la salariaţi pe perioadele nelucrate şi consemnate ca


atare în carnetul de muncă, perioade care, prin urmare, nu constituie vechime în munca utila la pensie.

3. Cu privire la calcularea şi plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de stat


a) Procentele prevăzute de Hotărîrea nr. 880/1965, cu modificările ulterioare, pe baza cărora se calculează
indemnizaţiile de asigurări sociale de stat în caz de boala, sarcina şi lehuzie şi pentru îngrijirea copilului bolnav în
vîrsta de pînă la 3 ani, cuvenite persoanelor asigurate, se stabilesc în funcţie de vechimea totală în munca
realizată de acestea pînă la data acordării concediului medical, noţiunea de "vechime neîntreruptă în munca"
nemaifiind utilizata în legislaţia de asigurări sociale.

S-ar putea să vă placă și