În 1920, yachtul Ostara a eşuat la Sfântu Gheorghe, după ce a fost prins de o furtună puternică.

La bord se aflau
membrii familiei de nobili ruşi de origine germană Skadovsky - Falz Fein şi echipajul. Niciunul nu a mai ajuns viu pe uscat. O parte
dintre ei au fost găsiţi împuşcaţi. După două luni, alte două cadavre au fost găsite pe peninsula Sacalin.

Cum explică specialişti... Locul unde marea îmbrăţişează Dunărea. Imagini fascinante de la gura d... Insula Şerpilor,
rana deschisă a României, de la stăpânirea bizantină ... Membrii familiei Skadovsky- Falz Fein au fugit spre libertate, dar yachtul
Ostara, numit după numele unei zeiţe germanice, cu care au plecat la drum, spre Istanbul, a eşuat la Sfântu Gheroghe, cam la 100
metri de mal. Vasul a ajuns cu pânzele yachtului erau îngheţate şi în dimineaţa zilei de 20 februarie 1920 vasul s-a înţepenit în
pragurile de nisip care formează lungi dune de sub apă. Moartea nobililor care au fugit în urmă cu aproape 100 de ani de regimul
bolşevic şi care au murit aproape de malul românesc al deltei, la Sfântu Gheorghe, rămâne un mister. Un al vas, plecat din Odessa,
cu alţi nobili din familia Skadowsky, a ajuns în acea perioadă la Sulina. Informaţia ne-a fost furnizată de realizatorul TV Florin
Chiriac, care a săpat mult în arhive pentru a dezlega misterul. Adevărul este greu de aflat întrucât arhivele Primăriei Sfântu
Gheorghe au fost distruse, şi nu se mai găsesc decât câteva acte, iar mărturisirile martorilor sunt contradictorii. Un mister rămâne
şi numărul victimelor, care variază de la 7 la 11 membri.

Variantele morţii nobililor de pe Ostara O primă variantă spune că grănicerii români au deschis focul spre nava
naufragiată. Se pare că între Iura Scadovsky şi militari a existat un dialog, nobilii ruşi cerând românilor să vină să îi salveze,
promiţându-le că le vor construi o biserică din aur în zonă, însă soldaţii au fost la acea vreme mai interesaţi de comoara pe care
bănuiau că se află pe vas şi i-a ucis şi au furat rublele de aur şi bijuteriile scumpe, scrie Florin Chiriac într-un articol despre tragedia
yachtului Ostara pe care l-a publicat în „Anuarul Muzeului Marinei Române“ în anul 2007. O altă variantă ne-a oferit-o Vanea Ivanov, de
84 de ani, din Sfântu Gheorghe. El a trăit cu povestea navei Ostara de mic copil. A auzit povestea de la bătrânii satului şi apoi a
dus-o mai departe. „Ei s-au apropiat de malul nostru, dar au crezut că furtuna i-a dus din nou în Rusia şi s-au împuşcat între ei, de tamă să nu cadă pe mâna
bolşevicilor“, spune bătrânul. Nea Vanea nu crede că vreun mort de pe vas a fost îngropat creştineşte, ci că toţi s-au scufundat cu tot
cu vas.

Despre comoara de pe yacht? „Cineva spunea că erau foarte mulţi bani, că era o comoară, dar cine ştie“, se întreabă
bătrânul. O altă variantă este aceea că Skadovsky a intrat în panică fiind convins că au eşuat într-o zonă controlată de Armata
Roşie. Cum la bordul ambarcaţiunii se aflau şi mai multe femei şi, de teamă că vor fi violate, nobilul şi-a ucis întreaga familie şi apoi
s-a sinucis. Războiul civil dintre albi şi roşii Yachtul Ostara nu avea ca punct final România, familia Skadovsky- Falz Fein
intenţionând să ajungă la Istanbul şi de acolo în Germania şi Elveţia. Dar de ce fugeau din Odessa? Profesorul universitar Cristian
Troncotă ne explică climatul istoric care a pus pe fugă nobilii din această parte a Europei. În anul 1917, Lenin a semnat un decret al
păcii cu Germania şi Austro Ungaria, prin care Rusia a ieşit din război. Totodată, Lenin a emis şi un decret de autonomie, prin care
Ucraina, Georgia, Turkmenistan şi Abhazia puteau să îşi declare independenţa. În realitate, se urmărea scăderea puterii ţarului
Nicolae al II-lea al Rusiei.

Între 1918 – 1919, a avuz loc războiul civil dintre albi (aristocraţi) şi roşii (bolşevici), iar Armata Roşie a ocupat
republicile autonome, proclamând alipirea lor la URSS. Pe acest fond nobilii din aceste ţinuturi îşi luat averea şi fugeau din
republicile unde Armata Roşie încerca să impună legea. Yachtul Ostara nu a fost un caz singular. Dr. Corina Apostoleanu, bibliograf
la Biblioteca Judeţeană Constanţa, care a scris despre cazul eşuării navei în volumul „Amintiri despre o flotă pierdută“, pe care l-a
semnat împreună cu Constantin Cumpănă, spune că lecturând presa din Bucureşti de la acea dată, a descoperit mai mult articole
despre nave pline cu nobili ruşi care încercau să-şi câştige libertatea fugind cu familiile în diverse ţări din Europa. Mulţi au reuşit,
însă Ostara rămâne una din cele mai misterioase tragedii din Delta Dunării.
 Ştirea că la gurile Dunării o înteagă familie şi-a găsit sfârşitul a ajuns şi peste hotare, la câteva luni de la producerea
tragediei. Într-un articol apărut în ziarul New York Times în data de 17 aprilie 1920 se descria pe larg tragedia de pe Ostara. După
titlul „Nobili găsiţi morţi pe un yacht rusesc. Crima misterioasă a membrilor unor renumite familii basarabene. Au încercat să intre în România, dar au fost
opriţi de către soldaţi - averea de 14.000.000 de ruble rămasă neatinsă“, jurnaliştii relatau: „Bucureşti, 9 aprilie - descoperirea pe yachtul
„Ostara”, eşuat la Sulina, la una din gurile de vărsare ale Dunării, a corpurilor a unsprezece nobili ruşi, bărbaţi şi femei, fiecare
împuşcat în cap, şi niciun suflet viu la bord, a însemnat pentru autorităţile române una dintre cele mai misterioase tragedii ale
bolsevismului în Marea Neagră.

Cadavrele au fost identificate ca fiind membri ai importantei familii ruse Falz Fein şi Skadowski. Descoperirea a fost
făcută de către soldaţi care, atunci când au urcat la bordul yachtului, au găsit cabina pe jumătate inundată şi unsprezece cadavre
plutind. La bordul yachtului erau 14 milioane de ruble în aur şi bancnote şi bijuterii. Cel mai în vârstă dintre Falz Fein încă avea
pistolul în mână când corpul său a fost descoperit iar daca cei din grup s-au sinucis sau au fost ucişi este o întrebare care rămâne
fără răspuns. Autorităţile române ajutate de prieteni ruşi ai celor două familii investighează cazul. Cum şi-au găsit familiile moartea
probabil că nu se va şti niciodată. Totuşi, bani şi lucruri de valoare lipseau atunci când averea pe care refugiaţii o încărcaseră la
bord a fost verificata iar României i s-a cerut să încerce să le recupereze“. De soarta familiei de colonişti germani s-au interesat
însuşi Regele Ferdinand şi Regina Maria. De unde această preocupare? „Atunci când Familia Regală a fost exilată şi capitala mutată la Iaşi,
Regelui şi Reginei le-a fost oferită ospitalitatea minunatei case a familiei Falz Fein, dincolo de graniţa cu Basarabia. Familia Falz Fein aparţinea unei vechi familii
de colonişti germani menoniţi care s-au stabilit în provincia Kherson la invitaţia Guvernului Rus.”, notează Florin Chiriac. Refugiaţii s-au sinucis În
arhiva Consiliului Local Sfântu Gheorghe, în actele de stare civilă, apare faptul că cei opt pasageri ai navei s-au sinucis, dar nu
există detalii clare ale unui asemenea act. Florin Chiriac a găsit actul de deces eliberat pentru Boris Falz Fein. Iată ce conţine el:
„Boris Flanz Fain Act de Moarte 16 Din anul una mie nouă sute douazece luna februarie ziua zece ora opt dimineaţa. În ziua de nouă ale prezentei luni la ora
douasprezece amiaza a încetat din veaţă refugiatu Boris Flanz Fain din oraşul Odesa sau Scadoschi Rusia în etate de ani treizeci de profesiune propetar.
Moartea prin sinucidere în urmatoarele împrejurări. Venind din largu Marii Negre cu iactu Ostara au fost naufragiat la Mila una de la comuna Sfântu Gheorghe
Judetul Tulcia şi care mormantaria sa facut în cimitiru comunei Sfântu Gheorghe. Aceasta declaraţie ne a fost făcuta de locuitori Iacob Sidorencu de ani treizeci
şi cinci de profesiunie pescar domiciliat în comuna Sfântu Gheorghe Judetul Tulcia şi de martoru Gheorghe Balac de ani patru zeci şi cinci de profesiunie pescar
domiciliat în comuna Sfântu Gheorghe Judetul Tulcia ear după ce li sa citit acest act l au semnat cel dintâi martor propiu ear cel de al doilea prin punere de
deget declarând că nu ştie carte în preună cu noi Costea T. Ignat Primar şi ofiţer al stări civile al comunei Sfântu Gheorghe Judeţul Tulcia“.

În cimitirul din localitate există în prezent o placă ridicată în memoria victimelor de pe Ostara, în locul unde se crede
că îşi dorm somnul de veci. Monumentul a fost pus de către Sergiu Scadovschi , fratele Mariei Falz-Fein, una dintre victime. Pe
placa memorială stă scris: „Aici sunt înmormântate jertfele eşuării yachtului „Ostara”. Şi sunt înşuite mai multe nume: Boris Falz Fein - 1887,
Maria Falz Fein -1898, Iurii Skadowskii -1896, Galina Skadowskaia -1891, Fiica -1908, Olga Skadowskaia -1902 şi Elisabeta
Skadowskaia -1904. Din vas nu a mai rămas nimic. Fiind construit din lemn, el a putrezit în apă. Singurul martor mut al tragediei
este chila din plumb care este adânc îngropată în nisip.