UTOPIA BALCANICĂ

MĂMĂLIG
A

: Formația Savoy – Tropotita din Maramureș

 Aceste 18 sculpturi în mămăligă îţi vor
răsturna universul (Vasile 5 Mai 2018)
E ok să nu-ţi placă mămăliga ca aliment, dar e greu să n-o
iubeşti ca mediu de exprimare artistică. Poţi s-o torni în
forme, s-o ciopleşti cu briceagul, s-o usuci şi s-o crăpi cu
dalta şi când ai terminat încă-i bună s-o pui în cârlig ca să
prinzi un somn d-ăla negru pitic pe balta ta preferată din
Bucureşti. Mămăliga e ipsosul galben al ţăranului român.

Şi totuşi, de ce sculptura în mămăligă nu e arta noastră

naţională? De ce ştiu să-ţi spun trei regizori din noul val
al filmului deprimant şi nu ştiu să enumăr trei sculptori în
mămăligă?

De ce la “Românii au talent” trebuie să mă uit la rapperi

afoni când există genii care dau viaţă mămăligii?
Despre
domnul Lorinel, de
exemplu, n-ai cum
să afli mare lucru
iar colţişorul lui de
facebook e singurul
loc unde câţiva
discipoli îi admiră
arta. De acolo am şi
preluat aceste
imagini. Cineva
trebuia să ia
iniţiativa. Cineva
trebuia să spună
lumii: iată, lume, un
mic maestru al
mălaiului.

Să te văd făcând
asta cu quinoa.
Sau făcând din quinoa această aluzie subtilă, exact în ziua când ea își
luase inima în dinți să-ți dea papucii pentru că ești obsedat de mămăligă.
Pe asta trebuie s-o mănânci încet, să lași mămăliga moartă să se exfolieze.
Aș putea face
poanta cu
“discobolul
alimentar”,
dar cred că e
mai veche
decât statuia
originală
(circa 450
î.e.n.).
Să nu cumva să
mori!, îi spuse
ea, printre
sughițuri. Dar
schijele
continuau să
cadă în
mlaștinile de
fasole de la
Passchendaele,
și el era oricum
un cârnat.
CUM exact a făcut țapul de mămăligă să leviteze? Două minute mai târziu,
lingura era îndoită și din ceainicul ăla cu găuri vorbea străbunica.
The truth is out there.
Să te văd turnând smântână dintr-un ulcior de quinoa!
În mitologia celtică, duhul bălţii se chema kelpie sau each-uisge (“calul
apelor”) când lua forma unui armăsar nărăvaş. Potrivit dicţionarului,
spiritul cabalin al tocăniţei s-ar numi each-stiubha. E bine să te fereşti
noaptea de each-stiubha ca să nu te tragă cu el în capătul cel mai adânc
al sosului.
Până nu terminaţi feliile uriaşe de ciuşcă nu primiţi sarmalele
uriaşe de sub masă, a grăit Iisus. Se cheamă sacrificiu.
Un colț de piftie sălbatică, raiul birdwatcherilor.
Pe Lady
Liberty o
apucă
plânsul doar
la gândul că
ar fi putut să
fie făcută din
quinoa.
Iubi, dă-mă şi
pe mine cu
nişte Făgăraș
pe spate. Pe
spate am zis,
hihihi. Pe urmă
înotăm până la
morcov, dar nu
te mai da coios
și pune-ți
papucii de baie
că mai știi cum
te-ai tăiat anul
trecut în
pastramă.
Peste ani,
toți cei trei
purceluși își
vor face
case
trainice, de
mămăligă.
M**e la lup.
Când credeai
că ți-a ieșit în
cap refrenul
ăla cu “Vin
mămăligile”.
Sunt un
elefant? Sunt
o amibă? Sunt
o mămăligă?
Măcar nu sunt
din quinoa,
cugetă
elefantul-
amămălibă,
adulmecând o
sărmăluță cu
melancolia
unei miniaturi
medievale
Un buciumat
prelung pentru
“vin turcii”,
două mai
scurte pentru
“vin micii”,
oștenii mei! Nu
invers, ca data
trecută.
În această
sfântă zi, pe
dealurile de
mălai ale
Golgotei s-a
jertfit domnul
nostru… ăă…
Homer
Simpson?

Sfârșit
(urmează
partea a-II-a)
Şapte tabuuri despre mămăligă.
Cea mai mare mămăligă din lume au făcut-o, totuşi,
basarabenii FOTO shock.md
Românii sunt, orice s-ar zice, unul dintre cele mai superstiţioase popoare
de pe globul pământesc. De altfel, sunt destul de multe cercetările
etnografice care arată că, dintre toate popoarele europene, nicăieri nu se
poate afla o mai mare acumulare de credinţe şi superstiţii decât la poporul
român.

„Tot ceea ce se întâmplă în viaţa de zi cu zi a românului, de la cele mai de

rând treburi din gospodărie şi până la cele mai simple şi obişnuite gesturi,
capătă semnificaţii mistice, moştenite de la strămoşi sau împrumutate de
la popoarele vecine. România este un rezervor european de superstiţii”,
scria etnologul român Gheorghe F. Ciauşanu în excepţionala lucrare
„Superstiţiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi
noi”, apărută acum mai bine de un secol (1914) sub oblăduirea Academiei
Române.

Românul clădeşte superstiţii pentru orice. Pentru naştere, pentru nuntă,

pentru moarte, dar şi pentru lucruri banale, cum ar fi, să zicem, făcutul
prozaicei mămăligi, subiect de care ne vom ocupa, de altfel, în articolul de
faţă.
Tabu nr.1: Să nu mănânci mămăligă direct din ceaun Că
vorbim despre Moldova sau despre Oltenia, despre Ardeal
sau despre Dobrogea, regula este clară: este cu desăvârşire
interzis a se mânca mămăliga direct din vasul în care a fost
preparată. Evident, există şi câte o ameninţare concretă în
sprijinul interdicţiei. În zona Moldovei (Broşteni, Suceava),
„dacă mămăliga rămâne lipită în parte de ceaun atunci când
se toarnă, acolo trebuie să rămână, căci alfel o să ai o
mulţime de năpaste”, consemnează etnologul Artur Gorovei,
în lucrarea „Credinţe şi superstiţii ale poporului român”
(Editura Academiei, 1915), în vreme ce Gheorghe F.Ciauşanu
scrie că, în zona Vâlcea, se crede că „cei care mănâncă
mămăliga din ceaun vor face copii proşti”. Tot Gorovei culege
(la Ţepu, judeţul Galaţi) superstiţia că acela ce se ospătează
din ceaun „face a sărăcie”, iar la Tătăruşi (Suceava) e semn
sigur că o „dea uliul la pui”. Variaţiuni pe aceeaşi temă sunt
culese de cei doi etnologi amintiţi mai înainte şi în Oltenia,
Ardeal, Bucovina şi Banat.
Tabu nr.2: Să nu mănânci mămăliga de pe făcăleţ
Că-i zice făcăleţ, melesteu, culişer sau oricum
altcumva, obiectul din lemn folosit la amestecarea
mămăligii are şi el contribuţia lui spirituală.
Bunăoară, potrivit lui Artur Gorovei, ţăranii din satul
ieşean Stânca cred că „dacă mănânci mămăliga de
pe melesteu te mănâncă şi pe tine lupii”, în vreme
ce la Ţepu (Galaţi), un astfel de obicei este în mod
sigur sursa îmbolnăvirii „de gâlci” (amigdalită). Ba
chiar la Vâlcea (după Ciauşanu) se crede că
folosrea inadecvată a melesteului poate favoriza
apariţia vârcolacilor. Pe de altă parte, însă, se ştie
că la olteni moroii se nasc din orice, oricând,
oricum, aşa că nu-i de mirare că se învârt şi prin
zona mămăligii.
Tabu nr.3: Să nu tai mămăliga decât după obicei Nici tăiatul
mămăligii nu-i chiar aşa, o joacă, după cum ar fi unii tentaţi să
creadă. Păi, nu! Vajnicul aliment arhaic se taie neapărat cu aţa,
căci de vei folosi cuţitul îţi fuge tot norocul din casă. Şi nici
dacă o tai cu aţa nu eşti chiar aşa de sigur că eşti scutit de
belele. Aflăm din lucrarea lui Artur Gorovei că la Broşteni
(Suceava) este o dramă economică să tai cu aţa de jos în sus:
se va scumpi groaznic porumbul. Pe de altă parte, pare o
metodă bună de a influenţa piaţa dacă eşti vânzător de
porumb, nu? În total dispreţ faţă de credinţa fermă a
sucevenilor, la Ţepu (Galaţi), tehnologia este contrară:
mămăliga se taie de la bază în sus, căci altfel e semn că va fi
secetă. Şi asta încă nu-i tot. Prin Vâlcea se crede că şi locul de
unde începe tăiatul are oareşcare efecte zodiacale, căci „dacă
tai mămăliga din frunte, se ospătează altul din ea”. Unde vine
„fruntea” mămăligii n-am aflat, însă un lucru se conturează ca
fiind certitudine: nu-i vorba de fruntea omului, că bănuim că
vâlcenii nu-şi aşează mămăliga deasupra sprâncenelor înainte
Tabu nr.4: Să nu faci mămăligă la moară O superstiţie
absolut bizară circulă în partea de nord a Moldovei şi
spune că este o mare prostie să facă mămăligă în
incinta morii unde ai măcinat porumbul, căci îi ia dracul
tot gustul. Colportorul anomim de superstiţii nu explică,
totuşi, ce caută necuratul la moară, însă, până la proba
contrarie, nu putem decât să-l credem pe cuvânt şi să
acceptăm că e neapărată nevoie să prepari mâncarea
din mălai altundeva decât la locul măcinişului.

Tabu nr.5: Nu crăpa mămăliga, că faci drum lung Iată un

tabu legat de estetica alimentului de bază al ţăranului
român. Potrivit lui Artur Gorovei, care îi citează pe
sătenii din Ciulniţa (Ialomiţa), Broşteni (Suceava),
Stânca (Iaşi) şi Ţepu (Galaţi), dacă mămăliga se crapă în
două atunci când este turnată, atunci gospodarul sau
gospodina vor avea drum greu şi lung de făcut.
Tabu nr.6: Să nu dai mămăligă caldă la câini În caz că v-a trecut prin cap
să-i daţi ceva mămăligă lui Azorel, prietenul dumneavoastră necuvântător,
ar fi bine să aflaţi despre o superstiţie răspândită în toată Moldova, dar şi
în numeroase alte sub-zone etnografice: „Nu-i bine să dai mămăligă caldă
la câini, că turbează” (Artur Gorovei). Strict de curiozitate, am întrebat un
medic veterinar despre asta, prilej cu care am avut o cruntă deziluzie.
„Câinii nu turbează de la aşa ceva, vă dau în scris. Însă alimentele fierbinţi
pot afecta aparatul digestiv al animalelor”, ne-a lămurit medicul veterinar
George Stan.

Tabu nr.7: Să nu mănânci mămăligă cu buburuze. Cel mai ciudat tabu

legat de mămăligă este, neîndoielnic, cel care spune că dacă îţi cade o
buburuză (gărgăriţă) în ceaun e bine să o scoţi repede-repejor şi să o
arunci după uşă. Dar neapărat după uşă, căci altfel te pasc mari
nenorociri (Artur Gorovei). După atâtea grozăvii, un leac de dragoste
mămăligăresc Totuşi, nu credem că e cazul să cădem în neagră depresie
legată de tabuurile mămăligii. Vă asigurăm că există şi alte aspecte,
pozitive, legate de alimentul pe bază de mălai. Bunăoară, în Bărăgan se
crede că „fetele amorezate, când fac mămăligă şi o toarnă din căldare,
pun apoi în vas apă, apoi beau, ca să iasă focul de la inimă cum iese din
căldare în apă”. După aspirina săracului, poporul român a inventat, iată, şi
diazepamul omului necăjit.
Sursa texte: internet
Realizare: liciu1@yahoo.com – 18 mai 2018